May
Influenta sociala
Articol de Laura Tripa
De multe ori oamenii ajung sa faca lucruri pe care nu si le doreau. Fiecare dintre noi in mod sigur a trecut prin cel putin o situatia in care a reactionat necaracteristic, ramanand apoi sa se intrebe de ce a facut acest lucru.
Poate ca ati mers intr-un local in care nu tineati neaparat sa mergeti sau poate ca v-ati apucat de fumat pentru ca toata clasa fumeaza sau poate ca ati cumparat o rochie minunata pe care ati inceput sa o urati de cum ati ajuns acasa. De ce facem totusi aceste lucruri?
Un posibil raspuns este existenta a ceea ce se numeste influenta sociala sau presiunea grupului. In continuare va voi descrie putin din persectiva stiintelor sociale acest fenomen.
Studiile de psihologie sociala pun in evidenta importanta de necontestat a influentei sociale asupra cunoasterii realitatii fizice si sociale. Influenta sociala este „influenta pe care oamenii o au fata de credintele sau comportamentele celuilalt”.
In experimentele sale Solomon Asch a vrut sa dovedeasca faptul ca, fiecare om se conformeaza unei judecati colective si o accepta in virtutea unor motive obiective. Situatia experimentala, devenita celebra arata ca in anumite conditii, indivizii se supun presiunii de grup, neglijand evident alternativele si situatia obiectiva, reala. Ea a fost astfel gandita, incat sa-l puna pe individ intr-un conflict radical cu ceilalti membrii ai grupului in care a fost plasat. Cercetatorul propune unor subiecti reuniti in grupuri, un exercitiu de comparatie a lungimii si anume, ei trebuie sa distinga dintre trei linii de lungimi diferite, pe aceea egala cu o linie etalon. Subiectii pot percepe usor diferentele. In cadrul fiecarui grup doar un singur subiect este naiv. Ceilalti complici ai experimentatorului sunt instruiti sa dea raspunsuri gresite de sapte ori din douasprezece incercari, la care este prezent subiectul naiv. Rezultatul arata ca circa 33 % dintre raspunsurile subiectilor naivi se conformeaza opiniei exprimate de grup printr-un raspuns eronat. Acest lucru sugereaza ca participantii la aceste experiente sunt inclinati sa se comporte ca toti ceilalti si deci, sa raspunda ca ei.
Cei care se conformeaza (circa 1/4 dintre subiecti) o fac din doua motive: unii pentru ca ei cred ca majoritatea membrilor grupului dau intr-adevar estimari corecte, ceilalti pentru ca nu vor sa se diferentieze de membrii grupului. Subiectii sunt mai putin atenti la sarcina de cunoastere si se intereseaza mai mult de a nu devia in raport cu grupul, adica de a nu fi respinsi. Ei sunt constienti de ceea ce fac si stiu si de ce o fac. Cele doua maniere de comportament sunt dovada ca indivizii nu sunt absolut liberi in cunoastere. Rationamentul care justifica comportamentul lor este fie ca „mai multe perechi de ochi vad mai bine decat una singura”, fie ca urmeaza majoritatea pentru a nu fi luati drept rebeli. Acest fel de comportament poate parea irational in masura in care se observa ca: nici un individ atunci cand este lasat singur nu alege gresit linia egala cu cea etalon; este suficient ca sa dispara consensul pentru ca ei sa raspunda corect.
Manifestarea unei astfel de obediente in fata autoritatii sau a majoritatii unui grup ilustreaza modelul supunerii publice. Acest model de comportament este valorizat social si se impune in scoli si organizatii pentru a genera o anumita ordine.
Importanta obedientei in functionarea societatii este la un anumit nivel foarte importanta. Domnia bunului plac al fiecaruia ar crea haos, insa trebuie sa facem diferenta intre respectarea regulilor de bun simt care ne fac posibila convietuirea si ascultarea oarba a autoritatii sau a celorlalti in dauna principiilor morale si a propriei sanatati fizice si psihice.
Articole asemanatoare
Ce fac mai departe?
Recomanda acest post la prieteni:Aboneaza-te prin
RSS.Aboneaza-te prin
EMAIL.
Loading ...