Cand storci portocala (1)

Articol de Mihaela Gheorghe

Am revazut cu mare placere cateva fragmente de conferinte ale lui Waye Dyer, in special pe cele din seria “Cum sa fii o persoana fara limite”.
Mi-am reamintit subiectul legat de portocala. Atat de frumos si de clar explicat ce se intampla cand stoarcem o portocala…
Imi permit aici o traducere libera a acestei parti din conferinta, parte care mie mi-a fost de folos in multe din schimbarile prin care am trecut in ultimii doi ani.

Dr. Wayne Dyer spunea:
“Sa presupunem ca uite, stau in fata dumneavoastra. Va rog sa vizualizati asta. Stau in fata dumneavoastra si am o portocala.Si iau aceasta portocala si o strang. O strang atat de tare cat pot eu sa strang. Ce o sa iasa? Suc.Ce fel de suc? (Rasete in public) Suc de portocala. Ar putea fi, in vreun fel, suc de mere? (Rasete in public) Nici macar o sansa? Haideti, nici suc de mango?  Macar o data?
Nici o greseala, nu? Niciodata, orice ar fi… Ok, ati trecut testul.
Urmatoarea intrebare: De ce? De ce, cand storci o portocala, atat de tare cat poti sa strangi, iese suc de portocale? Pentru ca asta se afla inauntru.
Nu-i asa?
Pe planeta noastra, cand strangi ceva, iese ceea ce se afla inauntru. Nu-i prea greu, asa-i?
Nu conteaza daca mama ta e cea care stoarce portocala, nu conteaza ce instrument foloseste, nu conteaza daca tocmai ai fost la ciclu, si apoi ai stors o portocala, nu conteaza daca seful tau e cel care stoarce portocala, sau daca o fac copiii tai… Nu conteaza timpul, sa zicem ca ei o fac dupa-amiaza, sau daca e la patru dimineata, oare conteaza?
De cate ori storci o portocala, singurul lucru care iese in afara este ceea ce se afla inauntru.
Corect? Fara nici un dubiu.
Acelasi lucru e valabil si pentru voi. Este un principiu universal. Cineva va stoarce, adica cineva va supune unei presiuni, cineva spune despre voi lucruri care nu va plac, cineva va supune unei tensiuni, seful va zice, de pilda, ceva, si atunci din voi iese afara mania. Si iese din voi ura. Si iese din voi frica.  Si iese din voi stres. Si iese din voi tensiune. De ce? Este din cauza sefului vostru? A felului in care sunteti stors? Niciodata. Este din cauza mamei? (O, ea poate fi afurisita uneori, nu-i asa?)  Ei, nu. Este din cauza copiilor vostri? Nu.  Ceea ce iese din voi intotdeauna, cand cineva va stoarce, va preseaza, e ceea ce se afla inauntru.

Este un principiu vital pentru a fi o persoana fara limite. Este atat de crucial in a ajunge la asta si a intelege asta. Daca aveti vreun pic de ura fata de cineva din lumea asta, sau manie, sau frica, ori oricare din aceste lucruri, ele nu au nimic de a face cu restul lumii. Au de a face doar cu ceea ce voi ati pus inauntru.

Dar cum a ajuns inauntru vostru ceea ce se afla acolo, in voi? Asta e cheia.
Cum a ajuns acolo?
Din ceea ce ganditi.
Doar din ceea ce ganditi. Vedeti, nu exista manie in lume. Nu exista stres in lume. Nu exista tensiune. Este prefect! Deja am vorbit mai inainte, acesta este un loc perfect! E grozav! Totul curge in felul in care trebuie sa curga! Dovada pentru acest lucru? Exista cate dovezi vreti! Priviti doar in jurul vostru.

Totul este un miracol. Totul, inclusiv voi. Nu exista greseli. Totul este perfect.
Si tot ce vi se intampla voua, ca este o trauma sau o boala, sau ca cineva va trateaza intr-un anume fel, in toate astea e o lectie. Persoanele fara limita inteleg lectiile primite in viata si de aceea ele celebreaza lectiile.  Ajungeti la acel punct din viata voastra in care nu blestemati lucrurile care va vin in cale, si nu invinovatiti lucrurile care vin spre voi, si mai ales nu invinovatiti pe altcineva. “

Am ales fragmentul de mai sus ca o continuare la “Dansand cu lupii”, la seria dedicata descoperirii puterii personale. Desigur ca in momentul in care, supusi unei presiuni, ajungeti sa scoateti din voi o reactie care nu e de folos nici unui participant la situatie, puterea personala nu se prea vede… Un raspuns repetat, de genul unei replici pe ton ridicat, batut cu pumnul in masa, un  “Asa vreau eu si gata! ” ori o vorba grea, nu sunt nici pe departe constructive. E firesc sa avem si reactii, in loc de  “actii “, de acte constiente, dar acestea pot scoate din noi ceva constructiv, daca am stiut sa aducem inauntru ceva constructiv.

Cu alte cuvinte, poti ca, atunci cand esti supus presiunii, sa scoti o solutie – o simpla fraza care calmeaza situatia, ori un “Ma mai gandesc” in loc de un “Nici vorba” spus pe negandite- , ori mai mult, poti scoate, in caz de extrema intensitate a stresului, solutii care nici nu ti-ar fi trevut prin minte. De ce? Fiindca ai pus inauntru doar ceea ce construieste si ai facut, periodic, curat.
Cum asta?
Lasand pur si simplu o stuatie trecuta sa fie trecuta. Iei ce iti foloseste, ce ai invatat din ea, ce ai decis, si o lasi acolo, nu o mai macini si rasmacini in cap…
Luand hotararea de a spune ceea ce ai simtit si de a cere sa ti se faca sau sa nu ti se faca ceva – vom mai povesti asta, intr-o data viitoare, vorbind despre a spune DA sau NU.
Respirand, pur si simplu si lasand momentul de stres sa se desfasoare, cu atentia la corp, la senzatii, pentru a permite mintii sa se calmeze si sa scoata solutii, nu replici care pot turna gaz peste foc.

Cultivandu-ne interiorul cu “lucruri” frumoase, cu ceea ce poate iesi cand suntem storsi, “presati”, stresati (cu stres pozitiv), apar solutii, interventii rapide si salvatoare, chiar fapte deosebite, pe care in stare obisnuita nu am fi capabili sa le realizam. In astfel de momente se pot naste mari descoperiri, se pot salva chiar vieti, se pot realiza enorm de multe lucruri, doar daca in timp am invatat sa ne cultivam interiorul cu tot felul de “bunatati”, prin felul de a gandi, nu doar in diverse momente, ci ca mod de gandire, ca mentalitate.

Despre asta, despre cultivarea gradinii noastre interioare, povestim data viitoare…
Pana atunci, incercati sa observati cu sinceritate si fara a va judeca modul in care reactionati cand sunteti supusi unor presiuni, unui “stres”, ce anume iese din voi cand sunteti storsi ca o portocala…

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Ce fac mai departe?