30 mai a fost pentru contribuabilul roman Ziua Libertatii Fiscale.  Ziua din care, precum arata calculele, incepem sa muncim pentru noi. Cu alte cuvinte, in anul 2011 contribuabilul roman a muncit 149 de zile doar pentru stat.

Cum vine asta?

Pai uite cum se calculeaza acest indicator: daca in 2010 cheltuielile publice ale statului au constituit 40,80% din PIB, acest procent echivaleaza cu un numar de 149 zile din totalul uni an.

O fi mult? O fi putin?

Depinde din ce parte privesti.

Pentru ca cele 149 de zile reprezinta, cum altfel, o medie. Si stiti cum e cu media: daca stai cu picioarele in soba si capul in frigider pe medie ti-e bine. Cam asa si cu statistica noastra.

Stim ca mult mai mult din munca noastra ajunge, intr-un fel sau altul, in buzunarele statului: o parte prin impozite directe, taxe si contributii sociale, o alta prin impozitarea consumului: TVA si accize. Asadar cei care muncesc si consuma produse cumparate transmit, in fapt, aproximativ 65% din munca lor statului. Deci, pentru ei, ziua libertatii fiscale ar fi undeva prin toamna. L

O alta categorie este constituita din cei care mucesc fara a plati vreun impozit si contribuie la bugetul statului doar prin taxele pe consum. Ziua libertatii lor fiscale a fost undeva prin martie, restul anului fiind liberi sa munceasca doar pentru ei. Cu riscurile pe care le implica evaziunea fiscala, desigur.

A treia categorie de cetateni, slab contribuabili la bugetul de stat, sunt cei care traiesc din autoconsum. Munca lor, in special in agricultura, nu este impozitata, iar consumul lor nu este taxat fiind destinat in principal propriei familii. Dar chiar si atunci cand exista un surplus destinat vanzarii in piete, acesta nu este impozabil, nefiind impusa utilizarea casei de marcat. Ziua libertatii fiscale a fost pentru ei pe la inceputul anului, fiind echivalentul TVA-ului pentru putinele bunuri cumparate din comert. Pe de alta parte, aceasta categorie de populatie cu pondere mult mai mare la noi fata de restul Europei, este de multe ori beneficiara unor subventii platite tocmai din acel buget la care altii contribuie. Acestia oameni, considerati de multe ori ca traind la limita saraciei, lucreaza aproape exclusiv pentru ei insisi, contributiile lor la bunastarea generala a societatii fiind infime. Cu toate acestea saracia lor perpetua, atunci cand nu e fals afisata, se datoreaza lipsei de eficienta a muncii lor si refuzului de a face saltul catre o activitate organizata si orientata catre profit.

Exista din pacate si categoria celor care nu muncesc nimic si nici nu consuma mare lucru, traind in special din produse primite drept ajutoare de tot felul. Spre acestia se indreapta mare parte din cheltuielile bugetare prin intermediul asistentei sociale. Obtinerea celor necesare traiului fara a depune vreun efort determina perpetuarea acestui mod de viata si catre generatiile urmatoare, ceea ce duce, pe termen mediu si lung, la cresterea poverii fiscale ce apasa pe umarul contribuabililor. Acesti oameni sunt cu adevarat liberi, singura lor constrangere fiind sa-si demonstreze, periodic, saracia. In schimbul acestor dovezi vor primi, ei, copii lor si copiii copiilor lor, o parte din munca noastra. Se pare ca, totusi, saracia este uneri o virtute.

Asa ca eu nu am sarbatorit ziua libertatii fiscale. Pentru ca, pana in momentul in care toti cetatenii vor avea aceleasi drepturi si obligatii, in fapte, nu in vorbe, consider ca nu e nimic de sarbatorit.

Cata vreme statul nu are bani sa-mi ofere mie, contribuabilului cinstit, serviciile de sanatate, invatamant, protectie pentru care platesc cu jumatate din viata mea, nu am motive sa ma bucur.

Redistribuirea roadelor muncii celor ce platesc taxe si impozite in special catre cei care nu platesc nimic sau platesc mult prea putin  nu e nici un motiv de bucurie.

Serviciile „gratuite” ale statului ne costa mult prea mult. Ne costa mult mai mult decat daca am plati pentru ele. Si, culmea, nici nu le primim. Cand ati facut ultima oara niste analiza gratuite?

Unele lucruri nu pot fi schimbate.

Altele da.

De exemplu mentalitatea contribuabilului.

Atunci cand cetateanul platitor de taxe si impozite va intelege ca are dreptul dar si obligatia de a intreba ce se intampla cu banii lui va incepe si schimbarea. Atunci cand vom intelege ca statul suntem noi, cei care-l sustinem financiar, vom avea si puterea de a decide ce e de facut.

Pana atunci putem sta pe margine, ne putem plange si vaita, continuand sa-i lasam pe cei care sunt sustinuti din munca noastra sa decida in locul nostru.

Articole asemanatoare

• Uneori oamenii bogati chiar sunt mai buni (7)
• Un popor de intreprinzatori (2)
• Un exemplu negativ: lenea care m-a facut sa pierd (5)
• Un an dupa Lehman Brothers (3)
• Starting Out– Incepe sa-ti construiesti securitatea financiara (3)

Maine seara, 6 iunie 2011, intre orele 19 si 20, va avea loc un nou webinar marca Avantaj la Start, dedicat bunelor maniere in cadrul evenimentelor publice.

Trainerul care ne va vorbi despre acest subiect se numeste Corina Florea.

Linkul de acces pe platforma NTR Meeting, pe care se desfasoara webinariile Avantaj la Start, este: eu1.ntrmeeting.com/checkin/jc/197678990. Acceseaza acest link cu 15 minute inainte de inceperea webinarului, introdu un nume in campul de text din dreapta paginii si apasa butonul “Sign In”, apoi “Join Conference” si vei obtine accesul la eveniment.

Iti poti confirma participarea si le poti spune si altor persoane despre eveniment, pe Facebook.

Articole asemanatoare

• Maine, webinar AS: Evaluarea competentelor profesionale (0)
• Maine, un nou webinar AS (0)
• Webinar AS: Unde cauti motivatia? (0)
• Webinar AS: Secretele bogatilor (0)
• Webinar AS: Mihail Musat despre schimbari si piedici (0)

Multa lume se intreaba adesea ce a fost intai, oul sau gaina? Poate ca intradevar pare o intrebare interesanta, insa considerand ca in cele din urma ar afla raspunsul, la ce le-ar folosi? In special dupa o anumita varsta oamenii incep sa fie preocupati de spiritualitate si dezvoltare personala, insa cei mai multi cad in capcana de a-si ocupa mintea cu tot felul de lucruri inutile.

In aceasta lume a introspectiei si a spiritualitatii sunt multe lucruri interesante si de real folos, insa sunt si altele cu care nu merita sa ne irosim neuronii prea mult. Stiu pare interesant sa afli cine popula pamantul acum 3 milioane de ani si sa”comunici” cu ei….este interesant sa afli ce ai fost in vietile anterioare….este cool sa studiezi si eventual chiar sa practici diferite ritualuri sau procedee vechi de 500 de ani….insa te intreb inca o data, la ce iti foloseste?

Cu totii devenim spirituali, insa nu toti o facem si profitabil (nu ma refer la bani). Majoritatea schimbam doar o amagire cu alta. In consecinta va propun anumite intrebari formulate sub forma unor jocuri de cuvinte, care contin o doza respectabila de intelepciune, cat si raspunsurile de care aveti nevoie.

- Esti sarac ca nu ai bani sau nu ai bani ca esti sarac?

- Esti bolnav ca nu esti sanatos, sau esti sanatos ca nu esti bolnav?

- Esti suparat ca nu esti fericit sau esti fericit ca nu esti suparat?

- Nu o  sa  iti mai doresti nimic cand ai de toate, sau o sa ai de toate cand nu iti mai doresti nimic?

Desi par domenii diferite, toate aceste intrebari au in comun un lucru si anume felul in care privesti situatia. Aceste intrebari nu sunt doar simple jocuri de cuvinte ci contin reteta unei vieti mediocre sau a uneia de succes. Cheia se afla la tine si daca tot incepi sa fi preocupat de subiecte cu greutate, macar alege unele a caror raspunsuri iti vor schimba viata, nu doar ziua sau cel mult saptamana.

Lumea inconjuratoare cu tot ceea ce inseamna ea reprezinta credintele oamenilor materializate in fizic. La inceput insa totul a fost o idee sau o convingere in mintea cuiva. Tot astfel se intampla si cu propriul tau univers indiferent ca este vorba de bani, sanatate, relatii…etc. Pana nu inveti sa iti pui corect problema lor, nu vei avea acele lucruri cu adevarat niciodata, sau le vei obtine doar pentru scurt timp. Poti invata din punct de vedere tehnic cum sa obtii anumite lucruri dar pentru o reusita sigura si durabila trebuie sa le obtii intai in propria ta minte.

Dialogul tau interior este calea. Nu este acelasi lucru sa iti spui ca vei fi sanatos sau bogat, cu atunci cand te simti deja astfel. De regula se materializeaza ceea ce simti, iar cand spui ca vei fi sanatos inseamna ca in momentul de fata simti si accepti faptul ca esti bolnav. Una o va exclude in mod automat pe cealalalta, iar intotdeauna va avea castig de cauza ceea ce simti.

Intorcandu-ma la intrebari pot spune ca nu vei deveni niciodata bogat doar gandindu-te cum sa nu mai fi sarac. Nu vei fi niciodata cu adevarat sanatos, gandindu-te cum sa nu fi bolnav. Acceptand starea in care te afli nu faci altceva decat sa o intaresti si sa o perpetuezi. Aminteste-ti intotdeauna, daca esti trist inseamna ca undeva gresesti. Tristetea si supararea nu sunt stari naturale si firesti ci reprezinta semnele unor incalcari ale legilor naturale. O astfel de incalcare poate fi si felul in care gandesti.

Cea mai eficienta metoda de a aborda viata este prin abordare, nu prin evitare. Nu trebuie sa fii preocupat cu a gasi metode care sa te fereasca de necazuri, ci trebuie sa cauti diferite cai de a avea parte de bucurie. Nu uita ca lucrul la care te gandesti intens cautand solutii de a-l inlatura, nu va dispare, dimpotriva chiar il vei perpetua la nesfarsit.

Un citat celebru din biblie suna astfel: “Celui care are i se va da, iar celui care nu are i se va lua” Matei13:12. Acest citat este esenta a tot ceea ce am scris in acest articol. Totul pleaca de la credinta din interiorul fiecaruia. Daca credinta ta este ca ai, vei primi si mai mult, in schimb daca te gandesti ca nu ai, vei pierde tot.

Mihai Petrea

Articole asemanatoare

• Diavolul se ascunde in detalii. Si tot acolo si Dumnezeu (4)
• Ziua libertatii fiscale (1)
• Webinar AS: Mihail Musat despre schimbari si piedici (0)
• Webinar AS: Incredere personala si self coaching (0)
• Uneori oamenii bogati chiar sunt mai buni (7)

In articolul trecut am inceput sa vorbesc despre una din metodele prin care poti sa incepi sa iti controlezi propria situatie financiara. Am plecat de la exemplul cheltuielilor, ceea ce reprezinta in bugetul unei persoane o parte destul de semnificativa.

Toata lumea stie ca fluxul financiar inseamna venituri minus cheltuieli. A gestiona capitolul de cheltuieli in bugetul tau lunar este o parte importanta din managementul financiar, astfel incat sa nu depasesti ceea ce castigi si sa te destabilizezi financiar si nu voi insista pe acest lucru. Ceea ce as vrea eu sa punctez este ca, a-ti concentra atentia doar asupra diminuarii cheltuielilor (ceea ce reprezinta si tendinta economica actuala de a nu cheltui), poate deveni insuficient si frustant la un moment dat. In balanta bugetului tau lunar mai exista o componenta importanta care se numeste venitul sau veniturile pe care le incasezi si as vrea sa mutam atentia asupra acestui element.

Poate unii dintre voi vor spune ca, in momentul de fata, acestea sunt veniturile pe care le au si pe care le castiga si ca aici nu sunt prea multe lucruri de facut, pentru ca depinde de altcineva (de angajator, de situatia economica actuala, de piata, de clienti, etc) pentru ca acestea sa creasca.

Cum ar fi daca ar depinde de tine cat castigi? Unde te-ai orienta? Ce decizii ai lua? Ti-ai schimba locul de munca si ai cauta altceva care sa te satisfaca din punct de vedere financiar? Ce ai risca?

Nu intotdeauna nivelul de competenta profesionala este singurul factor care determina nivelul financiar la care te afli. De exemplu, cum o menajera poate castiga 600-700 lei pe luna, iar alta poate sa atinga 3000 de lei si isi permite sa isi aleaga ea clientii, sa ii accepte sau sa ii refuze, in functie de zona in care locuieste sau de orice alt criteriu pe care il are ea? Cum un vanzator poate castiga 1000 lei si altul, in acelasi domeniu, cu aceleasi resurse, de 10 ori mai mult? Cum exista afaceri, pe aceasi zona de piata, de 5 cifre de afacere, iar altele sunt multiplicate cu cateva zerouri in plus?

Diferenta o constituie, de cele mai multe ori, nivelul financiar la care tu consideri ca ai acces si pentru care te-ai pregatit, atat mental, cat si profesional.

Iata cateva elemente pe care le poti lua in considerare, atunci cand iti doresti sa faci un salt financiar in cariera ta sau in afacerea ta:

Care este jobul pe care il ti-l doresti? Care este jobul care te inspira sa il faci cu usurinta si cu bucurie sau pe care ti-l doresti? Sau care este proiectul de afacere pe care ti-ar placea sa il dezvolti? Jobul pe care ti-l doresti pe ce palier financiar se afla? Te multumeste? Daca nu, ce altceva ai putea sa cauti?

Care este nivelul financiar la care consideri ca ai acces? Cu alte cuvinte, la cat valorizezi munca pe care vrei sa o faci sau o faci? Care este plata pe care consideri ca o meriti pentru serviciile tale? La ce alti oameni, care castiga mai bine ca tine si care te inspira, care fac aceasi munca, cu aceasi pregatire si competente profesionale ai putea face referire, astfel incat sa te motiveze sa ceri la fel si pentru tine?

Ce competente profesionale ai?

Uneori, dupa ce ai avut cateva locuri de munca, care poate nu te-au atras prea mult, dupa ce ai trecut printr-o perioada in care nu ai mai crezut in tine, uiti sa fii constient de cine esti tu, ce stii si ce poti sa faci. De aceea, ia-ti curriculumul vitae in serios si uita-te la fiecare experienta profesionala in parte: ce realizari ai avut, ce competente ti-ai dezvoltat, ce abilitati ai capatat, ce ti-a placut acolo si ce ai invatat si iti poate fi de folos mai departe. La fel, scoala, formarile profesionale si cursurile pe care le-ai urmat si orice alta activitate care te-a format pe parcursul timpului, astfel incat tu insuti sa fii constient de valoarea ta si de locul pe care ti-l doresti si pe care il meriti cu prisosinta.

Daca ai o afacere si vrei sa aplici pentru o finantare: care este potentialul afacerii tale? Cine esti tu, cine este echipa pe care o ai in spatele tau si care te sustine in proiectul pe care il supui spre analiza bancii? Care sunt resursele pe care te bazezi? Oricare alte elemente care sunt necesare, astfel incat sa inspire banca sau finantatorul sa iti fie partener in afacerea ta si sa iti sprijine financiar activitatile.

Care iti sunt atuurile?

Ce consideri ca poti sa oferi tu si este unic? Sau e un lucru, o calitate, o abilitate, care te identifica, te particularizeaza, care atrage oamenii spre tine? Fiecare dintre noi avem ceva de oferit, care poate fi orice lucru normal, firesc, dar care te individualizeaza si iti da tie avantajul de a fi ales.

La fel si in afacere. Ce poti tu sa oferi oamenilor carora le adresezi produse / servicii care sa te scoata in evidenta, sa te diferentieze, sa determine oamenii sa revina sa cumpere de la tine?

In incheiere, nu pot decat sa doresc tuturor multa inspiratie, incredere si energie creatoare!

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Live your Life with Love

http://irinaaiacoboae.wordpress.com/

Articole asemanatoare

• Dezvoltare Profesionala (0)
• Ziua libertatii fiscale (1)
• Uneori oamenii bogati chiar sunt mai buni (7)
• Un vis implinit! (6)
• Un popor de intreprinzatori (2)

Lista articolelor din seria: Mituri despre impozite

1. 5 mituri despre impozite la romani. Partea I.
2. Al doilea mit despre impozite la romani
3. Mitul cotei „unice”
4. Este mai avantajos sa faci achizitii “pe firma”
5. “Noi ne facem ca nu stim, ei se fac ca nu ne vad.”

Auzim de multa vreme tot felul de opinii si dezbateri legate de taxe si impozite. Subiect nesfarsit, mereu de interes. M-am gandit ca ar putea fi folositoare o mica radiografie a acestui domeniu.

1. Salariatii platesc cele mai mari impozite.

Aceasta opinie, destul de larg raspandita, nu corespunde realitatii fiscale romanesti. Acest mit isi are originea in literatura americana tradusa la noi in ultimii 15 ani. Daca pentru un stat cu economie (inca) liberala aceasta informatie este corecta, in Romania si chiar si in alte state europene, realitatea este cu totul alta.

Sa nu uitam ca in perioada razboiului rece Europa occidentala incerca din rasputeri sa impiedice partidele comuniste sa atinga o cota electorala semnificativa. Acest lucru s-a realizat prin implementarea sistematica a unor masuri sociale care au dus la cresterea taxarii afacerilor pana la un nivel comparabil, in unele cazuri chiar mai ridicat, decat al persoanelor salariate. Cele mai multe state europene s-au declarat state sociale, ceea ce inseamna, implicit, un regim mai putin favorabil pentru capital.

Revenind la nivelul impozitarii in tara noastra, trebuie remarcat faptul ca introducerea cotei unice de 16% pentru impozitarea veniturilor persoanelor fizice a fost momentul in care salariatii au marcat primul „avantaj” pe tabela de scor.

De ce? Pentru ca din acel moment impozitul pe veniturile din salarii scadea la 16% si, simultan, impozitul pe dividende al patronului unei afaceri crestea la 16% (de la 10% in anul precedent si 3% pana in 2003).

Vei spune ca salariatii platesc, in afara impozitului, si alte contributii, pentru fondurile de pensii, sanatate si somaj.

Da, dar pentru fiecare salariat care plateste aceste contributii patronul plateste inca o data pe atat la somaj si sanatate si dublu fata de contributia salariatului la fondul de pensii.

Salariatul plateste intre 16,5%-29,86% din salariul sau brut, sub forma de contributii si impozite (in functie de marimea salariului brut si numarul persoanelor aflate in intretinere exista o suma deductibila).

Compania plateste, pentru acelasi salariat, 28,95% din salariul sau brut sub forma de contributii, taxe si comisioane. Daca adaugam aici si cheltuielile obligatorii cu examinarea medicala (cel putin o data pe an) a salariatilor, instruirea (obligatorie) pentru securitatea muncii si plata persoanei care se ocupa de calculul salariilor intelegem usor ca, doar pentru salariatii sai, costurile firmei sunt mai mari decat totalul impozitelor si contributiilor retinute pe statul de plata al salariatului.

Dupa toate aceste cheltuieli, plus celelate ocazionate de functionarea afacerii, tragem linia si firma plateste 16% impozit pe profit, evident daca il are. Pana de curand se platea, obligatoriu, impozitul minim, dar de vreo luna s-a renuntat, in sfarsit,  la aceasta masura aberanta.

Daca afacerea i-a mers bine si a avut profit, dupa plata impozitului mai sus mentionat patronul are dreptul in sfarsit, sa-si culeaga fructele muncii pentru un an de zile, adica dividendele. Asta in cazul in care decide sa nu reinvesteasca profitul, evident.

Pentru dividende, patronul nostru va plati: 16% impozit pe venit, 5,5% contributie la fondul de sanatate si o suma (aflata la latitudinea sa, in functie de declaratia de asigurare) la fondul de pensii.

In consecinta, dupa acoperirea tuturor cheltuielilor firmei, patronul plateste, pentru munca sa, intre 38,5% si 60,5%, in functie de suma cu care doreste sa contribuie la fondul de pensii.

Intre aceste doua categorii, cea de patron si cea de salariat, se afla intrprinzatorul independent. Din punct de vedere fiscal aceasta este, in acest moment, categoria cea mai avantajata, cel putin la o prima vedere.

Pentru munca sa, dupa deducerea cheltuielilor necesare desfasurarii activitatii, intrprinzatorul independent plateste 21%-46,9% drept impozite si contributii, suma variind in functie de cota cu care doreste sa contribuie la fondul de pensii.

Comparand aceste trei situatii nu mi se pare, nici pe departe, ca salariatul ar fi cel mai dezavantajat.

Daca mai punem la socoteala si faptul ca acesta beneficiaza cel putin o luna pe an (minim 21 zile lucratoare) de concediu de odihna platit (deci bani pe care ii primeste fara sa munceasca pentru ei), de concediu medical, indemnizatie pentru cresterea copilului si ajutor de somaj daca e cazul (beneficii de care celelalte doua categorii nu au cum sa aiba parte) cred ca se poate afirma, fara nici un dubiu, ca sintagma “Salariatii platesc cele mai mari impozite” este doar un mit.

Articole asemanatoare

• Declaratia de venit pentru anul 2009 (0)
• Ce ne aduce Mos Craciun (0)
• Ce facem cu micile afaceri in 2010? (0)
• Contribuabilul roman si “civilizatia” fiscala (0)
• Ziua libertatii fiscale (1)

In saptamana tocmai incheiata, incarcata de evenimente, vizita delegatiei FMI a fost relativ putin comentata. Si mai putin dicutata a fost modificarea prognozei acestuia cu privire la reatingerea PIB-ului din 2008 de catre Romania abia in 2013 fata de 2012, asa cum era prognoza precedenta.

In 2008 Romania aveau un PIB pe cap de locuitor de 9500 $ si se estimeaza ca abia peste trei ani acest nivel va fi atins din nou. Nu sunt sigura ca nu e prea optimista si aceasta prognoza, dar FMI si-a modificat atat de des estimarile incat nu cred ca mai e multa lume care sa puna vreo baza pe ele.

Totusi, ce este PIB-ul si de ce este important pentru noi?

In special in ultima perioada, de cand tot mai multa lume a inceput sa fie interesata de economie, cred ca nu e nimeni care sa nu fi auzit de PIB.

Produsul Intern Brut al unui stat (caci despre el este vorba) este un indicator macroeconomic ce exprima valoarea tuturor bunurilor si serviciilor destinate consumului final  produse de toate ramurile economiei acelui stat, intr-o anumita perioada de timp (in cazul de fata un an).

Cum calculam PIB-ul:

PIB = C + G + I + (Ex – Im)

Unde:   C = consumul privat

G = cheltuielile guvernamentale

I =investitii in bunuri de capital

Ex=exporturi brute

Im=importuri brute

La ce ne foloseste acest indicator? El ne ajuta sa cuantificam statistic performanta economiei unui stat. Adica, pana la urma, eficienta muncii noastre, a tuturor.

PIB-ul Romaniei este printre cele mai mici din Europa iar acest lucru ar trebui sa dea de gandit fiecaruia dintre noi. Pentru ca toti, prin viata si activitatea noastra zilnica, ne aducem aportul la aceasta stare de fapt.

Producem bunuri sau servicii cu valoare de piata mica? Atunci reflactarea lor in PIB va fi pe masura.

Nu reusim sa exportam bunuri sau servicii cu valoare mare? Atunci valoarea redusa a exporturilor se va reflecta in valoarea scazuta a PIB-ului.

Obisnuim sa cumparam doar produse din import? Atunci, prin gestul nostru vom determina cresterea singurului termen negativ din formula si, prin marirea valorii importurilor contribuim la scaderea PIB-ului nostru si cresterea PIB-ului altora.

Tinem banii la saltea, nici nu consumam nici nu investim? In acest caz suma de bani respectiva nu va intra in circuitul economic si nu va ajuta in nici un fel la cresterea PIB.

O perioada de recesiune este definita tocmai ca o perioada cu scadere a PIB. Dar revenirea economiei nu se face la comanda. Nu cu vorbe, ci cu fapte se poate stopa declinul si porni apoi motoarele care sa duca la crestere.

Iar faptele nu prea se vad sau se vad pe de-a-n doaselea:

-                              Consumul populatiei scade si va scadea in continuare, ca rezultat al micsorarii veniturilor.

-                              Consumul guvernamental mai mult a crescut in ultima vreme dar intrucat rezultatele macroeconomice nu se vad inclin sa cred ca nu e tocmai consum, ci mai mult risipa.

-                              Investitiile scad abrupt, de la un trimestru la altul, ajungand la un nivel ingrijorator, aproape inexistent.

-                              Exporturile cresc usor (dar nu suficient sa ne scoata din groapa), pe fondul revenirii economice a partenerilor externi.

-                              Importurile au scazut dar, odata cu reluarea consumului vor creste din nou, anuland in buna masura efectele cresterii veniturilor.

Cu alte cuvinte cresterea PIB se va mai lasa asteptata o vreme, iar dezvoltarea durabila, solida a economiei nationale nu se poate produce decat pe fondul unui comportament inteligent al cetateanului, atat in calitate de producator de bunuri si servicii cat si in calitatea lui de investitor sau consumator.

Primul pas este de a accepta ca educatia fiecaruia dintre noi in scopul intelegerii fenomenelor economice care ne influenteaza viata este absolut necesara.

Apoi vom putea face saltul de la nivelul cetateanului neinformat si usor de manipulat la treapta superioara, a cetateanului constient de ceea ce i se intampla, de ceea ce doreste, de ceea ce pretinde de la reprezentantii lui.

Articole asemanatoare

• Ziua libertatii fiscale (1)
• Uneori oamenii bogati chiar sunt mai buni (7)
• Un popor de intreprinzatori (2)
• Un exemplu negativ: lenea care m-a facut sa pierd (5)
• Un an dupa Lehman Brothers (3)

La criza financiara care este acum, la panica pe care o resimte majoritatea populatiei odata cu scaderea veniturilor si cresterea datoriilor, poate parea o nebunie sa vorbesti despre bucuria de a crea resurse financiare in viata. Dar, pe de alta parte, poate fi o invitatie la a  renunta la a invinui pe oricine si orice, chiar si pe noi pentru ce avem in viata si a ne asuma responsabilitatea pentru cine suntem si ceea ce cream.

Va invit sa pornim invers, nu de la ce se intampla in exteriorul nostru, ci sa pornim din interior spre exterior.

Notiunea de bani pentru majoritatea este asimilata, mai ales, cu lipsa lor, cu o nevoie, nicidecum cu o bucurie si placerea de a-i avea.

As porni de la semnificatiile pe care le dam banilor, care, de altfel, sunt o hartie careia, printr-un acord, i s-a acordat o anumita valoare.

Ce stim despre bani? „Ca banii nu aduc fericirea, dar o intretin macar”, cu alte cuvinte, din start, banii nu sunt asociati cu fericirea, dar si lipsa acestora genereaza nefericire. Ca, daca nu am bani, nu am timp liber sau invers, daca am timp liber, atunci nu am bani. Ca, daca nu ai bani, nu poti sa ai sanatate sau sa te distrezi, sa te plimbi pe unde vrei, sa faci afacerile pe care ti le doresti.

In consecinta, atunci cand ne dorim ceva, pornim de la faptul ca, daca nu sunt bani, nu putem avea nici ce ne dorim si cam aici ne oprim.

1. Claritate

De cate ori cand ti-ai dorit ceva cu adevarat ceva, au aparut si banii necesari? Eu una stiu clar, ca atunci cand mi-am pus in gand si in intentie sa imi iau casa, acum 4 ani, desi, aparent, nu aveam resursele necesare disponibile (avans pentru creditul imobiliar si nu indeplineam conditiile pe care le stiam ca le cere banca) pana la urma s-au aranjat toate si in 2 luni aveam casa pe care mi-am dorit-o.

Ce a fost necesar? Sa fiu clara ce imi doresc cu adevarat si sa incep sa fac primul pas pentru realizarea dorintei mele. Restul au venit pe parcurs.

Au fost momente cand am realizat ce mi-am propus, dar au fost si momente cand am realizat ca nu imi doream suficient de mult acel lucru si nu eram dispusa sa fac lucrurile care erau necesare pentru ca sa imi indeplinesc dorinta.

2. Ce exista in momentul prezent?

Hai sa ne uitam la majoritatea plangerilor pe care le auzim in jurul nostru (ca sa nu zicem ca sunt ale noastre). Nu am bani suficienti sa imi platesc facturile, nu stiu de unde sa platesc ratele, nu imi place cand sunt pus in situatia de a fi dator, nu imi place cand oamenii ma pacalesc, nu imi place ca oamenii nu sunt seriosi, nu imi ajung banii ca sa fac cutare sau cutare lucru, „am datorii la stat”, ca sa citez un cantec in voga la noi, etc, etc.

Cand stai si te uiti doar la lucrurile aceastea te cuprinde o vibratie negativa, focusul este pe ingrijorari, lipsa, probleme, necazuri.

3. Ce doresc sa se intample?

Hai sa luam doar un exemplu, cel al datoriilor. Ce inseamna de fapt lucrul acesta? Ca, la un moment dat, ti-ai asumat un angajament de plata catre cineva (furnizor de servicii, persoane fizice sau juridice, etc) si acum, lunar sau nu, ai de plata o suma de bani. Ce ti-ar placea de fapt? Sa iti onorezi cuvantul si angajamentele de plata catre aceia care, prin bunavointa lor, ti-au oferit niste servicii in avans de care ai beneficiat, ti-au oferit o perioada de gratie, de creditare. Fie ca este vorba ca te bucuri acum de casa ta, de biroul tau, de masina, de lumina, de caldura, de cursuri in care inveti si care te ajuta sa evoluezi, de comunicare cu familia, prietenii, colaboratorii, etc.

Cum suna acest lucru? Cum se modifica acum vibratia ta?

Dupa perioada care a durat pana s-a instalat aceasta dorinta in subconstientul meu, dupa ce m-am gandit ca acestea sunt lucrurile care doresc sa se intample, undeva, prin creierul meu s-a facut spatiu si au aparut solutii, fara sa mai fac efortul de a cauta de unde si cum.

Am mai observat, ca atunci cand nu am creat placere, bucurie in dorinta pe care o aveam, aceasta a ramas doar la nivel mental si nu s-a materializat.

4. Cere si ti se va da, cauta  si vei afla, bate si ti se va deschide

• La un momentat imi doream clienti. Imi place sa antrenez, imi place sa lucrez cu oamenii, imi place sa vad ce rezultate frumoase au, imi doresc sa ma bucur de placerea de a fi in conversatie cu oamenii si de a le oferi serviciile mele. Au aparut clientii, de pe blog, din recomandari. O parte din ei erau interesati de coaching, dar nu aveau resursele necesare in momentul respectiv.
• Bun, urmatorul pas a fost sa mai adaug ceva la dorinta mea. Bine, acum imi place sa antrenez, am rezultate si imi doresc clienti care sa aiba si bani. Au aparut clientii care aveau bani, dar nu erau suficient de interesati in momentul prezent.
• Urmatorul pas a fost sa spun: bun, acum sa vina clientii potriviti, care sunt dispusi sa investeasca in dezvoltarea lor personala si sunt interesati sa lucreze cu mine acum. Si a fost necesar sa ies la intalniri in care am intalnit persoane care venisera sa vada despre ce e vorba in coaching, sa comunic, sa ii ascult si si sa le ofer posibilitatea sa lucreze cu mine. Si au aparut.
• A mai fost necesar ceva. Dat fiind faptul ca am doua activitati, am realizat ca este necesar sa creez ca am timp si loc pentru ca noi clienti sa apara. Si astfel, au aparut noi persoane si agenda mea s-a ocupat cu noi sedinte.

Sa cunosti cine esti si ce vinzi! Pana nu m-am dumirit eu despre ce e vorba si cum functioneaza atat coachingul cat si oricare alt proiect, cine sunt eu si care este valoarea mea, pana nu am lucrat cu pasiune si cu bucurie la proiectele mele, nu s-a intamplat nimic pe plan financiar.

5. Ai rabdare cu dorinta ta si sa construiesti pe parcurs drumul pe care il descoperi

Si, pe masura ce descoperi ce mai este necesar, fara a te enerva ca, de ce nu s-a intamplat ce iti doreai pana acum, ci pur si simplu, vazand ce exista pana in momentul respectiv si adaugand ce este necesar sa apara in existenta pe parcurs. A crea, moment de moment in mintea ta si inima ta, imaginea visului tau, este singura modalitate de a-l hrani si a-l vedea cum creste si se materializeaza. Oricare ar fi acest vis!

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Live your Life with Love

http://irinaaiacoboae.wordpress.com/

Articole asemanatoare

• Ziua libertatii fiscale (1)
• Uneori oamenii bogati chiar sunt mai buni (7)
• Un popor de intreprinzatori (2)
• Un exemplu negativ: lenea care m-a facut sa pierd (5)
• Un an dupa Lehman Brothers (3)

Sunt sigura ca fiecare dintre noi are propria viziune si propria opinie despre criza profunda si prelungita care ne-a lovit drept in moalele capului. Se pare ca ne-a lovit atat de rau incat nu dam semne ca ne-am trezi din ameteala provocata. Eu, incercand sa ma ridic pe cele doua picioare din dotare, inca buimaca datorita loviturilor, o vad cam asa:

Primul val care a lovit sistemul economico-financiar romanesc a facut-o in urma cu aproape 3 ani. Da, ati vazut bine cifra. In ultimul trimestru din 2007, cand economia romaneasca duduia si cresterea economica era ametitoare (nu degeaba tot mai multi vorbeau de supraincalzire), strainii au inceput sa iasa de pe bursa romaneasca. Semnele erau inca timide si multi dintre noi nu am stiut sa le interpretam corect. Dar inceputul anuluii 2008 avea sa aduca confirmarea: bursa de la Bucuresti se prabusea de la o luna la alta si a continuat sa o faca pe tot parcursul anului.

Faptul ca numarul investitorilor romani de pe bursa locala este infim a facut ca acest dezastru sa nu afecteze societatea. Dar a fost un semnal foarte puternic pentru mediul de afaceri, stiut fiind ca evolutia burselor anticipeaza evolutia economiei. Unii au stiut sa-l citeasca, cei mai multi nu. In buna traditie romaneasca a vedea mai mult decat lungimea propriului tau nas este un semn de aroganta si, de altfel, a fost mult mai comod sa ignori ceea ce nu cunosti decat sa-ti pui intrebari asupra evolutiilor economice viitoare. S-a luat prima masura (incredibil, a fost una buna): eliminarea impozitelor pe castigul din tranzactiile la bursa pentru anul 2009. Evident, la vremea respectiva nu se putea sti ca nimeni nu va avea castig din tranzactii in 2009.

Cum au trecut investitorii peste asta? Unii si-au vandut tot, la o zecime din pretul initial, si au fugit de bursa ca de necuratu’. Altii au avut rabdare si au asteptat revenirea. Si inca o mai asteapta…

Al doilea val a lovit in 2009. Dupa primul trimestru, cand bursele atinsesera minime incredibile (ca sa va faceti o imagine eu pierdusem 85% din investitie, deci ceea ce urma sa fie fondul meu de pensie devenise 15% din suma pe care ma straduisem sa o strang in anii precedenti), a fost lovit puternic sectorul privat.

Pentru prima data dupa aproape un deceniu de crestere au aparut primele semne de recesiune: prabusirea pietelor de export a dus la concedieri masive in companiile private. Primii oameni disperati au inceput sa apara. Erau inca putini, prea putini pentru ca disperarea lor sa fie observata de cei care vedeau doar lungimea propriului nas, precum am spus.

Oameni care castigasera bine, dar avusesera proasta inspiratie sa se indatoreze pentru o viata intreaga in schimbul unui amarat de apartament la bloc, ramaneau fara venituri si fara sanse de a-si gasi alt job. Somajul intrase, incet dar sigur, pe panta ascendenta.

Au inceput sa se ia primele masuri: impozitul minim, limitarea deductibilitatilor legate de autoturisme si combustibil. Grozave masuri. Firmele mici au inceput sa se inchida. Piata auto s-a prabusit, iar consumul de combustivil (consum purtator de TVA si accize) s-a diminuat drastic.

Scaderea economica, lenta si tacuta, se cuibarea adanc in sistem. Nici un motor nu mai functiona. Consumul (culmea, inca in crestere) era mai ales din importuri. Doar Dacia, miracolul economic romanesc, a salvat onoarea industriei autohtone. Dar nu, Doamne fereste, datorita vreunui program guvernamental de-al nostru, ci datorita unuia german… d-na Merkel a salvat in 2009 uzinele Dacia (ma rog, de fapt Renault, dar ce mai conteaza acest detaliu).

Primele doua valuri au lovit si au trecut: bursele au inceput sa-si revina si din primavara anului trecut au inceput un trend de crestere ce a reusit sa se mentina pana acum. Pietele occidentale au recuperat aproape in intregime pierderea suferita. Piata romaneasca a recuperat abia jumatate, dar fiind considerata o piata riscanta datorita instabilitatii macroeconomice zicem merci si cu atat.

Industria exportatoare incepe, pas cu pas, sa-si revina. Dar asta doar datorita revenirii pietelor occidentale, unde recesiunea se regaseste deja la timpul trecut.

Al treilea val a inceput sa se formeze, lent, la sfarsitul anului trecut. Si abia acum, dupa un an de acumulare de energie, loveste cu toate forta inmagazinata:  prabusirea sistemelor statului.

Recentele evenimente arata cam pe unde poti sa ajungi daca refuzi sa vezi realitatea si ascunzi gunoiul sub pres. Abia acum, dupa 3 ani de la debutul crizei, dupa ce restul lumii isi revine din agonie si priveste viitorul cu speranta, a ajuns si functionarul roman sa afle ca e criza…

Sa nu credeti ca sunt vreo simpatizanta a bugetarilor: cu doar un an in urma un functionar banal (fara studii)  castiga cel putin dublu fata de mine (un biet intreprinzator individual). Sunt sigura ca au suficienti bani pusi deoparte (sau cel putin asa ar fi trebuit sa fie, orice om cu scaun la cap trebuie sa-si stranga bani albi pentru zile negre).  Sau poate nu?

Ceea ce ma ingrijoreaza este faptul ca acum, la final de 2010, criza nu si-a aratat toata hidosenia. De la o luna la alta, de la o zi la alta, bulgarele ce a inceput sa se rostogolesca cu trei ani in urma s-a transformat in avalansa.

Criza sociala, cea mai dureroasa dintre toate, abia acum incepe. Lipsa educatiei financiare, de la nivel de individ pana la nivel de societate, isi arata acum consecintele. In toti acesti ani oamenii de rand, oamenii obisnuiti, in loc sa-si puna bani deoparte pentru zile negre s-au indatorat peste putinta pentru a-si cumpara bunuri ce si-au pierdut demult valoarea. Si nu au avut intelepciunea de a invata din pataniile celor din sectorul privat, care trecusera prin acest cosmar cu doar un an inainte.

Nu. Mie nu mi se poate intampla asta. Lucrurile rele se intampla intotdeauna altora.

Aceasta este mentalitatea care ne-a adus aici: faptul ca nu am fost capabili sa invatam din greselile altora si ne-am incapatanat sa le repetam si noi crezand ca rezultatul va fi diferit.

Poate ca alte valuri vor urma in 2011. Scaderea economica va continua si anul viitor. Cresterea TVA a saltat inflatia la un nivel de neimaginat cu cateva luni in urma. Somajul este ridicat si va creste daca se vor face disponibilizari din sectorul bugetar. Stagflatia (cel mai mare cosmar al guvernelor) este deja prezenta. Metode macroeconomice de depasire nu exista, doar cateva teorii prea putin testate (intrucat stagflatia este un fenomen extrem de rar).

Ne asteapta un an 2011 extrem de greu si un 2012 cu varf de plata a datoriei externe. Mi-e greu sa fiu optimista.

Vom invata ceva din aceasta criza al carei final inca nu se vede la orizont?

Mi-e teama ca nu prea multe.

Vom continua sa ne uitam doar in gradina proprie, refuzand sa intelegem ca sistemele se intrepatrund si ca, datorita evolutiei sociale, depindem toti unii de altii?

Vom continua sa ne comportam asemeni unor copii rasfatati ce nu au nici o preocupare si nu simt nici o responsabilitate fata de viitor ?

Vom continua sa ignoram relatia cauza – efect, vom crede pe mai departe ca ca ceea ce nu ne afecteaza in mod direct nici macar nu exista?

Daca DA, atunci sa nu ne asteptam, in viitor,  la rezultate diferite.

Articole asemanatoare

• Un an dupa Lehman Brothers (3)
• De ce criza este o foarte buna scoala? (0)
• Ziua libertatii fiscale (1)
• Uneori oamenii bogati chiar sunt mai buni (7)
• Un popor de intreprinzatori (2)

Odata cu incheierea lunii septembrie s-a trecut in ultimul trimestru al acestui an. In aceasta perioada, pana in 25 octombrie, investitorii de pe piata de capital trebuie sa isi declare, pentru prima data in noua varianta, veniturile obtinute din aceasta sursa.

Voi trece cu vederea, astazi, faptul ca nu a fost inca publicata forma declaratiei pentru ca mi-a atras atentia in mod deodebit un alt aspect al acestei situatii: revolta asociatiei investitorilor fata de obligatia depunerii declaratiei si efectuarii platii in mod personal.

Aspectul este interesant, cu atat mai mult cu cat, cu putina vreme in urma, o obligatie similara a beneficiarilor de venituri din activitati independente a iscat o adevarata isterie mediatica ce a condus la modificarea metodologiei si mutarea obligatiilor declarative si de plata de la beneficiarul venitului catre platitorul lui.

De ce este contribuabilul roman atat de reticent in relatia cu autoritatea fiscala?  Multi dau vina pe lipsa de timp, pe lipsa de organizare de la ghisee sau pe impolitetea functionarilor. Eu cred ca acestea sunt doar pretexte. Declaratiile se pot trimite prin posta iar platile se pot face direct prin virament bancar, cu atat mai mult cu cat este vorba de pesoane ce nu pot fi banuite a nu stii sa scrie sau a nu avea un cont la banca.

Personal cred ca este o chestiune de educatie sau, mai degraba, de lipsa ei. Motivele pe care le banuiesc eu a a sta la  baza acestui comportament sunt, in principal, doua: Teama si Deresponsabilizarea.

Da, contribuabilul roman, indiferent de nivelul sau de pregatire sau de elevatie financiara, este timorat de autoritate in general si de autoritatea fiscala in special.

Contribuabilul se teme, inainte de toate, sa nu greseasca. Acesta este principalul motiv pentru care nu doreste sa-si asume responsabilitatea pentru calcularea impozitului datorat. Nu pare a avea neaparat o probleme cu impozitul in sine (ceea ce mi se pare cu adevarat stupid) ci asumarea raspunderii pentru declararea acestuia pare sa-l paralizeze pur si simplu.

Cum se poate explica acesta atitudine la persoanele care castiga bani din activitati ce presupun o pregatire si o inteligenta peste medie? Acesta este lucrul care ma intriga si nu mi-l pot explica decat prin lipsa exercitiului responsabilitatii personale.

Atitudinea paternalista a statului se pare ca a nascut comportamente de care ne vom dezobisnui foarte greu. Asta daca vom fi lasati sa o facem vreodata. Fiindca tatucul nostru, statul, s-a grabit sa revina, in privinta veniturilor din activitati profesionale, asupra deciziei initiale si sa deresponsabilizeze, din nou, beneficiarii veniturilor din drepturi de autor si contracte civile. Oamenii respectivi se bucura acum, desi venitul net le-a scazut considerabil, de confortul redobandit.

Dar, ma intreb, in acest caz unde le este totusi independenta.

Scriam de curand ca responsabilitatea e doar o alta fata a libertatii. Nu pot exista una fara de cealalta.

Cata vreme nu ne asumam responsabilitatea in legatura cu viata si activitatea noastra inclusiv din punct de vedere financiar si fiscal libertatea noastra este, in cel mai bun caz, doar una declarativa.

Contribuabilul roman se mai teme apoi si de autoritate in sine, personalizata, in cazul de fata, de functionarul de la fisc.

In societatea aparent anarhica de astazi aceasta teama pare a fi inexistenta dar cum altfel ne putem explica atitudinea verbala agresiva, fata de o autoritate impersonala, a omului intervievat pe strada si postura timida a aceluiasi cetatean atunci cand se afla la o coada in fata unui ghiseu?

Eu cred ca tot amprenta paternalista pusa pe educatia noastra este cauza. Pentru ca omul de la ghiseu nu este altul decat reprezentantul „tatucului”, cel de la care asteptam, in ultima instanta, rezolvarea problemei noastre.

Asa ca, fiind de-a dreptul „ingroziti” de functionarul de la fisc, decat sa ne infruntam teama preferam sa privim in alta parte si sa asteptam sa ne rezolve altii problema sau, de ce nu, aceasta sa dispara de la sine.

Chiar daca nu stim si ne e teama sa nu facem greseli, avem si mandria prosteasca de a refuza sa invatam. De ce? Pentru ca este mai comod sa faca altul pentru tine, evident, pe gratis.

Nu ma intelegeti gresit. Nu sunt adepta birocratiei sau a cozilor la ghisee. Consider ca forma anterioara de declarare, anual, a acestor venituri era suficienta si functiona foarte bine. Dar daca, in buna traditie romaneasca, un lucru ce merge bine trebuie neaparat schimbat si s-a luat aceasta decizie, nu inteleg ce obligatie ar avea brokerul meu sa preia aceasta sarcina, in numele meu, pe gratis? Ca pe bani nici nu poate fi vorba. Ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa-mi ridice cuantumul comisionului doar pentru ca imi presteaza acest serviciu suplimentar.

Dar, mai rau decat un eventual cost suplimentar, acest nou transfer de responsabilitate dinspre contribuabil catre un intermediar nu ar face decat sa incurajeze si pe mai departe apatia cetateanului roman.

Iar un cetatean care nu are curajul de a-si asuma responsabilitatile nu va avea nici curajul sa isi afirme in mod real libertatea.

Lipsa dorintei de schimbare in viata personala, prin refuzul acceptarii responsabilitatilor impuse de o lege, este inca un simpom al bolii de care suferim. Iar lipsa CURAJULUI  de a spune direct, in fata, ce te doare cu adevarat (adica modificarea modului de impozitare in sine si nu persoana ce trebuie sa declare) reprezinta pentru mine cea mai mare dezamagire.

Dar pentru ca NIMENI nu a avut curajul sa denunte introducerea acestor noi impozite suplimentare s-au repezit TOTI sa conteste forma de declarare si de plata a lor.

Asa ca ma voi multumi sa constat ca lasitatea este, alaturi de lipsa asumarii responsabilitatii, inca una dintre cauzele prea putinei noastre libertati.

Articole asemanatoare

• Declaratia de venit pentru anul 2009 (0)
• Ce ne aduce Mos Craciun (0)
• Ce facem cu micile afaceri in 2010? (0)
• 5 mituri despre impozite la romani. Partea I. (2)
• Ziua libertatii fiscale (1)

Da, mi-a fost lene… O lene din aceea care te face sa gasesti o gramada de justificari pentru inactiune: am alte lucruri de facut, castigul prezumat nu merita suplimentul de efort, lasa… o sa cumpar dupa listare…

Cam acestea au fost motivele mele pentru a nu participa la Oferta Publica Initiala (IPO pe scurt) a unitatilor de fond iFond Financial.

Citisem prospectul de oferta, stiam ca sansele de castig sunt garantate de intentia de achizitionare de actiuni la Fondul Proprietatea. Fondul proprietatea, cel mai dorit activ de pe piata mobiliara romaneasca, nu se tranzactioneaza inca la bursa. Cumpararea de actiuni este complicata si laborioasa, nefacila pentru un investitor mic. Asa au gandit si cei care au lansat iFond Financial, asa am gandit si eu cand m-am hotarat sa cumpar unitati la acest fond.

Si totusi… mi-a fost lene. Pentru ca nu puteam achizitiona prin brokerul meu ci doar prin societatea care intermedia IPO-ul am luat decizia de a renunta pe moment la achizitie. Pentru ca mi-a fost pur si simplu lene sa merg la acea societate, sa-mi deschid un cont la banca ce le era partener iar apoi sa-l alimentez cu suma ce doream sa o investesc. Cat insemna asta? Probabil vreo 2-3 ore cu tot cu drumul la banca inclus.

Ce as fi castigat? Pai in prima zi de tranzactionare pretul unitatilor de fond a crescut cu 18%. Da, intr-o singura zi. Chiar scazand comisionul de 1% tot ramaneam cu un profit frumusel pentru un efort de 2 ore. Efort pe care insa… nu l-am facut…

O sa-mi spuneti ca nu-i chiar asa, ca de fapt nu am pierdut nimic. Doar ca… nu am castigat.

Dar eu am sa va raspund ca in viata orice ocazie nefolosita este una pierduta. Chiar daca multe alte oportunitati vor aparea, aceea pe care n-ai folosit-o nu se mai intoarce niciodata. Asa cum nici timpul nu da niciodata inapoi.

O sa-mi spuneti ca nu puteam sti ca voi castiga. Pretul putea sa scada iar eu as fi fost fericita cu inactiunea mea.

Iar eu am sa va raspund ca asa este, in viata nu stii niciodata cu certitudine cum vor evolua lucrurile. Dar atunci cand analizezi optiunile si concluzionezi ca sansele de reusita sunt mai mari decat cele de esec atunci trebuie sa-si asumi riscurile si sa actionezi. Mai bine sa regreti ca ai dat gres decat sa regreti ca ai stat pe margine.

O sa-mi spuneti ca a fost o lectie.

Si voi spune ca a fost, intr-adevar o lectie. Una usoara si fara urmari grave de aceasta data. Pur si simplu voi astepta un pret bun si voi cumpara in perioada urmatoare. Pentru ca investitia respectiva este excelenta pe termen mediu si lung.

Si am mai invatat o lectie. Sau mai bine zis mi-am reamintit-o. Aceea  ca lenea nu e nicodata un bun sfatuitor.

De multe ori in viata amanam sa luam o decizie sau, chiar mai rau, intarziem sa actionam chiar si dupa ce am luat-o totusi. Si acest lucru ne afecteaza intotdeauna.

Ziua de maine nu va fi nociodata la fel cu cea de azi si nu stim daca ne va mai oferi aceleasi sanse.

Timpul inseamna bani si astea nu sunt doar vorbe…

Cei care actioneaza la timp vor fi mereu inaintea celorlalti.

Cei care amana actiunea vor sta mereu pe margine si ii vor invinovati pe altii pentru nereusitele lor.

Indiferent ce doresti sa obtii de la viata nu uita ca trebuie sa iei initiativa. Nu conteaza daca e vorba de bani, de sentimente, de emotii sau de familie .

Cei care asteapta doar pomeni nu vor fi nimic mai mult decat niste cersetori.

Articole asemanatoare

• Ziua libertatii fiscale (1)
• Uneori oamenii bogati chiar sunt mai buni (7)
• Un popor de intreprinzatori (2)
• Un an dupa Lehman Brothers (3)
• Starting Out– Incepe sa-ti construiesti securitatea financiara (3)