May
Capcanele comunicarii in cuplu
Articol de Laura Tripa
Tot mai multi tineri ma viziteaza la cabinet pentru probleme legate de viata de cuplu. Ei povestesc cum la inceput relatia lor era “perfecta”, vedeau lucrurile la fel, erau foarte apropiati, pentru ca de la o vreme sa inceapa sa se simta mai putin intelesi, apreciati, sprijiniti.
Atunci cand incepem o relatie cu cineva, totul ni se pare minunat, il admiram pe celalalt, tot ceea ce face pare atat de dragut, micile scapari le trecem usor cu vederea, le punem pe seama unei intamplari, a oboselii sau a unei glume. Apoi, pe masura ce petrecem mai mult timp impreuna s-ar putea sa incepem sa observam si acele aspecte care nu ne sunt tocmai pe plac, asteptarile noastre pot sa creasca. Gandindu-ne la viitor putem incepe sa ne dorim ca totul sa se petreaca la fel ca in basme, celalalt sa fie mereu fermecator, sa stie ce vrem de la el/ea si sa se comporte ca atare.
Neclarificarea asteptarilor pe care le avem de la celalalt, a dorintelor noastre, a viselor noastre, lipsa discutiilor asa-zis dificile (in care sa spunem lucrurilor pe nume) poate duce la certuri si chiar la despartire. In continuare va voi detalia cateva aspecte ale comunicarii in cuplu care pot duce la frustrari, interpretari gresite si eventual dispute, precum si modalitati de a ne feri de ele, de a le combate.
Omisiunile
Omisiunile se refera la acele comunicari, in care sunt folosite cuvinte nespecifice, vagi, care lasa loc la diferite interpretari. O situatie tipica poate fi aceea a unui cuplu care iese in oras cu prietenii, aparent toata lumea se simte bine, rad, glumesc, pentru ca la intoarcerea acasa, unul dintre parteneri sa-i reproseze celuilalt: “M-ai facut de ras” sau “Nu-mi vine sa cred cum te-ai purtat”. In acest tip de comunicare nu ii spunem de fapt celuilalt ce anume ne deranjeaza, doar il acuzam de un comportament nepotrivit. Acuzele si reprosurile de regula nu fac decat sa il indeparteze pe celalalt si de la incercarile initiale de a descoperi cu ce ne-a gresit poate ajunge la propriile lui dezamagiri fata de comportamentul nostru, ca o forma de a se apara. In acest caz ceea ce putem face pentru a nu ajunge la o cearta este sa reluam discutia, subliniind concret cum altfel am fi vrut sa se comporte celalalt si care din gesturile sale le consideram neadecvate. Daca ne gasim la celalalt capat al spectrului, adica ni se reproseaza ceva fara a fi foarte clar despre ce este vorba, una dintre cele mai bune metode de a iesi cu bine din aceasta situatie este pur si simplu sa-i cerem cu calm celuilalt sa explice la ce se refera, sa-i cerem mai multe informatii.
Generalizarile
Un alt tip de comunicare ce ne poate indeparta de celalalt si amplifica un conflict sau mentine o cearta este cel in care folosim generalizari. Cuvintele precum “intotdeauna”, “niciodata”, “tot timpul”, mai ales folosite intr-o cearta, intretin ideea ca un comportament deranjant se manifesta in permanenta, ceea ce ne face sa uitam toate momentele in care acesta nu exista, in care partenerul nostru se comporta minunat si exact asa cum ne dorim. Daca spunem “Intotdeauna te porti ca un copil”, uitam clipele in care partenerul nostru a fost sau este responsabil, matur, atent. Atunci cand spunem “Niciodata nu ma intelegi”, uitam cum am fost ascultati, spijiniti, incurajati in ceea ce vroiam sa facem de catre partenerul nostru.
Citirea gandurilor
Printre cele mai interesante capcane in comunicare se afla citirea gandurilor, presupunerea fie ca noi stim ce gandesc ceilalti, fie ca ei stiu ce gandim noi. Cum functioneaza? Simplu! De cate ori am spus: “Stiu deja ce va spune”, “Sunt sigur(a) ca ma crede….”, “Era nervos/nervoasa, dar nu vroia sa recunoasca”. Toate aceste afirmatii pornesc de la ideea ca stim ce este in mintea celuilalt, de aici pana la a ajunge la un conflict este un pas foarte mic, deoarece adevarul este ca nimeni nu poate citi gandurile celuilalt, iar atunci cand insistam sa credem in aceasta abilitate a noastra intram in opozitie cu persoana de langa noi care stie foarte bine ce gandeste ea insasi. In acelasi timp, afirmatia “Daca m-ai iubi, ai sti exact ce imi doresc” nu poate duce decat la neintelegeri. Prin acest tip de comunicare nu ne exprimam nevoile asteptand ca partenerul sa le ghiceasca, atunci cand talentul sau de magician il paraseste, il acuzam de indiferenta. Iata un exemplu clasic: “X nu ma iubeste.” “De unde stii?” “Pentru ca nu face niciodata ceea ce ii spun.” Intrebarea mai importanta ar fi: “De unde stii ca a face mereu ceea ce ti se spune este o dovada de iubire?”.
Articole asemanatoare
Ce fac mai departe?
Recomanda acest post la prieteni:Aboneaza-te prin
RSS.Aboneaza-te prin
EMAIL.
Loading ...