Pe culmile puterii. Meditatia (II)

Articol de Mihaela Gheorghe

Nu stiu daca va puteti imagina asta, dar acum va scriu ascultand o melodie superba, o preferata de-a mea: Ave Maria Lola. Se danseaza pe ea salsa, si e grozava!

Poate ca va intrebati ce legatura are cu meditatia. Are! Poate nu pare asa, o legatura directa. La prima vedere. Poate si la a doua…

Dar, cum spuneam in articolul anterior despre meditatie, aceasta este o stare. Si in starea aceasta, de profunda claritate, fara tulburare a gandurilor, intri in fel si chip, dar cu atentie la… atentie. Muzica si dansul duc la stari profunde si la o mai mare capacitate de focalizare a atentiei. Desigur, o anumita muzica si anumite dansuri.

Cum putem intra in starea de meditatie?

Un mod de a ajunge la aceasta stare este cel descris in povestirea din prima parte (Meditatia I).

Dar asta nu e pe masura multora dintre noi. Nu ca nu am fi capabili, dar putini se duc intr-un loc special, luni de zile, sa lucreze cu ei insisi. Desi asta ar fi cea mai buna investitie pe care o putem face, aceea in noi insine.

Am colegi si prieteni care doresc sa atinga starea aceasta. Ei sunt dintre cei supusi zilnic stresului, iar meditatia pare o oaza de liniste. “Macar pentru asta”, zic ei, “si ar fi grozav”… “Sa ne putem detasa de ganduri.”

Si asa incep sa practice “ca la carte”, dupa modelul cel mai des intalnit :

Iata cum se aseaza ei frumusel in pozitia clasica recomandata pentru meditatie – sezand turceste, cu spatele drept, cu barbia trasa un pic in jos… (Cel mai bun reper pentru pozitia capului – ne imaginam ca tavanul se afla exact deasupra noastra si ca incercam sa ne lipim de el crestetul). Si amicii mei incearca si incearca… Vin multe ganduri si ei se pierd in ele, incep junghiurile in picioare sau in spate, si gata! s-a dus starea, daca o fi apucat sa se instaleze…

Si pe urma ei zic: “Nu pot. Nu e de mine. Prea greu”…

Si totusi, asta poate fi simplu, daca nu ne luptam… Practic, ar fi doar de stat si urmarit gandurile, care vin si pleaca… iara vin si pleaca… Intentia noastra fiind de a ne simti pe noi insine, propriul corp, si de a respira in liniste. Cand ne surprindem ca ne gandim la ceva – “oah, tre’ sa pun o masina de rufe/ ce bine arata x azi dimineata/ cum sa fac sa…” etc – lasam sa treaca acel gand si ne intoarcem la “a simti”… Pana atingem starea. Starea de pace de liniste, de bine.  Nu o pot defini, fiecare urmeaza sa afle ce si cum e…

Aici ma simt datoare cu o explicatie: exista multe practici in care suntem indemnati sa meditam, vizualizand ceva sau chiar “facand” ceva, ca intr-un “film”. Acele exercitii sunt numite “meditatie”, dar, pentru ca ele contin actiuni ale mintii si unele chiar dirijate (“vizualizam un lotus, care se deschide si se umple de lumina”…) ele nu sunt meditatie, propriu-zis. In meditatie, e o stare, nu o actiune.

Exista moduri de a practica intens meditatia, conform unei discipline (ati vazut un pic si din asta si in povestea cu morcovii), si rezultatele apar, destul de puternice si de durata. Zen-ul este una din practicile radicale, care schimba mult nu doar starea, ci se implica si in modul de viata al practicantilor.

Pentru prietenii mei insa, chiar efortul este cel care impiedica obtinerea rezultatului pentru care ei depun… efortul. Neobisnuiti cu practica zilinica, intr-un ritm de viata alert si plin de imprevizibil, ei ai nevoie de metode mai “blande”.

Care ar fi ele?

Pai, una deja o stiti, am tot povestit de ea: urmarirea respiratiei. Asta se poate face foarte bine in “timpii morti” dintr-o zi: in autobuz sau in masina, la stop. In timp ce stam la coada la casa, in magazin. Cand stam pe o banca in parc…

Ca tot veni vorba de parc, alta metoda ar fi aceea de a merge, urmarind mersul.E o mare asemanare intre asta si taiatul morcovilor din povestirea lui Robert Rabbin. Mersul, activitate pe care nici nu o bagam de seama… Cand pasim, cu intentia de a urmari mersul, devine ceva foaaaarte interesant…  Cand merg, urmaresc senzatiile, toate senzatiile: rularea talpii pe asfalt, de la calcai la varf, cum se ridica genunchii, cum se simte piciorul de sprijun, ce simt la trecerea greutatii de pe un picior pe altul, in toti muschii, de la talpa, glezna, gamba, si pana la fesieri. Si mai simt si cum respir, si miscarea mainilor, si bazinul… Aerul pe fata… Stiti deja gama de senzatii, descrisa in seria “exercitii de prezenta”. Urmarirea asta face in mod firesc ceea ce se straduie fara succes amicii mei care incearca sa practice, “in pozitia de meditatie”. Adica face limpezirea mintii si taierea firului gandurilor. Pentru ca, in final, spre asta tindem: sa oprim morisca gandurilor, spre a atinge o stare anume. Aceea in care nu ne preocupa ceva. In care e liniste. In acea liniste se instaleaza o pace care ne hraneste fiecare fibra, fizic, mental si emotional. Din acea rezerva fantastica ne tragm puterea cand vrem sa actionam cu claritate si precizie.

Linistea si absenta gandurilor sunt doar primele “simptome”. Urmeaza stari de bucurie imensa, care ating culmi numite extaz. Ekstasis- iesirea din sine… Hmmm… poate vom vorbi si de asta.

Mai sunt moduri de a atinge starea de meditatie. Unul, foarte placut si foarte puternic, datator de multiple beneficii, este taichi-ul, despre care am mai povestit. Este, practic, meditatie in miscare, unind trupul si mintea intr-un echilibru perfect, in armonie.

Si iata ca revin la dans. Desi nu pare sa semene cu meditatia, fiind departe, ca “aspect”, de pozitia aceea clasica, amintit mai sus, dansul poate aduce acea stare. Ar fi intr-un fel o execeptie de la regula, fiindca exista actiune, dar e cea a trupului, nu a mintii. Exista dansuri specifice (“trance dance”)  si exista… dansurile preferate. Prin ele suntem cu totul in dans, mai bine zis el se desfasoara prin noi, si atunci mintea e in “pauza” complet, noi fiind doar niste receptacule ale unei stari superbe, de placere si bucurie. Posibil ca marii maestri in ale meditatiei sa ma dojeneasca pentru alaturarea dansului in sirul metodelor de meditatie, dar si aici sunt sigura ca unii au incercat si descoperit valentele fantastice ale acestei… stravechi practici.

Ca beneficii ale meditatiei, am amintit mai sus linistea si pacea, atat de pretioase, mai ales pentru cei cu un stil de viata foarte alert.

Ar mai fi si sanatatea mentala si emotionala, daruri deloc de neglijat, care se adauga si celei fizice. Nu voi intra in detalii, dar pastrarea starii de meditatie echilibreaza si furnizeaza energie pentru toate sistemele noastre – fizic, mental si emotional.

Am mai amintit de atentie. Focalizarea atentiei asupra propriilor senzatii, asupra linistii interioare determina o mai buna reactie in viata de zi cu zi: mintea e mai clara, mai rapida, si atentia devine din ce in ce mai stabila. Si mult mai cuprinzatoare. Practic, devenim din ce in ce mai constienti, de cat mai multe din jurul si dinauntrul nostru.

Si mai este inca un dar: de cate ori atingem starea de meditatie, atingem rezervoarele noastre de inspiratie. De aici putem scoate cele mai bune solutii, acelea care vin “pe negandite”, desi pot combina multe din ce am gandit cu diverse ocazii. Aici, in inspiratie, atingem partea aceea din noi care stie si poate, de multe ori chiar mai presus de logica.

Dar despre asta, despre inspir, data viitoare…

Pana atunci, bucurati-va de aceste zile de toamna si, in mersul vostru… catre oriunde ati merge, cautati sa meditati. Veti vedea…

Articole asemanatoare

• Pe culmile puterii. Meditatia (I). (2)
• Multumesc. Naikan. (2)
• Liniste (1)
• Cum am invatat sa vizualizez – partea a III- a Meditatia (0)

Ce fac mai departe?