Nov
Prietenul…
Articol de Mihaela Gheorghe
Prietenul – este raspunsul dat nevoilor voastre.
Raspunsul dat chiar de voi, prin prietenii pe care vi-i aduceti alaturi…
Prietenii sunt cei care stiu ce va trebuie inainte sa le cereti. Inainte chiar sa va dati seama. Uneori ei vad mai bine ceea ce voi inca nu stiti chiar despre voi, ori nu indrazniti a va arata chiar voua insiva…
Se spune” “cine nu are batrani, sa-i cumpere”. Asa ar trebui sa se spuna si despre prieteni…
Doar ca nu asta, nu cumpararea ii aduce aproape sau ii tine langa noi. Ci ceea se pune acolo, in comun, in comunicare.
Chiar, ce punem in comun noi cu prietenii nostri?
Iata un raspuns, povestit de o doamna ieri, intr-un cerc de noi… prieteni:
Doamna viziteaza de ceva vreme o noua… prietena, care are un baietel de cinci ani. Se duce in vizita si se… imprieteneste repede cu copilul, se joaca si ea cu jucariile lui, cu pisica si cu cainele lor din curte. Il intreaba pe copil cum o cheama pe pisica.
-Nu stiu.
-Dar pe caine? Cum il cheama?
-Nu stiu, zice iar baietelul.
Contrariata, doamna cometeaza un pic, nu prea mult, dar tot pare confuza. La care baietelul ii spune:
- Uite cum e, mai Mary draga. Astea, cu nume, eu le nu stiu… Eu nu stiu cu nume. Tu nu stii? Intre prieteni nu sunt nume.Prietenii nu au nevoie de cuvinte, ei au nevoie de iubire.
Un baietel de cinci ani…
Un baietel de cinci ani mi-a dat o mare lectie de viata. Si un prilej de a lucra iar pe principiul Naikan, multumind vietii pentru toti prietenii pe care i-am primit in dar.
O multime. Tovarasi de drum, pe multe felii de viata.
Mereu mi-au venit alaturi, si i-am recunoscut pentru ca:
Impartasim aceleasi idealuri
Avem cam aceleasi valori, ceea ce face sa
Avem limbaj comun
Ne construim, ne ridicam unul pe altul; (chiar am urmarit o vreme, cu o prietena, cum eram noi ca un balansoar: cand una era “jos” cealalalta tocmai era “sus”, cu o bucurie, ceva, si o tragea in sus pe cea “cazuta”)
Ne sustinem, mai ales cand altii ne parasesc
Ne castigam victorii impreuna
Ne facem impreuna trecerile prin valea plangerii
Putem spune cinstit unul altuia “ce avem pe suflet”
Uneori, ne crestem unul pe altul caci suntem prieteni din copilarie
Uneori prieten bun ne este copilul sau parintele sau partenerul de cuplu, caci toate cele de mai sus se implinesc cu el, prin el (sau ea)
Prietenia este nepretuita, iar daca se intampla sa avem o perioada de viata “goala” de prietenii si de prieteni, in nici un caz nu trebuie sa cadem in capcana credintei lui “nimeni nu ma vrea”… Acea “ruptura” e la noi, si noi avem de vazut in noi insine ce ne opreste in a ne gasi pe cei asemeni. Poate suntem in cautarea unei noi identitati, si nu e inca limpede ce vrem, cum si ce e cu noi insine. Putem sa incercam atunci sa gasim ceea ce ne motiveaza in ceea ce facem - sau chiar in ce nu facem; uneori blocajul in actiune e dat de ceva. Acel “ceva” poate fi si altora cunoscut. Important e sa incercam a intra in contact, a comunica, a gasi pe cei asemeni noua. Pentru ca prietenia se sustine si se mentine pe fondul unor valori comune. Ne atrag aceleasi idealuri, avem aceleasi preocupari… Si mai mult, putem vorbi deschis despre ele, putem visa, putem actiona impreuna mult mai usor, mai placut.
Si cand trecem de forme si formalisme, cand avem prieteni adevarati, nu doar un cerc frecventat “pentru ca si altii o fac”, atunci suntem puternici. Nu neaparat in actiune, desi si acolo putem vedea rezultate, ci in altceva, cu mult mai pretios, si care ramane indiferent de spatiu si timp: suntem mai bogati in iubire. Aceea de care vorbea acel baietel de cinci ani.
Va las mai departe sa va bucurati de cuvintele unui om care a stiut sa pretuiasca mult prietenul… Si va invit sa priviti o clipa la relatiile voastre de prietenie. Poate chiar sa va amintiti de cate un prieten de care nu mai stiti mare lucru. E un bun prilej de a-i spune “Ce mai faci?” Si poate veti avea placuta supriza de a gusta… surpriza lui placuta, cand va va auzi.
Multumiti vietii pentru prietenii vostri. Si daca “lista” de prieteni vi se pare cam scurta, nu aveti decat sa spuneti tot vietii, din inima: “Vreau”. Asta e formula magica.
Si continuati: “Vreau sa fiu prieten cu cineva. Vreau prieteni…” Si ei vor veni. Pentru ca
“Prietenul – este raspunsul dat nevoilor voastre.
El este ogorul pe care il semanati cu dragoste si il secerati din recunostinta,
El este caminul si masa voastra,
Fiindca la el veniti, asemenea flamanzilor, cautandu-l pentru oaza de liniste.
Cand prietenul isi descopera gandul, nu va inclinati spre „nu”-ul sinelui vostru, nici nu-i refuzati acel „da” asteptat,
Iar cand este inchis in el, inima voastra nu inceteaza a-i asculta inima;
Pentru ca in prietenie, toate gandurile, toate dorintele, toate asteptarile se nasc in tacere si se impart intr-o bucurie muta.
Nu va intristati cand va despartiti de prietenul vostru;
Fiindca tot ceea ce pretuiti cel mai mult la el, va poate fi mai limpede in absenta-i, precum pentru alpinist muntele apare mai deslusit vazut din departarea campiei;
si nu aflati alt tel in prietenie decat adancirea in spirit.
Pentru ca dragostea care cauta altceva decat revelatia propriului mister, nu mai e dragoste, ci-i ca o plasa in care, aruncata fiind, cade doar ceea ce-i de prisos.
Tot ce aveti mai bun in voi insiva pentru prietenul vostru sa fie;
Daca el trebuie sa cunoasca refluxul mareei voastre, atunci sa cunoasca si fluxul;
si la ce-i bun prietenul daca il cautati doar spre pierdere de vreme?
Cautati-l intotdeauna pentru a va trai cu adevarat clipele,
Fiindca-i rostul lui sa va umple nevoile, dar nu si vidul din voi,
si in desfatarea prieteniei, domneasca rasul si bucuriile impartasite.
Pentru ca in roua maruntelor lucruri inima isi afla dimineata si prospetimea.”
(Khalil Gibran – “Profetul”)
Articole asemanatoare
Ce fac mai departe?
Recomanda acest post la prieteni:Aboneaza-te prin
RSS.Aboneaza-te prin
EMAIL.
Loading ...
Imi place foarte mult articolul. La multi ani Mihaela !
Draga Cristian,
Ma bucur ca ti-a placut “Prietenul”. Asta ma face sa cred ca stii cum e cu prietenii, cu ce e important pentru ei.
Multumesc de urari, la fel si tie si celor dragi, multi ani!