Momente de gratie (I)

Articol de Mihaela Gheorghe

Ei, si iata ca am ajuns si la “Momente de gratie”…
Spuneam data trecuta ca atunci cand lucrezi prin iubire, adica din si cu pasiune, ajungi sa faci totul cu usurinta, placere si gratie… Si asta nu inseamna doar sa te misti gratios, ci mai ales sa primesti in dar momente de gratie.
Acestea sunt cele care vin in calea noastra pentru a ne arata ca… suntem pe calea cea buna.
Cand evenimentele se insiruie intr-un fel pe care il vedem ca fiind miraculos, cand ne vin in cale, servite parca pe tava de Univers, cand apar exact oamenii, informatiile si resursele de care avem nevoie, atunci putem spune ca da, traim momente de gratie.

Nu de putine ori am primit astfel de momente. Nu vorbesc doar de mine, ci de noi toti. Unele sunt atat de evidente, ca vorbim de ele toata viata, si de cate ori vorbim ne umplem iar de incantarea pe care am trait-o atunci. Alteori nu de dam seama ca am fost in ele cand suntem chiar in ele, ci doar dupa – un dupa destul de relativ, poate dura mult pana ne prindem de ce a fost acolo. Dar si atunci, dupa, ne uimim si vedem ce insiruire perfecta de lucruri, de evenimente a dus la o anumita realizare sau a aprovocat o schimbare in noi si in viata noastra. Schimbare care poate sa ne fi cuprins nu doar pe noi, ci si pe cei din jur…

Mai intai, o poveste a unei povesti. Cum ar fi fost prea lung sa inserez tot fragmentul, o sa amestec redarea cu mici rezumate:
In cartea sa, numita chiar “Momente de gratie”, Neale Donald Walsch povesteste despre David Daniel, un tanar american de 19 ani care fusese invitat sa studieze un an in Tunis, Tunisia. Parintii l-au sfatuit sa faca intai o calatorie in Europa, sa vada Franta, inainte de Tunisia. Sa invete un pic limba franceza. David Daniel era la aeroport si avea multe ore de asteptat. S-a hotarat sa viziteze Manhattan-ul, fara sa mai fi fost vreodata in New York. A gandit ca va gasi el o masina afara din aeroprt.
“Complet gresit. Masinile treceau in goana pe langa el, neluandu-i in seama degetul ridicat. Doamne, nici macar nu pot sa ajung la New York, isi spuse David. Cum sa imi inchipui eu ca o sa ma descurc in Franta?”
Tocmai atunci a oprit in vehicul si soferul l-a luat si l-a dus o bucata de drum. Omul l-a lasat insa pe o insula de asfalt, in mijlocul autostrazii americane, cu patru optiuni de iesire, in directii diferite. David habar n-avea unde se afla, cum sa ajunga unde voia sa mearga. “Iar in aceasta stare de impietrire brusca nici macar nu a avut prezenta de spirit de a-l intreba pe sofer. [...] Acum, pe cand privea la traficul de varf, pe David l-a coplesit disperarea. Nu o sa mai gasesc nici un fel de masina aici, a gandit el fara speranta.Chiar daca cineva ar vrea sa opreasca – lucru absolut improbabil – acea persoana ar trebui sa mearga spre Manhattan si nu spre una dintre celelalte iesiri. Nu putea nici sa mearga spre un loc mai convenabil sau inapoi la aeroport. Era prins in mijlocul mai multor benzi de trafic si se afla intr-o incurcatura teribila.”
David a ramas cam doua ore prins acolo, intre benzi. Sute de masini au trecut. A inceput sa isi faca ganduri negre. Inclusiv cum o sa-l ia politia, ca face autostopul. S-a suprins gandind asa si si-a spus: “Trebuie sa gandesc pozitiv”. “Cateva minute mai tarziu a observat o masina moderna care a incetinit, iar soferul se uita la el cu mila. Masina a oprit, desi nu-i venea sa creada, iar soferul culmea, mergea in Manhattan! “David l-a intrebat: “De unde sunteti?” “Eu sunt din Tunisia, din Africa de Nord.” “Ceeee?” Daca ar fi putut pune frana, ar fi facut-o. “Sunteti din Tunisia? s-a balbait el. “Da, dar n-am mai fost de multa vreme acasa. De fapt, de cativa ani, locuiesc la Paris si luna aceasta m-am mutat la New York. Practic medicina in Manhattan. “Ati locuit in Paris? Sunteti din Tunisia si ati locuit in Paris?” David nu-si putea crede urechilor. “Eu tocmai plec in Tunisia si ma opresc in Paris pentru o luna!” Ochii omului au stralucit si pe fata i-a aparut un zambet. “Pai, se pare ca am ales pasagerul potrivit. Poate ca te pot ajuta in privinta calatoriilor tale”.
Ei, si de aici va dati deja seama de cum a fost pentru David. El a primit nu doar ajutorul de a ajunge in Manhattan, dar si o multime de informatii si nume de prieteni ai soferului care il puteau ajuta in Paris si in Tunisia, despre locuri unde sa mearga si ce anume sa viziteze, restaurante, galerii de arta, apartamente de inchiriat…
David a fost chiar gazduit in Paris de niste prieteni ai celui care il dusese cu masina.
El a nu s-a mai intalnit cu omul acela, dar i-a scris saptamani intregi pentru a-i multumi. Si a inteles din aceasta intamplare multe despre cum se aseaza lucrurile in Univers. Concluzia lui a fost: “Exista un scop si un inteles in totul. Avem ocazia unica de a-i acorda atentie – sau de a nu acorda – si, in felul acesta, sa ne determinam cursul vietii.” Si intreaga lui viata a pastrat ochii deschisi pentru a vedea si a intelege…

Aceasta e o prima poveste, un exemplu de moment de gratie. Ea ilustreaza foarte bine cum poti sa iti schimbi viata schimband modul de perceptie a ceea ce se intampla. Si uneori asta apare asa, ca o sincronicitate sau chiar ca o serie de sincronicitati, venite tocmai pentru a te face sa vezi mult mai clar, mai luminat, asa, cu faruri puternice, ce se intampla de fapt in mintea noastra si in viata noastra.
Nu utiati ca masina a aparut cand David s-a surprins plin de griji si a hotarat sa-si schimbe modul de a gandi asupra situatiei. Desigur, toata povestea este, cel putin pentru David, miraculoasa, dar este asa tocmai pentru ca el a atras-o in viata lui, cand a facut schimbarea. Si a invatat sa vada si sa foloseasca aceste miracole, despre care a povestit apoi ca i-au umplut viata.
Fiindca una din regulile dupa care functioneaza realitatea noastra este ca atragem ceea ce hranim. Si el a a hranit un mod de gandire care sa-l ajute, nu sa-l darame. Intr-un fel, a cuprins in acea propozitie simpla, foarte uzata si deseori considerata o prostie intuila -  Trebuie sa gandesc pozitiv -  INTENTIA sa ca sa gandeasca pozitiv, in acelasi timp fiind convins ca asta ii va schimba in bine situatia. Pentru a da forta acestei idei, astfel incat sa contina intentie, nu sa fie ceva gol de continut, lui David ii trebuia o situatie cu adevarat disperata, nu? Ei, de ea a avut parte, pentru a face, neconstientizat, ceea ce este simplul si super-eficientul lucru pe care il putea face: schimbarea modului de gandire…

Momentele de gratie sunt multe in viata noastra. Invatand sa le vedem, sa le observam, facem o chestie simpla si tot asa, super-eficienta: atragem un anume mod de desfasurare a lucurilor, a evenimentelor, care arata exact un fel de a trai plin de usurinta, bucurie si gratie. Cu cat le vedem mai bine, cu cat le apreciem si multumim Universului pentru ele (amintiti-va de Naikan, despre care am povestit mai demult, ca o practica de imbuntataire a vietii prin recunostinta), cu atat vom avea parte de mai multe momente de gratie. De bucuria noastra, de aceasta stare placuta de entuziasm pe care ne-o dau aceste momente beneficiem nu doar noi, ci si cei din jurul nostru. Si uneori aceste momente schimba nu doar viata noastra, ci si a celor din jur.
Despre asta voi mai povesti data viitoare, aratand mai bine cum e cu pasiunea si cu momentele de gratie.
Pana atunci, va doresc sa aveti parte de cat mai multe astfel de momente si poate, daca veti gasi unele frumoase de tot, ne veti povesti si noua despre ele…

Articole asemanatoare

• Valoarea ta (0)
• Starea de bine porneste din mintea ta (1)
• Poti face doar ce-ti place! (4)
• Momente de gratie (II) (3)
• Magic (0)

Ce fac mai departe?