Lista articolelor din seria: Ideologie si economie

1. Ideologie si economie –partea I
2. Ideologie si economie – partea a II-a
3. Ideologie si economie – partea a III-a

Doctrinele de stanga

In prezent doctrinele de stanga cunosc, in special prin abordarea economica, o intindere destul de larga, de la extrema stanga a unicului stat comunist din lume (Cuba) trecand prin socialismul (comunist in devenire) al lui Chavez si socialismul de piata de mare succes al Chinei, pana la nuantele de centru-dreapta al laburistilor britanici sub conducerea lui Tony Blair.

Despre comunism si socialismul democratic nu am sa spun nimic aici, generatia mea le-a trait pe propria piele iar generatia voastra sper sa le invete doar din cartile de istorie.

Social-democratia moderna isi stabileste drept obiectiv nu doar libertatea si egalitatea in fata legii a cetatenilor (precum liberalismul) ci si libertatea economica a acestora, (de ex. eliminarea dependentei angajatilor fata de patron). In practica se manifesta in special prin cresterea rolului statului in reglementarea unor aspecte importante ale vietii economice, nationalizarea serviciilor publice (sanatate, educatie, asigurari sociale),  precum si promovarea diversitatii si multiculturalismului.

Social democratia este in prezent regasita inclusiv in programele sociale din SUA si, mai nou, in incercarile presedintelui Obama de reglementare a functionarii pietei financiare  de dincolo de ocean. Dealtfel Obama a fost acuzat de catre conservatorii americani de inclinatii de centru stanga sau chiar de socialism, cu toate ca acest lucru nu este sustinut printr-o eventuala comparatie cu lumea veche.

Europa continentala si, in ultimii ani si Marea Britanie, sunt in schimb social-democrate, de la economia sociala de piata germana pana la modelul nordic, considerat pana in prezent cel mai de succes model economic de stanga.

In economie social-democratia contemporana sustine:

• o economie mixta, cuprinzand atat intreprinderi private cat si publice, precum si programe publice de sanatate, educatie si asigurari sociale pentru toti cetatenii.

• un sistem extins de securitate sociala in scopul combaterii saraciei si asigurarii cetatenilor impotriva pierderii veniturilor din motive de boala sau somaj.

• Preocuparea fata de mediu si legislatie protectiva in domeniu, impreuna cu sustinerea utilizarii energiilor alternative.

• Sisteme de impozitare progresiva in scopul sustinerii cheltuielilor guvernamentale.

• Comertul “corect” (fair trade)  in fata comertului liber.

Elemente ale economiei mixte.

• Libertatea de a poseda mijloace de productie, de a lua decizii manageriale, de a calatori, de a cumpara si vinde, de a angaja si concedia, de organizare, de comunicare si de protest.

• Administarea de catre stat, pe baza taxelor colectate sau ca intreprinderi  ale acestuia a unor elemente de interes public: sanatate, invatamant, justitie, infrastructura de transporturi sau de producere a energiei, resursele naturale, utilitatile publice sau infrastructura de posta si telefonie.

• Oferirea de autonomie persoanelor defavorizate prin redistribuirea veniturilor: ajutor social pentru saraci, securitate sociala (pensie) pentru batrani sau infirmi

• Oferirea de ajutoare de stat pentru anumite afaceri, in scopul crearii de locuri de munca

• Restrictii stipulate prin legi sau regulamente: reguli pentru piata muncii (inclusiv salariul minim garantat), taxe de mediu, reguli de protectie a consumatorilor,  legislatie antitrust, de protectie a proprietatii intelectuale sau de reglementare a inregistrarii persoanelor juridice.

Flexicuritatea si modelul tarilor nordice

Flexicuritatea este un concept social-democrat modern, introdus de primul ministru al Danemarcei Paul Rassmusen in anii ’90. Rezultat din combinatia intre flexibilitate si securitate, conceptul descrie o piata a muncii libera in combinatie cu securitatea sociala pentru angajati precum si cu politici de ocupare active ce implica drepturi si obligatii specifice pentru populatia neocupata.

Ca exemplu, in Danemarca si tarile scandinave nu este legiferat un salariu minim garantat, fiecare ramura economica negociind, prin intermediul sindicatelor, un eventual nivel minim. In schimb persoanele fara ocupatie sunt obligate sa se instruiasca permanent in scopul reorientarii profesionale si, pana la gasirea unui loc de munca, sa activeze ca trainee (invatacel) in cadrul serviciilor publice.

Tarile nordice au avut si o activitate de pionierat in directia eficientizarii serviciilor publice. Suedia, de exemplu, si-a “privatizat” din1992 serviciile de invatamant prin intermediu vaucherelor pentru educatie.

Flexicuritatea a fost adoptata si prin tratatul revizuit de la Lisabona drept strategia europeana in domeniul pietei muncii.

Criticile aduse econimiei sociale sunt, in general, urmatoarele:

• Impozitatarea progresiva duce la fuga capitalurilor catre zone mai putin taxate. De exemplu gigantul suedez IKEA opereaza cu sediul in Olanda.

• Redistribuirea, considerata exagerata, a bogatiei este considerata de opozanti ca fiind o incalcare a libertatii si chiar a proprietatii.

• Extinderea  acoperirii serviciilor sociale poate duce la situatia in care un procent semnificativ din populatie sa traiasca exclusiv din ajutoare, ceea ce are drept efect scaderea motivatiei de a munci si stagnarea sau chiar scaderea economica.

• Redistribuirea veniturilor duce la aparitia asa-numitului parazitism social. Aceasta teorie arata ca acesta nu este reprezentat, asa cum s-ar crede, de persoanele defavorizate, ci de reprezentantii birocratiei statale. Sub pretextul administrarii unor fonduri tot mai mari si redirectionarii lor catre mari programe sociale aparatul administrativ al statului devine supradimensionat si consuma din ce in ce mai mult din fondurile publice. In plus, prin faptul ca detine dreptul de a legifera  functionarea economiei, marimea impozitelor si modul de cheltuire a banilor publici, acest aparat birocratic ajunge sa detina adevarata putere economica. Se intra astfel intr-un cerc vicios, in care un aparat birocratic din ce in ce mai mare consuma din ce in ce mai mult din avutia nationala, pana cand, in cele din urma,  ajunge sa nu mai poata fi sustinut.

Totodata,  dependenta financiara a institutiilor de invatamant, mass-media si societatii civile de fondurile publice duce treptat la dependenta lor morala si ideologica.

In acest context, adeptii modelului liberal avertizeaza ca suprareglementarea economiei va duce, in fapt, la pierderea treptata a libertatii economice in locul generalizarii ei, asa cum era obiectivul initial.

Articole asemanatoare

• Ideologie si economie –partea I (0)
• Ideologie si economie – partea a II-a (2)
• Ciclurile electorale si economia (0)
• Ziua libertatii fiscale (1)
• Uneori oamenii bogati chiar sunt mai buni (7)

Lista articolelor din seria: Ideologie si economie

1. Ideologie si economie –partea I
2. Ideologie si economie – partea a II-a
3. Ideologie si economie – partea a III-a

Liberalismul si Liberalismul economic

Liberalismul este un curent care, inainte de a deveni ideologic si politic, a fost chiar de la nasterea sa o teorie economica. Parintele economiei politice, Adam Smith, este considerat totodata parintele liberalismului economic.

In esenta liberalismul pleaca de la ideea de necontestat ca unul dintre drepturile naturale ale fiintelor umane este dreptul la libertate.  In consecinta prerogativele oricarei entitati aflate intr-un raport de putere cu individul (in speta statul, biserica sau orice ala organizatie suprapersonala) trebuie limitate la strictul necesar, astfel incat sa nu impieteze asupra libertatii personale.

În sens larg, liberalismul militeaza pentru construirea unei societati caracterizate prin libertatea de gândire a indivizilor, domnia dreptului natural, liberul schimb de idei, economia de piata pe baza initiativei private si un sistem transparent de guvernare,  în care drepturile minoritatilor sunt garantate.

Din punct de vedere politic liberalismul este doctrina care militeaza pentru limitarea puterilor statului strict la protectia si garantarea drepturilor si libertatilor individuale, opunandu-se  colectivismului, socialismului, etatismului si, in general, tuturor ideilor politice care pun interesele societatii, statului sau natiunii inaintea individului. Indivizii trebuie sa fie liberi sa isi urmareasca propriile interese atat timp cat nu afecteaza drepturile si libertatile celorlalti.

Valorile liberale fundamentale sunt libertatea individuala, creativitatea individuala, responsabilitatea si independenta personala, respectul drepturilor indivizilor, egalitatea in fata legii. De alftel, liberalismul este definit prin 4 concepte de baza:

• libertatea individuala

• proprietatea privata

• responsabilitatea individuala

• egalitatea în fata legii

Liberalismul economic

Liberalismul e cea mai mare orientare de gandire si practica economica din ultimele trei secole.  Sustine si promoveaza capitalismul de tip  „laissez-faire” (adica „lasa-i sa faca”) insemnand eliminarea restrictiilor guvernamentale in economie si comert, precum si eliminarea monopolurilor statului.

Principiile fundamentale ale liberalismului economic sunt:

• Economia este guvernata de legi obiective

• Economia este organizata pe baza proprietatii private

• Exista libertate de actiune a organizarii economice

• Exista concurenta libera si perfecta

Incepand din perioada interbelica, odata cu marea criza economica a anilor’30, liberalismul sufera mutatii teoretice, transformandu-se in ceea ce se numeste neoliberalism.

Diferenta esentiala consta in acceptarea interventiei statului in economie pentru reglementarea pietelor si temperarea distorsiunilor ce pot sa apara. Statul doctrinei neoliberale isi propune, de asemenea, interventia pentru protectia individului si a grupului prin ameliorarea conditiilor de viata si prin asigurarea egalitatii de sanse indivizilor.

Adoptat de FMI si Banca Mondiala, aplicat  de administratiile Regan si Thatcher, neoliberalismul economic se caracterizeaza in special prin directionarea cheltuielilor publice catre domenii creatoare de crestere economica, taxare moderata, liberalizarea comertului si a investitiilor straine, privatizarea si limitarea reglementarilor din domeniul economic.

Consecinte economice pe plan mondial:

• avantul comertului international

• eliminarea barierelor comerciale

• micsorarea cheltuielilor guvernamentale pentru aparare (asa numit-ul „dividend al pacii”)

• micsorarea numarului angajatilor in sectorul public

• privatizarea intreprinderilor publice

• cresterea cheltuielilor guvernamentale in domeniile cresterii calitatii vietii (sanatate, educatie, servicii sociale)

• cresterea investitiilor, transferului de tehnologii, a inovatiei si o mai mare atentie fata de cererile clientilor

• cresterea nivelului de trai al populatiei

• cresterea competitivitatii atat la nivelul individului cat si al corporatiilor.

Imagine: The Walt Disney Company

Criticii neoliberalismului economic sustin ca:

• Globalizarea si liberalizarea circulatiei capitalurilor duc la subminarea suveranitatii statelor

• Este esenta capitalismului, iar capitalismul inseamna exploatare

• Are costuri ridicate pentru mediu, intrucat marfurile sunt transportate pe distante lungi,

• Duce la cresterea puterii corporatiilor (Opozantii considera ca aceasta se face in favoarea celor deja bogati si in detrimentul celor saraci)

• Dereglementarea pietei muncii duce la somaj, cresterea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale.

Liberalismul si neoliberalismul economic au fost revendicate si utilizate de-a lungul timpului atat de partide de dreapta cat si de partide de stanga, atat de republicani cat si de democrati in SUA, de conservatori, dar si de laburisti in Marea Britanie, de partide liberale, conservatoare sau social-democrate din intreaga lume capitalista. Aceasta fiindca liberalismul si variantele lui moderne reprezinta chiar esenta capitalismului si ele vor exista cata vreme vor exista piete libere, libera initiativa si dorinta individuala de prosperitate.

Articole asemanatoare

• Ideologie si economie –partea I (0)
• Ideologie si economie – partea a III-a (0)
• Ciclurile electorale si economia (0)

Lista articolelor din seria: Ideologie si economie

1. Ideologie si economie –partea I
2. Ideologie si economie – partea a II-a
3. Ideologie si economie – partea a III-a

Va povesteam saptamana trecuta de teoria asteptarilor rationale. Aceasta porneste de la presupunerea ca cetatenii  inteleg modul în care functioneaza economia si ce anume face guvernul, fiind capabili astfel sa ia decizii complet si corect informate.  Aceasta teorie este foarte controversata intrucat  realitatea ne dovedeste faptul  ca lipsa de informare in domeniul economic este cvasi-generala in tarile cu democratie tanara si acest lucru duce la asteptari nerealiste si  aprecieri confuze in randul populatiei.

Asadar am considerat ca o trecere in revista a pricipalelor curente politice contemporane si  a doctrinele lor economice ar putea  oferi un punct de reper in incercarile fiecaruia dintre noi de a ne construi viata in interiorul unui context economico-social pe care nu-l putem controla in mod direct.

Cei care cred ca pentru a-si construi destinul nu au nevoie decat de propria persoana si  pot ignora complet sistemul care functioneaza in jurul lor sunt rugati sa se opreasca din citit aici.

Pentru cei care se simt parte componenta a acestui sistem si sunt interesati sa-i inteleaga functionarea astfel incat sa-si poata calibra corect asteptarile, sa poata fi proactivi iar nu reactivi, sa poata anticipa evolutiile viitoare, sa fie cu un pas inaintea celorlalti, pentru acestia voi incerca o descriere sintetica a curentelor politice in lumea contemporana si  a implicatiilor lor economice.

Pentru inceput, necesara pentru familiarizarea cu ideologiile clasice, o scurta descriere a acestora o gasesti  aici.

I. Doctrine politice si economice de dreapta

1. Conservatorismul (clasic)

- Doctrina bazata pe teoria evolutiei naturale, adepta a reformelor treptate si adversara totala a revolutiilor. Considera ca schimbarile trebuie sa fie facute doar atunci cand sunt oportune si nu doar de dragul schimbarii.

- Considera ca traditia, experienta, valorile perene sunt reprezentate de elite si ele sunt cele  pe care trebuie sa se bazeze societatea.

- Existenta diverselor clase si categorii sociale este fireasca si necesara, iar egalitatea sociala este doar o utopie.

- Reformele economice sau sociale nu sunt necesare, intrucat sistemul deja functional si verificat in timp este cel care perpetueaza valorile traditionale.

2. Neoconservatorismul

- Desi pare a deriva din conservatorism este, in fapt, o ideologie opusa din multe puncte de vedere.

- Este o politica internationala revolutionara, aparuta in anii 50 ai secolului trecut, pornita de la nevoia afirmarii unei atitudini anticomuniste.

- Exprima vointa politica de rasturnare a status-quo-ului international, prin utilizarea puterii unipolare, in scopul costruirii unei paci universale democratice.

- Aparut in SUA, supranumit acum „politica Bush”, a atins apogeul in timpul razboiului din Iraq.

- Este posibil doar in interiorul unei superputeri mondiale, dar exista influente de tip neoconservator si in modul de manifestare pe plan regional al unor state mici.

- Este o platforma nesustenabila din punct de vedere economic, intrucat nici macar economia SUA nu dispune de resurse infinite. Se bazeaza, in principal, pe resursele existente anterior in economie, consumandu-le in procesul de implementare a democratiei in intreaga lume.

- Poate recupera, pe termen lung, o parte din resursele consumate, prin extinderea sferei de influenta  si accederea la resurse  sau/si piete noi.

- Este criticat intrucat nu recunoaste in celelalte puteri sau ideologii actori rationali, cu interese legitime, considerandu-se unic aparator si depozitar al democratiei.

3. Crestin – democratia

- Reprezinta expresia politica a crestinismului catolic

- A aparut ca o reactie la liberalism (care intrupa nedreptatile sociale create de capitalism si industrializare) dar si la socialism (ca ideologie ce egalizeaza si depersonalizeaza , propunand nivelarea sociala in numele egalitatii).

- Prin importanta acordata valorilor traditionale precum religia crestina, familia sau sursa divina a puterii este considerata o doctrina conservatoare, de dreapta.

- Prin importanta pe care o acorda omului in calitate de persoana si nu de individ (opozitie cu liberalismul), precum si prin teoriile de dreptate sociala  si realizare personala prin munca, este considerata o doctrina de stanga, aproape socialista.

- Conceptul de economie de piata, sociala si ecologica sustinut si de crestin-democratia romaneasca  sustine pozitia celor care considera acest curent ca apartinand mai degraba stangii decat dreptei.

va urma

Articole asemanatoare

• Ideologie si economie – partea a II-a (2)
• Ideologie si economie – partea a III-a (0)
• Ciclurile electorale si economia (0)

Pentru ca tocmai am incheiat un ciclu electoral (cam lung, de data aceasta unul de 5 ani) si suntem la inceputul altuia (e adevarat ca mai scurt, de doar 3 ani)  am cosiderat util sa aruncam o privire asupra modului in care este influentata economia unei tari de aceste procese.

Teoria ciclului politic sustine ca periodicitatea alegerilor in sistemele democratice impreuna cu puterea guvernelor de a influenta economia prin politica fiscala si cea a cheltuielilor publice, vor provoca cicluri economice de o durata asemanatoare cu cea a perioadelor legislative. Se mizeaza pe efectul imediat al unor masuri care afecteaza in mod direct viata electorilor tinandu-se cont de studiile care demonstreaza ca acestea ofera satisfactie doar pe termen foarte scurt.

Prin urmare, inaintea unor alegeri, guvernul va lua masuri economice expansive, care promoveaza investitiile si crearea de locuri de munca, pentru ca in momentul votarii majoritatea votantilor sa fie satisfacuta si sa sprijine partidul la putere. Aceasta expansiune artificiala va provoca un exces al cererii si tensiuni inflationiste. Dupa alegeri, indiferent de partidul castigator, aceste excese vor fi corectate prin masuri nepopulare, ce au ca scop reducerea inflatiei chiar cu pretul cresterii somajului, masuri ce vor fi adoptate cat mai rapid, intrucat pana la scrutinul urmator, cand vor avea nevoie din nou de aprobarea maselor, urmeaza sa treaca o perioada suficient de lunga de timp. Catre finalul ciclului electoral vor fi luate, din nou, masuri expansioniste, fiecare guvern aflat la final de mandat sperand sa obtina simultan crestere economica, somaj redus si, totodata, o inflatie mica (situatie care din punct de vedere economic  un este posibila pe termen lung).

La cealalta extrema se situeaza adeptii teoriei asteptarilor rationale.

Se stie ca in economie asteptarile sunt foarte importante. Asteptarile pesimiste îi determina pe investitori sa cheltuiasca o anumita suma de bani, iar pe consumatori sa hotarasca sa îsi economiseasca veniturile.  In schimb, asteptarile optimiste ii determina pe primii sa investeasca mai multi bani decat cei de care dispun iar pe cei din urma sa cheltuiasca mai mult decat castiga, in ambele situatii pe baza creditelor.

In incercarea de a aborda in mod logic aceasta problema economistii neoclasici au formulat ipoteza asteptarilor rationale. Potrivit acesteia, previziunile sunt obiective si se bazeaza pe toate informatiile disponibile.

Ipoteza asteptarilor rationale porneste de la faptul ca oamenii fac previziuni obiective. Mai controversata este ideea conform careia oamenii se folosesc de întreaga informatie existenta si chiar de teoria economica. Aceasta presupune ca ei înteleg modul în care functioneaza economia si ce anume face guvernul. Presupunand ca acesta sporeste intotdeauna cheltuielile în anii electorali, potrivit teoriei asteptarilor rationale populatia va anticipa acest comportament si va actiona în consecinta. Principala noutate ce apare în teoria economica neoclasica este aceea ca, datorita asteptarilor rationale, statul nu poate pacali populatia cu masuri economice pre-electorale.

Inchei aceasta scurta prelegere de macroeconomie spunand doar ca orice asemanare cu fapte sau personaje reale nu este deloc intamplatoare.

Articole asemanatoare

• Ideologie si economie – partea a III-a (0)
• Ziua libertatii fiscale (1)
• Uneori oamenii bogati chiar sunt mai buni (7)
• Un popor de intreprinzatori (2)
• Un exemplu negativ: lenea care m-a facut sa pierd (5)