E primavara! Verdele se scoate de peste tot: din pamant – de unde a stat sub zapada,  din cer – din mugurii copacilor; din gardul verde de langa alei.

Primavara totul explodeaza de viu. Si e mult viu, de culoare verde.

Nu-i “doar” poezie. E mai mult. E vitalitate pusa le vedere, sa ne infruptam din ea si cu ochii.

Pentru multi urmeaza examene, pentru unii chiar primele examene. Mult invatat, multa oboseala.

Ochii suporta tot in tacere, dar numai ei stiu… Intregul organism e biciuit de efort si ne dam seama sau nu de cat de mult conteaza fiecare minut de pauza, de respirat, de relaxare.

“Dar n-avem timp!” Veti zice.

Oare cat timp mergem pe jos sau in masina? Cat timp din zi suntem undeva, afara? Mai mult sau mai putin. Dar cat suntem, ne putem hrani cu verde.

“Pune ochii pe verde, cat poti de mult ” imi spunea profesorul de matematica, cel cu care m-am pregatit pentru examenul de treapta a II-a de liceu.

Si ce dreptate avea!

Abia mult mai tarziu am inteles ce dreptate avea.

Un minut-doua tot ne putem rupe din zi, cand calatorim dintr-un loc in altul. Spre scoala, spre casa, spre locul de munca…

Asteptand masina in statie sau stand pe o banca in parc – si mai bine, facem o pauza in parc, cinci minute, in drum spre casa.

Puneti ochii pe verde. Pe iarba, pe frunze. Priviti si respirati. “Trageti” verdele prin ochi, ca si cum ati respira prin ei. In timp ce o faceti, chiar ganditi-va ca verdele vindeca ochii obositi si vi se raspandeste apoi in corp, dandu-va un plus de vitalitate. Simtiti ce bine se simt ochii.

Sorbiti prin ochi verdele viu, si veti vedea! In primul rand, mult mai bine. In al doilea rand, veti fi facut cateva minte de pauza, timp in care multe din “potecile” zbarnaitoare ale mintii voastre se vor potoli si goli de “trafic”, astfel incat va veti relaxa putin. Asta va va ajuta apoi sa lucrati mai bine, sa invatati mai bine.

Lasati-va sa priviti iarba de cate ori va aflati langa ea sau pasiti pe ea. Priviti ramurile inverzite cat de des aveti ocazia. Luati-va portia de vrede cat de mult puteti.

Peste o luna, cand iarba e destul de mare si deasa, puteti incerca si statul pe pamant. Culcat, zece-cincisprezece minute, intinsi pe o patura pe iarba. Respirati, inchideti ochii sau priviti cerul. Umpleti-va de vitalitatea pamantului. El va va absorbi oboseala fizica, mentala si emotionala si va va da energie, forta, incredere.

Primavara e o explozie de energie a intregii naturi si e minunat sa va incarcati si voi din ea.

Veti fi mai tonici, mai veseli, veti face totul cu mai putin efort si cu bucurie.

Puneti ochii pe verde!

Articole asemanatoare

• Viata mea S.R.L. (0)
• Un vis implinit! (6)
• Un negustor oarecare… (0)
• Test de prejudecata (3)
• Regina si oamenii ei (0)

M-am intalnit zilele acestea cu niste prietene. Testam niste modalitati de lucru cat mai simplificate, pentru a face o legatura mai buna cu propriul corp.

(Nu, nu ati citit gresit : o legatura mai buna cu propriul corp.

Cum, e imposibil sa nu fii “legat” de corp? Nu se poate sa fim dez-legati de el?

Hmmm… mai tineti minte seria “exercitiilor de prezenta”? Cat de mult si de des ne simtim corpul? Cat de mult constientizam ce simtim?)

Experimentul a avut si o parte socanta: O persoana a fost socata de cat de putin isi simtea corpul, de cat de mult a facut efort ca sa simta, si apoi cat de bine a fost sa il simta…

Eu am ramas “socata” de cat de “indepartat” poate fi cineva de propriul trup…

Cunoasteti bine expresia “a fi pe propriile picioare”.  Adica a fi hotarat, decis, responsabil…

Uite ca inseamna si altceva. Sa fii pe picioarele tale inseamna chiar sa te misti pe picioarele tale. Veti zice ca nici nu se poate altfel.

Ei, incercati atunci niste figuri de dans. Nu oricare. Luati de pe youtube un fragment din lectiile de baza din stilul preferat – sau daca nu aveti unul, incercati oricare – si vedeti cat de rapid puteti asimila miscarea vazuta, in corpul vostru. Cat de bine – si corect si rapid – va raspunde el prin imitatie la ceea ce vede. Veti constata ca sunt miscari pe care nici nu le “intelegeti”…

Daca veti incerca sa intelegeti cu mintea, e mai greu. Daca insa lasati trupul sa faca, va fi mult mai usor.

Unde e secretul? In cunoasterea propriei… persoane as zice, daca nu as sti ca persoana e “persona”, adica “masca”. Mai aproape de noi insine suntem doar… noi insine.

Cum ne miscam? Ce simtim? Ce exteriorizam prin asta? Si de ce e important sa ne simtim corpul?

Pentru ca este cel mai fin si mai fidel “instrument” prin care relationam cu lumea. Si cu cat suntem mai constienti de el, cu atat suntem mai constienti de lume. Asa cum e ea, nu cum ni se pare.

Va spuneam data trecuta ca o situatie este. Si ca noi o evaluam mental, facand din ea una rea sau buna.  Pentru a alege, e important sa fim cat mai aproape de a vedea toate aspectele, nu doar unul. Mintea insala… corpul nu.

Si nu doar atat. Trupul nostru inmagazineaza emotii si tot el le poate descarca. Tensiunile, temerile, anxietatile, dar si bucuriile, trec prin el si raman inauntru, in fibre, in oase… Practicantii artelor martiale, cei care fac qigong si taichi, stiu bine asta. Cand trupul, mintea si spiritul sunt una, atunci omul este in deplina putere. Adica e pe propriile picioare.

Timpul unei zile, plin cu atatea, ne face sa uitam de trup si de ce simte el (adica noi…). Acordandu-i cateva minute – macar un sfert de ora – pe zi, putem realiza multe:

- Relaxarea, in primul rand. Asta se poate realiza destul de usor, stand culcat, pe o suprafata cat mai neteda – eu prefer o patura intinsa pe covor. Putina muzica ambientala ma ajuta sa trec repede in ceea ce numesc eu

- Ascultarea corpului. Un fel de atentie marita, ca si cum as asculta pe dinauntru. Doar ca nu aud cu adevarat – desi se poate si asta, uneori stomacul mai “canta” – ci simt foarte clar diverse senzatii ici si colo. Caut sa simt cat mai multe, simultan.

- Detensionarea fizica. Strans legata de cea emotionala, detensionarea face sa dispara urmele unei zile stresante, fie ea zi de studiu sau de examene, fie de lucru de orice fel. As mentiona aici o metoda foarte buna pentru a scapa de tensiune, si mai ales de dureri de cap: culcat pe covor (musai suprafata dreapta si tare) cu mainile intinse lateral, in prelungirea umerilor) aducem palmele la tample si cautam pe frunte doua puncte mai proeminente, ca niste cornite . Atingem cu degetul mijlociu acele puncte si presam usor de tot. Aratatorul si inelarul se vor sprijini si ele pe frunte, usor. Degetul mare si degetul mic raman in aer. Stam intinsi, ascultand tacerea si eventualele zgomote din jur… Treptat, gatul si capul se relaxeaza… Daca este aplicata corect, tehnica trebuie sa “doboare” si o migrena rebela.

- Detensionarea emotionala. Aici prefer o metoda activa: dansul. Pe o muzica placuta, zece minute de dans dau rezultate mai bune decat calmantele, mancatul dulciurilor in exces sau plangerea de mila, fie aceasta chiar si pe umarul unui prieten… Daca stim sa ne facem o buna colectie putem avea la indemana chiar un program de dans bine pus la punct, care contine muzica atat de relaxare, cat si de exprimare, cum imi place sa zic. Adica muzica “tematica” ce permite exteriorizarea emotiilor, desfacerea si scoaterea lor, prin miscari spontane ale corpului. Secretul consta in lasarea corpului sa faca ce vrea el, fara a cauta sa dansam intr-un fel anume, tipic unui stil de dans. Miscarile sunt spontane si neregulate, noi avand grija doar sa nu ne ranim in timp ce poate ne rotim sau ne rostogolim…

- In fine, starea de bine. Asta imi place, desigur, cel mai mult. Dupa un timp acordat propriului corp ne simtim mult mai bine, chiar traim o stare de satisfactie, de bucurie. Ne simtim bine in pielea noastra, cum se spune.

Stiti doar cum e dupa ce facem o ora de miscare la sala. Dar nu e nevoie sa mergem in fiecare zi acolo pentru a ne simti bine. Putem lucra fie si jumatate de ora pe zi, in diverse feluri.

Oricum, satisfactia de a face ceva pentru noi insine va fi depasita si ea de faptul ca in timp vom deveni mai stabili nu doar fizic, ci si emotional. Bine ancorati in propriul trup, va fi mult mai usor sa facem o miscare, o decizie intr-un anume context. Vom si mai usor angrenati in ceva “trup si suflet”.

Si desigur, ne vom simti mai echilibrati si mai puternici.

Vom fi, cum se zice, pe propriile picioare…

Si ca sa vedeti ce poate insemna asta, va las in compania lui David Elsewhere…

Articole asemanatoare

• Pune ochii pe verde! (1)
• Pe culmile puterii. Meditatia (I). (2)
• Lupta cu stress-ul (2)
• Liniste (1)
• Banii si fericirea (2)

Lista articolelor din seria: Meditatia

1. Pe culmile puterii. Meditatia (I).
2. Pe culmile puterii. Meditatia (II)

As putea sa va povestesc multe. Oricat ar fi, e poveste, nu e meditatia. As putea sa va trimit la o multime de carti. Oricate ar fi, nu pot fi toate, si nu sunt meditatia.
Si totusi, in lipsa unei posibilitati de a incerca impreuna ceva, – care oricum ar fi, nu  e meditatia, dar face pasi spre ea, voi recurge la cuvinte.
Si la o poveste. Asta e, tot la poveste ajung!
Ramane ca, daca va atrage povestea, sa incepeti sa faceti primii pasi catre culmile puterii voastre interioare. Pentru a va realiza visele. Caci, asa cum spuneam data trecuta, ca sa visezi, trebuie mai intai sa fii treaz. Sa fii constient. Asta face meditatia.

Mai intai, o mica lamurire.
Ce am povestit mai inainte – exercitii de prezenta, liniste, respiratie, capacitatea de a actiona cu curaj, “dansand” cu tot ce va vine in cale in viata, toate astea sunt instrumente de atingere si manifestare a puterii personale. Pe care ne-o descoperim si o dezvoltam o viata intreaga.
Daca ne dorim sa ne folosim cat mai devreme, chiar acum, de sursa puterii noastre, pentru a ne implini visele, putem sa o facem folosind instrumentele acestea. Cel mai puternic din toate, care cuprinde si pe celelalte, le sustine si le dezvolta, este meditatia.

Se folosesc multe referiri la meditatie. Cu tot felul de sugestii de tehnici, de practica. Nu-s gresite nici una, dar e important de inteles din start ca meditatia nu e o tehnica sau o practica. Nu e o actiune. Ci o stare. O anume stare, rezultata in urma unor practici, desigur, dar ea e doar starea. Sunt unele tehnici numite vizualizari. Acelea chiar asta sunt: vizualizari. Altele, focalizeaza atentia pe o tema. Inca sunt actiuni, antrenand intr-un fel mintea. Dar meditatia “propriu-zisa” e altceva.
Pentru clarificare, pun aici, cat mai pe scurt, o povestioara, prescurtata, din cartea lui Robert Rabbin – “Pune suflet in ceea ce faci” (aparuta in 2006 la Editura For You).

Robert era intr-un ashram – un centru de meditatie – din India. Acolo totul e orientat spre meditatie, orice lucrare, absolut oricare. El a primit sarcina de a taia morcovii. In fiecare dimineata, la ora 4:00, era in bucatarie unde trebuia sa taie morcovii.
“Mi s-a aratat cum sa tin cutitul, in ce pozitie sa stau si cum sa tai fiecare morcov in bucati ce trebuiau sa fie taiate intr-un anumit unghi si de o anumita grosime. Acest lucru era important. Fiecare felie trebuia sa corespunda specificatiei: un unghi si o grosime exacta. [...] Supraveghetoarea de la taiatul legumelor ma urmarea cu o privire aspra si neiertatoare. Daca tinuta mea lasa de dorit, ea tipa la mine. Daca mana mea slabea stransoarea cutitului, ori imi ridicam privirea si ma uitam la ceilalti, ma mustra. Dar partea cea mai rea venea atunci cand ramaneam cu privirea atintita in gol, imaginandu-mi tot felul de evenimente. De obicei, in astfel de situatii, eram readus la realitate de un cartof care imi era aruncat in cap. Supraveghetoarea era cea care ma lovea, pentru ca treaba ei era de a ma ajuta sa devin constient.
Dar profesorul cel mai sever dintre toti s-a dovedit a fi chiar felia de morcov. [...] Fiecare felie de morcov trebuia taiata numai asa. Nu stiu daca vreunul dintre cei care mancau ceea ce pregateam noi cu morcovi era in special interesat de exactitatea dimensiunilor fiecarei felii. Dar nu asta era important, ci cum sa devii atent.[...] In primele saptamani [...] rareori reuseam sa tai macar o felie cum trebuia. [...] Undeva, pe la morcovul cu numarul treizeci de mii, am inceput sa fiu atent. Taiam in medie 800 de felii. Pozitia corpului meu, felul in care tineam cutitul si miscarea de taiere erau acum in regula. Nu ma mai uitam in jur. Nu mai ramaneam cu privirea pierduta in zare. Eram exact acolo, cam 80 la suta din timp. Devenisem bun -eram chiar bun. Dar nu indeajuns de bun. Trebuia sa ajung la o mie de felii si nici o scuza nu era admisa.
Si de ce nu? Aveam o misiune clara, materii prime, instrumente, antrenamentul si capacitatea necesara. Daca nu lipsea nimic, care era problema? Sau variabila? Atentia.
Intotdeauna era vorba numai si numai de atentie. Chiar si azi, dupa douazeci si cinci de ani, inca imi mai rasuna in urechi tipatul supraveghetoarei, izbindu-ma drept in fata:  Fii atent! Concentreaza-te! Focalizeaza-te!
Sa ajung la o mie de felii?
De ce nu? Ce-mi statea in cale?
Aceasta este marea invatatura pe care am primit-o de la mentorul meu (morcovul): Fii atent!
Morcovii mi-au aratat de ce nu puteam sa fiu atent. Eram pierdut in ganduri, fara ca macar sa-mi dau seama. Acest lucru mi-a compromis si corupt de fiecare data atentia concentrata: faptul ca ma gandeam aiurea, fara ca macar sa fi fost constient de asta.”[...]
Dintr-o data am inceput sa observ din ce in ce mai multe, din ce in ce mai departe. Puteam sa-i aud pe oamnei respirand, sertare care erau deschise fara zgomot, puteam simti cum oalele erau luate de pe masa.
Atunci a fost momentul in care efortul de a fi atent – de a observa ce faceam si ce se intampla in jurul meu si in mine insumi – a fost stimulat de constienta si a explodat in ceva ce nu mai simtisem niciodata, decat in timpul meditatiei profunde, cu ochii inchisi si in pozitie sezanda.
M-am simtit dintr-o data viu si treaz, intr-un camp de constienta in care eram perfect concentrat si pricepeam clar ceea ce se petrecea – inclusiv gandurile pe care mintea mea le impartea precuma cartile de joc si lupta celulelor din sangele care imi circula prin vene.
Aveam de asemenea perceptia simultana intuitiva sau senzitiva a unui camp mai larg, care putea cuprinde: doi oameni ce vorbeau la patruzeci si cinci de metri distanta, o soparla care se incalzea la soare pe o stanca, la o ora de mers cu autobuzul fata de locul unde eram, sau arcuri eliptice de materie celesta albastra, de douazeci de milioane de miliarde de kilometri lungime, croindu-si drum printre galaxii, in imensitatea spatiului.
In acest moment toate barierele conceptuale ridicate in fata unei constiente clare s-au dizolvat. In constienta clara, mintea deschisa cuprinde intreaga creatie.
Mediatia inseamna a fi atenti pana cand constienta ne ridica deasupra gandirii conceptuale. Meditatia este constienta, iar constienta imbratiseaza intreaga viata. Liderii trebuie sa cunoasca acest lucru.”

Si eu sunt deplin constienta ca m-am folosit de un citat foarte lung, desi am “taiat” cat am putut din poveste, incercand sa-i pastrez esenta. Dar mi s-a parut cel mai bun fel de a explica ce este meditatia.
Oricum, asta, ce este ea cu adevarat, ramane pentru fiecare sa afle, in momentul in care, exersand, va atinge aceasta stare.

Bineinteles ca voi contiuna, data viiitoare, cu sugestii si exemple. Pentru ca puteti realiza aceasta fara ca neaparat sa taiati mii de morcovi. Si urmeaza sa arat mai limpede si la ce ne foloseste meditatia.
Pana atunci, revedeti seria “exercitiilor de prezenta”, fiindca ne vom folosi de ele si de ce ati realizat – daca ati realizat ceva din ele – in abordarea acestei minunatii care este meditatia.

Articole asemanatoare

• Pune ochii pe verde! (1)
• Pe culmile puterii. Meditatia (II) (0)
• Lupta cu stress-ul (2)
• Liniste (1)
• Cum am invatat sa vizualizez – partea a III- a Meditatia (0)

O, daaa. Liniste. Inainte de a povesti mai mult despre manifestarea intentiei, punand la treaba toate fortele Universului si mai ales pe cele proprii, cam cum descrie Pera Novacovici in articolul sau “Cei care se uita la The Secret”, o sa trecem putin in….liniste.

Da, inainte de actiune o sa facem liniste.

Asta pentru a avea mai multa eficienta.

Sa clarific un pic. Toata lumea stie ce mult te poti ajuta de o lanterna noaptea, pe munte, ori chiar acasa, cand e pana de curent…Si cum poti regla fasciculul de lumina, astfel incat sa vezi mai bine. Si mai stiti deja de forta uimitoare a adunarii razelor de lumina intr-un fascicul subtire, dar foarte taios: laserul.

Ei bine, cam asa e si cu mainfestarea intentiei. Ceea ce iti stabilesti clar in minte, ca tel, trebuie urmarit in mod constant si cu forta, cu vointa, pentru a taia ca si cu o raza laser orice obstacol din calea implinirii vislui. Nu numai prin actiune – care e foarte importanta, din multe puncte de vedere-, ci si prin forta de a ne sustine visul pe tot parcursul drumului catre el.

Pentru asta, pentru a avea acea forta, acea sustinere, acea concentrare pe implinirea visului, mai intai facem LINISTE.

Cam ca in taoism: ca sa urci, mai intai trebuie sa cobori, ca sa o iei spre dreapta pornesti dinspre stanga…

Pe vremuri, inainte de lupta, razboinicii parcurgeau o perioada de meditatie. Ori unii calatori faceau asta inainte de a porni la drum lung si anevoios.

Linistea e o resursa minunata pe tot parcursul drumului spre implinirea unui vis, si nu doar cand incepem un demers. De fapt, ea e o resursa capitala pentru intreaga noastra viata. Fiindca ne duce direct la sursa inspiratiei noastre, acolo de unde ne vin ideile si solutiile si nu numai atat. Chiar din ea vine acea forta a actiunii. Paradoxal, nu? Din liniste, din non-miscare, non-actiune, iese actiunea…

Va amintiti cum vorbeam de puterea personala, de trecerea cu calm si minte clara printr-o situatie. Din ce credeti ca e facuta sabia unei minti clare? Ce sustine vointa, ca pe o carma a corabiei? Linistea. Acea stare in care avem acces la resursele noastre nebanuite, deschizatoare de viziune si datatoare de solutii. Si de energia necesara trecerii cu bine printr-o incercare, fie ea examen, interviu, confruntare ori intalnire cu persoane pe care le consideram dificile sau chiar ostile… Sau pur si simplu ne hranim cu liniste pentru a ne reface dupa o perioada grea, stresanta, consumatoare de forte, de energie.

Voi povesti mai mult despre asta data viitoare.

Acum pun aici cateva metode simple de a ne aseza in liniste, unele poate deja stiute, dar al caror efect merita amintit si a caror practica este benefica in multe aspecte ale vietii noastre.

Una din cele mai simple metode este urmarirea respiratiei. Personal o consider de mare pret, iar efectele urmaririi respiratiei se intind dincolo de ce stim. Stiinta inca face descoperiri in domeniu, studiind performantele celor care practica diverse tehnici de respiratie.

In mod normal, in situatia in care ne simtim sub presiunea unui eveniment sau dominati de o persoana, cand se deruleaza un conflict, cand obosim, cand exista conditii de mediu neprielnice, urmarirea respiratiei ne poate aduce destul de repede in echilibru. Cu un pic mai multa insistenta, se ajunge la o stare de calm, de pace, de liniste.

Cum se face asta, concret? Simplu. Sunt doua metode clasice: una este sa urmaresti ce simti cand aerul intra pe nari, cum se duce in plamani, cum iese inapoi pe gura sau pe nari, un fel de urmarire a circuitului aerului in corp.

Alta e sa urmaresti umflarea si dezumflarea abdomenului. Acuma, daca tot am povestit, va mai spun ca respiratia corecta este cea abdominala, in care aerul inspirat umfla abdomenul, iar la expir acesta se goleste. (Va amintiti statuetele cu Buddha cei burtosi? Ori cu calugari budisti zambareti si cu burtica? Ei bine, calugarii aceia stiu sa respire corect…)

Cincisprezece minute de urmarie a respirului, (urmarire corecta, fara gandit la cine stie si si pe urma amintit ca “aaa, daaa… ia sa mai respiram un pic”…) aduc mintea in liniste si pun bazele primului pas in concentrarea atentiei. Cu asta, cu atentia vom lucra pe sistem de “raza laser”…

Daca ne este greu sa facem urmarirea respiratiei (procedeul este simplu, din punct de vedere tehnic, dar destul de dificil pentru persoanele cu o minte foarte activa sau supuse unui stres puternic) mai putem face o relaxare stand pe pamant. Iar o metoda tare draga mie, pentru efectele ei spectaculare.

Cand suntem obositi, preocupati, macinati de o problema sau mai multe, ingrijorati, ori incordati inainte de un test, examen, intalnire, interviu etc. putem sa ne folosim de un petec de pamant – preferabil cu iarba, e mai placut – pe care sa stam macar un sfert de ora. Ne intindem pe o patura si lasam corpul sa-si gaseasca el pozitia cea mai placuta, inchidem ochii si ne lasam sa alunecam in relaxare… Doar respirand. Inteligenta fantastica a corpului nostru ne va ghida spre cea mai buna relaxare posibila. Metoda se combina minunat cu urmarirea respirului, si e posibil sa avem o stare de semi-transa sau chiar sa adormim. Daca se intampla asta e minunat. Putem sa punem un ceas sa ne trezeasca (eu folosesc mobilul). Putem sa imbinam asta si cu o muzica de relaxare. Desi folosesc mult muzica, la acest exercitiu eu prefer sa ascult sunetele din natura; pasari, frunze, voci, pasi…

O alta metoda este aceea a dusului. Am povestit de el la “I love my body. Gimnastica…”

Un exercitiu foarte usor de facut, in timp ce facem dus. Forta mintii e cea care lucreaza aici, cu un pic de vizualizare. Nu conteaza daca nu avem usurinta in a vedea imagini, totul e doar sa “vedem” in minte, sa ne gandim la un circuit al apei, care ne spala nu doar suprafata corpului, ci si interiorul… Ne imaginam si “urmarim” mental cum apa intra in cap si spala pe sub piele si mai adanc organele interne, tesuturile, vasele de sange si mai ales oasele. In qigong se spune ca oasele detin stocate tot felul de amintiri. Unele din ele, dupa cum stim, nu sunt placute si ne ingreuiaza pasii, ne trag inapoi in macinarea continua, in cap, a trecute situatii dificile, conflictuale. Mai bine spalam cat putem de bine, N-aveti grija, amintirile placute raman… ) Si putem cultiva oricand altele, viata e plina de frumuseti.

Dupa un dus facut cu migala, iesim de sub apa usori, calmi, relaxati, refacuti. O prietena imi spunea azi ca a facut asa un dus si i-a trecut raceala care o chinuia de vreo saptamana, cu tot cu antibiotice… (Ei, i-a priit. Acum, sa nu absolutizati valoarea dusului si sa opriti tratamentele recomandate de medic. Doar sa luati in considerare efectul benefic al acestuia, folosindu-l cu discernamant, ca adaos la tratament…)

O alta metoda, foarte placuta si cu rezultate imediate si foarte puternice este ascultarea muzicii. Exista compozitii minunate, care intra in zona numita “muzica de relaxare”, ce duc rapid la o stare de calm, de liniste, de pace… Imi place foarte mult muzica si ma folosesc de ea in fel si chip, dar si aici as avea o recomandare: cu masura. E bine sa nu se formeze o dependenta, ca si cum doar ascultarea muzicii ar fi cea in masura sa ne aduca in stare de linsite. Cunosc pe cativa care au patit cam asa, si a fost mai dificil sa iasa din dependenta. Dar au facut-o.

Ei, si ultima, ca prezentare, dar prima, ca si importanta si ca efecte (benefice e putin spus) este meditatia. Inceputa ca o asezare, ca pentru a asculta linistea, si realizata ca o stare, meditatia este cea care aduce luptatorului linistea dinaintea luptei – am vrut sa zic chiar linistea dinaintea victoriei – caci se stie ca in “lupta” nu forta invinge, ci spiritul luptatorului, si acesta este invincibil cand se manifesta in plina liniste, in pace.

Si iata ca am ajuns la meditatie, despre care voi povesti mai mult data viitoare. Pentru ca inainte de a porni la drum, pentru implinirea visului, ca manifestare a intentiei, trebuie mai intai sa ne trezim. Asa se spune: pentru a visa, trebuie mai intai sa te trezesti…

Articole asemanatoare

• Webinar AS: Unde cauti motivatia? (0)
• Viseaza…….apoi da-te jos din pat ! (7)
• Viata mea S.R.L. (0)
• Urmeaza-ti visul (0)
• Time management Partea 2 (0)

E vacanta! Poate ai lucruri mai placute de facut decat sa muncesti pe rupte. La urma urmei toti avem dreptul la odihna si aceasta rupere a ritmului cotidian ne ajuta sa ne revenim fizic si psihic, ne reincarca energetic.

Asa ca poate e un moment potrivit pentru putina introspectie, pentru filosofie, pentru visare si pentru cautarea de raspunsuri, mai ales ca timp de cateva luni ti-am dat tot felul de informatii si de sfaturi cam rigide referitoare la bani.

De fapt in viata tindem, constient sau inconstient, catre obtinerea a ceva ce numim fericire. Ce e fericirea, ce legatura are ea cu banii? Nu stiu. Poate ca niciuna sau poate ca, dimpotriva, una esentiala.

Cred ca fericirea este diferita pentru fiecare dintre noi.  Vechile sisteme „filosofico-pragmatice” ce cuprind sfaturi pentru imbunatatirea calitatii vietii (cum am zice noi astazi) de exemplu astrologia sau feng-shui cuprind idei ce ne sunt din ce in ce mai mult confirmate de psihologia moderna. De fapt starea spre care tindem, cea care ne face fericiti este echilibrul, armonia cu tot ceea ce ne inconjoara si, la fel de important, cu propria noastra fiinta.

Suntem, fiecare, persoane diferite, fiinte cu dorinte si aspiratii diferite dar si cu talente, abilitati si insusiri diferite. Nu putem si nici nu vrem sa fim identici, nu suntem fericiti cand copiem stilul de viata al altora. Fiecare putem si trebuie sa cautam propria cale, cea care duce catre implinirea personala.

Este aceasta legata de bani? DA si NU in acelasi timp.
Banii reprezinta doar un sector al vietii noastre. Unul esential, desigur. Dar la fel sunt si toate celelalte.

Cei mai multi vor recunoaste ca familia este foarte importanta, probabil pe locul intai pe lista de prioritati.
Si totusi oamenii bogati au o viata de familie mai fericita? De cate ori manageri pusi sa administreze afaceri enorme stiu sa isi administreze eficient relatiile din familie?  Cate persoane care au „reusit” in cariera au stiut sa isi aloce timp pentru copiii lor, sa-i vada crescand si sa fie alaturi de ei in momentele importante?

Cati dintre oamenii ce ne sunt prezentati drept modele de reusita in viata mai pastreaza in suflet adevaratele valori ale prieteniei si cati aloca timp doar cultivarii relatiilor generatoare sau potentatoare de “succes”?
Nu cred ca oamenii preocupati exclusiv de bani, cariera, prestigiu social, posesiuni sau putere sunt fericiti. Cred ca toti avem nevoie si de iubire, prietenie, relatii armonioase in familie, sanatate, cunoastere si evolutie spirituala pentru a ne simti fericiti si impliniti.

De fapt toate domeniile vietii sunt la fel de importante, iar vacanta este un bun prilej pentru a ne reaminti acest lucru, de a petrece timpul impreuna cu familia si prietenii, de a ne regasi unii pe altii ca oameni si nu ca profesionisti sau oameni de afaceri.

Este un prilej de a ne regasi propriul eu, de a reanaliza planurile de viitor, de a reaseza ordinea prioritatilor in viata noastra.
Iar a face aceste lucruri nu costa chiar nimic, doar putin timp alocat tie si celor dragi, timp pe care il ai acum berechet, ca doar esti in vacanta.

Articole asemanatoare

• Ziua libertatii fiscale (1)
• Webinar AS: Scorpie sau zana, demon sau inger? (0)
• Vaaaai, ce grasa sunt! (0)
• Uneori oamenii bogati chiar sunt mai buni (7)
• Un popor de intreprinzatori (2)

Unii autori definesc stresul drept un efort cognitiv si comportamental (cu exprimare afectiva pregnanta) de a reduce, stapani sau tolera solicitarile externe sau interne care depasesc resursele personale. Ceea ce vor sa spuna este ca atunci cand ne confruntam cu anumite situatii la care nu stim cum sa reactionam sau nu le putem face fata, resimtim un amestec de trairi fizice, corporale sau psihice (de la ameteala, la oboseala, la anxietate,etc.), amalgam care a fost generic denumit stress.

Insa alti autori subliniaza faptul ca „stress-ul” nu este cauzat direct de situatii care ne depasesc ci de faptul ca noi interpretam aceste situatii sau credem ca ele ne depasesc posibilitatile de a le face fata, rezolva, iesi cu succes din ele.

Astfel ca una din primele arme pe care le avem la indemana in combaterea stress-ului este modul in care noi ne definim situatia in care ne aflam si ceea ce noi credem despre noi insine si resursele noastre. Daca pentru noi faptul ca am luat sa spunem o nota mica la o materie importanta este ceva dezastruos atunci nivelul nostru de stress va fi mai mare decat daca punem lucrurile in perspectiva si ne spunem: „ok, am luat o nota mica, e destul de aiurea, ma simt prost dar nu e sfarsitul lumii, e o singura nota”.

In continuare cand ne intoarcem atentia asupra propriei persoane vom avea un efect cu totul diferit daca ne spunem: „nu sunt bun de nimic, habar n-am, n-am fost niciodata bun la materia asta, cu siguranta nu voi trece la asta” sau daca din contra gandim: „acum am luat o nota mica pentru ca nu m-am pregatit suficient, sunt sigur ca desi nu-mi place materia asta daca ma mobilizez sunt suficient de inteligent sa obtin o nota decenta si aici”. Nivelul nostru de stress cu siguranta va scadea in cea de-a doua varianta, in care avem incredere in propriile noastre forte.

Ceea ce vreau sa va transmit este ca lucrurile nu sunt neaparat asa cum par si ca acordandu-va incredere voua insiva, veti putea surmonta mai usor un obstacol decat punandu-va la pamant si concentrrandu-va asupra justificarilor si scuzelor despre „de ce nu pot sa…..”

Exista insa si cealalta extrema, a va supraevalua capacitatile, a va stabili scopuri prea inalte sau de neatins (de exemplu, nimeni nu poate sa fie perfect) sau chiar de a lua fiecare sarcina pe care o aveti de indeplinit cu prea putina seriozitate. Aici intervine distinctia dintre ceea ce specialistii numesc eustres si distress. Eustress-ul este partea pozitiva a stresului, cea care ne mobilizeaza, ne face sa actionam pentru rezolvarea problemelor noastre. Asadar se poate spune ca putin stress nu strica ci din contra ne ajuta. In schimb distress-ul este partea negativa a stress-ului, cea care ne paralizeaza, ne face sa fim coplesiti de problema si sa avem impresia ca nu esista rezolvare.

In concluzie „stres-ul” si modul in care ne afecteaza poate fi dirijat intr-o anumita masura si poate fi intors in beneficiul nostru.
Intr-o carte care descrie creativitatea si procesele creative, autorii vorbesc despre o metoda simpla de a ne lupta cu stress-ul, aceea de a face o lista cu toate lucrurile care ne necajesc zi de zi, de la cele mai marunte la cele mai importante (de la toalete in care nu mai e hartie la modul in care comunicam cu parintii, etc.). Faptul de a scrie ceea ce ne sacaie pe hartie este o modalitate buna de a ne descarca de bagajul de disconfort pe care il caram in mintile noastre si este si un prim pas spre rezolvare. Autorii recomanda apoi gasirea unor solutii cat mai creative la aceste situatii deranjante. Lasandu-ne imaginatia sa zboare, inventarea unei solutii chiar si impractice ne poate elibera si deschide calea spre o solutie adevarata, care sa functioneze.

Odata ce am identificat situatiile care ne „streseaza” pentru a nu ne coplesi, le putem organiza in ordinea importantei pentru noi si a disconfortului pe care ni-l provoaca si apoi decide cu care vrem sa incepem. Simplul fapt de a avea o structura, un plan de bataie ne poate diminua nivelul de stress.

Pe tot acest parcurs sa nu uitam si de umor, umorul este o buna cale a a atenua efectele negative ale stresului. Chiar daca suntem ingrijorati sa nu uitam sa radem, sa ne bucuram de lucrurile pozitive care ne inconjoara.

Relaxarea

La capatul celalalt al spectrului fata de stress, se afla relaxarea, o stare placuta, in care grijile sunt puse deoparte si in care ne simtim bine in  propria noastra piele. Starea de relaxare poate apare spontan sau putem sa o generam intentionat cu ajutorul anumitor tehnici sau exercitii. Un aspect important atunci cand vrem sa ne relaxam este alegerea locului in care sa facem acest lucru.  Ar fi de preferat sa avem o incapere curata, bine aerisita si izolata, pe cat se poate de zgomot. Temperatura camerei trebuie sa fie confortabila, sa se evite caldura excesiva sau frigul, pentru ca acestea sa nu distraga atentia. Pozitia noastra este de asemenea de dorit sa fie una comoda, fie intins pe spate, astfel incat coloana sa fie cat mai dreapta, fie asezat pe scaun, cu picioarele usor departate, cu spatele si capul drept. Respiratia joaca un rol principal in relaxare, aceasta ar trebui sa fie profunda, abdominala.

In continuare voi detalia o tehnica de relaxare usor de folosit care practicata cu regularitate poate contribui la combaterea stress-ului.

Exercitiu de relaxare

Va intindeti pe jos sau pe un pat cu o saltea tare (favorizeaza pozitia coloanei). Respirati profund de trei ori in felul urmator: numarati in gand pana la patru in timp ce inspirati apoi va tineti respiratia pana numarati pana la doi, apoi numarand pana la patru expirati si din nou numarand pana la doi va tineti respiratia. Urmeaza relaxarea muschilor, timp in care respirati obisnuit. Se incepe din zona capului astfel: relaxati muschii capului, relaxati muschii fetei, fata este destinsa si senina, relaxati muschii gatului, relaxati muschii trunchiului, relaxati muschii spatelui, relaxati muschii bratelor, permiteti bratelor sa devine grele si calde, din ce in ce mai grele si calde, apoi relaxati muschii abdomenului, relaxati muschii feselor, relaxati muschii picioarelor permitand piciorelor sa devina calde si grele din ce in ce mai calde si grele; intregul corp este relaxat,  permiteti-i intregului corp sa se simta inundat de o caldura placuta, bucurati-va de senzatia de liniste si relaxare care va cuprinde, de starea de fericire si sanatate care va invaluie si repetati-va de doua ori in gand: “din zi in zi ma voi simti tot mai sanatos si fericit”. La sfarsit respirati din nou profund de trei ori in ritmul descris la inceput.

Articole asemanatoare

• Pune ochii pe verde! (1)
• Pe culmile puterii. Meditatia (I). (2)
• Liniste (1)
• Banii si fericirea (2)
• A fi pe propriile picioare… (0)