Mar
Gillian
Articol de Mihaela Gheorghe
“Gillian nu e bolnava, e dansatoare!”
Talent, inteligenta, creativitate – pierdute in scoala?
Ce invatam? De ce? La ce ne va folosi?
“Nu face muzica, nu vei deveni muzician… nu vei trai din asta.
Nu iti va ajuta sa ai o slujba.”
“Lucrul la care esti bun… nu e bun. Nu produce. La urma urmei, nu te vei ocupa cu asta.”
“Tot ce conteaza e ceea ce se afla in cap.”
Acum nu mai e suficient sa ai o diploma de licenta ca sa ai un loc de munca. E nevoie de mai mult – masterat, specializari, cursuri etc.
Iata cateva idei din filmul TED pe care vi-l propun.
Ken Robinson vorbeste despre regandirea felului in care ne educam copiii. Pornind de la felul in care este astazi facut sistemul, producator de oameni buni de munca, oameni care, paradoxal, nu mai sunt buni de munca nici asa, pregatiti de sistem… Pentru ca sistemul academic face sa se piarda creativitatea.
In filmuletul TED aflati mai multe despre cum s-a ajuns aici si ce s-ar putea face.
Poate ca sunteti pe cale sa va pierdeti pasiunea, talentul, indemanarea, caci vi se spune ca nu e de folos.
E important sa stiti ce credeti voi, ce simtiti voi!
Multi oameni de seama ai acestei lumi nu sunt remarcati prin ceea ce au abandonat, ci prin ceea ce au dezvoltat, mergand deseori chiar in contra curentului.
Gillian, fetita diagnosticata cu ADHD – deficit de atentie si hiperactivitate – era de fapt pasionata de dans. Nu avea cum sa iasa din ea o doctorita sau o inginera sau o contabila, ea voia sa danseze. Si gandea mai bine cand se misca.
Noroc cu doctorul care si-a dat seama, facand si pe parintii ei sa realizeze cum stau lucrurile.
Gillian a ajuns celebra coregrafa care a facut si mai celebra coregrafie pentru celebrele spectacole “The Cats” (Pisicile) si “Fantoma de la Opera”, a fondat o scoala de balet si este mulitimilionara.
Parintii care-si cunosc si observa copiii le pot fi de mare ajutor pentru a-si dezvolta talentul. Copiii si adolescentii au de gasit si cultivat cu pasiune acel talent.
Nu toti sunt destinati sa fie licentiati, dar toti au dreptul la a-si descoperi si dezvolta creativitatea.
Asta in ciuda unor handicapuri chiar, a multor limite sociale chiar…
Vedeti, atunci cand exista acea chemare, acel impuls al imaginatiei creatoare, o persoana, indiferent ce ar fi facut in scoala, va face candva acel lucru sau va fi tentata sa il faca. Dar timpul pierdut de razbuna, caci de multe ori ramane doar un hobby, in cel mai fericit caz, altfel poate fi un vesnic motiv de frustrare.
O prietena buna si-a descoperit mai tarziu pasiunea pentru pictura. Lasata deoparte in copilarie, aceasta a urmarit-o ani de zile pana a facut si scoala de arta. Face acum din placere asta, picteaza cate ceva, lucreaza in sfarsit si cu copiii, invatandu-i din placere sa faca ceea ce si lor le face placere. Daca asta ar fi fost mai devreme? Poate ar fi facut mult mai mult. Oricum, veti zice, si acum e bine, caci isi urmeaza un vis. Dar daca ar fi fost acum douazeci de ani?
Parintii pot face mult pentru copii. Scoala va face si ea, dar inca sunt multe de schimbat aici.
E important sa va dati seama ce va pasioneaza si sa nu va lasati, cultivand acel dar – sau acele daruri ale voastre, care in timp vor creiona destinul vostru.
Si poate voi veti fi cei care vor schimba si felul in care se invata astazi, aducand in scoli si arta si creativitatea la locul cuvenit. Acela destinat formarii unui om intreg, complet, creativ si creator.
Articole asemanatoare
Ce fac mai departe?
Recomanda acest post la prieteni:Aboneaza-te prin
RSS.Aboneaza-te prin
EMAIL.
Loading ...