15
Nov
Written by Mirela Bojin on November 15th, 2010
Auzim de multa vreme tot felul de opinii si dezbateri legate de taxe si impozite. Subiect nesfarsit, mereu de interes. M-am gandit ca ar putea fi folositoare o mica radiografie a acestui domeniu.
1. Salariatii platesc cele mai mari impozite.
Aceasta opinie, destul de larg raspandita, nu corespunde realitatii fiscale romanesti. Acest mit isi are originea in literatura americana tradusa la noi in ultimii 15 ani. Daca pentru un stat cu economie (inca) liberala aceasta informatie este corecta, in Romania si chiar si in alte state europene, realitatea este cu totul alta.
Sa nu uitam ca in perioada razboiului rece Europa occidentala incerca din rasputeri sa impiedice partidele comuniste sa atinga o cota electorala semnificativa. Acest lucru s-a realizat prin implementarea sistematica a unor masuri sociale care au dus la cresterea taxarii afacerilor pana la un nivel comparabil, in unele cazuri chiar mai ridicat, decat al persoanelor salariate. Cele mai multe state europene s-au declarat state sociale, ceea ce inseamna, implicit, un regim mai putin favorabil pentru capital.
Revenind la nivelul impozitarii in tara noastra, trebuie remarcat faptul ca introducerea cotei unice de 16% pentru impozitarea veniturilor persoanelor fizice a fost momentul in care salariatii au marcat primul „avantaj” pe tabela de scor.
De ce? Pentru ca din acel moment impozitul pe veniturile din salarii scadea la 16% si, simultan, impozitul pe dividende al patronului unei afaceri crestea la 16% (de la 10% in anul precedent si 3% pana in 2003).
Vei spune ca salariatii platesc, in afara impozitului, si alte contributii, pentru fondurile de pensii, sanatate si somaj.
Da, dar pentru fiecare salariat care plateste aceste contributii patronul plateste inca o data pe atat la somaj si sanatate si dublu fata de contributia salariatului la fondul de pensii.
Salariatul plateste intre 16,5%-29,86% din salariul sau brut, sub forma de contributii si impozite (in functie de marimea salariului brut si numarul persoanelor aflate in intretinere exista o suma deductibila).
Compania plateste, pentru acelasi salariat, 28,95% din salariul sau brut sub forma de contributii, taxe si comisioane. Daca adaugam aici si cheltuielile obligatorii cu examinarea medicala (cel putin o data pe an) a salariatilor, instruirea (obligatorie) pentru securitatea muncii si plata persoanei care se ocupa de calculul salariilor intelegem usor ca, doar pentru salariatii sai, costurile firmei sunt mai mari decat totalul impozitelor si contributiilor retinute pe statul de plata al salariatului.
Dupa toate aceste cheltuieli, plus celelate ocazionate de functionarea afacerii, tragem linia si firma plateste 16% impozit pe profit, evident daca il are. Pana de curand se platea, obligatoriu, impozitul minim, dar de vreo luna s-a renuntat, in sfarsit, la aceasta masura aberanta.
Daca afacerea i-a mers bine si a avut profit, dupa plata impozitului mai sus mentionat patronul are dreptul in sfarsit, sa-si culeaga fructele muncii pentru un an de zile, adica dividendele. Asta in cazul in care decide sa nu reinvesteasca profitul, evident.
Pentru dividende, patronul nostru va plati: 16% impozit pe venit, 5,5% contributie la fondul de sanatate si o suma (aflata la latitudinea sa, in functie de declaratia de asigurare) la fondul de pensii.
In consecinta, dupa acoperirea tuturor cheltuielilor firmei, patronul plateste, pentru munca sa, intre 38,5% si 60,5%, in functie de suma cu care doreste sa contribuie la fondul de pensii.
Intre aceste doua categorii, cea de patron si cea de salariat, se afla intrprinzatorul independent. Din punct de vedere fiscal aceasta este, in acest moment, categoria cea mai avantajata, cel putin la o prima vedere.
Pentru munca sa, dupa deducerea cheltuielilor necesare desfasurarii activitatii, intrprinzatorul independent plateste 21%-46,9% drept impozite si contributii, suma variind in functie de cota cu care doreste sa contribuie la fondul de pensii.
Comparand aceste trei situatii nu mi se pare, nici pe departe, ca salariatul ar fi cel mai dezavantajat.
Daca mai punem la socoteala si faptul ca acesta beneficiaza cel putin o luna pe an (minim 21 zile lucratoare) de concediu de odihna platit (deci bani pe care ii primeste fara sa munceasca pentru ei), de concediu medical, indemnizatie pentru cresterea copilului si ajutor de somaj daca e cazul (beneficii de care celelalte doua categorii nu au cum sa aiba parte) cred ca se poate afirma, fara nici un dubiu, ca sintagma “Salariatii platesc cele mai mari impozite” este doar un mit.
5
Oct
Written by Mirela Bojin on October 5th, 2010
Odata cu incheierea lunii septembrie s-a trecut in ultimul trimestru al acestui an. In aceasta perioada, pana in 25 octombrie, investitorii de pe piata de capital trebuie sa isi declare, pentru prima data in noua varianta, veniturile obtinute din aceasta sursa.
Voi trece cu vederea, astazi, faptul ca nu a fost inca publicata forma declaratiei pentru ca mi-a atras atentia in mod deodebit un alt aspect al acestei situatii: revolta asociatiei investitorilor fata de obligatia depunerii declaratiei si efectuarii platii in mod personal.
Aspectul este interesant, cu atat mai mult cu cat, cu putina vreme in urma, o obligatie similara a beneficiarilor de venituri din activitati independente a iscat o adevarata isterie mediatica ce a condus la modificarea metodologiei si mutarea obligatiilor declarative si de plata de la beneficiarul venitului catre platitorul lui.
De ce este contribuabilul roman atat de reticent in relatia cu autoritatea fiscala? Multi dau vina pe lipsa de timp, pe lipsa de organizare de la ghisee sau pe impolitetea functionarilor. Eu cred ca acestea sunt doar pretexte. Declaratiile se pot trimite prin posta iar platile se pot face direct prin virament bancar, cu atat mai mult cu cat este vorba de pesoane ce nu pot fi banuite a nu stii sa scrie sau a nu avea un cont la banca.
Personal cred ca este o chestiune de educatie sau, mai degraba, de lipsa ei. Motivele pe care le banuiesc eu a a sta la baza acestui comportament sunt, in principal, doua: Teama si Deresponsabilizarea.
Da, contribuabilul roman, indiferent de nivelul sau de pregatire sau de elevatie financiara, este timorat de autoritate in general si de autoritatea fiscala in special.
Contribuabilul se teme, inainte de toate, sa nu greseasca. Acesta este principalul motiv pentru care nu doreste sa-si asume responsabilitatea pentru calcularea impozitului datorat. Nu pare a avea neaparat o probleme cu impozitul in sine (ceea ce mi se pare cu adevarat stupid) ci asumarea raspunderii pentru declararea acestuia pare sa-l paralizeze pur si simplu.
Cum se poate explica acesta atitudine la persoanele care castiga bani din activitati ce presupun o pregatire si o inteligenta peste medie? Acesta este lucrul care ma intriga si nu mi-l pot explica decat prin lipsa exercitiului responsabilitatii personale.
Atitudinea paternalista a statului se pare ca a nascut comportamente de care ne vom dezobisnui foarte greu. Asta daca vom fi lasati sa o facem vreodata. Fiindca tatucul nostru, statul, s-a grabit sa revina, in privinta veniturilor din activitati profesionale, asupra deciziei initiale si sa deresponsabilizeze, din nou, beneficiarii veniturilor din drepturi de autor si contracte civile. Oamenii respectivi se bucura acum, desi venitul net le-a scazut considerabil, de confortul redobandit.
Dar, ma intreb, in acest caz unde le este totusi independenta.
Scriam de curand ca responsabilitatea e doar o alta fata a libertatii. Nu pot exista una fara de cealalta.
Cata vreme nu ne asumam responsabilitatea in legatura cu viata si activitatea noastra inclusiv din punct de vedere financiar si fiscal libertatea noastra este, in cel mai bun caz, doar una declarativa.
Contribuabilul roman se mai teme apoi si de autoritate in sine, personalizata, in cazul de fata, de functionarul de la fisc.
In societatea aparent anarhica de astazi aceasta teama pare a fi inexistenta dar cum altfel ne putem explica atitudinea verbala agresiva, fata de o autoritate impersonala, a omului intervievat pe strada si postura timida a aceluiasi cetatean atunci cand se afla la o coada in fata unui ghiseu?
Eu cred ca tot amprenta paternalista pusa pe educatia noastra este cauza. Pentru ca omul de la ghiseu nu este altul decat reprezentantul „tatucului”, cel de la care asteptam, in ultima instanta, rezolvarea problemei noastre.
Asa ca, fiind de-a dreptul „ingroziti” de functionarul de la fisc, decat sa ne infruntam teama preferam sa privim in alta parte si sa asteptam sa ne rezolve altii problema sau, de ce nu, aceasta sa dispara de la sine.
Chiar daca nu stim si ne e teama sa nu facem greseli, avem si mandria prosteasca de a refuza sa invatam. De ce? Pentru ca este mai comod sa faca altul pentru tine, evident, pe gratis.
Nu ma intelegeti gresit. Nu sunt adepta birocratiei sau a cozilor la ghisee. Consider ca forma anterioara de declarare, anual, a acestor venituri era suficienta si functiona foarte bine. Dar daca, in buna traditie romaneasca, un lucru ce merge bine trebuie neaparat schimbat si s-a luat aceasta decizie, nu inteleg ce obligatie ar avea brokerul meu sa preia aceasta sarcina, in numele meu, pe gratis? Ca pe bani nici nu poate fi vorba. Ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa-mi ridice cuantumul comisionului doar pentru ca imi presteaza acest serviciu suplimentar.
Dar, mai rau decat un eventual cost suplimentar, acest nou transfer de responsabilitate dinspre contribuabil catre un intermediar nu ar face decat sa incurajeze si pe mai departe apatia cetateanului roman.
Iar un cetatean care nu are curajul de a-si asuma responsabilitatile nu va avea nici curajul sa isi afirme in mod real libertatea.
Lipsa dorintei de schimbare in viata personala, prin refuzul acceptarii responsabilitatilor impuse de o lege, este inca un simpom al bolii de care suferim. Iar lipsa CURAJULUI de a spune direct, in fata, ce te doare cu adevarat (adica modificarea modului de impozitare in sine si nu persoana ce trebuie sa declare) reprezinta pentru mine cea mai mare dezamagire.
Dar pentru ca NIMENI nu a avut curajul sa denunte introducerea acestor noi impozite suplimentare s-au repezit TOTI sa conteste forma de declarare si de plata a lor.
Asa ca ma voi multumi sa constat ca lasitatea este, alaturi de lipsa asumarii responsabilitatii, inca una dintre cauzele prea putinei noastre libertati.
26
Apr
Written by Mirela Bojin on April 26th, 2010
Nu uitati! Pana in 17 mai trebuie sa va depuneti declaratia de venit pentru anul 2009.
Pentru aceia care obtineti venituri in calitate de persoane fizice este momentul (daca nu ati facut-o deja) sa completati si sa transmiteti administratiei financiare declaratia corespunzatoare.
Pentru a vedea concret daca te regasesti printre cei care trebuie sa depuna declaratia si cum trebuie sa o completezi, am copiat articolele corespunzatoare din Codul Fiscal (Legea 571/2003 actualizata) :
ART. 41
Categorii de venituri supuse impozitului pe venit
Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt urmatoarele:
a) venituri din activitati independente, definite conform art. 46;
b) venituri din salarii, definite conform art. 55;
c) venituri din cedarea folosintei bunurilor, definite conform art. 61;
d) venituri din investitii, definite conform art. 65;
e) venituri din pensii, definite conform art. 68;
f) venituri din activitati agricole, definite conform art. 71;
g) venituri din premii si din jocuri de noroc, definite conform art. 75;
h) venituri din transferul proprietatilor imobiliare, definite conform art. 771;
i) venituri din alte surse, definite conform art. 78.”
Fiecare dintre aceste surse de venit este explicata in codul fiscal, la articolul precizat. Veniturile provenite din unele din aceste surse sunt neimpozabile si ele se regasesc in totalitate in Codul Fiscal.
Ceea ce ne intereseaza pe noi sunt veniturile impozabile. O parte dintre acestea a fost supusa integral impozitarii la momentul platii iar impozitul retinut atunci a fost platit si declarat de catre platitorul venitului. Pentru toate celelalte surse, care nu au fost impozitate in intregime (final) la momentul platii trebuie sa ne calculam venitul impozabil, sa-l declaram si sa-l platim singuri.
ART. 83
Declaratia de impunere
(1) Contribuabilii care realizeaza, individual sau într-o forma de asociere, venituri din activitati independente, venituri din cedarea folosintei bunurilor, venituri din activitati agricole, determinate în sistem real, au obligatia de a depune o declaratie de impunere la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, pâna la data de 25 mai (n.a.: data de 25 mai este valabila incepand cu anul 2010, declaratia pt 2009 o vom depune pana la termenul de 17 mai) inclusiv a anului urmator celui de realizare a venitului. Declaratia de impunere se completeaza pentru fiecare sursa si categorie de venit. Pentru veniturile realizate într-o forma de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuita din asociere.
(2) Declaratia de impunere se completeaza si pentru câstigul net anual/pierderea neta anuala, generata de:
a) tranzactii cu titluri de valoare, altele decât partile sociale si valorile mobiliare, în cazul societatilor închise;
b) operatiuni de vânzare-cumparare de valuta la termen, pe baza de contract, si orice alte operatiuni de acest gen.
(3) Nu se depun declaratii de impunere pentru urmatoarele categorii de venituri:
a) venituri nete determinate pe baza de norme de venit, cu exceptia contribuabililor care au depus declaratii de venit estimativ în luna decembrie si pentru care nu s-au stabilit plati anticipate, conform legii;
b) venituri din cedarea folosintei bunurilor prevazute la art. 63 alin. (2), a caror impunere este finala;
c) venituri sub forma de salarii si venituri asimilate salariilor, pentru care informatiile sunt cuprinse în fisele fiscale, care au regim de declaratii de impozite si taxe sau declaratii lunare, depuse de contribuabilii prevazuti la art. 60;
d) venituri din investitii, cu exceptia celor prevazute la alin. (2), precum si venituri din premii si din jocuri de noroc, a caror impunere este finala;
e) venituri din pensii;
f) venituri din activitati agricole, a caror impunere este finala potrivit prevederilor art. 74 alin. (4);
g) venituri din transferul proprietatilor imobiliare;
h) venituri din alte surse.
Cum stabilim venitul net anual? Acest lucru difera in functie de sursa acestuia. Baza impozabila (aceea la care se aplica cota de impunere de 16%) se calculeaza, in principiu, ca si diferenta intre veniturile impozabile si cheltuielile deductibile dar exista si exceptii, deci trebuie sa verifici cu atentie in ce categorie te incadrezi.
Dupa ce ai calculat venitul net pentru anul declarat (2009) urmeaza deducerea eventualelor pierderi din anii anteriori. Atentie, e important sa respecti regulile de deducere.
ART. 80
Stabilirea venitului net anual impozabil
(1) Venitul net anual impozabil se stabile?te de c?tre contribuabil pe fiecare surs? din categoriile de venituri men?ionate la art. 41 lit. a), c) ?i f) prin deducerea din venitul net anual a pierderilor fiscale reportate ?i se înscrie în declara?ia de impunere..
(2) Veniturile din categoriile prev?zute la art. 41 lit. a), c) ?i f), ce se realizeaz? într-o frac?iune de an sau în perioade diferite ce reprezint? frac?iuni ale aceluia?i an, se consider? venit anual.
(3) Pierderea fiscal? anual? înregistrat? pe fiecare surs? din activit??i independente, cedarea folosin?ei bunurilor ?i din activit??i agricole se reporteaz? ?i se completeaz? cu venituri ob?inute din aceea?i surs? de venit din urm?torii 5 ani fiscali.
(31) Pierderile provenind din str?in?tate se reporteaz? ?i se compenseaz? cu veniturile de aceea?i natur? ?i surs?, realizate în str?in?tate, pe fiecare ?ar?, înregistrate în urm?torii 5 ani fiscali.
(4) Regulile de reportare a pierderilor sunt urm?toarele:
a) reportul se efectueaz? cronologic, în func?ie de vechimea pierderii, în urm?torii 5 ani consecutivi;
b) dreptul la report este personal ?i netransmisibil;
c) pierderea reportat?, necompensat? dup? expirarea perioadei prev?zute la lit. a), reprezint? pierdere definitiv? a contribuabilului
La ce trebuie sa fim atenti:
- Completam declaratia alocand fiecarei surse de venit cate o pozitie distincta.
- Nu cumulam veniturile provenite din mai multe surse trecandu-le in aceeasi pozitie (de ex. venituri din activitati comerciale impreuna cu venituri din drepturi de autor)
- nu despartim pe mai multe pozitii veniturile provenite dintr-o singura sursa (de ex. contracte civile) chiar daca ele au rezultat de la mai multi beneficiari.
- Suntem atenti, atunci cand calculam venitul impozabil, la eventualele deduceri acordate prin lege (ex, drepturi de autor sau venituri din cedarea folosintei bunurilor) care pot fi diferite in cazul fiecarei surse de venit. Exista si surse de venit pentru care nu se deduc nici un fel de cheltuieli (ex. contractele civile).
- Suntem atenti la reportarea pierderilor din anii precedenti. Cumulam pierderea din anii precedenti cu castigul din anul curent numai pentru aceeasi sursa de venit.
- Pentru activitatile independente suntem atenti la cheltuielile deductibile sau deductibile partial. Nu toate cheltuielile pentru care ai factura sunt si deductibile.Citeste cu atentie articolul din codul fiscal referitor la cheltuielile deuctibile.
- Atentie: Impozitul pe venit nu este cheltuiala deductibila. Unele persoane care exercita activitati independente si conduc contabilitatea in partida simpla obisnuiesc sa preia in declaratia de impunere totalul veniturilor din coloanele de incasari si totalul cheltuielilor din coloanele de plati (unde sunt incluse si platile anticipate ale impozitului). Nu este corect. Din totalul coloanelor de plati se scad cheltuielile nedeductibile, inclusiv impozitul platior anticipat.
Atentie la cheltuielile cu mijloacele fixe. Acestea sunt deductibile doar conform planului de amortizare (deci nu integral in anul in care a fost facuta achizitia, char daca e a fost inregistrata in intregime in registrul de incasari si plati).
Atentie la sponsorizari , protocol sau cotizatii catre organizatiile profesionale. Aceste cheltuieli sunt deductibile limitat, la 5% respectiv 2% din baza de calcul impozabila, deci nu din venit.
Cu siguranta ca sunt multe alte situatii in care te poti regasi si pe care eu nu le-am exemplificat aici. Citeste cu atentie codul fiscal si incearca sa identifici pozitia in care te regasesti.
Nu intarzia cu depunerea declaratiei.
Daca n-ai chef sa stai la coada la ghiseu poti sa o trimiti si prin posta dar, obligatoriu, prin scrisoare recomandata sau scrisoare cu continut declarat.
Nu uita ca daca gresesti poti depune ulterior, oricand, o declaratie rectificativa.
Succes!
1
Feb
Written by Mirela Bojin on February 1st, 2010
Stiti cum se spune: „De ce ti-e frica nu scapi!”.
Asa mi s-a intamplat si mie si nu cred ca era vorba de gandire negativa.
Scriam aici in decembrie ca e momentul sa ne inchidem firmele, deoarece posibilitatea de a opta pentru varianta fiscala de microintreprindere va inceta la sfarsitul anului. Eram suficient de sigura de acest lucru incat sa-mi suspend activitatea firmei si, in consecinta, am facut-o. Cu toate acestea mai pastram o farama de speranta (nu pentru mine, intrucat dupa suspendare nu mai aveam cale de intoarcere) ci pentru alti mici intreprinzatori care, nefiind conectati permanent la fluxul de informatii din domeniul fiscal, neavand o capacitate de reactie suficient de rapida sau chiar fiind indusi in eroare de diverse promisiuni, nu au actionat proactiv si au ramas prinsi in aceasta capcana, chiar si o singura zi, in anul 2010.
Intr-un final, dupa jumatatea lunii ianuarie 2010, cu deosebit respect fata de contribuabil, Ministerul Finantelor Publice ne informeaza oficial ca microintrepriderile si-au pierdut acest statut la data de 31 decembrie 2009. Cam tarziu anuntul, dupa parerea mea, dar cui ii pasa de asta?
Urmeaza marea agitatie. Toata lumea da din colt in colt disperata, pana la sfarsitul lunii trebuie modificat, prin declaratie, vectorul fiscal. Toti incep sa se teama de termene depasite, amenzi si cozi la ghisee. Dupa mai mult de o saptamana, in 25 ianuarie, vine si raspunsul: contribuabilii nu trebuie sa depuna declaratia, vor fi trecuti din oficiu la statutul de platitori de impozit pe profit.
Ce se schimba pentru o fosta microintreprindere devenita platitoare de impozit pe profit:
1. In primul rand calcularea impozitului datorat. Firma va datora o cota de impozit de 16% pe suma rezultata din diferenta intre Venituri si Cheltuielile deductibile. Atentie aici. La o microintreprindere nu existau cheltuieli deductibile, asadar nu conta prea mult ce cheltuieli faceai pe fima. Acum conteaza, iar pentru cheltuielile care nu se justifica din punct de vedere al afacerii va trebui sa platesti impozit, intrucat acestea sunt nedeductibile.
2. Impozitul minim. Daca impozitul calculat dupa formula de mai sus este mai mic decat impozitul minim stabilit de codul fiscal atunci vei fi obligat sa platesti impozitul minim.
3. Declararea profitului. Impozitul pe profit calculat se declara si se plateste trimestrial pentru firmele cu cifra de afaceri mica. Dar la finalul anului fiscal se completeaza o declaratie speciala privitoare la profitul obtinut pe intreg anul. Aceasta declaratie (Decl.101) va fi in mod obligatoriu certificata de un consultant fiscal.
4. Declaratiile privitoare la impozitul pe salarii si contributii sociale, pentru firmele care au angajati, nu se vor mai depune trimestrial, ca in cazul microintreprinderilor, ci lunar, pana la data de 25 a lunii urmatoare. Pana la acelasi termen trebuie facuta si plata impozitelor si contributiilor respective.
Ce alte noutati aduce 2010 pentru patroni:
1. Contributii sociale pentru dividende. Legea unitara a pensiilor, aflata inca in dezbatere publica, dar care se preconizeaza a fi adoptata pana la jumatatea anului, preconizeaza obligatia de a plati o cota de 31,5% din suma ridicata de asociati sau actionari sub forma de dividende catre fondul de asigurari sociale (pensii) cu titlul de contributie.
Concluzii:
Dupa plata impozitelor si contributiilor datorate pentru salariati, patronul urmeaza sa plateasca in continuare urmatoarele:
1. Impozit de 16% pe profit su impozitul minim, dupa caz.
2. Impozit de 16% pe dividende
3. Contributie de 5,5% din suma obtinuta ca dividende la fondul de asigurari de sanatate in cazul in care nu plateste deja la acest fond si in calitate de angajat
4. Probabil contributie de 31,5% din suma obtinuta ca dividende la fondul de pensii cu exceptia cazului in care este deja pensionar.
Unii considera ca toate aceste modificari sunt corecte si benefice pentru mediul de afaceri. Evident, cei care nu fac afaceri. Evident, cei care nu inteleg ca a avea o afacere proprie inseamna asumarea unor riscuri, de la acela de a-ti pierde somnul linistit incercand sa gasesti idei si solutii pentru dezvoltare sau chiar supravietuire, pana la acela de a da faliment si de a-ti pierde sursa de venit pentru tine si familia ta. Pentru ei, asumarea unor asemenea riscuri nu trebuie rasplatita, ci doar penalizata, pentru ca, nu-i asa, patronii sunt cei care exploateaza, fac afaceri murdare si evaziune fiscala.
Cel putin asa am auzit eu la televizor. Ca firmele care s-au inchis sunt alea care oricum faceau evaziune fiscala, ca nimeni n-o sa le simta lipsa, ca economia noastra poate creste si se poate dezvolta doar pe baza supradimensionarii sectorului bugetar si a sustinerii lui cu bani imprumutati. Da, dragii mei, Romania va iesi din criza prin efortul herculean al functionarilor publici si pensionarilor si asistatilor sociali, care par a fi singurii castigatori ai momentului.
Unde este loc pentru generatia urmatoare? Un raspuns oficial n-am auzit inca. Pe cel neoficial il stim: in afara granitelor tarii.
Si totusi, niste solutii pentru micii intreprinzatori exista, chiar daca nu sunt grozave, chiar daca nu sunt sigure pe termen lung. Dar astea sunt calitatile principale ale unui intreprinzator, flexibilitatea, adaptabilitatea, atitudinea proactiva.
Despre aceste solutii am sa va povestesc saptamana viitoare.
Pana atunci multa bafta si nervi tari va doresc.
21
Dec
Written by Mirela Bojin on December 21st, 2009
Vin sarbatorile! Bucuria, pacea si calmul ar trebui sa ne umple sufletele. Vacanta de Craciun, binevenita dupa un an intreg de munca si griji, ar trebui sa fie singura noastra preocupare.
Din nefericire nu este pentru toata lumea asa.
Va amintiti ca va spuneam de fiecare data ca orice lucru in viata are pretul sau, ca nu exista nici o situatie care sa aduca doar avantaje, ca trebuie sa fim pregatiti sa ne asumam responsabilitatile pentru deciziile pe care le luam? Ei bine, acum e unul dintre acele momente.
Avem un mare ghinion: in Romania anul fiscal coincide cu anul calendaristic.
In alte economii, cu mai multa experienta, anul fiscal difera de cel calendaristic, incepand, in general la 1 martie. De ce? Tocmai pentru ca la final de an calendaristic toata lumea, inclusiv institutiile statului, intra in vacanta de sarbatori. Asa ca nimeni nu te mai poate ajuta sa-ti rezolvi eventualele probleme inainte de inceperea anului fiscal urmator. Nimeni nu mai are chef de munca, asa ca niciodata nu putem incepe un an nou cu un buget bine calculat si realist. In consecinta, in mod invariabil, incepem noul an fiscal, de fiecare data, cu stangul.
Asadar, ce ne aduce Mos Craciun? Fiindca nu am apucat sa ma dezmeticesc dupa socul produs de cadourile de la Mos Nicolae, mai am o singura dorinta: Mos Craciun, te rog, te rog din suflet sa nu ne aduci nimic.
Cadourile de Mos Nicolae imi ajung, mie si multor altora, cu varf si indesat.
Dupa un an 2009 cu masuri dezastruoase pentru micile afaceri, care au fost lovite din plin de impozitul minim si biciuite cu discursuri cinice de genul „daca nu pot plati macar atata atunci merita sa se inchida”, in ghetute am gasit cadouri noi:
- In primul rand am aflat ca impozitul minim (sau asa numit forfetar), care a inchis jumatate din afacerile mici in cursul anului 2009 si despre care toti ne povesteau pana mai ieri ca va fi suspendat, ramane si in 2010.
- Apoi am aflat ca nu s-a prelungit posibilitatea de optare, in cazul microintreprinderilor, pentru plata impozitului pe venit si dupa 1 ianuarie 2010. De ce? Pentru ca cei care ar fi trebuit sa notifice Comisia Europeana si sa solicite prelungirea acestei facilitati au avut alte preocupari, mult mai importante. Asa cum au uitat sa solicite si subventiile pentru agricultura pentru 2010.
Despre incetarea functionarii, din punct de vedere fiscal, a microintreprinderilor voi vorbi mai pe larg, pentru ca masura are implicatii mult mai multe decat pare la prima vedere. Automat, cei care optasera pentru acest statut, vor trece in categoria intreprinderilor platitoare de impozit pe profit. Aceasta inseamna ca:
- Vor plati impozit de 16% din profit sau, daca nu au, vor plati cel putin impozitul minim (forfetar), care este de la 5% pe cifra de afaceri in sus, pana la 100% sau chiar trebuie sa aduci bani de acasa.
- Vor plati la final de an, pe banii castigati prin munca lor, care le revin sub forma de dividende, impozit de 16%.
- Din start asta inseamna impozit de cel putin 32% pe munca unui mic proprietar de afacere din Romania. (asta pentru cei care chiar au crezut ca exista cu adevarat cota unica)
- Vor fi obligati sa declare la finalul anului profitul obtinut (sau neobtinut) printr-o declaratie care, surpriza, incepand cu 2010 va trebui certificata de un consultant fiscal. Consultantii fiscali sunt insuficienti, aproape toti provenind din randul functionarilor de la fisc si nimeni nu stie ce tarife vor avea pentru a contrasemna o declaratie pe care nu ei o intocmesc si pentru care, conform legii, oricum nu-si asuma nici o responsabilitate. A, sa nu uit, acest nou bir va fi platit chiar daca firma are pierdere sau profit zero. Asa ca spor la treaba.
- In plus, modificarile codului fiscal prevad pentru 2010 cresterea impozitelor si taxelor locale cu pana la 20%, iar dupa Mos Nicolae, plini de buna dispozitie, consilierii locali au si inceput sa le aprobe prin vot.
Acum intelegeti de ce ma tem sa mai uit in sacul lui Mos Craciun? Petru ca in el, cu siguranta, se va gasi bugetul pentru anul 2010. Impreuna cu, foarte probabil, noi mariri de taxe, de data aceasta nu doar pentru intreprinzatori ci pentru noi toti.
Asa ca nu-mi ramane decat sa va doresc o vacanta placuta si Sarbatori Fericite. Pentru cei care nu aveti firme.
Pentru ceilalti, grabiti-va sa le inchideti pana mai aveti timp. Fiindca nici Registrul Comertului nu lucreaza de sarbatori, asa ca veti intra in noul an fiscal cu mai multe taxe decat puteti duce. Happy New Year!
Loading ...