Apr
Plictiseala
Articol de Laura Tripa
A venit vacanta de primavara, soarele ne invita afara unde toti pomii au inflorit si mirosul de iarba proaspata si flori ne face sa simtim nevoia de a umbla desculti prin parc, de a ne plimba poate mana in mana cu cineva drag sau pur si simplu de a ne bucura de faptul ca traim.
Insa pentru unii dintre noi sau poate chiar pentru noi insine cateodata, toate acestea nu ne pot face sa iesim din casa, simtim o sfarseala, o epuizare care ne tintuieste pe loc. Alteori nu e atat o stare de oboseala, cat o agitatie fara sens, o miscare continua de la o activitate la alta fara ca vreuna sa ne satisfaca cu adevarat.
Stam intr-o camera si ne urnim sa mergem in cealalta, deschidem televizorul si totul pare anost, neinteresant: aceleasi filme, emisiuni pe care le-am mai vazut de o mie de ori; ne uitam la cartile din biblioteca si nici una nu ne face cu ochiul, pornim muzica si o melodie e prea trista, alta prea vesela, versurile alteia par stupide; oprim muzica si ne uitam prin casa: “ce ar fi de facut? Sa o sun pe X, Nu!, parca nu am chef sa-mi povesteasca iar cum s-a certat ea si cum s-a impacat cu prietenul”. Parintii poate spun: “vad ca si-asa te plictisesti, ce-ar fi sa ne ajuti la curatenia de primavara?” Dar gandul de a te ridica din pat si a sterge praful sau a scutura covorul doar adanceste aceasta stare de “lipsa de chef”, de a vrea sa faci ceva si in acelasi timp a nu vrea sa faci nimic. Pana la urma agitatia creste, simti ca nu-ti mai gasesti locul si te apuci sa faci ceva, dar mai mult cu dispret si fara tragere de inima.
Ce este aceasta stare? Ce este plictiseala si de unde apare ea? Hai sa vedem cateva definitii ale ei date de scriitorul Emil Cioran:
“Plictiseala e senzatia bolnavicios de clara a timpului ce te asteapta, in care trebuie sa traiesti si cu care n-ai ce sa faci”
“Plictiseala e un fel de echilibru instabil intre golul inimii si golul lumii, o echivalenta de vid, care ar insemna o impietrire, de n-ar fi prezenta secreta a dorintei.”
Va las pe voi sa meditati la intelesul acestor cuvinte. Mai bine sa vedem impreuna de unde provine acesta”plictiseala”.
Pentru a afla acest lucru este necesar sa ne intoarcem privirea asupra propriei persoane, sa ne intrebam care e aceea “dorinta secreta” a noastra, ce am vrea de fapt sa facem. Una din fatetele plictiselii e agitatia, neastamparul, miscari dezordonate ale mainilor si picioarelor (a bate din picior, a bate ritmul cu degetele pe masa, a ne muta dintr-un loc in altul)
Agitatia nu e altceva decat manifestarea energiei, nefolosite, de care dispunem pentru a actiona. Directionand aceasta energie, dandu-i un sens, un scop, putem elimina agitatia. Odata ce am aflat ce ne dorim putem pune aceasta energie in slujba atingerii scopului nostru.
O alta fateta a plictiselii poate fi teama de a intreprinde ceva. Uneori nu incepem anumite activitati sau le abandonam inainte de vreme deoarece ne e teama ca s-ar putea sa nu reusim, sa nu obtinem ce vrem sau sa ne punem intr-o situatie penibila. “As suna un prieten, dar poate nu are timp de mine; as invita-o pe fata aceea in oras, dar s-ar putea sa ma refuze; nu ma apuc de tema aceea pentru ca s-ar putea sa nu o fac perfect”. Si atunci prefer “sa ma plictisesc” – adica in loc sa ma simt speriat si sa-mi recunosc ingrijorarea e mai comod sa spun ma plictisesc toate acestea, eu vreau altceva, nu stiu ce dar in orice caz sunt cu mlt deasupra acestor banalitati.
Acesta atitudine ne poate aduce un confort de moment dar pe termen lung nu ne face decat sa pierdem ocazii importante. Fiind sinceri cu noi insine, confruntandu-ne temerile, le putem invinge si putem realiza ceea ce ne propunem.
Concluzia este ca uneori plictiseala e o masca sub care ne ascundem pentru a nu fi nevoiti sa ne confruntam cu propria teama si nesiguranta. Exercitiile simple de autocunoastere, sondarea propriilor motive, emotii, atitudini ne pot fi de folos in descifrarea cauzei sau cauzelor plictiselii si pot duce la combaterea acesteia.
Desi multe reviste sau site-uri pe internet propun tot felul de metode anti-plictiseala nu exista retete universal valabile, fiecare isi poate descoperi propria cale de alungare a plictiselii, insa un lucru e sigur plictiseala o combatem doar prin actiune, schimbandu-ne comportamentul (de la a fi pasiv, a sta sau a ne agita la a incepe sa facem ceva chiar daca e un simplu joc de autocunoastere care incepe cu cuvintele “Eu sunt…..”) ne putem schimba starea interioara, putem gasi satisfactie in ceea ce ne inconjoara si in noi insine.
Articole asemanatoare
Ce fac mai departe?
Recomanda acest post la prieteni:Aboneaza-te prin
RSS.Aboneaza-te prin
EMAIL.
Loading ...