Apr
Creativitatea – o provocare a mintii
Articol de Laura Tripa
Auzim mereu de creativitate, de dezvoltarea creativitatii, de a fi creativ. La ce se refera oare toate acestea?
Creativitatea presupune a aduce ceva nou, a descoperi sau inventa ceva deosebit, a face anumite combinatii, anumite legaturi intre elemente cunoscute pentru a obtine ceva neasteptat.
Unul dintre cele mai cunoscute exercitii de creativitate se bazeaza pe descoperirea de asemanari intre obiecte care par sa nu aiba prea multe in comun la prima vedere. De exemplu v-ati gandit vreodata la asemanarile dintre un paianjen si o perdea?
De fapt asta presupune dezvoltarea creativitatii, provocari pentru mintea noastra de a gasi ceva nou. Importanta creativitatii pentru insasi supravieturea noastra ca specie este enorma. Ce s-ar fi intamplat daca oamenii nu ar fi descoperit niciodata cum sa utilizeze focul? Sau daca nu am fi reusit sa ne confectionam haine si adaposturi? Creativitatea, inovatia este asadar cruciala pentru adaptare, iar adaptarea inseamna supravietuire.
Toata tehnologia pe care noi o utilizam astazi cu nonsalanta, de la masini la telefoane moile, calculatoare, sau lucruri si mai simple cum ar fi bicicletele sau ceasurile, exista deoarece la un moment dat cineva a avut acea sclipire a mintii care l-a facut sa creeze un nou obiect, sa descopere o noua legatura, sa construiasca totdeauna mai mult cu ceea ce are.
Aceasta calitate umana care se poate ivi uneori dintr-o simpla curiozitate a dat nastere la navete spatiale si roboti care imita expresiile emotionale umane, la mari opere de arta sau la mici inovatii tehnice care ne-au adus mult confort. Ganditi-va de exemplu la primul om care a avut ideea sa faca un inel pentru conserve pentru a nu mai fi nevoie sa le taiem sau cel care a realizat primul fermoar.
Despre genii
De multe ori cand ne gandim la creativitate ne gandim la genii, persoane cu o inteligenta foarte mare care s-au remarcat intr-un anumit domeniu sau in mai multe, cum ar fi Beethoven, Einstein, Leonardo da Vinci. Daca este sa vorbim de cel din urma, Leonardo da Vinci este considerat unul dintre cele mai creative persoane care au existat vreodata. In urma cu aproximativ jumatate de mileniu acest artist si-a imaginat si a facut schite pentru aparate de zbor (zborul fiind posibil pentru oameni abia la inceputul secolului XX), biciclete, costume de scafandru si multe alte lucruri care au fost realizate abia dupa sute de ani.
Un geniu mai apropiat de vremurile noastre, Einstein a fost considerat un elev mediocru in scoala sau chiar un copil-problema si s-a facut remarcat prin teoriile sale despre relativitate, fiindu-i acodat Premiul Nobel pentru Fizica in 1921.
Ce au ei in comun este puterea incredibila de a se gandi la ceva la care altii nu indrazneau sa viseze. De multe ori aceasta se soldeaza cu marginalizare si cu excludere sociala. Acest fenomen, de a-i indeprta de noi pe cei mai diferiti, cei care ies din tipare il putem observa si imediata noastra apropiere, atunci cand il respingem pe “tocilarul” din clasa sau pe “rocker” sau pe oricine care nu ne aproba mereu sau care are un alt punct de vedere. Insa uneori colegii nostri mai retrasi, cei pe langa care trecem nepasatori poate ca au un cuvant de spus, poate ca au un talent ascuns pe care nu il vom cunoaste niciodata daca nu le acordam o sansa.
Creativitate si marginalizare
Va voi spune acum cateva cazuri pe care le-am intalnit in activitatea mea la cabinet. Intr-o zi la ora de dirigentie am invitat in cabinet o clasa impreuna cu diriginta pentru a face o lectie mai deosebita, despre autocunoastere. Unul din exercitiile din lectie cerea participantilor sa precizeze cel mai frumos lucru pe care l-au vazut/auzit, activitatea preferata s.a.m.d.
Toti au fost surprinsi sa afle ca unul dintre colegi, cel care se asezase mai in margine, mai aproape de usa, cel de care in momentul in care i-am dat cuvantul deja incepusera sa rada, a vorbit despre faptul ca stie sa cante la chitara.
Un alt exemplu este un baiat dintr-o alta clasa, care de obicei este foarte tacut si la lectii raspunde cu greu, iar in pauze sta mai mult de unul singur, atunci cand s-a organizat in scoala o activitate care presupunea concursuri de desen, poezie, fotografie, proiectii de film, a realizat atat fotografiile pentru o expozitie (surprinse de el sau create in Photoshop) cat si un film despre tema aleasa si a scris si una dintre cele mai reusite poezii, pe care insa i-a citit-o o colega in fata clasei, el nedorind sa fie in centrul atentiei in acest fel.
Ceea ce vreau de fapt sa va spun este sa nu va temeti de ceea ce este diferit, sa fiti mereu dornici de a afla ceva nou, setea de cunoastere, inovatia, perspectiva sunt cele care ne fac sa mergem inainte, sa ne depasim limitele, sa ne realizam visurile.
Articole asemanatoare
Ce fac mai departe?
Recomanda acest post la prieteni:Aboneaza-te prin
RSS.Aboneaza-te prin
EMAIL.
Loading ...
Draga Laura,
Cata dreptate ai!
Si mie mi-a citit o colega de clasa, intr-a opta, la ora de romana, cel mai tare si mai frumos comentariu pe care il facusem pana atunci. De unde eu luam mereu 9, fata asta, pe lucrarea mea, a luat 10. Am invatat despre mine multe. Atunci, pe moment, a fost ca:
1.Nu mai dau tema mea sa o “valorifice” alltcineva. Ajut pe altcineva, pun umarul, dar daca am facut de la A la Z, e rodul muncii mele si imi merit aplauzele sau criticile.
2.Sunt chiar buna la ceea ce am facut!
M-am vazut cu alti ochi.
Mi-au trebuit insa… Doamne, cati ani? aproape 30! sa imi dau drumul cu toate motoarele!
E extrem de important sa ne folosim de ceea ce este talentul nostru, partea noastra de “bine” si frumos, cat mai devreme, in viata, pentru a ne manifesta pe deplin calitatile.
Si asta chiar daca primim descurajari. Pentru ca pana la urma, partea asta iese la iveala, dar poate e tarziu sa facem pasii pe care ii puteam parcurge mai demult, si tre’ sa o luam “pe scurtatura”, ca sa recuperam… Forta si avantul tineretii sunt de neinlocuit!
Norocul lui Einstein a fost ca a fost un retard si asta i-a permis sa se departeze de sistemul educational si sa continuie sa-si foloseasca creativitatea, asa cum face orice copil. El a continuat sa gandeasca “ca un copil” folosindu-si emisfera dreapta a creierului (a creativitatii) si nu cea stanga , a logicii, cum suntem noi educati sa facem, si vedem cu totii ce a iesit. Unul dintre cele mai mari genii ale lumii. Cat despre cei marginalizati….”norocul” lor este ca stau departe de tiparele pe care si le-ar forma daca ar interactiona cu toti ceilalti prea des. Nu spun ca este bine sa stai deoparte insa se pare ca facand acest lucru, unii oameni reusesc sa nu-si formeze idei preconcepute si sa incalce regulile ori de cate ori au o problema de rezolvat, dand dovada de o creativitate iesita din comun. Pentru cei care inca nu reusesc sa fie creativi, sunt multe carti foarte bune, cu exercitii de specialitate care sa-i ajute sa-si dezvolte acea parte a creierului deosebit de importanta in procesul creativ. una dintre ele este “Secretele creativitatii” de Michael Michalko pe cae o recomand cu placere tuturor celor care vor sa iasa din banalul vietii si sa realizeze mai mult decat credeau ca este posibil.
Va multumesc pentru comentarii. Ma bucur ca ati adaugat la articol, exemple personale si informatii utile. Sper sa va mai aud si pe viitor parerile.