Apr
Despre victime, parinti si anturaj
Articol de Pera Novacovici
Privind in urma, imi dau seama cat de multa influenta a avut lumea exterioara asupra mea. Pana la un anumit punct e normal si firesc. Esti copil, trebuie sa fii initiat in obiceiurile si cultura in care te-ai nascut, in care vei creste, te vei dezvolta si iti vei ocupa locul.
Trebuie sa primesti o educatie de baza pentru ca sa poti apoi, singur, sa te educi, dezvolti, etc.
Scopul parintilor, al educatiei, al societatii si al mediului in care o persoana tanara creste si se dezvolta, trebuie sa fie unul singur:
Pregatirea fiintei respective pentru o existenta libera si independenta.
Realitatea insa ne arata cu totul altceva.
Parintii isi supraprotejeaza sau neglijeaza copii, iar sub pretextul iubirii parintesti le rapesc toate abilitatile de a se descurca singuri in viata.
Mediul te accepta cat timp nu esti prea ambitios si de succes. Apoi egoismul si invidia celor din jur isi fac simtita prezenta.
Societatea baga in insitutii nebunii si handicapatii. De partea celalata, supradotatii sunt ignorati. Mediocritatea este dusa la rang de virtute. Mai mult, prin tv si mass media ti se spune ce sa mananci, cum sa te imbraci, ce inseamna succes. Adica esti tratat ca o oaie proasta, care nu poate sa isi ia propriile decizii si care nu simte ce trebuie sa faca, ci are nevoie sa fie dresata si condusa.
Prietenii. E un paradox cu prietenii. Cine se aseamana se aduna si un idiot prefera compania altui idiot in dauna tuturor geniilor la un loc.
Daca vrei sa evoluezi, singurii prieteni pe care este bine sa ii ai sunt cei care evolueaza odata cu tine. Pentru ca daca ei raman pe loc, devin o povara si nu te poti ajuta nici pe tine si nici pe ei. Ideal este sa iti faci prieteni mai educati, mai de succes, mai buni decat tine. Pentru ca vei invata de la ei. Intrebarea este insa, EI vor sa fie prieteni cu tine? Aici intervine caracterul si personalitatea ta. Ce fel de om esti va determina ce fel de oameni vor dori sa fie alaturi de tine.
Sa luam un pic categoriile de mai sus si sa vedem de ce nu e bine sa asculti de cei din jur, si de ce cei din jur NU SUNT CAPABILI sa iti spuna ce si cum sa faci, sa traiesti si ce sa iti doresti.
Parintii
O greseala mare pe care parintii o fac este supraprotejarea. Intentiile lor sunt bune, insa si drumul spre iad e pavat cu intentii bune. Ei isi iubesc copii si vor sa le usureze cat mai mult misiunea. Insa ce se intampla daca cresti un caine sau o pisica in casa, il hranesti numai cu mancare de la magazin, il dezmierzi si apoi intr-o zi il pierzi si animalul ramane singur.
Cu toate simturile atrofiate, nu stie sa isi procure singur hrana, nu se poate apara de alte animale pentru ca nu s-a batut in viata lui, simte ca lumea e prea mare si are un singur destin.
CEL DE VICTIMA.
La fel e si cu oamenii astazi. Priveste o clipa in jur. Uite-te la televizor, uite-te la vecinii tai. E PLIN DE VICTIME. Guvernul e de vina. Soarta e de vina. Nu am noroc in viata. Am fost pacalit. Romania e o tara de rahat. Nimeni nu ma ajuta. Etc, etc ,etc .
E plin de oameni care se vad ca suflete nevinovate prinse intr-o lume mare si rea.
Toate astea pleaca de la parinti. Pentru ca in loc sa isi educe copii sa lupte in viata, sa stie ca orice problema apare, exista solutii chiar daca de multe ori nu sunt solutii instant sau usoare, in loc sa ii creasca in spiritul „ce semeni, aduni” si ” viata e o lupta”, parintii de multe ori, fara sa vrea, le taie creanga de sub picioare propriilor copii.
Bunicul meu a facut parte din orchestra Operei. Dar s-a gandit sa il faca pe tatal meu, inginer. A esuat. S-a lasat dupa primul an de facultate pentru ca pur si simplu NU II PLACEA. Apoi, s-au gandit sa ma faca pe mine inginer. Eu am fost mai fraier si am facut 5 ani. M-am trezit greu si am mers la psihologie. Ma uit in urma si vad ca membri familiei au impresia ca daca ei nu au reusit sa faca ceva, trebuie sa te chinuie pe tine sa le continui telurile.
De acum incolo, daca cineva din familia ta se trezeste complexat de propriile nerealizari si incepe sa iti tina teorii despre ce ar trebui TU sa faci IN viata si CU VIATA ta, spune-i asa:
„ FA TU!”
Acum stiu sigur, ca nu e nimeni altcineva in afara de tine care sa inteleaga cu adevarat si sa simta ce e bine pentru propria ta persoana. Orice vis ai, orice vrei sa realizezi, arunca-te cu entuziasm. E viata ta, e trupul, mintea si sufletul tau. Indiferent ce alegi sa faci, chiar daca esuezi, ai multumirea ca ai incercat si a fost decizia ta, nu decizia altora pentru tine.
Dar din experienta stiu ca daca vrei ceva foarte mult, esecurile sunt doar lectii din care inveti si te ambitioneaza. Perseverand, e doar o problema de timp inainte sa ai ce iti doresti.
va urma…
Articole asemanatoare
Ce fac mai departe?
Recomanda acest post la prieteni:Aboneaza-te prin
RSS.Aboneaza-te prin
EMAIL.
Loading ...
Foarte frumos articol, felicitari. Ai mare dreptate. Insa in afara de parinti si sistemul educational are un cuvant greu de spus in educatia ta. In viitorul tau. Ni se spune ca scoala ne pregateste pentru viata insa ne dau drumul si ne lasa balta in jungla de afara. Nimic din ce invatam nu ne va ajuta sa razbim in viata. Si apoi, cum spuneai si tu, parintii vor sa te protejeze. Au impresia ca daca te cocolosesc o sa ajungi cineva. Si daca vrei sa faci ceva mai “iesit din tipare” iti taie craca instantaneu. Ai mare dreptate in tot ce ai spus. Din pacate insa va trebui sa ne descurcam singuri si sa avem grija sa nu le dam aceeasi educatie copiilor nostri.
Salut
Multumesc pentru aprecieri.
Cat despre sistemul educational am rezervat un articol cu dedicatie speciala
Ramai cu ochii pe articole.
Sarbatori fericite,
Pera
Salut Pera,
Foarte bun articolul, l-am citit cu atentie.
Sarbatori Fericite.