17
Jun
Written by Irina Aiacoboae on June 17th, 2010
Fiecare este convins de un adevar sau altul, are o realitate care si-a construit-o pe parcursul timpului, prin fapte, experiente proprii sau ale altor oameni pe care ii cunoaste si care ii intaresc punctul de vedere si convingerea ca asa stau lucrurile si nu altfel.
Cel mai usor le poti observa la ceilalti. Cand te uiti la tine este mai dificil de observat, daca nu esti obisnuit sa te detasezi de gandire ci, doar sa observi gandurile care pun stapanire, din cand in cand pe minte si sa nu te confunzi cu ele.
Auzeam, la un moment dat o doamna care sustinea sus si tare ca ea nu isi da copilul la gradinita pentru ca acolo educatoarele ii lasa pe copii flamanzi. Cer iertare educatoarelor, este doar un exemplu de ceea ce crede cineva. Personal, ea nu si-a dat copilul niciodata la gradinita, dar copii tuturor prietenelor ei au avut incidente la gradinita, ca atare tot universul ei ii sustine aceasta convingere care si-a creat-o. In urma discutiilor pro si contra gradinita, pe care le-a avut cu alte persoane, in final, ea a recunoscut ca de fapt nu vrea sa isi dea copilul la gradinita. Astfel, si-a creat o intreaga realitate care sa ii sustina de fapt, aceasta alegere. Nu este nimic in neregula cu aceasta alegere, este doar de observat cum ne gasim motive pentru care un lucru de exemplu nu functioneaza, cand de fapt nu dorim cu adevarat, 100% acel ceva.
Tot aceasta doamna, a cununat la un moment dat o familie de tineri, care in timp, nu au mai tinut legatura cu nasii lor. Ce spune ea acum: “nu merita sa ajuti pe nimeni” pentru ca… asta si asta si asta. Interesant este ca au o familie prietena care sunt in aceasi situatie si care, bineinteles, le confirma aceasta convingere.
Acum cativa ani, dupa ce m-am despartit de prietenul meu, una din temerile cu care ramasesem a fost ca incep sa mi se strice aparatele electronice din casa si nu are cine sa le repare, eu considerandu-ma atehnica. Bineinteles, rand pe rand s-au defectat, le-am reparat si asta este ceea ce creasem eu la momentul respectiv.
Referitor la investitii, am avut un” mecanism” care arata cam asa: in orice investeam se strica sau pierdeam bani. Am reparat bara din spate a masinii si exact a doua zi m-a lovit o alta masina in spate, am cumparat un incarcator de telefon, a functionat doar o zi si multe alte exemple. Pana m-am prins, am vazut ca eu am creat acest lucru, am vazut impactul cum eu am atras atatea dovezi in viata mea care sa imi arate ca am dreptate si am inceput sa creez altceva. Daca tot eu am creat asa ceva, tot eu pot sa rescriu ce imi doresc.
Tu ce iti doresti in momentul acesta?
Ce convingeri ai deja despre subiectul respectiv?
Ce alte surse ti le confirma?
Exista si surse care ti le infirma?
Ce ai putea sa creezi in loc?
Cum ai putea sa mentii in viata noile convingeri?
Ne nastem cu o vedere periferica larga, cu o viziune care cuprinde o arie larga din univers si de-a lungul vietii aceasta vedere se ingusteaza pana ajunge la un singur punct de vedere sau o parere. Unul singur.
Este necesara rabdare si perseverenta pentru a recrea aceste credinte. Sunt ganduri si convingeri pe care le avem de ani de zile si este necesar le observi detasat, sa fii atent si prezent pentru a aduce altceva, care te inspira mai mult.
Bineinteles, poti sa traiesti foarte bine si cu ceea ce exista deja, dar daca iti doresti altceva, este necesara o schimbare de gandire si acest proces se poate produce simplu, relaxat, fara nici un sentiment de culpabilitate vizavi de ce a fost pana acum, ci doar din postura de Observator si Co-creator al vietii tale.
Cu drag,
Irina Aiacoboae, life-coach
http://irinaaiacoboae.wordpress.com/
24
Dec
Written by Mihaela Gheorghe on December 24th, 2009
In aceste zile ne intalnim mai des cu povestile. Cu partea aceea din noi ce tine de imaginatie, de visare, de dorinte. Cu bucuria de a primi si a darui, cu placerea jocului, cu timpul petrecut altfel, mai frumos, timp de “impreuna”.
In aceste zile o parte din noi renaste, infloreste, umplandu-ne pe noi si locul in care traim cu bucurie, cu zambete, cu bine.
In aceste zile vedem si in altii de langa noi, cunoscuti sau necunoscuti, anumite aspecte care altfel se lasa greu sau chiar deloc vazute.
Poate va amintiti de Ebenezer Scrooge, personajul Povestii de Craciun a lui Charles Dickens. Cateva ecranizari destul de bune au adus si la noi pe batranul acesta morocanos si zgarcit care traieste in preajma Craciunului asa o transformare incat devine bun si darnic, petrecand primul lui Craciun in sanul familiei pe care o respinsese ani de zile. Asta pentru ca a ales sa se poarte ca si cum ar fi asa, bun si darnic…
In aceste zile de sarbatoare, in care va puteti petrece mai mult timp in povesti si in implinit de vise, darul meu pentru voi este o bagheta magica. Ea se numeste CA-SI-CUM.
Se foloseste impreuna cu formula magica pe care deja o stiti:
“Cand schimbi felul in care privesti lucrurile,
lucrurile pe care le privesti de schimba.”
CA-SI-CUM se foloseste in multe aspecte ale vietii. Cu cat o veti folosi mai des, cu atat veti intelege mai bine cum functioneaza.
Cel mai simplu este sa iti propui ceva si sa traiesti actionand ca si cum acel lucru este implinit.
Intai, simte cum e sa fii exact in situatia cand este deja implinit visul tau.
Apoi, gustand cat mai mult si mai adanc acea senzatie, poarta-te ca si cum… Ca si cum traiesti deja implinirea. Vei primi exact informatiile si sprijinul necesar pentru a-ti realiza telul propus, chiar si “modelul” hartii pasilor de parcurs. Cel mai bun model.
Acum destul de multi ani am primit si eu aceasta bagheta de la Norman Vincent Peale, prin cartea sa “Forta gandirii pozitive”. O poveste de acolo mi-a dat pe CA-SI-CUM:
O femeie care urma sa fie parasita de sotul ei, deja devenit “absent” si distant, si-a trait zilele pana la despartirea anutata printr-un “ultimatum” in felul in care isi vedea sotul cu toate calitatile sale, ca-si-cum ar fi fost cel mai atent si mai iubitor. Ea s-a comportat normal, fara sa fie critica sau carcotasa, privindu-l asa cum facuse pe cand relatia lor era frumoasa. In intervalul de timp cat mai ramasese pana la despartirea fixata de sot, acesta s-a schimbat, redevenind omul dragut si atent dintotdeauna. Asta pentru ca ea il privise ca-si-cum era cel pe care il luase de sot, cu ani in urma.
Eu am “luat de buna” povestea, experimentand in cateva “teme” ale mele pe CA-SI-CUM. Si a functionat! Primisem o bagheta fermecata!
Desigur, nu e “doar” o poveste. Totusi, ca in povesti, am reintalnit modelul in diverse forme de dezvoltare personala. Oameni care au atins varfuri in performante din cele mai diverse domenii – de la tras cu arma, atletism sau gimnastica, teste de curaj ori derulari de afaceri pana la schimbarea intregului stil de viata -, toti folosesc cu succes pe CA-SI-CUM.
Practic, e ca si cum ai fi acolo, in momentul triumfului tau. Al implinirii dorintei tale. Si traiesti senzatiile acelea.
Va amintiti de exemplul dat alta data, cu omul facut bucati dupa prabusirea cu avionul, si care putea doar sa clipeasca si sa gandeasca. Asa a facut: s-a vazut cu ochii mintii cum merge pe holul spitalului si apoi pe dalele din curte, apoi pe frunzele din parc, si a trait intens senzatiile, anticipand starea.
Practic, e un soi de inversare a drumului: traiesti acum ceea ce se va realiza atunci, si asa tragi viitorul catre realizare, in prezent.
Asta, dragii mei, tine de magie.
Numai ca magia… daca nu stiati, aflati acuma: e ceva cu totul si cu totul real si posibil.
Inchei cu un citat drag mie dintr-o carte … tare draga mie:
“Nu ti se da niciodata o dorinta
Fara a ti se da de asemenea
puterea de a o face sa devina adevarata.
Totusi,
S-ar putea sa trebuiasca sa muncesti pentru ea.”
(Richard Bach- Pescarusul Jonathn Livingston)
Asa este. S-ar putea sa trebuiasca sa muncesti. Chiar din greu. Dar drumul trebuie tinut drept si poate fi considerabil scurtat. Puterile iti pot fi mult intarite. Calea poate fi mult luminata si netezita.
Asta pentru ca traind in CA-SI-CUM poti face magia sa se intample…
Va doresc ca in aceste zile sa aveti parte de propria voastra magie, aceea a bucuriei si zambetului vostru, pe care sa le daruiti cat mai multora in jur!
Iar la trecerea in anul ce vine sa va vedeti pe voi insiva CA-SI-CUM ati trai cel mai frumos an, cel mai plin de succes si bucurii, alaturi de oameni dragi!
5
Dec
Written by Andreea Papp on December 5th, 2009
Tu esti totul!
Tu esti corpul tau!
Tu esti mintea ta!
Tu esti sufletul tau!
Cu cat corpul tau este mai viu, mai incarcat energetic, cu atat el va fi mai mult in lume.
Cu totii avem zile cand suntem radianti, plini de energie si ni se pare ca lumea este a noastra, precum si zile cand suntem lipsiti de vitalitate, obositi sau bolnavi sau depresivi si lumea ni se pare departe, vedem lucrurile ca prin ceata.
Baza tuturor limbajelor este limbajul corporal. Cum bine stiti 80% din informatiile ce le transmitem celorlalti se fac pe cale non-verbala. Ce transmiti? Seduci sau respingi?
Postura corpului tau vorbeste despre tine, despre cum stai in viata. Fata, privirea, sprancenele, ochii, vocea, mainile, umerii, bratele, picioarele dezvaluie lumii personalitatea ta.
De exemplu, o persoana care e garbovita mereu transmite celorlalti ca nu-si asuma responsabilitatile ce le poarta pe umeri. O persoana care sta cu genunchii blocati, intinsi si incordati, si arata de parca ar fi curbati in spate, transmit insecuritate, picioarele mele n-or sa ma tina, am nevoie de un suport suplimentar.
Print- tinuta regala?
Cocosatul de la Notre Damme?
Orice activitate a corpului contribuie la exprimarea de sine, mersul, dansul, mancatul, cantatul. Cum le faci pe toate? Prezent, constient?
Mersul, ca de exemplu, nu te defineste doar ca specie umana, ci iti defineste si sexualitatea, varsta aproximativa, nivelul energetic, structura caracteriala.
Ne exprimam pe noi insine in fiecare moment, constient si inconstient.
Se poate vorbi despre o personalitate sanatoasa cand corpul, mintea si sufletul traiesc in armonie, pana atunci esti tulburat, dragul meu.
Te luminez cu povestea mea:
Am trait proiectata in viitor si m-am imbolnavit. Nu m-am plans niciodata dar am ascuns resentimente cumplite si prin boala au iesit la suprafata.
Tatal meu a plecat cand eu aveam 4 ani, nu s-a mai intors.
Ce am inteles eu? Ca am facut ceva gresit, rau, a plecat din cauza mea .
Am pastrat aceasta convingere in subconstient si la maturitate, relatiile mele de iubire intalneau aceeasi dinamica si sfarsit. Ori ii paraseam eu ca sa nu ma raneasca ei, ori ma paraseau ei si eu ii acuzam ca nu ma iubesc, ca sa-mi realizez profetia, ca nu merit iubire, ca nu sunt buna. Repetam acelasi tipar mereu si mereu. Pana intr-o zi cand am inteles ca lipsa iubirii de sine ma atragea catre acei barbati care aveau sa-mi confirme convingerea interioara. Terapie, dezvoltare personala, socoteli incheiate cu trecutul si acceptarea ca tata nu o sa mai vina, a plecat din motivele lui, care nu au nici o legatura cu mine. Eu merit sa fiu iubita, merit tot ce-i mai bun in lume. Acum ofer iubire si primesc iubire, fara sa ma tem ca cineva o sa-mi calce in picioare sufletul.
Te doare ceva?
Suferi de o boala fizica?
Boala fizica este un instrument de reechilibrare a balantei.
Citeste semnele..nu mai dormi pe tine.
Tu esti totul!
Tu esti corpul tau!
Tu esti mintea ta!
Tu esti sufletul tau!
Ce traiesti? Cum traiesti? Ce gandesti?
“Sunt sanatos, sunt frumos, sunt energic!”
Atitudine mentala pozitiva- optimismul face miracole- zambeste mult!
O femeie sau un barbat care nu zambeste este ca o chitara la care nu se canta.
Zambetul are o putere miraculoasa pt tine si pt cei din jur- oameni, animale, plante.
Persoana care zambeste aduce bucurie in sufletul oamenilor si duce ea insasi o viata sanatoasa si fericita.
“Sunt bolnav, sunt urat, sunt devitalizat!!”
Atitudine negativa- pesimismul atrage nenoricirea, drama in viata ta.
Cine plange mult e nefericit!
Cine e posomorat, critic, lipsit de incredere si iubire de sine traieste un cosmar in fiecare zi.
Vrei sa fii femeie/barbat remarcabil, atragator, iubit, adorat, aplaudat?
Imprieteneste-te cu tine.
Cum?
Incepe sa renunti la obiceiurile nesanatoase care nu te-au dus unde ai vrut.
Saptamana asta o sa vorbim despre corpul tau.
Placerea de a fi tu insuti
Ne asezam la masa, folosim furculita si cutitul chiar daca avem de ingerat o salata; dupa fiecare imbucatura, furculita si cutitul se aseaza pe farfurie, in timpul masticatiei. Mancarea se mesteca de 30 de ori.
Nu se mananca in stari de agitatie mentala, stres, anxietate, graba, neliniste, inapetenta.
Se evita consumul de apa in timpul mesei sau dupa masa ( 30 min inainte si dupa).
Dimineata inainte de masa se consuma o cana cu apa calduta sau un ceai caldut.
Fructele se mananca pe stomacul gol.
In timpul mesei se exclud conversatia, privitul la televizor, cititul.
Alimentele trebuie sa fie bine prezentate, sa aiba culori cat mai calde care sa stimuleze armonios apetitul si digestia.
Se evita consumul de fructe si zarzavaturi la aceeasi masa.
Nu se mananca intre mese.
Nu se consuma alimente grele, foarte consistente, greu de digerat – indigestie balonare.
Nr meselor- 3/zi la aceeasi ora.
Ultima masa se serveste pana in ora 19 si e usoara, salata, o supa, cereale, pt a nu incarca stomacul.
Pranzul se recomanda sa fie cel mai consistent, alegeti ce vi se potriveste, ori in functie de grupa sanguina, ori ascultati-va corpul, care e cel mai bun nutritionist.
El iti spune daca ce ai mancat iti face bine sau nu. Daca te simti balonat, incetinit in procesele mentale, obosit, constipat, si asa mai departe inseamna ca e timpul sa-ti schimbi stilul alimentar.
Alegeti mancare VIE!
Gatitul la aburi sau la cuptor, ca sa pastram substantele nutritive si cat mai putin prajit.
Evita mancarea prelucrata, fast-food-uri, sucurile, ciocolata, alege combustibilul corect, daca simti nevoie de o gura de energie, si anume:
fructe, placinte de casa, cu indice glicemic scazut si care contin ingrediente inteligente, cereale, faina integrala, fructe uscate, migdale, nuci crude, fructe de padure.
Evitati alimentele albe, alimentele la moda.
Alege alimente organice.
Daca n-ai un nutritionist fa rost de unul.
Recomand pentru fete o carte indispensabila-
Din tainele frumusetii feminine – tudor ilie, liviu gheorghe, minoiu mihai
Dupa ce ai mancat, mediteaza timp de 15, 20 minute.
Relaxeaza-te, bucura-te de aromele si senzatiile placute ce ti le-au oferit alimentele.
Esti ceea ce mananci!
Emotiile si sportul
Corpul tau este facut, in cea mai mare parte din apa. Atunci cand nu te misti, stai pe emotiile si problemele tale personale, in consecinta, acumulezi si mai multa apa, daca nu faci miscare, sport, te trezesti in fiecare zi mai gras. Insa, daca esti activ si te misti, topesti apa in exces, prin transpiratie, o elimini din corp.
Sportul modifica substantele chimice din creierul nostru. Cine merge la sala sau face alt sport in fiecare zi, doarme mai bine, are o atitudine pozitiva in viata, e multumit, increzator, are emotii stabile. Se stabileste o legatura intre minte si corp. Corpul are nevoie de tine ca sa ramana puternic, energic, echilibrat si sa-si pastreze o circulatie sanatoasa. Tu ai nevoie de el? Asa-i? Ce faci pentru el? Manaci in exces, bei, fumezi?
Daca tu esti sedentar si emotiile tale sunt la fel, si problemele aceleasi.
Vrei o viata sanatosa, de succes?
Invata sa te tratezi cu repect si iubire.
Mananca inteligent!
Pe curand, Andreea.
30
Nov
Written by Simona Hupov on November 30th, 2009
Mintea noastra inseamna totul. In ceea ce credem, in aceea ne transformam.
Buddha
22
Nov
Written by Mihaela Gheorghe on November 22nd, 2009
Intr-un trib de indieni Cherokee bunicul il invata pe nepot: ” Stii, intotdeauna in viata va fi o batalie intre Lupul Negru si Lupul Alb. Lupul Negru reprezinta ura, lacomia, patima, razbunarea, supararea, mania, invidia, rautatea…. In schimb Lupul Alb semnifica armonia, linistea interioara, iubirea, compasiunea, iertarea, dorinta de a-i ajuta pe ceilalti…”
Nepotul , urmarind atent explicatiile bunicului, face ochii mari si…abia auzindu-si glasul indrazneste sa il intrebe: “Si…bunicule, cine va invinge?”.
Bunicul, privindu-l adanc in ochi, ii raspunde: “Cel pe care il vei hrani mai mult”.
Cel pe care il vei hrani mai mult…
In drumul nostru prin viata hranim nu doar acesti lupi. Tot ce tinem in cadrul atentiei noastre este hranit cu energia noastra. Cum spune un principiu taoist “Acolo unde-ti este atentia, acolo iti este energia.”
Conform acestui principiu, ceea ce mentinem in atentia noastra creste, ceea ce nu, scade.
Acest principiu sta la baza multor tehnici de baza din dezvoltarea personala .
“Pastreaza visul”, mentine viziunea clara”, “tine-ti in atentie obiectivul” inseamna de fapt sa mentii in “catarea” atentiei tale o anumita tinta, hranind practic cu energia, cu seva ta, realizarea acelui tel, atingerea acelei tinte.
Pe acelasi principiu functioneaza insa nu doar ce alegem noi in mod constient ca scop, ci tot ce privim, tot ce tinem in atentie. “Ceea ce privesti, aceea hranesti…”
Unii poate ati auzit de legea atractiei. Da, e cam ca acolo, doar ca vechii intelepti taoisti spuneau ca noi hranim cu energie acea parte a realitatii pe care o privim. Desigur, universul concura la realizarea acelui tel, dar noi ne “hranim” practic si ingerii si demonii.
Dar sa vin mai aproape de “concret”:
Conform acestui principiu, ajungem sa dezvoltam in viata acele lucruri/fenomene/evenimente pe care le pastram in atentie. Facem un fel de alegere asemanatoare selectarii programelor tv si ne cheltuim timpul si energia pentru ceea ce am selectat.
Unii vad partea intunecata, altii partea stralucitoare a unei situatii, in functie de modul in care s-au obisnuit sa vada. Unii vad avantaje, altii dezavantaje, in aceeasi situatie.
Mi-amintesc o alta povestioara zen:
“Un fermier avea un cal, dar intr-o zi, acesta a fugit, astfel incat fermierul si fiul lui au inceput sa se inhame la plug.Vecinii le-au zis: ”O, ce ghinion ca v-a fugit calul!” Fermierul a raspuns simplu: ”Ghinion, noroc, cine stie?”
In saptamana urmatoare, calul s-a intors la ferma, aducand o herghelie de cai salbatici cu el. ”Ce noroc!”au exclamat vecinii, dar fermierul a raspuns: ”Noroc,ghinion – cine stie?” Apoi fiul fermierului a fost aruncat de unul dintre caii salbatici, in timp ce incerca sa-l calareasca si si-a rupt piciorul. ”Ah , ce ghinion groaznic”, i-au compatimit vecinii. Din nou, fermierul a raspuns: ”Ghinion, noroc, cine stie?”
Cateva saptamani mai tarziu, regele i-a recrutat pe toti tinerii in armata lui, ca sa-i pregateasca pentru batalie. Fiul cu piciorul rupt a fost lasat acasa. ”Ce noroc ca fiul tau nu a fost fortat sa se duca la razboi!”, au exclamat vecinii. Iar fermierul a spus: ”Noroc, ghinion – cine stie?”
De cele mai multe ori o situatie se clarifica si apare ca fiind “buna” sau “rea” dupa ce se petrece, in functie de multe elemente si alte situatii care apar in context. Si totusi, noi suntem cei care fixam dinainte acel semn de plus sau minus, acea valoare constructiva sau distructiva feliilor de viata pe care le parcurgem, ca si situatii/evenimente. Si in acest fel, fara stim, determinam evolutia acelor evenimente si situatii.
Mai mult, ceea ce pastram in atentie, se dezvolta. Noi alegem ce lup sa hranim. Noi alegem carei parti din realitate ne dedicam viata. Putem fi de partea “constructiva”, alegand sa ne hranim cu frumos, sa ne descoperim calitatile si sa ni le dezvoltam, prin ceea ce gandim, vorbim, actionam si simtim, ori putem sa ne slabim, sa ne sabotam pe noi insine – de cele mai multe ori fara stiinta – pe aceleasi cai. Ceea ce privim, aceea hranim…
Ma gandesc iar la colega mea de birou, o doamna tare draguta de felul sau si destul de saritoare, dar care de cum incepe ziua si pana se termina se plange de tot: calculatorul merge greu, iar nu avem apa in rezerva de la “Fantana”, nu a venit autobuzul, ce mizerie e pe strazi intotdeauna, niciun coleg nu coopereaza, nimeni nu mai stie nimic etc. Nu e doar un mod de gandire negativ, e un mod de a hrani o realitate. Calculatorul merge greu tot timpul, nu e nimic nou in asta. Nu mai are memorie libera suficienta. Nu e oare mai simplu sa ceri asistenta colegilor de la informatica? Aaaa, asta ar fi deja o actiune constructiva, nu? Ei, nu trebuie sa fii mare expert sa afli de ce la sfarsitul zilei colega mea este obosita si are ficatul dureros. Aproape oricine stie acum ca in acea zona se depun frustrarea, mania, furia…
Ceea ce privim, aceea hranim…
Cuvintele, actiunile, emotiile, gandurile pot sa ne construiasca ori sa ne darame. Noi le alegem, daca suntem atenti. De aceea…
Regula numarul unu e sa fim atenti la ce suntem atenti. Cu alte cuvinte, la ce lup alegem sa hranim.
Exercitiile de prezenta de care am mai povestit ne ajuta sa devenim constienti. Sa ne dam seama de ce se petrece cu noi. Si sa alegem “canalul” pe care il dorim. Desigur, pe cel constructiv, sper eu.
Eliminand tot felul de noxe, ca vestile proaste, stirile de tot felul despre distrugeri, zvonurile alarmiste, barfele, dramele iluzorii de orice fel. Bineinteles ca nu devenim inumani si insensibili. Dar in loc sa ne hranim cu “cine si ce a mai distrus”, putem alege sa contribuim la solutii, la ajutorare, la constructie.
E enorm de important sa stim pe ce se scurge fiecare dram din energia noastra, fiecare secunda din viata noastra.
In incheiere va amintesc o imagine pe care o tin in fata ochilor, atunci cand imi descopar tendinte de autosabotaj:
In filmul “The Secret” – nu fac apologia sau critica acestui film, doar imi iau ce imi e de folos din el – este o scena in care omul acela cazut din avion si facut zob, dar care a trait, conectat la aparate si doar cu puterea de a clipi si a gandi – si-a fixat o imagine: aceea a picioarelor lui mergand pe holul spitalului, apoi pe dalele de la iesire apoi pe frunze, afara. A hranit imaginea asta luni de zile, timp in care a inceput sa se vindece, sa respire fara aparat, sa se hraneasca, sa se miste si apoi sa mearga, revenind la viata normala a unui om sanatos. Aceea a ales sa faca el cu timpul in care a trait, in loc sa moara. A hranit acea imagine, ceea ce a determinat un soi de reactie in lant in corp, facand posibila vindecarea. Putea sa aleaga sa se gandeasca la moarte, la nenorocire. Dar a ales viata. Si nu una in scaun de invalid, ci una de om intreg, sanatos.
Asta va indemn sa faceti si voi, sa alegeti sa traiti, nu doar sa vietuiti, folosindu-va energia vitala pentru a va hrani, a va construi, sub toate aspectele existentei voastre!
18
Nov
Written by Florina Nicola on November 18th, 2009
Atunci cand te cuprinde teama, nelinistea, anxietatea, cand te simti nesigur, confuz, frustrat, devii incordat si stresat, toate acestea te impiedica sa accesezi si sa-ti iei din interiorul tau resursele si comportamentele de care ai nevoie pentru a face o treaba buna.
In orice situatie ai fi, daca daca esti coplesit de unul dintre aceste sentimente, este destul de probabil sa nu functionezi la randamentul tau maxim.
Hai sa facem acum un exercitiu, gandeste-te, te rog, la un moment recent in care te-ai simtit stresat si aminteste-ti ce-ti trecea prin minte atunci.
Gandurile tale erau raspunzatoare de sentimentele pe care le aveai.
Pentru ca fiecare gand pe care il ai rezulta dintr-un sentiment, asadar cheia pentru a-ti controla sentimentele, este sa iti poti controla si gandurile.
Poti testa singur aceste lucruri.
Linisteste-te si gandeste-te acum la o situatie in care ai facut ceva despre care nu esti mandru. Poate fi vorba de o experienta pe care ai trait-o la scoala, sau in familie, cu prieteni sau chiar cu tine insuti. Gandeste-te bine la acel evenimet si aminteste-ti ce sentimente aveai atunci.
Acum, respira adanc si gandeste-te la o situatie in care ai facut ceva ce te-a determinat sa te simti extraordinar de bine, in care te-ai simtit fericit, si deasemenea observa-ti trairile si sentimentele.
Ce am facut acum?
Te-am determinat sa-ti folosesti creativitatea si imaginatia pentru a-ti aminti de doua experiente care ti-au provocat sentimente total opuse. Folosind legatura dintre imaginatie si sentimentele tale poti prelua controlul si poti decide cum sa te simti, pentru ca sentimentele tale au impact asupra ta, indiferent de situatia in care te afli.
Primul gand care-ti trece prin minte este cel care conteaza.
Pentru ca totul pleaca de la un gand… acesta fiind cel ce declanseaza si va atrage si altele similare devenind ca un tipar pentru ceea ce gandesti, iar pana la urma formeaza un obicei.
Asa ca, dragul meu daca iti umpli constientul cu tipare de gandire negative, care la randul lor automat iti creaza sentimente negative atunci chiar ca nu vei mai avea loc pentru nimic altceva.
Primul pas pentru a lua controlul asupra mintii tale este sa observi cum iti sunt generate gandurile.
Gandeste-te acum, ce s-ar intampla cu tine daca ai absorbi tot ceea ce se intampla in jurul tau, toate informatiile pe care le auzi, creierul ti s-ar suprasolicita si de accea ai nevoie de o selectare de informatii si selectezi ce ti se pare interesant, iar restul ignori.
Aminteste-ti despre discutiile pe care le-ai avut astazi sau despre o emisiune ce ai urmarit-o la televizor. Poti sa-mi reproduci cuvant cu cuvant tot? Nu! Poti doar sa faci un rezumat a celor intamplate sau a celor discutate, pentru ca mecanismul tau interior a selectat ceea ce a vrut sa retina, sub forma de imagini, sunete, alcatuite poate din sentimentele si trairile pe care le-ai avut la momentul respectiv, dar si cu propria ta parere despre cele intamplate.
Mintea noastra e ca un calculator si are mii de foldere deschise, in care gandurile, sentimentele si trairile sunt selectate si salvate.
Alunga-ti sentimentele negative!
E destul de simplu sa elimini sentimentele negative in situatiile in care vrei sa preiei controlul asupra gandurilor tale si sa te simti mai increzator.
Ce se intampla de fapt in aceasta situatie? Cand incepi sa te simti incordat, frustrat sau lipsit de incredere poate pentru ca esti pus in fata unei situatii dificile.
Ti se diminueaza capacitatea de a gandi normal, de a gandi rational si de a lua decizii corecte. Obiectivul tau in acasta situatie devine acela de a salva aparentele, de a castiga sau recupera recunoasterea celorlalti, de a fi pe placul celorlalti.
E suficient sa te simti asa numai o data sau de doua ori, pentru ca in subconstientul tau sa se formeze un nou obicei, sa salveze fisiere negative si astfel imediat isi va face aparitia un nou tipar prin care sa-ti autoinduci starile negative respective.
Elimina-le astfel:
Aminteste-ti un moment in care te-ai simtit nemultumit de starea ta emotionala sau de comportamentul tau. Acum concentreaza-te pe prima imagine care iti apare in minte si fa-o cat mai mica posibila. Pe masura ce dispare, se face din ce in ce mai mica, ca o nava spatiala ce se indeparteaza din ce in ce mai mult in spatiu, pana cand intr-o fractiune de secunda dispare de tot.
Repeta asta cu toate imaginile experientelor tale negative, neplacute si fa-le sa dispara in spatiu. Pe masura ce faci asta, observa ce bine te simti, observa cum te luminezi si cum bucuria si energia pozitiva se simt confortabile in corpul tau.
Experimenteaza toate aceste trairi si impartaseste-ne si noua printr-un comentariu cum a fost pentru tine aceasta experienta.
Dragul meu, nu ezita si pune in practica tot ce inveti, auzi, citesti sau descoperi!
Cu ganduri pozitive, iti spun
Pe curand!
3
Nov
Written by Paul Ardeleanu on November 3rd, 2009
Ma trezesc in fiecare zi foarte de dimineata si stau in pat cu zambetul pe buze gandindu-ma ca sunt atat de mult lucruri pentru care sunt recunoscator astazi.
“Iti multumesc pentru ca m-am trezit intr-o casa atat de frumoasa. Iti multumesc pentru ca sunt sanatos. Iti multumesc pentru ca sunt fericit. Iti multumesc pentru ca si astazi pot sa zambesc.”
Ma duc apoi sa mananc si o vad pe mama suparata. Imediat incepe sa tipe la mine ca am note mici la scoala si ca nu o sa ajung nimic in viata daca ma comport tot asa. Eu o ascult intelegator, dar nu las ca aceste cuvinte sa ma afecteze prea tare. Eu stiu in adancul meu ca intr-o zi o sa realizez ceva atat de maret incat toata familia va fi mandra sa aiba un copil ca mine. Apoi ma imbrac si imi pornesc drumul spre scoala.
Ies din bloc si vad numai fete posomorate. Toti pe care ii intalnesc par sa aiba greutatea intregii planete pe umeri. Ma opresc in fata primului om pe care il vad si ii spun calduros:
- Pot sa va ofer o imbratisare?
Se opreste si ma masoara din cap pana in picioare dupa care imi spune?
- De ce?
- Pentru ca meritati!
In acel moment incepe sa zambeasca si sa imi accepte foarte calduros imbratisara. Ma strange foarte tare dupa care isi continua drumul cu un zambet foarte mare. Ajung la scola unde majoritatea colegilor sunt in curtea scolii si isi savureaza tigara. Prima ora am matematica. Ma scoate la tabla si ma intreaba de teorema lui Rolle. A vazut ca nu o stiu si am primit primul 2 pe ziua de azi. Insa nu las acest eveniment sa ma afecteze prea tare si ma duc in banca tot cu zambetul pe buze.
In pauza ies in curtea scolii si incep sa impart zambete. Zambetele sunt niste mici foi pe care sunt desenate un smile face si pe care scrie “Un zambet pentru tine”. Acestea le ofer tuturor din curtea scolii si foarte multi le primesc cu foarte multa admiratie pentru mine. Toata aceasta zi s-a vorbit despre zambetele mele. Zambetele fac senzatie.
Dupa scoala am hotarat ca ar fi frumos sa ma plimb in parculetul meu preferat, parcul Circului. Chiar daca sunt singurel asta nu ma opreste sa admir frumusetea parcului prin copacii care incep sa aiba diferite tonuri si nuante oferite de toamna. Apoi ma apropii din ce in ce mai mult de lac si observ nuferii egipteni care au inconjurat tot lacul. Pe langa lac oamenii se plimba foarte seriosi fara ca macar sa vad un pic din natura care ii inconjoara. Vad un om care statea singur pe banca care privea undeva in gol. Ma duc spre el si ii spun politicos:
- Pot sa ma asez langa dumneavoastra?
Ma priveste un pic suspicios ca sa vada daca nu cumva vreau ceva de la el si apoi spune:
- Daca vrei bani sa stii ca nu mai am de mult.
- Nu din acest motiv vroiam sa stau langa dumneavoastra.
- Atunci de ce?
- Pentru ca v-am vazut un pic intristat si pus pe ganduri, asa ca mi-am spus ca ar fi frumos sa vina cineva care sa va ofere un zambet.
- Hm…. sunt atat de batran si trecut prin greutatile acestei vieti incat am uitat ca lucrurile simple aduc foarte mult. Iti multumesc pentru zambetul tau.
- Sa stiti ca puteti zambi si dumneavoastra. Este chiar placut. Cineva mi-a spus ca este nevoie doar de 2 muschi ca sa zambesti. Puteti incerca?
- Pustiule, peste mine sunt atatea probleme, nici nu iti poti imagina cat de greu poate fi.
- Imi pot imagina daca imi spuneti…
- Pai… cea mai grava probelma din toate este ca eu mai am doar 5 zile de trait…
- Si daca mai aveti doar 5 zile de trait, de ce sa nu zambiti macar acum???
In viata nu poti face mereu lucruri mari, dar poti face lucruri mici cu multa dragoste. Maica Tereza
Hai sa zambim!
http://zambesc.lumebuna.ro/
http://www.youtube.com/watch?v=sN_LPTNQEqM
3
Oct
Written by Andreea Papp on October 3rd, 2009
Secretul de a face doar ce-ti place este: maturitate si responsabilitate.
Maturitate emotionala
Foloseste-ti puterea, energia si timpul pentru a te educa din punct de vedere emotional.
Fa-ti temele, invata lectii, contabilizeaza esecurile si succesele. Vezi ce ai facut bine, fa si in continuare. Vezi ce ai facut prost si schimba-ti atitudinea si comportamentul. Daca continui sa faci lucrurile ca si pana acum vei obtine aceleasi rezultate. Nu spera in schimbarea celorlalti. Urmatoarele evenimente iti vor aduce in fata aceiasi lectie de viata. Pana n-o inveti nu treci mai departe, ramai repetent. Victima indoielii si a temerilor. Nu te-ai saturat de statutul asta? N-ai sa cresti din punct de vedere emotional si spiritual daca te ascunzi in spatele mecanismelor de aparare si a amanarii.
Responsabilitate
Asuma-ti responsabilitatea pentru toate actiunile tale. Nu mai da vina pe mama, tata si lumea inconjuratoare. Da, stiu, societatea e cum e, scoala te obliga sa reproduci, fara sa-ti stimuleze creativitatea si talentul innascut. Stiu cu ce te lupti. Dar in clipa in care iti asumi total responsabilitatea pentru ceea ce gandesti si faci, nimic nu-ti mai sta in cale.
Inscrie-te la Scoala Curajului unde inveti sa devii puternic, invincibil, genial, zeu!
“Exista multa ezitare înainte ca cineva sa se dedice total unui scop, unui vis. Mai mult, sunt sanse mari ca omul sa dea înapoi, sa fie ineficient în multe dintre actiunile sale. Dar în toate initiativele si actele de creatie functioneaza un adevar elementar, a carui ignorare ucide multe idei si planuri splendide: unul e acela ca atunci când cineva se consacra unei idei, si providenta se misca în aceeasi directie! si încep sa se petreaca tot felul de lucruri, care nu s-ar fi produs altfel si care ajuta împlinirii scopului. Un întreg lant de evenimente neprevazute pornesc de la acea decizie de a merge înainte, fie ce-o fi! Incidente, întâlniri, oameni si sprijin material – lucruri la care omul, la început, nici nu a îndraznit sa viseze –, toate îi vin în ajutor.
Orice faci, sa visezi ca poti face si ÎNCEPE sa faci!” Goethe
Nimic nu ti se ofera pe tava. Pe mine m-a luat naiba pana am invatat care-i vocatia mea. Am repetat aceleasi experiente pana am sangerat. Viata m-a trantit la pamant ca sa-mi arate ca drumul pe care mergeam era total gresit. Si n-am inteles. Si am plans. Am acuzat si blestemat. De ce mie? Tocmai de asta, fiindca nu-ntelegeam ca eu eram singura responsabila de ceea ce gandeam si faceam. Viata nu e decat proiectia propriilor ganduri, constiente si inconstiente. Ce mai astepti sa faci ordine in viata ta? Mai astepti mult? Nimic bun nu ti se va intampla pana ce nu vei invata ca tu esti singurul responsabil pentru esecul sau succesul tau. Destul de clar? Inca nu? Atunci mai raman sa-ti vorbesc. 
Care sunt aspiratiile, visurile tale?
Care sunt credintele tale?
Cu ce ganduri te imbraci zilnic?
Am o veste buna pentru tine:
Poti face doar ce-ti place si poti fi tot ce vrei in viata asta!
Crezi ca-s nebuna? Nu vorbesc din carti, chiar daca si ele sunt inspirate din realitate, vorbesc din experienta mea de viata. Cred ca ai ajuns sa ma cunosti pana acum, stii cine am fost si stii cine sunt acum. Pana nu demult nu aveam nimic, in afara de un trup si chip frumos, acum am totul. Am tot ce aveam inainte si mai am viata pe care mi-am dorit-o. Cum am ajuns sa-mi descopar vocatia, cum am ajuns sa fac din visul meu o afacere de succes, cum am ajuns sa am relatii de calitate cu cei din jur, cum am ajuns sa cunosc iubirea, cum am ajuns sa fiu cel mai bun psiholog din lume?
Abudenta, bunastarea si calitatea vietii le atingi numai in clipa in care esti constient de cine esti si de misiunea ta aici, pe pamant. Pasiunea si talentul trebuie pus la munca. Perseverenta. Disciplina. Vizualizare. Visul iti influenteaza destinul. Cum era vorba aia, fii rege si regatul ti se va asterne la picioare! Fii stapan pe propria lege, pe propria cale. Urmeaza-ti vocatia, zi si noapte daca vrei sa traiesti o existenta desavarsita.
Te-ai saturat de suferinta?
Perfect!!
Apuca-te de treaba, acum!
Autoeducare si autodisciplina: petrece macar o ora pe zi ca sa te cunosti mai bine si sa te dezvolti si-n urmatorii ani vei fi un expert pe domeniul tau, un zeu. Cunoasterea e noua moneda, nu euro. Cunoasterea te face puternic, invincibil. Iar oamenii puternici atrag experiente si oameni deosebiti
Citeste. Dezvolta-te. Zambeste. Indrazneste. Crede. Viseaza. Iubeste.
Recapitulare
Constientizare: Cine esti si care-i vocatia ta?
Maturitate emotionala
Responsabilitate
Stabilirea misiunii si scopului tau in viata.
Trecerea la actiune, aici si acum.
Perseverenta. Disciplina. Consecventa.
Incredere nebuna. Vizualizare.
Obiceiurile, stilul de viata iti stabileste viitorul, succesul sau esecul.
Viseaza, viseaza, viseaza…sa nu incetezi niciodata sa visezi si sa crezi in visul tau!!! Zboara!! Nu te opri niciodata!! Meriti totul! Poti fi tot ce vrei!!
Succes, Andreea.
20
Sep
Written by Mihaela Gheorghe on September 20th, 2009
As putea numi povestea asta “Cand esti pe val”. Oricum, am descris-o candva, ca senzatie, numind-o “surfig”…
Cand esti in miezul pasiunii tale, cand esti in acea stare de “cu toate motoarele pornite” iti dai seama de insiruirea evenimentelor si totodata esti coplesit de cum se aseaza in calea ta intamplari, oameni, lucruri…
Pasiunea ma facuse sa incerc ceea ce imi parea imposibil, in acea perioada a vietii mele.
De atunci, nu doar o data am facut asta. Surfing, cum ii zic eu.
Adica intrarea in zona de inspiratie si urmarea unui fir, pe masura ce evenimentele se deruleaza intr-un mod miraculos, as zice.
Cand esti pasionat de ceva si iti urmezi visul, lucrurile chiar “se intampla” si apar momente de gratie.
O sa va spun una din povestile adevarate traite acum cativa ani.
Gasisem foarte interesanta o carte si ma interesa mult domeniul acesta, al dezvoltarii personale. Desi nu parcursesem vero pregatire “de specialitate”, ca psiholog sau ceva asemanator… Ma interesa enorm cum functioneaza mintea, cum se nasc tiparele emotionale, voiam sa imi iau haturile vietii in maini, sa nu mai fiu dusa de val de colo-colo… Sa fiu constienta de viata mea. Lucrasem la asta vreo sase ani si deja gasisem ceea ce se numeste inspiratie. Dar voiam mai mult, voiam sa stiu cum sa lucrez cu asta, cum sa ma folosesc de resurele mele interioare.
Citind acea carte, am fost interesata de autoare si am cautat ceva informatii pe net. Am gasit ca ea calatorea in lume si facea workshop-uri, scurte seminarii de trei -patru-zile in care isi prezenta viziunea. Am citit doar, atat. Dar deja intentia mea era acolo, inca nerostita. Voiam mai mult, asa ca am gasit ceva cursuri aproape – nu in Brazilia ori Norvegia, mai “colea”, in Serbia ori Polonia. M-am apucat sa le scriu celor indicati acolo, ca persoane de contact. “Ce inseama, ce presupune un seminar?” am intrebat. Sarbii au raspuns in doua saptamani. Polonezii au raspuns in doua zile, cu trei pagini in… poloneza.
De aici, din acest moment, va rog sa urmariti firul. Mie mi s-a parut o insiruire de momente de gratie.
Caut, bineinteles, pe net, traducatori, sa pricep ce scrie acolo. Sun la cateva numere. Dau de o firma care traduce si poloneza, “dar depinde ce”. Un text simplu, o prezentare era, nimic tehnic. “Platiti si traducem”. Platesc repede prin banca si obtin traducerea nu in trei zile, ci a doua zi, adica marti. Vad ca scrie “important: daca platiti pana la… – adica vinerea imediat urmatoare – aveti asigurata reducere si la curs si la cazare”. Platesc repede avansul, cu banii tot stransi de nu stiu cand sa-mi iau calculator. Nu era mult, dar pentru mine era ceva… Bun! Acum caut avion. Gasesc o firma prin telefon. Ma pregatesc sa merg la ei, cand, in statia de autobuz, citesc pe vitrina de acolo ca e chiar o agentie de voiaj. Intru si intreb de bilet de avion Bucuresti – Varsovia. O doamna in varsta imi spune sa iau loc, si incepe sa arda receptorul telefonului. Gaseste la Tarom destul de greu -aflu pe urma de ce – bilet dus- intors pe week-end-ul urmator. Ultima varianta, singura. Dar doamna cunostea pe cineva de ani de zile la Tarom… Am vazut pe urma de ce a fost dificil, avionul avea foarte putine locuri- pana in 50 – si nu se gaseau bilete asa de tarziu…
Intre timp, scriu in Polonia sa ma inscriu la curs. Mi se confirma inscrierea si rezervarea la un hotel, pe un pret mai mic, aranjat cu organizatorii cursului de acolo.
Corespondez cu cineva la hotel, in engleza. Habar n-aveam ca ma descurc asa bine in engleza…
Ajung in fine si in Varsovia. Nu stiam o boaba poloneza, dar unii taximetristi stiau… Ma duce o masina la hotel. Acolo, surpriza! Doamna cu care corespondasem era in concediu, iar fata de la receptie habar n-avea engleza. Intr-un limbaj universal, aflu unde pot sa gasesc o casa de schimb – eu aveam dolari, nu zloti polonezi – si incerc sa gasesc si un autobuz pentru a ajunge la teatrul unde se desfasura cursul. Ies in strada si vad o benzinarie Shell, cu gemulet. Intreb prin gemulet de casa de schimb, si dianuntru un domn imi spune – in engleza, desigur – sa intru. Omul tocmai termina cumparaturile si era gata sa imi arate unde sa gasesc casa de schimb. Ma intreaba daca sunt cu masina. Evident, nu… Ma invita in masina sa si urc – ma gandesc o clipa – Doamne, am cu mine toti banii si nu am pasaportul, lasat la hotel – cine stie…? – aceea a fost ultima data cand m-am mai indoit de intuitia mea. Ma duce la casa de schimb, sta pana schimb banii, ma ia si ma conduce drum destul de lung pana la teatrul “Rampa ” – omul locuia chiar pe strada aia, putin mai sus! Dominic, un om minunat! Multumesc!
La teatru are loc deschiderea cursului. O minune, totul. Muzica, sunete ale unor intrumente facute de cantareti, imitand curgerea apei, vantul, valurile marii… Imi dau seama ca inteleg bine de tot engleza, si mai mult, chiar inteleg si o poveste a unei femei, care vorbeste poloneza, si care descrie, ilustrand cu picturile sale, cum i s-a schimbat viata cand a inteles… ce a inteles despre ea si despre lume.
Plec siderata, fara sa imi pun problema unde gasesc in miez de noapte un taxi. Desigur, va apare unul in noapte. Asa a si fost…
A, si inca ceva: cand am facut intrarea in sala, am aflat ca ma pot caza chiar in teatru, la etaj. Aveau camere ca de hotel, cu cazare… “trei lei”, as zice, mult mai ieftin decat la hotelul in care fusesem.
A doua zi am venit cu calabalac cu tot acolo. M-a luat de mana Andrzej, care m-a dus intr-o camera si a batut la usa. A deschis o poloneza frumoasa-frumoasa, blonda, bronzata, cu ochi albastri. I-a spus in engleza ca are o tovarasa de camera. Cu ochii mari, femeia s-a uitat la mine si a zis “Djiin dobre”. “Buna ziua” – asta stiam si eu, doua vorbe. Si inca doua mai stiu acum: “Dzienkuje bardzo” – “Multumesc frumos”…
Am avut colega pe singura poloneza care vorbea engleza din cei cazati in hotel. Ne-am povestit viata si am invatat enorm de la ea. Crescuse patru baieti intr-o viata grea ca un razboi… Iesise la lumina si acum stralucea, invatase sa se vindece si ajuta si pe altii, lucrand cu un grup de oameni in Poznan. Prin exercitii fizice, o minte extrem de pozitiva si o vointa fantastica, isi vindecase probleme de coloana pe care medicii nu prea indraznisera sa le abordeze macar…
Acolo, in acel curs, am descoperit si mai adanc izvoarele puterii personale. Am avut prilejul sa cunosc oameni care isi schimbasera felul de a vedea lucrurile si se schimbasera pe ei insisi si lumea lor si influentau in continuare pe cei din jur, prin propriul exemplu. Oameni care iesisera din saracie, din dependente, din boala trupeasca sau sufleteasca. Invingatori. De varste si profesii diferite, dar cu preocupari comune.
Toata succesiunea de evenimente a dus la o noua etapa in viata mea. Am invatat multe atunci, mai ales despre pastrarea atentiei si manifestarea intentiei. Despre prima v-am povestit, despre cealalta, urmeaza…
Mai spun ca am vazut in acea insiruire de evenimente, venite asa de frumos, in gratie si frumusete, dovada clara ca faptului ca atunci cand esti pasionat de ceva drumurile ti se aseaza. Chiar daca este necesar un efort, poate destul de mult, lucrurile incep sa se insiruie intr-un fel armonios, ca perlele pe un sirag, si asta e modul in care, dupa cum deja stiti, “cand doresti ceva din toata inima, tot Universul conspira la implinira dorintei tale”.
Poate ca aveti si voi astfel de povesti frumoase, povesti adevarate, si va invit sa ni le impratasiti si noua, sa ne bucuram…
13
Sep
Written by Mihaela Gheorghe on September 13th, 2009
Ei, si iata ca am ajuns si la “Momente de gratie”…
Spuneam data trecuta ca atunci cand lucrezi prin iubire, adica din si cu pasiune, ajungi sa faci totul cu usurinta, placere si gratie… Si asta nu inseamna doar sa te misti gratios, ci mai ales sa primesti in dar momente de gratie.
Acestea sunt cele care vin in calea noastra pentru a ne arata ca… suntem pe calea cea buna.
Cand evenimentele se insiruie intr-un fel pe care il vedem ca fiind miraculos, cand ne vin in cale, servite parca pe tava de Univers, cand apar exact oamenii, informatiile si resursele de care avem nevoie, atunci putem spune ca da, traim momente de gratie.
Nu de putine ori am primit astfel de momente. Nu vorbesc doar de mine, ci de noi toti. Unele sunt atat de evidente, ca vorbim de ele toata viata, si de cate ori vorbim ne umplem iar de incantarea pe care am trait-o atunci. Alteori nu de dam seama ca am fost in ele cand suntem chiar in ele, ci doar dupa – un dupa destul de relativ, poate dura mult pana ne prindem de ce a fost acolo. Dar si atunci, dupa, ne uimim si vedem ce insiruire perfecta de lucruri, de evenimente a dus la o anumita realizare sau a aprovocat o schimbare in noi si in viata noastra. Schimbare care poate sa ne fi cuprins nu doar pe noi, ci si pe cei din jur…
Mai intai, o poveste a unei povesti. Cum ar fi fost prea lung sa inserez tot fragmentul, o sa amestec redarea cu mici rezumate:
In cartea sa, numita chiar “Momente de gratie”, Neale Donald Walsch povesteste despre David Daniel, un tanar american de 19 ani care fusese invitat sa studieze un an in Tunis, Tunisia. Parintii l-au sfatuit sa faca intai o calatorie in Europa, sa vada Franta, inainte de Tunisia. Sa invete un pic limba franceza. David Daniel era la aeroport si avea multe ore de asteptat. S-a hotarat sa viziteze Manhattan-ul, fara sa mai fi fost vreodata in New York. A gandit ca va gasi el o masina afara din aeroprt.
“Complet gresit. Masinile treceau in goana pe langa el, neluandu-i in seama degetul ridicat. Doamne, nici macar nu pot sa ajung la New York, isi spuse David. Cum sa imi inchipui eu ca o sa ma descurc in Franta?”
Tocmai atunci a oprit in vehicul si soferul l-a luat si l-a dus o bucata de drum. Omul l-a lasat insa pe o insula de asfalt, in mijlocul autostrazii americane, cu patru optiuni de iesire, in directii diferite. David habar n-avea unde se afla, cum sa ajunga unde voia sa mearga. “Iar in aceasta stare de impietrire brusca nici macar nu a avut prezenta de spirit de a-l intreba pe sofer. [...] Acum, pe cand privea la traficul de varf, pe David l-a coplesit disperarea. Nu o sa mai gasesc nici un fel de masina aici, a gandit el fara speranta.Chiar daca cineva ar vrea sa opreasca – lucru absolut improbabil – acea persoana ar trebui sa mearga spre Manhattan si nu spre una dintre celelalte iesiri. Nu putea nici sa mearga spre un loc mai convenabil sau inapoi la aeroport. Era prins in mijlocul mai multor benzi de trafic si se afla intr-o incurcatura teribila.”
David a ramas cam doua ore prins acolo, intre benzi. Sute de masini au trecut. A inceput sa isi faca ganduri negre. Inclusiv cum o sa-l ia politia, ca face autostopul. S-a suprins gandind asa si si-a spus: “Trebuie sa gandesc pozitiv”. “Cateva minute mai tarziu a observat o masina moderna care a incetinit, iar soferul se uita la el cu mila. Masina a oprit, desi nu-i venea sa creada, iar soferul culmea, mergea in Manhattan! “David l-a intrebat: “De unde sunteti?” “Eu sunt din Tunisia, din Africa de Nord.” “Ceeee?” Daca ar fi putut pune frana, ar fi facut-o. “Sunteti din Tunisia? s-a balbait el. “Da, dar n-am mai fost de multa vreme acasa. De fapt, de cativa ani, locuiesc la Paris si luna aceasta m-am mutat la New York. Practic medicina in Manhattan. “Ati locuit in Paris? Sunteti din Tunisia si ati locuit in Paris?” David nu-si putea crede urechilor. “Eu tocmai plec in Tunisia si ma opresc in Paris pentru o luna!” Ochii omului au stralucit si pe fata i-a aparut un zambet. “Pai, se pare ca am ales pasagerul potrivit. Poate ca te pot ajuta in privinta calatoriilor tale”.
Ei, si de aici va dati deja seama de cum a fost pentru David. El a primit nu doar ajutorul de a ajunge in Manhattan, dar si o multime de informatii si nume de prieteni ai soferului care il puteau ajuta in Paris si in Tunisia, despre locuri unde sa mearga si ce anume sa viziteze, restaurante, galerii de arta, apartamente de inchiriat…
David a fost chiar gazduit in Paris de niste prieteni ai celui care il dusese cu masina.
El a nu s-a mai intalnit cu omul acela, dar i-a scris saptamani intregi pentru a-i multumi. Si a inteles din aceasta intamplare multe despre cum se aseaza lucrurile in Univers. Concluzia lui a fost: “Exista un scop si un inteles in totul. Avem ocazia unica de a-i acorda atentie – sau de a nu acorda – si, in felul acesta, sa ne determinam cursul vietii.” Si intreaga lui viata a pastrat ochii deschisi pentru a vedea si a intelege…
Aceasta e o prima poveste, un exemplu de moment de gratie. Ea ilustreaza foarte bine cum poti sa iti schimbi viata schimband modul de perceptie a ceea ce se intampla. Si uneori asta apare asa, ca o sincronicitate sau chiar ca o serie de sincronicitati, venite tocmai pentru a te face sa vezi mult mai clar, mai luminat, asa, cu faruri puternice, ce se intampla de fapt in mintea noastra si in viata noastra.
Nu utiati ca masina a aparut cand David s-a surprins plin de griji si a hotarat sa-si schimbe modul de a gandi asupra situatiei. Desigur, toata povestea este, cel putin pentru David, miraculoasa, dar este asa tocmai pentru ca el a atras-o in viata lui, cand a facut schimbarea. Si a invatat sa vada si sa foloseasca aceste miracole, despre care a povestit apoi ca i-au umplut viata.
Fiindca una din regulile dupa care functioneaza realitatea noastra este ca atragem ceea ce hranim. Si el a a hranit un mod de gandire care sa-l ajute, nu sa-l darame. Intr-un fel, a cuprins in acea propozitie simpla, foarte uzata si deseori considerata o prostie intuila - Trebuie sa gandesc pozitiv - INTENTIA sa ca sa gandeasca pozitiv, in acelasi timp fiind convins ca asta ii va schimba in bine situatia. Pentru a da forta acestei idei, astfel incat sa contina intentie, nu sa fie ceva gol de continut, lui David ii trebuia o situatie cu adevarat disperata, nu? Ei, de ea a avut parte, pentru a face, neconstientizat, ceea ce este simplul si super-eficientul lucru pe care il putea face: schimbarea modului de gandire…
Momentele de gratie sunt multe in viata noastra. Invatand sa le vedem, sa le observam, facem o chestie simpla si tot asa, super-eficienta: atragem un anume mod de desfasurare a lucurilor, a evenimentelor, care arata exact un fel de a trai plin de usurinta, bucurie si gratie. Cu cat le vedem mai bine, cu cat le apreciem si multumim Universului pentru ele (amintiti-va de Naikan, despre care am povestit mai demult, ca o practica de imbuntataire a vietii prin recunostinta), cu atat vom avea parte de mai multe momente de gratie. De bucuria noastra, de aceasta stare placuta de entuziasm pe care ne-o dau aceste momente beneficiem nu doar noi, ci si cei din jurul nostru. Si uneori aceste momente schimba nu doar viata noastra, ci si a celor din jur.
Despre asta voi mai povesti data viitoare, aratand mai bine cum e cu pasiunea si cu momentele de gratie.
Pana atunci, va doresc sa aveti parte de cat mai multe astfel de momente si poate, daca veti gasi unele frumoase de tot, ne veti povesti si noua despre ele…
10
Jun
Written by Cornelia Angelescu on June 10th, 2009
“- Cand ai examenul?
- Maine, de la 10…
- Si stii?
- Da, dar nu cred ca-l iau… Mi-e teama ca nu stiu suficient…”
Cum sa nu te iei cu mainile de par (la figurat ) cand auzi asa? Tocmai copilul tau, caruia i-ai explicat deja de o suta de ori cum sta treaba ! Eh, numerele merg pana la infinit, o suta unu face si el parte din sir, asa ca …doar mama invataturii e repetitia, nu ?
Credinta muta si muntii – spune un vechi proverb. Puterile tale, atat fizice cat si psihice, pot fi amplificate prin credinta, sau daca iti place mai mult prin INCREDERE. Cu siguranta ca ti s-a intamplat macar odata, crezand ca un lucru e extrem de usor de facut, sa-l faci aproape de la sine, fara sa depui nici un efort. Cand pornesti cu ideea ca ceva e greu de realizat sau iti depaseste posibilitatile, treaba chiar devine asa, asta in cazul in care nu ai abandonat din start realizarea ei. Pesimismul si neincrederea in fortele tale sunt clar sursa esecului.
Sugestia pozitiva te mobilizeaza, iti creste tonusul psihic, ajutandu-te sa iti atingi mai repede si mai usor scopul. Ea depinde in mare parte de gradul tau de receptivitate la o idee, un gest, o imagine sau un cuvant. Sugestia negativa, devenita energie negativa, te franeaza din mersul ascendent.
O mare responsabilitate o au din acest punct de vedere fata de viitorul copiilor chiar parintii. Prin critici repetate si reprosuri aduse in mod exagerat, ei pot induce o serie de complexe puternic marcante personalitatii copiilor – teama, pesimism, inferioritate, care conduc la o eronata imagine nesatisfacatoare despre sine si implicit la lipsa de respect de sine.
Distrugerea sugestiilor negative care te conduc este o etapa importanta in dezvoltarea ta personala. Una din cele mai simple metode este autosugestia- fixarea, voluntara sau involuntara, a unei idei la nivel subconstient. Sugestia insistenta ca un lucru se poate face cu usurinta iti va aduce rezultatul dorit fara intarziere si fara prea mari eforturi.
Primul pas pe calea succesului in viata este dezvoltarea ideii si permanenta sa alimentare cu increderea ca se va realiza.Toate actiunile ulterioare in acest scop vor fi pline de optimism, de energie pozitiva si nu vei avea niciodata ocazia sa te simti obosit sau plictisit si nici sa vezi piedici si bariere la fiecare pas.
Cuvintele pe care le folosesti au de asemenea o mare capacitate de autosugestie, prin imaginea mentala pe care o evoca, prin starile emotionale asociate, prin diferentele semnalate sau prin simbolistica proprie.
Primul care iti asculta cuvintele esti chiar tu ! Gandeste inainte de a le rosti !
Incearca sa-ti inlocuiesti in vocabular cuvintele cu aspect negativ referitoare la situatii nefavorabile (problema, esec ) cu termeni care sa reflecte o cat de mica parte pozitiva a respectivei situatii, pentru ca stii ca in orice rau e si un bine (oportunitate, experienta).
Schimba cuvintele negative cu cele pozitive si daca poti, chiar si pe acestea cu unele entuziaste si iti vei schimba automat modul de a vedea lucrurile, de a gandi si chiar de a trai.
Gandeste pozitiv, vorbeste cum gandesti si toate actiunile tale vor dobandi un plus de energie pozitiva.
Fii deci atent ce gandesti si ce vorbesti, pentru ca “We are what we think. All that we are arises from our thoughts. With our thoughts, we make the world.”, dupa cum spune Buddha. Si nu uita ca in vremurile in care traim persoana care spune ca un lucru e imposibil, tocmai a fost intrerupta de cea care l-a facut!
3
Jun
Written by Laura Tripa on June 3rd, 2009
De-a lungul vietii fiecare trecem prin diferite stari de spirit, unele mai placute, altele mai putin placute. Uneori avem impresia ca ceea ce se intampla in jurul nostru, ceea ce spun ceilalti, ne provoaca o anumita stare, o anumita emotie. Alteori pare ca din senin ne intristam sau ne veselim, ca din pura intamplare ne trezim bucurosi de dimineata gata sa luam cu asalt ziua care ne asteapta, iar alta data ne trezim cu fata la cearceaf si suntem convinsi ca nu vom avea o zi prea buna.
Daca privin lucrurile in acest mod se pare ca suntem la mila starilor noastre emotionale, care dupa cum stim pot fi foarte importante pentru succesul sau esecul actiunilor noastre. NLP sau programarea neurolingvistica, una din orientarile din psihologie, ne propune insa o cu totul alta viziune. Aceasta teorie mizeaza pe faptul ca noi putem detine controlul si ca ne putem provoca o anumita stare de spirit atunci cand dorim.
Imaginati-va, spre exemplu, ca sunteti pe punctul de a da un examen important sau de a avea o intalnire semnificativa si va simtiti total descurajat, speriat, aveti impresia ca nu mai stiti nimic din ce ati invatat sau ca va veti face de ras in vreun fel. Cat de minunat ar fi ca printr-un simplu cuvant sau gest toate acestea sa dispara si sa lase loc increderii in fortele proprii, calmului si sigurantei succesului.
Exact acest lucru promite tehnica de ancorare descrisa in NLP. In ce consta aceasta? Este vorba in principiu despre un proces de vizualizare care are ca scop reproducerea intentionata a unei stari pozitive spontane pe care ati experimentat-o anterior, intr-o situatie in care aveti nevoie de ea.
Mergand pe exemplul cu examenul, putem incepe de la a identifica ce stare ne-ar putea ajuta sa-l trecem cu bine: buna dispozitie, calm, incredere in sine, anticiparea rezultatului pozitiv, anticiparea beneficiilor. Apoi vom alege o situatie din trecut in care am avut exact aceea stare, poate dupa o reusita cand am simtit ca suntem capabili, ca putem sa ne atingem scopurile, cand ne-am bucurat de rezultatele muncii noastre.
Starea resimtita atunci ne-o aducem in minte cu toate detaliile posibile: ce gandeam despre noi in acel moment, ce simteam in legatura cu noi insine, ce senzatii fizice aveam (pulsul alert, “fluturasi” in stomac de bucurie,etc.), mimica noastra (fata destinsa, zambetul, etc.), comportamentul nostru (cum mergeam, ce spuneam, ce faceam in acele momente). Dupa ce avem o imagine completa a noastra in starea respectiva, denumita si stare resursa, ne gandim de ce imagine se leaga pentru noi aceasta stare (poate ca o asociem cu un ursulet mare si roz de plus sau cu un catel care da din coada de bucurie sau cu orice altceva). Apoi identificam si un sunet care ne sugereaza aceasta stare (zgomotul pe care il produce cineva care rade sau sunetul de clopotel care anunta inceputul vacantei de vara, etc.). Urmatorul pas este sa gasim si un singur cuvant care pentru noi reprezinta aceea stare (poate cuvantul “incredere” sau “bucurie”). Dupa ce avem o imagine, un sunet si un cuvant sau mai putem adauga si un gest (a ne trece mana prin par sau a atinge inelul nostru norocos, etc) care ne amintesc de acea stare, putem sa ne derulam in minte o secventa in care resimtim starea respectiva si sa plasam in imaginatie alaturi de ea si imaginea, sunetul si gestul alese, in acelasi timp rostind si cuvantul selectat. Toate acestea vor deveni de acum un fel de parola care ne va permite sa accesam starea noastra resursa oricand.
Dupa mai multe repetitii cu imaginea, sunetul, gestul si cuvantul parola, pe care le asociem pe rand, treptat cu starea pe care am trait-o intr-o situatie de succes putem ajunge la a resimti efectiv starea aceea la rostirea cuvantului, efectuarea gestului, vizualizarea imaginii si amintirea sunetului, indiferent de circumstantele exterioare.
Revenind acum la ideea de examen, de data aceasta cand ne dam seama ca va incepe descurajarea nu avem decat sa rostim cuvantul si sa facem gestul, parola, sa ne folosim toate fortele imaginatiei pentru a ne inchipui un ursulet mare roz de plus si un clopotel care vesteste vacanta si vom vedea cum incet incet situatia devine si ea din ce in ce mai roz odata cu sporirea increderii noastre in reusita.
17
May
Written by Mihaela Gheorghe on May 17th, 2009
Ce putem face pentru a ne simti bine in pielea noastra?
O multime de chestii “misto”, cum zice un prieten care mi-a dat intr-un fel ideea de a va spune ceva din secretele mele de seara…
Unul e gimnastica de cateva minute (cinci minute, max zece se gasesc in orice “sertar” de timp) pe muzica si cu muuuuult rasfat. Multa dragoste de noi insine.
In 2002 am cunoscut o Frumoasa care mi-a dat multe baghete magice.
Una din ele a fost cea de “I love my body”…
Eram in Polonia, unde ma dusesem dupa ea, caci venea un pic prin Europa…
Imparteam camera de hotel cu o poloneza, o femeie superba, mama a patru baieti, la vreo patruzeci si un pic… Trecuse prin multe, avusese mari probleme de sanatate, dureri trupesti si mai ales sufletesti. Trecuse prin ele si acum era ea cea care ajuta pe altii sa scape de suferinta. Faceam amandoua dimineata, fiecare ce stia : ea, salutul soarelui, yoghin, eu, ceva “chinezarii”…
Ne intelegeam in engleza. Eram singura straina de la workshopul acela, si toti ma intrebau: chiar nu vorbiti poloneza? Am vorbit si eu vreo trei cuvinte, dupa cinci zile petrecute impreuna…
Ca un facut, poloneza mea stia engleza, asa ca ne-am inteles de minune. Plus ca limbajul fara cuvinte era atat de limpede…
Frumoasa noastra, care ne arata niste “chestii misto” – magice, cum zic eu – ne-a invatat si un mic exercitiu de iubit propriul trup. Cu usurinta unei dansatoare, ne-a facut pe loc miscarile simple, si ne-a condus spre intelegerea prin simturi a ce putem face pentru trupul nostru, spre a il mentine frumos, tanar, si mai ales sanatos.
Armonia, spunea ea, este cheia. Dincolo de lucrarea laborioasa cu noi insine in planul emotiilor, mult mai simpla ca abordare si mai complexa, ca si continut si efecte, e lucrarea cu “simtitul”.
Atunci a inceput pentru mine descoperirea acestui fantastic dar, uluitorul instrument de simtit, care este trupul. Acela care face fixarea in trairea lui Acum.
Intorcandu-ma la exercitiu, acesta e foarte simplu. In felul propriu, care se descopera de catre fiecare, ne iubim partile trupului, carora le vorbim sau le cantam, dupa cum ne place si ne vine. Le atingem sau doar le vizualizam (nu scotocesc fizic dupa ficat…) si le spunem ceva, de dragoste…
Atunci multora li s-a parut o aiureala. Dar facand exercitiul in sala, deja o parte am devenit brusc adeptii “metodei”. Eu am ramas adepta fidela…
De ce povesteam de poloneza, colega mea de camera?
Pentru ca as fi vrut sa fi fost si voi martorii acelei scene deosebite. In hotel aveam baia mica-mica in interioarul camerei. Si sonorul destul de “indiscret”. Asa ca am auzit-o seara, sub dus, facand ce spusese Frumoasa. Nu imi trebuia mult sa leg intelesul cuvintelor cantate in poloneza. Ceva bulgara de “dinainte” ma ducea spre diverse “sclipiri”… Dar mai ales vocea, tonul ei, caldura si rasul care se auzeau acolo, sub dus, erau foarte clare, ca si limba universala…
“Imi iubesc corpul. Imi iubesc picioarele mele frumoase, imi iubesc mainile, imi iubesc fata, imi iubesc burta, imi iubesc sanii, imi iubesc… ”
Tot ce vreti, liber la imaginatie si la inventar…
Asa canta poloneza mea. Stiu clar ca spunea “picioruse” si “manute”, le alinta….
Mi-a placut enorm cum canta, sub dus!
Eu folosesc metoda si pe gimnastica. Un soi de dans aerobic, neaparat pe o melodie placuta mie, care sa ma ajute sa ma misc si sa cant.
Mainile se misca unduit, si le privesc, si le cant:”va iubesc”… Sau doar gandesc, nu e nevoie sa rostesc. Umerii, obositi dupa “calculatorit” peste opt ore zilnic, se simt taare bine cand sunt miscati si iubiti macar un pic… Picioarele se misca singure, in rotirile lor favorite, la fel si soldurile, si pieptul… Toate partile trupului sunt rasfatate si cateva minute pe zi, macar, sunt ale lor…
Indiferent de cum arata, de cat de mobile sau rigide ar fi, partile trupului nostru raspund la miscare, atentie si mangaiere ca florile udate dupa multe zile de seceta.
Oricat de obositi am fi, se simte imediat o revigorare, care este data nu atat de miscare, cat de intentia cu care am hranit trupul. De dragostea cu care l-am hranit…
Putin timp, mult efect… In timp, se castiga chiar timp de trait. Mai multa “durata de viata’, la propriu. Si inca in trup sanatos si plin de energie.
Va doresc sa incercati si voi asta, pe muzica, mai ales seara, cand este mai mult timp pentru rasfat. Sa va lasati pe unda unei melodii indragite si sa va iubiti trupul cateva minute.
Ma las acum pe mana lui Antaeus, cu “Kyrie”, melodia in care imi place sa inchei seara. Numai buna de “dans aerobic”, cum zic eu… Ei, mai mult dans si mult rasfat… Que buenooo…
13
Apr
Written by Cornelia Angelescu on April 13th, 2009
Fetita mamei este tare trista azi. Oare de ce? Mama pregateste “o cofeina” si cauta uneltele de “sapat”.
- Ei, cum a fost azi? Ce s-a mai intamplat la scoala?
- …Mhmh…Bine…
- Doar atat?
- Aaaa, de fapt…
Asa incepe una dintre povestile adevarate pe care fiecare le-am trait ca unul din cele doua personaje –parinte sau copil. Azi fetita mea e suparata pentru ca n-are incredere in ea. Are impresia ca toti profii au ceva cu ea, ca toate fetele sunt mai frumoase, mai slabe sau mai cu mot, ca toti baietii cauta numai aventuri – stii tu…
Nivelul valorii de sine este dramatic determinat de modul in care esti privit si luat in considerare de oamenii importanti din viata ta. Lipsa acceptarii din partea lor conduce la aparitia sentimentului de inferioritate. Orice opinie exprimata (sau dedusa) afecteaza propria ta idee despre valoarea ta ca om.
Un lucru simplu dar foarte important pe care-l poti face in astfel de momente este un inventar – o evaluare putin subiectiva a persoanei tale, avand grija sa subliniezi si sa amplifici partile pozitive si sa le lasi deoparte pe cele negative, lipsite de importanta in comparatie cu celelalte. Intai gandeste-te bine la realizari – ce note ai luat, cate premii, cum ai ajutat alte persoane, prin ce greutati ai trecut cu succes. Din ele, extrage cu atentie aptitudinile pe care le ai si observa ca, de fapt, potentialul tau este fantastic – poti face absolut orice, poti deveni in orice moment persoana care visezi sa fii!
Cu siguranta nu e usor, efortul necesar presupune multa responsabilitate, dar asumarea nu-ti va aduce decat satisfactii iar gandirea pozitiva nu face altceva decat sa te ajute intotdeauna. Obisnuieste-te ca, daca cumva se intampla sa nimeresti bara …“Oare de ce nu pot invata la nenorocita aia de fizica?”… sa te asezi 5 minute in liniste, sa-ti revezi lista cu cele bune si sa-ti schimbi optica, ceva de genul “Cum as putea face sa invat la fizica?”
Vei fi surprins de rezultatele atrase de aceasta schimbare: profa de fizica, din scorpia care, iar mi-a dat un 5, va deveni in scurt timp fata buna si pe urma ei o vor lua si restul profilor si colegii si parintii… Chiar daca ti se pare greu prima data, incercarile repetate te vor face un maestru! Vei vedea ca tot ce faci va iesi mai bine, fiindca increderea ta in propria ta valoare va creste!
Nu lasa maruntisuri ca resentimentele, vina, invidia, supararea sau ura sa fie un motiv ca sa te desconsideri. Cu cat tu te placi si te respecti mai mult, cu atat ceilalti o vor face mai mult. O personalitate radiind incredere si jovialitate are intotdeauna sanse sporite sa obtina ce doreste din interactiunea cu alte personalitati!
Sentimentul valorii de sine este de fapt radacina, baza a tot ce poti obtine in viata. Daca nu te pretuiesti, nu te accepti si nu te iubesti, nimeni n-o va face – nici colegii, nici prietenii, nici partenerul de viata, nici sefii, nici chiar proprii tai copii – si nu cred ca asta iti doresti de la viata.
Acum, daca simti ca-ti da tarcoale vreo idee de-asta, fugi repede si fa-ti listuta, citeste-o cu atentie de cate ori simti nevoia si lasa-ti gandurile modelate in consecinta. Fac pariu ca nu vei regreta!
31
Mar
Written by Simona Hupov on March 31st, 2009
Merg pe strada si vad tot timpul tineri care ies de la ore si grabesc pasul, parca dornici sa se indeparteze cat mai repede de scoala. De locul unde prietenii de altadata, le transforma secretele, in barfe si minciuni, de locul unde poate, azi, s-au certat cu unul dintre profesori, care nu intelege ca bretonul mai lung este menit sa acopere groaznicele cosuri ce au aparut pe neasteptate cu o seara inainte.
Cam asta este situatia generala cu adolescenta, nu cred ca trebuie sa insist prea mult asupra ei, ci sa va spun cum puteti sa o depasiti mai usor.
Azi m-am hotarat sa va spun despre gandirea pozitiva si efectul ei asupra voastra si a celorlalti.
Era odata o fata, tocmai intrata in “groaznica” lume a adolescentei. Intrase fericita, alaturi de prietenii ei, odata cu implinirea varstei de 12 ani.
Zilele treceau si fata era tot mai trista. Prietenii ei erau tot mai putini. I se parea ca nimeni nu o intelege, ca toti sunt impotriva ei. Nu stia ce sa faca, nu avea incredere in nimeni, pentru ca observase ca orice secret ar fi destainuit prietenelor, se intorcea impotriva ei transformat in barfa si rautate. I se parea ca nu mai apartine clasei din care facea parte, ca nu mai are ce discuta cu prietenii din grupul ei, ca bunicii sunt prea batrani pentru ideile ei, iar parintii….la ei nu se gandise.
In schimb parintii, observasera o schimbare in atitudinea fetei lor care de obicei era foarte vesela si deschisa si s-au hotarat sa discute cu ea.
Intr-una din serile cand erau toti adunati la cina, mama deschise subiectul. Fata a fost foarte fericita ca avea in sfarsit pe cineva care sa o asculte.
Discutia a fost una lunga, dar binevenita.
Primul lucru pe care l-au remarcat parintii ei a fost faptul ca tot ceea ce spunea fata incepea cu NU, tot ce se invartea in jurul ei era negativ. Fata NU isi gaseste locul printre prietenii pe care ii avuse pana atunci, ca i se parea ca totul este impotriva ei si asa mai departe.
Dupa ce au ascultat-o bine, sfatul parintilor a fost unul singur: “ Nu mai gandi negativ! Scoate-l pe NU din vocabular si porneste ziua cu un gand pozitiv in minte. Noi suntem alaturi de tine in fiecare zi si o sa te incurajam”.
Fata s-a hotarat sa le asculte sfatul incepand chiar de a doua zi. Dimineata s-a trezit si si-a adus aminte ca …”iar la scoala”. Primul gand al ei a fost “NU mai vreau”, nu a durat nici o secunda si si-a adus aminte de sfatul parintilor. L-a scos pe nu din propozitie, s-a pregatit si a plecat. Drumul a fost mai scurt ca de obicei si nu intelegea de ce. La scoala a repetat aceiasi tehnica si incet, incet totul i se parea mai frumos si mai usor.
Prietenii o vedeau mai vesela si mai linistita si au inceput sa o copieze. Faptul ca nu se mai certau, le dadea posibilitatea sa povesteasca mai multe, sa isi dea seama ca prietenii adevarati nu te tradeaza si nu iti fac rau. Lucrurile au inceput sa mearga de la sine si cu cat gandea mai pozitiv cu atat ii era mai bine.
Solutia pe care a gasit-o fata, singura, a fost aceea ca isi spunea tot timpul: “Ce frumoasa este viata, imi iubesc cu adevarat viata” si viata ei devenea tot mai frumoasa, ii era tot mai usor sa comunice si prieteniile pe care le lega erau tot mai sincere.
Asta vi se va intampla si voua daca veti incepe sa ganditi pozitiv. Veti vedea ca profesorii sunt buni (majoritatea), colegii va inteleg pentru ca le transmiteti si lor buna voastra dispozitie, iar parintii vor observa schimbarea si vor comunica mai mult cu voi, pentru ca vor sa fie si ei la fel.
Loading ...