Se spune ca orice lucru important se face de cel putin doua ori. Prima data in momentul conceperii lui, apoi pe parcurs, mintea celui care l-a conceput evolueaza si descopera noi modalitati de a face mai bine acel lucru si il face cel putin inca o data. Pana aici nimic rau, totul se desfasoara sub semnul evolutiei constante a tot ceea ce ne inconjoara, inclusiv a noastra. Insa de cele mai multe ori, trebuie sa revenim asupra unui lucru, nu pentru ca am fi descoperit lucruri noi despre acesta, ci deoarece l-am facut superficial sau chiar prost de la bun inceput. Asta ne consuma mult mai mult timp sau energie, decat daca am fi facut bine acel lucru de la inceput.
Alegerile proaste se acumuleaza asemeni datoriilor. Nu stiu cum se intampla insa nimeni nu vrea sa ne scape de ele. Imi amintesc cat de frumoasa era copilaria in sensul acesta. Indiferent daca duceam ceva la bun sfarsit sau nu, cineva intotdeauna venea dupa mine si restabilea ordinea in lucruri. Aveam mult mai mult timp sa ma gandesc la lucrurile cu adevarat importante, cum ar fi de ce cerul este negru noaptea, decat sa nu uit sa pun capacul la pasta de dinti. Cu acele nimicuri se ocupa altcineva. Dar vremurile acelea s-au dus de mult. Am citit undeva ca a fi matur inseamna a accepta toate responsabilitatile propriei vieti. Chiar toate? Of…dar asta e chiar greu!
Treptat ni se contureaza si un oarecare orgoliu si vrem sa putem spune cu mandrie ca NOI am facut anumite lucruri. Dar stai putin…asta inseamna sa imi asum niste responsabilitati…sa duc lucurile respective la bun sfarsit…of, si uite asa am devenit maturi. Ceea ce nu este chiar rau, doar ca nu trebuie sa uitam a ne intreba din cand in cand, de ce cerul este negru noaptea. Apropo, tu stii?….eu nu am aflat nici pana la varsta asta………
Perfectiunea nu este un unic act, ci un obicei. In consecinta va propun sa fiti cat mai impecabili in tot ceea ce spuneti sau faceti. Macar pentru o perioada pentru a vedea rezultatele si abia apoi sa va hotarati definitiv. Priviti cu mai mult discernamant toate”nimicurile” pe care le faceti zilnic si faceti-le corect. In primul rand vi se va schimba imaginea de sine. O imagine de sine buna, este temelia oricarui succes personal viitor. Apoi mai este un aspect neglijat de majoritatea oamenilor. Se pare ca toate creierele oamenilor sunt interconectate, formand o asa numita gandire colectiva sau mintea universala. Gandul este energie, iar acea energie nu are frontiere.
In permanenta suntem inconjurati atat de gandurile noastre, cat si ale celor din jur. In permanenta suntem intr-un ocean de semnale, chiar in acest moment emitem si receptionam inconstient o cantitate enorma de informatii. Suntem asemeni celui care se afla intr-o camera si crede ca este complet singur, nu se mai afla nimeni cu el in acea camera. Insa, daca deschide un televizor sau un aparat de radio, camera se va umple de sunete si imagini, ele erau deja acolo, doar ca erau pe o frecventa inaccesibila lui. Desi creierul nu are, inca, abilitatea de a fi constient de semnalele primite, nu inseamna ca ele nu ne si afecteaza.
Savantii Harold Puthoff si Russel Targ sunt pionierii cercetarilor in bio-comunicatie inca din 1970. In urma a numeroase experimente, ei au descoperit si dovedit stiintific cum ca, gandurile care ni se adreseaza de catre ceilalti, ne influenteaza activitatea electrica a creierului, chiar dincolo de abilitatea nostra de a le constientiza. In concluzie daca gandurile celorlalti oameni adresate noua sunt negative, invariabil ni se schimba si noua starea psihica, evident negativ. La fel, este valabil si invers, daca ceilalti se gandesc pozitiv la noi, vom avea o zi minunata.
Stiind toate aceste lucruri, am inceput sa fiu mai atent unde si cum imi parchez masina, unde imi las hainele prin casa, sa sting lumina la baie dupa ce o folosesc, sa nimeresc mai des cosul de gunoi cand arunc ceva, sa fac ceea ce am spus ca voi face….deoarece daca ii indispun pe cei din jurul meu care descopera ca nu am facut aceste lucuri cat si multe altele, ma indispun invariabil si pe mine prin ceea ce receptionez ulterior de la ei. Deranjandu-i pe ceilalti, ma deranjam indirect si pe mine. Dupa ce vei proceda astfel, vei simtii cu siguranta o schimbare in bine. Eu chiar stiu asta.
Sursa nefericirii oamenilor in general, o reprezinta asteptarile prea mari pe care le au de la cei din jur si asteptarile prea mici pe care le au de la propria persoana. Multa lume isi traieste intreaga viata pornind de la aceasta neintelegere. Acum ca stim aceasta, va propun sa crestem asteptarile pe care le avem fata de noi insine. Sa incercam a imprumuta mai putina putere din exterior si sa descoperim acea putere in interiorul nostru. De cele mai multe ori esenta vietii consta in micile detalii din viata de zi cu zi. Ocupa-te de aceste detalii. Fa-le asa cum trebuie de la bun inceput, chiar daca nu par importante la momentele respective. Vei descoperii ca treci prin multe momente care iti par fara nici o semnificatie sau logica la momentele respective. Insa daca ai incredere vei realiza ca toate aceste momente au avut o anume semnificatie si toate converg catre desavarsirea ta.
De nenumarate ori, sunt sigura. Ti le spun parintii, pentru a-ti crea si creste respectul de sine. Ti le spune cate un prieten pentru a te incuraja la nevoie. Le auzi in discursurile motivationale, in care sunt laudate diferentele dar recomandate retete universale.
Da, suntem diferiti si totusi ne asemanam atat de mult.
Comportamentul uman respecta niste clisee pe care ne e greu sa le depasim, cu toata diversitatea noastra.
A te conforma e simplu, comod, etapele sunt clare, recompensa dinainte stiuta. Sa fii asemeni multimii nu prezinta, de cele mai multe ori, nici un pericol. Dimpotriva, multimea te va primi cu drag in mijlocul ei si iti va rasplati, prin solidaritate, loialitatea.
Puterea celor multi nu e o gluma. Nici o figura de stil. Ea exista si se manifesta clipa de clipa in societatea umana.
Se numeste instinct de turma si toti, absolut toti, il avem adanc intiparit in gene, probabil din vremurile ancestrale in care supravietuirea noastra depindea de efortul colectiv al tribului.
Sa alegi sa fii diferit este un risc asumat.
Sa alegi un alt drum inseamna risc, provocare, adrenalina si, la final, poate o rasplata mai mare sau poate o mare dezamagire.
Dar sa alegi un alt drum inseamna si invidie, piedici, animozitati, ipocrizie si lovituri sub centura.
Crezi ca “turma” te va iubi pentru ca ai tradat-o?
Crezi ca va accepta alegerea ta? Crezi ca va tolera “succesul” tau?
Crezi ca te va ierta vreodata ca ai avut curajul sa faci altfel lucrurile?
Oh, nu! In nici un caz!
Mai intai va incerca sa te convinga, cu vorba dulce, ca alegerea ta n-o sa-ti aduca nimic bun.
Apoi, daca te incapatanezi pe drumul tau, te vei trezi evitat, izolat, singur.
Mai tarziu, cand vei incepe sa ai oarecare succes, vei fi hulit, ponegrit, acuzat de toate lipsurile societatii.
Iar la final, ca ultima lovitura de gratie, turma, folosindu-se de ascendentul sau numeric, se va infrupta bucuroasa din roadele muncii tale hulite si ponegrite pana atunci, savurand placerea de a te fi readus in mijlocul ei, cu picioarele pe pamant, din nou la locul de pornire.
Vei avea curajul sa o iei de la inceput pe acelasi drum diferit si dificil?
Esti la inceput de drum in viata, esti la momentul cand iti alegi cariera sau esti la o rascruce de drumuri, cand iti doresti sa faci altceva in viata? Ai de facut o alegere majora sau poate ceva care conteaza pentru tine o perioada mai lunga de timp?
Intreaba-te
Incepe prin a te intreba ce ti-ar place sa faci cu adevarat, ce te inspira, care iti sunt talentele si abilitatile naturale, ce activitate te-ar motiva, dincolo de aspectele materiale, astfel incat sa te simti motivat sa faci acel lucru si sa il faci cu placere si cu drag.
Vei petrece o perioada buna invatand, acumuland deprinderi si cunostinte, vei merge zilnic la un loc de munca sau vei avea o afacere a ta, ani de zile. Conteaza enorm ca in spatele obiectivelor si actiunilor tale sa existe un motor intern care sa te puna in miscare cu usurinta si cu bucurie.
Daca nu vezi in tine ce ti-ar place sa faci, poti sa incepi sa ii intrebi pe ceilalti si sa asculti pe cei din jurul tau, sa vezi pasiunile lor si sa realizezi ca unele pot fi si ale tale.
Fii tu insuti convins de alegerea pe care o faci
Vei avea parte, poate de impotriviri, de pareri pro si contra, de la familie, prieteni, colegi, societate. Iti vei dori poate sa alegi ceva, dar in acelasi timp ai de ales intre mai multe optiuni, fiecare cu avantajele si dezavantajele ei, vei fi indecis, nu vei sti ce sa alegi si cu toate acestea ai de facut o alegere. Nu te astepta ca toata lumea sa iti aprobe alegerile, atata vreme cat nu esti tu insuti convins 100% ca acela este lucrul pe care il ai de facut.
Ramai deschis
Incepe sa iti asculti inima. Tot ce ai nevoie sa stii se afla deja inauntrul tau, tot ce ai de facut este sa iti pui intrebari dupa intrebari, sa sondezi sufletul si mintea ta, astfel incat la un moment dat sa gasesti in interiorul tau raspunsul corect. Poti sa auzi un raspuns din afara ta, de la altcineva, dar pana nu vei avea un „aha”, o strafulgerare ca si cum acesta era raspunsul pe care il cautai de atata vreme, nu va sti cu adevarat ca acesta este raspunsul pe care il cauti si calea ta.
Priveste in viitor
Ce realizari crezi c? trebuie s? ai în via?a ta, astfel incat sa consideri c? viata ta a fost traita din plin si ai avut satisfactii? Cum ar arata pentru tine o viata cu regrete putine sau fara regrete?
Alege sa iti urmezi visul
Indiferent daca stii ce vrei sau nu de la viata, indiferent daca stii sau nu ce este important pentru tine si unde vrei sa ajungi, viata tot te va duce undeva, tot vei ajunge undeva.
Ce ar fi daca ai tu conduce acest proces in directia in care ti-o doresti si ai realiza in viata ce este cu adevarat important pentru tine?
Renunta la ce te tine in loc
Renunta la „nu pot, este greu” sau la orice altceva iti apare ca fiind imposibil pentru tine. Daca vrei!
Intreaba-te ce te tine de fapt pe loc? Ce tolerezi la tine sau la cei din jur?
La ce te concentrezi de fapt? La obiective, la visuri, la actiuni sau la plangeri? Ca este posibil sau ca nu este posibil sa ai ce ti-ai propus?
Ti-e frica sa nu gresesti? Da-ti voie sa gresesti! Nu este nici o catastrofa, decat daca faci tu din asta o catastrofa. Cum ai putea sa inveti, sa evoluezi, sa mergi mai departe pe drumul tau, daca ti-e frica sa pasesti? Poate ca ai sa constati la un moment dat, ca, tocmai ce ai considerat a fi o greseala, a fost cel mai bun moment sa inveti si sa evoluezi, mai mult ca dupa toate succesele pe care l-ai avut. Nu ai sa realizezi cum s-au aranjat evenimentele din viata ta, decat dupa ce ai trecut de ele, cand ai sa te uiti in spatele tau.
Cauta solutii
Mintea noastra este deosebit de creativa, subconstientul nostru este plin de suprize, atunci cand suntem dispusi si deschisi sa investigam dupa noi si noi idei.
Noteaza-le pe o hartie, bucura-te de fiecare idee care iti vine, oricat ar parea de imposibila sau ciudata.
Da voie ideilor sa iasa la suprafata, sa vina la tine, sa te surprinda cand si in ce forma apar.
Viata este plina de surprize
Uneori poate drumul pe care ni-l imaginam pana unde vrem sa ajungem nu este tocmai drept si apar diverse alte trasee pe care le urmam, nu avem de unde sa stim nici ce urmeaza, nici cum ajungem acolo unde ne dorim.
Desi ne dorim, intr-un fel sau altul sa stim ce urmeaza, daca am sti, ar fi plictisitor si de fapt, nu ne-ar fi de nici un folos, am indeplini niste predictii.
Viata este un miracol, viata este un joc de descoperit, viata are farmecul ei care te asteapta sa il descoperi moment de moment.
Talent, inteligenta, creativitate – pierdute in scoala?
Ce invatam? De ce? La ce ne va folosi?
“Nu face muzica, nu vei deveni muzician… nu vei trai din asta.
Nu iti va ajuta sa ai o slujba.”
“Lucrul la care esti bun… nu e bun. Nu produce. La urma urmei, nu te vei ocupa cu asta.”
“Tot ce conteaza e ceea ce se afla in cap.”
Acum nu mai e suficient sa ai o diploma de licenta ca sa ai un loc de munca. E nevoie de mai mult – masterat, specializari, cursuri etc.
Iata cateva idei din filmul TED pe care vi-l propun.
Ken Robinson vorbeste despre regandirea felului in care ne educam copiii. Pornind de la felul in care este astazi facut sistemul, producator de oameni buni de munca, oameni care, paradoxal, nu mai sunt buni de munca nici asa, pregatiti de sistem… Pentru ca sistemul academic face sa se piarda creativitatea.
In filmuletul TED aflati mai multe despre cum s-a ajuns aici si ce s-ar putea face.
Poate ca sunteti pe cale sa va pierdeti pasiunea, talentul, indemanarea, caci vi se spune ca nu e de folos.
E important sa stiti ce credeti voi, ce simtiti voi!
Multi oameni de seama ai acestei lumi nu sunt remarcati prin ceea ce au abandonat, ci prin ceea ce au dezvoltat, mergand deseori chiar in contra curentului.
Gillian, fetita diagnosticata cu ADHD – deficit de atentie si hiperactivitate – era de fapt pasionata de dans. Nu avea cum sa iasa din ea o doctorita sau o inginera sau o contabila, ea voia sa danseze. Si gandea mai bine cand se misca.
Noroc cu doctorul care si-a dat seama, facand si pe parintii ei sa realizeze cum stau lucrurile.
Gillian a ajuns celebra coregrafa care a facut si mai celebra coregrafie pentru celebrele spectacole “The Cats” (Pisicile) si “Fantoma de la Opera”, a fondat o scoala de balet si este mulitimilionara.
Parintii care-si cunosc si observa copiii le pot fi de mare ajutor pentru a-si dezvolta talentul. Copiii si adolescentii au de gasit si cultivat cu pasiune acel talent.
Nu toti sunt destinati sa fie licentiati, dar toti au dreptul la a-si descoperi si dezvolta creativitatea.
Asta in ciuda unor handicapuri chiar, a multor limite sociale chiar…
Vedeti, atunci cand exista acea chemare, acel impuls al imaginatiei creatoare, o persoana, indiferent ce ar fi facut in scoala, va face candva acel lucru sau va fi tentata sa il faca. Dar timpul pierdut de razbuna, caci de multe ori ramane doar un hobby, in cel mai fericit caz, altfel poate fi un vesnic motiv de frustrare.
O prietena buna si-a descoperit mai tarziu pasiunea pentru pictura. Lasata deoparte in copilarie, aceasta a urmarit-o ani de zile pana a facut si scoala de arta. Face acum din placere asta, picteaza cate ceva, lucreaza in sfarsit si cu copiii, invatandu-i din placere sa faca ceea ce si lor le face placere. Daca asta ar fi fost mai devreme? Poate ar fi facut mult mai mult. Oricum, veti zice, si acum e bine, caci isi urmeaza un vis. Dar daca ar fi fost acum douazeci de ani?
Parintii pot face mult pentru copii. Scoala va face si ea, dar inca sunt multe de schimbat aici.
E important sa va dati seama ce va pasioneaza si sa nu va lasati, cultivand acel dar – sau acele daruri ale voastre, care in timp vor creiona destinul vostru.
Si poate voi veti fi cei care vor schimba si felul in care se invata astazi, aducand in scoli si arta si creativitatea la locul cuvenit. Acela destinat formarii unui om intreg, complet, creativ si creator.
Written by Mihaela Gheorghe on February 28th, 2010
Asa isi numise postarea din ianuarie 2009 Mihai Iordache, romanul care a plecat spre Nepal, intr-un Autostop pentru pace.
Din Puctulzero – asa se numeste blogul sau, in care isi povesteste aventura – Mihai a pornit in lume pe jos, facand autostopul, pentru a-si implini un vis.
“Vreau si sa daruiesc ceva, asa ca am stabilit activitati. Tin traininguri si activitati educative pentru scoli si ONG-uri si ma intalnesc cu reprezentanti ai organizatiilor locale. Vorbesc despre cultura si traditiile romanesti si tin ateliere de dansuri populare.
Valoarea pe care o primesc in acest timp o voi folosi in cadrul organizatiei “Liga pentru Educatie, Cultura si Sport”, in cursurile si in proiectele viitoare.”
Asa spunea el atunci, in iunie 2008.
L-am urmarit pe Mihai in calatoriile lui, atat cam am putut sa “prind” din ceea ce razbatea in scrierile sale pe blog (Punctulzero) si m-am bucurat de minunatiile alea. Impreuna cu mine, altii si altii il urmaream si mai povesteam intre noi, din cand in cand.
A fost apoi o vreme de tacere. Cam un an… Nu mai stiam nimic, dar stiam ca daca a plecat asa cum a plecat, si daca a mers asa cum a mers, nu se putea sa nu ajunga inapoi.
Si a ajuns. A venit, a scris iara , anuntandu-ne pe toti ca va povesti aventura aceea, spre a fi de bucurie si invatatura si altora. Despre cum “Orice este posibil”. Despre implinirea viselor, atunci cand crezi in ele din toata inima, cu toata fiinta ta.
Interesant a fost ca am citit despre intoarcerea lui Mihai exact in ziua in care ma intalneam cu un alt roman de-al nostru. Care si el isi urmeaza un vis, inceput de acum patru ani.
Omul nostru alearga pe 22 februarie la Sahara Maraton, unul din evenimentele care aduna oameni din toata lumea pentru a ajuta pe refugiatii saharawi. Cei ramasi fara tara, desi unele state le recunosc acum tara. O limba de pamant in desert. Acolo alearga anual oameni care vor sa spuna ceva lumii. Sunt si oameni cu handicap fizic, oameni care sufera de diabet, dar ei alearga acolo, spre a-si arata solidaritatea cu refugiatii.
Nu despre cauza lor vreau insa sa povestesc, ci despre romanul nostru, care imi spunea ca pe traseul acela, de 42 km si vreo 400 de metri poti sa bei apa, in punctele special amenajate, dar nu o poti lua cu tine. Deloc-deloc. Altfel, esti descalificat. Poti sa alergi, dar nu prea incet, ca vin din spate niste beduini pe camile, care urmaresc pe cei din urma alergatori, si daca i-au ajuns, ii descalifica.
Imi povestea el despre cum vrei – cum vrei din tot: minte si trup si vointa – si te poate lasa ficatul, cand ti-e lumea mai draga. Cum te antrenezi inainte, caci nu e doar asta, alergarea aia de vreo patru ore si ceva. E munca de ani de zile acolo.
- De ce faci asta? il intreb.
- Pentru ca pot, zice el.
Pentru ca pot… Ma uit la el. Omul lucreaza cu sabia, cu artele martiale, de ani de zile. Stie bine ce poate si ce nu. Stie sa-si recunoasca si sa-si si sparga niste limite. Si stie ce e aia cu “Orice este posibil”.
Mie de oamenii astia imi place grozav. Si stiti ce? Si altora, multora, le place.
Vorbeam la inceputul acestor articole, cu un an in urma, de modele.
Uite, da, mie oamenii astia imi sunt modele.
Poate si voua.
Poate povestea lor va va face sa va ganditi de mai multe ori cand lasati visul vostru deoparte.
Vedeti voi, daca veti crede cu toata inima in voi insiva, indiferent de multe din cele “din afara”, veti reusi, pentru ca la un momend dat chiar visul vostru o sa va ajute, o sa va traga inspre el.
Vrei sa avansezi, sa progresezi, sa-ti regasesti siguranta si încrederea în fortele proprii, sa initiezi si sa începi proiecte noi, sa lupti si sa crezi ca visele tale vor deveni realitate?
Daca ai raspuns afirmativ la doua cuvinte dintre cele enumerate mai sus, ai parcurs deja mai multe de jumate din drumul spre succes. Constientizarea e primul pas în rezolvarea oricarei probleme. Pasul urmator fiind ACTIUNEA. Asa ca, începe acest an cu o schimbare în viata ta, motiveaza-te si actioneaza.
Traim într-o continua schimbare, într-o lume în care doar cei puternici, doar cei mai buni supravietuiesc. Astazi nu e suficient sa termini o facultate, sau sa ai cele mai bune rezultate scolare, e necesar sa fii bun macar într-un singur domeniu, sa excelezi în acesta, sa ai încredere în fortele tale la fel ca în aerul pe care-l respiri.
Vine un moment în care nu o sa mai fie nevoie de tehnici, de carti, de seminare, de planuri, în schimb va aparea nevoia de a aborda problema. Pur si simplu trebuie sa actionezi si sa treci la treaba. Foloseste-ti mintea si trupul pentru a face schimbarile acum, astazi!
Si pentru ca acest lucru sa se întâmple e nevoie sa-ti formezi o personalitate puternica, cu o stima si încredere în tine crescute, cu speranta si curajul ca munca ta va fi rasplatita.
Si daca îti doresti cu adevarat aceasta schimbare, nu te încurca cu bagaje inutile cum ar fi îndoiala, alunga-ti gândurile negative si nu te împiedica în «daca » si « dar ».
Doreste-ti cu adevarat ceea ce-ti doresti, crezi în puterea ta, mobilizeaza-ti toata energia si concentreaza-ti întreaga minte în acest scop.
Simplul fapt ca îti pui întrebarea : « Cum sa actionez ? » îti diminueaza vointa si îti permite sa traiesti viitorul într-o maniera modificata, sa proiectezi dorinta actuala într-un viitor posibil si realizabil.
Începe prin a-ti alege scopuri pe termen scurt.
- Fixeaza-ti prioritati potrivit unui program cum ar fi de exemplu : luni, între orele…am o anumita activitate, apoi între alte ore, alta ocupatie care e prioritara pentru a-mi atinge scopul, si tot asa în fiecare zi macar o ora munceste pentru ceea ce-ti doresti.
- Ordoneaza-ti obiectivele în functie de posibilitatile si nevoile tale. Creeaza-ti anumite ritualuri care sa te ajute sa fii atent la ziua respectiva. Aceste ritualuri te vor ajuta sa faci ceva mereu si sa fii atent la ceea ce faci. De exemplu: dimineata 15 minute sport, o cugetare în liniste în fata unei bauturi calde, sau tinerea unui jurnal, duminica luam prânzul în familie…etc.
Continua apoi cu obiective pe termen mai lung. Iar acum, daca ti-ai fixat un scop ambitios, fragmenteaza-l în mini-obiective, astfel vei evita sa te simti coplesit sau strivit de importanta sarcinii si sa abandonezi totul.
Tine minte ca, o maioneza se taie daca amesteci de la început galbenusul de ou cu tot uleiul, în schimb, daca torni tot uleiul treptat, ai toate sansele sa reusesti.
Si asta pentru ca e mai usor sa rezolvi o problema pe etape, începând de la ce e mai simplu pentru a ajunge la ce e mai complex. Fiecare realizare actioneaza ca un imbold pentru a merge mai departe si a ajunge la rezultatul final.
Trebuie sa devii afirmativ si vei face cel mai important pas înainte spre schimbare si încredere.
Fii precis în tot ceea ce faci. Adica concentreaza-te asupra unui singur lucru la un anumit moment si acorda-i întreaga atentie. Daca te-ai pus sa citesti, pai citeste nu sta cu nasul în televizor si cu urechea la telefon. Lasa deoparte toate lucrurile care te framânta sau te îngrijoreaza.
Sunt multi care tânjesc, în timp ce se afla la serviciu, dupa timpul liber petrecut acasa, si când sunt acasa, si se “relaxeaza” îsi fac griji în legatura cu problemele profesionale. Opreste-te! Priveste în jurul tau, observa ce vreme e afara, relaxeaza-te doua minute si actioneaza pentru ceea ce ti-ai propus.
Astazi e ziua potrivita!
Acum e momentul sa începi! Nu e moment mai bun în care sa te apuci sa te ocupi de schimbarile importante pe care vrei sa le faci în viata ta.
Începe de astazi si nu astepta recompense imediate. Nu te astepta sa vezi rezultatele imediat. Educa-ti inteligenta emotionala, asteapta, pentru ca mai curând decât te astepti o sa culegi roadele.
Concentreaza-te pe actiunile de astazi. Ce faci astazi? Ce încerci sa fii astazi? Raspunde pe o foaie de hârtie la aceste întrebari.
John Lennon spunea ca viata e ceea ce ti se întâmpla în timp ce esti ocupat sa faci alte planuri.
Nu lasa ani din viata ta sa treaca fara sa te bucuri din plin de fiecare clipa.
Inainte de a continua seria despre meditatie, voi povesti un pic despre visat. Asta pentru ca inca imi e foarte proaspat in minte si in emotii seminarul de visare activa, sustinut de de Robert Moss.
Nu voi prezenta seminarul – oricum, nu de o prezentare avem mai multa nevoie, ci de practica, nu-i asa? – dar ma voi folosi de ce am invatat in aceste doua zile pentru a va mai “impinge” inca un pas pe drumul spre culmile puterii personale.
Claritatea mintii si focalizarea atentiei, cultivate atat de bine prin meditatie, sunt perfect potrivite pentru visarea activa. Iar aceasta din urma este un mod extraordinar de puternic de a ne modela viata, a noastra si a altora.
Pana la a dezvolta subiecte de anvergura, ce poate sunt foarte interesante dar servesc doar acumularii de informatii, m-am gandit la o parte practica, ce v-ar putea ajuta sa faceti ceva pentru voi si cei din jur. Ceva ce doriti sa aduca o imbunatatire, o rezolvare. Nu intru in detalii tinand de psihic, constient, inconstient, subconstient. Nu sunt specialist si nu imi propun abordari teoretice. Voi povesti cate ceva, in speranta ca veti gasi ceva folositor din experientele unora, cu aplicatie pentru voi insiva.
Cum aratam in cateva articole precedente, suntem purtatorii unor resurse fantastice. Putem sa ne folosim de ele pentru a ne imbunatati viata, pentru a ne transforma propria realitate. Principala noastra sursa pentru rezolvarea atator situatii este inspiratia. Chiar daca nu ne dam seama, ea participa tot timpul la alegerile noastre, in urma carora actionam, ori si mai mult, la acele actiuni facute “pe negandite”… Nu ma refer la ceea ce facem din instinct – fuga din calea unei masini care e gata sa ne loveasca, apararea in fata unui atac, protejarea cuiva etc – ci la ceea ce facem folosind mintea, dar fara a ne gandi prea mult. E vorba de solutii-fulger ori de scrierea unui eseu, ori de o poezie, ori de o prezentare sau un raspuns la intrebare, pentru care nu am fost pregatiti mai inainte. Acele “sclipiri” de moment, cand spunem “asa mi-a venit”…
Acestea sunt inspiratii, venite de undeva, din noi, fara sa fi fost “gandite” in prealabil, pregatite, studiate… Chiar daca leaga elemente din ce am studiat poate candva, solutiile sunt noi.
Cum sa facem sa accesam cat mai des aceasta sursa? Nu doresc nimanui situatia de “presiune”, de stres, in care din nevoie acuta, “tipam” dupa o rezolvare si acea forta a “disperarii” devine pistonul care apasa in adancul nostru, impingand afara solutia salvatoare.
E mult mai placut sa lucram pe inspiratie, educandu-ne sa facem asa.
Un astfel de mod este visarea activa. Aceea in care suntem constienti de derularea visului.
Un mod concret de a ne folosi de capacitatea noastra de a visa este visul de noapte. Visul de somn…
Concret, ar fi cam asa: Avem de gasit solutia unei probleme care ne framanta. Nu mai stim ce sa facem, iar daca totusi am gasit niste variante, nu stim pe care sa o alegem. Gandurile rotesc in cap, ne macina, poate suntem si panicati si nu mai putem gandi limpede. Poate a pierit si ultima doza de speranta. Poate problema e legata de o boala grava, de un conflict, de un proiect, de o situatie ce pare imposibil de rezolvat. Ori e doar o dorinta mai veche, o cerere ce pare fara raspuns…
Putem folosi visul “de somn”, spre a gasi solutia. Inainte de a adormi ne formulam clar intentia. O facem scriind pe o foaie ca dorim solutionarea/ ghidare pentru rezolvarea subiectului X. Ne fixam clar in minte aceasta intentie, aceea de a afla cum sa… Si intentionam “sa fim pe faza” cand apare “mesajul”, in vis, sa il prindem si sa ni-l amintim.
Putem sa primim in vis un mesaj. O imagine, un sir de imagini, ca o poveste, un cuvant, orice cu valoare de simbol. Punem la indemana foaia, langa pat, si un pix. Ne trezim si notam ce mesaj am primit. La inceput, poate nu “apare” nimic. Poate avem doar o senzatie, aceea de eliberare de grija si hotararea de a actiona intr-un anume fel. Poate ca nimic din astea. Nu-i nimic, exersam. Rezultatele vor veni, exersand. In timp se formeaza un mod de a lucra in acest fel. Se largeste “poteca” si urmeaza sa folosim din de in ce mai des inspirul…
In seminarul de care aminteam mi-am amintit acest bun obicei, practicat ca o joaca in copilarie. Am aflat ca de fapt multe din ce faceam noi in copilarie erau “chestii” foarte “destepte” si stiam noi ce faceam…
In lipsa unei “probleme” grave care sa ma “macine”, eu mi-am propus sa-mi “rezolv” un genunchi care cam “scartaie”, in ultima vreme si e cam dureros. Ce varianta e cea mai buna? Am scris pe biletel ” imi doresc ghidare in vindecarea genunchiului drept” si am intrat in… somn. Cu gandul sa fiu “pe faza” si sa prind visul, de fapt secventa de vis cu mesajul potrivit in ea. Si am mai pus ceva in intentie: sa pricep mesajul pe care il voi primi! Si chiar asa a fost! Am visat ca stateam de vorba cu mai multe persoane si le povesteam despre genunchi, iar una a inceput sa cante “Tai la-la-la-la-laaa”… Am avut ca o sclipire, care m-a “tras de maneca”, sa ies din vis si sa notez. Apoi am intrat din nou in somn. Dimineata am gasit ce scrisesem, si era limpede pentru mine ce am de facut: taichi… Intr-adevar, n-am mai lucrat constant de multa vreme, iar cand exersez, genunchii sunt primii care dau raspuns: intai protesteaza, apoi devin cei mai fericiti si ma misc mult mai usor…
Acesta e doar un mic exemplu, cu visarea din somn. Exista visul “de zi”, de transa, in care se intra si se gaseste solutia pentru o problema fara sa trebuiasca sa dormi. Se poate primi informatia ca si in visul de som, doar ca suntem intr-un soi de semitransa si “vedem” un film, o imagine, o culoare, o forma. Am asistat la povestirea unui proces de vindecare, cu cazul unui bolnav de cancer pulmonar, care mai avea de trait cel mult doua luni… In acea stare de vis, a aparut informatia prin care omul a fost ghidat sa-si trezeasca propriile resurse, schimbandu-si in primul rand atitudintea fata de boala si “lucrand” cu intentia de a se vindeca, exact la nivelul tesuturilor sale. Apoi a “vazut” cum se vindeca, “felie” cu “felie” din trup…
Forta imaginilor, a imaginatiei, este studiata acum din ce in ce mai mult si sunt diverse metode in care se recurge la lucrul cu imaginea: suprapunerea si apoi inlocuirea imaginii unui organ/ tesut bolnav cu cea a unuia sanatos etc. In visul acesta de tip “transa”, se poate ca cel care este in suferinta sa se vada cum se vindeca si apoi corpul sa preia acea serie de imagini sau chiar scenariul cu totul si sa realizeze efectiv procesul. Nu am “despicat” mecanismul, caci ce a contat a fost rezultatul: omul s-a vindecat, uimind medicii care nu pricepeau cum un cancer ce se propagase de la plamani la ficat, stomac si alte organe importante poate sa dispara fara urme…
Nu sunt fenomene paranormale. Inspiratia este sursa pe care o folosim destul de des, fara a fi constienti. Cand folosim forta intentiei, impreuna cu o atentie si o minte bine antrenate, putem sa scoatem din rezervoarele inspiratiei noastre adevaratele comori ce zac acolo, nefolosite. Altfel umblam, cum spune o poveste, cautand comoara, cand de fapt ea este diamantul tesut in poala hainei noastre…
Astazi e momentul potrivit sa începi sa faci schimbarile pe care le vrei, pentru ca tu trebuie sa fi schimbarea pe care vrei sa o vezi în lume!
Prietene drag, sunt fericita! Astazi mi-am cumparat “Caietul visurilor”.
De mult timp pun pe hârtie ceea ce-mi doresc sa realizez, si scriu: “visez la ziua când îmi voi înlocui laptop-ul cu unul mult mai performant”, “visez ziua când îmi înving teama de apa si fac rafting pe un râu rapid”, visez sa calatoresc în……, “visez sa fiu cel mai bun psiholog!”, etc.
Stii câte vise am? 80. Si în curând vreau sa ajung la 100.
Am început sa-mi scriu visele când am realizat care e scopul si misiunea mea în viata, când mi-am gasit pasiunea, si din acel moment în fiecare zi muncesc ca visele mele sa devina realitate.
Am atribuit fiecarei pagini o descriere succinta cu visul meu, am pus o imagine relevanta (am intrat pe internet si am accesat google imagini, si mi-am facut un folder special cu “poze pentru visele mele”) si am scris data când vreau sa se realizeze visul, data când am realizat visul si o patratica în care sa bifez fericita trairile din acel moment al împlinirii.
Odata ce ai pus pe hârtie ceea ce-ti doresti, tot universul lucreaza pentru tine, toate energiile se canalizeaza spre îndeplinirea scopului propus, si inconstient atragi îndeplinirea visului tau.
Viziunea face lucrurile sa se îndeplineasca!
Acum am peste 10 vise îndeplinite din cele mentionate, si ma simt din ce în ce mai bine si mai motivata sa muncesc în fiecare zi pentru mine, si pentru visele mele.
Unul dintre lucrurile pe care le vei afla întotdeauna despre oamenii de succes si care pun lucrurile în miscare, este ca acestia au viziune. De asta te sfatuiesc si pe tine, draga prietene, sa-ti imaginezi în detaliu visul tau, si sa pui si o data când crezi ca ti-l vei îndeplini.
Pasi simpli care te vor ajuta sa-ti îndeplinesti scopul si visul:
- identifica piedicile si provocarile ce pot aparea. Ce-ti poate sta în cale, ce nu-ti permite sa actionezi? Poate fi lenea sau confortul, sau poate motivatia. Închide ochii si gândeste-te o clipa, permite-ti sa aflii raspunsul.
- cauta resurse existente pentru atingerea scopului. Gândeste-te acum de ce ai avea nevoie pentru a-ti îndeplini visul. Poate e nevoie de energie sau credinta, sau poate de anumite persoane. Cum le poti contacta sau gasi? Ce materiale îti trebuie pentru aceasta?
- Ai nevoie de resurse suplimentar? Aici poate fi vorba de o investitie materiala, de bani.
- Ce posibilitati de realizare ai?
- Enumera-le pe toate: în ce mod poti ajunge la scopul tau?, ce cai ai pentru asta? Care este primul pas pe care îl vei face?
Anatole France spunea: “pentru a realiza lucruri marete nu trebuie doar sa actionam, ci sa si visam, nu doar sa planificam, dar si sa credem.”
Sfatul meu e sa îndraznesti sa faci ceea ce poti visa.
Fi perseverent în actiunile tale!
Scrie-mi un comentariu si spune-mi câte vise ti-ai notat pâna acum si daca ai început sa muncesti pentru tine.
Am aflat de vizualizare cand incepusem liceul, cand incepusem mica mea aventura in domeniul cartilor motivationale. In liceu avusesem o mare problema cu increderea in sine, si gandeam cel mai adesea negativ. Intr-o carte gasisem o tehnica: sa iti imaginezi necazurile tale ca sunt toate puse intr-o cutie, cutie care dispare apoi in neant.
In alta carte gasisem primii pasi in vizualizare: cum sa iti imaginezi mai intai forme simple, precum un punct in spatiu, si iti disciplinezi vederea interioara astfel incat punctul respectiv sa isi pastreze stralucirea, pozitia, dimensiunile.
Inchideam ochii si nu puteam sa vad nimic. Ani de zile am crezut ca vizualizarea nu merge pentru mine. Degeaba ma concentram sau ma relaxam, pur si simplu nu mergea.
Apoi am gasit o carte care explica cum se formeaza perceptiile si visele. Nu genul ala de carti de taraba care iti spun ce inseamna sobolanul, cainele, mireasa etc., ci fiziologia din spatele lor si rolul pe care il joaca in memorie. Mai scria un lucru: toata lumea viseaza, indiferent daca constientizeaza acest lucru sau nu, iar visul poate fi reamintit in primele cateva secunde de la trezire.
La momentul respectiv, nu imi aminteam visele si credeam ca nu am. Dormeam intre 2 si 5 ore pe noapte, si nu imi aminteam sa fi visat ceva. Apoi am inceput sa imi notez visele intr-un jurnal, cand mi le aminteam si sa le pun cap la cap. Am descoperit astfel multe lucruri interesante, referitor la propriile mele vise, si incercam sa imi amintesc cat mai mult din ele. Am inceput a visa din ce in ce mai detaliat, iar uneori ‘inghetam’ pur si simplu actiunea pentru a observa detalii care de obicei scapa. Odata, visasem ca eram in oras si langa mine erau parcate doua masini. In momentul in care mi-am dat seama ca visez, m-am uitat cu atentie la una din masini pentru a vedea daca este sau nu realista. Parea, dar nu era. Masina nu avea nici numar de inmatricurare, nici radiator. In momentul acela mi-am dat seama ca visul este o reconstructie mentala, insa nu una foarte precisa.
Apoi am inceput sa controlez visele. Am avut portia mea de cosmaruri in timpul adolescentei. Niste monstri cu care ma bateam intr-un joc pe calculator ma vizitasera si in timpul noptii pentru o rafuiala intr-un oras pustiu. Mi-am dat seama ca nu e adevarat, si ca monstrii se bateau pe domeniul meu, nu eu pe al lor. Asa ca i-am lasat sa se apropie, si apoi pur si simplu “i-am disparut”. Intr-o clipa nu mai era nici unul acolo, fara sa ma bat cu ei – asta ar fi insemnat sa le admit realitatea, ceea ce nu am facut. Mi-am dat seama de acel Matrix care insemna mintea mea, si de faptul ca jucam si in Matrix ca in lumea reala. Aceeasi gravitatie, acelasi soare, aceiasi oameni. Timp de cativa ani, pur si simplu am inceput a constientiza cum perceptiile si aspiratiile mele modeleaza felul in care mintea mea reconstruieste lumea.
Inainte de a vedea filmul Matrix, care mi s-a parut ‘slabut’, mi-am folosit visele ca si teren de joaca. Am incercat sa incalc cat de multe reguli am putut – gravitatia, starile de agregare ale corpurilor, sensul timpului. Astfel am constientizat mai multe lucruri si fenomene decat daca as fi facut-o numai citind carti si uitandu-ma la filme. Marea mea curiozitate a fost cum mintea mea construieste lumea, iar intr-un fel, experienta mea a fost ca a lui Neo din Matrix. In acelasi timp, discernamantul meu a crescut enorm. Cartile de vise, cele care iti dau interpretari pentru diferite elemente, nu au nici o valoare pentru mine. Experientele unora cu fantome, spirite, aure, interpretari si revelatii stiu ca sunt pur si simplu autoinselari sau jocuri ale intuitiei. Si mi-am mai dat seama ce rol enorm joaca imaginatia in viata de zi cu zi. Pentru prietenii mei indieni, unii dintre ei, zeii lor sunt ceva real si sfant, cum sunt Dumnezeu, sfintii si ingerii la foarte multi dintre romani.
Mi-am format cu timpul si o disciplina puternica in acest sens. Unele persoane care ma cunosc, dar nu foarte bine, ar putea spune ca nu am imaginatie, ca gandesc ‘prea rational’. Am considerat si consider disciplina ca fiind ceva mult mai important decat puterea vizualizarii. Cunosc oameni cu o mare creativitate, care sunt pur si simplu pierduti in lumea lor interioara. Scriitori si alti artisti cu probleme, care traiesc in mintea lor, unde probabil sunt lucruri interesante, dar degeaba daca au probleme; sau unii care au idei crete, le considera mari revelatii si sunt guest stars pe un post TV notoriu . Inapoi la artistii cu probleme. N-au bani, lumea ii paraseste iar unii innebunesc de-a dreptul. Pentru multi poate fi o supapa pentru a evada din lumea reala care le face rau. De aceea sunt destui care consuma droguri, pentru a percepe lumea ‘altfel’. Desi nu am incercat niciodata si nici nu am de gand sa iau asa ceva, am vorbit cu persoane care au luat droguri, nu numai iarba, droguri din cele tari, sa vad unde merge asemanarea. Nu prea departe, se pare. In marea lor majoritate, cei care iau droguri se pierd pur si simplu in ele intr-un fel de incostienta mancatoare de bani si sanatate, pe cand explorarea viselor a fost pentru mine un exercitiu in constientizare si punerea bazelor vizualizarii de mai tarziu.
Astfel, primul exercitiu pe care l-am deprins pentru a vizualiza a fost o insusire pe care toata lumea o are, cea de a visa, dar intr-un mod diferit. Toata lumea viseaza, dar diferenta este daca in vis tu inveti sa iti constientizezi si folosesti lumea sau esti doar luat/a de val. Doar pentru ca unii spun ca visatorii nu sunt potriviti vremurilor noastre, sau afacerilor, etc, asta nu inseamna ca au dreptate. Toti visam. Unii oameni de mare succes au devenit asa pentru ca au stiut sa aiba vise in care credeau si sa le transforme in realitate.
Statea in parc pe o banca si privea la lumea, in continua miscare, din jurul sau. Isi aducea perfect aminte cum isi petrecuse viata si se intreba daca are sau nu regrete.
Se nascuse cu 80 de ani in urma si totusi mintea ii era limpede si clara, iar vocea ii era un cantec de leagan pentru nepotii lui care i se invarteau tot timpul prin preajma, tragandu-l de mustati.
La un moment dat l-am vazut ca atipise. S-a trezit si s-a uitat in jur speriat si rusinat parca de faptul, ca adormise acolo in parc, dar nu ii parea rau deloc. Isi retraise in acel minut toata viata si a zambit trist, dar in acelasi timp multumit.
M-a vazut ca stateam alaturi pe o banca, s-a ridicat si a venit spre mine si mi-a spus… “Nu uita sa traiesti!”
M-am uitat mirata, dar nu am putut sa rostesc nici un cuvant. S-a asezat langa mine si uitandu-se la copiii din jurul nostru a inceput sa povesteasca.
“Am avut o copilarie fericita, am crescut la tara in aer curat, am alergat descult prin iarba, am prins fluturi si am avut multi prieteni. Aveam suflet!
Am mers apoi la scoala, am invatat ca trebuie sa ascult de ceilalti ca sa nu fiu certat. Am inteles ca trebuie sa ascult de ceilalti, ca sa nu fiu considerat spargator de gasca.
A venit apoi razboiul. Trebuia sa ascult de cei din jurul meu ca sa nu “ne impuste”. Sufletul meu a devenit tot mai mic.
Razboiul s-a terminat. Mi se parea ca nu mai trebuia sa ascult de nimeni. Voiam sa merg in continuare la scoala, dar am ascultat de parinti, care imi ziceau ca e mai bine sa stau acasa sa ma insor cu fata cutare. Fara sa gandesc, am ascultat. M-am insurat. Am facut doi copii. Sufletul meu era tot mai mic, chiar daca atunci il simteam plin de bucurie.
Am mers apoi la lucru unde trebuia sa ascult de sef si sa muncesc pentru ca sa facem planul cincinal (asa era pe vremea aceea, imi spune cu glasul tot mai slab). Nu mai aveam suflet!
Copiii i-am crescut si i-am invatat sa faca ceea ce stiam si eu… sa asculte. La randul lor au si ei copii. Oare ce ii invata?
Am nepoti. Sunt un bunic fericit ar spune unii. Imi iubesc din tot sufletul copiii si nepotii! Hmmm, care suflet? L-am pierdut candva pe drum nefiind atent la el pentru ca trebuia sa ASCULT!
Si-a intors privirea spre mine si cu ochii in lacrimi mi-a spus… ” Adu-ti aminte ce ti-am spus mai devreme..”Nu uita sa traiesti si… invata-i si pe altii sa traiasca”
S-a ridicat si s-a pregatit sa plece. Cu glasul moale mi-a spus: Ma duc sa imi caut sufletul. Crezi ca il voi gasi la varsta mea? Sunt sigur ca da, si-a raspuns singur la intrebare.
Imi voi gasi sufletul facand ceea ce stiu sa fac, sa ascult. Voi asculta cantecul pasarilor din parc si vocile dragi ale nepotilor, susurul cascadei din muntele invecinat, pe care imi doresc de o viata sa o vad. Voi asculta muzica ierbii asa cum faceam cand eram copil si ma jucam descult. Voi asculta tot ce nu am putut auzi pana acum. Voi trai!”
Si-a intors privirea si a plecat. Din mana i-a cazut o hartie veche, ingalbenita de ani. Am vrut sa-l strig, dar disparuse fara urma. Am ridicat hartia si am citit singurul cuvant… VISE
Acest articol se poate constitui intr-un element al mesajului "Gata cu zicala -Tinerii din ziua de azi...-" :) Se tot spune asa, dar nu se cauta solutii pentru tineri, nu sunt intrebati ce vor si ce isi doresc. Aceste prelegeri sunt foarte binevenite!
Salut!imi place foarte mult de o fata ,de mai mult timp ca sa zic asa ,aproximativ 1 an,avem foarte multe lucruri in comun ,stilul de viata ,de muzica ,acelasi grup de prieteni,imbracamintea,chear si starile emotionale,dar problema este ca eu am 16 ani ...aproape 17 iar ea este cu un an si ceva mai mare ca mine si sunt absolut nebun dupa ea ....as vrea sa pot sa dau drumul sentimentelor din mine sa s ii pot spune totul dar mie tema ca sar putea sa primesc un raspuns de genul ''stii ar fii mai bine sa ramnem amici''si cred ca sentimentul e reciproc intre noi dar nu stiu ce sa fac ...please help!!
Buna!sfaturile tale sunt foarte bune,am sa le pun si eu in aplicare,deoarece de o saptamana prietenul meu se comporta ciudat cu mine,inainte ma cauta foarte des ,dar acum daca vorbim o data pe zi,poate nici atunci,evite uneori sa ne intalnim si mi-a spus ca se simte rau,parca nu are chef de nimeni si nimic,desi nu e din vina mea....mi-a marturisit ca nu stie ce se intampla cu el,desi imi e greu sa trec peste indiferenta lui(ca s-o numesc asa)am sa incerc.
. Inapoi la artistii cu probleme. N-au bani, lumea ii paraseste iar unii innebunesc de-a dreptul. Pentru multi poate fi o supapa pentru a evada din lumea reala care le face rau. De aceea sunt destui care consuma droguri, pentru a percepe lumea ‘altfel’. Desi nu am incercat niciodata si nici nu am de gand sa iau asa ceva, am vorbit cu persoane care au luat droguri, nu numai iarba, droguri din cele tari, sa vad unde merge asemanarea. Nu prea departe, se pare. In marea lor majoritate, cei care iau droguri se pierd pur si simplu in ele intr-un fel de incostienta mancatoare de bani si sanatate, pe cand explorarea viselor a fost pentru mine un exercitiu in constientizare si punerea bazelor vizualizarii de mai tarziu.
Loading ...