Apr
De ce sunt o mama “aproape perfecta”
Articol de Simona Hupov
Articol pentru unii parinti
“Mama esti o mama aproape perfecta”. Poate multi dintre voi v-ati considera jigniti de un astfel de apelativ din partea copiilor vostri si asta din cauza ca va considerati parinti perfecti, care nu gresesc niciodata, care trebuie apreciati doar pentru faptul ca sunt parinti. Sunteti genul acela de parinti care spun: “Trebuie sa faci asa cum spun eu pentru ca sunt mama ta si atat!”, “Trebuie sa imi dai dreptate pentru ca sunt tatal tau.”
Din pacate cu astfel de ganduri si cu o astfel de atitudine nu puteti decat sa va indepartati copilul, sa il faceti sa isi gaseasca intelegerea in alta parte, nu acasa.
Va plangeti ca adolescentul vostru o “ia pe carari gresite”, ca nu-i mai faceti fata, ca nu il intelegeti, ca s-a schimbat. E normal sa se schimbe! Si mai normal este sa il intelegeti, sa va dati silinta, sa fiti acolo atunci cand are nevoie de voi.
Adolescentul vostru nu are nevoie de banii pe care ii faceti lucrand de dimineata pana seara la firma, sau si mai rau lucrand pentru altii.
Voi ca parinti ar trebui sa “lucrati” in primul rand pentru copilul vostru, el asta vrea. Are nevoie de voi, are nevoie de discutii interminabile care sa il ghideze in aceasta perioada de transformari. Adolescentul vrea sa stie ce inseamna iubire, deziluzie in dragoste, vrea sa stie ce se intampla cu corpul lui, ce schimbari “hidoase” ii mai aduce ziua de maine. Vrea sa fie pregatit pentru “viata”.
Tanarul vostru nu vrea, neaparat, ore suplimentare platite cu bani munciti din greu, poate sa invete si singur cu voi alaturi. Nu vrea haine de firma, ci se multumeste cu cele obisnuite, in schimbul unei ore petrecute cu voi.
Iar daca vrea haine de firma, ultimul tip de telefon, mofturi si fite…. BRAVO PARINTI! Voi l-ati facut asa! Meritul va apartine in totalitate! Sa nu indrazniti sa va plangeti sau sa incercati sa schimbati ceva, acum e prea tarziu! Ati reusit sa cresteti “un materialist”, un om care nu va sti niciodata sa dea, ci doar sa astepte de la altii.
Pentru voi ceilalti, care cititi acest articol, mai exista o speranta si stiti de ce? Pentru ca vreti sa va schimbati in primul rand pe voi si apoi incet, incet si pe tanarul de langa voi.
Cand fiica mea de 13 ani mi-a spus esti o mama aproape perfecta, am luat aceste cuvinte ca pe un compliment si zambind am intrebat-o: “Ce ar trebui sa fac pentru a deveni perfecta?” Ea zambind la randul ei mi-a spus: “Sa nu ma mai pedepsesti!” si am izbucnit amandoua in ras, spunand in acelasi timp eu: NU POT! si ea: NU POTI!
Ce este cel mai important in aceasta discutie, faptul ca s-a terminat cu zambetul pe buze. Asa trebuie sa se incheie orice discutie a unui parinte cu un adolescent.
Ce puteti face pentru asta, e foarte simplu:
- nu va impuneti propriile pareri, copiii vostri nu le vor accepta niciodata
- nu tipati , nu urlati pentru a va impune in fata lor, veti da dovada de slabiciune
- nu luati in deradere problemele lor si tratati-le cu seriozitatea necesara
- nu va tratati copilul cu un aer de superioritate, ci considerati-l egalul vostru in discutie
- nu faceti “pe desteptul”, pe atotstiutorul, cu siguranta sunteti de multe ori depasit de probleme
- nu asteptati sa faca adolescentul primul pas, il puteti faceti si voi ca parinti
- urmariti starile sufletesti ale tanarului din casa vostra, cu siguranta sunteti capabili sa-i cititi in suflet si sa il faceti sa se deschida; atunci cand o face lasati-l sa vorbeasca
- tanarul este parte a familiei, cereti-i parerea atunci cand luati decizii importante
- nu-i interziceti sa faca lucrurile care ii plac, in aceasta perioada socializarea cu cei de varsta lui este foarte importanta
- invatati sa aveti incredere in tanarul vostru si aratati-i asta
- apropiati-va de prietenii lui, primiti-i in casa, cunoasteti-i mai bine, astfel va veti apropia si copilul;
Este atat de usor sa iti apropii copilul! Totul trebuie sa porneasca de la tine, parinte drag. Schimbarea trebuie facuta mai intai in minte ta, apoi incet, incet relatia cu fiul si fiica aflati la varsta adolescentei nu va mai fi o povara, ci un prilej de bucurie si de apropiere.
Va doresc SUCCES! Stiti de ce? Pentru ca aveti nevoie! 
Articole asemanatoare
Ce fac mai departe?
Recomanda acest post la prieteni:Aboneaza-te prin
RSS.Aboneaza-te prin
EMAIL.
Loading ...