Exercitii de prezenta

Articol de Mihaela Gheorghe

Desi suna poate cam pretios, nu am stiut cum sa denumesc altfel subiectul articolului.
Ca o continuare a prezentarii “Dansului de viata lunga”, dezvoltand mai mult un anume aspect, voi povesti putin despre “prezenta”.

Poate ati citit si auzit cate ceva, in ultima vreme, despre a trai in prezent, a fi in prezent, a gusta clipa…
Inainte de a spune mai departe, ma opresc un pic sa lamuresc ceva:
Intai: nu cred ca este un subiect prea “elevat” pentru cei tineri si foarte tineri. Asta pentru ca eu am invatat si invat enorm de la cei foarte tineri si nu o data am primit deosebite lectii de viata de la suflete mari in trupuri de copii, adolescenti si tineri…
Al doilea: nu e deloc ceva foarte desprins de viata de zi cu zi, ceva ce tine de sfere indepartate, poate “filosofice”. E “chestie” de viata , de viata de zi cu zi.

Spuneam in articolul privind TaiChi-ul cum acesta are ca efect benefic o trezire si o ascutire a atentiei, o capacitate de reactie foarte buna si o luciditate deosebita. Abilitati care ne favorizeaza in relatia noastra cu tot ce ne inconjoara.

O capacitate de mentinere a starii de “a fi treaz”, de a fi constienti de noi insine, este un avanataj in multe situatii, pregatind un raspuns in care ne afirmam puterea personala. Aceea prin care suntem constienti de ce ni se intampla si actionam cu responsabilitate, calm si incredere.

Lucruri simple ne pot antrena aceasta stare de constienta, de prezenta.
Cum spuneam in acelasi articol de mai inainte, corpul este cel care ne ajuta extraordinar in multe. In exercitiile de prezenta, are un rol cheie.

Voi exemplifica un pic, aratand cum fac eu…

Probabil stiti despre Bucuresti, faimosul cosmar al participantilor in trafic! Drumul zilnic pana la locul de munca si inapoi ori in diverse alte directii imi da prilejul de a exersa prezenta si de a imi pregati reactiile, cam ca un practicant de arte martiale.
Eu circul pana la birou schimband nu mai putin de cinci mijloace de transport, si de vreo jumatate de an am doar vreo ora – o ora jumate de petrecut in trafic (Pana in vara trecuta erau vreo doua ore dus – doua intors…)
Timpul, acest pretios dar, merita folosit cat mai bine pentru binele nostru, al tuturor.
Ok, in “transport” pot sa citesc, sa ascult muzica ori un fisier audio, sa privesc, sa ma bucur de fiecare imagine si stare. Multe se pot face! Pot si sa stau in liniste si sa ma bucur de asta. Imi place tare mult!

Cand urc in tramvai, ochesc un loc “bun” undeva mai la mijloc, unde nu se inghesuie prea multi, fiindca nu ajung la barele se sustinere. Ma fixez cam pe langa una, cat sa pot ajunge in caz de nevoie si ma asez bine pe picioare. Din TaiChi am deja o anume “simtire” a echilibrului si stau bine pe talpi, cu genunchii usor indoiti si bazinul impins in fata. Talpile prind bine solul, in rest sunt foarte flexibila. Sunt foarte atenta le ce simt. In timp, cu exercitiu, se formeaza un fel de a sta in echilibru, primind miscarile tramvaiului si miscandu-ma usor, doar putin, flexibil, cu sprijin pe toata talpa. Nu fac excese – sunt atenta, in timp ce citesc, la ce simt, si daca sunt miscari bruste, rapid intind mana sa ma prind de bara. De cele mai multe ori nu e nevoie. Langa mine, cei care se tin de bara se balangane destul de mult, se lovesc unii de altii. Cu o “manuta” nu poti tine prea bine greutatea unui corp. Pe talpi insa, cu o deschidere adecvata intre ele, (nu e nevoie de distanta mare) poti sustine foarte bine si peste o suta de kile, cu conditia sa lasi mai jos centrul de greutate (genunchii  usor flexati) si sa fii cat mai prezent in corpul tau. Nu imi amorteste vreo mana tinuta pe bara cat sta tramvaiul blocat in trafic (uneori destul timp intr-o singura statie) si nu ma ia prin surprindere vreo schimbare de viteza sau o manevra mai brusca…

La ce serveste toata povestea asta? La multe. In primul rand, la schimbarile de atitudine si de “atmosfera” din carul relatiilor zilnice. In mod foarte interesant, felul in care ne pastram echilibrul in plan fizic influenteaza si echilibrul emotional. Atentia treaza la ce simt – fara a exagera obsesiv, eu si privesc pe geam sau citesc ori ascult muzica – face sa imi constientizez mai bine si mai des propriile reactii emotionale, sa le transform din re-actii in acte constiente. Am un soi de simt al propriei persoane, ma simt pe mine in pielea mea si stiu ce mi se intampla. Nu sunt luata prea mult prin surprindere. Un fel se stapanire de sine, as zice… Acelasi exercitiu aduce un plus de calm si incredere.

Ganditi-va cum ar fi ca intr-o anume imprejurare -  aveti de vorbit unei persoane sau unui gup, aveti de raspuns la o provocare sau de nascocit rapid o solutie -, sa puteti fi “cu picioarele pe pamant”, bine ancorati, stabili, puternici, increzatori, si in acelasi timp fluizi, flexibili, receptivi la nou si adaptabili. La asta ajuta mult exercitiul descris mai inainte.
Va invit sa-l incercati, in acele activitati zilnice care va cer mentinerea echilibrului fizic.
In caz ca nu calatoriti prea mult cu transportul in comun, o forma usor de exersat este mersul, pur si simplu.

Mersul pe jos. Asta avem cu totii ocazia de a exersa si chiar va recomand practicarea mersului constient ca pe un mare aducator de beneficii. In multe…
Prezenti in corpul nostru, suntem atenti la TOT ce simtim. Incercam sa prindem cat mai multe senzatii simultan. Ce simtim cu talpa (care ruleaza calcai-talpa-varf) dar in acelasi timp ce simtim in gambe, coapse, abdomen, bratele care se misca pe langa corp, miscarile respiratiei (nas, piept, abdomen), senzatiile aerului care se misca pe langa pielea fetei si a bratelor, in par… Avem in acelasi timp senzatii auditive si vizuale – vedem peisajul prin care ne deplasam, auzim poate fosnet de frunze, frecusul talpii pe asfalt, voci ale altor oameni, poate ciripit de pasari. Cu cat este mai ampla cuprinderea senzatiilor, cu atat devenim mai atenti, mai prezenti…

Asta ne ajuta tot la a fi in masura sa raspundem constient si pregatit la orice primim de la cei din jur. Putem surprinde la un mesaj nu doar cuvintele, ci si ce e dincolo ele, ca incarcatura emotionala, putem observa in detaliu limbajul non-verbal, stim cam “in ce ape se scalda” partenerul de discutie, care uneori spune altceva decat a gandit. Incet-incet, invatam multe din a simti si ne educam o rafinata capacitate de observatie, foarte utila in viitoarele negocieri, de pilda. In relatiile cu un partener de viata, mai ales…

Vom fi mult mai empatici, simtind si intelegand mai bine ce simt ceilalti, folosind aceasta cunoastere pentru a ne armoniza pe noi insine si mediul in care traim.
In timpul unui examen, vom fi mult mai concentrati, adunandu-ne mai usor fortele, vom avea o minte mult mai limpede si mai linistita. Asta pentru ca atunci cand observam ce simtim in acest fel, atat de complex, nu putem gandi la ceva care a fost sau va fi. Nu mai putem fi decat atenti la prezent. Ca in TaiChi…
Si ne putem folosi acum pe deplin toate resursele. Unele abia acum se descopera, se deschid…

Asta face ca noi sa fim cei care folosim mintea, nelasand-o sa ruleze la infinit ganduri-ganduri-ganduri… Putem sa o lansam, ca pe o raza laser, foarte concentrat, cand avem nevoie de inspiratie, de solutie pentru o problema. Intr-o minte aerisita,  relaxata si “dresata” e mai usor sa scotocim dupa o idee, decat intr-una in care rotesc “gramezi” de ganduri.

Despre asta, despre sabia mintii, curata si limpede ca si cristalul, voi mai povesti in curand.
Deocamdata va invit sa folositi timpul exersand cat mai bine atentia, echilibrul si starea de bine pe care o da linistea care apare cand faceti aceste exercitii de prezenta.
Mai sunt inca multe de spus si de facut…

Bucurati-va de timpul vostru! De prezent!

Articole asemanatoare

• Exercitii de prezenta III (0)
• Dansul de viata lunga (2)
• Tu esti corpul tau! (3)
• Esti sarac ca nu ai bani, sau nu ai bani ca esti sarac? (0)

Ce fac mai departe?