Cate ceva despre libertate. Ori despre putere…

Written by Mihaela Gheorghe on June 13th, 2010

“Am bagat mana in cos si am luat o banana la intamplare, din unul din cele trei manunchiuri din cos. [...] John lua fructul si il tinu in dreptul ochilor, cu mana stanga. Intinse degetul aratator si pe cel mijlociu de la mana drepata, unindu-le pe celelalte doua cu degetul mare.  Contractand usor, isi trecu mana intr-o miscare de taiere, la aproximativ opt cm distanta de banana; s-a auzit clar un clic, si jumatate de banana cazu pe podea.

De-acum depasisem de mult faza de uimire; toata trebaba mi s-a parut ca un fel de  asa-stau-lucrurile. Mi-a dat cealalata jumatate de fruct. Era stralucitoare, ca si cum ar fi fost taiata de un cutit fierbinte care ar fi topit suprafata bananei intr-o masa sticloasa.

John arata inspre centul palmei sale. “Asta”, spuse el, “e ca o pusca”. Isi intinse din nou cele doua degete si arata spre varfurile lor. “Astea”, continua, “sunt ca un laser”.

(Kosta Danaos – “Magul din Java”)

Povestirea de mai sus nu e o scena din filmele tipice de arte martiale. Acelea in care vezi cum cei doi luptatori nu se ataca doar cu sabiile ci cu vartejuri de energie.. Spulberand stancile in jur si sapand santuri ori cratere cu ceea ce tasneste din palmele lor.

Povestirea este reala. Autorul cartii “Magul din Java” povesteste cum a reusit sa fie primit ca elev al unii dintre “nemuritori”, John Chang, care traieste in Java. Invatand si practicand Nei Kung, o forma inalta a unui antrenament care implica energia vitala, chi, Kosta Danaos (acesta este numele de autor) dezvaluie cateva din secretele vietii traite in libertate si in putere.

Desigur, cei care vor sa paseasca pe aceasta cale si sa aiba o viata sanatoasa din toate punctele de vedere pana la varste inaintate, pot cauta. Cautarea e  pe acel model de care am mai povestit: simte, simte bine ce e in inima ta  si odata gasit “firul”, nu te lasa pana nu ajungi la miez.

Pentru cei care incepeti acum viata si aveti sansa alegerii si a potentialului de timp sunt multe posibilitati de a va face singuri instrumentele voastre de putere. Fara a depinde de ajutor din afara. Fara multe din “carjele” pe care ni le punem singuri pentru ca pur si simplu nu stim ca am putea trai altfel.

Asta va propun acum:

O viata traita altfel. Cu doze mari de libertate. Cum ar fi asta?

Printre altele, ar putea fi asa: oriunde ati merge si ati trai, in afara cazurilor de accident, epidemie sau catastrofa, ar fi normal sa fiti sanatosi si sa nu aveti nevoie de medic. Adica sa nu depindeti de niciun fel de tratament si de farmacii. Sa nu existe nevoie de medicamente, nici macar de aspirina sau algocalmin sau de vreun calmant. Nici macar de dulciurile care compenseaza o frustrare. Nici macar de o gura de ceva tare sau ceva bun. Nici macar de mersul la sala… (da, nici macar de asta). Nici macar de televizor, ca instrument de deviere a atentiei, de cautat satisfactie si de gasit preocupare. Nic macar de NET! (O, asta chiar DA libertate…)

Suntem invatati inca de la nastere, asa cum au fost invatate generatii intregi, sa  depindem de ceva sau de cineva pentru a ne fi bine. In copilarie e ceva firesc, depindem de hrana, caldura si ingrijirea permaneneta a parintilor. Depindem practic de ei pentru a supravietui. Dar dupa? Dupa ce trecem de etapa ingrijirii si ocrotirii parintesti, cum ajungem sa traim pe propriile picioare? Cum facem sa nu mai depindem de ceea ce ni se tot ofera?

O durere de cap – zeci de pastile recomandate, un disconfort emotional – cam la fel, un dezchilibru mineral – suplimente de tot felul…

Imediat ni se ofera ceva, contra cost, desigur, si devenim consumatori, in loc sa ne producem singuri remediile. Sa nu mai zic de a “remedia” pe altii fara medicamente, asa cum fac oameni ca John Chang…

Nu fac aici aoplogia artelor martiale. Desi as face-o, zau ca as face-o, in ce priveste dezvoltarea omului ca fiinta echilibrata si aromonioasa, nu in ce priveste “Kombat style” (De asta se ocupa altii, specialisti…).

Ci doar va intreb: cum ar fi daca ati alege sa traiti bine, faurindu-va voi insiva si pastrandu-va  timp indelungat  sanatatea fizica, mentala si emotionala?

Cum ar fi sa fiti propriul vostru medic? Propriul vostru sprijin? Si mai departe, sa fiti un sprijin pentru altii? Poate chiar un factor de influenta care sa-i ajute pe altii sa se elibereze de carje, de dependenta de ceva din exterior. Care sa-i faca sanatosi si relaxati si fericiti?

Nu indemn aici “reducerea la noi insine”,  la izolare si trait pe o insula. Suntem fiinte sociale si ne bucuram sa fim langa oameni dragi.

Dar repet, una e sa te bucuri si sa fii implinit langa altii, alta e sa fii dependent de asta. Poti fi implinit deja, alaturi de ei, oferindu-le un vas plin, care se revarsa spre ei, nu o mana goala care cerseste.

La asta va invit. La a va creste pe voi ca oameni liberi si puternici.

De fapt Avantaj la Start asta isi propune. Sa va ajute sa porniti in viata cu toate motoarele  si sa mergeti cu putere si incredere, facandu-va propriul vostru drum.

Asa ca iar va invit sa va culegeti din articole ceea ce vi se pare potrivit pentru a va crea instrumentele voastre de putere si sa faceti alegerea acum. Nu mai incolo. Nu cand “o sa…” una si alta.

Vine vacanta. Vine timpul liber. Bucurati-va de el si profitati de inca un fel de libertate ca sa va faceti o schema bine pusa la punct. Cu disciplina si respect pentru voi insiva, incepeti, daca nu ati facut-o pana acum, un fel de a va petrece ziua care sa va incarce cu energie, cu forta, cu tot ce aveti nevoie. Creati-va  acum un program, incercati, imbunatatiti… Cautati-va indrumatori, daca simtiti nevoia. Vacanta e pentru voi, profitati de ea si incepeti acum drumul vostru spre o viata traita in libertate. Mergeti pe el cu perseverenta si, repet, cu respect pentru voi insiva. Cu dragoste pentru voi insiva.  Anii care vor veni vor rasplati ceea ce incepeti azi. Si peste inca ani buni, lucrand cu voi insiva, veti fi poate, unii din voi, ca si John Chang, nemuritori…

Nevoile femeilor sau ale…barbatilor

Written by Florina Nicola on February 17th, 2010

Sunt o persoana optimista, mereu cu zâmbetul pe buze, deschisa spre comunicare si  deloc suparacioasa. Dar mi se întâmpla ca, o data pe luna, sa am o perioada sau o zi în care nimeni si nimic nu ma multumeste . E dificil de lucrat si  de comunicat în acea perioada, iar cine se nimereste aproape de mine trebuie sa ma suporte.

Se spune ca noi femeile suntem uneori asa de dificile încât nimeni si nimic nu ne multumeste.

Hai sa facem un exercitiu creativ de imaginatie : « Gândeste-te cum ar fi sa fii un barbat neobisnuit, care « aude » gândurile femeilor, un barbat care poate îndeplini dorintele femeilor chiar si înainte ca acestea sa-i ceara ceva.

Ce barbat n-ar vrea sa cunoasca gândurile femeilor asa încât (într-un final) sa le poata întelege ? Ce femeie nu si-ar dori ca barbatul ei sa-i îndeplineasca dorintele chiar înainte de a le face cunoscute?

Cum se face ca noi femeile suntem atât de diferite de barbati, desi, pâna la urma, biologic vorbind, un singur cromozom ne diferentiaza ?!

De ce nu ne putem întelege unul pe celalalt daca suntem facuti sa ne crestem urmasii împreuna?

N-ar fi fost mai bine daca natura ne-ar fi facut sa ne întelegem nevoile unul altuia?

Vorbeam zilele trecute cu una dintre clientele mele despre comunicare, si despre felul în care îsi declara nevoile în fata partenerului. Acesta mi-a spus:  „Eu cred ca nu este nevoie sa-i spun ce am nevoie, el trebuie sa stie ce îmi doresc sau ce îmi place.”

Tocmai aceasta convingere gresita duce la conflict in relatia de cuplu. Ea, fiind mereu nemultumita, nestiind sa ceara, nu-si spune nevoile partenerului, iar acesta crede ca totul e bine între ei si habar nu are ce-i trece prin gând femeii cu care traieste.

Analizând si descifrând mai bine situatia, clienta mea si-a dat seama ca lucrurile nu stau deloc asa cum credea ea, realizând ca si ei i-ar placea sa stie ce anume îsi doreste iubitul ei.

Astfel a realizat ca dorintele lor sunt diferite, ca modul lor de gândire e diferit, si ca doar dicutand deschis despre acestea pot ajunge la o întelegere.

Nu degeaba se spune ca barbatii vin de pe Marte si femeile de pe Venus…

Diferente de comunicare:

- Barbatii analizeaza în interior ideile;

- Femeile cauta raspunsuri si solutii înca înainte de a formula si exprima opinia. Adica exprima cu voce tare tot ceea ce gândesc, pentru ca le place sa vorbeasca mai mult.

Solutia: Femeie, daca el tace, da-i timpul de care nevoie!

Solutia: Iar tu, barbate, ascult-o, întelege-o!

Îti enumar acum câteva trasaturi esentiale feminine si masculine pe care mai apoi tu le vei putea identifica cu usurinta la partenerul(a) tau/ta..

• Femeile au nevoie de de protectie; sunt uneori ori prea vorbarete ori prea tacute, triste (atunci e clar ca se gândesc la ceva ce nu le convine) ;

• Plâng cu usurinta;

• Prefera arta, literatura, sunt mai înclinate catre romantism.

pe cand…

• Barbatii sunt agresivi, independenti;

• Îsi sunt propriul confident;

• Sunt logici, obiectivi;

• Uneori  pot fi lipsiti de pudoare.

Ce nevoi au femeile ?

Pentru femei comunicarea verbala este mai importanta decât cea fizica. Ele au nevoie de un timp în care sa discute în liniste problemele banale, cotidiene. Desi adesea acestea par lipsite de importanta pentru partener !

« Un partener bun va avea grija sa nu provoace gelozia iubitei sale  si nici sa nu-i puna la îndoiala dragostea » .
Cei frustrati de dragoste în copilarie sunt mai frecvent gelosi, ca si cei excesiv rasfatati, si au nevoie de o doza dubla de afectiune, rabdare si atentie.

Nevoia de camin si dorinta de a avea copii, carora sa le creeze un mediu placut, constituie a doua nevoie de baza a unei femei. Femeia are nevoie de amenajarea ambientului (a caminului) atât pe dimensiuni estetice cât si functionale. Asa cum pasarile îsi fac cuib, tot asa si femeia îngrijeste, înfrumuseteaza si sacralizeaza prin activitatea si prezenta sa « cuibul » familial care sa asigure cuplului si copiilor o oaza binecuvântata.

Neglijenta femeii în îngrijirea si amenajarea casei este un semn ca nevoile ei nu au fost  împlinite, ca este în general insecurizanta, stresata sau deprimata.

Un barbat atent va face tot posibilul ca nevoia de ambianta a femeii sa poata fi satisfacuta.

Nevoile barbatului :

- nevoia de respectare si apreciere a Eului este specifica barbatului, si multe dintre conflicte se dezlantuie prin încalcarea « regulii  de aur ». O femeie înteleapta nu-si va critica niciodata barbatul, nici în particular, nici în public, si mai ales în fata copiilor.

Cicaleala si bârfa cu prietenele sau vecinii afecteaza sensibilitatea acestuia si-i  descurajeaza initiativele de tot felul. O sotie iubitoare îsi încurajeaza permanent sotul, îl apreciaza în fata copiilor si a altora, fara a minti sau a însela ostentativ, îl recompenseaza emotional cu generoziate si mai ales cu sensibilitate. Cuvintele calde, apreciative, directe, sunt « liantul » unei comunicari afective stabile si totodata al evolutiei cuplului.

-  mesajul pozitiv aduce mult mai mult bine unei relatii decât toate mesajele negative la un loc, oricât de « bine intentionate » ar fi ele. « Ajutorul pentru schimbare nu se ofera cu brutalitate si cu pretul « ranirii » Eu-lui partenerului, ci cu toleranta, rabdare, prin încurajarea comportamentelor pozitive si spontane ale partenerului.

O femeie care nu poate trata cu umor si bunavointa neglijenta sau dezordinea partenerului risca sa nu aiba un efect de schimbare în psihologia acestuia, ci, dimpotriva, risca sa devina din ce în ce mai putin atragatoare sau iubita, pe masura ce indica, moralizeaza, critica, si mai ales ameninta : « Daca nu-ti pui hainele la loc, plec, eu nu mai pot aduna dupa tinee ! “

Am urlat si eu un pic pâna sa realizez ca daca vorbesc frumos, chiar daca spun de doua sau de trei ori înainte, totul se rezolva. Râzi, fa o gluma de fiecare data când nu esti deacord cu ceea ce face, apoi subtil spune-i ca ai fi foarte fericita daca ar face asta, sau asta. Negociaza !

Iubirea se construieste si se pastreaza pe acest sentiment reciproc de încredere si valorizare, dar sursa emotionala si energetica este, fara îndoiala femeia.

va urma….

Concluzii

Written by Simona Hupov on August 25th, 2009

De-a lungul saptamanilor trecute povesteam prietenilor despre aceasta serie de articole pe care m-am hotarat sa o scriu. Spunandu-le ce am scris si ascultand feedback-ul mi-am dat seama ca ar fi mult mai multe de spus si ca in general nu poti face reguli de conduita.

Exista totusi niste lucruri care tin de bun simt, pe care nu ar trebui sa le trecem cu vederea in relatia cu partenerul de viata si care au fost aprobate de toi cei cu care am vorbit.

Rezumand cele spuse anterior ajungem la urmatoarele concluzii:

1. Respecta-ti partenerul si respecta-i parintii. Parintii sunt cei care i-au dat viata, sunt unici. Fie ca sunt mai rai sau mai buni, parinti sunt cele mai apropiate rude, pana la aparitia copilului. Toti ne respectam parintii (sunt foarte putini cei care nu o fac) si ne deranjeaza atunci cand cei din jur nu o fac.

2. Nu-i barfi parintii si nu-i vorbi de rau de fata cu alte persoane. Oricat ti-ar spune partenerul ca nu il deranjeaza ca ii critici pe cei ce l-au crescut, la un moment dat s-ar putea sa se supere si asta va dauna relatiei.

3. Comunica-i partenerului toate dorintele, spune-i ce iti place si ce nu. Atunci cand exista comunicare, multe din conflicte pot disparea.

4. Asculta-ti partenerul si intelege-i dorintele la randul tau.

5. Discutati impreuna toate aspectele financiare ale familiei. Partea financiara este una foarte importanta in cuplu, poate la fel de importanta ca si partea sexuala. E adevarat ca “banii nu aduc fericirea”, dar sunt de neinlocuit. Nu poti trai doar cu dragoste, iar atunci cand ai bani trebuie sa ii gestionezi in asa fel incat sa fiti amandoi multumiti. Sunteti un cuplu!

6. Nu fa cheltuieli majore fara acordul partenerului. Asta tine de respectul reciproc si de faptul ca hotararile trebuie luate impreuna. V-am spus si intr-un articol anterior, surprizele pot fi si neplacute.

7. In cuplu este recomandabil ca banii sa fie gestionati la comun (asta este parerea mea!). Daca se pleaca de la idea banii mei si banii tai nu exista un echilibru.

8. Ca femeie rasfata-ti sotul cu bunatati si fa-l sa simta micile placeri ale unei cine romantice in familie

9. Ca barbat fa-i sotiei mici surprize legate de lucruri pe care si le doreste.

10. Acordati-va reciproc libertatea de a face lucrurile care va plac (un anumit sport, o intalnire cu prietenii, o iesire la shopping). S-ar putea ca recomandarea cu shopping-ul sa vi se para ca se bate cap in cap cu cea cu banii. Nu e asa, totul se poate face cu masura.

11. Faceti concediile in asa fel incat amandoi sa fiti multumiti. Chiar daca sunteti doua firi diferite, cu placeri diferite in ceea ce priveste relazarea concediul vostru poate fi unul de vis pentru amandoi. Daca tie iti place marea si lui ii sa merga la munte, exista locuri in care cele doua sa imbina foarte frumos. Daca tie iti place sa mergi sa stai la hotel, iar lui ii place cu cortul.. hmmm e ceva mai greu, dar se poate face un concediu impartit in doua. O parte la munte in cort, o parte la mare la hotel. Exista atatea variante incat cu siguranta veti gasi o solutie de compromis.

V-am mai spus, nu exista reteta pentru un cuplu fericit. Fiecare dintre noi isi cladeste relatia asa cum vrea. Fiecare are propriul mod de a interactiona cu ceilalti asa ca nu poti spune fa asa sau asa si o sa fie bine. Voi sunteti cei care veti conduce relatia voastra acolo unde doriti, daca va dura sau nu depinde de voi si de partener.

E posibil sa iti gasesti sufletul pereche foarte repede si atunci ai avut mare noroc, sau poate il gasesti mai tarziu si atunci ai avut noroc, pentru ca ai invatat din relatiile anterioare cum sa faci sa il pastrezi (asta daca ai fost atent!). In oricare din aceste cazuri te-ai afla niciodata nu strica sa mai auzi parerea cuiva despre cum se intretine o relatie. Acesta este unul dintre motivele pentru care ti-am scris.

Daca nu ai gasit inca persoana potrivita nu dispera, continua sa iti traiesti viata frumos si … sufletul pereche va aparea.

O sa inchei cucateva citate despre dragoste care mie imi plac foarte mult:

” Dragostea nu inseamna sa ne privim unul pe celalalt, ci sa privim amandoi in aceiasi directie.” Antoine de Saint Exupery

“Dragostea nu moare niciodata din cauze naturale. Ea moare din cauza ca nu stim sa o intretinem. Moare din cauza greselilor, tradarilor si orbirii noatre. Moare de boala si rani…” Anais Nin

De ce “ma iubeste” adolescentii

Written by Simona Hupov on April 21st, 2009

Articol pentru unii profesori!

Vreau sa pornesc acest articol de la faptul stiut ca profesor si dascal sunt cuvinte sinonime.
Voi scoate in evidenta ca, dupa parerea mea, dascal este un cuvant diferit de profesor. Dascalul este acel profesor caruia nu ai ce sa ii reprosezi, dascalul este profesorul perfect.

Am intrat in multe grupuri de adolescenti si niciodata nu am simtit nicio respingere din partea lor. Nu am simtit acea lipsa de comunicare pe care tot o scot la inaintare adultii, nu am simtit acea nesimtire caracteristica, cica, tinerilor, nu am simtit ura, batjocura sau indiferenta care se tot vehiculeaza ca si caracteirstici ale tinerilor de azi. De ce?

La intrebarea “de ce” exista doua raspunsuri:
1. Ori sunt eu atat de ignoranta ca sa nu folosesc cuvantul “proasta” incat sa nu imi dau seama ca de fapt nu era asa cum am spus eu. Asta iese din discutie, pentru ca mi s-a spus ca nu m-am inselat si tinerii au fost sinceri si nu zeflemitori
2. Ori am eu ceva… care inspira sinceritate si mi se intoarce aceiasi sinceritate. Inclin sa cred , de fapt stiu, ca a doua varianta este cea adevarata.

Am inceput sa primesc intrebari de genul: Vai, Simona, cum faci tu de tot timpul tinerii astia iti arata doar partea lor buna si sunt asa de sinceri si pozitivi in relatia cu tine?”

Daca sunteti parinti sau profesori, am o noutate pentru voi… tinerii astia asa sunt, buni, pozitivi si sinceri. Nu ma credeti? Hai sa detaliem.

Va voi povesti intamplari adevarate, cu tineri de varste diferite.

Prima este cu tinerii aflati in pragul adolescentei. Care au o deschidere fenomenala si un respect deosebit fata de mine, iar in momentul in care intru in clasa lor se face liniste. Si asta in contextul in care fac parte din cu totul “alta generatie”. Sunt o multime de parinti si profesori care nu obtin asa ceva. De ce?
- m-am implicat in activitati impreuna cu ei
- nu le-am cerut niciodata sa se ridice in picioare in fata mea sau sa imi spuna “sarut mana”, din contra ii tratez de la egal la egal
- intotdeauna cand intru in clasa lor, in primul rand ascult, apoi imi spun parerea
- niciodata nu critic sau nu emit judecati de valoare fara sa ascult toata povestea
- ii tratez cu respect si acelasi lucru primesc in schimb
- le dau sfaturi, nu le impun ce sa faca, decizia este a lor

A doua poveste este cu tineri de liceu. In momentul in care trebuia sa intru intr-o clasa de a X a pentru un interviu mi s-a spus: “Ai grija!” mi-a trecut pe langa ureche fara sa bag in seama. Am intrat, m-am prezentat, le-am spus pentru ce am venit si i-am intrebat daca vor sa imi dea un interviu pe tema relatiei cu profesorii (mentionez ca dirigintele nu era in clasa). Au venit vreo 4 doritori, era inca pauza, dupa vreo trei minute eram inconjurata de o clasa intreaga de tineri dornici sa se exprime, suparati ca nimeni nu ii asculta, mirati ca le dau voie sa spuna ce cred si mai mirati ca… putem sa iti spunem tu???

Ce am obtinut? Un interviu sincer si niste adolescenti care abia asteapta sa ii vizitez din nou. De ce?
- am luat interviul din mijlocul lor, stand pe scaune ca si ei, nu i-am tratat de sus, nici la propriu nici la figurat
- am ascultat nemultumirile lor, fara sa critic
- le-am dat posibilitatea sa se exprime

Dragi profesori, ce vreti sa obtineti de la elevi cu remarci de genul… “Ai grija! Sunt niste dobitoci, sunt prost crescuti si agresivi. Sunt nesimtiti si nu ai la ce sa te astepti de la ei!”

Va spun eu ce obtineti si asta fara sa “emit judecati de valoare”, dupa cum imi place mie sa spun, obtineti impertinenta, rea vointa, nesimtire, agresivitate. De ce? Pentru ca asta le transmiteti si voi, ca profesori, la randul vostru. Veniti sa ora cu ura, obtineti ura. Veniti la ora agresivi, obtineti agresivitate. Sau poate vreti sa va purtati urat cu adolescenti si ei sa va laude cat sunteti de bun si sensibil…. Asta este cea mai buna gluma pe care am auzit-o!

Si inca o noutate pentru profesori. Exista si dascali! Dascalii sunt acei profesori care merg cu drag la ore, iubesc meseria pe care o au, trateaza elevii cu respect, le asculta probeleme si ii ajuta. Ce obtin ei in schimb, ceva total diferit de Dvs. Obtin respect, dragoste, amintirea peste ani, locul de mentor in viata multora. Lucruri care nu se obtin decat cu dragoste.

Am fost rea, am fost dura, am fost foarte directa in acest articol, dar cred ca din cand in cand aveti si voi, profesorii, nevoie de o ora de “dirigentie”.