Ce este frumusetea?

Written by Simona Hupov on September 29th, 2009

Grea intrebare! Sau poate nu!

“Frumusetea este in ochii privitorului”

Aceasta expresie mentionata pentru prima data in secolul 3 in limba greaca si intalnita in aceasta forma abia dupa secolul 19, dar care a fost folosita intre timp, sub o forma sau alta de Shakesperare sau Benjamin Franklin, poate exprima multe!

Frumusetea vazuta prin ochi tineri este directa, vizuala.
La 20 de ani vedem frumustetea in ochii iubitului, in plimbarile prin parc, in saruturile furate in pauzele de la scoala sau in compania prietenilor.

La 40 de ani vezi frumusetea mai departe. Vezi frumusete la prieteni, la partenerul de viata. E foarte frumoasa casa in care tocmai te-ai mutat, ai cel mai frumos copil din lume sau te bucuri inca de frumusetea libertatii.

Mai tarziu ai ajuns deja unde ai vrut, nu iti mai ramane decat sa descoperi frumusetea peste tot.  In gradina de legume, alaturi de herghelia ta de cai, pilotand avionul pe care tocmai ti l-ai cumparat, vizitand Asia si Groenlanda, citind cartile pe care ai tot amanat sa le citesti, jucand canasta cu prietenii sau pur si simplu savurandu-ti cafeaua alaturi de cei dragi, ascultand “linistea” care te inconjoara si admirand o floare superba.

Frumusetea este pentru fiecare dintre noi altceva si depaseste un chip frumos, niste picioare superbe, un piept muschiulos sau o partida buna de sex.

Trebuie doar sa vreti sa descoperiti tot ce va inconjoara, sa vreti sa vedeti ca orice lucru are in interiorul lui un pic de frumusete. In mintea voastra se formeaza imaginea, de voi depinde daca e frumoasa sau nu.

Despre victime, parinti si anturaj – partea a doua

Written by Pera Novacovici on April 23rd, 2009

… continuare

Colegi de scoala/lucru

La curtea regilor din trecut, bufonii erau singurii care avea voie sa ii spuna direct si pe fata regelui tot ce credeau. Daca altcineva indraznea sa aibe un moment de sinceritate, risca sa fie executat.

Astazi, intr-un grup de oameni, daca esti comic, mediocru si in nota generala a grupului, iti poti permite sa spui prostii si lumea se va distra.

Daca insa ai succes mai mult decat cei din jur, iti faci dusmani de moarte.  Daca le atragi atentia ca sunt lenesi, mediocri si asa mai departe, vor muri .

In domeniul tau de activitate, daca esti cel mai bun, rapesti tuturor celorlalti dreptul de a fi ei cei mai buni. In lumea asta, doar cei mai buni sunt tinuti minte. Toti ar vrea sa fie macar o clipa, numarul 1. Insa foarte putini reusesc. Toata munca mea este destinata oamenilor care au curaj sa isi urmeze visele, lupta pentru ele, sufera esecuri cu zambetul pe buze si se arunca in lupta din nou. Eu cred in potentialul oamenilor si incerc sa ii incurajez si sa le ofer tehnici sau unelte care mie mi-au folosit enorm. Si eu ma educ si invat continuu.

De asta vreau sa te pregatesc pentru ce urmeaza. Daca vei fi cel mai bun in orice domeniu vrei tu, colegii tai te vor invidia. Indiferent ca esti la scoala, facultate, ai un loc de munca sau ai o afacere, tot timpul va fi concurenta. Asta e firea umana. Lupta pentru supravietuire si pentru a fi cel mai bun. Studiez psihologia de 5 ani deja si cunosc multe aspecte ale naturii umane. Si luminoase si intunecate. Si iti spun doar atat:

„Afisat intr-un anume fel, succesul personal poate face sa turbeze de invidie pana si un magar” Arthur Schopenhauer.

Prietenii

Exista oameni, foarte putini la numar, pe care ii stii de multa vreme si cu care ai depasit incercari si ai creat o legatura indestructibila. Oameni pe care poti sa ii injuri in fata si sa radeti impreuna. Oameni la care le spui „ Cati bani ai la tine? Da-i incoace ca imi trebuie”. Oameni la care mergi la 3 dimineatza si ii trezesti din somn si care iti spun „ Hai intra mai repede ca mor de somn”. Oameni care ar face orice pentru tine si tu ai face orice pentru ei, la randul tau. Frati si surori din parinti diferiti.

Acesti oameni se cheama PRIETENI ADEVARATI.

Caracteristica principala a unui prieten adevarat este ca nu te judeca, te accepta, si NU ARE IMPRESIA CA STIE EL CE E MAI BINE PENTRU TINE. Are incredere ca orice faci tu in viata e important pentru tine si respecta asta si te incurajeaza si mai mult, chiar te ajuta in mod dezinteresat.

Asa cum am spus, acesti oameni sunt foarte rari.

Exista in schimb, inca o patura sociala care nemeritat poarta numele de „prieteni”. Acea patura sociala se cheama „ anturaj” si nu are nimic de-aface cu prietenia.

E adevarat, sunt valori comune pe care anturajul le impartaseste. Asta aduce oamenii impreuna. Dar in anturaj se respecta aceleasi legi ca in natura. Cei mai puternici supravietuiesc, cei slabi sunt inlaturati. S-ar putea sa ai un prieten sau doi in anturaj, dar nu e conditie obligatorie. Ai mare grija sa nu iti confunzi anturajul cu prietenia. Sunt lucruri total diferite, si vei simti asta pe pielea ta de fiecare data cand exista un interes la mijloc. Atunci ai sa simti cat de putin le pasa celorlalti din anturaj de ceilalti membri ai grupului.

In anturaj vei fi supus judecatii grupului. E foarte important sa nu lasi valorile tale principale sa fie corupte de anturaj.

Daca tu vrei sa faci ceva diferit in viata nu fa greseala sa pleci urechea la parerea anturajului. Vei sfarsi rau. Sunt multi care sub emotia si entuziasmul momentului au jucat dupa cum le-a cantat anturajul si au sfarsit rau.

Alcoolici, oameni care au pierdut tot la jocuri de noroc, tineri in puscarie pentru droguri si alte infractiuni, oameni care le 30 de ani nu au nicio realizare si umplu barurile de la 10 dimineata, oameni care au abandonat scoala si lucreaza ca muncitori necalificati, oameni care isi fac credite ca sa isi ia haine si telefoane mobile doar ca sa plateasca 10 ani pentru obiecte care nu le mai folosesc intr-un an.

Pot umple o carte doar cu povesti despre oameni care au ramas sa-si suga degetul dupa ce s-au ratat pentru ca au fost sedusi de mirajul pe care il ofera anturajul.

Daca tie nu iti pasa de tine, FII SIGUR ca nimanui nu ii va pasa mai mult.

Societatea prin miljoacele mass media.

Exista oameni slabi psihic. Exista oameni care mor de frica. Exista oameni care sunt pierduti daca nu le spune cineva ce sa faca si cum anume sa o faca. Exista sclavi moderni. Exista turme de oameni asa cum exista turme de oi.

Pentru toti acestia, exista televizorul. Autoritatea suprema.

Asa cum parintii isi distrug fara sa vrea copii ca sunt napaditi de prea multe bune intentii, la fel televizorul distruge personalitati in formare. Cei care fac emisiunile de la televizor sunt si ei doar niste simpli oameni. NU AU DE UNDE sa stie ce te face pe tine fericit, multumit, implinit. Televizorul traieste avand audienta, si pentru audienta se adreseaza maselor, adica mediocritatii. Daca tu tintesti sus in viata, vrei sa excelezi in orice domeniu, televizorul e ultimul loc unde vei primi o mana de ajutor.

Internetul e salvarea. Nu stiu pentru cat timp internetul va fi neutru si vei putea sa iti selectezi informatia liber si necenzurat, dar cat timp ai oportunitate asta, foloseste-o la maxim.

Concluzia?

Nu e nimeni care sa te inteleaga la fel de bine pe cat te intelegi tu. Asadar, e bine sa asculti pareri diverse, sa primesti feedback. Dar la sfarsit, tu esti singurul care trebuie sa ia deciziile privitoare la viata ta. Invata-te de pe acum sa iei deciziile ce te privesc. Daca faci ce vor altii pentru tine, vei avea ce vor altii pentru tine. Iar „ALTII” indiferent cine sunt acestia, vor ce e mai bun PENTRU EI si nu pentru tine. E firesc. E in natura umana. Toti vrem ce e mai bun.

Tu daca vrei ce e mai bun, trebuie sa inveti sa iei. Nimeni nu iti va face cadouri.

Succes.

Despre victime, parinti si anturaj

Written by Pera Novacovici on April 16th, 2009

Privind in urma, imi dau seama cat de multa influenta a avut lumea exterioara asupra mea. Pana la un anumit punct e normal si firesc. Esti copil, trebuie sa fii initiat in obiceiurile si cultura in care te-ai nascut, in care vei creste, te vei dezvolta si iti vei ocupa locul.

Trebuie sa primesti o educatie de baza pentru ca sa poti apoi, singur, sa te educi, dezvolti, etc.

Scopul parintilor, al educatiei, al societatii si al mediului in care o persoana tanara creste si se dezvolta, trebuie sa fie unul singur:

Pregatirea fiintei respective pentru o existenta libera si independenta.

Realitatea insa ne arata cu totul altceva.

Parintii isi supraprotejeaza sau neglijeaza copii, iar sub pretextul iubirii parintesti le rapesc toate abilitatile de a se descurca singuri in viata.

Mediul te accepta cat timp nu esti prea ambitios si de succes. Apoi egoismul si invidia celor din jur isi fac simtita prezenta.

Societatea baga in insitutii nebunii si handicapatii. De partea celalata, supradotatii sunt ignorati. Mediocritatea este dusa la rang de virtute. Mai mult, prin tv si mass media ti se spune ce sa mananci, cum sa te imbraci, ce inseamna succes. Adica esti tratat ca o oaie proasta, care nu poate sa isi ia propriile decizii si care nu simte ce trebuie sa faca, ci are nevoie sa fie dresata si condusa.

Prietenii. E un paradox cu prietenii. Cine se aseamana se aduna si un idiot prefera compania altui idiot in dauna tuturor geniilor la un loc.

Daca vrei sa evoluezi, singurii prieteni pe care este bine sa ii ai sunt cei care evolueaza odata cu tine. Pentru ca daca ei raman pe loc, devin o povara si nu te poti ajuta nici pe tine si nici pe ei. Ideal este sa iti faci prieteni mai educati, mai de succes, mai buni decat tine. Pentru ca vei invata de la ei. Intrebarea este insa, EI vor sa fie prieteni cu tine? Aici intervine caracterul si personalitatea ta. Ce fel de om esti va determina ce fel de oameni vor dori sa fie alaturi de tine.

Sa luam un pic categoriile de mai sus si sa vedem de ce nu e bine sa asculti de cei din jur, si de ce cei din jur NU SUNT CAPABILI sa iti spuna ce si cum sa faci, sa traiesti si ce sa iti doresti.

Parintii

O greseala mare pe care parintii o fac este supraprotejarea. Intentiile lor sunt bune, insa si drumul spre iad e pavat cu intentii bune. Ei isi iubesc copii si vor sa le usureze cat mai mult misiunea. Insa ce se intampla daca cresti un caine sau o pisica in casa, il hranesti numai cu mancare de la magazin, il dezmierzi si apoi intr-o zi il pierzi si animalul ramane singur.

Cu toate simturile atrofiate, nu stie sa isi procure singur hrana, nu se poate apara de alte animale pentru ca nu s-a batut in viata lui, simte ca lumea e prea mare si are un singur destin.

CEL DE VICTIMA.

La fel e si cu oamenii astazi. Priveste o clipa in jur. Uite-te la televizor, uite-te la vecinii tai. E PLIN DE VICTIME. Guvernul e de vina. Soarta e de vina. Nu am noroc in viata. Am fost pacalit. Romania e o tara de rahat. Nimeni nu ma ajuta. Etc, etc ,etc .

E plin de oameni care se vad ca suflete nevinovate prinse intr-o lume mare si rea.

Toate astea pleaca de la parinti. Pentru ca in loc sa isi educe copii sa lupte in viata, sa stie ca orice problema apare, exista solutii chiar daca de multe ori nu sunt solutii instant sau usoare, in loc sa ii creasca in spiritul „ce semeni, aduni” si ” viata e o lupta”, parintii de multe ori, fara sa vrea, le taie creanga de sub picioare propriilor copii.

Bunicul meu a facut parte din orchestra Operei. Dar s-a gandit sa il faca pe tatal meu, inginer. A esuat. S-a lasat dupa primul an de facultate pentru ca pur si simplu NU II PLACEA. Apoi, s-au gandit sa ma faca pe mine inginer. Eu am fost mai fraier si am facut 5 ani. M-am trezit greu si am mers la psihologie. Ma uit in urma si vad ca membri familiei au impresia ca daca ei nu au reusit sa faca ceva, trebuie sa te chinuie pe tine sa le continui telurile.

De acum incolo, daca cineva din familia ta se trezeste complexat de propriile nerealizari si incepe sa iti tina teorii despre ce ar trebui TU sa faci IN viata si CU VIATA ta, spune-i asa:

„ FA TU!”

Acum stiu sigur, ca nu e nimeni altcineva in afara de tine care sa inteleaga cu adevarat si sa simta ce e bine pentru propria ta persoana. Orice vis ai, orice vrei sa realizezi, arunca-te cu entuziasm. E viata ta, e trupul, mintea si sufletul tau. Indiferent ce alegi sa faci, chiar daca esuezi, ai multumirea ca ai incercat si a fost decizia ta, nu decizia altora pentru tine.

Dar din experienta stiu ca daca vrei ceva foarte mult, esecurile sunt doar lectii din care inveti si te ambitioneaza. Perseverand, e doar o problema de timp inainte sa ai ce iti doresti.

va urma…

Am fost copil si sunt parinte

Written by Simona Hupov on April 7th, 2009

Am fost copil…

Am avut o copilarie lipsita de griji, am fost inconjurata de dragoste si de tot ce imi doream . Adolescenta a fost la fel. M-am maturizat si pot spune cu sinceritate ca sunt FERICITA.

Eram fericita atunci? Sau traiam fericirea dupa regulile altora, fara a avea curajul sa imi impartasesc propria viziune despre viata. Acum am aflat raspunsul la aceste intrebari.

Am fost frustrata vreodata, in copilarie, de o decizie luata fara acordul meu si care ma implica direct? DA!
Am plans pentru ca nu am fost lasata sa imi urmez prietenii in aventuri considerate “periculoase”? DA!
Am suferit pentru ca prietena mea avea un corp perfect si toti baietii roiau in jurul ei, iar pe mine nu ma bagau in seama? DA!
Am gresit undeva? DA!

Sunt sigura ca multi dintre voi simt frustrari pe care nu pot , nu vor, sau le e rusine sa le exprime. Sunt sigura ca exista in jurul vostru persoane care va fac viata amara. Nu va lasati influentati de ele! Vai, ce greu e sa pui asta in practica! Vestea buna e ca se poate.

Parintii sunt cei care vor pentru voi, ce e bine. Prietenii vor pentru voi, ce e bine. Vecinii… lor nu le prea pasa, ca si asa au multe griji. Pe voi va intreaba cineva ce e bine? NU? Nasol!

Trebuie sa faceti ceva! “Do something, anything!”

Luati atitudine. Nu va fie frica sa va exprimati. Invatati sa spuneti ceea ce doriti si invatati sa va sustineti cauza. Nu conteaza ca ai 10, 15, sau 20 de ani, apuca-te de invatat. Citeste, vorbeste, negociaza si sustine-ti cauza. Expuneti dorinta si nu te lasa influentat de altii. Nu te lasa manipulat de altii si de dorintele lor.

Nu regret nimic din ce a fost, pentru ca totul a fost foarte frumos in copilarie si adolescenta. Regret totusi ce nu a fost. Regret ca nu am avut curajul sa spun ce cred eu ca e bine pentru mine. Nu m-am ridicat sa imi sustin cauza si cu siguranta am pierdut multe… care nu se mai intorc.

si sunt parinte…

Din tot ce a trecut am invatat ceva. TREBUIE SAVORBESC SI SA ASCULT! Acesta este motivul pentru care acum sunt fericita, sunt asa cum ar trebui sa fiu.

Trebuie sa imi las copilul sa isi urmeze drumul si trebuie sa-l protejez fara sa-l frustrez.
Trebuie sa fiu la curent cu necesitatile lui, nu ale mele.
Trebuie sa invat sa spun “DA” si sa am incredere, atunci cand imi vine sa spun “NU e prea periculos”

Trebuie sa fiu EU si copilul meu sa fie EL sau EA!

P.S. Dati articolul sa-l citeasca parintii

Gandul meu…

Written by Simona Hupov on March 31st, 2009

Merg pe strada si vad tot timpul tineri care ies de la ore si grabesc pasul, parca dornici sa se indeparteze cat mai repede de scoala. De locul unde prietenii de altadata, le transforma secretele, in barfe si minciuni, de locul unde poate, azi, s-au certat cu unul dintre profesori, care nu intelege ca bretonul mai lung este menit sa acopere groaznicele cosuri ce au aparut pe neasteptate cu o seara inainte.

Cam asta este situatia generala cu adolescenta, nu cred ca trebuie sa insist prea mult asupra ei, ci sa va spun cum puteti sa o depasiti mai usor.

Azi m-am hotarat sa va spun despre gandirea pozitiva si efectul ei asupra voastra si a celorlalti.

Era odata o fata, tocmai intrata in “groaznica” lume a adolescentei. Intrase fericita, alaturi de prietenii ei, odata cu implinirea varstei de 12 ani.

Zilele treceau si fata era tot mai trista. Prietenii ei erau tot mai putini. I se parea ca nimeni nu o intelege, ca toti sunt impotriva ei. Nu stia ce sa faca, nu avea incredere in nimeni, pentru ca observase ca orice secret ar fi destainuit prietenelor, se intorcea impotriva ei transformat in barfa si rautate. I se parea ca nu mai apartine clasei din care facea parte, ca nu mai are ce discuta cu prietenii din grupul ei, ca bunicii sunt prea batrani pentru ideile ei, iar parintii….la ei nu se gandise.

In schimb parintii, observasera o schimbare in atitudinea fetei lor care de obicei era foarte vesela si deschisa si s-au hotarat sa discute cu ea.

Intr-una din serile cand erau toti adunati la cina, mama deschise subiectul. Fata a fost foarte fericita ca avea in sfarsit pe cineva care sa o asculte.

Discutia a fost una lunga, dar binevenita.

Primul lucru pe care l-au remarcat parintii ei a fost faptul ca tot ceea ce spunea fata incepea cu NU, tot ce se invartea in jurul ei era negativ. Fata NU isi gaseste locul printre prietenii pe care ii avuse pana atunci, ca i se parea ca totul este impotriva ei si asa mai departe.

Dupa ce au ascultat-o bine, sfatul parintilor a fost unul singur: “ Nu mai gandi negativ! Scoate-l pe NU din vocabular si porneste ziua cu un gand pozitiv in minte. Noi suntem alaturi de tine in fiecare zi si o sa te incurajam”.

Fata s-a hotarat sa le asculte sfatul incepand chiar de a doua zi. Dimineata s-a trezit si si-a adus aminte ca …”iar la scoala”. Primul gand al ei a fost “NU mai vreau”, nu a durat nici o secunda si si-a adus aminte de sfatul parintilor. L-a scos pe nu din propozitie, s-a pregatit si a plecat. Drumul a fost mai scurt ca de obicei si nu intelegea de ce. La scoala a repetat aceiasi tehnica si incet, incet totul i se parea mai frumos si mai usor.

Prietenii o vedeau mai vesela si mai linistita si au inceput sa o copieze. Faptul ca nu se mai certau, le dadea posibilitatea sa povesteasca mai multe, sa isi dea seama ca prietenii adevarati nu te tradeaza si nu iti fac rau. Lucrurile au inceput sa mearga de la sine si cu cat gandea mai pozitiv cu atat ii era mai bine.

Solutia pe care a gasit-o fata, singura, a fost aceea ca isi spunea tot timpul:  “Ce frumoasa este viata, imi iubesc cu adevarat viata” si viata ei devenea tot mai frumoasa, ii era tot mai usor sa comunice si prieteniile pe care le lega erau tot mai sincere.

Asta vi se va intampla si voua daca veti incepe sa ganditi pozitiv. Veti vedea ca profesorii sunt buni (majoritatea), colegii va inteleg pentru ca le transmiteti si lor buna voastra dispozitie, iar parintii vor observa schimbarea si vor comunica mai mult cu voi, pentru ca vor sa fie si ei la fel.