Regula numarul 1 –OAMENII SE POARTA CU TINE ASA CUM II EDUCI SA SE POARTE
Daca esti inconjurat de oameni dependenti care iti mananca toata energia nu vei putea sa realizezi lcruri importante in viata. Si apoi iti vor spune:” Uite-te la tine, nu ai realizat nimic.”
Ce faci? Le dai in cap? Nu, faci ceea ce trebuie inca de la inceput.
Daca nu iti place de neamurile tale, NU MAI PASTRA LEGATURA CU EI .
Ai ceva timp si vrei sa il dedici tie, visului tau, pasiunii tale sau sa stai cu picioarele in sus sa te relaxezi? De ce sa iti consumi resursele pe cineva de care nu iti place?
E FIRESC SA NU ITI PLACA toate neamurile tale. Daca nu iti amplifica puterea cu nimic, daca nu inveti nimic de la ei,daca sunt negativisti spune-le ADIO.
Marturii
Marturie Femeie: Numele meu este Andreea, am 22 ani si am o relatie cu cineva de 1 an jumatate, relatie care simt ca ma ingradeste, ca imi rapeste aceasta perioada a vietii care nu o voi mai putea recupera vreodata, ca ma limiteaza in a-mi indeplini visurile, o relatie care nu ma face fericita si in care port o masca , nu sunt eu, si carei paradoxal, nu ii pot pune capat pentru ca stiu ca ma iubeste foarte mult, insa eu nu ii pot raspunde la fel, ci mimez ca as avea aceleasi sentimente, ma macina in fiecare zi, ma consuma, singurul motiv este ca mie mila de el si nu am curaj sa zic ca trebuie sa ne separam, mie frica, el m-a iubit , m-a respectat mereu si eu…., dar pur si simplu nu ii pot oferi mai mult. Nu stiu cum sa procedez…ajuta-ma…
Marturie Barbat: Exact acum 1 an de zile ma aflam in fata aceluiasi calculator de la care scriu acum, citind un material despre seductie.
Nu era primul material, mai citisem cateva inainte dar nu experimentasem nimic. De ce? Aveam prietena de 2 ani jumate. Relatia aceasta ma ajutat sa progresez EXTREM de mult, dar pana la un anumit punct anume.
Am invatat impreuna cu ea sa mancam in doi, sa dormim in doi, sa schiem in doi, sa ne plimbam in doi, sa alergam in doi, sa cantam in doi, sa ne distram in doi, sa jucam volei in doi, sa jucam basket in doi, sa dansam in doi, sa bem in doi, sa jucam monopoly in doi, sa jucam carti in doi, sa invatam in doi, sa ne certam in doi, sa facem dragoste, sa urlam in doi, sa inotam in doi, sa mergem la terase in doi, sa mergem la film in doi, sa mergem la teatru in doi, sa mergem in excursii in doi, sa suferim in doi, sa fim dezamagiti in doi, sa evoluam in doi, sa stim sa ne comportam intr-o relatie in doi etc. Sunt doar cateva lucruri pe care le poti invata la inceput dintr-o relatie.
Relatia mi-a fost foarte benefica la momentul respectiv. Dupa 2 ani jumate de relatie am simtit cum ceva s-a blocat intre noi doi. Nu mai invatam nimic nou de la ea, simteam ca nu mai progresez si ca zilele sunt la fel.
Vreau sa mentionez faptul ca in 2 ani jumate nu am facut sex cu alte tipe si nici nu m-am sarutat cu altele. M-am gandit la alte tipe si am interactionat cu altele DAR nu am inselat-o. Lucru pe care il consider minunat pentru ca putini barbati au taria asta.
Imi aduc aminte ca tot timpul vorbeam cu ea despre scopuri si despre ce vrem sa facem in viata. Tot timpul ma sustinea in ceea ce voiam sa fac si ma motiva sa imi urmez visul. Dar incet-incet incepusem sa imi dau seama ca ea a fost prima tipa importanta din viata mea si eu efectiv nu cunosteam alte femei.
Imi doream cu ardoare sa cunosc alte tipe dar nu vroiam nici sa ma despart de ea si nici sa o insel. Imi era greu sa ma despart de ea deoarece impreuna cu ea ma afla in starea de confort unde totul era minunat. Mancam impreuna, beam impreuna, dormeam impreuna, faceam dragoste impreuna, mergeam la scoala impreuna. Imi dadusem seama ca eu aveam casnicia perfecta, nimic altceva.
Ma ingrasasem 25 de kg, corpul atletic de care ea si toate fetele se indragostisera DISPARUSE complet. Acum aveam burta si o conditie fizica care ma lasa balta la 1 km de mers pe jos.
Si atunci mi-am dat seama ca directia in care eu ma indreptam nu era ceea ce imi doream. In general, inainte sa fiu cu ea aveam scopuri inalte, vroiam sa fiu un fel de Giacomo Casanova, sa cunosc multe tipe si sa fac toate nebuniile cu ele, sa fac sport in fiecare zi.
Dar cu timpul, scopurile mele au scazut deoarece eu ma simteam BINE cu ea, nu trebuia sa mai alerg, nu trebuia sa mai cunosc alte fete ca sa fac sex, nu trebuia sa am bani tot timpul la mine, nu trebuia sa fac nimic care sa imi asume vrun risc si sa ma scoata din starea mea de confort.
Dar oare eu asta imi doream la 17 ani? Sa traiesc o viata de bautor de bere? Sa ma mut cu ea impreuna si sa stam toata ziua la TV?
Regula numarul 2: NU FUGI DE OAMENII CARE ITI ZIC ADEVARUL. Accepta provocarea.
Oamenii au un fel ciudat de a fi.
Arthur Schopenhauer are un citat excelent:” Un idiot va prefera compania altui idiot in dauna tuturor geniiilor din lume”
Cu totii suntem slabi in anumite domenii.
E important sa acceptam asta si sa ne purtam ca atare. Putem fi maestrii in anumite privinte si ucenici in alte privinte.
De exemplu, eu accept orice provocare in domeniul psihologiei si cred ca acesta e domeniu in care pot excela.
In schimb cand vine vorba de programare, HTML, Wordpress, bloguri, situri, lucruri tehnice, desi am facut Politehnica si ma descurc , totusi sunt altii cu multe clase peste mine.
Cum ma port cu ei? Nu sunt arrogant, ci imi accept conditia de ucenic. Accept sa invat de la ei si le accept criticile. Deschid ochii si urechile si incerc sa invat cum sa face pentru ca apoi sa pot face singur oricand.
Problema e ca oamenii fug de cei care ii critica in loc sa ii imbratiseze. Uneori, criticile sunt total aiurea, de la oameni care ei insisi nu fac nimic decat comenteaza. In acelasi timp exista si critici constructive care trebuie privite ca un feedback care ne ajuta sa evoluam indiferent de felul in care sunt transmise. Nimeni din jur nu este dator sa fie politicos. Eu dau toata politetea din lume menita sa ma consoleze pe sinceritate brutala menita sa ma ajuta sa evoluez oricand. Prefer sa mi se spuna sincer si brutal adevarul pentru ca sa pot reflecta si sa pot deveni mai bun decat sa fiu mintit frumos si sa raman la fel.
NU sunt curios sa raman la fel. Vreau sa evoluez, sa cresc sa fiu mai bun si mai bun de la zi la zi si de la an la an.
Vreau in jurul meu oameni puternici si cu personalitate care sa accepte cand ii injur pentru ca au lenevit si nu au evoluat si care sa faca acelasi lucru cu mine.
Nu fii sclav al batailor prietenesti pe spate.
Prietenii adevarati isi spun adevarul fara emnajamante pentru ca stiu ca acolo se afla valoarea unei relatii. Sa ne ajutam sa fim mai buni in fiecare clipa.
Cine sta langa tine si accepta tot ce faci ori e prost si indiferent ori ti-e dusman cu buna stiinta.
Cea mai mare pedeapsa pentru o persoana de langa tine este sa taci si sa nu ii spui lucruri evidente care ar ajuta-o sa evolueaza. Pentru ca va ramane la fel si tu si cei din jur vor evolua. Este una din cele mai puternice metode de manipulare.
Ascunderea adevarului
Daca vezi ceva la mine si nu imi zici, consider ca ma jefuiesti de propria mea dezvoltare personala si evolutie.
Poate ca nu o sa imi convina tonul, momentul, felul. Dar strang din dinti si imi notez. In timp ,voi deveni mai bun si mai bun si am sa privesc de foarte de sus toate aceste lectii invatate.
Ce faceai acum 6 luni, 1 an, 3 ani 5 ani? Daca nu esti mai bine ai o problema mare. Ce te tine in spate? NU fii sclavul parerii celor din jur. Pentru ca esti legat emotional de oameni, mai ales in cuplu tinzi sa faci compromisuri.
Nu lasa lucrurile importante la mila celor neimportante.
Si eu fac compromisuri. Stau la masa pana termina toti de mancat. Dar cand am de lucrat adio.
Eu nu imi irosesc viata pentru nimeni!
Ii spun prietenei mele in fiecare zi sa faca sport si sa lupte pentru independenta ei. In acelasi timp ma uit la defectele mele ( si ea ma ajuta sa mi le vad) ma uit zilnic in oglinda si ma intreb care e urmatorul lucru pe care vreau sa il imbunatatesc la mine.
Ea a trait intr-o familie cu valori. M-a invata si pe mine si ii multumesc pentru asta. Sa ma gandesc si la altcineva.
Eu am crescut ca un salbatic. Nimeni nu m-a intrebat vreodata daca am nevoie de ceva de la 7 ani incolo.
Written by Mihaela Gheorghe on February 21st, 2010
“Ce vrei”. Atat de important. Atat de in centrul tuturor lucrurilor pe care le facem, desi nu ne dam seama…
Azi am fost la un botez.Frumusetea asta de fetita – o minune, cum zice mama ei -, a avut alturi de ea o mana de oameni, cam necunoscuti pentru ea, pe nasi, pe mama si pe bunica ei.
Tatal ei nu stie cum arata decat in poze… Nu, nu e inchis, nici prea indepartat. Asa a fost sa fie. Copilul a fost “un accident”…
Cum e sa cresti ca “un accident”… doar copiii care cresc asa stiu.
Mama a hotarat ca acest copil e minunea vietii ei. Si ca isi lasa viata sa se schimbe, cu tot ce implica asta, pentru ca isi doreste copilul.
Tatal, copil nedorit si el, nu a putut inca sa digere “accidentul”… Poate o va face…poate nu.
Ce vrem si de ce vrem…
Cel mai greu de stiut, cand inca nu stim de ce vrem, ceea ce vrem…
Langa mine,intre cei “putini da’ buni” adunati sa sarbatorim botezul, o tanara de 26 de ani. Zice ca stie ce vrea. Vrea sa nu mai munceasca atat. Nu ii place nebunia asta, stresul, presiunea…
“Dar daca ai face ceea ce-ti place, cum ar fi?” intreb eu.
“Nu stiu. Nu imi dau seama ce-mi place.”
“Dar de ce faci ceea ce faci?”
“Pentru bani. Imi place sa am bani, sa ma simt in siguranta.”
“Si ceea ce ai merita pretul platit?”
“Nu. De aia imi vine uneori sa plec din orasul asta, sa nu mai stiu de el.”
“Si? Ce solutie vezi?”
“Acum, niciuna. Desi…”
“Desi ce?”
“Desi mi-am facut temele, am un job in care sunt buna, sun tare pe felia mea.”
“Aha. Si atunci…?”
“Nu asta e ce vreau. As vrea sa ma ajute altcineva. Sa am ce-mi trebuie fara toata nebunia asta.”
“Cum?” intreb iar, pisaloaga de mine…
“Nu stiu. Poate sa ma marit… Cu un tip cu bani.”
Of! Cad iar in farfuria mea, desi crezusem ca o sa ajung acolo, sus, la un “ce vreau” curat…
Nu ca ar fi intr-un fel sau altul ce vrea ea. Dar… Oare ea se asculta? Oare stie ce vrea? (“Sunt buna pe felia mea… dar”… )
Si mai ales de ce? De ce vrea ceea ce vrea?
Amandoua, femei. Amandoua tinere, frumoase.
Prima, proaspata mamica, o femeie de afaceri a carei viata s-a dat peste cap… Nu mai are cum sa-si vada, cel putin cateva luni, de ceea ce facea. Practic, creste copilul cu ajutorul contributiei de la stat. Singura.
Cealalta isi vede viitorul incert, legand o oarecare siguranta de altcineva, desi puterea ei, capacitatea ei profesionala si-o stie ca fiind destul de buna…
Nu imi permit sa judec. Nimeni nu poate judeca daca nu e fix in pielea cuiva, traind toata viata acelei persoane, pas cu pas, si simtind la fel.Ceea ce nu se poate,nu-i asa?
Ce vreau sa spun e doar asta:
- E foarte important sa fim cinstiti cu noi insine si sa ne intrebam ce vrem. Ce vrem noi, nu ce vor altii pentru noi. Si sa raspundem cinstit.
- E si mai important sa stim de ce vrem ceea ce vrem. Acolo e cheia. Daca vrem fiindca altii au si noi nu avem, fiindca altii au facut si au dres,s-ar putea sa ne fie bine, sa ne stimuleze, dar dincolo de un anumit prag s-ar putea sa dam in depresie, fiindca nu putem avea tot ce au altii, nu putem fi exact ca altii…Ori putem avea sau fi, dar vine ceva si face sa dispara (inundatie, concediere, criza, divort etc).
Daca descoperim ce sta in noi si ne bazam pe noi insine cat mai mult, s-ar putea sa ne fie mai usor sa obtinem ce ne dorim, decat se depindem exclusiv de altcineva ca sa fim impliniti. Asta nu inseamna sa fim ca niste lupi singuratici, dar e necesar sa stim unde e ajutor si unde e dependenta…
De ce vrem e cheia, cum spuneam. Acolo, in sistemul nostru de valori sta motorul, ceea ce “ne mana in lupta” sau dimpotriva, ne incetineste ori ne opreste chiar.
Si astea spun mult despre noi. Cum nu judecam pe nimeni, nu voi comenta acum sistemele de valori. Fiecare are dreptul la fericire, doar… fara a atinge fericirea altuia. Si aici deja intram in alte povesti…
Dar ma intorc la sistemul de valori. El se schimba, cu timpul. Mamica de azi, cea care si-a botezat fetita, n-ar fi ales sa fie mama singura acum zece ani. Bataioasa femeie de afaceri nu ar fi admis decat foarte greu un element “necontrolabil” in viata ei… Dar acum, la o alta varsta,dupa o anumita experinta de viata, vede altfel lucrurile. Si a ales sa-si implineasca dorinta de a avea un copil, fara a mai tine cont de miile de elemente “necontrolabile” care vor veni, in ani, odata cu cresterea fetitei.
De aceea
- E important sa luam in calcul propria noastra schimbare. Cu aceeasi sinceritate, buna credinta si bunavointa fata de noi insine, sa ne intrebam mereu ce vrem si de ce.
In felul acesta nu vom pierde trenurile importante din viata noastra. Nu vom rata ocaziile care ne fac sa fim impliniti, doar pentru ca am pastrat un fel de a vedea care ne limiteaza. Si daca vom avea intelegere fata de noi inisine, luand schimbarea noastra ca pe ceva firesc, vom evita luptele launtrice. Iar momentele de rascruce, numite si “crize existentiale” vor fi cele in care vom face mai usor saltul spre ce ne construieste, nu caderea in neputinta.
Despre “de ce vrem ceea ce vrem” povestim “data viitoare”.
Pana atunci, va invit sa priviti cu onestitate in voi insiva ca sa vedeti ce vreti si de ce…
A inceput sesiunea de examene la masterul de psihologie unde sunt inscrisa. Si am decis sa nu ma duc, sa renunt, fiindca imi pierd timpul, imi rapeste energie pretioasa pe care o pot investi in munca mea de care sunt pasionata. Mai bine renunt acum decat sa ajung frustrata si superficiala, joaca de-a face cat mai multe si de a fi bun in toate e un mit.
Diversificare, noutate, acceleratie, multisarcini, nepermanenta, mizeaza pe o singura carte daca vrei sa ajungi departe, cel putin unde visezi…
Nu stiu cum am ajuns sa ma inscriu la master, ba stiu, imi aduc aminte, hai sa-ti povestesc: a venit Pera la mine si mi-a zis ne inscriem la master, te inscrii? Si eu, fara sa ma gandesc, entuziasta de felul meu, m-am inscris. Raspuns automat sau raspuns controlat? Bineinteles ca, raspuns automat. Noi lucram impreuna, iesim impreuna, gandim impreuna si normal ca am zis da unei oferte venite din partea lui fara prea multa cugetare.
Asta se intampla si-n viata ta, in cercul tau social, sau cand o autoritate zice ceva genial, tu zici, da, cata dreptate are, fara sa judeci daca genialitatea lui are de-a face cu autenticitatea ta. Eu am ajuns departe, ca sa evidentiez importanta detinerii tuturor informatiilor inainte de a lua o decizie importanta. In cazul meu, nu se discuta de asa ceva, Pera e mana mea dreapta, ne miscam impreuna, construim impreuna, dar si asa trebuia sa fiu mai atenta cu nevoia si dorinta mea, si sa controlez raspunsul. De ce am zis da cand de fapt stiam ca masterul nu are ce sa-mi ofere? Ca sa ajung acum sa zic nu, dupa ce am pierdut timp pe la cursuri? Bine ca n-am asteptat 2 ani ca sa ma luminez ca pierd vremea. Si asa se intampla si-n viata ta, zi-mi ca nu-i asa si eu ma imbat de fericire!!!
Dar asa-i ….din pacate. Mama, tata, scoala, parintele, autoritatea vorbeste si multimea asculta, doar graieste un om trecut prin viata. Si ce daca? Tu nu-ntelegi ca e trecut prin viata lui, in timpul lui si ritmul lui? Nicio viata nu seamana cu o alta viata, fiecare are drumul lui de parcurs, de ce am urma intocmai sfaturile lui? Si de ce n-as asculta vocea interioara? Inchide televizorul, radioul, galagia exterioara si centreaza-te pe dialogul launtric, ce zice? Care-i dorinta ta, comoara ta ascunsa?
Esti pe pilot automat! Am un citat preferat care descrie excelent acest handicap:
“Oamenii sunt ca niste ceasuri, odata intoarse, nu stiu de ce merg.”
Bagajul automatismelor noastre vine in urma sirului de stereotipurilor comportamentale, pe care le-am dobandit de-a lungul timpului, ca de exemplu: de ce mananci la ora 14, fiindca ti-e foame, asa-i? Da, normal ca ti-e foame daca de 25 de ani te asezi la masa la ora 14… De ce te ridici din pat dimineata ca sa te speli pe ochi? Fiindca asta ai facut toata viata. De ce nu meditezi cand te trezesti? De ce nu alergi o ora cand te trezesti?? Fiindca nu e natural, invatat de mintea si corpul tau. Respingi tot ce te scoate afara din zona de confort.
Cum se face ca te chinui de 2 ani sa dai 5 kg jos?
Cum se face ca inca nu te-ai lasat de fumat, si-ti propui de vreo 3 ani?
Iar la sala nu ajungi decat de doua ori pe luna?
Iti doresti sa atingi succesul, sa castigi multi bani, sa ai multe gagici, sa fii faimos si tu nu reusesti sa slabesti 5 kg, sa te lasi de fumat si sa faci sala in fiecare zi??
Cat de departe poti sa ajungi in conditiile de fata? Nu pe prima pagina a revistelor de specialitate, de prestigiu.
Inainte de a vinde produsul trebuie sa te vinzi pe tine.
Puterea exemplului – atragi, cuceresti, esti un model pentru restul?
Daca nu esti, devino! Nu mai pierde timpul. Viteza de implementare e secretul oamenilor de succes, ai o idee? Aplic-o acum!! Nu maine! Maine poate ti-o ia altul inainte, si maine e cel mai periculos cuvant. Azi traiesc, azi implementez, azi cuceresc!
Primesti ceea ce investesti!
Cat timp petreci muncind la visul tau pe zi? O ora, doua, opt? Sper sa atingi opt ore ca sa pot sa citesc in Forbes de tine.
Dupa ce ti-ai incheiat munca la creatie, la vis poti sa te relaxezi, poti sa savurezi viata, si-ti ordon s-o faci, detaseaza-te de tot si implica-te total in actul relaxarii, al distractiei, daca vrei sa ai viata lunga si senina.
Concentreaza-te pe talentul tau!
Descopera-ti vocatia si dezvolta-ti potentialul!
Dezvoltarea persoanei este o chestiune de prestigiu magic, care vrajeste pe oricine. Si eu stiu despre tine ca vrei sa ajungi in frunte, sa cuceresti lumea.
Am parcurs un drum lung pana aici. Am renuntat la foarte multe. Am rupt multe legaturi. Am daramat multe bariere. Am intors spatele trecutului. Am invatat. Am testat. Am gresit. Am plans. Am transpirat. Am luptat. Nimic altceva nu-i mai important pentru mine. Cred in mine si-n vocatia mea. Merg inainte!
Tu??
Esti pe drumul tau, omule?
Ratacesti pe alte drumuri??
Atentie la principiul validarii publice, care suna cam asa: Cu cat este mai mare numarul acelora care considera corecta o idee, cu atat mai mult va fi ea perceputa ca fiind corecta de catre individ.
Esti influentat de comportamentul aceluia cu care te asemeni, daca prietenul tau iti zice ca se lasa de scoala, ca-si pierde vremea, poate te lasi si tu, fiindca sunteti cei mai buni prieteni, fiindca va imbracati la fel, fiindca aveti aceeasi masina, si ganditi la fel. Si asta-i unul dintre exemplele “bune”, sa nu subliniem, alcoolul, drogurile si alte “obieciuri sanatoase”.
Atentie, siguranta ce ti-o ofera apartenenta la grup poate fi si-un factor de plafonare, de confort, asigura-te ca nu stai pe loc, si mai presus de toate, asigura-te ca ei sunt ca tine, ca priviti in aceeasi directie.
Cateva indemnuri ce le-am descoperit traind:
Sa fii sigur pe tine si pe ce vrei in viata.
Sa ai ideile clare, sa fii determinat, motivat intern, pasionat, fanatic, in sensul bun, daca exista un astfel de sens… Si eu cred ca da.
Fiindca, incertitudinea, lipsa increderii in sine, ambiguitatea, situatiile neclare aduc in viata ta probleme si haos. Esti predispus sa spui da, sa crezi ca, ce fac ceilalti e bun si ajungi sa te angajezi in calatorii periculoase, care au ca destinatie, esecul, suferinta.
Cum ti-am zis mai devreme, mi-am reconsiderat nevoile si am decis sa o iau pe alt drum, si vorba aceea, mai bine mai tarziu, decat niciodata.
Niciodata nu e prea tarziu ca sa traiesti cu adevarat, sa faci ce-ti place, sa o iei pe alt drum, sa rupi pagina, sa o iei de la capat.
Nu mai pot!
Nu am destula energie!
Imi lipseste puterea s-o iau de la capat!
Treaba ta, e viata ta, alegerile tale iti aduc succesul sau esecul ca rasplata.
Vrei sa avansezi, sa progresezi, sa-ti regasesti siguranta si încrederea în fortele proprii, sa initiezi si sa începi proiecte noi, sa lupti si sa crezi ca visele tale vor deveni realitate?
Daca ai raspuns afirmativ la doua cuvinte dintre cele enumerate mai sus, ai parcurs deja mai multe de jumate din drumul spre succes. Constientizarea e primul pas în rezolvarea oricarei probleme. Pasul urmator fiind ACTIUNEA. Asa ca, începe acest an cu o schimbare în viata ta, motiveaza-te si actioneaza.
Traim într-o continua schimbare, într-o lume în care doar cei puternici, doar cei mai buni supravietuiesc. Astazi nu e suficient sa termini o facultate, sau sa ai cele mai bune rezultate scolare, e necesar sa fii bun macar într-un singur domeniu, sa excelezi în acesta, sa ai încredere în fortele tale la fel ca în aerul pe care-l respiri.
Vine un moment în care nu o sa mai fie nevoie de tehnici, de carti, de seminare, de planuri, în schimb va aparea nevoia de a aborda problema. Pur si simplu trebuie sa actionezi si sa treci la treaba. Foloseste-ti mintea si trupul pentru a face schimbarile acum, astazi!
Si pentru ca acest lucru sa se întâmple e nevoie sa-ti formezi o personalitate puternica, cu o stima si încredere în tine crescute, cu speranta si curajul ca munca ta va fi rasplatita.
Si daca îti doresti cu adevarat aceasta schimbare, nu te încurca cu bagaje inutile cum ar fi îndoiala, alunga-ti gândurile negative si nu te împiedica în «daca » si « dar ».
Doreste-ti cu adevarat ceea ce-ti doresti, crezi în puterea ta, mobilizeaza-ti toata energia si concentreaza-ti întreaga minte în acest scop.
Simplul fapt ca îti pui întrebarea : « Cum sa actionez ? » îti diminueaza vointa si îti permite sa traiesti viitorul într-o maniera modificata, sa proiectezi dorinta actuala într-un viitor posibil si realizabil.
Începe prin a-ti alege scopuri pe termen scurt.
- Fixeaza-ti prioritati potrivit unui program cum ar fi de exemplu : luni, între orele…am o anumita activitate, apoi între alte ore, alta ocupatie care e prioritara pentru a-mi atinge scopul, si tot asa în fiecare zi macar o ora munceste pentru ceea ce-ti doresti.
- Ordoneaza-ti obiectivele în functie de posibilitatile si nevoile tale. Creeaza-ti anumite ritualuri care sa te ajute sa fii atent la ziua respectiva. Aceste ritualuri te vor ajuta sa faci ceva mereu si sa fii atent la ceea ce faci. De exemplu: dimineata 15 minute sport, o cugetare în liniste în fata unei bauturi calde, sau tinerea unui jurnal, duminica luam prânzul în familie…etc.
Continua apoi cu obiective pe termen mai lung. Iar acum, daca ti-ai fixat un scop ambitios, fragmenteaza-l în mini-obiective, astfel vei evita sa te simti coplesit sau strivit de importanta sarcinii si sa abandonezi totul.
Tine minte ca, o maioneza se taie daca amesteci de la început galbenusul de ou cu tot uleiul, în schimb, daca torni tot uleiul treptat, ai toate sansele sa reusesti.
Si asta pentru ca e mai usor sa rezolvi o problema pe etape, începând de la ce e mai simplu pentru a ajunge la ce e mai complex. Fiecare realizare actioneaza ca un imbold pentru a merge mai departe si a ajunge la rezultatul final.
Trebuie sa devii afirmativ si vei face cel mai important pas înainte spre schimbare si încredere.
Fii precis în tot ceea ce faci. Adica concentreaza-te asupra unui singur lucru la un anumit moment si acorda-i întreaga atentie. Daca te-ai pus sa citesti, pai citeste nu sta cu nasul în televizor si cu urechea la telefon. Lasa deoparte toate lucrurile care te framânta sau te îngrijoreaza.
Sunt multi care tânjesc, în timp ce se afla la serviciu, dupa timpul liber petrecut acasa, si când sunt acasa, si se “relaxeaza” îsi fac griji în legatura cu problemele profesionale. Opreste-te! Priveste în jurul tau, observa ce vreme e afara, relaxeaza-te doua minute si actioneaza pentru ceea ce ti-ai propus.
Astazi e ziua potrivita!
Acum e momentul sa începi! Nu e moment mai bun în care sa te apuci sa te ocupi de schimbarile importante pe care vrei sa le faci în viata ta.
Începe de astazi si nu astepta recompense imediate. Nu te astepta sa vezi rezultatele imediat. Educa-ti inteligenta emotionala, asteapta, pentru ca mai curând decât te astepti o sa culegi roadele.
Concentreaza-te pe actiunile de astazi. Ce faci astazi? Ce încerci sa fii astazi? Raspunde pe o foaie de hârtie la aceste întrebari.
John Lennon spunea ca viata e ceea ce ti se întâmpla în timp ce esti ocupat sa faci alte planuri.
Nu lasa ani din viata ta sa treaca fara sa te bucuri din plin de fiecare clipa.
Ai observat ritmul in care se schimba lumea? Poate ca te-ai asezat confortabil intr-un fotoliu nemiscat , ai deschis ochii si ai ramas stupefiat de cate modificari au loc in jurul tau.
Circumstante, obiecte, stari, sentimente toate trec printr-un proces continuu de schimbare.Timpul nici el nu sta in loc, oricat ai incerca, el reprezinta cel mai mare activ de pe Terra si nu e deloc iertator, calatoreste fara sa tina cont de dorinta noastra.
Mi-e teama de toate aceste schimbari, toate ma duc pe un drum nou, necunoscut. De ce lucrurile nu pot sa ramana asa cum le stiu eu, de ce nu pot sa raman vesnic in aceasta stare de confort in care pot controla absolut tot ce se intampla?
Cat de usor e sa ne schimbam vesmintele, sa le incercam inainte de a alege si cat de greu ne vine cand e vorba sa judecam viata noastra? Paradoxal nu? Ai putea crede ca acordam mai mare importanta aparentelor decat adevarului din viata noastra?
Cand a fost ultima oara cand te-ai dezbracat de comportamentul care nu-ti sta bine si cu care nu te simti confortabil asa cum faci cu o haina sau o pereche de pantofi? Cand a fost ultima oara cand ai renuntat la obiceiurile care iti aduc in viata ta ceea ce nu iti doresti?
Viata ta profesionala te strange, nu e ceea ce iti place, nu iti ofera starea de confort pe care o cauti.
Viata ta sentimentala imbraca aceeasi haina nepotrivita, lupta asidua de a face lucrurile sa mearga mai bine. Credeam ca ai trecut de perioada in care credeai in basme. Inca mai crezi ca dragostea ta cea mare il va transforma pe iubitul tau in print si veti trai fericiti pana la adanci batraneti?
Viata ta personala a fost ascunsa de mult timp intr-un cufar. De cand nu ai mai facut ce iti face placere? Te-ai ancorat in alte domenii ale vietii, te-ai ancorat in a avea grija de toti ceilalti si ai uitat de tine. Nici macar nu mai stii cine esti, ce iti place, ce iti aduce un zambet pe buze.
Lumea s-a schimbat si tu ai ramas acelasi sau aceeasi. Oare ce e in capul tau? Crezi ca daca stai pe loc vei avea vreodata o viata de calitate asa cum sigur visezi?
Trezeste-te! Ultima veste pe care am auzit-o este ca incepand cu anul acesta informatia se va schimba la fiecare 5 minute? Crezi ca esti capabil sa ti pasul?
Daca stai si pierzi vremea, daca dormi 20 ore din 24, sau plictiseala face parte din masa ta zilnica, esti mort. E secolul vitezei, ai uitat cumva? Poti sa invoci divinitatea, soarta, norocul pentru ceea nu functioneaza in viata ta, pe mine nu ma pacalesti. Educatia este singura care te salveaza in toate situatiile.
Am fost si eu ca tine, asa ca stiu cum creierul tau incearca acum sa gaseasca tot felul de motive pentru ce nu a dus la capat sau nu merge in viata ta. Oare de ce ti-e frica? Ti-e frica sa schimbi o viata proasta intr-una mai buna? Asta e chiar culmea.
An dupa an, continui sa traiesti la voia intamplarii. Vrei sa-ti demonstrez? Raspunde-mi te rog la cateva intrebari:
Care sunt obiectivele tale pe anul acesta?
Ce greseli ai facut pana acum si ce solutie ai gasit astfel incat sa nu se mai repete?
Ce ai facut pentru dezvoltarea ta personala in ultimul timp?
Ce lucruri rele ai facut?
Ce nu ai dus la bun sfarsit?
Sau hai sa-ti pun unele mai simple, la astea sigur vei sti raspunsul.
Cate ore ai petrecut pe messenger, la televizor, sau pur si simplu pierzand vremea?
De cate ori ai spus ‘’De maine….am grija corpul meu, merg la sala, fac miscare , alerg’’
‘’De maine….invat cate ceva in fiecare zi’’
‘’De maine ….n-o sa mai pierd vremea’’
‘’De maine ….
‘’De maine…..
De cate ori te-ai tinut de cuvant?
Bun. Ceea ce vreau sa-ti spun este ca meriti tot ceea ce ai in viata ta in acest moment. Ai sa te intrebi, poate ce anume te opreste sa obtii ceea ce iti doresti in viata, si cum se poate ca tu sa fi scenaristul tuturor lucrurilor negative care ti se intampla astazi?
In mintea ta s-au instalat anumite credinte si ancore care pastreaza aceasta teama de schimbare.
Citeste mai departe sa vezi in care te regasesti:
‘’Daca schimb ceva, o sa ma intalnesc cu situatii noi , pentru care nu sunt pregatit si care ma vor face sa ma simt inconfortabil, anxios si inadaptat’’
‘’Teama de schimbare imi protejeaza dreptul meu de individ’’.
‘’ Schimbarea e mereu inconfortabila’’.
‘’ Schimbarea inseamna ca sunt pasiv’’.
‘’Necunoscutul este insotit de nesiguranta si unde ma aflu acum e sigur si comfortabil’’.
‘’Schimbarea presupune efort si este inerent dureroasa’’.
Si asa mai departe.
Cum stau lucrurile?
Cand se afla fata in fata cu schimbarea, oamenii se simt nesiguri, pierduti si coplesiti.
Totusi? NU esti de acord cu mine ca viata fara orice forma de schimbare ar fi nu numai monotona, dar chiar de neconceput?
Pana la urma, un aspect important al motivului pentru care ne place sa traim este entuziasmul si anticiparea surprizei in viata noastra.
An un gand pentru tine.
Ce iti spui dupa ce ai avut o zi cu adevarat proasta?
Daca esti ca si majoritatea oamenilor probabil te vei bucura ca a luat sfarsit in timp ce mergi la culcare.
Poate iti spui: Ah, cat ma bucur ca s-a termina ziua asta, ma inteb ce imi rezeva ziua de maine. Te astepti la o schimbare.
Ai inteles ideea, fiecare zi aduce sub o forma sau alta schimbarea in viata ta. In fond toate aceste schimbari sunt cruciale. Ele creaza noi oportunitati si lasa loc de ajustari.
Atunci de ce ti-e frica de schimbari daca de fapt acestea te ajuta?
Psihologia dezbate un numar mare de motive de unde provine aceasta teama dar n-o sa te plictisesc sa-ti vorbesc despre acestea.
Ce am sa fac totusi este sa iti ofer cativa pasi de actiune pe care i-am descoperit si care chiar functioneaza pentru a indeparta aceasta teama de schimbare si a te bucura de libertate si siguranta interioara.
1.Oamenii care sunt preocupati de evolutia persoanala, nu se tem niciodata de schimbare.
Pentru ei schimbarea reprezinta doar un mod de a-si trai viata intens si complet. Nu conteaza ca esti director sau secretara, e esential sa stii ca e foarte important sa ramai cu mintea deschisa si sa fii alert spiritual. Pentru nimic in lume nu ramai acelasi .
2. Nu poti sa-ti doresti ca schimbarile sa dispara.
Viata ta poate deveni atat de antrenanta si plina de entuziasm cand vei inlatura aceasta teama. Imprieteneste-te cu teama ta, accept-o.
Cand o noua schimbare apare in viata ta, e suficient sa-ti spui: De ce anume mi-e teama si sa privesti inspre aceasta teama. Poate te ajuta chiar sa o scrii, undeva, intr-un jurnal. Scrisul are un efect miraculos. Simti ca ii incredintezi aceasta teama altcuiva, ca te confesezi cuiva, chiar daca e doar o bucata de hartie. O data ce te confrunti cu teama ta iti vei da seama cum incet incet isi pierde puterea asupra ta. Sclavia s-a terminat. Acum poti sa ai ca mana dreapta, teama ta.
3. Intra in rolul Avocatului diavolului
Unul din motive pentru teama noastra de schimbare este adesea sentimentul de inadecvare. Simtim ca nu suntem capabili sa facem fata noilor situatii. In acest caz vizualizeaza cel mai rau scenariu. Aseaza-te confortabil si permite mintii tale sa retraiasca diferitele stadii ale lucrurilor de care ti-e teama , cel putin de doua ori. A treia oara vizualizeaza cum teama se risipeste ca fumul. Priveste cu ochii mintii cum te simti invincibil si plin de pace. Simte bucura ca tu poti controla teama ta si triumful ca teama este doar o umbra.
Reclama-ti puterea interioara!
Stiu cat de frustrant poate fi cand vrei sa evoluezi si esti tinut in loc de teama. O data ce simti ca ai inlaturat aceasta teama si te simti invincibil, esti capabil de lucruri marete. Simti ca e momentul sa actionezi si sa schimbi directia lucrurilor in bine.
Pentru aceasta intreaba-te: Ce ar trebui sa fac, ce actiuni simple e nevoie sa intreprind pentru a schimba directia lucrurilor asa cum imi doresc?
Asteapta raspunsul si actioneaza fara sa eziti. Daca iti vin mai multe idei , aplica-le pe cele care ti se pare mai usoare la inceput, dupa care poti continua cu celelalte.
Pentru a fi sigur ca acum te-ai imbarcat pe un drum sigur , depasindu-ti teama de schimbare am pentru tine urmatoarele sugestii. Nu uita ca actiunea face diferenta.
Din cand in cand, analizeaza-ti sentimentele inconfortabile care apar o data cu schimbarile. Recunoaste aceste sentimente, accepta-le.
Observa cum reactionezi: Imediat te inchizi in tine si te ascunzi cand experimentezi aceste sentimente? Sau incerci sa fi creativa imbratisandu-le si acceptandu-le?
Razi mult! Fi bucuroasa si impartaseste cu ceilalti. O inima plina de bucurie si incredere nu lasa loc temerilor!
Ia-ti timp si integreaza acesti pasi in viata ta. Nu va trece mult timp pana cand te vei simti din ce in ce mai entuziast in legatura nu noile posibilitati.
‘’Schimbarea reprezinta esenta vietii. Fi gata sa sacrifici cine esti astazi pentru ceea ce ai putea deveni’’.
Te las cu o intrebare: In ce aspect al vietii tale ai simtit aceasta teama de schimbare? Daca ai inlatura aceasta teama cum crezi ca ar arata viata ta?
Pe plan personal?
Profesional?
Sentimental?
Written by Mihaela Gheorghe on November 22nd, 2009
Intr-un trib de indieni Cherokee bunicul il invata pe nepot: ” Stii, intotdeauna in viata va fi o batalie intre Lupul Negru si Lupul Alb. Lupul Negru reprezinta ura, lacomia, patima, razbunarea, supararea, mania, invidia, rautatea…. In schimb Lupul Alb semnifica armonia, linistea interioara, iubirea, compasiunea, iertarea, dorinta de a-i ajuta pe ceilalti…”
Nepotul , urmarind atent explicatiile bunicului, face ochii mari si…abia auzindu-si glasul indrazneste sa il intrebe: “Si…bunicule, cine va invinge?”.
Bunicul, privindu-l adanc in ochi, ii raspunde: “Cel pe care il vei hrani mai mult”.
Cel pe care il vei hrani mai mult…
In drumul nostru prin viata hranim nu doar acesti lupi. Tot ce tinem in cadrul atentiei noastre este hranit cu energia noastra. Cum spune un principiu taoist “Acolo unde-ti este atentia, acolo iti este energia.”
Conform acestui principiu, ceea ce mentinem in atentia noastra creste, ceea ce nu, scade.
Acest principiu sta la baza multor tehnici de baza din dezvoltarea personala .
“Pastreaza visul”, mentine viziunea clara”, “tine-ti in atentie obiectivul” inseamna de fapt sa mentii in “catarea” atentiei tale o anumita tinta, hranind practic cu energia, cu seva ta, realizarea acelui tel, atingerea acelei tinte.
Pe acelasi principiu functioneaza insa nu doar ce alegem noi in mod constient ca scop, ci tot ce privim, tot ce tinem in atentie. “Ceea ce privesti, aceea hranesti…”
Unii poate ati auzit de legea atractiei. Da, e cam ca acolo, doar ca vechii intelepti taoisti spuneau ca noi hranim cu energie acea parte a realitatii pe care o privim. Desigur, universul concura la realizarea acelui tel, dar noi ne “hranim” practic si ingerii si demonii.
Dar sa vin mai aproape de “concret”:
Conform acestui principiu, ajungem sa dezvoltam in viata acele lucruri/fenomene/evenimente pe care le pastram in atentie. Facem un fel de alegere asemanatoare selectarii programelor tv si ne cheltuim timpul si energia pentru ceea ce am selectat.
Unii vad partea intunecata, altii partea stralucitoare a unei situatii, in functie de modul in care s-au obisnuit sa vada. Unii vad avantaje, altii dezavantaje, in aceeasi situatie.
Mi-amintesc o alta povestioara zen:
“Un fermier avea un cal, dar intr-o zi, acesta a fugit, astfel incat fermierul si fiul lui au inceput sa se inhame la plug.Vecinii le-au zis: ”O, ce ghinion ca v-a fugit calul!” Fermierul a raspuns simplu: ”Ghinion, noroc, cine stie?”
In saptamana urmatoare, calul s-a intors la ferma, aducand o herghelie de cai salbatici cu el. ”Ce noroc!”au exclamat vecinii, dar fermierul a raspuns: ”Noroc,ghinion – cine stie?” Apoi fiul fermierului a fost aruncat de unul dintre caii salbatici, in timp ce incerca sa-l calareasca si si-a rupt piciorul. ”Ah , ce ghinion groaznic”, i-au compatimit vecinii. Din nou, fermierul a raspuns: ”Ghinion, noroc, cine stie?”
Cateva saptamani mai tarziu, regele i-a recrutat pe toti tinerii in armata lui, ca sa-i pregateasca pentru batalie. Fiul cu piciorul rupt a fost lasat acasa. ”Ce noroc ca fiul tau nu a fost fortat sa se duca la razboi!”, au exclamat vecinii. Iar fermierul a spus: ”Noroc, ghinion – cine stie?”
De cele mai multe ori o situatie se clarifica si apare ca fiind “buna” sau “rea” dupa ce se petrece, in functie de multe elemente si alte situatii care apar in context. Si totusi, noi suntem cei care fixam dinainte acel semn de plus sau minus, acea valoare constructiva sau distructiva feliilor de viata pe care le parcurgem, ca si situatii/evenimente. Si in acest fel, fara stim, determinam evolutia acelor evenimente si situatii.
Mai mult, ceea ce pastram in atentie, se dezvolta. Noi alegem ce lup sa hranim. Noi alegem carei parti din realitate ne dedicam viata. Putem fi de partea “constructiva”, alegand sa ne hranim cu frumos, sa ne descoperim calitatile si sa ni le dezvoltam, prin ceea ce gandim, vorbim, actionam si simtim, ori putem sa ne slabim, sa ne sabotam pe noi insine – de cele mai multe ori fara stiinta – pe aceleasi cai. Ceea ce privim, aceea hranim…
Ma gandesc iar la colega mea de birou, o doamna tare draguta de felul sau si destul de saritoare, dar care de cum incepe ziua si pana se termina se plange de tot: calculatorul merge greu, iar nu avem apa in rezerva de la “Fantana”, nu a venit autobuzul, ce mizerie e pe strazi intotdeauna, niciun coleg nu coopereaza, nimeni nu mai stie nimic etc. Nu e doar un mod de gandire negativ, e un mod de a hrani o realitate. Calculatorul merge greu tot timpul, nu e nimic nou in asta. Nu mai are memorie libera suficienta. Nu e oare mai simplu sa ceri asistenta colegilor de la informatica? Aaaa, asta ar fi deja o actiune constructiva, nu? Ei, nu trebuie sa fii mare expert sa afli de ce la sfarsitul zilei colega mea este obosita si are ficatul dureros. Aproape oricine stie acum ca in acea zona se depun frustrarea, mania, furia…
Ceea ce privim, aceea hranim…
Cuvintele, actiunile, emotiile, gandurile pot sa ne construiasca ori sa ne darame. Noi le alegem, daca suntem atenti. De aceea…
Regula numarul unu e sa fim atenti la ce suntem atenti. Cu alte cuvinte, la ce lup alegem sa hranim.
Exercitiile de prezenta de care am mai povestit ne ajuta sa devenim constienti. Sa ne dam seama de ce se petrece cu noi. Si sa alegem “canalul” pe care il dorim. Desigur, pe cel constructiv, sper eu.
Eliminand tot felul de noxe, ca vestile proaste, stirile de tot felul despre distrugeri, zvonurile alarmiste, barfele, dramele iluzorii de orice fel. Bineinteles ca nu devenim inumani si insensibili. Dar in loc sa ne hranim cu “cine si ce a mai distrus”, putem alege sa contribuim la solutii, la ajutorare, la constructie.
E enorm de important sa stim pe ce se scurge fiecare dram din energia noastra, fiecare secunda din viata noastra.
In incheiere va amintesc o imagine pe care o tin in fata ochilor, atunci cand imi descopar tendinte de autosabotaj:
In filmul “The Secret” – nu fac apologia sau critica acestui film, doar imi iau ce imi e de folos din el – este o scena in care omul acela cazut din avion si facut zob, dar care a trait, conectat la aparate si doar cu puterea de a clipi si a gandi – si-a fixat o imagine: aceea a picioarelor lui mergand pe holul spitalului, apoi pe dalele de la iesire apoi pe frunze, afara. A hranit imaginea asta luni de zile, timp in care a inceput sa se vindece, sa respire fara aparat, sa se hraneasca, sa se miste si apoi sa mearga, revenind la viata normala a unui om sanatos. Aceea a ales sa faca el cu timpul in care a trait, in loc sa moara. A hranit acea imagine, ceea ce a determinat un soi de reactie in lant in corp, facand posibila vindecarea. Putea sa aleaga sa se gandeasca la moarte, la nenorocire. Dar a ales viata. Si nu una in scaun de invalid, ci una de om intreg, sanatos.
Asta va indemn sa faceti si voi, sa alegeti sa traiti, nu doar sa vietuiti, folosindu-va energia vitala pentru a va hrani, a va construi, sub toate aspectele existentei voastre!
Written by Mihaela Gheorghe on November 15th, 2009
“Ma numesc Nick Vujicic, imi place sa calatoresc in jurul lumii, sa pescuiesc, sa joc golf si sa inot. Imi place sa traiesc Viata. Eu sunt fericit.”
Cand l-am auzit pe Nick spunand asta, privind chipul lui surazator, in filmuletul de pe youtube, nu mi s-a parut atat de extraordinar…
Desigur, eu nu calatoresc asa, chiar in jurul lumii, nici nu joc golf, nu pescuiesc. As putea face insa macar ultimele doua, daca mi-ar placea…
Dar cand imaginea s-a schimbat si Nick a aparut asa cum este, fara maini si fara picioare, m-am cutremurat.
IMI PLACE SA TRAIESC VIATA. SUNT FERICIT.
O spune un tanar fara maini si fara picioare…
Nicholas Vujicic, tanarul australian nascut in 1982. Are 27 de ani. Surade si e fericit.
Dupa o copilarie fara copilarie. Singuratate si traire FARA ROST, FARA SENS. Rece. Gol. Amar, cum spune el.
Un om care si-a dezvoltat puterea de a depasi limitele unui handicap urias. Care si-a facut din cadere un atu, invatand sa se ridice.
Tanarul care invata pe altii despre rostul vietii. Despre puterea de a te ridica. Despre forta ce zace in cadere, si pe care o descoperi cand incerci sa te ridici, si incerci iar, pana reusesti.
Va invit sa vedeti filmuletul acesta, in care aflam cum vede un om momentele caderii, momente care apar in viata fiecaruia:
Un film, o lectie cutremuratoare. Despre cum te ridici cand nu pare posibil.
El spune despre puterea vointei, depsre incercare:
” Daca dau gres si ma gandesc ca nu o sa ma ridic, si nu mai incerc deloc, oare o sa ma ridic? NU!
Dar daca dau gres si incerc iar si iar si iar si iar, inseamna ca asta nu e sfarsitul.
Conteaza cum o sa sfarsesti. O sa sfarsesti puternic?
Vei gasi puterea sa inchei puternic, asa!”
Si Nick, cazut cu fata in jos, gaseste cum sa se rasuceasca si se ridica.
Si spune: “Oare mai doresc? Sunt dorit? Sunt multumit?
Sunt atatea lucruri frumoase, si atatia oameni care s-au transformat… Eu cred inca in miracole.”
Si Nick joaca golf. Eu ma gandeam, privindu-l, ca habar n-am cum sa tin o crosa. Ei si? Nici el nu a stiut, dar a-nvatat…
Ma uit la Nick si imi dau seama ce daruri fantastice am: maini si picioare. Si toate conditiile pentru a trai ca un om cu maini si picioare.
Oare mai pot sa spun: “Nu pot? Nu stiu? Eu nu”…?
Incearca. Inca o data, si inca o data, si inca o data…
Daca vei crede ca vei sfarsi incercarea in picioare, puternic, asa va fi.
Cum alegi sa inchei: in renuntare sau in putere?
Priviti-l pe Nick. Asta o sa va ajute sa treceti mult mai usor prin incercari, prin simplul fapt ca inca nu ati renunat. Prin simplul fapt (atat de miraculos pentru un om ca Nick)
ca aveti maini si picioare.
Si avand, ca si Nick, vointa de a reusi, stiind ca e posibil…
Stastica ne spune ca doar 2% dintre copii sunt supradotati la nivel mondial. In Romania acest numar este mai mare fiind 4% dintre toti copiii tarii noastre. Din acest numar care oricum este foarte mic, cei mai multi dintre copiii care au abilitati inalte, se rateaza, iar cei mai multi se rateaza in scoala.
De foarte multe ori in scoli exista acel tip de elev rebel. Acesta incearca sa se exprime, sa vina cu idei noi, creative, inovative care de multe ori sunt in contradictoriu cu ceea ce spune profesorul si sunt refuzate de acesta. Aduce noi metode pentru a rezolva probleme de matematica mai eficient, mai rapid si care duc la acelasi rezultat, care sunt refuzate de profesor pe motiv ca nu sunt demonstrate riguros. Incearca sa picteze copacul diferit si ii face radacina mov si trunchiul gri si este refuzat de profesoara de desen pe motiv ca “ nu asa se face un copac”. Vine cu o parere diferita despre creatia Eminesciana care este refuzata de doamna profesoara, care vine cu parere ei proprie pe care o impune elevilor spre invatare, pentru ca asa considera dansa ca este “parerea corecta”.
Foarte des acesti copii creativi de tip rebel pot fi clasificati ca fiind niste copii supradotati. Acestia incearca sa aduca o contributie orei prin metodele lor creative, dar care sunt imediate refuzate fiind clasificate ca o aberatie.
Viata mi-a aratat in mod repetat cum scolii nu ii pasa de elevi. Profesorul vine la ora si iti preda niste chestii pe care el le-a invatat si pur si simplu vrea ca si tu sa le cunosti. Nu conteaza pentru el nevoiele tale ca un copil al acelei clase, ci conteaza pentru el daca stii sau nu acele lucruri pe care el ti le-a predat. Desigur ca nu poate fi generalizat si exista si profesori diferiti, care merita toata admiratia. Dar in general acesta este normalul. Am un exemplu, de curand cum colegul meu de banca a incercat sa isi exprime parerea la o ora de romana si a fost intrerupt in mod repetat de catre doamna profesoara care isi spunea parerea dansei. Acesta s-a enervat, si-a scos un roman si a inceput sa citeasca. Sau la o ora de engleza tot acesta a incercat sa vorbeasca despre politica din Romania si a fost intrerupt de ideile doamnei profesoare. Problema mare este ca idei bune avem, numai ca nu prea ne asculta nimeni.
Ce este de facut?
Cu siguranta nu sa schimbi profesorul. Profesorul este foarte greu de schimbat si cu atat mai greu de catre un elev. Atunci ce este de facut?
Domnul profesor Florian Colceag, expert in educatia supradotatilor de peste 20 de ani si antrenor de olimpici la matematica cu care a castigat pe 80 de medalii de aur la concursuri internationale a spus : “Statisticile din domeniu indica faptul ca un tanar devine gifted daca a ales personal si a devenit motivat la un moment dat sa se dezvolte intr-o anumita directie”
Deci solutia este sa devii motivat catre domeniul tau de interes si apoi sa te dezvolti in acea directie. Simplu de spus, dar foarte greu de facut. Sa vedem daca gasim cateva sfaturi practice pe care le putem pune in aplicare.
1) Care sunt talentele tale?
Pe scurt, la ce esti tu bun? La ce anume esti foarte bun? Pentru ce te admira altii? Pentru ce esti recunoscut de catre prietenii tai?
Sa iti identifici punctele tari te poate face de multe ori sa iti identifici acele domenii la care ai abilitati inascute si la care esti in mod natural foarte bun.
2) Ce pasiuni ai?
Care sunt hobbyurile tale? Te distrezi cel mai bine facand….? Inveti foarte usor despre…? Iti place sa citesti despre…? Ce anume poti face o zi intreaga fara sa te plictisesti?
3) Care este impactul pe care vrei sa il ai?
Ce contributie vrei sa faci pentru lumea in care traiesti? Ce anume vrei sa lasi in urma? Pentru ce vrei sa fi recunoscut atunci cand nu vei mai fi?
Domeniul tau de interes este o combinatie a celor 3. Daca ai reusit sa il identifici, felicitari. Ai parcurs drumul pe jumate. Cealalta jumatate depinde doar de tine.
Am un prieten foarte bun, are 37 ani de ani si nu va avea niciodata succes in viata lui.
Hai sa-ti spun de ce. De cand il stiu, are o relatie in care s-a complacut de atatia ani, o sotie cu care nu se intelege, o sotie cu care nu are nimic in comun si totusi nu are curaj sa iasa din aceasta relatie. E un las. S-a obisnuit in starea lui de confort, in starea lui de dependenta si desi e nemultumit sufleteste si mereu in cautare de ceva care sa-i umple golul nu face nimic pentru asta. Inteligenta, carisma, nu si le fructifica deloc. Analizeaza, de cand il stiu analizeaza, si se streseaza insa parca asteapta sa-i cada ceva din cer. Ei bine, au trecut vreo cativa ani si nu-i cade nimic din cer.
Poate steaua lui norocoasa a murit, ce zici? Sper ca observi ironia.
Stiu si eu cum e sa te afli in acea stare de amorteala. Am esuat si eu in urma cu ceva vreme, eram la fel. Analitica, critica dar nu faceam nimic sa ies din starea asta.
Viata mea era un haos total.
Viata sentimentala…
Varza, implicata intr-o relatie care nu ma satisfacea din niciun punct de vedere. Bocete, plansete, framantari crezi ca m-au ajutat cu ceva? In niciun caz.
Cine putea sa schimbe situatia ? Numai eu! Si crezi ca faceam ceva ? Nu
Si pentru ca n-am facut nimic de la inceput situatia a devenit din ce in ce mai grava.
Daca m-ar fi intrebat cineva, as fi mintit cu fruntea sus, spunand ca merge din ce in ce mai bine, ca ne iubim. Ma minteam pe mine si ii minteam pe ceilalti pentru a evita ca cineva sa ma scoata din starea mea de nefericire. Stiu suna ciudat. Dar acest obicei de a fi nefericita si a ma plange era singura metoda prin care eu ma simteam importanta. Nu eram in stare sa iau decizii, dar nici nu acceptam adevarul. Daca as fi fost sincera cu mine, m-as fi scutit de mult suferinta. Ne-am obisnuit sa ne mintim pe noi insine fara sa ne dam seama de consecinte.
Asa ca poti sa minti pe cine vrei ca ti-e bine, poti sa spui ca va fi mai bine, poti sa spui ca timpul le rezolva pe toate, daca nu admiti ca tu esti singurul care poate face ceva pentru ca situatia sa se schimbe, tot degeaba.
Bun, hai sa-ti zic mai departe povestea mea esuata. Sa nu crezi ca a fost bine intotdeuna.
Cariera
Blocaj intr-un mediu care nu-mi mai oferea satisfactie demult. Eu eram fata cea buna care nu se gandea prea mult la interesele ei, fata cea speriata de experienta unui nou inceput. Nu stiam ce vreau, nu stiam care e vocatia mea in viata, simteam ca ma astup, totul era o debandada. Am facut ceva?
Ti-ai dori! Numai mult mai tarziu, stii cand? Cand am simtit ca fiecare particica din mine moare:
Material
Spiritual
Sentimental
Profesional
Cand mi-am zis Stop, pana aici, am suferit destul si am constientizat ca eu sunt singura care isi face rau.
Daca vrei sa ajungi pana in punctul in care esti distrus, din toate punctele de vedere, treaba ta, daca iti place sa suferi, sa te minti, sa te amagesti, treaba ta.
Ce am facut eu? Am descoperit o metoda care mi-a schimbat situatia actuala.
Am schimbat tot! Mi-am antrenat gandirea pozitiva, am inceput sa elimin din viata mea toate persoanele care aveau influenta negativa asupra mea, am inceput sa citesc si sa fac lucruri care imi plac.
Pentru prima oara in viata, mi-am dat voie sa fiu Eu. Sa incepi sa te cunosti pe tine, e cea mai mare descoperire pe care o poti face. Si e atat de placut, sa poti sa spui tot ce ai de spus, sa fii constient ca ai anumite valori si ca esti unic si irepetabil, sa le spui tuturor care iti spun ca nu poti face ceva sa se duca la naiba.
Da, toti te considera un visator, tot iti spun ca nu o sa poti face ce ti-ai propus, ca ei stiu mai bine cum stau lucrurile, ca esti nebun sa vrei sa faci ce-ti place cu adevarat. Si tu ce faci? Daca esti o mamaliga, te lasi manipulat de tot ce zic cei din jurul tau fara iti dai seama ca in jurul tau sunt modele care nu au reusit in viata.
Chiar nu te pot intelege. N-ai decat sa asculti sa ajungi si tu un ratat. Daca vrei sa schimbi ceva atunci spune-ti chiar acum:
Gata cu scuzele, poti sa faci orice iti doresti daca iti doresti cu adevarat.
Ti se pare exagerat? Normal, doar ti s-au indoctrinat limite de cand esti mic, de cand ai fost la scoala si asa mai departe.
In momentul cand vei fi tu insuti, in momentul cand te vei indrepta cu ardoare in fiecare zi spre visurile tale, in momentul cand vei avea curajul sa crezi ca poti reusi, in momentul, in care nu esti o papusa manipulata de cei din jurul tau, atunci ai dreptul sa vorbesti.
Eu iti pot da 2 variante pentru viitorul tau.
Priveste-te in oglinda si recapituleaza in minte ceea ce iti spun si intreaba-te daca asa vrei sa arate viata ta.
Angajat, 8 ore pe zi, ore suplimentare, credite in banci pentru 30 ani de acum incolo, ganduri negative despre cum o sa fie ziua de maine, griji, stres, un concediu pe an si ala daca sefu’ e de acord. Urasti ceea ce faci, dar e singura modalitate prin care poti face bani, asa ca te complaci. In fiecare zi, acelasi lucru, ajungi obosit acasa, te relaxezi la televizor, acaparat de stirile care iti spun cat de rau o ducem si maine o iei de la capat. Trec anii iesi la pensie, veniturile scad, esti obisnuit cu un anumit stil de viata, neajunsuri, neajunsuri, si te uiti in urma cum te-ai chinuit toata viata, cum au trecut toate pe langa tine, cum ai uitat sa te bucuri de ceea ce iti place, a uitat sa te bucuri de pasiunile tale pentru ca ai fost intr-o goana continua dupa material. Suna bine? Atunci ramai pe scaun, continua cu lenea ta si fa acelasi lucru pe care l-ai facut pana acum. Asta inseamna pentru tine fericire, atunci esti nebun.
Hai sa-ti zic cum va arata viitorul meu:
Am propria mea afacere, calatoresc prin toata lumea, fac ceea ce imi place si culmea mai si castig bani din asta, traiesc cu pasiune in fiecare zi. Am o viata sanatoasa, o relatie frumoasa, succes in cariera si implinire in viata personala.
Pian, plantatie de lalele, crescatorie de fluturi, casa visurilor mele cu fiecare camera decorata in functie de alta tema, masina visurilor mele, sport, alba, Tm84ART, ajut oamenii sa-si indeplineasca visurile lor, constuiesc o biserica, scriu’’ best-selleruri’’.
Crezi ca n-o sa reusesc? NU-mi pasa ce zici tu! Eu stiu exact ce vreau! Detaliu cu detaliu, pentru ca am ajuns sa ma cunosc pe mine insami.
De ce o sa reusesc?
Pentru ca nu mi-e lene. Cand ma gandesc la cele doua variante de viitor nu stiu cum sa fac mai repede ceva, sa ma ridic de pe scaun sa actionez, sa actionez sa ajung acolo unde imi doresc.
De ce o sa reusesc? Pentru ca intr-adevar cred ca pot sa fac asta. Pentru ca lucrez in fiecare zi cu mine, pentru ca mi-am descoprit vocatia, pentru ca aloc timp si energie. Pentru dragoste, pentru cariera, pentru mine personal.
Cine sunt eu?
Ritualuri, time management si activitate continua. Suceesul nu vine daca stai jos. Uita-te la prietenul, vecinul, antipatia ta si o sa vezi ca nu e atat de inteligent ca tine, ca nu arata la fel de bine ca tine, ca nu are talentul tau dar reuseste in tot ceea ce si isi propune.
De ce? Pentru ca succesul nu tine de inteligenta, pentru ca succesul nu depinde de frumusete, pentru ca succesul nu inseamna doar cunostinte.
Succesul inseamna ACTIUNE!
Cu totii gasim informatii peste tot despre care sunt pasii spre succes, insa daca amanam, si spunem tot mereu ‘’De maine fac asta’’, ‘’De maine fac asta’’, e posibil sa n-o faci niciodata.
Incepe de astazi sa-ti stabilesti obiectivele.
Incepe de astazi sa te redescoperi si sa faci doar ceea ce iti place, sa faci doar ceea ce functioneaza in viata ta.
Ai o idee? Implementeaz-o astazi!
Crezi ca vei ajunge unde iti doresti si chiar vei ajunge!
Vizualizeza fiecare detaliu al visului tau si ridica-te naiba de pe scaun!
Continua tu, in functie de ce te duce mai aproape spre visul tau, stabileste-ti ritualuri zilnice.
Nu mai pierde timpul!
Renunta sa te uiti la televizor la emisiuni inutile!
Renunta sa vorbesti pe mesenger in timp ce lucrezi la ceva!
Reununta la intalnirile in care pur si simplu pierzi vremea cu persoane care au o infleunta negativa asupra ta.
Arunca din dulap lucrurile de care nu ai nevoie!
Daca nu te dezvolti mori, citeste, invata si aplica tot ceea ce inveti.
Degeaba esti inteligent, degeaba esti frumos, daca esti o mamaliga.
Oamenii de succes nu stau si pierd vremea. Iau decizii. Nu fac ceea ce nu functioneaza in viata lor si nu asteapta ca lucrurile sa se intample!
Privesc fiecare schimbare ca pe o provocare. Pentru ca au curaj si curajul este o decizie.
Si tu poti!
Daca vrei sa ramai o mamaliga toata viata, sa stai si sa vezi cum altii au tot ce-si doresc si cum poate iti iau si prietenii, inclusiv iubita in lumea lor n-ai decat. Nimeni nu vrea sa stea in jurul unui ratat. Nimeni nu vrea sa stea langa cineva care isi plange de mila. Ca vrei sau nu vrei, succesul atrage succes si esecul atrage esesc.
Vrei o viata distrusa, cu lacrimi, si framantari si stress, te asigur ca cei din jurul tau vor fugi mancand pamantul.
Vrei sa ai o relatie cu o persoana minunata, sa ai succes in afaceri, atunci ocupa-te de dezvoltarea ta personala, zambeste, indrazneste, viseaza.
Ridica-te de pe scaun Acum si vei sti ca poti mai mult! Eu sunt aici sa te ghidez, insa decizia iti apartine!
Articolele de dezvoltare personala in ultima vreme sunt din ce in ce mai frecvente.
Atatea informatii si totusi nu faci nimic.
Da, citesti, esti de acord dar nu iti ridici fundul de pe scaun sa actionezi.
Stii ce?
Aproape ca meriti ceea ai in viata ta acum si daca in fiecare zi ai parte numai de lucruri neplacute nu o sa-ti plang de mila.
Nu pot sa concep cand aud pe cineva ‘’ma plictisesc’’, sau ‘’mi-e lene’’, fac totul din inertie.
Eu chiar nu pot sa inteleg cum cineva se poate plictisi in zilele noastre cand sunt atatea de facut, cand posibilitatile sunt nelimitate.
Acum ceva timp, scuza tuturor oamenilor era ca nu au acces la informatii, ca nu stiu cum sa genereze schimbarea, ca nu stiu de unde sa inceapa.
Creierul gaseste motive pentru orice, inteligentul de el, sunt curioasa, ce scuza poti sa ai tu azi pentru a trai in mediocritate?
Te astept sa-mi spui.
Pui mediocritatea pe seama varstei?
Pui mediocritatea pe seama vremurilor grele in care traim?
Pui mediocritatea pe seama lipsei de timp? Da stiu esti asa ancorat in indatoririle zilnice, incat nu ai timp de nimic altceva si totusi ai timp sa te plictisesti, sau ai timp sa-ti plangi de mila, ai timp sa pierzi timp cu lucruri inutile.
Lasa-ma sa-ti spun un singur lucru , comoditatea sau plictiseala chiar nu te vor duce acolo unde iti doresti.
Daca te-ar intreba cineva:
Vrei sa ai banii in viata ta?
Vrei sa ai o relatie frumoasa si sanatoasa?
Vrei sa ai o viata profesionala incununata de succes?
, ai spune ‘’da’’ fara indoiala, dar ai vrea sa primesti totul by default., daca s-ar putea sa vina cineva sa bata la usa si sa zica:
Buna ziua! V-am adus un plic cu succes!
Buna ziua! V-am adus un plic cu dragoste si bucurie in relatie
Buna ziua! V-am adus niste bani!
Sa nu-mi zici ca nu te-ai ridica de pe scaun atunci.
Daca inca visezi ca asa ceva se va intmpla, daca astrele ti-au promis ca vei avea parte de asemenea noroc, ia-ti gandul! Nu se va intampla niciodata! Nu exista noroc si ghinion, tot ceea ce faci in viata faci cu mana ta, cu abilitatea de a folosi informatiile pe care le detii si mai ales cu actiune!
Stii care e diferenta intre oamenii de succes si oamenii mediocri? Cei care au succes, actioneaza in timp ce gandesc!
Astazi, nu maine!
O idee implementata astazi este mai buna de o mie de ori de care o idee mai buna implementata maine!
Oamenii mediocri elaboreaza strategii si gasesc tot felul de probleme care le stirbesc motivatia si ii fac din ce in ce mai mult sa gandeasca negativ in legatura cu proiectele lor.
Cele mai bune idei se pierd din lipsa de actiune nu datorita situatiilor neprevazute care apar pe drum si pe care noi le numim probleme.
Redefineste termenul de problema. Ce sunt pana la urma problemele? Sur prize neprevazute. Tie iti plac surprizele, asa ca ia-le asa cum vin, gaseste solutia si treci mai departe.
Decizia iti apartine, alegerile pe care le faci zi de zi sunt ale tale.
Hai sa facem un mic calcul matematic, logic cum vrei tu sa-i spui.
Gandeste-te la o situatie care te nemultumeste in prezent. Recapituleaza sirul evenimentelor care te-au adus aici in minte pana ajungi la decizia initiala.
Ea reprezinta punctual de plecare care te-a adus aici. Cum poti schimba situatia actuala?
Schimband bineinteles decizia initiala. Incearca sa reconstitui acum imaginar, sirul evenimentelor in conditile in care decizia initiala a fost schimbata. Cum ar fi fost situatia prezenta?
Cate posibilitati aveai?
O vorba inteleapta spune: Ca nimeni nu se poate intoarce in trecutul si sa o ia de la capat, insa oricand poate sa inceapa de astazi si sa aiba un alt final.
Prietene drag, sa stii ca, singurul lucru asupra caruia poti detine controlul total sunt gandurile tale. Daca nu-ti poti controla propria ratiune, fi sigur ca nu poti controla nimic altceva.
Autocontrolul este rezultatul disciplinei si al obisnuintei.
Fie iti controlezi mintea, fie te controleaza ea pe tine.
Spune-mi acum, tu cat de des folosesti cuvintele urmatoare:
Daca as avea bani………………………………….
Daca as avea timp………………………………….
Daca situatia ar fi fost alta………………………..
Daca ar fi dupa mine………………………………
Daca as avea talentul pe care-l au altii………..
Daca m-as fi nascut bogat………………………..
Daca as fi avut curajul sa………………………..
Daca m-ar ajuta cineva……………………………
Daca as fi liber…………………………………….
Daca n-as fi asa gras……………………………..
Daca mi s-ar oferi o sansa………………………
Daca n-as fi gresit………………………………..
Daca as sti cum……………………………………
Daca nu ar fi toti impotriva mea………………..
Daca as putea……………………………………..
Daca nu as fi ghinionist………………………….
Daca as avea incredere in mine……………….
Daca ceilalti m-ar asculta………………………
Trezeste-te!
Acestea sunt doar scuze, scuze si iar scuze!
Toate aceste daca-uri sunt doar scuze, care te opresc din actiune. Sunt doar supozitii. Te lasa sa-ti imaginezi ceva pentru scurt timp… apoi, gata. Oftezi, si niciodata nu pui in practica ceea ce-ti doresti tocmai pentru ca te conditionezi.
Asa ca, ofera-i mintii un scop précis, sustinut de un plan si astfel vei avea o metoda de autocontrol asupra ei.
Toti cei care nu reusesc in viata, sunt superficiali si stii de ce? Pentru ca toti se scuza foarte bine. Toti cunosc motivele pentru care au esuat si cred ca scuzele ii pot justifica si ii pot face sa se simta mai bine.
Imagineaza-ti acum o galeata. Nu conteaza dimensiunea! Alege-o tu, mica-mare, cum vrei.
Bun, acum gandeste-te ca de fiecare data cand faci o greseala si bineinteles gasesti o scuza-uneori buna si reala- alteori nu…, galeata asta se umple cu rahat.
Suna urat,… stiu!
Dar asa se intampla. Hai sa nu ne mai ascundem dupa degete si sa incepem sa fim sinceri cu noi.
Deci, sa reluam! Galeata asta se umple cu rahat de cate ori gresesti, nu-ti asumi responsabilitatea si incerci sa te justifici printr-o scuza.
Si se umple si se umple si miroase din ce in ce mai tare.
Pana cand?
Pana cand o sa spui STOP!
Pana cand o sa incetezi sa te minti singur si incepi vei avea curajul sa te vezi asa cum esti cu adevarat.
Realizeaza care-ti sunt defectele si corecteaza-le. Invata din greseli si incearca sa nu le mai repeti.
Ofera-ti sansa de a invata din greselile tale si ale celorlalti, accepta ca ai multe slabiciuni si incearca in fiecare zi sa-ti schimbi comportamentul si sa muncesti pentru realizarile tale.
Astept sa-mi spui, daca ai inceput schimbarea, si in ce stadiu se afla galeata ta ?
Spune-mi ce obiceiuri ai ca sa-ti spun cum e viata ta (II)
-continuare-
Spiritualitate
Cariera
Relatii
Bani
Sanatate
Iti vorbesc despre lucrurile repetitive pe care le faci in viata de zi cu zi si care iti pot creste eficienta personala sau te pot tine in loc.
De cate ori te-ai intrebat daca activitatile pe care le intreprinzi de atata vreme in viata de zi cu zi ajuta la dezvoltarea ta sau sunt o pierdere de vreme? Ca sa atingi performanta in orice domeniu al vietii tale ai nevoia de eficienta proprie.
Bun! Nu te las la greu am pentru tine pasi practici pe care ii poti aplica pentru a-ti dezvolta eficienta personala. Cu un mic exercititu de imaginatie si creativitate putem adapta aceste obiceiuri in toate domeniile vietii noastre .
Nu e obligatoriu bineinteles sa te dezvolti in fiecare zi, poti sa ramai unde esti, daca iti place mediocritatea si daca te multumesti cu putin, treaba ta. Daca te respecti si te iubesti stii unde vrei sa ajungi, si stii ca vrei sa ai success pe toate planurile. Meriti asta!
Sa incepem:
1.Scopurile de fiecare zi. Ai asa ceva? Ti-ai facut vreodata o lista cu ce vrei sa faci azi?
Pe plan personal,profesional, sentimental.Formuleaza scopul, decide ce vrei sa faci si apoi fa lucru repectiv! Fara sa ai un punct central précis devine mult prea usor sa cedezi unor lucruri care te distrag de la sarcina propusa.
Fie ca iti propui sa ii spui iubitului ce te deranjeaza de ceva vreme, fie ca scopul tau astazi este sa sa iti rezolvi durerea de spate care te supara de vreo 2 saptamani, nu mai amana, programeaza ce vrei sa faci si fa-o!
2. Mai intai ce-I mai rau. Pentru a nu suporta tot felul de amanari invata cum sa abordezi cea mai neplacuta sarcina propusa inca din primul moment al diminetii in loc sa-l tot programezi pentru mai tarziu. Aceasta mica victorie iti va da tonul pentru o zi productiva.
3. Perioadele de varf. Depisteaza care sunt momentele tale cele mai contructive si astfel programeaza cele mai importante saricni pentru acel moment al zilei.
4. Zonele No-Comment . Atunci cand trebuie sa te concentrezi aloca din timpul tau, in acest scop intervalele in care sa nu te intrerupa nimeni. Alege pentru perioada in care comunici cu altii, sarcini usoare si care suporta intreruperi.
5. Atunci cand te apuci de ceva identifica punctual in care vrei sa ajungi inainte de a te opri din lucru.
6. Time management. Ofera-ti un interval de timp prestabilit , de obicei 30 minute functioneaza numai bine pentru a face o gaura in timpul alocat unei sarcini. Nu-ti face griji cat de departe ajungi, acorda-ti cele 30 minute.
7. Fii matinal. Trezeste-te dis de dimineata poate chiar la ora 05:00 si apuca-te direct de treaba. Indeplineste cea mai importanta sarcina. Poti face mai multe inainte de ora 8 decat faci ceillati in restul zilei.
8.Petrece undeva intre 15-30 minute zilnic facand lucruri lejere ca pentru incalzire. Apoi acorda celui mai dificil proiect al tau cateva ore. Apoi pentru a iesi din starea de lucru, energie petrece inca 15-20 minute facand lucuri lejere.
9. Mergi mai repede. Scrie mai repede. Pleaca acasa mai devreme
10. O modalitate de a reduce stresul este sa te ocupi de spatial de lucru. Daca acesta este curat si disciplinat vei putea reduce stresul si vei fi mai eficient.
Te las sa practici. Spune-mi ce obiceiuri ai si am sa-ti spun cine esti.
Ma intriga modul in care gandesc oamenii in societatea de astazi.
Catre ce duce drumul pe care il urmezi in fiecare zi? Care e visul tau in viata? Sunt intrebari pe care le adresez oamenilor noi pe care ii cunosc. Am decis sa ma prezint in fiecare zi unei persoane noi.
Raman muta in fata fiecarui raspuns. Atatea raspunsuri ambigue, atata indoiala si continuarea incercarilor.
Pentru mine incercare reprezinta déjà esec. Nu poti sa spui ca incerci si de fapt sa nu actionezi in aceasta directie.
Si totusi in fiecare zi cunosc oameni care au legatura cu strategia de viata pe care am adoptat-o acum cativa ani de zile. Atrag in viata mea evenimente si oameni care au legatura cu visul meu si ei nici nu stiu.
Nu demult am intalnit pe cineva care a inceput sa-mi spuna o poveste despre un legionar care statea la poarta unui intelept, poate il cunosti, Dalai Lama. Continui sa traiesc in lumea mea si din ce in ce mai mult cand ies pe strada, cand imi defasor activitatile zilnice aleg sa imi pun castile si sa traiesc in lumea mea.
Realitatea exterioara este efectul realitatii mele interioare. Cu cat ma concentrez mai mult pe realitatea mea interioara cu cat evenimentele din jurul meu se modifica.
Asa statea si legionarul din povestea pe care am auzit-o nu demult si privea intr-un punct fix, fara sa-l intereseze ce se intampla in jur, in starea de meditatie, de concentrare.
Calatoria mea continua si n-am sa ma opresc pana nu gasesc echilibrul complet.In fiecare zi fac pasi catre asta.
Cea mai grea lupta este cea cu tine insuti . Te afli in ambele tabere.
M-a intrebat cineva ce m-a determinat sa urmez aceasta cale. Am stat putin sa ma gandesc insa raspunsul il stiam dinainte.
Ce anume te poate determina sa-ti schimbi viata, ce anume te poate determina sa privesti lucrurile dintr-o alta perspectiva. Iti spun ce i-am raspuns.
M-a durut, am suferit si astfel am intors viata mea la 180 grade.
Strategiile de viata nu le inveti in copilarie, nu le inveti in scoala si ajungi dupa ani de viata sa-ti dai seama ca pana acum ai fost un mediocru.
Pana sa-ti dai seama ce te doare de fapt , ai de-a face cu problemele zilnice, cu goana dupa bani penru a-ti satisface nevoile, cu goana spre succes, cu goana dupa iubire.
Privesti la modelele din mass media, la modelele din jurul tau si cauti aceleasi lucruri pe care le cauta si ei fara a pune prea multe intrebari.
Ce nevoi ai tu?
Cine esti tu?
Ce inseamna pentru tine fericire?
Valori diferite, caractere diferite, visuri diferite si atata confort.
Intreaba-te de ce fumezi si poate raspunsul ta va fi: Din obisnuinta
Intreaba-te de ce continui intr-o relatie nesanatoasa si poate raspunsul tau va fi din obisnuinta.
Intreaba-te de ce continui sa te plangi si sa te concentrezi pe probleme in loc de solutii si poate raspunsul tau va fi din obisnuinta.
De ce continui sa experimentezi sentimente negative in fiecare zi si raspunsul tau va fi din obisnuinta.
Obiceiurile reprezinta patternuri ale mintii noastre iar obiceiurile proaste stau in calea evolutiei noastre.
Tehnologia se updateaza pe zi ce trece insa nu de la fel de multe ori oamenii reusesc sa tina pasul.
Daca nu iti schimbi obiceiurile vei continua sa consolidezi tiparele comportamnetale si mentale déjà existente.
Gandeste-te putin! Cum e viata ta? Ai ceea ce iti doresti?
Am sa-ti spun un lucru. Daca iti schimbi credintele reactiile tale se vor schimba si cursul vietii tale poate lua o alta intorsatura.
In loc sa te intrebi de ce lucrurile nu functioneaza in directia dorita de tine intreba-te care sunt obiceiurile pe care le perpetuezi in viata de zi cu zi si care determina faptele existente din viata ta.
Fa-o acum! Fii activa in viata ta, renunta la pasivitate!
Crezi ca daca stai si astepti iti va pica din cer succesul in viata profesionala, crezi ca daca stai si astepti va aparea relatia de cuplu pe care ti-o doresti? Iti spun eu nu se va intampla!
Fii o persoana care face lucrurile sa se intample nu o persoana care asteapta ca lucrurile sa se intample.
Astazi poti sa incepi sa adopti atitudinea oamenilor de succes. Am pentru tine 10 obiceiuri care iti pot amplifica eficienta personala. Poti folosi aceste obiceiuri in cele mai importante as zice eu directii ale strategiei de viata.
O, daaa. Liniste. Inainte de a povesti mai mult despre manifestarea intentiei, punand la treaba toate fortele Universului si mai ales pe cele proprii, cam cum descrie Pera Novacovici in articolul sau “Cei care se uita la The Secret”, o sa trecem putin in….liniste.
Da, inainte de actiune o sa facem liniste.
Asta pentru a avea mai multa eficienta.
Sa clarific un pic. Toata lumea stie ce mult te poti ajuta de o lanterna noaptea, pe munte, ori chiar acasa, cand e pana de curent…Si cum poti regla fasciculul de lumina, astfel incat sa vezi mai bine. Si mai stiti deja de forta uimitoare a adunarii razelor de lumina intr-un fascicul subtire, dar foarte taios: laserul.
Ei bine, cam asa e si cu mainfestarea intentiei. Ceea ce iti stabilesti clar in minte, ca tel, trebuie urmarit in mod constant si cu forta, cu vointa, pentru a taia ca si cu o raza laser orice obstacol din calea implinirii vislui. Nu numai prin actiune – care e foarte importanta, din multe puncte de vedere-, ci si prin forta de a ne sustine visul pe tot parcursul drumului catre el.
Pentru asta, pentru a avea acea forta, acea sustinere, acea concentrare pe implinirea visului, mai intai facem LINISTE.
Cam ca in taoism: ca sa urci, mai intai trebuie sa cobori, ca sa o iei spre dreapta pornesti dinspre stanga…
Pe vremuri, inainte de lupta, razboinicii parcurgeau o perioada de meditatie. Ori unii calatori faceau asta inainte de a porni la drum lung si anevoios.
Linistea e o resursa minunata pe tot parcursul drumului spre implinirea unui vis, si nu doar cand incepem un demers. De fapt, ea e o resursa capitala pentru intreaga noastra viata. Fiindca ne duce direct la sursa inspiratiei noastre, acolo de unde ne vin ideile si solutiile si nu numai atat. Chiar din ea vine acea forta a actiunii. Paradoxal, nu? Din liniste, din non-miscare, non-actiune, iese actiunea…
Va amintiti cum vorbeam de puterea personala, de trecerea cu calm si minte clara printr-o situatie. Din ce credeti ca e facuta sabia unei minti clare? Ce sustine vointa, ca pe o carma a corabiei? Linistea. Acea stare in care avem acces la resursele noastre nebanuite, deschizatoare de viziune si datatoare de solutii. Si de energia necesara trecerii cu bine printr-o incercare, fie ea examen, interviu, confruntare ori intalnire cu persoane pe care le consideram dificile sau chiar ostile… Sau pur si simplu ne hranim cu liniste pentru a ne reface dupa o perioada grea, stresanta, consumatoare de forte, de energie.
Voi povesti mai mult despre asta data viitoare.
Acum pun aici cateva metode simple de a ne aseza in liniste, unele poate deja stiute, dar al caror efectmerita amintit si a caror practica este benefica in multe aspecte ale vietii noastre.
Una din cele mai simple metode este urmarirea respiratiei. Personal o consider de mare pret, iar efectele urmaririi respiratiei se intind dincolo de ce stim. Stiinta inca face descoperiri in domeniu, studiind performantele celor care practica diverse tehnici de respiratie.
In mod normal, in situatia in care ne simtim sub presiunea unui eveniment sau dominati de o persoana, cand se deruleaza un conflict, cand obosim, cand exista conditii de mediu neprielnice, urmarirea respiratiei ne poate aduce destul de repede in echilibru. Cu un pic mai multa insistenta, se ajunge la o stare de calm, de pace, de liniste.
Cum se face asta, concret? Simplu. Sunt doua metode clasice: una este sa urmaresti ce simti cand aerul intra pe nari, cum se duce in plamani, cum iese inapoi pe gura sau pe nari, un fel de urmarire a circuitului aerului in corp.
Alta e sa urmaresti umflarea si dezumflarea abdomenului. Acuma, daca tot am povestit, va mai spun ca respiratia corecta este cea abdominala, in care aerul inspirat umfla abdomenul, iar la expir acesta se goleste. (Va amintiti statuetele cu Buddha cei burtosi? Ori cu calugari budisti zambareti si cu burtica? Ei bine, calugarii aceia stiu sa respire corect…)
Cincisprezece minute de urmarie a respirului, (urmarire corecta, fara gandit la cine stie si si pe urma amintit ca “aaa, daaa… ia sa mai respiram un pic”…) aduc mintea in liniste si pun bazele primului pas in concentrarea atentiei. Cu asta, cu atentia vom lucra pe sistem de “raza laser”…
Daca ne este greu sa facem urmarirea respiratiei (procedeul este simplu, din punct de vedere tehnic, dar destul de dificil pentru persoanele cu o minte foarte activa sau supuse unui stres puternic) mai putem face o relaxare stand pe pamant. Iar o metoda tare draga mie, pentru efectele ei spectaculare.
Cand suntem obositi, preocupati, macinati de o problema sau mai multe, ingrijorati, ori incordati inainte de un test, examen, intalnire, interviu etc. putem sa ne folosim de un petec de pamant – preferabil cu iarba, e mai placut – pe care sa stam macar un sfert de ora. Ne intindem pe o patura si lasam corpul sa-si gaseasca el pozitia cea mai placuta, inchidem ochii si ne lasam sa alunecam in relaxare… Doar respirand. Inteligenta fantastica a corpului nostru ne va ghida spre cea mai buna relaxare posibila. Metoda se combina minunat cu urmarirea respirului, si e posibil sa avem o stare de semi-transa sau chiar sa adormim. Daca se intampla asta e minunat. Putem sa punem un ceas sa ne trezeasca (eu folosesc mobilul). Putem sa imbinam asta si cu o muzica de relaxare. Desi folosesc mult muzica, la acest exercitiu eu prefer sa ascult sunetele din natura; pasari, frunze, voci, pasi…
O alta metoda este aceea a dusului. Am povestit de el la “I love my body. Gimnastica…”
Un exercitiu foarte usor de facut, in timp ce facem dus. Forta mintii e cea care lucreaza aici, cu un pic de vizualizare. Nu conteaza daca nu avem usurinta in a vedea imagini, totul e doar sa “vedem” in minte, sa ne gandim la un circuit al apei, care ne spala nu doar suprafata corpului, ci si interiorul… Ne imaginam si “urmarim” mental cum apa intra in cap si spala pe sub piele si mai adanc organele interne, tesuturile, vasele de sange si mai ales oasele. In qigong se spune ca oasele detin stocate tot felul de amintiri. Unele din ele, dupa cum stim, nu sunt placute si ne ingreuiaza pasii, ne trag inapoi in macinarea continua, in cap, a trecute situatii dificile, conflictuale. Mai bine spalam cat putem de bine, N-aveti grija, amintirile placute raman… ) Si putem cultiva oricand altele, viata e plina de frumuseti.
Dupa un dus facut cu migala, iesim de sub apa usori, calmi, relaxati, refacuti. O prietena imi spunea azi ca a facut asa un dus si i-a trecut raceala care o chinuia de vreo saptamana, cu tot cu antibiotice… (Ei, i-a priit. Acum, sa nu absolutizati valoarea dusului si sa opriti tratamentele recomandate de medic. Doar sa luati in considerare efectul benefic al acestuia, folosindu-l cu discernamant, ca adaos la tratament…)
O alta metoda, foarte placuta si cu rezultate imediate si foarte puternice este ascultarea muzicii. Exista compozitii minunate, care intra in zona numita “muzica de relaxare”,ce duc rapid la o stare de calm, de liniste, de pace… Imi place foarte mult muzica si ma folosesc de ea in fel si chip, dar si aici as avea o recomandare: cu masura. E bine sa nu se formeze o dependenta, ca si cum doar ascultarea muzicii ar fi cea in masura sa ne aduca in stare de linsite. Cunosc pe cativa care au patit cam asa, si a fost mai dificil sa iasa din dependenta. Dar au facut-o.
Ei, si ultima, ca prezentare, dar prima, ca si importanta si ca efecte (benefice e putin spus) este meditatia. Inceputa ca o asezare, ca pentru a asculta linistea, si realizata ca o stare, meditatia este cea care aduce luptatorului linistea dinaintea luptei – am vrut sa zic chiar linistea dinaintea victoriei – caci se stie ca in “lupta” nu forta invinge, ci spiritul luptatorului, si acesta este invincibil cand se manifesta in plina liniste, in pace.
Si iata ca am ajuns la meditatie, despre care voi povesti mai mult data viitoare. Pentru ca inainte de a porni la drum, pentru implinirea visului, ca manifestare a intentiei, trebuie mai intai sa ne trezim. Asa se spune: pentru a visa, trebuie mai intai sa te trezesti…
Secretul de a face doar ce-ti place este: maturitate si responsabilitate.
Maturitate emotionala
Foloseste-ti puterea, energia si timpul pentru a te educa din punct de vedere emotional.
Fa-ti temele, invata lectii, contabilizeaza esecurile si succesele. Vezi ce ai facut bine, fa si in continuare. Vezi ce ai facut prost si schimba-ti atitudinea si comportamentul. Daca continui sa faci lucrurile ca si pana acum vei obtine aceleasi rezultate. Nu spera in schimbarea celorlalti. Urmatoarele evenimente iti vor aduce in fata aceiasi lectie de viata. Pana n-o inveti nu treci mai departe, ramai repetent. Victima indoielii si a temerilor. Nu te-ai saturat de statutul asta? N-ai sa cresti din punct de vedere emotional si spiritual daca te ascunzi in spatele mecanismelor de aparare si a amanarii.
Responsabilitate
Asuma-ti responsabilitatea pentru toate actiunile tale. Nu mai da vina pe mama, tata si lumea inconjuratoare. Da, stiu, societatea e cum e, scoala te obliga sa reproduci, fara sa-ti stimuleze creativitatea si talentul innascut. Stiu cu ce te lupti. Dar in clipa in care iti asumi total responsabilitatea pentru ceea ce gandesti si faci, nimic nu-ti mai sta in cale.
Inscrie-te la Scoala Curajului unde inveti sa devii puternic, invincibil, genial, zeu!
“Exista multa ezitare înainte ca cineva sa se dedice total unui scop, unui vis. Mai mult, sunt sanse mari ca omul sa dea înapoi, sa fie ineficient în multe dintre actiunile sale. Dar în toate initiativele si actele de creatie functioneaza un adevar elementar, a carui ignorare ucide multe idei si planuri splendide: unul e acela ca atunci când cineva se consacra unei idei, si providenta se misca în aceeasi directie! si încep sa se petreaca tot felul de lucruri, care nu s-ar fi produs altfel si care ajuta împlinirii scopului. Un întreg lant de evenimente neprevazute pornesc de la acea decizie de a merge înainte, fie ce-o fi! Incidente, întâlniri, oameni si sprijin material – lucruri la care omul, la început, nici nu a îndraznit sa viseze –, toate îi vin în ajutor.
Orice faci, sa visezi ca poti face si ÎNCEPE sa faci!”Goethe
Nimic nu ti se ofera pe tava. Pe mine m-a luat naiba pana am invatat care-i vocatia mea. Am repetat aceleasi experiente pana am sangerat. Viata m-a trantit la pamant ca sa-mi arate ca drumul pe care mergeam era total gresit. Si n-am inteles. Si am plans. Am acuzat si blestemat. De ce mie? Tocmai de asta, fiindca nu-ntelegeam ca eu eram singura responsabila de ceea ce gandeam si faceam. Viata nu e decat proiectia propriilor ganduri, constiente si inconstiente. Ce mai astepti sa faci ordine in viata ta? Mai astepti mult? Nimic bun nu ti se va intampla pana ce nu vei invata ca tu esti singurul responsabil pentru esecul sau succesul tau. Destul de clar? Inca nu? Atunci mai raman sa-ti vorbesc.
Care sunt aspiratiile, visurile tale?
Care sunt credintele tale?
Cu ce ganduri te imbraci zilnic?
Am o veste buna pentru tine:
Poti face doar ce-ti place si poti fi tot ce vrei in viata asta!
Crezi ca-s nebuna? Nu vorbesc din carti, chiar daca si ele sunt inspirate din realitate, vorbesc din experienta mea de viata. Cred ca ai ajuns sa ma cunosti pana acum, stii cine am fost si stii cine sunt acum. Pana nu demult nu aveam nimic, in afara de un trup si chip frumos, acum am totul. Am tot ce aveam inainte si mai am viata pe care mi-am dorit-o. Cum am ajuns sa-mi descopar vocatia, cum am ajuns sa fac din visul meu o afacere de succes, cum am ajuns sa am relatii de calitate cu cei din jur, cum am ajuns sa cunosc iubirea, cum am ajuns sa fiu cel mai bun psiholog din lume?
Abudenta, bunastarea si calitatea vietii le atingi numai in clipa in care esti constient de cine esti si de misiunea ta aici, pe pamant. Pasiunea si talentul trebuie pus la munca. Perseverenta. Disciplina. Vizualizare. Visul iti influenteaza destinul. Cum era vorba aia, fii rege si regatul ti se va asterne la picioare! Fii stapan pe propria lege, pe propria cale. Urmeaza-ti vocatia, zi si noapte daca vrei sa traiesti o existenta desavarsita.
Te-ai saturat de suferinta?
Perfect!!
Apuca-te de treaba, acum!
Autoeducare si autodisciplina: petrece macar o ora pe zi ca sa te cunosti mai bine si sa te dezvolti si-n urmatorii ani vei fi un expert pe domeniul tau, un zeu. Cunoasterea e noua moneda, nu euro. Cunoasterea te face puternic, invincibil. Iar oamenii puternici atrag experiente si oameni deosebiti
Obiceiurile, stilul de viata iti stabileste viitorul, succesul sau esecul.
Viseaza, viseaza, viseaza…sa nu incetezi niciodata sa visezi si sa crezi in visul tau!!! Zboara!! Nu te opri niciodata!! Meriti totul! Poti fi tot ce vrei!!
Imi pare rau pentru copilaria ta nefericita, dar sa nu o folosesti ca scuza, pentru cu sunt multi cu astfel de copilarie, si care totusi s-au descurcat mai bine. E clar ca nu e tarziu nici pentru tine, dar trebuie sa lasi deoparte mentalitatea “am avut o copilarie nefericita si de aia sunt virgin si disperat” .
Pe langa faptul ca faci pe victima imi si scoti ochii fara sa ma cunosti cu copilaria ta nefericita.
Ceea ce crezi tu ca e respect de la cei din jur, e defapt mila si inainte sa te superi pe mine sa iti mai spun ceva.
Iti face placere sa faci pe victima, pentru ca asta iti aduce atentie de la cei din jur, care e mai buna decat niciun fel de atentie. M-ai facut si pe mine sa scriu un sfert de ora, ca sa iti raspund.
Vei fi tot timpul in situatia asta daca te gandesti ca n-ai noroc in viata si o sa vii cu scuze care te fac sa te simti bine.
Ce-ar fi sa iti ASUMI RESPONSABILITATEA pentru viata ta, sa te uiti la sutele si miile de exemple de copii distrusi, care nu au cedat sub presiunea conditiilor mizere, a lipsei de educatie, a anturajului si au reusit sa isi construiasca o viata asa cum au visat.
Asuma-ti responsabilitatea, pentru ca ce semeni aduni si doar tu ai adus in viata ta disperarea. Numai tu poti sa o alungi.
Citeste, munceste, persevereaza si indiferent cat timp va dura, vei reusi. Si meritul va fi doar al tau.
Dezvolta-te personal, mergi la lucru, fa un ban, citeste, fa sport, sunt sigur ca ai ceva hobby-uri, etc
Sa vezi cum, daca pornesti din interiorul tau, totul in exterior se va schimba.Vei avea prieteni, prietene, familie, bani si orice mai vrei tu.
Daca te plangi si faci ce ai facut pana acum, vei avea ce ai avut pana acum. Logica e simpla.
SCHIMBA ceva, daca vrei rezultate diferite. Si schimba la tine, in tine.
“Esti alfa intotdeauna , atunci cand esti fericit.”
E o poveste care circula.
Un tip ajunge la marginea unui oras nou si vede un batran stand pe o bancuta.
Il intreaba:” Auzi tataie, cum sunt oamenii din orasul asta?” . Batranul intreaba:” Spune-mi cum sunt oamenii din orasul tau?”
” Pai sunt egoisti, rai, umbla doar dupa interese, prieteni falsi, etc”
La care batranul raspunde:” Asa sunt si oamenii din orasul asta.”
Peste o vreme alt tanar ajunge la marginea orasului si il intreaba pe batran acelasi lucru :” Cum sunt oamenii din orasul asta?”
Batranul si el, aceeasi intrebare:” Cum sunt cei din orasul tau?”
” Pai sunt oameni cu mare potential, te distrezi cu ei, toti evolueaza desi unii sunt mai jos si altii mai sus, te asculta cand vorbesti, pot fi prieteni adevarati, etc”
Cred ca iti trebuie un ghid pentru a fi tu insuti in zilele noastre. Cum s-a intamplat de ai ajuns sa nu mai stii cine esti si incotro pasesti. Pe toate zidurile gasesti scris urmatorul mesaj: Fii tu insuti!” Ok . Perfect adevarat. Dar cum sa fii tu insuti cand tu nu stii cine esti? Te cred ca nu mai stii. Te cred ca n-ai fost niciodata tu insati, fiindca n-ai cum atata timp cat continui sa asculti ce zic vocile externe, mama, tata, iubitul, seful, sora, catelul, televizorul.
Gura!!!!!
O iau razna pe tema asta de fiecare data cand aud vreun “intelept” dand sfaturi : “Cine ti-a cerut parerea?”
Inainte de a ma apuca sa-ti scriu discutam cu mama mea despre ideea de a scoate pranzul traditional din meniu fiindca imi saboteaza productivitatea, sangele pompand in stomac, raman fara combustibil in creier, adica, fara cuvinte, ganduri pentru articole. Si fara articole n-am ce manca. Asta e meseria mea.
Si ii zic ca ma intind 30 de minute fiindca nu pot gandi dupa marele ospat.
Si vrei sa zici ca somnul e indicat?! Niciodata sa nu te culci dupa ce ai mancat.
Cine te-a pus sa mananci si placinta cu dovleac? Si de aici curg o serie de profetii…
Gura!!!
Eu am avut o singura sugestie si tu ai inceput cu istoria stramosilor. Te rog, taci. N-am nevoie de profetiile tale. Imi ajunge cat stiu. Acum ma retrag.
Crezi ca am mai dormit? Crezi ca a tacut? Ai ghicit. A continuat cu prelegerea ei despre viata si sfaturile aferente. De ce cred parintii ca inca mai ai nevoie de indrumare? Fiindca au 20 de ani in plus? Fiindca au trait mai multe? Fiindca varsta spune multe?
Lasa-ma sa traiesc asa cum stiu si vreau. E viata mea!
Gura!!!
Lasa ca o sa vezi tu mai tarziu ca am avut dreptate. Si eu am comentat si-n timp vorbele mamei au devenit realitate. Cand o sa ai copiii tai o sa vezi ce-nseamna educatie. Bla, bla, bla.
Oare inteleptii astia stiu ce-nseamna individualitate, personalitate?
Mi-e teama ca habar n-au, dar gura nu le tace.
Cum ar fi sa descoperi lumea prin ochii tai? S-ar supara tare parintii tai?
Cum ar fi sa-ti asculti vocea interioara?
Cum ar fi sa spui stop sfaturilor intelepte?
Cum ar fi sa traiesti experienta ta de viata?
Alegerile sunt totul!
Traiesti dupa legea ta?
Sau inca esti sclavul programarii sociale?
Conventiile sunt pentru mediocritate.
Cine esti?
Care e vocatia ta?
Care e visul tau?
Care e viata ta?
Te provoc sa vorbesti despre visurile tale marete, despre rolul tau pe acest pamant, despre talentul tau innascut, despre tot ce-nseamna viata adevarata.
Esti o fiinta unica, o personalitate?
“Multi sunt chemati, putini sunt alesi.”
Ce-nseamna asta?
Putini indraznesc sa traiasca dupa propriile reguli?
Te mai intreb o data: Esti o personalitate?
Pasesti dupa propriile legi?
Nietzsche spune ca, niciodata un om nu se inalta mai sus decat atunci cand nu stie unde il va mai duce soarta.
Mi-as fi ratat viata daca as fi ales drumul lor, mi-as fi pierdut identitatea urmand programele si regulile sociale, mi-as fi vandut sufletul facand altceva. Eu am ales fara sa-ntreb in stanga si-n dreapta daca e bine ce fac, sau daca alegeerea ma va duce la mal. Am inotat, fara sa stiu unde-i tarmul. Tot inainte , cu incredere nebuna in mine si-n opera mea. Nu m-au interesat profetiile celorlalti. Mi-am astupat urechile si mi-am creat lumea mea, in care ma misc si traiesc asa cum dintotdeauna am visat. Nu fac nimic fiindca “trebuie”, fac tot ce-mi place, si muncesc la imperiul meu, construiesc, zidesc, caramida cu caramida. Destinatia? Nici nu mai are valoare. Calatoria cotidiana e minunata. Asta spune despre un om daca e fericit sau mai putin fericit.
Personalitate pura – sunt eu insami in orice imprejurare, ma prezinta sa cum sunt, fara sa mai port masti, fara sa-mi pese daca sunt acceptata sau injurata. Intelegi?
Eu m-am salvat, sufletul meu e viu, e liber. Pentru mine asta inseamna fericire.
Sunt fericita sa ma trezesc dimineata, sa meditez, sa iau micul dejun, sa ascult muzica, sa citesc, sa scriu, sa iubesc, sa calatoresc, sa alerg, sa dansez, fara sa ma-ntreb ce zice lumea despre stilul meu?
Si toate astea de cand am inteles ca, singura cale de a trai o existenta plenara este atunci cand faci ceea ce simti si gandesti fara sa-ti pese de ce au ceilalti de zis.
Fii tu insuti inseamna, fii asa cum ai fost la nastere, pur si adevarat. A trecut multa vreme de atunci, nu-ti mai aduci aminte cum erai…erai asa cum nu esti acum. Nimic nu-i pierdut!
Niciodata nu-i prea tarziu sa incepi o viata noua, sa faci o fapta buna, sa construiesti, sa eliberezi, sa salvezi, sa spui o vorba buna.
Jung spune ca, personalitatea este fapta curajului suprem al vietii, a afirmarii absolute a fiintarii individuale si a adaptarii pline de succes la datul universal in conditiile unei maxime libertati de decizie.
Traducere?
Vine acum: Fii tu insuti! Invata de la copiii mici ce-nseamna sa fii tu insuti. Ei se misca liber si autentic. Sunt zei. Traiesc cu impresia ca stapanesc lumea, asta pana-n clipa in care mama, tata si invatatoarea isi pun amprenta pe unicitatea lor. Nimic pierdut…
Acum ai ocazia sa fii tu insuti.
Cum?
Fa ce stii, fa ce-ti place, faptele, felul in care traiesti vorbeste despre personalitatea ta.
“Suntem ca soarele care hraneste viata pamantului si produce tot felul de frumuseti.”
Creeaza, construieste, scrie, picteaza, canta, danseaza. Asta-i tot ce conteaza.
La inceput nu stii ce-i bine si ce-i rau, care-i destinul tau, dar incerci, mergi inainte, experimentezi si abia intr-un tarziu iti dai seama ca, de fapt asta e vocatia ta.
Mergi pe mana ta! Asculta-ti intuitia. Curaj! Felul in care traiesti spune ce fel de om esti.
“Lasii mor de mai multe ori inaintea mortii lor.” Shakespeare
Personalitatea este fapta curajului suprem.” – mediteaza si actioneaza!
Gandeste pe cont propriu:
Mai putin televizor, mai putine activitati colective inutile, mai putina vorba si mai multa fapta. Devii curajos facand mai multe acte curajoase. Indrazneste! Cucereste. Stapaneste.
Traim intr-o lume incorsetata, limitata, cenzurata, frustrata, unde furtul de identitate a luat locul incurajarii sanatoase. Cine-ti mai spune? Bravo Andreea! Ai ales bine!!! Tine-o tot asa?!! Pe naiba!!! Vai, fata mea, nu te-ai angajat? Nu te-ai maritat? Ce o sa se aleaga de tine? Cine o sa te mai ia? Ai deja 30 de ani. N-ai carte de munca?! Cum o sa-ti asiguri batranetea? Cunosti placa…:-)
Daca te intreb repede cine esti sigur ai sa te blochezi.
Cine esti?
Stop!! Nu vreau cnp-ul, nici adresa din buletin, nici mailul de la servici, nici numele de familie.
Te vreau pe tine!! Liber de titluri si apartenente la grupuri fara nume.
Sunt Andreea, sunt vie, fericita, pasionata de ce fac, incantata sa vad ca te desprinzi de turma si te-ndrepti spre tine si pasiunile tale. Faptul ca tu te trezesti si rupi lanturile conditionarii imi face mie ziua minunata. Asta e visul meu!
Daca iti urmezi propria cale vei trai o viata zilnica de extaz, si cu cat esti mai viu, mai autentic si mai plin de bucurie, cu atat mai multa lume va sta la usa ta. Si asta fiindca, toata lumea vrea sa fie inconjurata de oameni bucurosi, zambitori, veseli si plini de viata.
Hai sa vedem ce stil de viata ai:
Modus vivendi
Ce spune prestatia ta cotidiana despre tine? Se conformeaza naturii tale sau regulilor sociale?
Care-i sistemul de valori dupa care te-ai ghidat in toti acesti ani?
Ti-ai depasit sistemul de nevoi si valori primare?
Iti exprimi plenar propriile valori si scopuri?
Lupti pentru visurile tale?
Lupta pentru o viata excelenta, puterea e la tine!
Tin si acum minte ca, din copilaria tata imi spunea mereu sa invat, sa am rezultate foarte bune la scoala, sa termin o facultate si sa obtin imediat un loc de munca din care sa pot iesi la pensie la batranete. Imi spunea asta de fiecare data cand mai veneam cu o nota mica, ca “trebuie” sa invat si sa am o carte de munca.
Erau alte vremuri inainte, nu existau mari schimbari de la un an la celalalt. Un director de banca ramanea tot director de banca, erau posturi sigure pentru toti absolventii.
Acum, totul e in schimbare.
Posibilitatea de a-ti gasi o slujba depinde in primul rand de relatiile pe care le ai, si apoi de perfectionarea profesionala.
Insa, daca esti bun in ceea ce faci, te asigur ca iti vei mentine postul pentru mult timp, nicio relatie oricat de influenta ar fi, nu te poate da la o parte.
Cine a zis vorbele astea: “omul cat traieste invata” a avut perfecta dreptate!
Tot ceea ce se intampla in ziua de astazi, se afla intr-o continua schimbare, in fiecare clipa apare ceva nou. Cei care vor face fata schimbarilor si “crizei” sunt cei cu o personalitate flexibila si adaptabila.
Crezi ca e destul ce inveti la scoala sau la facultate, pentru ca la sfarsitul acestora sa si obtii un job bun in domeniu?
Trezeste-te! Se cere experienta in domeniu, minim un an.
Stiu, ai 23 de ani, ai terminat acum facultatea si cand ai fost sa te angajezi ti s-a spus ca trebuie sa ai experienta in domeniu minim un an. Te-ai mirat si ti se pare o prostie, ca nu ti se da posibilitatea sa profesezi si astfel sa-ti dobandesti experienta.
Pentru a fi nevoie de tine, trebuie sa adaugi activitatii profesionale componente de “cunostinte, inteligenta si atitudine” , asta inseamna ca zi de zi sa inveti ceva nou. Sa cauti informatii si sa te dezvolti in permanenta.
Viata e un program de dezvoltare libera. Orice ti s-ar intampla ia-o ca pe o experienta din care poti invata ceva.
Ia-ti mereu cu tine un carnetel si noteaza-ti acolo toate gandurile si ideile ce le ai sau fa-ti cont pe www.evernote.com si salveaza aici tot ce ti se pare interesant pentru dezvoltarea ta continua.
Citeste mult. Sunt din ce in ce mai multe carti de dezvoltare personala. (Pera Novacovici, in curand isi va publica cea mai tare carte din tara pe acest domeniu). Nu te zgarci in a procura carti si materiale pentru educatia si formarea ta continua, investeste in tine!
Fa-ti cat mai multe relatii si pastreaza legatura cu toti cunoscutii. Vorbeste cu ei din cand in cand si trimite-le informatiile care i-ar putea interesa. Vei vedea ca si ei for face acelasi lucru pentru tine.
Planifica-ti activitatile si fii organizat.
Imparte-ti sarcinile in asa fel incat sa nu te sperie cantitatea lor (deseori motivatia scade datorita cantitatii mari de sarcini atribuite).
Noteaza-ti intr-o agenda activitatile si orele intre care vrei sa fie parcurse acestea.
La sfarsitul zilei marcheaza-le pe cele indeplinite si planifica-ti urmatoarea zi tinand cont si de activitatile ramase.
Odata pe luna verifica-le pe toate si vezi ce progrese ai facut.
Iti spun toate astea pentru a te motiva sa te perfectionezi continuu si sa fi cel mai bun in domeniul tau de activitate (in nisa ta).
Nu mai sta pe ganduri, pune-ti osul la treaba si da-i voie artistului din tine sa se manifeste si el va fi dornic sa se exprime!
Astazi e momentul potrivit sa începi sa faci schimbarile pe care le vrei, pentru ca tu trebuie sa fi schimbarea pe care vrei sa o vezi în lume!
Prietene drag, sunt fericita! Astazi mi-am cumparat “Caietul visurilor”.
De mult timp pun pe hârtie ceea ce-mi doresc sa realizez, si scriu: “visez la ziua când îmi voi înlocui laptop-ul cu unul mult mai performant”, “visez ziua când îmi înving teama de apa si fac rafting pe un râu rapid”, visez sa calatoresc în……, “visez sa fiu cel mai bun psiholog!”, etc.
Stii câte vise am? 80. Si în curând vreau sa ajung la 100.
Am început sa-mi scriu visele când am realizat care e scopul si misiunea mea în viata, când mi-am gasit pasiunea, si din acel moment în fiecare zi muncesc ca visele mele sa devina realitate.
Am atribuit fiecarei pagini o descriere succinta cu visul meu, am pus o imagine relevanta (am intrat pe internet si am accesat google imagini, si mi-am facut un folder special cu “poze pentru visele mele”) si am scris data când vreau sa se realizeze visul, data când am realizat visul si o patratica în care sa bifez fericita trairile din acel moment al împlinirii.
Odata ce ai pus pe hârtie ceea ce-ti doresti, tot universul lucreaza pentru tine, toate energiile se canalizeaza spre îndeplinirea scopului propus, si inconstient atragi îndeplinirea visului tau.
Viziunea face lucrurile sa se îndeplineasca!
Acum am peste 10 vise îndeplinite din cele mentionate, si ma simt din ce în ce mai bine si mai motivata sa muncesc în fiecare zi pentru mine, si pentru visele mele.
Unul dintre lucrurile pe care le vei afla întotdeauna despre oamenii de succes si care pun lucrurile în miscare, este ca acestia au viziune. De asta te sfatuiesc si pe tine, draga prietene, sa-ti imaginezi în detaliu visul tau, si sa pui si o data când crezi ca ti-l vei îndeplini.
Pasi simpli care te vor ajuta sa-ti îndeplinesti scopul si visul:
- identifica piedicile si provocarile ce pot aparea. Ce-ti poate sta în cale, ce nu-ti permite sa actionezi? Poate fi lenea sau confortul, sau poate motivatia. Închide ochii si gândeste-te o clipa, permite-ti sa aflii raspunsul.
- cauta resurse existente pentru atingerea scopului. Gândeste-te acum de ce ai avea nevoie pentru a-ti îndeplini visul. Poate e nevoie de energie sau credinta, sau poate de anumite persoane. Cum le poti contacta sau gasi? Ce materiale îti trebuie pentru aceasta?
- Ai nevoie de resurse suplimentar? Aici poate fi vorba de o investitie materiala, de bani.
- Ce posibilitati de realizare ai?
- Enumera-le pe toate: în ce mod poti ajunge la scopul tau?, ce cai ai pentru asta? Care este primul pas pe care îl vei face?
Anatole France spunea: “pentru a realiza lucruri marete nu trebuie doar sa actionam, ci sa si visam, nu doar sa planificam, dar si sa credem.”
Sfatul meu e sa îndraznesti sa faci ceea ce poti visa.
Fi perseverent în actiunile tale!
Scrie-mi un comentariu si spune-mi câte vise ti-ai notat pâna acum si daca ai început sa muncesti pentru tine.
“Cand lucrezi, Tu esti un flaut prin care trece soapta orelor, transformandu-se in muzica.
… Si ce inseamna sa lucrezi prin iubire? Inseamna sa tesi haina cu firele extrase din popria ta inima, constient ca cea care va purta haina va fi iubita ta… “
(Kahlil Gibran, Profetul)
Ce inseamna sa lucrezi prin iubire?
Ne-am apropia de raspuns, intelegand ce inseamna sa lucrezi cu pasiune, cu pathos, cu entuziasm.
In cartea sa Cele sapte legi spirituale ale succesului, Deepak Chopra vorbeste despre legea dharmei sau legea menirii in viata, aratand ca atunci cand lucrezi ca sa implinesti menirea ta reusesti sa atingi nu doar prosperitatea, ci mai mult, sa atingi vietile altora intr-un fel care imbunatateste lumea.
Spuneam data trecuta ca esential, pentru succes, e sa faci ceea ce faci cu pasiune.
Si asta echivaleaza cu a avea “in dotare” nu doar cea mai putenica masina, ci si combustibilul necesar sa prinzi cate sute vrei pe ora. Chiar si soselele cele mai bune si drumul liber…
Pentru ca ceea ce faci cu pasiune faci usor, placut, aproape fara efort, desi poate presupune intampinarea si chiar depasirea multor obstacole. Dar nu le simti asa de tare, ori chiar daca le simti, puterea pe care ti-o da invingerea lor face sa fii propulsat peste cateva trepte de viteza, ca si cum ai zbura cu o nava cosmica.
Pasiunea, forta aceea interioara care te face sa lucrezi fara sa simti nevoia de odihna ori de hrana, timp de ore intregi, care te tine in forta cand altii abia se misca, e o resursa interioara care trebuie captata si folosita toata viata.
Si cum asta da secretul reusitei, ea trebuie gasita devreme, din copilarie.
Deepak spune in cartea amintita:
“Orice om are un talent unic si o maniera unica de a-l exprima. Exista ceva ce putem face mai bine decat oricine altcineva din intreaga lume. Oricarui talent unic (si expresiei sale manifestate) ii corespund o serie de nevoi unice. Atunci cand aceste nevoi se suprapun peste expresia creativa a talentului nostru, scanteia produsa da nastere la abundenta si belsug. Exprimarea talentelor noastre pentru a raspunde acestor nevoi creeaza prosperitate.
Daca i-am invata pe copii acest principiu inca de la inceputul vietii lor, am vedea ce efecte remarcabile poate sa produca el. Personal, am facut acest lucru cu copiii mei. Le-am spus intotdeauna ca exista un motiv pentru care se afla pe aceasta lume si ca ei trebuie sa descopere singuri care este acest motiv. Copiii mei au auzit aceste lucruri de la varsta de patru ani. In plus, i-am invatat cum sa mediteze, dupa care le-am spus: “As dori sa nu va temeti niciodata, dar niciodata, in legatura cu felul in care va veti castiga existenta. Daca nu veti reusi singuri acest lucru, eu voi avea grija de voi, asa ca nu trebuie sa va faceti griji. As dori de asemenea sa nu va concentrati excesiv asupra notelor pe care le obtineti la scoala. Nu tin sa deveniti cei mai buni. Ceea ce mi-as dori in schimba in formarea voastra ar fi sa va puneti intrebarea in ce fel puteti servi umanitatea si care sunt talentele voastre speciale. Fiecare om are un talent special pe care nu-l mai are nimeni altcineva, si fiecare are o maniera speciala de a exprima acel talent, pe care nimeni nu o mai are.” Si astfel toti copiii mei au ajuns la cele mai bune scoli, au avut cele mai bune note si fiecare incearca sa-si exprime unicitatea concentrandu-se asupra lucrurilor pe care le au de daruit.”
Iata ca gasirea din timp a talentului, a acelui dar pe care il avem cu totii pentru omenire nu tine de varsta. Poate fi gasit din copilarie, poate fi descoperit mai tarziu, dar e important sa-l gasim.
Cum ne descoperim ceea ce ne pasioneaza?
In primul rand, acel ceva facut cu pasiune ne produce o anume stare. Facem ceea ce facem cu atentie marita, cu placere, cu interes constant si chiar crescand, timp de ore intregi, fara pauze, uitand de timp, de noi, de orice altceva… Imi amintesc aici o istorioara amuzanta cu Isaac Newton, care era adancit intr-un studiu si nu avea habar de altceva. Un amic, invitat la masa, a sosit la ora potrivita. Majordomul l-a instiintat pe Newton, care a trimis vorba amicului sau sa il astepte putin, ca vine, vine el… Dupa un timp, omul nostru a aratat nerabdare, iar majordomul a intrebat iar pe Newton, care a trimis invitatie amicului sa inceapa sa manance, ca el vine uite-acusi… Omul a mancat linistit tot puiul, a mai stat o vreme, apoi a multumit si a plecat. Intr-un tarziu, Newton s-a ridicat de la masa de lucru si a cautat ceva de mancare. S-a dus la masa, a ridicat capacul si a vazut o farfurie goala. “Ia te uita, ce distrat sunt – a zis el -am si uitat ca am mancat”…
Cam asa e lucrul cu muulta, foarte multa pasiune…
In al doilea rand, ceea ce ne pasioneaza ne iese bine. Adica facem ce facem cu placere dar si cu pricepere. Suntem priceputi mai bine la cate ceva. Unii sunt mesteri innascuti, altii buni cantareti ori desenatori, ori priceputi la gradinarit, ori la calculatoare etc. De aici, din observarea a ce facem mai usor si mai cu indemanare, putem gasi ceea ce ne pasioneaza.
In al treilea rand, dar nu ultimul, ca importanta, ceea ce ne pasioneaza puternic este si ceea ce atinge viata celor din jur, schimband-o in bine. Este darul nostru, cum ziceam. Daca din doua-trei activitati care ne pasioneaza nu ne putem hotari care e cea mai importanta pentru noi, nu avem decat sa urmarim care din ele aduce mai mult in viata celor din jur. Care e remarcata de prieteni ori chiar necunoscuti ca fiind importanta, interesanta pentru ei. Care are o contributie mai mare la binele celorlalti. Aceea este cea care trece din pasiune in vocatie. Adica menirea noastra printre semenii nostri.
Daca o gasim, suntem pe cale sa atingem nu doar prosperitatea, ci o viata implinita din toate punctele de vedere. Pentru ca punerea in slujba nu doar a noastra insine, ci si a celorlalti, atrage in viata noastra momente de gratie.
Dar despre astea, despre momentele de gratie povestim data viitoare.
Pana atunci, incercati sa va gasiti propriile pasiuni, alegand dintre ele pe cea mai puternica. Si poate ne veti impartasi si noua ceva din ce descoperiti…
Ieri am fost in vizita la o prietena. De fapt, ea a venit in vizita in Romania, sa-si revada mama. O face de doua ori pe an, caci traieste in Japonia de peste 30 de ani. Mama ei sta intr-un bloc de patru etaje, si vecinul “de sub ea” este un tanar de 23 de ani. Isi cauta de lucru si ar vrea sa intre intr-un domeniu anume. Baiatul are doar mama, tatal a murit mai de mult si el sta cu mama, cam bolnava…
Vorbind de cum am cautat si eu si de cum am tot schimbat, pana la urma Elena l-a invitat pe Alin, sa vorbim “fata in fata”.
Alin e un tanar minunat. Placut, zambind frumos, deschis, se vede ca are deja ceva din acel aer al barbatului care “tine casa”. Lucreaza de trei ani, dar ar vrea sa incerce “altceva”. Pare mai bun acel altceva, mai bine platit. Vorbim, povestesc cum am incercat si eu si ce am gasit, cum am schimbat pana la momentul “prezent”, si incet-incet desfacem niste fire. Nu multe, doar cateva, cat sa stabilim un “plan de bataie”. Pe urma Alin pleaca si eu vorbesc cu Elena. Ea imi spune:
- E un baiat tare bun, muncitor, serios…
- Se vede limpede, zic eu.
- E disperat, are nevoie de bani…
- Nu se vede, zic eu.Nu se vede ca e disperat. Mi se pare ca e destul de chibzuit si ca stie ce vrea, acum.
Dar… doar acum. Da, are nevoie de bani, caci e greu. Mama bolnava, fara tata… Baiatul insa a terminat o facultate, urmeaza masteratul…. Si totusi… Alin se vede impins deoparte la interviuri, lovindu-se de un mare obstacol: lipsa de experienta.
- Da – i-am zis eu – multi vor sa angajeze tineri foarte tineri, cel mult 25 de ani, care sa aiba cinci ani experienta, din care vreo trei afara, sa stie sapte limbi straine (desi in companie nimeni nu stie perfect nici trei, poate nici doua), si sa vrea si salariul mediu ori chiar minim…
Desigur, exista si cazuri disperate. In care accepti orice pentru ca nu ai pe moment alternative prea multe nici prea bune. Dar de multe ori, dupa ce accepti, ramai acolo. Si trec anii… Si vezi pe altii trecand in viteza pe langa tine, “pe cai mari”, cum se zice.
“Au avut mai mult noroc”, iti zici, si strangi din dinti, acceptand coceanul care ti se serveste pe post de masa – dimineata-la pranz-si seara.
I-am aratat lui Alin ca are un avantaj, acolo unde el nu vede, unde chiar credea ca e un “handicap”. Avantajul lui enorm este varsta. Faptul ca e foarte tanar e un mare avantaj. Poate sa aleaga devreme drumul pe care sa paseasca spre cee ce il implineste.
Lipsa de experienta este chiar cautata de unii angajatori, care vor fie sa formeze ei pe cei care intra in companie, fie doar sa fie sigur ca angajatul nu va cere mult la salariu.
Nu e deloc avantajos sa generalizam: “toti vor oameni cu experienta, toti vor oameni tineri”…Conteaza incercarea, mersul inainte. E important “sa tii cu tine”. Sa stii ce valorezi. Si sa crezi in tine.
Despre asta vom mai povesti, acum ma intorc un pic la Alin si la cautarea lui.
Din start e important, e esential, cand pleci la drum, sa fixezi o tinta. Daca te urci in taxi, omul de la volan te intreaba el, in caz ca esti in transa si casti gura pe geam:
“- Unde va duc?”
Trebuie sa-i dai adresa, nu?
Numero uno, cand “pleci sa-ti cauti norocul”, e sa stii ce vrei. Mereu sa te intrebi ce vrei. Daca iti de deja clar, daca deja ai studiat si ai lucrat la asta, e mult mai simplu, dar daca nu… Sunt multi tineri, ca Alin, copii buni, care invata bine, cu note de 10, dar cand termina scoala nu stiu exact ce vor face. Fiindca se ghideaza doar dupa ce spune piata. Ce spun prietenii, ce se aude, se citeste, se vede. Confunda pe ce vor cu ce este posibil, cu ce pare posibil, in anumiti paramentri, cu ce se ofera…
Desigur, e important sa tii cont de asta, doar nu te faci fantanar in Sahara, dar de fapt stii care e secretul? Stii cum ajungi sa faci cel mai usor pasii spre succes, acolo unde te simti bine din cat mai multe puncte de vedere?
L-am intrebat pe Alin:
- Dar tu ce ai vrea sa faci?
Nu ii era inca limpede. Ceva care sa ii faca rost de bani. Dar ce? Ce esti gata sa accepti, doar pentru a face rost de bani? Cu alte cuvinte, pe cat esti gata sa te vinzi? Poate asa ar fi sunat, dur, taios, o intrebare. Dar Alin e baiat bun, si nu merita asa ceva.
Daca tot e sa vrei, cum ar fi sa vrei pana la capat? Cum ar fi sa fii si prosper si fericit nu cu ceea ce trebuie ci cu ce vrei sa faci? Cum ar fi sa iti placa ceea ce faci si sa faci asa de usor, asa de placut, incat sa fie aproape sau chiar fara efort? Cum ar fi sa faci ce faci din si cu PASIUNE?
Luisa, fata Elenei e in Japonia. Are 20 de ani. Se straduie din greu sa stea cu chirie in apropiere de Tokio, unde a facut deja doi ani de scoala de muzica. A abandonat un an, acum a luat-o de la cap cu alta scoala. Face tot muzica. Ea canta dumnezeieste -am ascultat pe caseta- dar nu are inca incredere in ea. Are emotii mari care o gatuie. Pe o cantareata, sa o gatuie emotiile, asta e chiar “problema”…
Nu voi mai povesti prea multe. Dar as vrea, ca si solutie la situatiile in care se afla Alin si Luisa, poate si altii ca ei, sa va spun o scurta poveste.
O fetita ilegitima a unei tinere negrese este lasata in grija bunicii. La trei ani, fetita deja stia sa citeasca. Asta i-a placut, cum avea sa spuna ea peste ani. I-au placut cuvintele. Tot ce e avut, in copilaria plina de neacazuri, au fost cuvintele. Felul in care scria in clasa a treia un copil de negri saraci, care invata intr-o scoala de albi instariti, a impresionat pe profesori. Fetita citea carti despre viata negrilor, in special a celor care cunoscusera sclavia. O interesa mult viata comunitatii si deja avea ceva de spus. La saptesprezece ani are primul job la un post de radio, intr-o emisiune de stiri. Singurul redactor de stiri, de culoare, in Nashville. La 22 de ani are primul ei show de televiziune “Oamenii spun”, in care aduce povesti adevarate de viata, cu impartasirea vie a trairilor celor invitati. Felul ei de a face emisiunile tv devine in scurt timp marca unui spectacol care inspira si misca oamenii. La 29 de ani isi face propriul talk show, care va atrage personalitati si oameni simpli si prin care va reusi sa schimbe in bine cursul vietii multora. Fetita aceea, care si-a gasit pasiunea in cuvinte, in forta lor, si a hranit-o pana si-a atins implinirea, se numeste Oprah Winfrey.
Toata structura vietii noastre are la baza credinta care ne-a fost bagata in cap inca de cand eram copii si anume ca fara recunoastere suntem nimeni, suntem lipsiti de valoare. Fara a termina o facultate dupa care apoi imediat sa te angajezi, sa primesti un salariu mizer, care sa nu-ti ajunga nici pentru intretinere, dar cu care sa ai cica siguranta ca ai de unde iesi la pensie.
Asa ca, toti facem ceea ce am invatat sau copiem modele parentale.
Muncim pentru altii cu speranta ca intr-o buna zi sa fim promovati pe un post mai bun, asteptand o amarata prima de sarbatori si daca ai noroc de un concediu pe an, esti un caz fericit.
Hmmm…nu ti se pare ca s-a intors lumea cu susul in jos?
Munca trebuie sa fie importanta, o bucurie prin ea insasi. Trebuie sa muncesti, nu ca sa fi recunoscut, ci pentru ca iti face placere sa fii creator.
Trebuie sa iubesti munca de dragul ei.
Asa trebuie privite lucrurile – muncesti daca iti place sa muncesti. Nu cauta recunoastere, daca ea vine – foarte bine, daca nu vine, nu te gandi la ea.
Implinirea ta trebuie sa fie munca in sine. Daca fiecare om ar invata arta de a-si iubi munca, indiferent care e ea, daca ar face-o cu placere, fara sa urmareasca recunoastere, am avea o lume mult mai frumoasa, o lume in care exista numai sarbatoare.
Dar, in zilele noastre, asa cum stau lucrurile, dorinta de recunoastere face ca nimeni sa nu munceasca in tihna, liniste, facand cu placere ceea ce face. Iar viata e alcatuita din lucruri marunte, pentru ca nu se dau premii sau titluri care sa reflecte recunoasterea.
Urasti munca, nu-ti place, dar o faci pentru recunoastere, pentru ca vei fi respectat si apreciat?
Decat sa te gandesti la recunoastere, mai bine reconsidera munca.
O iubesti ?
Foarte bine.
N-o iubesti ?
Schimba-o !
Parintii, profesorii iti baga in cap ca trebuie sa fii recunoscut, acceptat.
Asta e o strategie foarte vicleana de a tine oamenii sub control.
Invata un lucru de baza : fa ce vrei sa faci, iubeste ce faci, si nu cere recunoastere.
De ce sa stai cu mana intinsa pentru acceptare ?
Cauta in tine, poate nu-ti place ce faci, poate ca te temi ca esti pe drumul gresit. Acceptarea te va ajuta sa simti ca ai dreptate. Problema tine despre ce simti tu in sinea ta, n-are nicio legatura cu lumea exterioara.
Si de ce sa depinzi de altii ?
Orice om care are personalitate traieste din propria iubire, din propria munca, fara sa-i pese de ce spun altii.
Increderea in tine iti lipseste pentru ca nu ai trait destule experiente, rele si bune.
Asadar, care ar fi primul pas ca sa incepi sa dobandesti incredere in tine?
….
…
….
Te-am lasat sa iti dai raspunsul singur. Experiente. De asta ai nevoie.
Acum, exista o chestie misto care are un nume nu la fel de misto. Se cheama curba de invatare.
Ce ai vrea tu defapt este sa eviti curba de invatare, dar in acelasi timp sa ai rezultatele dorite. Dupa cum deja ai vazut pe pielea ta nu este posibil sa stai cu mana in fund si universul sa iti faca cadouri.
Curba de invatare are urmatorii pasi:
1. Curaj si energie sa actionezi
2. Esec ( orice activitate sau abilitate noua incepi sa o dezvolti, esecul e parte fireasca din procesul de invatare)
3. Perseverenta ( nu te lasi doborat de esecuri. Modalitatea de a nu mai suferi esecuri niciodata este sa inveti ceva de fiecare data cand gafezi. Asa-i ca e fain gandul ca nu vei mai suferi esecuri niciodata? ?
4. Curaj inca o data si lectii invatate
5. Succes
Cam asta e pe scurt.
Mai ramane sa alegi domeniul in care vrei sa ai incredere in tine. Pentru ca nimeni nu poate avea incredere oarba in propria persoana in orice situatie. Daca ma pui sa pilotez un avion cu 200 de pasageri o sa mor de frica.
Dupa ce iti alegi domeniul, de exemplu, daca esti baiat, succes cu femeile, sau sa devii sufletul petrecerii si sa invingi timiditatea sau orice vrei tu, iti iei un jurnal. Un caiet.
Apoi te apuci sa experimentezi in domeniul ala si iei notitze. Si la fiecare 10, 20, 30 de zile te uiti pe notite si cauti tipare. De exemplu sunt fete care sunt interesate de tine si tu nu faci nimic. Si asta se intampla in toate experientele tale.
E clar ca e nevoie sa inveti seductie. Pentru ca esti barbat si tu esti cel care actioneaza. Altfel chiar daca te abordeaza ea si te iubeste, tu fiind un pampalau, cand apare un barbat adevarat cu tupeu si care stie sa creeze atractie ea te paraseste in secunda 2 pentru ca are ” sentimente” mai puternice pentru celelalt tip. E mama natura la lucru.
Asadar nu-ti fa iluzia ca poti lua seductia cu jumatati de masura. Ai nevoie de o trezire dura la realitate.
Pe langa jurnal, mergi la librarie AZI si cumpara cartea ” Cei 6 stalpi ai increderii in sine de Nathaniel Branden” . Iti va deschide ochii, o carte de 5 stele din 5.
Si ca sa iti satisfac si nevoie de recompensa imediata ? citeste si articolul asta a lui Raul, mi se pare potrivit pentru tine acum: http://www.artaseductiei.ro/ce-te-motiveaz…ductie-lectia-1
Iti doresc o calatorie plina experiente si esecuri din care sa inveti sa fii puternic ca un spartan, nu slab… cum esti acum ?
“- Cand ai examenul?
- Maine, de la 10…
- Si stii?
- Da, dar nu cred ca-l iau… Mi-e teama ca nu stiu suficient…”
Cum sa nu te iei cu mainile de par (la figurat ) cand auzi asa? Tocmai copilul tau, caruia i-ai explicat deja de o suta de ori cum sta treaba ! Eh, numerele merg pana la infinit, o suta unu face si el parte din sir, asa ca …doar mama invataturii e repetitia, nu ?
Credinta muta si muntii – spune un vechi proverb. Puterile tale, atat fizice cat si psihice, pot fi amplificate prin credinta, sau daca iti place mai mult prin INCREDERE. Cu siguranta ca ti s-a intamplat macar odata, crezand ca un lucru e extrem de usor de facut, sa-l faci aproape de la sine, fara sa depui nici un efort. Cand pornesti cu ideea ca ceva e greu de realizat sau iti depaseste posibilitatile, treaba chiar devine asa, asta in cazul in care nu ai abandonat din start realizarea ei. Pesimismul si neincrederea in fortele tale sunt clar sursa esecului.
Sugestia pozitiva te mobilizeaza, iti creste tonusul psihic, ajutandu-te sa iti atingi mai repede si mai usor scopul. Ea depinde in mare parte de gradul tau de receptivitate la o idee, un gest, o imagine sau un cuvant. Sugestia negativa, devenita energie negativa, te franeaza din mersul ascendent.
O mare responsabilitate o au din acest punct de vedere fata de viitorul copiilor chiar parintii. Prin critici repetate si reprosuri aduse in mod exagerat, ei pot induce o serie de complexe puternic marcante personalitatii copiilor – teama, pesimism, inferioritate, care conduc la o eronata imagine nesatisfacatoare despre sine si implicit la lipsa de respect de sine.
Distrugerea sugestiilor negative care te conduc este o etapa importanta in dezvoltarea ta personala. Una din cele mai simple metode este autosugestia- fixarea, voluntara sau involuntara, a unei idei la nivel subconstient. Sugestia insistenta ca un lucru se poate face cu usurinta iti va aduce rezultatul dorit fara intarziere si fara prea mari eforturi.
Primul pas pe calea succesului in viata este dezvoltarea ideii si permanenta sa alimentare cu increderea ca se va realiza.Toate actiunile ulterioare in acest scop vor fi pline de optimism, de energie pozitiva si nu vei avea niciodata ocazia sa te simti obosit sau plictisit si nici sa vezi piedici si bariere la fiecare pas.
Cuvintele pe care le folosesti au de asemenea o mare capacitate de autosugestie, prin imaginea mentala pe care o evoca, prin starile emotionale asociate, prin diferentele semnalate sau prin simbolistica proprie.
Primul care iti asculta cuvintele esti chiar tu ! Gandeste inainte de a le rosti !
Incearca sa-ti inlocuiesti in vocabular cuvintele cu aspect negativ referitoare la situatii nefavorabile (problema, esec ) cu termeni care sa reflecte o cat de mica parte pozitiva a respectivei situatii, pentru ca stii ca in orice rau e si un bine (oportunitate, experienta).
Schimba cuvintele negative cu cele pozitive si daca poti, chiar si pe acestea cu unele entuziaste si iti vei schimba automat modul de a vedea lucrurile, de a gandi si chiar de a trai.
Gandeste pozitiv, vorbeste cum gandesti si toate actiunile tale vor dobandi un plus de energie pozitiva.
Fii deci atent ce gandesti si ce vorbesti, pentru ca “We are what we think. All that we are arises from our thoughts. With our thoughts, we make the world.”, dupa cum spune Buddha. Si nu uita ca in vremurile in care traim persoana care spune ca un lucru e imposibil, tocmai a fost intrerupta de cea care l-a facut!
“Lupta Dreapta se poarta in numele viselor. Cand acestea explodeaza in noi cu toata vigoarea, in tinerete, avem mult curaj, dar inca n-am invatat sa luptam.
Dupa multa cazna, invatam sa luptam, dar atunci nu mai avem acelasi curaj in lupta. De aceea ne intoarcem impotriva noastra si ne luptam cu noi insine, ajungand sa ne fim cel mai mare dusman. Zicem ca visele noastre erau infantile, greu de realizat sau rodul necunoasterii realitatilor vietii. Ne inabusim visele pentru ca ne este frica sa luptam in Lupta Dreapta.” (Paulo Coelho - Jurnalul unui mag)
Cat de des vad in jurul meu oameni care au ajuns sa depuna armele… Blazati, scufundati in acea rutina care nu-i lasa nici sa moara, nici sa traiasca. Plictisiti, traind dupa-amiezele de duminica, in care pare ca nimic nu mai misca, nu se mai petrece mare lucru… Iar ziua de luni incepe greu de tot, intr-o mare lipsa de chef, asteptand deja vinerea, de parca ar avea mari proiecte pentru cele doua zile libere…
Iar cand vine week-end-ul, urmeaza aceleasi dupa-amieze plicticoase, in care, dupa o eventuala vedere cu cativa prieteni, vine o noua luuunga tragere de timp. Mereu, cu aceeasi nemultumire… Cu o concluzie oftata: “Uite asa se trece viata…”
Hmmm, parca nu asta ne-am dorit, cand eram foarte tineri. Parca aveam aripi si ne doream mai mult. Vedeam scenarii indraznete. Si chiar, lucru maret, VISAM.
“Unde ne sunt visatorii?” ar spune Alexandru Vlahuta…
Momentul confruntarii apare in viata fiecaruia. Bilanturile se fac, fie ca vrem, fie ca nu. Iar pretul neascultarii chemarii interioare, al visului abandonat, este intotdeauna mult prea mare. Este lipsa dulcetii vietii. O viata golita de bucurie…
Nimeni nu-si doreste asa ceva. Si atunci, ce-i de facut? Cum sa iesi dintr-un scenariu asa de sumbru?
Primul lucru e sa iti cunosti visele. Sa le recunosti si sa vezi de unde vin. Din ce parte a sufletului tau, dinspre ce pornire, de la ce aptitudine a ta se trage acea chemare.
Unii descopera de foarte tineri asta. Picteaza, scriu, joaca fotbal, desurubeaza maruntaie de masini, deseneaza ori canta, rezolva necunoscute, fac anumite lucruri cu placere si usurinta. Poate aici le e chemarea… Altii afla mai tarziu, intr-un anume context, ca ar fi fost buni la ceva, ce nu-si imaginasera macar. Poate fi o descoperire la treizeci, patruzeci, ori cine stie cate zeci de ani.
Indiferent de cand se intampla, important e
Sa crezi in visul tau. In capacitatea ta de a realiza acel ceva, acel vis.
Asa s-au nascut inventiile marete. Edison a crezut in el, in visul lui de a face lumina. Vis “inceput” de mic, de cand a fost nevoie de lumina, noaptea, pentru ca doctorul sa o poata opera urgent pe mama lui…
Asa s-au nascut marii sportivi. Marii muzicieni.Marii descoperitori. Asa a crezut in el insusi, in chemarea lui, Columb, desi nu avea nici un indiciu clar, curat, ca va gasi pamant. A mers inainte, desi chiar echipajul corabiilor dadea semne de revolta.
Chiar daca uneori nu intrevezi capatul drumului, e foarte important sa crezi
si apoi
Sa gasesti resurse.
Mai intai, le cauti, desigur. Ele sunt:
Resurse proprii, care determina pastrarea ta, in ciuda oricaror piedici, pe drumul ales.
Sunt calitatile tale, acelea care te ajuta sa faci unele lucruri mai usor, ori poate chiar cu talent.
Pe langa calitati, sunt faptele tale. Pasii mici, dar parcursi, dau si satisfactie si feedback, incurajandu-te prin ceea ce iti iese, dand corectii acolo unde mai ai de ajustat cate ceva.
Si mai ales, entuziasmul. Bucuria cu care faci ceea ce faci. E o resursa fantastica, din care iti trebuie o doza zilnica. Pe masura ce faci pasii, el creste. Si pe masura ce depasesti obstacolele, iti este si mai mare. Te sustine pe perioadele in care apare “golul” de realizari, cand nimic pare ca nu merge. Neaparat, trebuie sa te orientezi atunci spre ce te entuziasmeaza, ca sa dai iar forta actiunilor tale.
Desigur, aici, la resure proprii e acel “crezut in tine” pe care insa l-am detaliat mai sus, ca element-cheie pentru implint vise…
Si mai e ceva: tineretea. O resursa fantastica. Specifica frumoasei varste… Acest curaj al tineretii este un atu ce trebuie folosit din plin, pentru a nu se pierde, pentru a nu pierde “Lupta Dreapta”… Cand descoperi visul tau de tanar, e grozav sa te folosesti de resursa asta.
Resursele imprumutate, ceea ce poti primi de la altii, nu sunt deloc de neglijat. Pot fi sfaturi, chiar suport material, in diverse forme, ori doar preluarea unui model. De multe ori, modelul face enorm pentru noi daca stim sa ni-l alegem (vezi articolul cu pricina). Le numesc resurse imprumutate, pentru ca se intampla sa avem sansa de a raspunde darului primit, cel putin cu recunostinta, daca nu chiar cu alte forme prin care ii facem pe “donatori” sa fie bucurosi de ajutorul dat. Ma gandesc la parintii copiilor care au reusit performante deosebite. La parintii Nadiei Comaneci de plida… Ori la cei care incurajeaza un campoin la schi. Sigur se simt bine ca au luat parte la lupta lui cu el insusi, cand a “fortat” pentru victorie, iar ei au strigat cat ii tinea gura “hai!hai!hai!” pe partie…
In timp, cel care isi urmeaza visul gaseste un sens propriei sale vieti. Se umple de satisfactii, chiar si pentru pasii mici. Si dupa ce implineste un vis e posibil sa ii placa si sa mai aleaga ceva, si inca ceva… Important e sa ne urmam chemarile, care nu ne tradeaza niciodata. Ele contureaza cele mai frumoase desene ale destinului nostru si ne fac sa fim patrunsi de implinire. Iar un om implinit este intotdeauna unul care influenteaza pe cei din jur in bine, “sfintind locul”, cum se zice…
Despre ce pot face cei care isi urmeaza visele vom mai povesti.
Pana atunci, va doresc tuturor sa va descoperiti cel mai indraznet, cel mai frumos vis al vostru. Si apoi sa vedeti de ce este el cel mai frumos…
Va mai impartasesc ceva: Copil fiind, mi-a placut cantecul din filmul “Vrajitorul din Oz”. Am visat sa cant si eu asa.
Nu chiar in plina tinerete, mi-am implinit visul.
Fara a fi neaparat o vedeta, am cantat pe o scena “Somewhere over the rainbow”. Un vis implint…
Lucruri de genul asta se intampla cand astepti prea multe de la cei din jur si prea putine de la tine.
Si acum ajungem la radacina problemelor pentru fiecare om. Propria persoana.
Esti tanar si ai destule calitati care te fac sa crezi ca meriti mai mult. Asa e, doar ca nu ai invatat sa valorifici calitatile.
Cat timp iti petreci lucrand la propria ta persoana? In cazul tau ma refer sa lucrezi la a deveni o persoana interesanta.
Pari un baiat inteligent. Spune-mi si mie, ti se pare normal sa stai acasa in scaun sau in pat si sa te gandesti ca sunt femei care te plac, dar nu are rost sa faci nici un pas pentru ca vei suferi un esec?
Ti se pare normal ca atunci cand vine vorba de femei, atractie, emotii, sex sa te gandesti inainte la scenarii care exista doar in capul tau si apoi sa nici nu actionezi?
Daca imaginatia ta are o influenta atat de mare asupra actiunilor tale din viata reala, macar IMAGINEAZA-TI chestii faine. Sau esti masochist?
Ti se pare normal sa spui ca marea ta problema este lipsa de experienta, in timp ce tu nu faci nimic ca sa dobandesti aceasta experienta?
Iti spun eu ce sa faci. Te duci la fetele care te plac, desi poti merge fara problema si la alea care nu lesina cand te vad, si le spui ca vrei sa va vedeti. Dupa ce te refuza TOATE, vi si ne spui ce anume ai facut si noi incercam sa te ajutam. Apoi, daca accepta si te intalnesti cu unele, dar nu ajungi la ce vrei tu , din nou, vi si ne spui ce anume ai facut si cum, iar noi din nou incercam sa te ajutam. Si tot asa, pana cand vei dobandi experienta.
Ai sa constanti ca pentru fiecare pas important cu o femeie, de la abordare, trecand pe la intalnire, atingeri, body language, creat o conexiune emotionala si pana la sarut, intimitate si sex, exista o caruta plina de solutii dar pe care trebuie sa le aplici si sa vezi care ti se potrivesc.
Tu ai multe presupuneri si ganduri. E ABSURD sa te gandesti la lucruri INAINTE sa le faci.
TRAIESTE, actioneaza si apoi cu feedback-ul pe care il ai, poti sa evaluezi situatia.
Oamenii traiesc prea mult in capul lor si fac prea multe presupuneri despre ce e posibil si ce nu.
Apoi, ma intreb cum iti imaginezi tu, ca daca ar fi oameni care sa te duca in cluburi… asta te va face un om mai fain, mai interesant, un magnet pentru femei si cu lumea la picioare. Esti acelasi om si acolo, cu aceleasi nesigurante, temeri si stil.
Ceea ce te va face un om mai bun, mai interesant, un magnet pentru femei si cu lumea la picioare e DESTINUL TAU. Tu cine esti si ce scop ai in viata?
Multa lume se sperie cand aude un cuvant ca destin, pentru ca nu stie ce inseamna si ii este frica sa descopere. Asa cum am mai spus, cred ca esti un baiat destept si daca tot iti place sa gandesti mult, ia gandeste-te. Iti dai seama ca problemele pe care le ai acum sunt niste probleme mici si neinsemnate? Am mai spus-o:
Sursa nefericirii pe care o simti acum nu e colega de la lucru, nu e lipsa de experienta cu femeile, nu e lipsa oamenilor care sa te duca in club si sa te tuneze ca sa devii un star.
Sursa nefericirii tale o reprezinta asteptarile mari pe care tu le ai de la cei din jur si asteptarile mici sa inexistente pe care le ai fata de PROPRIA TA PERSOANA. Nu astepta nimic de la nimeni. Astepti degeaba. Nu e nimeni pe lumea asta care sa vina si sa iti dea pe tava ce ai tu nevoie ca sa te simti implinit si multumit.
Ce trebuie sa faci e sa scoti din tine acele lucruri care te vor face o persoana extraordinara:
- Sa ai destin. Uite-te la viata ta si la pasiunile tale. Ce iti place sa faci? Cum ai putea face lumea din jur mai buna si cum ai putea oferi celor din jur ce ai tu mai bun?
-Sa inveti despre personalitate si nevoile oamenilor . Invata ce ii motiveaza, invata ce nevoi au si vino in intampinarea lor. Da-i primul tu, nu astepta sa primesti.
-Sa incurajezi oamenii si sa crezi in ei cand nimeni nu crede, nici chiar ei insisi.
-Sa stii sa aduci emotii pozitive, optimism si distractie peste tot unde te duci. Cand ai ocazia sa te distrezi, sa fii cel care da tonul. Fa ca oamenii sa isi aduca aminte de ziua sau noaptea in care ai fost si tu acolo si fa-i sa isi doreasca sa fii si data viitoare.
-Sa spui povesti, sa citesti in palma, sa interpretezi scrisul de mana, sa le spui oamenilor despre ei si sa ii ajuti sa se descopere.
-Sa lasi dracului temerile si nesigurantele. Cand ai de gand sa si traiesti? La 50 de ani? Stii ce zice un om de 50 de ani? “Ce stiu la 50 de ani stiam si la 20. 30 de ani am facut doar o munca de verificare”. Actioneaza si invata din intamplari.
Intr-o vreme a vietii mele am facut o alegere care m-a scos din multe obiceiuri.
Renuntand la un job care ma incorseta, in care nu faceam cu placere ceea ce faceam, am renuntat, desigur, si la banii pe care ii luam, luna de luna…
Traind din “rezerva”, adica fara sa “produc”, in acea pauza de respiro am invatat enorm despre mine.
Unul din lucrurile importante, pe care le port cu mine de atunci, e intelesul lui “a da”, a oferi. Credeam ca pentru a putea sa dau, trebuie neaparat sa am ceva, si doar ceva anume putea fi dat. De pilda, ajutor banesc celor aflati in lipsa.
Am primit insa eu insami ajutor, prin intermediul unei carti. O prietena mi-a dat cu imprumut o micuta carte a… altei prietene (stiti cum e, nu?). O carte scrisa de Neale Donald Walsch, in care vorbea despre Abundenta. Neale a trait o vreme in saracie, dormind in parc si cautand hrana in gunoaie. Povestea in carte cum facea, in vremuri bune acum, ateliere despre abundenta cu oameni de diverse categorii, ca si profesie, varsta ori preocupari. Dar toti doreau sa aiba abundenta. El ii invata cum s-o ofere, de acolo de unde ei credeau ca le lipseste.
La pauza, un domn s-a apropiat de el si i-a spus ca el chiar nu are de unde oferi. Ca e atata de lipsit de mijloace materiale, incat abia a strans, de la prieteni, banii sa vina la seminar. Si ca nu vede de unde poate sa ofere ceva altora.
Neale l-a intrebat atunci daca are vreo calitate, vreun dar al sau, cu care se remarca el mai usor. Omul i-a spus ca da, are simtul umorului si spune bancuri bune.
“- Ok, – i-a spus Neale – ofera atunci din timpul tau altora si adu celor din jur bucurie prin glumele tale. Ia vezi, ar merge asta?”
In pauza, omul nostru s-a dus in sala de mese, unde erau multi oameni, veniti la alte prezentari si cursuri. S-a apropiat de unii si le-a spus un banc. Pe urma, a mers la altii. Desigur, a fost pe la cei pe care ii ochea el, vazandu-i mai abatuti sau prea preocupati. Le-a descretit fruntile si a facut chiar un fel de mic “show”. A primit chiar aplauze.
La terminarea pauzei, s-a dus la Neale. Era radios, incantat de ce facuse, caci a face pe altii sa se bucure, il bucurase si pe el.
“- Ei, cum a fost? – a intrebat Neale.
- Grozav! Nici nu-mi vine sa cred… Si ma simt atat de bine!”
Si pe urma, Neale a scos la iveala o palarie, in care colegii de atelier, carora el le spusese povestea omului, stransesera o suma de bani ca sa-l ajute sa mai recupereze din costul cursului. Omul nostru a fost coplesit.
Citind aceasta poveste, am ales atunci sa ofer ce aveam: timp. Si asa, o vreme, am fost alaturi de niste voluntari, care ofereau timp si prezenta lor unor oameni aflati in suferinta. Am primit inmiit: lectii de viata, povesti de suflet, prietenii, bucurie, implinire. Am invatat multe, multe…
Nimic cu bani, nimic masurabil in bani. Si nici macar epuizabil, ca si valoare, pentru mine. Asa am aflat ca:
1. Poti oferi de acolo de unde ai
( In cazul meu: ceva timp, placerea de a scrie, de a vorbi si de a asculta, pasiunea de a cunoaste alti oameni, interesul pentru dezvoltare personala)
2. De unde ai, poti lua si nu se termina, ba chiar sporeste
Fiind vorba de calitati personale, cand oferi ceva folosindu-te de ele, nu doar ca nu le epuizezi, ci chiar le dezvolti. Si poate ca descoperi despre tine o noua cale, o noua menire in viata. Cine stie…
3. Cand oferi, Universul iti intoarce inmiit
Aici, cred, nu-i nevoie de exemple. Sigur aveti in viata voastra multe astfel de intamplari, in care darul oferit a fost rasplatit peste asteptari; chiar bucuria facuta alora e o rasplata care ne hraneste.
4. Pe masura ce oferi, te cunosti pe tine
In relatia cu cei carora le oferi ceva, intalnesti reactii neasteptate. Pot fi multumiri pentru darul tau, poate fi indiferenta sau chiar opusul lui “multumesc”, in fel si fel de forme. Cum vei primi toate astea, depinde de tine. Afli despre tine de ce faci darul:
Vrei sa ai o imagine buna, sa fii vazut ca “omul bun?”
Vrei sa fii iubit pentru ca esti placut si cu inima larga? Sau sa fii iubit ca esti asa cum esti?
Vrei sa oferi pentru ca simti ca poti ajuta? Stii sa te opresti, cand ti se refuza ajutorul?
De ce o faci? Pur si simplu, fiindca te impinge inima?
In timp, motivele pentru care darui se schimba, caci si tu te schimbi si cresti… Aici e o lunga poveste, poate vom mai spune multe, alta data.
Pana atunci, va invit sa vedeti ce resurse puteti gasi in voi, pentru a oferi celor din jur bucurie care vi se va intoarce inmiit. Sa gasiti motivele pentru care vreti sa oferiti.
Si poate chiar sa povestiti aici cum ati avut si voi bucurii cand ati daruit asa, din inima.
Nu, nu vorbim de piesa de teatru TV, regizata de Florian Pittis, dupa “City Sugar” a lui Stephen Poliakoff.
Intrebarea e chiar asta : Cum se chemau cei patru Beatles?
O intrebare pusa astazi, in birou, in timp ce vorbeam cu o tanara colega. In mod sincer, imi spunea ca “il stie pe Paul MacCartney”, dar nu prea stie de unde “il stie”…
Nu, nu e vorba de un caz de “incultura”. Colega mea gusta muzica buna, citeste mult, merge la teatru…
Mi-am dat seama ca se-ntampla altceva. Mi-am dat seama ca nu-mi amintesc de cand nu am mai auzit si n-am vazut pe Beatles. Cel putin, in emisiunile noastre, pe posturi romanesti. Nu ca m-as uita mult la televizor, dar uneori mai caut si mai prind ceva interesant.
Au disparut modelele. Beatles-ii au fost un model al unei generatii intregi, si al multora din alte generatii dupa aceea. Au inspirat oameni din lumea intreaga. Ce anume a facut asta? O muzica anume, desigur. Un ritm alert, un “beat” care a aprins inimile tinerilor nascuti imediat dupa la doilea razboi mondial. O sete de libertate, o naturalete si un cantec liber al dragostei, al tineretii. Un nonconformism elegant, nu anarhic, placut, tonic, nu periculos (desi poate mamele tinerilor fani ingramaditi sa-i vada n-ar fi de aceeasi parere).
Acesti tineri au fost indragiti de fanii care i-au ales ca model. Au fost urmati si copiati, iubiti si dupa ce, ca “Beatles”, ca formatie “activa”, n-au mai existat.
Desigur, meritul cel mai de seama e-al lor. De necontestat. Dar urmeaza si meritul fanilor.
Care au gasit in acesti tineri simboluri ale unei generatii, apoi ale alteia, ale alteia…
Cum au fost alese si recunoscute aceste simboluri? Prin ceea ce vibra si rezona in acesti tineri fani.
Care i-au ales drept model.
E important sa ne gasim modele.
Acestea ne sustin si ne hranesc motivational atunci cand pornim intr-o incercare, intr-un proiect, cand avem nevoie de orientare.
De multe ori, cand suntem gata sa ne urnim corabia, parca n-avem vant in panze. Si nici busola, nici macar echipaj… Ei, bine ca avem corabie. Adica dorinta de a porni intr-un proiect, in a face acel ceva ce ne-am propus… Si daca e asa, e bine. Dar nu stim naviga, nici n-avem harti… Cum sa facem?
Eiiii… avem poate internet. Si carti. Si filme documentare. Si poate niste prieteni. Ne informam si aflam cine a mai facut ce dorim noi sa realizam. Cum a facut-o? Care au fost pasii? Din eventualele erori, ce a-nvatat? Dar realizarile, ce i-au adus? Ne urmarim pas cu pas modelul.
Pentru a fi insa “pe val”, e important
Sa alegem modelul cel mai potrivit.
(Ori modelele, caci s-ar putea sa ne hotaram mai greu, si pastram o “echipa” intreaga.)
Aici, e important sa ne ascultam inima. Care stie, draga de ea, care ii e cel mai apropiat model, care e cel mai bun exemplu. Daca ne ghidam dupa cum simtim noi, nu dupa cum ne vor incanta si “vraji” altii, putem scapa de cantecul sirenelor, si vom invata
Sa evitam kitsch-urile
Imi place muzica si merg din cand in cand in cluburi. Aleg insa cu grija doar ce-mi place. Chiar daca e anuntata o formatie la moda, daca nu mi-e potrivita inimii mele, caut alta varianta. E usor sa te lasi dus de val si sa mergi acolo unde merg mai multi prieteni, pentru ca e la moda un anume band sau artist. Dar aduce oare ceva constructiv? Hranitor? Placut inimii?
Desigur, Beatles-ii n-au fost doar “o moda”, ci un fenomen… Ofereau muzica si nu doar atat. Simboluri de o anume calitate.
Daca veti urmari tinuta lor pe youtube, de pilda, veti gasi destule imagini in care ei cantau stand lejer, pe scaun, fara prea multa miscare scenica. Nu aveau costume sclipitoare. Nu aveau multe surprize coregrafice si trupe de dans in spate. Asta nu inseamna ca nu sunt valoroase si aceste elemente intr-un spectacol, dar nu ele dau esenta, ele doar imbunatatesc, accentueaza ceva care are deja o calitate.
Alegerea modelelor, ca orice alegere, e personala si e important sa o facem pentru noi, nu pentru a fi “in trend”. Depinde de ce vrem sa realizam.
Modelele ne vor ghida in multe: de la aspect, tinuta, conversatie, relatii, pana la pasii pe care ii parcurgem in implinirea unui obiectiv.
Pentru a avea cat mai usor trasata calea, de mare folos ne e sa avem si tovarasi de drum. Sa ne inconjuram de cei care impartasesc aceeasi idealuri ca si ale noastre. Si atunci e important
Sa cunoastem modelele altora.
“Spune-mi cu cine te imprietenesti, ca sa-ti spun cine esti”…
Cam asa e si cu modelele. Nu ma refer doar la gusturi si preferinte muzicale.
Modelele spun multe despre cum e omul. Daca urmezi exempul Nadiei, de pilda (oooo, sper ca se mai stie cine-i Nadia),voi sti ca esti preseverent si ca indraznesti ce altii inca n-au facut. Ca tinzi spre nota 10. Daca model iti e o persoana care are succes doar fiindca arata foarte bine, s-ar putea sa te vad mai rar, fiindca stiu ca look-ul este temporar, dar perseverenta si indrazneala”produc” pe durata lunga…
Toate aceste alegeri ne vor invata
Sa ne cunoastem pe noi insine.
Alegerea unui model se face, cum am spus, ascultandu-ne inima. In timp ce urmam pasii si exemplul celui ales ca model, descoperim de fapt ce ne-a ghidat alegerea. Ce recunoastem “comun” la noi si la model.
Sunt de fapt calitati pe care fie le avem, si nu le banuiam a fi in noi, fie le dobandim in procesul nostru evolutiv bazat pe acel exemplu. Sunt dorinte si idei care se nasc in interactiunea nostra cu acel model.
Sunt valorile noastre, care evolueaza in timp.
Uneori putem descoperi ca am fost chiar mai buni intr-o anume actiune, caci avem propria inteligenta si variante noi apar din imaginatia noastra.
Si inca ceva, foarte important:
Sa folosim puterea modelului.
Cand ne ghidam dupa un model, ne e mai usor sa facem pasii. Stim ca el/ea a juns acolo unde vrem si noi sa ajungem. Acest “daca un singur om a reusit, si eu pot reusi” este chiar un model care ne sustine cand ezitam…Ne gasim in aceasta entuziasmul si increderea, ne sprijinim pe o realizare facuta mai inainte si parca avem acum si harta, si echipaj, si vant in panze.
Avem model de actiune, model de realizare a telului, plus curajul celui care stie ca “se poate”.
Ei, si acuma, bomba de final!
Dupa ce facem toate cele de mai sus, capatm incredere in noi insine si vedem ca putem realiza ce ne propunem, ca nu e “chiar asa de imposibil”, observam ca avem anume calitati care aduc la implinire telul, si incepem sa capatam elan, si chiar viteza…
Atunci vine o vreme cand nu ne mai tinem doar dupa modele. Descoperim in noi insine puterea si imaginatia, elanul si talentul creator. Ne dam drumul aripilor si vedem ca “aerul ne tine”.
Atunci e momentul sa ne desprindem si
Sa renuntam la modele.
Nu la toate, caci ne schimbam, in viata, multe: dorinte, idealuri, valori…
Dar nu mai suntem dependenti, ca la-nceput, de ele. Poate ca, in timp, vom fi si noi printre cei care fac lucururi ce altora li se par deosebite. Si poate vom fi noi modele pentru altii.
Pana atunci, avem drum de strabatut. Va invit sa va gasiti modele care va ajuta sa cresteti, care va construiesc. Daca le aveti deja, urmariti daca sunt cele care va incanta inima si cautati sa dezvoltati “relatia” cu ele, notand performantele pe care le atingeti urmand exemplul lor. Si nu in ultimul rand, observati cat de mult modifica in bine starea voastra si a celor din jur felul in care voi urmati aceste exemple.
Poate ca veti descoperi asa ca multi va sunt alaturi, ca aveti noi prieteni si ca va bucurati cu totii mai mult de viata. Asa cum faceau cei patru Beatles…
Soare crud in liliac,
Zbor subtire de gandac,
Glasuri mici
De randunici,
Viorele si urzici…
(Rapsodii de primavara – George Toparceanu)
Cred ca nu e om sa nu simta, primavara, forta cu care totul infloreste, se umple de viata si da pe dinafara de atata energie.
Primavara merg mai mult pe jos si ma bucur de frumusetile noi care ne incanta si ne umplu de bucurie.
Intr-o zi de duminica, acum cativa ani, am mers o alee cu pomi infloriti si ma incantam de parfumul delicat al florilor albe cu aripi de fulturi, cand am ramas pe loc, privind uimita la o minune: langa o bancuta, o mamica isi tinea de manute baietelul, care facea poate primii pasi din viata lui. Asa am vrut eu sa ma cred atunci: martora primilor pasi. Cu varful rotunjit al ghetutei albastre, piciorusul acestei jucarii vii pipaia asfaltul, apoi, cand simtea ca poate sa incerce, micutul se lasa pe el, cu burtica impinsa inainte, ca si cum asa ar fi inaintat, cu burtica…. Clatinandu-se pe piciorusele indoite, se lasa pe mana mamei, care il ghida cu rabdare si dragoste. Mama radea si il incuraja, desi mersul era mai mult un luat pe sus…
Tot intr-o primavara am fost cu niste prieteni in Gradina Botanica din Bucuresti. Fetita lor, de vreun an jumate – doi, intr-o salopetica alba impecabila, a fost enorm de fericita sa poata alerga pe alei “pe unde nu trece masina”. Libera, alerga si poc! Buf! In patru labe sau in fund. Praful se alesese – ba nu, se lipise – de albul pufos al hainutelor, dar nimeni nu se suparase. Parintii fetitei o incurajau sa se simta in largul ei in acest loc unde putea, in fine, sa alerge. M-am uitat cum fetita cadea, radea si se ridica, luand-o de la cap… Nici vorba de tipete sau plansete. M-am prins de ce era asa. Nu fusese obisnuita cu reactia de “au!” exagerata a parintilor, care, cand cade copilul, tipa si se vaita, de parca pe ei ii doare. Locul, alee de asfalt, nu era prietenos deloc, dar ea nu parea a baga de seama asta. Nu daduse cu capul de asfalt, doar cu funduletul, care poate ca avea inca un “pampers” protector… oricum, fetita nu plangea si isi vedea de joaca.
Mi-am dat seama ca acel copil si parintii lui mi-au aratat multe.
In primul rand:
Sa nu ne temem de cadere.
Nu e obligatoriu sa ne doara. Si daca doare, va trece.
Teama de durere nu-i mereu a noastra.
Caderea, sau esecul, sau greseala, oricum am spune, e parte din invatarea pasilor. E “inclusa in pachet” si e ceva firesc.
Daca de mici invatam asta de la parintii nostri, suntem atat de mult ajutati sa economisim timp, timp din viata noastra, in incercarile ce vor veni…
De cate ori am renuntat sa incercam din teama ca ne-am putea lovi in cadere? De parca intotdeauna esecul ar pricinui dureri… Legam, in mintea noastra, una de alta, si deja facem un tipar din asteptarea unei inevitabile dureri care insoteste ratarea.
Ia sa vedem, cum e de fapt?
Se poate sa nu iasa un proiect asa cum l-am dorit. Dar peste un timp, vedem ca “a fost un rau spre bine”. De ce sa cred ca e ceva dureros dinainte sa incerc? Posibil sa ma tem degeaba… Posibil si sa reusesc, daca incerc, nu-i asa? Si, daca e sa nu reusesc si sa doara, oare va tine la nesfarsit? Nu ne vom ridica intr-un final, mai puternici, mai abili de a face lucrul ce tot incercam sa-l facem? Si oare nu de multe ori teama de esec ne e strecurata de prieteni, rude, cunostinte, care, in dorinta lor de bine, ne taie aripile, punandu-ne noua in spate temerile lor? Sau esecurile lor?
Cautati pe cei ce va incurajeaza, acea mana de sprijin a mamei care ajuta pe copil sa mearga, nu pe cei care fug de incercari.
In al doilea rand.:
Arta caderii ne invata.
Nu, nu e eroare de scriere. Bineinteles ca “arta caderii se invata”. Dar ne si invata ceva.
Daca am trecut de prima etapa, in care am incercat, stiind ca e greu, ca poate vom cadea, putem sa invatam enorm.
In multe forme de arte martiale se face scoala caderii. E o adevarata scoala, care nu ne invata doar cum sa cadem cat mai ferit de accidente, cum sa trecem prin cadere si sa ne ridicam, ci chiar cum sa ne folosim de cadere pentru a a castiga.
Inveti astfel ca a cadea, a gresi, a face altfel decat “binele” dintr-un anume criteriu, nu inseamna sa abandonezi incercarea. Inveti cum, data viitoare, poti face aici altfel, acolo asa, pe urma “asta nu”, si tot vei sti cum sa gasesti o varianta spre a trece cu bine prin incercare.
In vanzari, de pilda, se spune ca mai multi nu te apropie mai mult de da, decat mai putini. Adica daca ai incercat la mai multe usi, asta face sa dai si de unele care se deschid; mai multe incercari aduc, pe langa refuzuri, si vanzari, pe cand daca stai acasa nu vei avea refuzuri, dar nici nu vei vinde nimic.
Prin invatarea asta ajungi la o arta, caci iti formezi reflexe, stii sa eviti uneori esecul, facand rapid mutari in plan, alegand o noua varianta, sau iti intaresti partea pe care cazi, devenind mai intelept, mai intelegator cu tine, mai rabdator. Stii deja ca e o etapa trecatoare, ca poti gasi iesirea din situatie.Deja ai un antrenament si stii ca poti respira un pic, calm, cu detasare, si gata, ai trecut de prima reactie… Mintea lucida si calma e gata de atac, adica de pornit din nou ce vrei sa faci.
In al treilea rand:
Arta caderii ne invata despre noi insine.
Imi amintesc cum mi-a fost mie. Invatam cum sa fac alergare, un soi de bataie rapida, salt pe barna si din nou alergare.
Aveam 26 de ani, si nu fusesem deloc buna la gimnastica in scoala. Mi-era frica sa ma urc pe barna, darmite sa merg si chiar sa mai si alerg pe ea.
Sensei, un tanar fantastic, bun profesor, ne-a pus in fata un “desen”:
- Va alearga o haita de caini si tre’ sa fugiti si sa sariti gardul care imprejmuieste curtea scolii (“dojo” era in sala de sport a unui liceu). Poate sariti si alergati chiar pe gard…
Eu, care ma temeam de cadere si de faptul ca “nu sunt buna la gimnastica”, am insa un atu: stau fooooooarte bine la capitolul imaginatie. Mi-a fost usor sa “vad filmul”. Sincer, mi-am facut o cruce maaare, un soi de “Doamne ajuta”, si mi-am dat drumul. Nu stiu exact cum am facut, dar m-am trezit sus pe barna, si alergand ca pe trotuar. A fost apoi o joaca de copil.
M-am folosit de o calitate descoperita cand m-am aflat in plina amenintare cu caderea…
Am invatat ca pot, imi place, sunt chiar “buna la echilibru” si ca nu-mi trebuie prea multe detalii, doar sa fac, doar sa imi dau drumul in practica respectiva.
Am invatat ca totul era in mintea mea. Si de aici, am inceput sa inteleg ca aici, in minte, sunt butoane magice, unde am de umblat, ca sa pot face ce-mi propun.
Dar despre asta, despre butoane, povestesc o data viitoare.
Acuma, va invit sa derulati cateva filme din viata voastra, cand ati avut o cadere, un esec, si de acolo ati invatat ceva: un nou mod de a face, o calitate care a iesit la iveala, o stare care v-a fost impuls spre alte realizari… Gasiti ce va-nvatat caderea.
Si profitati din plin de primavara. De primavara vietii voastre. La inceput, in viata, este minunat sa faci pasii cu incredere. Chiar daca o sa cazi, mersul devine un proces interesant, uneori chiar uluitor.
La vorba aceea pe care o stiti multi: “ce nu te doboara te face mai puternic” se poate adauga si “caderea te poate invata cum sa te ridici, sa mergi si chiar sa zbori”…
Primavara frumoasa sa aveti, cu multe alei la dispozitie, sub pomii infloriti. Puneti-va genuncherele si dati-va drumul pe role, fara frica de caderi!
Zilele trecute am facut niste chestionare printre elevi de liceu cu scopul de a le afla nevoile, dorintele si visele lor.
Apoi, sa putem scrie materiale care sa ii ajute exact in acele domenii in care ei au nevoie.
Asfel a luat nastere si primul meu articol scris pentru AVANTAJ LA START.
Am ramas suprins sa vad ca mai mult de jumate din chestionare aveau ca raspuns la intrebarea ce vis ai : ”Vreau o slujba buna, casa, masina si o familie fericita”
Aparent nu e nimic rau in asta.
Dar daca ne uitam putin in spatele acestui raspuns, care e sansa ca zeci de tineri sa aibe acelasi vis ? Oricum ai lua-o, sansele sunt mici.
In primul rand, e clar ca acest ”vis” nu vine din interiorul acelor tineri si e aceeasi poezie pe care si eu si generatiile vecine le-au auzit repetate obsesiv.
Ia note bune, ca sa ai o slujba buna si apoi sa poti avea casa, masina si familie fericita.
Daca asta e visul tau cand esti in liceu, am o veste proasta.
Sunt sanse mari ca sa nu obtii ceea ce vrei. Pentru ca mesajul asta cu note bune si slujba si promisiunea unui loc in rai daca tii capul plecat si supus nu este facuta cu intentia ca tu sa ai un viitor implinit si fericit.
Intentia este inca din prima clipa cand pasesti intr-o clasa sa stai in banca ta, sa iti tii gura inchisa si sa asculti de autoritate.
Pentru ca atunci cand vei ajunge sa fii un muncitor in fabrica sau un functionar sa fii deja dresat.
Ei bine, aceste lucruri de care iti zic sunt deja depasite. Chiar in acest moment in intreaga lume se produce o revolutie in care tinerii isi cer inapoi ce e al lor.
Viitorul !
Lupta este abia la inceput insa lumea a devenit constienta azi, cand sute de mii de oameni isi pierd slujbele care acum 2 ani erau considerate ”sigure si pe viata”, ca sa urmezi turma nu mai e o investitie buna.
Vine vremea cand inca de la varsta adolescentei trebuie sa iti asumi resposabilitatea pentru viitorul tau.
Daca vrei casa, masina si familie fericita le poti avea. Insa acestea sunt doar beneficii secundare, bonusuri ale unei vieti traite cu pasiune si din tot sufletul.
Cand ai o pasiune si o urmezi, s-ar putea sa fie momente cand iti pierzi increderea, cand suferi esecuri si de multe ori nu vei avea siguranta pe care o slujba ti le da.
Insa la sfarsit, cand pui la un loc toate piesele acestui puzzle, trebuie sa recunosti ca doar oamenii care au trait cu pasiune au ajuns exemple de urmat.
Un tanar a avut pasiunea programarii. A jurat ca intreaga lume va avea pe birou o cutie facuta in magazinul lui. A renuntat la facultate sa isi urmeze visul. A inceput sa lucreze intr-un garaj. Toti l-au facut nebun.
Numele lui e Bill Gates.
Un alt tanar avea ca pasiune sportul. La 12 ani s-a inchis in camera lui si a inceput sa planga. A fost dat afara din echipa de baschet a scolii.
A fost declarat in 2001 cel mai mare atlet american al tuturor timpurilor.
Numele lui e Michael Jordan.
O fata tanara visa sa scrie. A inceput sa scrie de la 6 ani dar nu a scris niciodata un roman complet. Isi dorea sa scrie si sa traiasca din asta.
In 1993, la 28 de ani s-a mutat in Edinburg, Scotia pentru a fi langa sora ei. Divortata, a trecut printr-o perioada de saracie incercand sa supravietuiasca si sa isi creasca fiica, Jessica. In aceasta perioada grea a terminat prima ei carte, Harry Potter si piatra filozofala. A fost refuzata de cateva edituri pana cand una a acceptat sa ii scoata cartea.
Astazi, este a-12-a cea mai bogata persoana din Marea Britanie cu o avere de 780 de milioane de dolari.
Numele ei este J.K. Rowling
Exemplele sunt multe dar ma opresc aici. Crezi ca acesti oameni au casa, masina si familie fericita? Cu siguranta. Si-au propus asta ca scop in viata? NU Si-au urmat visul cu perseverenta in ciuda oricarui obstacol.
Asadar, in viata nu masina, casa, slujba conteaza.
Visul conteaza.
Urmeaza-ti visul si restul va veni ca un bonus pentru tine.
Casa, masina, slujba sunt bonusurile unei vieti traite corect. Ale visului urmat.
Ca sa te ajut mai departe am cele 5 intrebari din chestionar. Raspunde la ele si voi scrie urmatoarele articole astfel incat sa corespunda cu nevoile tale.
Spune-mi ce vrei intr-un coment la acest articol:
1. Ce nevoi urgente ai?
2. Ce abilitati ai vrea sa iti dezvolti, abilitati care te vor face o persoana mai buna, mai fericita cu mai multe rezultate?
3. Ce vis ai in aceasta viata?
4. Pe plan afectiv, sexual, al relatiilor cu sexul opus, ce vrei sa inveti/dezvolti?
5. Pe plan financiar, de afaceri, al castigului material ce vrei sa inveti/dezvolti?
Cred ca printre cele trei lucruri care iti aduc succes cu femeile ar trebui sa se numere capacitatea de afectiune a unui barbat, care daca exista, dispare mai greu decat banii sau faima...
Dupa cum a spus o cunoscuta vedeta "o femeie functioneaza perfect atunci cand e iubita perfect".
ai uitat sa mentionezi doua metode foarte importante folosite de catre majoritatea artistiilor celebri. drogurile si alcoolu iti elibereaza o cantitate enorma de creativitate :)
Loading ...