Carti pentru cunoasterea si antrenamentul memoriei I

Written by Lia Stelea on July 24th, 2009

Titlu: Tehnici de suprainvatare. Cum sa înveti foarte repede si foarte bine
Autori: Oana Panagoret, C.M Armeanu ISBN 973-8223-71-7
Gen: optimizarea invatarii – se adreseaza in primul rand elevilor

O carte pe care am gasit-o acum doi ani la librarie, dar pe care o poti gasi probabil si la biblioteca, Tehnici de suprainvatare trateaza foarte echilibrat subiectul invatarii. Cartea nu intra direct in tehnicile propriu-zise, ci incepe cu o sectiune introductiva, foarte important, de pregatire a invatarii. Cum trebuie sa ai ambientul, muzica, alimente, oxigenarea creierului. Apoi, cum sa te relaxezi si sa-ti organizezi invatarea.

Subiectele aduse in discutie sunt importante, majoritatea informatiilor de acolo sunt bine documentate si de actualitate, insa unele precum sunt cele privitoare la alimentatie pot contine inexactitati. Recomand cu caldura capitolul de planificarea invatarii.

Trecem apoi intr-o sectiune destinata psihologiei invatarii eficiente, unde sunt prezentate informatii despre particularitatile emisferelor cerebrale, despre inteligenta, moduri de a gandi si tehnici de concentrare pe care le-am gasit utile. Insa cea mai interesanta sectiune este cea a tehnicilor de invatare eficienta: tehnici de memorare, tehnici de citire, luare a notitelor, folosirea vizualizarii precum si tehnici de sustinere a examenelor.

Per ansamblu, am considerat-o o carte buna ca introducere in subiectele prezentate si prezinta recomandari care merita urmate, cu toate ca mai prezinta si opinii care nu sunt suficient fundamentate stiintific, cum sunt cele despre alimentatia corecta sau legate de “aura”. Partea de invatare eficienta este destul de bine fundamentata, utila, prezentata intr-un limbaj direct si foarte accesibil.

Urmate intocmai, sistematic, majoritatea recomandarilor din aceasta carte pot duce la imbunatatirea performantelor in invatare. Recomand o vizita la biblioteca (probabil ca nu se mai gaseste in librarii) si lecturarea ei, cel putin.

Cum am invatat sa vizualizez – partea I – Matrixul viselor

Written by Lia Stelea on May 22nd, 2009

Am aflat de vizualizare cand incepusem liceul, cand incepusem mica mea aventura in domeniul cartilor motivationale. In liceu avusesem o mare problema cu increderea in sine, si gandeam cel mai adesea negativ. Intr-o carte gasisem o tehnica: sa iti imaginezi necazurile tale ca sunt toate puse intr-o cutie, cutie care dispare apoi in neant.

In alta carte gasisem primii pasi in vizualizare: cum sa iti imaginezi mai intai forme simple, precum un punct in spatiu, si iti disciplinezi vederea interioara astfel incat punctul respectiv sa isi pastreze stralucirea, pozitia, dimensiunile.

Inchideam ochii si nu puteam sa vad nimic. Ani de zile am crezut ca vizualizarea nu merge pentru mine. Degeaba ma concentram sau ma relaxam, pur si simplu nu mergea.

Apoi am gasit o carte care explica cum se formeaza perceptiile si visele. Nu genul ala de carti de taraba care iti spun ce inseamna sobolanul, cainele, mireasa etc., ci fiziologia din spatele lor si rolul pe care il joaca in memorie. Mai scria un lucru: toata lumea viseaza, indiferent daca constientizeaza acest lucru sau nu, iar visul poate fi reamintit in primele cateva secunde de la trezire.

La momentul respectiv, nu imi aminteam visele si credeam ca nu am. Dormeam intre 2 si 5 ore pe noapte, si nu imi aminteam sa fi visat ceva. Apoi am inceput sa imi notez visele intr-un jurnal, cand mi le aminteam si sa le pun cap la cap. Am descoperit astfel multe lucruri interesante, referitor la propriile mele vise, si incercam sa imi amintesc cat mai mult din ele. Am inceput a visa din ce in ce mai detaliat, iar uneori ‘inghetam’ pur si simplu actiunea pentru a observa detalii care de obicei scapa. Odata, visasem ca eram in oras si langa mine erau parcate doua masini. In momentul in care mi-am dat seama ca visez, m-am uitat cu atentie la una din masini pentru a vedea daca este sau nu realista. Parea, dar nu era. Masina nu avea nici numar de inmatricurare, nici radiator. In momentul acela mi-am dat seama ca visul este o reconstructie mentala, insa nu una foarte precisa.

Apoi am inceput sa controlez visele. Am avut portia mea de cosmaruri in timpul adolescentei. Niste monstri cu care ma bateam intr-un joc pe calculator ma vizitasera si in timpul noptii pentru o rafuiala intr-un oras pustiu. Mi-am dat seama ca nu e adevarat, si ca monstrii se bateau pe domeniul meu, nu eu pe al lor. Asa ca i-am lasat sa se apropie, si apoi pur si simplu “i-am disparut”. Intr-o clipa nu mai era nici unul acolo, fara sa ma bat cu ei – asta ar fi insemnat sa le admit realitatea, ceea ce nu am facut. Mi-am dat seama de acel Matrix care insemna mintea mea, si de faptul ca jucam si in Matrix ca in lumea reala. Aceeasi gravitatie, acelasi soare, aceiasi oameni. Timp de cativa ani, pur si simplu am inceput a constientiza cum perceptiile si aspiratiile mele modeleaza felul in care mintea mea reconstruieste lumea.

Inainte de a vedea filmul Matrix, care mi s-a parut ’slabut’, mi-am folosit visele ca si teren de joaca. Am incercat sa incalc cat de multe reguli am putut – gravitatia, starile de agregare ale corpurilor, sensul timpului. Astfel am constientizat mai multe lucruri si fenomene decat daca as fi facut-o numai citind carti si uitandu-ma la filme. Marea mea curiozitate a fost cum mintea mea construieste lumea, iar intr-un fel, experienta mea a fost ca a lui Neo din Matrix. In acelasi timp, discernamantul meu a crescut enorm. Cartile de vise, cele care iti dau interpretari pentru diferite elemente, nu au nici o valoare pentru mine. Experientele unora cu fantome, spirite, aure, interpretari si revelatii stiu ca sunt pur si simplu autoinselari sau jocuri ale intuitiei. Si mi-am mai dat seama ce rol enorm joaca imaginatia in viata de zi cu zi. Pentru prietenii mei indieni, unii dintre ei, zeii lor sunt ceva real si sfant, cum sunt Dumnezeu, sfintii si ingerii la foarte multi dintre romani.

Mi-am format cu timpul si o disciplina puternica in acest sens. Unele persoane care ma cunosc, dar nu foarte bine, ar putea spune ca nu am imaginatie, ca gandesc ‘prea rational’.  Am considerat si consider disciplina ca fiind ceva mult mai important decat puterea vizualizarii. Cunosc oameni cu o mare creativitate, care sunt pur si simplu pierduti in lumea lor interioara. Scriitori si alti artisti cu probleme, care traiesc in mintea lor, unde probabil sunt lucruri interesante, dar degeaba daca au probleme; sau unii care au idei crete, le considera mari revelatii si sunt guest stars pe un post TV notoriu . Inapoi la artistii cu probleme. N-au bani, lumea ii paraseste iar unii innebunesc de-a dreptul. Pentru multi poate fi o supapa pentru a evada din lumea reala care le face rau. De aceea sunt destui care consuma droguri, pentru a percepe lumea ‘altfel’. Desi nu am incercat niciodata si nici nu am de gand sa iau asa ceva, am vorbit cu persoane care au luat droguri, nu numai iarba, droguri din cele tari, sa vad unde merge asemanarea. Nu prea departe, se pare. In marea lor majoritate, cei care iau droguri se pierd pur si simplu in ele intr-un fel de incostienta mancatoare de bani si sanatate, pe cand explorarea viselor a fost pentru mine un exercitiu in constientizare si punerea bazelor vizualizarii de mai tarziu.

Astfel, primul exercitiu pe care l-am deprins pentru a vizualiza a fost o insusire pe care toata lumea o are, cea de a visa, dar intr-un mod diferit. Toata lumea viseaza, dar diferenta este daca in vis tu inveti sa iti constientizezi si folosesti lumea sau esti doar luat/a de val. Doar pentru ca unii spun ca visatorii nu sunt potriviti vremurilor noastre, sau afacerilor, etc, asta nu inseamna ca au dreptate. Toti visam. Unii oameni de mare succes au devenit asa pentru ca au stiut sa aiba vise in care credeau si sa le transforme in realitate.

Spatiul mnezic

Written by Lia Stelea on May 8th, 2009

O metoda pe care o aplic, nu foarte des insa cand ma grabesc, este asemanatoare cu cea descrisa de Laura Tripa in articolul ei, “Cum sa avem o memorie fantastica”. Tehnica povestita de Laura este un pic avansata, insa poate fi aplicata cu mult exercitiu si succes in viata de zi cu zi. Este vizualizare aplicata. Vizualizarea iti poate folosi in multe domenii: sport, inginerie, afaceri, nu numai arta. De obicei artistii sunt renumiti pentru asta, reusind sa isi puna pe ecran, hartie sau panza, viziunile.

Desi nu intentionam sa intru asa repede in tehnica asta, Laura mi-a dat un imbold. Voi povesti despre spatiul meu virtual unde imi stochez listele de cuvinte.
Acum voi face o marturisire. Voi povesti putin despre o parte a imaginatiei mele, acolo unde stochez anumite amintiri. Nu ca specialist, Laura e specialista, ci ca practicanta.

Important este ca am mizat pe punctele mele forte. Asta cred ca trebuie sa faci si tu. Vezi ce merge mai usor la tine. Eu, din frageda copilarie, am observat ca cel mai usor dintre toate lucrurile, retin geografia unui loc. Inca din adolescenta plecam in orientare fara harta, fara busola, si ma intorceam la fel. Mi-am educat privirea, timp de ani si ani, sa retina elementele ambientale, astfel incat sa am o intoarcere rapida si lipsita de risc. De aceea profesez acum ecologia, fiindca am ochiul foarte bine format si spiritul de observatie in alerta. Imi exersez continuu privirea, plimbandu-ma, citind in scrieri diferite, rezolvand teste si analizand obiecte din natura si opere de arta. Uneori, desenez.

Asta mi-a ajutat cand am trecut la tehnici de memorare. Am avut probleme in scoala, fiindca uitam foarte repede. Carnetul meu de note din gimnaziu si prima parte a liceului nu arata prea grozav. In scoala primara am capatat primele notiuni de mnemotehnica, insa erau numai pentru a trece clasa. In liceu si facultate am ajuns la performanta, initial cu mnemotehnici, apoi folosind vizualizarea in alte moduri. Mi-am creat cateva spatii virtuale, in care depozitez amintiri sau pur si simplu experimentez idei noi. Iata cum:

Pentru a retine rapid liste de cuvinte, ca pentru teste de memorie rapide, atunci cand mi se da o lista si trebuie sa o memorezi intr-un minut si sa o uiti, am urmatorul spatiu: o straduta cu doua case si lateral un pod peste un paraias, pe malul caruia sunt buruieni cu flori galbene si ciuperci cu palarie iar in buruieni o masinuta rosie. Nu folosesc acest spatiu decat pentru o durata scurta de timp, apoi e programat sa se curete singur. Desi locul este pasnic, este pregatit pentru actiune. De pilda lista: sera, butoaie, pilot, timp, conducere, grijuliu, manastire, branza, ulei, set, chei, tigru. Imediat ce vad cuvintele, ele se localizeaza undeva in scena. Cum?

Acoperind cele doua case apare o sera uriasa, plina cu vrejuri din care cresc butoaie ruginite in loc de pepeni. Vrejurile nu sunt oricum, ci miscatoare si vin dupa tine. Un pilot de F-16 cu casca pe cap si in combinezon verde apare si el calare pe un butoi saltator, sa te alerge. Nu ai prea mult timp la dispozitie. Mai rau, un ceas mare zburator iti zdrancaneste in cap, incat sa iti iasa cucuie. Butoiul te prinde din urma, iar tu ajungi la pod si sari in tufe, unde aveai masinuta. Ti-ai uitat permisul de conducere, iar tu conduci grijuliu printre firele de iarba, sa nu te prinda politia care vegheaza pe marginea drumului. Stiind ca acum ai devenit invizibl pentru butoi, asa ca te gandesti sa aduci ofrande la manastire. Manastirea este bineinteles in varful unei ciuperci rotitoare, pe care trebuie sa te cateri. Acolo vezi un indicator: “Pentru a vizita manastirea aduceti branza si ulei”. Vezi ca ai un triunghi de branza topita in buzunar, si pete de ulei pe tricou si pantaloni. Dar cu ce sa te urci la manastire? Cauti in masina un set de chei pe care le modifici cu mana si le transformi in pioleti. Apoi, te cateri pe ciuperca, incercand sa nu te uiti in lateral, fiindca e o ciuperca ROTITOARE. In manastire, doar stegulete la intrare, un covor rosu, un tigru dormind (Un tigru!) si o farfurie cu apa. Tigrul zice, cu vocea specifica lui Donald Trump: “You’re late!”
Amintirea respectiva e programata sa se stearga dupa cateva minute. Cateva principii:
1.    Mintea mea face exact ce ii comand. E cel mai performant computer pe care il am si probabil il voi avea vreodata la dispozitie.
2.    Alegerea si vizitarea frecventa a locurilor pentru amintiri. Imi aleg locurile de amintiri ca fiind exact locurile pe care le visez cel mai des. Astfel, nu am nevoie de nici un pic de exercitiu de vizualizare in plus si pot sa ii adaug chestii noi si interesante.
3.    In timpul somnului imi pot vizita locurile pentru amintiri daca aplic punctul 2.
4.    Locurile trebuiesc vizitate constant si observate in mare detaliu.
5.    Trebuie sa fie curatenie exemplara si obiectele trebuie sa nu fie deteriorare, vechi, decolorate, acoperite de praf sau mici. Pot fi murdare daca este relevant.
6.    Scena trebuie sa fie in miscare. Nu imi amintesc bine ceva static. Altii da, eu nu.
7.    Intotdeauna trebuie sa fie elemente neplacute, socante, exagerate.
8.    Sa nu exagerez cu exagerarile. Daca totul este exagerat devine comun si deci neinteresant.
9.    Mentinerea contactului cu realitatea, cred ca e evident de ce. Poate ca un efect secundar al stapanirii imaginatiei, ea nu ma mai stapaneste pe mine. Nu cred in efecte invizibile, minuni, superstitii, OZN-uri, monstri, legende, aure, astrologie, ghicit, vindecari miraculoase, reptilieni , spirite bune sau rele, oricum ar fi ele numite. Poate de aceea, unele religii considera imaginatia un pacat, desi sunt destule cazuri de sfinti care au dus lupte pur imaginare (Sf. Gheorghe).
10.    Antrenament constant pentru imaginatie. Cel mai bun antrenament pentru mine este ancorarea in realitate, cu simturile treze. Apoi, uneori, meditatia. Daca vad ca mi-au ruginit oarecum neuronii, trec la ce scrie in paragraful urmator.

Materiale pe care le-am folosit si le folosesc pentru stimularea fanteziei sunt cartile de aventuri cu foarte multe exagerari (Lewis Caroll: Alice in Tara minunilor; Rudolph Erich Raspe: Aventurile baronului Munchausen; Jonathan Swift: Calatoriile lui Gulliver), cartile fantastice cu un tempo foarte alert si un element de groaza (Michael Crichton: Jurassic Park, Timeline; Stephen King: Orasul bantuit), iar preferatele mele si cele mai solicitante dpdv al imaginatiei sunt pentru mine cele de matematica, fizica si chimie. Richard Feynman este preferatul meu, si ar mai fi Roger Penrose. Lista poate sa ti se para extrem de surprinzatoare, insa este nevoie de mai multa imaginatie sa citesti Richard Feynman decat sa citesti Alice in Tara Minunilor. Nu recomand nici un film, fiindca ai de-a face cu o lista de cuvinte scrise, pe care trebuie sa ti le reprezinti folosindu-ti propria imaginatie.

In episodul viitor voi descrie mai detaliat alte spatii pe care le foloseam sau le folosesc in memorare sau analiza. Ce mai am: am un bloc cu 5 nivele (deocamdata) pazit de o camasa, pe care il folosesc pentru liste de cuvinte memorate pe lunga durata, cel putin un an. Mai am un spatiu mare de ~2400km patrati cuprinzand un oras istoric, sate, padure, terenuri agricole, pasuni, drumuri. La 20 de km de oras am aeroportul si zonele industriale si de cercetare-dezvoltare. Acesta e simulatorul meu de ecologie, detaliat pe masura ce trece timpul. Orice invat din domeniul ecologiei sau din orice domeniu intra automat in simulator si observ ce sa intampla, dar, atentie, aici nu retin decat fenomene, nu si cuvinte. Astfel, am un mediu mental controlat, unde informatiile pe care le primesc sunt integrate armonios, capata forma, culoare, sunet si personalitate proprie.

Cum sa avem o memorie fantastica

Written by Laura Tripa on April 29th, 2009

Memoria fotografica este capacitatea de a ne aminti imagini detaliate. Exista persoane care poseda aceasta abilitate natural, care pot privi o pagina si retine foarte in amanunt continutul acesteia. Dar aceste cazuri sunt rare. Pentru cei mai multi dintre noi a memora cantitati mari de informatie poate fi problematic, mai ales daca, pentru noi, ceea ce trebuie sa retinem nu reprezinta un subiect interesant sau placut.

Sunt multi factori care ne pot afecta in mod negativ memoria: oboseala, stress-ul, alimentatia necorespunzatoare, somnul insuficient, lipsa de activitate fizica. Pentru a ne putea concentra, pentru ca memoria sa functioneze la parametri normali, creierul nostru are nevoie de oxigen si nutrienti potriviti. Asadar avem nevoie de miscare, de aer curat, de alimente bogate in vitamine, in special B12,  de perioade de relaxare si de regenerarea care se produce in timpul somnului.

Pe langa toate aceste conditii, memoria, ca si alte procese si functii ale creierului trebuie exersata, cu cat o folosim mai mult cu atat va fi mai puternica, la fel ca un muschi. Cel mai bine o putem pune la munca prin diverse tehnici de memorare sau mnemotehnici. In continuare va voi expune cateva dintre acestea.

Prima despre care voi vorbi porneste de la analogia dintre creier si calculator. Se presupune ca putem creea in mintea noastra un spatiu de depozitare in care sa plasam informatiile pe care vrem sa le retinem.

In primul rand alegem o locatie care exista in realitate si care ne este foarte familiara: camera noastra, sala de clasa, parcul preferat, etc. Apoi acest spatiu se imparte in 25 de subspatii (de exemplu, coltul de dupa usa, coltul de la geam, dulapul din camera, etc.). Se creeaza in minte o imagine a fiecarui subspatiu numerotat de la 1 la 25, se repeta aceasta vizualizare pana cand retinem ce numar are fiecare subspatiu (este de preferat sa le numerotam in succesiune logica pentru a ne fi mai usor).
De asemenea putem folosi o foaie de hartie pentru a realiza o harta a camerei si a o invata pe de rost. Acesta este primul pas si cel mai important, dupa ce facem acest lucru vom putea sa “depozitam” in minte orice fel de informatii si sa ni le amintim in ordine.
Dupa ce stim numarul fiecarui coltisor putem face o repetitie, ca si cum am parcurge in imaginatie camera respectiva, numarand. Apoi trecem la pasul doi. Putem cere cuiva sa ne dea o lista de lucruri sau putem alege noi una (poate fi lista de cumparaturi sau orice altceva). Ar fi mai bine ca la inceput sa incepeti cu 10-15 lucruri pe care vreti sa le retineti, apoi sa treceti la 25 sau mai multe. Imaginati-va fiecare obiect in ordinea in care vreti sa le retineti, plasat in cate un subspatiu de la 1 la 10 sau 15. Astfel veti retine si ordinea. Trucul consta in a vizualiza fiecare obiect in culori cat mai vii. Prima data ni-l putem imagina in starea lui obisnuita, apoi ni-l imaginam foarte mare, urias sau foarte mic sau de o alta culoare. Ne putem folosi toate simturile pentru a creea o imagine cat mai puternica: ce sunet produce, ce gust are, cum miroase, cum il simtim la atingere. Ideea este sa-l facem sa iasa in evidenta. Apoi, dupa ce fiecare subspatiu este ocupat in imaginatia noastra cu un obiect sau lucru, ne putem plimba cu usurinta prin camera din mintea noastra si vedea ce am asezat in fiecare loc. In acest fel ne vom aminti mult mai usor cele 10-15 lucruri la inceput si mai tarziu chiar 25 sau mai multe.

Bineinteles ca metoda necesita un efort initial, dar odata ce o stapanim, o putem folosi pentru informatii din ce in ce mai complexe, putem creea diverse imagini in camera, chiar scene, relatii intre lucruri, ceea ce poate fi util cand vrem sa invatam o lectie mai dificila.

De regula cheia in a retine cat mai multe lucruri este asocierea, adica a lega ceea ce vrem sa retinem de altceva care ne este mai la indemana. In acest caz a fost vorba de spatii cunoscute. Dar se poate folosi si altfel. Putem retine, printre altele, numele cuiva, asociindu-l cu o trasatura a persoanei respective care iese in evidenta (de exemplu Paul – nas rosu, Mirela – ochi albastri), atunci cand facem cunostinta cu mai multe persoane deodata. O alta metoda de a retine numele a devenit un fel de joc in grup. Atunci cand se alcatuieste un grup din persoane care nu se cunosc si care vor trebui sa desfasoare o activitate in comun, li se cere sa isi spuna prenumele si o calitate a lor sau ceva despre ei  care incepe cu initiala numelui (de exemplu: Alina-ambitioasa, Rodica-responsabila, etc.).
Sper ca v-am facut curiosi in legatura cu metodele de a ne imbunatati memoria. In articolul urmator vor mai fi si alte tehnici de memorare care s-ar putea sa va fie de ajutor.