5
Mar
Written by alex.chimu on March 5th, 2011
Luni seara, 7 martie 2011, intre orele 19 si 20, Simona Hupov va prezenta un nou webinar Avantaj la Start, in cadrul careia vom gasi raspunsuri interesante si inedite la intrebarea “Scorpie sau zana, demon sau inger?”
Mai multe detalii, despre webinar, despre linkul de acces si despre Simona, gasesti pe blogul proiectul.avantajlastart.net.
Iti poti confirma participarea si poti afla detaliile, pe Facebook.
Link-ul direct pentru inscrierea la webinar este:
https://eu1.ntrmeeting.com/checkin/jc/272570639
Si… ia aminte la zicala de aur, “Sharing is caring”
Prescurtata aici in forma “ShareThis”.
7
Oct
Written by Irina Aiacoboae on October 7th, 2010
Acum 6 ani, barbatul cu care eram eu atunci de 3 ani, a disparut din viata mea. Eu locuiam in Romania, el in Spania si ne intalneam regulat, in Romania sau in Spania. Aveam o relatie frumoasa si eram fericita cu el, desi mi-as fi dorit sa locuim impreuna, eram impreuna cu el si asta ma facea sa fiu implinita si atunci cand ne intalneam eram amandoi unul pentru altul si exploatam cu bucurie timpul petrecut impreuna.
Faptul ca, la un moment dat, nu a mai raspuns la telefoane, e-mailuri, nu l-am mai putut contacta si a disparut din viata mea, pur si simplu, a fost un fapt dincolo de puterea mea de intelegere. Imi amintesc ca, vreme de cel putin cateva luni de zile, puneam disperata intrebarea „cum s-a putut intampla asa ceva?” tuturor prietenilor mei. Poate, daca ar fi murit atunci, socul ar fi fost mai mic, ca macar as fi stiut unde s-a dus sau ce s-a intamplat cu el.
Partea si mai proasta, dincolo de durerea pe care am avut-o atunci, este ca, de atunci, ceva am blocat in mine si a avut repercursiuni si mai tarziu, atunci cand am cunoscut pe altcineva.
Ca am aflat mai tarziu ce se intamplase, dupa aproape 2 ani de zile, cand a revenit ca amic in viata mea, nu mi-a dat nici o satisfactie si nici nu mi-a luat durerea si socul de acolo unde s-a instalat, in subconstientul meu. Avusese probleme financiare si considerase ca e mai bine pentru mine sa ma lase „libera”. Poate ca, macar de as fi stiut ce s-a intamplat cu el, ce ganduri are, m-ar fi durut, dar m-am blocat in ideea ca nu stiu ce se intampla, ca macar putea sa ma anunte ce planuri are.
Am stat sa ma gandesc mult si bine, pentru ce mi s-a repetat istoria aceasta si altadata. Atunci cand am simtit ca exista potential ca o relatie sa fie fericita, sa ma simt bine cu un barbat, sa fiu implinita cu el, acesta disparea fara sa ma anunte macar. Ceilalti, cu care nu aveam acelasi sentiment, pe care nu i-am dorit din toata inima si nu am simtit ca rezonez cu ei, au ramas in viata mea, ca amici, pentru ca aici nu aveam nimic de pierdut probabil.
Am observat, deci doua lucruri: unul ca dispareau cei cu care ma simteam bine si de care ma simteam atrasa (si se simteau si ei bine cu bine, pot spune chiar ca exista iubire intre noi) si doi, ca nici macar nu intelegeam motivul, unii dispareau pur si simplu.
E clar ca, cel mai mult ma durea ca nu intelegeam cum un barbat caruia ii place de mine si care, spune ca vrea sa fie cu mine si cu care vreau sa fiu, poate pur si simplu sa dispara.
Nu am inteles acum 6 ani si de atunci, probabil mi-am cautat situatii in care sa inteleg de ce un barbat iubit poate sa dispara. Am cautat sa repet evenimentul pana cand sa ajung sa inteleg ceva ce nu poate fi inteles, ci doar luat ca atare. Lucurile s-au petrecut ca atare si de atunci subconstientul meu incearca sa dezlege un mister, pe care il tot repeta automat.
Pentru cineva care nu a trecut prin asa ceva poate parea ceva lesne de inteles sau neimportant, scriu pentru cei carora li s-a intamplat ceva similar, in speranta ca vor descoperi, la randul lor, ce s-a blocat in relatiile cu femeile sau barbatii din viata lor si, mai ales, ca vor putea avea din nou o relatie fericita si implinita cu o persoana iubita.
In momentul cand nu intelegem ceva, cand ni se intampla un eveniment care ne afecteaza, noi tragem niste concluzii, declaram ceva, luam o decizie, care sa ne fereasca de acea durere de acum inainte.
De exemplu, daca o fata refuza la dans un baiat, un baiat poate sa declare, ca niciodata, niciodata, niciodata el nu va mai avea initiativa in a cere ceva unei fete. Si, desi poate o face, ceva din interiorul lui il opreste sau se va trezi ca este refuzat de nenumarate ori si nu stie de ce.
Sau daca, la o varsta frageda, ai vorbit in public si cei de acolo au ras, de atunci incolo nu vei mai indrazni sa vorbesti in public sau iti va fi o frica imensa ca cineva va rade de tine.
In consecinta, avem de lucru cu noi si a vedea in noi ce anume este in plus sau in minus, cum putem echilibra si materializa pe termen lung ceea ce ne dorim.
Primul pas ar fi sa constientizezi tiparul care ti se repeta. Pentru aceasta este necesar sa ceri, sa fii in intentia de a vedea ce anume este blocat. Pur si simplu, esti atent la ce ti se intampla, la tine si la cei cu care interactionezi si vezi lucrurile detasat, le pui in ecuatie, matematic.
Eu pe al meu l-am descris mai sus: materializez (apare) barbatul pe care mi-l doresc si, care, cel putin aparent, are aceleasi sentimente ca si mine, dar „dispare” la un moment dat.
Al doilea pas este sa fii, in continuare, in intentia de a curata/elimina aceste blocaje din viata ta.
In articolul urmator voi vorbi despre cum poti sa elimini aceste blocaje:
- Ce si cum reusesc sa materializez din lucrurile pe care mi le doresc?
- Ce anume pierd?
- Cand se manifesta?
- Ce e blocat si cum pot sa curat cu acest blocaj?
- Ce practici pot sa dezvolt astfel incat sa aduc in viata mea ceea ce lipseste astfel incat sa fiu implinit, fericit, multumit cu viata mea?
Cu drag,
Irina Aiacoboae
Live your Life with Love
http://irinaaiacoboae.wordpress.com/
22
Dec
Written by Vaida Bogdan on December 22nd, 2009
Multi isi pun acesta intrebare. Multi baieti au problema asta, in special cu fetele tacute. Le-ai luat numarul … si ajungi la intalnire:
Tipa tace.
Tu ii spui ceva.
Ea spune ceva.
Tu intrebi.
Ea raspunde afirmativ sau negativ.
Tacere…
Am trecut si eu prin asta. Prima oara credeam ca sunt eu de vina, pe urma m-am prins: CHIAR EU ERAM. Adica e clar, am fost cu tipe care stiau sa comunice si vorbeam 3 ore fara probleme, dar cand am ajuns la tipele care erau timide sau inchise in lumea lor, NU ERAM IN STARE SA LE DESCHID. Credeam ca e vina lor, dar cine le-a scos in oras? Cine a insistat sa le scoata din carapace?
Cu timpul am gasit cateva subiecte de conversatie:
• povesti prin care-am trecut
• sentimente, relatii
• viata ta sau a ei (parinti, lucruri care au marcat-o, cel mai <…> lucru care l-ai facut))
• impresii care le-ai avut si cum te-au schimbat
Si desigur cateva sfaturi:
• incepe cu povesti despre tine, in special daca-i timida si nu vorbeste
• fa povestile interactive: si cand am ajuns la bal, ai fost vreodata la un bal? (nu vorbim de bobocei)
• actiunea e mai putin importanta ca sentimentul care-l provoaca: aventura, suspans
• cand incepe o discutie poate e mai bine sa continui subiectul ei, fa-o sa-ti spuna lucruri cat mai intime si vei deveni mai mult pentru ea
• cand nu ai ce spune arata-i ceva si comenteaza, eventual readu-o la o poveste: vezi copacul ala, aveam unul asa la …
Dale Carnegie, un autor de carti motivationale spunea ca cei care vorbesc despre ce i-a invatat viata, intotdeauna mentin atentia ascultatorilor. Vorbeste despre tine, despre viata ta si vei vedea cum discutia infloreste.
Comunica, socializeaza si neaparat … povesteste
Vaida Bogdan
19
Aug
Written by Florina Nicola on August 19th, 2009
Cât de mult îti place felul în care arati? Poate ai o silueta prea voluminoasa, înaltime prea mica, sâni prea mari sau prea mici sau un chip lipsit de gratie. Uneori , se întâmpla chiar ca si în cazul în care o persoana are un corp perfect, aceasta sa îl deteste.
Stima de sine scazuta este determinata si de felul în care ne-au privit parinti nostri în copilarie. Daca tatal sau mama nu au valorizat trupul copilului, când acesta va deveni adult îsi va subestima calitatile si îsi va vedea doar defectele. În felul acesta persoana poate dezvolta o serie de complexe de inferioritate, de incapacitate, de culpabilitate, poate ajunge sa se urasca pe sine, sa se vorbeasca de rau pe ea însisi.
Sa ma accept pe mine înseamna sa fiu de partea mea – sa fiu pentru mine.
Îti propun acum un exercitiu fain :
Stai în fata unei oglinzi mari, dezbracat(a) si uita-te la fata si la trupul tau. Uita-te, uita-te de jos pâna sus si de sus pâna jos, iar în acest timp încearca sa-ti observi si sentimentele.
Centreaza-te doar pe tine si pe corpul tau si observa daca ti-e greu sa faci acest lucru sau daca te simti confortabil. Cum e ?
Probabil ca vei gasi la tine parti ale corpului care îti plac mai mult decât altele. Concentreaza-te acum pe partile care îti displac la corpul tau, îndreapta-ti atentia pe ele.
Poate esti prea gras(a) sau prea slab(a), sau poate exista parti ale corpului tau pe care nici nu poti sa le privesti.
Daca-ti vine sa o iei la fuga si sa nu constientizezi, sa ignori sau sa refuzi aceste aspecte legate de tine atunci te rog sa-ti spui aceste cuvinte : « Oricare ar fi defectele mele, ma iubesc, ma accept si ma respect profund si în totalitate »
Poti chiar sa scrii pe un colt al oglinzii cu un ruj : « te iubesc ».

foto: Lucian Alecu
Acceptarea nu înseamna neaparat sa-ti placa ceea ce vezi, acceptarea nu înseamna ca poti face schimbari pentru a îmbunati înfatisarea ta.
Înseamna doar sa experimentezi fara sa negi ca realitatea e realitate.
Acest exercitiu te va face mai puternic, îti vei mari încrederea în tine.
Bunn, sa continuam.
Cine nu se iubeste pe sine si cere partenerului sa-l iubeasca, asteapta mereu dovezi de dragoste, confirmari si reasigurari, traieste teama permanenta de a nu fi parasit(a), acorda atentie fiecarui gest sau afirmatie facuta de partener. Starile emotionale avute pot fluctua de la exaltare la depresie. Partenerul, în timp, se va obisnui cu un astfel de comportament si nu va mai acorda atentie reprosurilor si nici gesturilor tandre, pentru ca va fi epuizat si dezorientat.
Cunoasterea de sine ne permite sa facem alegerile corecte, care duc la fericire. Primul pas spre cunoasterea de sine porneste de la identificarea propriilor calitati, punctele forte pe care le avem, pentru ca ele constituie adevarate resurse pe care ne putem baza. Cunoasterea partii de umbra si acceptarea ei într-un mod profund – prin integrare – îti permite sa te controlezi mai bine, sa te eliberazi de propriile constrângeri, sa scutesti risipa de energie.
6
Jul
Written by Mirela Bojin on July 6th, 2009
E vacanta! Poate ai lucruri mai placute de facut decat sa muncesti pe rupte. La urma urmei toti avem dreptul la odihna si aceasta rupere a ritmului cotidian ne ajuta sa ne revenim fizic si psihic, ne reincarca energetic.
Asa ca poate e un moment potrivit pentru putina introspectie, pentru filosofie, pentru visare si pentru cautarea de raspunsuri, mai ales ca timp de cateva luni ti-am dat tot felul de informatii si de sfaturi cam rigide referitoare la bani.
De fapt in viata tindem, constient sau inconstient, catre obtinerea a ceva ce numim fericire. Ce e fericirea, ce legatura are ea cu banii? Nu stiu. Poate ca niciuna sau poate ca, dimpotriva, una esentiala.
Cred ca fericirea este diferita pentru fiecare dintre noi. Vechile sisteme „filosofico-pragmatice” ce cuprind sfaturi pentru imbunatatirea calitatii vietii (cum am zice noi astazi) de exemplu astrologia sau feng-shui cuprind idei ce ne sunt din ce in ce mai mult confirmate de psihologia moderna. De fapt starea spre care tindem, cea care ne face fericiti este echilibrul, armonia cu tot ceea ce ne inconjoara si, la fel de important, cu propria noastra fiinta.
Suntem, fiecare, persoane diferite, fiinte cu dorinte si aspiratii diferite dar si cu talente, abilitati si insusiri diferite. Nu putem si nici nu vrem sa fim identici, nu suntem fericiti cand copiem stilul de viata al altora. Fiecare putem si trebuie sa cautam propria cale, cea care duce catre implinirea personala.
Este aceasta legata de bani? DA si NU in acelasi timp.
Banii reprezinta doar un sector al vietii noastre. Unul esential, desigur. Dar la fel sunt si toate celelalte.
Cei mai multi vor recunoaste ca familia este foarte importanta, probabil pe locul intai pe lista de prioritati.
Si totusi oamenii bogati au o viata de familie mai fericita? De cate ori manageri pusi sa administreze afaceri enorme stiu sa isi administreze eficient relatiile din familie? Cate persoane care au „reusit” in cariera au stiut sa isi aloce timp pentru copiii lor, sa-i vada crescand si sa fie alaturi de ei in momentele importante?
Cati dintre oamenii ce ne sunt prezentati drept modele de reusita in viata mai pastreaza in suflet adevaratele valori ale prieteniei si cati aloca timp doar cultivarii relatiilor generatoare sau potentatoare de “succes”?
Nu cred ca oamenii preocupati exclusiv de bani, cariera, prestigiu social, posesiuni sau putere sunt fericiti. Cred ca toti avem nevoie si de iubire, prietenie, relatii armonioase in familie, sanatate, cunoastere si evolutie spirituala pentru a ne simti fericiti si impliniti.
De fapt toate domeniile vietii sunt la fel de importante, iar vacanta este un bun prilej pentru a ne reaminti acest lucru, de a petrece timpul impreuna cu familia si prietenii, de a ne regasi unii pe altii ca oameni si nu ca profesionisti sau oameni de afaceri.
Este un prilej de a ne regasi propriul eu, de a reanaliza planurile de viitor, de a reaseza ordinea prioritatilor in viata noastra.
Iar a face aceste lucruri nu costa chiar nimic, doar putin timp alocat tie si celor dragi, timp pe care il ai acum berechet, ca doar esti in vacanta.
13
Jun
Written by Pera Novacovici on June 13th, 2009
Conteaza sau nu aspectul fizic pentru a avea succes cu femeile?
Acum cativa ani, un prieten de-al meu scria urmatoarele randuri:
“Aspectul fizic – conteaza foarte mult. Povestile despre tot felul guru in ale seductiei care arata de le plangi de mila sunt doar povesti. Daca vrei sa ai succes trebuie sa arati bine. Trebuie sa faci diferenta intre industrie, ce citesti si ce inseamna de fapt seductia. Conteaza foarte mult cum arati.
Eu m-am dus la sala, am facut ani de zile de sport si incerc sa ma mentin in top. Nu e vorba sa arati ca fiind umflat cu pompa, dar nu strica sa arati bine intr-un tricou. Nu neglija acest aspect pentru ca e foarte important. In toti anii astia mi-am creat niste obiceiuri foarte stricte legate de controlul greutatii, de igiena zilnica, de aspect in general.
Nu fumez, beau rar, dar viciul meu sunt femeile foarte frumoase. CONTEAZA ENORM cum arati. Nu te minti si nu cauta scuze. Nu ai cum sa faci impresie fara sa arati bine. Cand intru intr-un club, fara exagerare si cu toata modestia toate privirile sunt pe mine. Si nu sunt cat casa, nu ma imbrac strident si nici exagerat. Trebuie sa arati bine fizic sa fii remarcat .
Hainele – conteaza enorm cum te imbraci.
Daca arati bine fizic poti sa arati bine si intr-un tricou murdar. Dar imagineaza-ti cum ai arata daca esti perfect fizic si in plus stii si sa te imbraci. Trebuie sa-ti formezi stilul tau propriu. Eu personal ma imbrac semi-casual. Sunt foarte atent la detalii. Imi plac camasile si sacourile cu blugi, imi plac fularele si tricourile cu guler. Sunt multe de zis, dar ca regula neaparat nu te imbraca la intamplare. Daca te intalnesti cu mai multi oameni foloseste-te de aspectul impecabil ca de o arma. Nu iti lua haine comune. Imbraca-te in asa fel incat orice om de pe strada sa spuna ca ai stil. E ceva intre eleganta si casual. Hainele si aspectul fizic conteaza enorm. Astea sunt primele lucruri pe care le remarca o fata.
Igiena si parfumul - Mai are rost sa zic ca trebuie sa ai o igiena perfecta in orice moment al zilei? Mai are rost sa zic sa ai o dantura si o respiratie impecabila? Nici nu insist. Conteaza enorm un lucru insa. PARFUMUL. Aici nu te zgarci – un parfum bun face toti banii. Eu folosesc Armani si Bulgari depinde unde ma duc. Am testat vreo 10 parfumuri si astea mi se potrivesc mie. Nu uita de multe ori o femeie cu asta ia contact prima data. “
Pentru mai multe detalii despre un stil propriu, haine si parfumuri care sa iti creasca mult atractia sexual e un site al unor baieti “ scoliti” pe Arta seductiei: http://www.fiicustil.ro
Parerea mea personala:
TOATE astea sunt lucruri care stau in puterea fiecaruia.
Aspectul fizic, cu sport, haine, igiena si parfum sunt toate realizabile si nici una nu poate fi folosita ca scuza.
Cand se spune ca aspectul fizic nu are importanta, asta se refera la faptul ca nu trebuie sa fii frumos ca barbat, sa ai fatza de manechin.
Cu sport, haine, igiena, educatie sanatoasa despre atractie si femei, personalitate si bani ca sa ai o viata decenta si sa fii multumit, nu o sa mai iti lipseasca nimic la capitolul femei.
Totusi, imi vine in minte acum o experienta. Acum vreo 4 ani, eram intr-o perioada a vietii cand eram foarte fericit. Printre altele tocmai descoperisem cum functioneaza atractia, ca personalitatea conteaza cel mai mult, hotarasem sa merg la facultatea de psihologie etc.
Simteam ca sunt pe drumul cel bun. Si intamplator sau nu, am avut o saptamana in care am ramas fara bani.
Dar eram tare fericit. Am agatat o gagica exact cum imi place mie. Frumoasa, picioare faine si cu ochelari care ii dadeau o mutra de bibliotecara ( asta e fetishul meu )
I-am luat numarul, am luat 300 de mii imprumut si m-am dus la intalnire in trening si adidasi.
Am ras 2 ore si am mers PE JOS, la plimbare pana la mine acasa. Am cumparat un vin cu ultimii bani. A fost o seara plina…
Si atunci mi-am dat seama de ce interiorul tau conteaza, conteaza atat de mult!
Bani ai nevoie daca vrei sa mergi la intalniri si sa ai relatii si evident ca nu poti sa fii permanent fara un leu in buzunar. Dar eu stiu destui barbati care sunt experti in manipularea emotiilor si fac din femeile pline de bani niste jucarii, nu au nicio jena si nici nu se simt mai putin barbati daca beneficiaza de tot ce le ofera ele, chiar si bani.
Sunt destule femei in relatii materialiste care au tot la capitolul material, dar au un gol mare in suflet.
Se simt prizoniere si vor sa traiasca si ele putin. Pentru ele nu conteaza nimic decat SA SIMTA si sunt dispuse sa riste si sa sacrifice multe pentru asta.
M-am dezvatat de mult sa judec oamenii, cine face bine si cine greseste. Lucrurile sunt foarte complexe, dar ceea ce trebuie retinut e ca SE POATE.
Transformarea ta intr-o versiune mai buna a persoanei tale este nu doar de dorit ci si obligatorie, din punctul meu de vedere.
Spor la treaba,
Pera Novacovici
5
May
Written by Simona Hupov on May 5th, 2009
Nu radeti! Mai toate dintre voi ati spus cel putin odata asta. Ce e mai grav nu e ca spuneti, ci ca si credeti lucrul asta chiar daca nu e adevarat.
Am auzit tot felul de bocete si plansete, de la tot felul de adolescente. Ba ca sunt prea grase, ba ca au mainile prea groase, ba ca au parul despicat, ba ca… ba ca… Toate va plangeti, dar nu faceti nimic!
Exista doua categorii de adolescente: alea sigure pe ele si la care “li se falfaie” de ce zic cei din jur, foooarte putine de altfel. Ele sunt cele care au fost educate sa fie sigure pe ele, carora li s-a cultivat aceasta incredere de catre parinti, cele care sunt atat de destepte incat sa isi dea seama ca sunt bune si nu asculta de rautatile din jur si alea care se plang toata ziua, pentru care nimic nu e bun, ele nu sunt bune, ele sunt nemultumite, ele sunt marginalizate… vai, vai!
Pentru primele nu am nimic de spus decat, FELICITARI sunteti tari!
Pentru adolescentele din a doua categorie am cateva sfaturi, care nu vor putea suplinii miile de ore de discutii cu parintii si sutele de incurajari din partea parintilor, pe care le-au primit celelalte, dar… ajuta!
Dragele mele, daca vreti puteti sa va opriti aici, nu mai cititi mai departe si ramaneti asa cum sunteti, daca nu…
- schimbati-va atitudinea! Lasati la o parte vaicareala si abordati o atitudine increzatoare
- daca aveti o parere proasta despre fizicul vostru, suneti prea grase de exemplu, luati masuri. Faceti gimnastica! Eu am fost toata viata o tipa grasuta, am avut si eu momentele mele de depresie, dar am facut ceva… am dansat (asta fac si acum!). Aveam cateva melodii care ma faceau sa vreau sa topai si… dai bataie! Imi aduc aminte ca ma simteam bine in pielea mea cam 90% din timp. Cand iar ma apuca… depresia si imi venea sa-mi plang de mila, o luam de la capat.
- lasati naibii deoparte chipsuri, snaksuri, bomboane si ciocolata alea “stau o clipa in gura si o viata intreaga pe solduri”. Treceti pe fructe, ciocolata amaruie, chiar si o prajitura de casa, nu poate face atata rau.
- fiti pozitive si in relatiile cu baietii. Nu faceti pe mofturoasele, nu-i bruscati, purtati-va frumos asa cum vreti sa se poarte si ei cu voi. Vor fi mirati … dar le va place si o sa va placa si voua rezultatul!
- chiar daca sunteti grasute, o gandire si o actiune pozitive va vor aduce mult in fata altora cu corp perfect.
- nu va asteptati sa aveti succes la baieti din prima. Ei acum cauta cu “hormonii”, ca sa nu zic altfel. O relatie de simpatie a unui baiat va va creste mult increderea in voi. Castigati-o pe aceasta. Va spun asta, iarasi din propria experienta. In liceu am fost sufletul clasei, am avut relatii extraordinare cu baietii din clasa mea, eu eram aia “cu gura mare”. “Simo, hai scuza-ne tu la ora de romana”, “Simo, nu organizam un chef?” Toti aveau incredere in mine si ma simteam OK. E adevarat ca imi era si mie ciuda pe altele… care aratau bine, dar nu faceam din asta un capat de tara. Si sa va spun un secret… am avut si iubiti, iar acum am un sot minunat. Asa ca nu va fie frica, nu ramaneti nemaritate!
Cel mai important lucru pe care trebuie sa il faceti este sa … FACETI CEVA! Schimbati-va pe voi si restul va veni de la sine!