24
Sep
Written by Pera Novacovici on September 24th, 2009
Cei care se uita la The Secret se impart in 3 tabere:
- cei care zic : “asta e o prostie”
- cei care zic :” SUUUPEEEERRR” si gasesc in acest film o scuza ca sa fie lenesi si sa taraganeze in continuare pentru ca universul le aduce tot pe tava
- cei care inteleg acest film si ACTIONEAZA
Tot filmul nu este decat o argumentare stiintifica despre cum totul e energie, ceea ce se stie de cativa zeci de ani, doar ca oamenii nu sunt fani ai fizicii cuantice, asa ca a trebuit sa vina oamenii astia si sa explice pe intelesul tuturor. De asta si e comercial, pentru ca a fost o munca uriasa sa traduca toate conceptele de fizica cuantica in povesti dragutze si metafore ca sa inteleaga tot omu’.
Dar asta nu schimba cu nimic ideile de baza.
Apoi se aplica niste legi simple ale fizicii, despre atractie.
Trebuie sa arzi in flacari de dorinta pentru a avea un lucru si apoi SA MUNCESTI CA UN SCLAV ca sa il obtii.
Daca perseverezi, vei obtine acel lucru indiferent de obstacole, esecuri, timp etc
Asta e esenta filmului.
Si nu e nici un secret, asta poate stiam toti pana acum. Ceea ce e secret si misterios si inexplicabil inca, e un adevar pe care toti l-am simtit pe propria noastra piele doar ca nu am stiut sa il observam poate sau sa il pretuim sau sa il definim. Ceva ce stia si Goethe acum 200 de ani :
“Pana cand cineva se angajeaza total intr-un scop, un vis, exista ezitare. Sunt sanse mari ca omul sa dea inapoi, de multe ori este ineficient. Cu privire la toate actele de initiativa( & creatie) este doar un adevar elemental a carui ignorare ucide multe idei si planuri splendide: Acela ca atunci cand cineva se dedica total, si providenta se misca deasemenea”.
Tot felul de lucruri se petrec care ajuta, care nu s-ar fi intamplat altfel. Un intreg lantz de evenimente neprevazute pornesc de la acea decizie, aducand in ajutor tot felul de incidente & intalniri & oameni & ajutoare materiale pe care omul nu ar fi indraznit sa viseze ca vor veni in ajutorul sau. Orice faci, sa visezi ca poti face, INCEPE!” Goethe
P.S: Pentru cei care isi imagineaza ca isi doresc suficient de tare dar nu li se intampla, sau ca muncesc mult si nu au ce vor, trebuie sa le spun ca nu stiu ce inseamna sa iti doresti si sa muncesti pentru visele tale.
Am gasit un exemplu care arata excelent ce inseamna sa vrei si sa muncesti cu adevarat. Se aplica in orice domeniu. In exemplul asta e vorba de un copil care isi dorea foarte tare sa ajunga actor. A fost scos cu forcepsul cand s a nascut si avea urmele pe craniu si avea gura stramba. Cand era tanar a fost refuzat la Hollywod de mii de ori . De cate 7,8 ori de fiecare casa de productie. Nimeni nu vroia sa ii dea un rol.
- a divortat de sotie dupa ce i-a vandut bijuteriile pentru ca nu aveau bani de mancare
- si-a vandut cainele pe strada cu 25$ in timp ce plangea, prietenul lui cel mai bun care il iubea neconditionat spre deosebire de nevasta-sa
Apoi i-a venit o ideea si a scris un scenariu in cateva zeci de ore de scris in continuu. S-a dus la o casa de productie si aia au zis :” Ce scenariu SUPER!! Iti dam 125 de MII de dolari pe el, dar tu nu joci “
Dar omul vroia sa fie actor si a zis NU. Eu trebuie sa fiu actorul principal ca eu inteleg rolul mai bine ca oricine.
Peste o saptamana l-au chemat din nou, si au zis 250 de MII de dolari, dar tu nu joci in el. Omul care a divortat si si a vandut cel mai bun prieten cu 25 $ a zis NU, pentru ca el avea un vis si muncea pentru el.
Apoi au zis 325 de MII de dolari, dar tu nu joci in el. Si a zis NU. Apoi casa de productie a zis ok, probabil o sa fie un esec, iti dam 35 de mii de dolari si rolul principal.
Ce a facut cu banii? A stat 3 zile pe strada unde si-a vandut cainele si cand a trecut ala cu cainele a zis ca i-l cumpara inapoi cu 100. Tipul a zis NU. Dar omul nostru isi vroia cainele. A zis 500 de dolari pe prietenul meu cel mai bun. Apoi 1000.
Si a primit cainele inapoi pentru 15 mii de dolari si un rol pe care l-a dat acestui trecator in noul film.
Filmul se cheama Rocky I, omul nostru se cheama Sylvester Stallone. Cainele din film este cainele din viata reala a lu Stallone.
Povestea reala povestita de Tony Robbins e aici, ca sa va faceti o idee despre cum functioneaza The Secret si ce insemna sa VISEZI, sa VREI si sa MUNCESTI cu adevarat ca sa obtii ce vrei.
Rocky I a castigat Oscarul si 200 de milioane de dolari. Asta ca dovada ca pana la urma obtii ce vrei.
Succes in realizarea propriilor voastre vise.
Pera Novacovici
20
Sep
Written by Mihaela Gheorghe on September 20th, 2009
As putea numi povestea asta “Cand esti pe val”. Oricum, am descris-o candva, ca senzatie, numind-o “surfig”…
Cand esti in miezul pasiunii tale, cand esti in acea stare de “cu toate motoarele pornite” iti dai seama de insiruirea evenimentelor si totodata esti coplesit de cum se aseaza in calea ta intamplari, oameni, lucruri…
Pasiunea ma facuse sa incerc ceea ce imi parea imposibil, in acea perioada a vietii mele.
De atunci, nu doar o data am facut asta. Surfing, cum ii zic eu.
Adica intrarea in zona de inspiratie si urmarea unui fir, pe masura ce evenimentele se deruleaza intr-un mod miraculos, as zice.
Cand esti pasionat de ceva si iti urmezi visul, lucrurile chiar “se intampla” si apar momente de gratie.
O sa va spun una din povestile adevarate traite acum cativa ani.
Gasisem foarte interesanta o carte si ma interesa mult domeniul acesta, al dezvoltarii personale. Desi nu parcursesem vero pregatire “de specialitate”, ca psiholog sau ceva asemanator… Ma interesa enorm cum functioneaza mintea, cum se nasc tiparele emotionale, voiam sa imi iau haturile vietii in maini, sa nu mai fiu dusa de val de colo-colo… Sa fiu constienta de viata mea. Lucrasem la asta vreo sase ani si deja gasisem ceea ce se numeste inspiratie. Dar voiam mai mult, voiam sa stiu cum sa lucrez cu asta, cum sa ma folosesc de resurele mele interioare.
Citind acea carte, am fost interesata de autoare si am cautat ceva informatii pe net. Am gasit ca ea calatorea in lume si facea workshop-uri, scurte seminarii de trei -patru-zile in care isi prezenta viziunea. Am citit doar, atat. Dar deja intentia mea era acolo, inca nerostita. Voiam mai mult, asa ca am gasit ceva cursuri aproape – nu in Brazilia ori Norvegia, mai “colea”, in Serbia ori Polonia. M-am apucat sa le scriu celor indicati acolo, ca persoane de contact. “Ce inseama, ce presupune un seminar?” am intrebat. Sarbii au raspuns in doua saptamani. Polonezii au raspuns in doua zile, cu trei pagini in… poloneza.
De aici, din acest moment, va rog sa urmariti firul. Mie mi s-a parut o insiruire de momente de gratie.
Caut, bineinteles, pe net, traducatori, sa pricep ce scrie acolo. Sun la cateva numere. Dau de o firma care traduce si poloneza, “dar depinde ce”. Un text simplu, o prezentare era, nimic tehnic. “Platiti si traducem”. Platesc repede prin banca si obtin traducerea nu in trei zile, ci a doua zi, adica marti. Vad ca scrie “important: daca platiti pana la… – adica vinerea imediat urmatoare – aveti asigurata reducere si la curs si la cazare”. Platesc repede avansul, cu banii tot stransi de nu stiu cand sa-mi iau calculator. Nu era mult, dar pentru mine era ceva… Bun! Acum caut avion. Gasesc o firma prin telefon. Ma pregatesc sa merg la ei, cand, in statia de autobuz, citesc pe vitrina de acolo ca e chiar o agentie de voiaj. Intru si intreb de bilet de avion Bucuresti – Varsovia. O doamna in varsta imi spune sa iau loc, si incepe sa arda receptorul telefonului. Gaseste la Tarom destul de greu -aflu pe urma de ce – bilet dus- intors pe week-end-ul urmator. Ultima varianta, singura. Dar doamna cunostea pe cineva de ani de zile la Tarom… Am vazut pe urma de ce a fost dificil, avionul avea foarte putine locuri- pana in 50 – si nu se gaseau bilete asa de tarziu…
Intre timp, scriu in Polonia sa ma inscriu la curs. Mi se confirma inscrierea si rezervarea la un hotel, pe un pret mai mic, aranjat cu organizatorii cursului de acolo.
Corespondez cu cineva la hotel, in engleza. Habar n-aveam ca ma descurc asa bine in engleza…
Ajung in fine si in Varsovia. Nu stiam o boaba poloneza, dar unii taximetristi stiau… Ma duce o masina la hotel. Acolo, surpriza! Doamna cu care corespondasem era in concediu, iar fata de la receptie habar n-avea engleza. Intr-un limbaj universal, aflu unde pot sa gasesc o casa de schimb – eu aveam dolari, nu zloti polonezi – si incerc sa gasesc si un autobuz pentru a ajunge la teatrul unde se desfasura cursul. Ies in strada si vad o benzinarie Shell, cu gemulet. Intreb prin gemulet de casa de schimb, si dianuntru un domn imi spune – in engleza, desigur – sa intru. Omul tocmai termina cumparaturile si era gata sa imi arate unde sa gasesc casa de schimb. Ma intreaba daca sunt cu masina. Evident, nu… Ma invita in masina sa si urc – ma gandesc o clipa – Doamne, am cu mine toti banii si nu am pasaportul, lasat la hotel – cine stie…? – aceea a fost ultima data cand m-am mai indoit de intuitia mea. Ma duce la casa de schimb, sta pana schimb banii, ma ia si ma conduce drum destul de lung pana la teatrul “Rampa ” – omul locuia chiar pe strada aia, putin mai sus! Dominic, un om minunat! Multumesc!
La teatru are loc deschiderea cursului. O minune, totul. Muzica, sunete ale unor intrumente facute de cantareti, imitand curgerea apei, vantul, valurile marii… Imi dau seama ca inteleg bine de tot engleza, si mai mult, chiar inteleg si o poveste a unei femei, care vorbeste poloneza, si care descrie, ilustrand cu picturile sale, cum i s-a schimbat viata cand a inteles… ce a inteles despre ea si despre lume.
Plec siderata, fara sa imi pun problema unde gasesc in miez de noapte un taxi. Desigur, va apare unul in noapte. Asa a si fost…
A, si inca ceva: cand am facut intrarea in sala, am aflat ca ma pot caza chiar in teatru, la etaj. Aveau camere ca de hotel, cu cazare… “trei lei”, as zice, mult mai ieftin decat la hotelul in care fusesem.
A doua zi am venit cu calabalac cu tot acolo. M-a luat de mana Andrzej, care m-a dus intr-o camera si a batut la usa. A deschis o poloneza frumoasa-frumoasa, blonda, bronzata, cu ochi albastri. I-a spus in engleza ca are o tovarasa de camera. Cu ochii mari, femeia s-a uitat la mine si a zis “Djiin dobre”. “Buna ziua” – asta stiam si eu, doua vorbe. Si inca doua mai stiu acum: “Dzienkuje bardzo” – “Multumesc frumos”…
Am avut colega pe singura poloneza care vorbea engleza din cei cazati in hotel. Ne-am povestit viata si am invatat enorm de la ea. Crescuse patru baieti intr-o viata grea ca un razboi… Iesise la lumina si acum stralucea, invatase sa se vindece si ajuta si pe altii, lucrand cu un grup de oameni in Poznan. Prin exercitii fizice, o minte extrem de pozitiva si o vointa fantastica, isi vindecase probleme de coloana pe care medicii nu prea indraznisera sa le abordeze macar…
Acolo, in acel curs, am descoperit si mai adanc izvoarele puterii personale. Am avut prilejul sa cunosc oameni care isi schimbasera felul de a vedea lucrurile si se schimbasera pe ei insisi si lumea lor si influentau in continuare pe cei din jur, prin propriul exemplu. Oameni care iesisera din saracie, din dependente, din boala trupeasca sau sufleteasca. Invingatori. De varste si profesii diferite, dar cu preocupari comune.
Toata succesiunea de evenimente a dus la o noua etapa in viata mea. Am invatat multe atunci, mai ales despre pastrarea atentiei si manifestarea intentiei. Despre prima v-am povestit, despre cealalta, urmeaza…
Mai spun ca am vazut in acea insiruire de evenimente, venite asa de frumos, in gratie si frumusete, dovada clara ca faptului ca atunci cand esti pasionat de ceva drumurile ti se aseaza. Chiar daca este necesar un efort, poate destul de mult, lucrurile incep sa se insiruie intr-un fel armonios, ca perlele pe un sirag, si asta e modul in care, dupa cum deja stiti, “cand doresti ceva din toata inima, tot Universul conspira la implinira dorintei tale”.
Poate ca aveti si voi astfel de povesti frumoase, povesti adevarate, si va invit sa ni le impratasiti si noua, sa ne bucuram…
12
Apr
Written by Mihaela Gheorghe on April 12th, 2009
Intr-o vreme a vietii mele am facut o alegere care m-a scos din multe obiceiuri.
Renuntand la un job care ma incorseta, in care nu faceam cu placere ceea ce faceam, am renuntat, desigur, si la banii pe care ii luam, luna de luna…
Traind din “rezerva”, adica fara sa “produc”, in acea pauza de respiro am invatat enorm despre mine.
Unul din lucrurile importante, pe care le port cu mine de atunci, e intelesul lui “a da”, a oferi. Credeam ca pentru a putea sa dau, trebuie neaparat sa am ceva, si doar ceva anume putea fi dat. De pilda, ajutor banesc celor aflati in lipsa.
Am primit insa eu insami ajutor, prin intermediul unei carti. O prietena mi-a dat cu imprumut o micuta carte a… altei prietene (stiti cum e, nu?). O carte scrisa de Neale Donald Walsch, in care vorbea despre Abundenta. Neale a trait o vreme in saracie, dormind in parc si cautand hrana in gunoaie. Povestea in carte cum facea, in vremuri bune acum, ateliere despre abundenta cu oameni de diverse categorii, ca si profesie, varsta ori preocupari. Dar toti doreau sa aiba abundenta. El ii invata cum s-o ofere, de acolo de unde ei credeau ca le lipseste.
La pauza, un domn s-a apropiat de el si i-a spus ca el chiar nu are de unde oferi. Ca e atata de lipsit de mijloace materiale, incat abia a strans, de la prieteni, banii sa vina la seminar. Si ca nu vede de unde poate sa ofere ceva altora.
Neale l-a intrebat atunci daca are vreo calitate, vreun dar al sau, cu care se remarca el mai usor. Omul i-a spus ca da, are simtul umorului si spune bancuri bune.
“- Ok, – i-a spus Neale – ofera atunci din timpul tau altora si adu celor din jur bucurie prin glumele tale. Ia vezi, ar merge asta?”
In pauza, omul nostru s-a dus in sala de mese, unde erau multi oameni, veniti la alte prezentari si cursuri. S-a apropiat de unii si le-a spus un banc. Pe urma, a mers la altii. Desigur, a fost pe la cei pe care ii ochea el, vazandu-i mai abatuti sau prea preocupati. Le-a descretit fruntile si a facut chiar un fel de mic “show”. A primit chiar aplauze.
La terminarea pauzei, s-a dus la Neale. Era radios, incantat de ce facuse, caci a face pe altii sa se bucure, il bucurase si pe el.
“- Ei, cum a fost? – a intrebat Neale.
- Grozav! Nici nu-mi vine sa cred… Si ma simt atat de bine!”
Si pe urma, Neale a scos la iveala o palarie, in care colegii de atelier, carora el le spusese povestea omului, stransesera o suma de bani ca sa-l ajute sa mai recupereze din costul cursului. Omul nostru a fost coplesit.
Citind aceasta poveste, am ales atunci sa ofer ce aveam: timp. Si asa, o vreme, am fost alaturi de niste voluntari, care ofereau timp si prezenta lor unor oameni aflati in suferinta. Am primit inmiit: lectii de viata, povesti de suflet, prietenii, bucurie, implinire. Am invatat multe, multe…
Nimic cu bani, nimic masurabil in bani. Si nici macar epuizabil, ca si valoare, pentru mine. Asa am aflat ca:
1. Poti oferi de acolo de unde ai
( In cazul meu: ceva timp, placerea de a scrie, de a vorbi si de a asculta, pasiunea de a cunoaste alti oameni, interesul pentru dezvoltare personala)
2. De unde ai, poti lua si nu se termina, ba chiar sporeste
Fiind vorba de calitati personale, cand oferi ceva folosindu-te de ele, nu doar ca nu le epuizezi, ci chiar le dezvolti. Si poate ca descoperi despre tine o noua cale, o noua menire in viata. Cine stie…
3. Cand oferi, Universul iti intoarce inmiit
Aici, cred, nu-i nevoie de exemple. Sigur aveti in viata voastra multe astfel de intamplari, in care darul oferit a fost rasplatit peste asteptari; chiar bucuria facuta alora e o rasplata care ne hraneste.
4. Pe masura ce oferi, te cunosti pe tine
In relatia cu cei carora le oferi ceva, intalnesti reactii neasteptate. Pot fi multumiri pentru darul tau, poate fi indiferenta sau chiar opusul lui “multumesc”, in fel si fel de forme. Cum vei primi toate astea, depinde de tine. Afli despre tine de ce faci darul:
Vrei sa ai o imagine buna, sa fii vazut ca “omul bun?”
Vrei sa fii iubit pentru ca esti placut si cu inima larga? Sau sa fii iubit ca esti asa cum esti?
Vrei sa oferi pentru ca simti ca poti ajuta? Stii sa te opresti, cand ti se refuza ajutorul?
De ce o faci? Pur si simplu, fiindca te impinge inima?
In timp, motivele pentru care darui se schimba, caci si tu te schimbi si cresti… Aici e o lunga poveste, poate vom mai spune multe, alta data.
Pana atunci, va invit sa vedeti ce resurse puteti gasi in voi, pentru a oferi celor din jur bucurie care vi se va intoarce inmiit. Sa gasiti motivele pentru care vreti sa oferiti.
Si poate chiar sa povestiti aici cum ati avut si voi bucurii cand ati daruit asa, din inima.
Loading ...