Un negustor oarecare…

Articol de Mihaela Gheorghe

“Un negustor oarecare si-a trimis fiul sa invete Taina Fericirii de la cel mai intelept dintre toti oamenii. Baiatul a umblat patruzeci de zile prin desert pina a ajuns la un frumos castel, in virful unui munte. Acolo traia inteleptul pe care il cauta.
Insa in loc sa intilneasca un sfint, eroul nostru s-a trezit intr-o incapere unde a vazut o vinzoleala extraordinara: era un du-te vino de negustori, oameni care stateau de vorba prin colturi, o mica orchestra cinta melodii suave, si mai era si o masa plina cu cele mai alese bucate din acea parte a lumii, inteleptul vorbea cu toata lumea, iar baiatul a trebuit sa astepte doua ore pina sa-i vina si lui rindul.
Inteleptul asculta cu atentie motivul vizitei, dar ii spuse ca in acel moment nu avea timp sa-i explice Taina Fericirii. Ii sugera baiatului sa dea o raita prin palat si sa se intoarca peste vreo doua ore.
- Dar pina atunci, vreau sa te rog ceva, a completat inteleptul, dind baiatului o lingurita in care picura doi stropi de untdelemn. Cit mergi, poarta aceasta lingurita fara sa versi untdelemnul din ea.
Baiatul a inceput sa suie si sa coboare scarile palatului, cu ochii atintiti la lingurita. Dupa doua ore, s-a prezentat iar in fata inteleptului.
- Vasazica, incepu inteleptul, ai vazut tapiseriile persane din sufragerie? Ai vazut gradina care i-a luat Maestrului gradinar zece ani ca s-o creeze? Ai observat frumoasele pergamente din biblioteca mea?
Rusinat, baiatul marturisi ca nu vazuse nimic. Singura lui preocupare fusese sa nu verse picaturile de untdelemn pe care i le incredintase inteleptul.
- Atunci intoarce-te si cunoaste minunile lumii mele, ii spuse inteleptul. Nu poti avea incredere intr-un om daca nu-i cunosti casa.
Mai linistit de aceasta data, baiatul lua lingurita si reincepu sa se plimbe prin palat, de data aceasta observind toate operele de arta care atirnau de tavane si pe pereti. A vazut gradinile, muntii din jur, gingasia florilor, rafinamentul cu care fiecare opera de arta fusese asezata la locul ei. Intors la intelept, ii relata amanuntit tot ce vazuse.
- Dar unde sint cele doua picaturi de untdelemn pe care ti le-am incredintat? a intrebat inteleptul.
Privind lingurita, baiatul vazu ca o varsase.
- Acesta este singurul sfat pe care ti-l pot da, spuse inteleptul inteleptilor. Taina Fericirii sta in a privi toate minunile lumii si a nu uita niciodata de cele doua picaturi de untdelemn din lingurita.”

(Paulo Coleho – Alchimistul)

In trecerea noastra prin viata, a fi deschis la nemarginire, la inspiratie, la creatie, la frumuseti, iar in acelasi timp a fi cu picioarele pe pamant, cu acea doza de pragmatism necesara activitatilor cotidiene, iata o mare provocare.
De cele mai multe ori, balanta inclina spre unul din talere, si ne trezim fie doar prea visatori, cu multe proiecte frumoase in cap, cu multa hrana sufleteasca adunata din frumusetile vietii, dar fara a avea cu ce sa achitam facturile…
Ori invers, adanciti in atata lucru si in atatea lucruri, spre a atinge teluri care tin de “sa am”, “sa realizez”, “sa obtin”, incat uitam sa ne bucuram, pur si simplu de linste si frumos.
Cum i se pare unui om de afaceri, cu agenda incarcata si impartita pe ore si jumatati sau chiar sferturi de ora, sa stea pe o banca in parc, privind la pomi si flori, vreo cinci minute? Poate o pierdere de timp sau, dimpotriva, usurare si prilej de limpezit mintea.

Ei, intre aceste talere, e de dorit sa ne apropiem cat mai mult de zona de echilibru.
Si prin aceasta, sa intram din nou in acea zona a Prezentei, de care vorbeam in articolele seriei “Exercitii de prezenta”. In zona in care se atinge usor starea de bine.

Ca sa putem gusta din toate, in mod cat mai echilibrat, sa fim atat buni organizatori, prezenti si atenti la ce ni se intampla, cu mintea limpede, cat si creativi, putand sa sondam zone noi, poate neexplorate, avem nevoie de “de toate”.

Si de ratiune si de simtire…

Aici putem vorbi de nivele diferite de abordare a aceleiasi situatii. De perspective de pe nivele diferite.

Pentru asta, e important  sa stim in ce “loc” ne aflam, ca punct de vedere. Aceeasi situatie poate parea “altfel”…
De pilda, suntem pe banca in parc. E duminica dimineata si ne permitem putin timp liber. Poate jumatate de ora. Citim o carte ori  ascultam muzica, vorbim cu un prieten/ o prietena.
Situatia este:
1.    Asa cum este, al nivelul “primar” al perceptiei. Vedem si simtim lumina soarelui, caldura, prospetimea aerului, trecatorii, persoana de langa noi, cuvintele acesteia.
2.    Asa cum este dincolo de ceea ce pare a fi. Lumina si caldura ne dau fiori de bine, avem langa noi o persoana care ne place din n motive, fara legatura cu ce ne spune  ea acum, admiram o preche pe strada si banuim o frumoasa relatie de cuplu. Caldura acestei zile ne evoca o alta zi, in care ne-am simtit bine pentru ca…
3.    Asa cum este povestea ei: Cartea pe care o citesc sau muzica ascultata imi trezesc anumite trairi, ma poarta intr-o lume a visarii. Poate cel/cea care imi vorbeste are un rol in viata mea, sau ar putea avea unul, iata, il fauresc acum cu mintea… Poate imi gasesc in toate clipele astea de relaxare o liniste, o pace launtrica, din care ma pot hrani si acum si mai tarziu, cand voi avea nevoie sa actionez din centrul zonei mele de calm si liniste.
4.    Asa cum este, perfecta. Lumea este o minunata gradina, in care totul are un rost, si iata, in aceasta zi, totul e miscare, forta, viata, energie, lumina…

Cu fiecare nivel de abordare a unei situatii, a unei trairi chiar, putem schimba instant rezultatul procesarii informatiei noastre, a ceea ce credem ca e acolo. Putem sa fim hraniti sufleteste de ce traim stand pe banca, si in acelasi timp sa vedem cum cineva si-a scapat cheile din buzunar, pe iarba, nu a auzit zgomotul si n-a bagat de seama. Putem atentiona persoana si in acelasi timp ne pastram starea receptiva pentru ceea ce simtim, ca “bine” si relaxare.

In timp, invatam sa ne mentinem in starea de atentie si sa avem si picaturile de ulei in lingurita precum si bucuria cu care ne-am hranit intr-o zi. Asta se poate exersa foarte bine antrenandu-ne in exercitiile de prezenta pe care le-am amintit in zilele trecute.

E deja vara, cald, frumos, vine vacanta! Va doresc sa va bucurati de fiecare clipa, sa stoarceti pur si simplu din ea toata bucuria pe care sunteti in stare sa o absorbiti! Si fie sa fiti in stare de cat mai multa hranire cu frumos!
Pasiti in Frumusete!

Articole asemanatoare

• Viata mea S.R.L. (0)
• Un vis implinit! (6)
• Test de prejudecata (3)
• Regina si oamenii ei (0)
• Pune ochii pe verde! (1)

Ce fac mai departe?