Care este nivelul financiar la care consideri ca ai acces?

Written by Irina Aiacoboae on November 18th, 2010

In articolul trecut am inceput sa vorbesc despre una din metodele prin care poti sa incepi sa iti controlezi propria situatie financiara. Am plecat de la exemplul cheltuielilor, ceea ce reprezinta in bugetul unei persoane o parte destul de semnificativa.

Toata lumea stie ca fluxul financiar inseamna venituri minus cheltuieli. A gestiona capitolul de cheltuieli in bugetul tau lunar este o parte importanta din managementul financiar, astfel incat sa nu depasesti ceea ce castigi si sa te destabilizezi financiar si nu voi insista pe acest lucru. Ceea ce as vrea eu sa punctez este ca, a-ti concentra atentia doar asupra diminuarii cheltuielilor (ceea ce reprezinta si tendinta economica actuala de a nu cheltui), poate deveni insuficient si frustant la un moment dat. In balanta bugetului tau lunar mai exista o componenta importanta care se numeste venitul sau veniturile pe care le incasezi si as vrea sa mutam atentia asupra acestui element.

Poate unii dintre voi vor spune ca, in momentul de fata, acestea sunt veniturile pe care le au si pe care le castiga si ca aici nu sunt prea multe lucruri de facut, pentru ca depinde de altcineva (de angajator, de situatia economica actuala, de piata, de clienti, etc) pentru ca acestea sa creasca.

Cum ar fi daca ar depinde de tine cat castigi? Unde te-ai orienta? Ce decizii ai lua? Ti-ai schimba locul de munca si ai cauta altceva care sa te satisfaca din punct de vedere financiar? Ce ai risca?

Nu intotdeauna nivelul de competenta profesionala este singurul factor care determina nivelul financiar la care te afli. De exemplu, cum o menajera poate castiga 600-700 lei pe luna, iar alta poate sa atinga 3000 de lei si isi permite sa isi aleaga ea clientii, sa ii accepte sau sa ii refuze, in functie de zona in care locuieste sau de orice alt criteriu pe care il are ea? Cum un vanzator poate castiga 1000 lei si altul, in acelasi domeniu, cu aceleasi resurse, de 10 ori mai mult? Cum exista afaceri, pe aceasi zona de piata, de 5 cifre de afacere, iar altele sunt multiplicate cu cateva zerouri in plus?

Diferenta o constituie, de cele mai multe ori, nivelul financiar la care tu consideri ca ai acces si pentru care te-ai pregatit, atat mental, cat si profesional.

Iata cateva elemente pe care le poti lua in considerare, atunci cand iti doresti sa faci un salt financiar in cariera ta sau in afacerea ta:

Care este jobul pe care il ti-l doresti? Care este jobul care te inspira sa il faci cu usurinta si cu bucurie sau pe care ti-l doresti? Sau care este proiectul de afacere pe care ti-ar placea sa il dezvolti? Jobul pe care ti-l doresti pe ce palier financiar se afla? Te multumeste? Daca nu, ce altceva ai putea sa cauti?

Care este nivelul financiar la care consideri ca ai acces? Cu alte cuvinte, la cat valorizezi munca pe care vrei sa o faci sau o faci? Care este plata pe care consideri ca o meriti pentru serviciile tale? La ce alti oameni, care castiga mai bine ca tine si care te inspira, care fac aceasi munca, cu aceasi pregatire si competente profesionale ai putea face referire, astfel incat sa te motiveze sa ceri la fel si pentru tine?

Ce competente profesionale ai?

Uneori, dupa ce ai avut cateva locuri de munca, care poate nu te-au atras prea mult, dupa ce ai trecut printr-o perioada in care nu ai mai crezut in tine, uiti sa fii constient de cine esti tu, ce stii si ce poti sa faci. De aceea, ia-ti curriculumul vitae in serios si uita-te la fiecare experienta profesionala in parte: ce realizari ai avut, ce competente ti-ai dezvoltat, ce abilitati ai capatat, ce ti-a placut acolo si ce ai invatat si iti poate fi de folos mai departe. La fel, scoala, formarile profesionale si cursurile pe care le-ai urmat si orice alta activitate care te-a format pe parcursul timpului, astfel incat tu insuti sa fii constient de valoarea ta si de locul pe care ti-l doresti si pe care il meriti cu prisosinta.

Daca ai o afacere si vrei sa aplici pentru o finantare: care este potentialul afacerii tale? Cine esti tu, cine este echipa pe care o ai in spatele tau si care te sustine in proiectul pe care il supui spre analiza bancii? Care sunt resursele pe care te bazezi? Oricare alte elemente care sunt necesare, astfel incat sa inspire banca sau finantatorul sa iti fie partener in afacerea ta si sa iti sprijine financiar activitatile.

Care iti sunt atuurile?

Ce consideri ca poti sa oferi tu si este unic? Sau e un lucru, o calitate, o abilitate, care te identifica, te particularizeaza, care atrage oamenii spre tine? Fiecare dintre noi avem ceva de oferit, care poate fi orice lucru normal, firesc, dar care te individualizeaza si iti da tie avantajul de a fi ales.

La fel si in afacere. Ce poti tu sa oferi oamenilor carora le adresezi produse / servicii care sa te scoata in evidenta, sa te diferentieze, sa determine oamenii sa revina sa cumpere de la tine?

In incheiere, nu pot decat sa doresc tuturor multa inspiratie, incredere si energie creatoare!

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Live your Life with Love

http://irinaaiacoboae.wordpress.com/

Dezvoltare Profesionala

Written by Adrian Popescu on June 30th, 2010

Focuseaza-te pe telurile tale!

Ce ar trebui sa faci mai intai: sa mergi la un curs, sa citesti o carte, sa asculti un program audio sau sa faci un MBA? Ce anume, concret te-ar ajuta la dezvoltarea ta profesionala?

Foarte multi manageri din firme multinationale din diferite continente au fost intrebati care sunt metodele care i-au ajutat sa se dezvolte cel mai mult. Printre primele mentionate au fost un job provocator, un sef care mi-a fost si coach si discutiile cu colegii.

Sa vedem in continuare si sa le analizam pe rand, cum putem beneficia noi de aceste abordari chiar acum!

Un job provocator

Nu demult se facuse un studiu din care a rezultat ca in timp ce 85% din romani isi doresc un salariu mai bun, doar 5% isi doresc si responsabilitati mai mari. Nu este de mirare ca acesti 5% deseori au un venit aproape cat cei 85% impreuna.

Mai multe responsabilitati este indiciul pe care il vei cauta pentru a gasi job-ul provocator care sa te ajute sa te dezvolti. Daca faci ceva care te tine in zona ta de confort, unde nu trebuie sa faci mai nimic nou, unde nu iti este frica niciodata, inseamna ca nu esti intr-un job provocator.

Cum putem obtine un job provocator cu mai multe responsabiliti? Iata cateva idei pe care le puteti pune in actiune imediat:

- Cauta companiile in dezvoltare, care sunt pe locul 3, 4 sau 5 in industria in care activeaza. Acestea sunt dispuse sa investeasca si deseori iti dau o libertate mai mare in actiune si decizie.

- Cauta job-uri cu responsabilitati mai mari decat cele pe care le ai in prezent. Acestea se ascund de fapt in spatele unor proiecte mari, a unor job-uri de care se feresc majoritatea profesionistilor pentru ca implica fie sindicate, fie o lipsa de resurse, fie o companie fara o reputatie solida pe piata etc.

- Evita sa cauti sa fii platit corespunzator cu responsabilitatile pe care le vei avea. Nu uita ca si compania risca cu tine daca iti da increderea sa preiei un job cu responsabilitati mai mari decat ai avut in trecut. Compensarea ta va fi de fapt dezvoltarea profesionala si personala de care vei beneficia. Ulterior ti se vor deschide nenumarate usi si ocazii de a fi promovat.

Atentie! Un job provocator nu inseamna ca trebuie sa va angajati in cea mai slaba companie din industrie, cu cele mai slabe conditii de lucru si cel mai slab management, cu toate ca si asta ar putea sa fie o strategie.

Un sef care sa fie si coach

Probabil cel mai greu pas de realizat este acesta. De ce? Pentru ca este destul de greu sa aflam informatii despre viitorul nostru sef in faza de prospectare a locurilor de munca sau in faza de interviu.

Un sef care sa fie si coach presupune un comportament special care se gaseste intr-o mai mare proportie in companii multinationale (insa nu neaparat), in companii tinere unde managementul este sub 35 de ani sau, din intamplare, in companiile care sunt create de o persoana cu viziune si valori care sa sprijine o astfel de abordare.

Acum urmeaza sa vedem ce comportament ar trebui sa observam si sa cautam in seful sau colegul nostru astfel incat ea sau el sa fie un coach.

In primul rand, asculta atent ce spune angajatul pentru a intelege complet problema inainte sa-si dea ea sau el cu parerea. Mai mult, intreaba cum vrei tu sa procedezi intr-o situatie anume inainte de a-si spune parerea. Isi face timp sa stea de vorba cu tine pentru a-ti explica cum vede lucrurile astfel incat sa intelegi, pe langa ceea ce faci si cum si de ce sa faci asa. Desigur, este o persoana care isi merita pozitia pentru ca a obtinut si continua sa obtina rezultate si nu pentru alte motive. Nu in ultimul rand, pune multe intrebari care te forteaza sa gasesti atat cele mai bune solutii, cat si pe tine insuti/insati.

Cum putem observa acest profil? Avem la indemana urmatoarele 3 intrebari care ne vor ajuta inca din faza de candidat:

• pe cine cunosc deja care imi poate fi coach?

• ce intrebari pot pune in interviu astfel incat sa cunosc cat mai bine viitorul sef in acest job?

• de la cine pot cere referinte eu astfel incat sa cunosc stilul de management din compania respectiva?

Motivatie!

Un vis implinit!

Written by Sergiu Hriscu on November 20th, 2009

Totul a inceput acum 3 ani, cand mi-am descoperit pasiunea pentru programare web si webdesign. Am inceput prin a-mi crea propria pagina web, apoi prin a crea pagina web a clasei. Vazand aceste lucruri realizate, mi-a placut ideea, dar nu mi-a placut realizarea si am hotarat sa ma perfectionez, sa invat in acest domeniu.

Profesoara mea de informatica m-a descoperit si am inceput sa colaboram in realizarea de proiecte pentru concursuri . Am ivatat foarte multe de la ea, mi-am dezvoltat capacitatea de a lucra cu deadline, de a fi atent la detalii si cel mai important mi-am dezvoltat capacitatea de a vrea mai multe, mi-am trezit in mine acea dorinta de mai mult, mai bine, mai eficient.

Astfel din aceasta pasiune am construit un vis: acela de a avea propria firma in domeniu, dar nu orice firma, ci una careia sa i se pronunte numele atat in tara cat si in strainatate; o firma de referinta in domeniu. Atunci era doar un vis, ceva frumos ce as fi vrut sa realizez. Insa, in timp, acest vis s-a transformat intr-o dorinta arzatoare. Dar era o dorinta si atat – nu aveam cunostinte de administrare a afacerilor, nu aveam habar asupra ceea ce presupune sa infiintezi o firma, nu cunosteam nici macar un om care sa detina o afacere, dar imi doream , imi doream extrem de mult sa am firma mea pe care sa o cresc pana la nivelul de care vorbeam mai sus. Imi doream si atat, dar imi doream cu adevarat.

Prin intermediul unui concurs am reusit sa cunosc un om de afaceri, unul caruia la un moment dat i-am spus visul meu si, spre surprinderea mea, acel om chiar m-a incurajat sa fac acest pas; mai mult decat atat, el a fost si primul meu client. Da, am spus client pentru ca dupa impulsul primit de la acesta, am strans niste bani si am infiintat propria firma – visul meu incepea sa devina realitate. Asta s-a intamplat in data de 1 august 2008, atunci au iesit actele, atunci s-a nascut EnkoSoft Company S.R.L., incepand cu acea data detineam propria afacere si puteam activa.  A fost o zi magica, de trecut in calendar cu litere de-o schioapa; nu pot descrie in cuvinte ceea ce am simtit in acel moment.

Tot  acest drum, de cand aveam suma de bani necesara si pana la 1 august 2008, nu a fost lipsit de impiedimente; dar in ciuda tuturor descurajarilor si a tuturor piedicilor puse, atat de prieteni sau familie cat si de sistem, nu am renuntat , nu am dat nici un pas inapoi, m-am lasat ghidat dupa un singur lucru: Visul meu!!!

Eram doar un pusti de 18 ani care visa cu ochii larg deschisi, sau poate, doar asa ma priveau cei din jur. Dar trebuie sa recunosc ca nu am fost singur in toata aceasta „calatorie” , am avut alaturi doi prieteni, care mai tarziu, dupa data de 1 august 2008, au devenit si asociati. Poate ca daca eram singur renuntam, insa am avut sustinere solida.

Probabil ca te vei intreba peste ce am avut de trecut, de as fi fost in stare sa renunt. In primul rand, familia mea nu a fost de acord, am trecut peste cuvantul lor si mi-am zis ca orice ar fi – eu merg mai departe, eu imi urmez visul, da, fara sa imi dau seama aplicam principii de dezvoltare personala si profesionala (DPP) – spun fara sa imi dau seama pentru ca pe atunci nu stiam eu cu ce se mananca DPP-ul . In al doilea rand au fost cativa asa considerati prieteni , care au vrut sa imi puna bete in roate. Mi-au spus ca sunt nebun: „Cum sa-ti faci firma!?”, „Vei plati impozit la stat etc. etc. etc.” (Ce tragedie, nu? Asta ar insemna ca nimeni sa nu-si mai faca firma. ), „Stii ca trebuie sa ai contabil si sa-l platesti?” (Dar ce, au intrat contabilii in pamant si eu nu stiam?); si tot felul de motive, tot felul de descurajari, dar eu am spus „pas”  la toate pentru ca stiam un singur lucru: Am un vis, trebuie sa-l implinesc! Ambitia, determinarea si varsta mea au facut o impresie placuta in jurul meu. Al treilea rand de impedimente au fost cele legate de sistem, vesnica birocratie; in fata acestor probleme nu am putut face fata si am apelat la o firma de infiintari societati. Doamna de acolo a fost foarte draguta cu noi si a fost de-a dreptul socata cand a aflat ce varsta avem (si cei doi prieteni erau de-o varsta cu mine). Acesta doamna ne-a felicitat pentru alegerea facuta mi-a zis niste cuvinte pe care nu le voi putea uita niciodata: „Baieti, voi veti face o treaba de minune, si peste ani cand ne vom intalni, voi fi mandra ca eu v-am infiintat firma.” Cuvinte care imi sunt intiparite in minte cu litere de aur. Pe langa aceasta, ne-a oferit si un bonus; ne-a platit din buzunarul ei doua domenii de activitate, si in plus, ne-a fost un mentor in ceea ce priveste alegerile legislative pe care trebuia sa le facem si ne-a sfatuit ce este mai bun pentru noi. Da, acest om traieste in aceiasi Romanie in care majortatea afirma ca nimeni nu te ajuta, ci toti vor sa te fure.  Ei bine nu e chiar asa, exista astfel de oameni. Apoi, in aceeasi Romanie, am gasit o contabila care sa ne ofere serviciile ei in mod voluntar pana cand creste firma, urmand ca dupa ce ajungem la un anumit nivel sa o platim. Ti se pare ciudat, asa e? Nu e Romania pe care tu o cunosti, nu? Depinde de unde o cunosti; exista oameni dispusi sa ajute, exista oameni care sunt dispusi sa sprijine tineri care viseaza cu ochii deschisi zi si noapte, nu te mira, chiar exista.

Un drum destul de lung si plin de impedimente a fost parcurs, dar am ajuns cu bine la data de 1 august 2008.

La cateva saptamani de la acest eveniment al vietii mele au aparut doua alte evenimente.

Primul eveniment a fost participarea la o conferinta internationla in cadrul careia am avut parte de o experienta unica. Acesta experienta mi-a demonstrat ca daca vrei ceva cu adevarat, poti – si nu doar ca poti, ci cu siguranta vei reusi. Care a fost aceasta experienta? Cu siguranta curiozitatea ta isi spune cuvantul. A fost vorba despre o sesiune de FireWalking (mers pe carbuni incinsi): un training mental de pese doua ore si apoi mersul propriu-zis. Am trecut prin foc, fara sa ma frig; am facut acesti pasi ghidat de urmatoarele cuvinte: „I want! I can! I do!” . Da, am vrut, am putut, am facut; da, mi-am depasit limitele si mi-am zis: „Sergiu, ai trecut prin foc fara sa te arzi! Ce te mai poate opri sa-ti indeplinesti visurile? Nimic! Asa e! Nimic! ” . Aceasta experienta m-a pus prima oara in contact cu DPP-ul.

Aproximativ in aceeasi perioada, am primit un apel, printr-un newsletter, de la un om care solicita ajutor tehnic in realizarea unui proiect educational pentru tineri – atat stiam la acel moment. Apel la care am raspuns cu un „da” sincer. Ajutorul consta in voluntariat. Mai tarziu, dupa ce am inceput colaborarea, am aflat ca era vorba de un proiect de dezvoltare personala si profesionala si educatie financiara pentru adolescenti.  Proiectul se numeste „Avantaj la Start”, iar initiatorul, respectiv cel care a solicitat ajutor, este Luca Dezmir. Eu, personal, il respect si-l stimez pe Luca, pentru ca prin intermediul proiectului initiat de el am descoperit ceea ce inseamna dezvoltare personala si profesionala, si am inceut sa ma dezvolt; am crescut odata cu proiectul. Luca poate confirma cele spuse. ? El a aflat abia la 7 – 8 luni ce varsta am, si a fost destul de mirat. De atunci sunt alaturi de proiect si proiectul de mine, este o experienta superba; sa te poti dezvolta pe tine intr-un astfel de proiect e extraordinar, sa poti ajuta alti tineri ca si tine sa se dezvolte e magnific. Ma bucur mult ca am ales sa intru in acest proiect , am aderat la viziunea lui Luca si voi fi alaturi de el pana la capat.

Sa revenim la EnkoSoft, de la lansare si pana in momentul de fata, au fost si momente bune, si momente grele, insa am trecut peste toate; sunt perseverent, merg pana la capat, chiar daca visul meu nu e nici pe departe implinit. Ma bucur ca am facut primul pas si ma bucur ca am atras in viata mea persoane care ma sustin si care apreciaza ceea ce fac si nu una, ci suficiente cat sa-mi primesc acea doza de motivatie de a  nu renunta niciodata la visul meu.

Familie sau cariera?

Written by Mirela Bojin on November 9th, 2009

Vine un moment in viata cand, inevitatibil, iti pui aceasta intrebare. Sau ti-o pun altii. Sau ar trebui sa ti-o pui si nu indraznesti. Acum, la inceput de secol XXI, este una dintre cele mai grele intrebari ale vietii tale.

Raspunsul care-ti vine imediat pe buze este “Amandoua”.

Si totusi viata ne demonstreaza ca acest raspuns, in majoritatea cazurilor, este gresit. De ce? Pur si simplu pentru ca nu functioneaza.

Discutam cu cineva odata despre modul in care persoanele care au o cariera considerata stralucita iau decizii in viata lor personala.  Interlocutorul meu afirma ca stie o multime de profesionisti aflati in pozitii de decizie pentru compania lor si care in viata personala au luat decizii dezastruoase. Nu am inteles atunci, nu inteleg acum si nu voi intelege niciodata cum este posibil ca o persoana care a luat decizii proaste in viata personala, care au urmari imediate si vizibile pentru toata lumea, poate prezenta suficienta incredere incat sa-i dai pe mana un departament sau chiar o companie. In cazul unei companii este mai greu sa identifici cauza unui esec, vina este de cele mai multe ori impartita pana la depersonalizare sau aruncata in spinarea unui “acar Paun”, asa ca  managerul care a luat o decizie proasta scapa de cele mai multe ori cu fata curata. Ma intreb de ce nimeni nu asociaza erorile din viata personala unei probabilitati mai mari de eroare si in viata profesionala.

Probabil ca raspunsul la dilema de mai sus este tocmai tiparul care se cauta si se promoveaza in companii. Angajatii fara viata personala, in special cei care au esuat in acest domeniu, sunt considerati mai devotati fata de job-ul lor, mai preocupati de cariera, mai dedicati companiei, tocmai din cauza ca nu mai au nimic altceva. La asta se reduce viata lor. Ei pot sta la birou 16 ore pe zi fiindca oricum nu-i asteapta nimeni acasa. Nu conteaza cat de productiv esti in timpul asta, conteaza doar la ca ai raspuns cu DA la intrebarea despre disponibilitatea la program prelungit.

Incearca la serviciu sa te comporti ca un parinte responsabil. Incearca sa-ti iei o zi de concediu (din propriul tau concediu) pentru ca sa-ti duci copilul bolnav la medic. Incearca sa pleci la ora 17 fix, cand s-a terminat programul, pentru ca sa ajungi la sedinta cu parintii sau sa-ti sustii copilul la meciul de fotbal. Crezi ca are vreo importanta ca pana la ora aia ti-ai facut toata treaba plus jumatate din cea a colegului de birou care, din cauza randamentului scazut, trebuie sa ramana zilnic peste program? Nu conteaza absolut deloc. Vei fi primul taiat de pe lista pentru promovare si primul trecut pe lista pentru disponibilizare.

Piata muncii in Romania este extrem de rigida. Contractele de munca avand timp partial sau program flexibil sunt aproape inexistente. De munca la domiciliu nici nu poate fi vorba. Sa impaci cariera cu viata de familie? Pur si simplu o utopie.

In asemenea conditii, la un moment dat, intrebarea din titlu va aparea si in viata ta.  Cum vei raspunde?

Cunoaste-te pe tine insuti inainte de toate si atunci vei gasi raspunsurile corecte la toate intrebarile.  Ce-ti doresti? Ce visezi? Ce speri? Ce vrei sa lasi in urma? Ce te face fericit? Vrei sa ai copii? Daca da, atunci cum vrei sa-i cresti? Ce-ti doresti pentru ei?

Pune-ti toate aceste intrebari, incearca sa gasesti in inima ta raspunsul la ele. Daca tu nu stii ce vrei sa faci cu viata ta atunci cine sa stie?

Daca vrei o cariera de succes, daca ceea ce vrei sa lasi in urma este amintirea unui om puternic, care a cladit o companie sau un imperiu e in regula. Nu-ti voi spune ca e rau sa-ti doresti asta.

Daca vrei o casnicie stabila, copii care sa cresca alaturi de parinti si nu la coltul strazii, o viata simpla si de bun simt, fara extavagante si fara prea multa adrenalina, poate chiar plicticoasa, iti voi spune ca e foarte bine.

Indiferent ce-ti doresti trebuie doar sa fii constient de efectele deciziei tale.

Daca doresti sa te casatoresti discuta despre toate aceste lucruri cu perechea ta  inainte de a face acest pas. Ajungeti neaparat la un compromis convenabil pentru ambii parteneri si impartiti-va de comun acord toate responsabilitatile. Discutati obligatoriu despre copii si despre modul in care veti rezolva toate problemele si responsabilitatile, inclusiv financiare, care vor aparea odata cu acestia.

Daca esti deja casatorit si au aparut schimbari sau responsabilitati noi in cariera ta discuta neaparat cu partenerul de viata inainte de a lua o decizie. Nu neglija nevoia acestuia de a te avea alaturi sau, in caz contrar, asuma-ti riscurile de rigoare si nu te plange de consecinte.

Daca aveti copii nu neglijati nevoia acestora de a beneficia de prezenta parintilor. Daca programul tau de lucru este foarte lung sau esti plecat adesea in calatorii de afaceri atunci compensati prin prezenta celuilalt parinte alaturi de copii, chiar daca aceasta inseamna ca unul dintre voi sa renunte complet la job-ul sau. Niciodata, sub nici un pretext, nu-ti trece copiii pe planul al doilea. Ai fata de ei obligatii incomparabil mai mari decat fata de sef, companie, cariera sau orice altceva. Copiii au si nevoi financiare si emotionale. Parintii trebuie sa gaseasca impreuna cel mai bun mod de a le satisface.

In momentul in care apar copiii cel putin unul dintre parinti trebuie sa renunte la cariera. Aceasta nu inseamna neaparat sa stai acasa si sa faci doar menaj. Dar daca alegi sa lucrezi in continuare trebuie sa stii ca nu vei mai avea aceleasi oportunitati pentru ca nu mai ai aceeasi disponibilitate. Obisnuieste-te cu asta si asuma-ti alegerea facuta.

Daca ai posibilitatea de a lucra cu program redus sau la domiciliu atunci nu ezita sa alegi acesta varianta.

Daca ai spirit intreprinzator poti lucra in calitate de independent sau iti poti incepe propria ta afacere, de acasa. Acest lucru iti va permite sa castigi ceva bani si sa fii alaturi de copiii tai. In plus, odata cu trecerea timpului, ii vei putea implica si pe ei in afacerea ta, oferindu-le astfel posibilitatea de a invata multe lucruri utile despre munca, bani, disciplina si responsabilitate.

Poate ca ai ales sa ai o familie frumoasa si sotia ta s-a hotarat sa renunte la cariera, sa stea acasa si sa se ocupe de copii. Poate ca v-ati decis ca tu sa lucrezi mai mult, pentru a castiga suficient pentru ca voi toti sa duceti o viata confortabila. Si poate ca intr-o zi va veni si promovarea mult asteptata, cea pentru care ai muncit atatia ani, nu ti-ai vazut copiii decat dormind, nu ti-ai vazut sotia decat seara tarziu, obosita. Poate ca, intr-o zi, vei fi numit DIRECTOR. Cel mai mare, cel mai tare, cel mai puternic. Cateva mii de oameni, depind de tine, soarta lor sta in pixul tau. Esti fericit, ce ti-ai putea dori mai mult?

Crezi ce de acum totul va fi perfect?

Te inseli, greul de abia acum incepe. Abia acum deciziile iti vor fi puse sub semnul intrebarii.

Ce crezi ca se intampla cu oamenii ajunsi la varf?

Cred ca iti imaginezi deja secretara tanara si lipsita de prejudecati, colega director adjunct, inteligenta si determinata, dar singura pentru ca si-a dorit cariera mai mult decat orice altceva si cate si mai cate alte femei care roiesc in preajma ta si care nu asteapta decat o privire pentru a-ti cadea in brate.  Doar asta ti-ai dorit, nu? Reusita in cariera inseamna putere. Iar puterea pune la incercare caracterele.

Ce va alege directorul nostru? Ce vei alege tu? Ce se va alege de toate deciziile anterioare?  Si revin la intrebarea de la inceput. Ce alegi, familie sau cariera?

Povestea unei cariere

Written by Luca Dezmir on July 1st, 2009

Va voi spune povestea lui Lepold Magnussen, un tanar din West Shakenstal, orasel din indepartatul stat Montana, SUA.

Leopold a fost pasionat de iahturi din copilaria timpurie. Pe la cinci ani a primit de ziua lui o macheta de velier. Cum in Montana nu exista ocean, iar lacurile se gasesc destul de greu (mai ales in zona unde traia Leopold) acesta nu vazuse niciodata cum arata un vas de lemn, cu panze. De aceea mica jucarie care putea sa se propulseze, fara nici un motor, doar prin forta vantului a costituit o sursa constanta de uimire si placere pentru baiat. Se ducea deseori, in zilele de vara, la fantana arteziana din fata primariei si lansa la apa velierul, privind cu incantare cum se deplaseaza usor, purtat de adierea diminetii.

Pe la 13 ani Leopold a primit, de Craciun, un alt model de lemn, al unei legende ale iahtingului clasic, Altair. In acel moment, pasiunea lui pentru acest gen de ambarcatiune a inregistrat un salt impresionant: s-a hotarat sa devina designer de iahturi.

Sub presiunea entuziasmului, a inceput sa caute pe internet (era anul 1995) fotografii si informatii din acest domeniu. Curand si-a alcatuit o baza de date cu zeci de modele, pe care a organizat-o cronologic. A ajuns sa petreaca cel putin doua ore, in fiecare zi, cautand noi modele sau lucrand la baza de date.

La un moment dat si-a dat seama ca e cazul sa impartaseasca lumii ceea ce a adunat. Pentru ca in West Shakenstal nu mai gasise pe nimeni care sa aibe o asemenea pasiune exotica (toti baietii de varsta lui isi petreceau zilele vacantei calarind), Leopold s-a gandit sa-si puna baza de date pe internet, in speranta ca vor afla de ea alti tineri asemenea lui care sa ii impartaseasca iubirea pentru iahting.

Cum nu avea cunostinte despre web design, design grafic, hosting de site-uri si alte asemenea informatii de specialitate, a trebui sa inceapa de la zero. Spre norocul sau, internetul era plin de tutoriale. Si-a petrecut o intreaga vacanta de vara invatand cum se face prelucrarea de imagine, cum sa folosesti un program de design html, care sunt site-urile care iti ofera hosting gratuit si care sunt firmele care fac gazduire pe bani la cele mai bune preturi.

Dupa doua luni de studiu urmate de o luna de design si ajustari, Leopold si-a lansat site-ul. La acea vreme, in 1997, era unul dintre putinele site-uri de profil care sa contina informatii si fotografii despre iahturi clasice. Ca atare era destinat sa aiba succes.

La inceput lucrurile se miscau greu. Leopold era suparat ca nimeni nu-i vizita site-ul. A inteles intr-un tarziu ca a face un site si a-l pune pe internet nu e suficient. E necesar sa-l faci cunoscut, ceea ce se numeste marketing on-line. Tanarul a pornit sa invete despre cum sa-ti promovezi site-ul, utilizand tot resurse gratuite de pe internet.

Curand site-ul a inceput sa aiba trafic. Folosind uneltele de marketing on-line, Leo a inceput sa stranga adrese de email de la vizitatorii interesati sa stie cand se competeaza baza de date a site-ului. In acel moment a aflat cu stupoare ca vizitatorii sai nu erau adolescenti ca el, ci adulti pasionati de iahting. In plus, persoanele care il contactau i se adresau cu pronume de politete. A cautat pe site si si-a dat seama ca acest lucru se petrecea deoarece Leopold nu isi dezvaluise varsta nicaieri.

Timpul a trecut, baza de date a site-ului a inceput sa fie tot mai mare. In paralel, tanarul si-a concentrat atentia asupra stiintei designului de iahturi. A inceput sa urmareasca site-uri de specialitate de pe internet sau site-urile pasionatilor, unde se vorbea despre acest subiect. A inceput sa cumpere carti, a pornit sa deseneze propriile proiecte de iahturi. Dupa ce a strans vreo cinci design-uri, insumand patruzeci de planse, le-a postat pe internet.

Tot in acea perioada, site-ul sau a fost remarcat de o publicatie de profil, Yachting Magazine. Leopold a fost contactat de un redactor pentru un interviu. Dupa discutie, editorul a ramas foarte impresionat de varsta interlocutorului (tanarul avea pe atunci 17 ani). Ca atare, odata cu articolul s-a dezvaluit si cine se ocupa de site.

Lucrurile au inceput sa se precipite. Dupa aparitia lui Leo in revista, a inceput sa primeasca cereri de publicitate. Diverse firme care se ocupau cu vanzarea de iahturi au vrut sa-si expuna in site bannere cu ultimele modele de iahturi scoase la vanzare. Dupa o luna de la publicarea articolului, site-ul sau a fost premiat la categoria “cel mai tanar detinator de site web cu subiect de iahting” intr-un concurs organizat de Yachting Club of America. Faima sa a inregistrat un nou salt si odata cu ea au crescut cererile de bannere pentru publicitate. In decurs de patru luni de zile, Leopold castiga din reclamele afisate pe site mai mult decat obtinea mama sa din slujba de chelnerita la fast-food-ul din centrul orasului.

Din acel moment lucrurile au continuat sa se desfasoare pe o panta ascendenta. Schitele tanarului, postate pe site-ul sau au fost remarcate de un Colegiu de design naval, care i-a oferit o bursa de studii de trei ani. Imediat dupa terminarea liceului, a plecat din Montana la Newport, pentru a studia cei trei ani la Greenwitch Navy College. Au fost ani plini de impliniri si succese, pentru ca Leopold a participat constant la concursurile de design obtinand doua premii intai si o multime de premii doi si trei, care i-au adus nu numai notorietate dar si bani. Dupa terminarea celor trei ani de studii a ramas la Newport pentru programul de master.

Inca din studentie a primit oferte de angajare la firme renumite din domeniul designului de iahturi. Leo le-a refuzat pe toate pentru ca dorea sa-si deschida propria firma, ceea ce a facut in anul trei de colegiu. Dupa terminarea masterului s-a dedicat in intregime firme, Light Dream Boats. Dintre proiectele sale, doua au avut un succes rasunator, Admira (iaht in valoare de 5 milioane de dolari) si Cleopa (valoare 7 milioane de dolari). Dupa aceste doua comenzi, Leopold a ajuns pe prima pagina a revistei Times, ca fiind cel mai talentat designer al decadei, cu varsta sub 30 de ani. Nu numai atat, Leopold avea o situatie financiara, foarte buna, ajungand milionar inainte de 25 de ani.

Aceasta este povestea unui tanar dintr-un orasel anonim din Montana, animat de pasiunea pentru iahturi, care a reusit sa-si croiasca o viata plina de succese doar datorita faptului ca si-a urmat pasiunea. Am scris aceasta poveste pentru a va mentiona cateva dintre elementele care pot sta la baza unui succes de proportii:

• gasirea pasiunii tale
• dorinta de a invata permanent
• folosirea internetului
• crearea unei retele de cunoscuti
• munca sustinuta

Desi aceasta poveste este … doar o poveste, veti putea citi pe internet o multime de biografii asemanatoare cu cariera fictiva a lui Leopold Magnussen. Cameron Johnson si Mark Zuckerberg sunt doar doua dintre numele emblematice, tineri care au ajuns milionari inainte de 25 de ani prin viziune si munca pasionata. Va recomand sa studiati Top 40 al celor mai de succes milionari mai tineri de 30 de ani.

Toata lumea are nevoie de exemple. E important sa ai asemenea modele, ca cele propuse mai sus, nu ’starurile’ furnizate de posturile de televiziune. Citeste-le biografia si vei vedea ca succesul nu e chiar asa de greu de obtinut. E nevoie doar de pasiune si munca.

Cum se chemau cei patru Beatles

Written by Mihaela Gheorghe on March 29th, 2009

Well, iata o intrebare…

Nu, nu vorbim de piesa de teatru TV, regizata de Florian Pittis, dupa “City Sugar” a lui Stephen Poliakoff.

Intrebarea e chiar asta : Cum se chemau cei patru Beatles?

O intrebare pusa astazi, in birou, in timp ce vorbeam cu o tanara colega. In mod sincer, imi spunea ca “il stie pe Paul MacCartney”, dar nu prea stie de unde “il stie”…

Nu, nu e vorba de un caz de “incultura”. Colega mea gusta muzica buna, citeste mult, merge la teatru…

Mi-am dat seama ca se-ntampla altceva. Mi-am dat seama ca nu-mi amintesc de cand nu am mai auzit si n-am vazut pe Beatles. Cel putin, in emisiunile noastre, pe posturi romanesti. Nu ca m-as uita mult la televizor, dar uneori mai caut si mai prind ceva interesant.

Au disparut modelele. Beatles-ii au fost un model al unei generatii intregi, si al multora din alte generatii dupa aceea. Au inspirat oameni din lumea intreaga. Ce anume a facut asta? O muzica anume, desigur. Un ritm alert, un “beat” care a aprins inimile tinerilor nascuti imediat dupa la doilea razboi mondial. O sete de libertate, o naturalete si un cantec liber al dragostei, al tineretii. Un nonconformism elegant, nu anarhic, placut, tonic, nu periculos (desi poate mamele tinerilor fani ingramaditi sa-i vada n-ar fi de aceeasi parere).

Acesti tineri au fost indragiti de fanii care i-au ales ca model. Au fost urmati si copiati, iubiti si dupa ce, ca “Beatles”, ca formatie “activa”, n-au mai existat.

Desigur, meritul cel mai de seama e-al lor. De necontestat. Dar urmeaza si meritul fanilor.

Care au gasit in acesti tineri simboluri ale unei generatii, apoi ale alteia, ale alteia…

Cum au fost alese si recunoscute aceste simboluri? Prin ceea ce vibra si rezona in acesti tineri fani.

Care i-au ales drept model.

E important sa ne gasim modele.

Acestea ne sustin si ne hranesc motivational atunci cand pornim intr-o incercare, intr-un proiect, cand avem nevoie de orientare.

De multe ori, cand suntem gata sa ne urnim corabia, parca n-avem vant in panze. Si nici busola, nici macar echipaj… Ei, bine ca avem corabie. Adica dorinta de a porni intr-un proiect, in a face acel ceva ce ne-am propus… Si daca e asa, e bine. Dar nu stim naviga, nici n-avem harti… Cum sa facem?

Eiiii… avem poate internet. Si carti. Si filme documentare. Si poate niste prieteni. Ne informam si aflam cine a mai facut ce dorim noi sa realizam. Cum a facut-o? Care au fost pasii? Din eventualele erori, ce a-nvatat? Dar realizarile, ce i-au adus? Ne urmarim pas cu pas modelul.

Pentru a fi insa “pe val”, e important

Sa alegem modelul cel mai potrivit.

(Ori modelele, caci s-ar putea sa ne hotaram mai greu, si pastram o “echipa” intreaga.)

Aici, e important sa ne ascultam inima. Care stie, draga de ea, care ii e cel mai apropiat model, care e cel mai bun exemplu. Daca ne ghidam dupa cum simtim noi, nu dupa cum ne vor incanta si “vraji” altii, putem scapa de cantecul sirenelor, si vom invata

Sa evitam kitsch-urile

Imi place muzica si merg din cand in cand in cluburi. Aleg insa cu grija doar ce-mi place. Chiar daca e anuntata o formatie la moda, daca nu mi-e potrivita inimii mele, caut alta varianta. E usor sa te lasi dus de val si sa mergi acolo unde merg mai multi prieteni, pentru ca e la moda un anume band sau artist. Dar aduce oare ceva constructiv? Hranitor? Placut inimii?

Desigur, Beatles-ii n-au fost doar “o moda”, ci un fenomen… Ofereau muzica si nu doar atat. Simboluri de o anume calitate.

Daca veti urmari tinuta lor pe youtube, de pilda, veti gasi destule imagini in care ei cantau stand lejer, pe scaun, fara prea multa miscare scenica. Nu aveau costume sclipitoare. Nu aveau multe surprize coregrafice si trupe de dans in spate. Asta nu inseamna ca nu sunt valoroase si aceste elemente intr-un spectacol, dar nu ele dau esenta, ele doar imbunatatesc, accentueaza ceva care are deja o calitate.

Alegerea modelelor, ca orice alegere, e personala si e important sa o facem pentru noi, nu pentru a fi “in trend”. Depinde de ce vrem sa realizam.

Modelele ne vor ghida in multe: de la aspect, tinuta, conversatie, relatii, pana la pasii pe care ii parcurgem in implinirea unui obiectiv.

Pentru a avea cat mai usor trasata calea, de mare folos ne e sa avem si tovarasi de drum. Sa ne inconjuram de cei care impartasesc aceeasi idealuri ca si ale noastre. Si atunci e important

Sa cunoastem modelele altora.

“Spune-mi cu cine te imprietenesti, ca sa-ti spun cine esti”…

Cam asa e si cu modelele. Nu ma refer doar la gusturi si preferinte muzicale.

Modelele spun multe despre cum e omul. Daca urmezi exempul Nadiei, de pilda (oooo, sper ca se mai stie cine-i Nadia), voi sti ca esti preseverent si ca indraznesti ce altii inca n-au facut. Ca tinzi spre nota 10. Daca model iti e o persoana care are succes doar fiindca arata foarte bine, s-ar putea sa te vad mai rar, fiindca stiu ca look-ul este temporar, dar perseverenta si indrazneala”produc” pe durata lunga…

Toate aceste alegeri ne vor invata

Sa ne cunoastem pe noi insine.

Alegerea unui model se face, cum am spus, ascultandu-ne inima. In timp ce urmam pasii si exemplul celui ales ca model, descoperim de fapt ce ne-a ghidat alegerea. Ce recunoastem “comun” la noi si la model.

Sunt de fapt calitati pe care fie le avem, si nu le banuiam a fi in noi, fie le dobandim in procesul nostru evolutiv bazat pe acel exemplu. Sunt dorinte si idei care se nasc in interactiunea nostra cu acel model.

Sunt valorile noastre, care evolueaza in timp.

Uneori putem descoperi ca am fost chiar mai buni intr-o anume actiune, caci avem propria inteligenta si variante noi apar din imaginatia noastra.

Si inca ceva, foarte important:

Sa folosim puterea modelului.

Cand ne ghidam dupa un model, ne e mai usor sa facem pasii. Stim ca el/ea a juns acolo unde vrem si noi sa ajungem. Acest “daca un singur om a reusit, si eu pot reusi” este chiar un model care ne sustine cand ezitam… Ne gasim in aceasta entuziasmul si increderea, ne sprijinim pe o realizare facuta mai inainte si parca avem acum si harta, si echipaj, si vant in panze.

Avem model de actiune, model de realizare a telului, plus curajul celui care stie ca “se poate”.

Ei, si acuma, bomba de final!

Dupa ce facem toate cele de mai sus, capatm incredere in noi insine si vedem ca putem realiza ce ne propunem, ca nu e “chiar asa de imposibil”, observam ca avem anume calitati care aduc la implinire telul, si incepem sa capatam elan, si chiar viteza…

Atunci vine o vreme cand nu ne mai tinem doar dupa modele. Descoperim in noi insine puterea si imaginatia, elanul si talentul creator. Ne dam drumul aripilor si vedem ca “aerul ne tine”.

Atunci e momentul sa ne desprindem si

Sa renuntam la modele.

Nu la toate, caci ne schimbam, in viata, multe: dorinte, idealuri, valori…

Dar nu mai suntem dependenti, ca la-nceput, de ele. Poate ca, in timp, vom fi si noi printre cei care fac lucururi ce altora li se par deosebite. Si poate vom fi noi modele pentru altii.

Pana atunci, avem drum de strabatut. Va invit sa va gasiti modele care va ajuta sa cresteti, care va construiesc. Daca le aveti deja, urmariti daca sunt cele care va incanta inima si cautati sa dezvoltati “relatia” cu ele, notand performantele pe care le atingeti urmand exemplul lor. Si nu in ultimul rand, observati cat de mult modifica in bine starea voastra si a celor din jur felul in care voi urmati aceste exemple.

Poate ca veti descoperi asa ca multi va sunt alaturi, ca aveti noi prieteni si ca va bucurati cu totii mai mult de viata. Asa cum faceau cei patru Beatles…

Spune-mi ce vis ai ca sa-ti spun ce vei deveni!

Written by Pera Novacovici on March 19th, 2009

Salut

Zilele trecute am facut niste chestionare printre elevi de liceu cu scopul de a le afla nevoile, dorintele si visele lor.

Apoi, sa putem scrie materiale care sa ii ajute exact in acele domenii in care ei au nevoie.

Asfel a luat nastere si primul meu articol scris pentru AVANTAJ LA START.

Am ramas suprins sa vad ca mai mult de jumate din chestionare aveau ca raspuns la intrebarea ce vis ai : ”Vreau o slujba buna, casa, masina si o familie fericita”

Aparent nu e nimic rau in asta.

Dar daca ne uitam putin in spatele acestui raspuns, care e sansa ca zeci de tineri sa aibe acelasi vis ? Oricum ai lua-o, sansele sunt mici.

In primul rand, e clar ca acest ”vis” nu vine din interiorul acelor tineri si e aceeasi poezie pe care si eu si generatiile vecine le-au auzit repetate obsesiv.

Ia note bune, ca sa ai o slujba buna si apoi sa poti avea casa, masina si familie fericita.

Daca asta e visul tau cand esti in liceu, am o veste proasta.

Sunt sanse mari ca sa nu obtii ceea ce vrei. Pentru ca mesajul asta cu note bune si slujba si promisiunea unui loc in rai daca tii capul plecat si supus nu este facuta cu intentia ca tu sa ai un viitor implinit si fericit.

Intentia este inca din prima clipa cand pasesti intr-o clasa sa stai in banca ta, sa iti tii gura inchisa si sa asculti de autoritate.

Pentru ca atunci cand vei ajunge sa fii un muncitor in fabrica sau un functionar sa fii deja dresat.

Ei bine, aceste lucruri de care iti zic sunt deja depasite. Chiar in acest moment in intreaga lume se produce o revolutie in care tinerii isi cer inapoi ce e al lor.

Viitorul !

Lupta este abia la inceput insa lumea a devenit constienta azi, cand sute de mii de oameni isi pierd slujbele care acum 2 ani erau considerate ”sigure si pe viata”, ca sa urmezi turma nu mai e o investitie buna.

Vine vremea cand inca de la varsta adolescentei trebuie sa iti asumi resposabilitatea pentru viitorul tau.

Daca vrei casa, masina si familie fericita le poti avea. Insa acestea sunt doar beneficii secundare, bonusuri ale unei vieti traite cu pasiune si din tot sufletul.

Cand ai o pasiune si o urmezi, s-ar putea sa fie momente cand iti pierzi increderea, cand suferi esecuri si de multe ori nu vei avea siguranta pe care o slujba ti le da.

Insa la sfarsit, cand pui la un loc toate piesele acestui puzzle, trebuie sa recunosti ca doar oamenii care au trait cu pasiune au ajuns exemple de urmat.

Un tanar a avut pasiunea programarii. A jurat ca intreaga lume va avea pe birou o cutie facuta in magazinul lui. A renuntat la facultate sa isi urmeze visul. A inceput sa lucreze intr-un garaj. Toti l-au facut nebun.

Numele lui e Bill Gates.

Un alt tanar avea ca pasiune sportul. La 12 ani s-a inchis in camera lui si a inceput sa planga. A fost dat afara din echipa de baschet a scolii.

A fost declarat in 2001 cel mai mare atlet american al tuturor timpurilor.

Numele lui e Michael Jordan.

O fata tanara visa sa scrie. A inceput sa scrie de la 6 ani dar nu a scris niciodata un roman complet. Isi dorea sa scrie si sa traiasca din asta.

In 1993, la 28 de ani s-a mutat in Edinburg, Scotia pentru a fi langa sora ei. Divortata, a trecut printr-o perioada de saracie incercand sa supravietuiasca si sa isi creasca fiica, Jessica. In aceasta perioada grea a terminat prima ei carte, Harry Potter si piatra filozofala. A fost refuzata de cateva edituri pana cand una a acceptat sa ii scoata cartea.

Astazi, este a-12-a cea mai bogata persoana din Marea Britanie cu o avere de 780 de milioane de dolari.

Numele ei este J.K. Rowling
Exemplele sunt multe dar ma opresc aici. Crezi ca acesti oameni au casa, masina si familie fericita? Cu siguranta.
Si-au propus asta ca scop in viata? NU
Si-au urmat visul cu perseverenta in ciuda oricarui obstacol.
Asadar, in viata nu masina, casa, slujba conteaza.

Visul conteaza.

Urmeaza-ti visul si restul va veni ca un bonus pentru tine.
Casa, masina, slujba sunt bonusurile unei vieti traite corect. Ale visului urmat.

Ca sa te ajut mai departe am cele 5 intrebari din chestionar. Raspunde la ele si voi scrie urmatoarele articole astfel incat sa corespunda cu nevoile tale.

Spune-mi ce vrei intr-un coment la acest articol:

1. Ce nevoi urgente ai?
2. Ce abilitati ai vrea sa iti dezvolti, abilitati care te vor face o persoana mai buna, mai fericita cu mai multe rezultate?
3. Ce vis ai in aceasta viata?
4. Pe plan afectiv, sexual, al relatiilor cu sexul opus, ce vrei sa inveti/dezvolti?
5. Pe plan financiar, de afaceri, al castigului material ce vrei sa inveti/dezvolti?