Paradoxul Abilene sau Exprima-ti dorintele

Articol de Laura Tripa

Paradoxul Abilene este un fenomen de grup, analizat de Jerry B. Harvey (1988), care se formeaza datorita unei presupuneri eronate, conform careia toate persoanele ar fi de acord cu o anumita decizie, dar de fapt nimeni nu o doreste in mod real. Paradoxul consta in faptul ca oamenii ajung astfel sa actioneze contrar propriilor lor interese, dar si a celor din jur.

Acest paradox este cel mai bine ilustrat de o anecdota pe care tot Harvey o povesteste. Este vorba despre o familie din Texas: bunicii, parintii si copiii care petrec impreuna o dupa-amiaza de vara. Toti stateau pe veranda linistiti si vorbeau foarte putin, la un moment dat bunicul propune sa mearga toti la o cofetarie dintr-un orasel aflat la cativa kilometri distanta. Bunica spune ca e o idee  grozava, tatal spune si el ca ar fi frumos, mama e de acord, copiii nu spun nimic. Pornesc la drum, se face din ce in ce mai cald in masina, ei stau inghesuiti, cand ajung la cofetarie mananca o mancare proasta si se intorc acasa epuizati de drumul cu masina si dezamagiti de experienta. Unul dintre ei spune insa ca a fost o calatorie placuta. Intr-un final, bunica are curajul sa recunoasca faptul ca nu s-a simtit deloc bine si ca ar fi preferat sa ramana acasa, dar nu a vrut sa strice bucuria celorlalti, apoi rand pe rand fiecare recunoaste ca se simteau bine acasa si ca nu ar fi vrut sa mearga la Abilene, dar au facut acest lucru deoarece credeau ca ceilalti vor cu adevarat sa mearga. Pana la urma bunicul, cel care propusese excursia, recunoaste ca si el ar fi preferat sa stea acasa, pe veranda si singurul motiv pentru care a sugerat plecarea a fost ca el credea ca ceilalti se plictisesc.

Paradoxul Abilene se poate manifesta in vietile noastre de zi cu zi, de fiecare data cand ne e teama sa ne exprimam adevaratele ganduri si sentimente. Traim uneori cu impresii gresite despre ce vrea celalalt sau ceilalti despre ce le face placere sau nu, fara sa ii intrebam pur si simplu, uneori chiar daca suntem noi intrebati evitam sinceritatea si dam un raspuns care credem noi ca va fi pe placul celui care intreaba.

Imaginati-va acum urmatoarea scena: un baiat si o fata la prima intalnire (blind date, nu s-au mai vazut pana acum), ies in oras, stau de vorba la un suc, poate merg sa danseze la o discoteca, se intorc acasa. Fiecare dintre ei are o idee despre ce ar vrea celalalt sa se intample in continuare.
Baiatul poate crede ca e de datoria lui sa incerce sa o sarute de noapte buna sau poate are impresia ca fata nu e deloc interesata de el si nici macar nu ii mai cere numarul de telefon pentru a se vedea cu ea si altadata desi lui ii place de ea; in ambele cazuri el a presupus ce e in mintea ei si in primul caz ar putea sa fie ceva ce isi doreste si ea sau ar putea avea surpriza sa primeasca o palma peste fata, in al doilea caz s-ar putea ca el sa plece si fata sa ramana intrebandu-se de ce baiatul cu care s-a simtit atat de bine si pe care ar mai fi vrut sa-l vada, nici macar nu i-a cerut numarul de telefon. Ideea este ca de multe ori facem altceva decat ne dorim, fara un motiv intemeiat si fara ca acest lucru sa fie spre beneficiul cuiva.

O ultima anecdota care sper sa va convinga definitiv ca nu merita sa-ti pui dorintele intr-un cufar cu lacat fara macar sa incerci sa ti le implinesti sau sa vezi daca acest lucru e posibil.

Un cuplu isi aniverseaza 50 de ani de la casatorie, se hotarasc sa ia masa la un restaurant, comanda o sticla de vin, isi amintesc cu nostalgie de momentele petrecute impreuna atat vesele cat si triste dar pe care le-au depasit reusind sa ramana suficient de apropiati chiar la o varsta inaintata pentru a se plimba de mana si a-si zambi unul altuia cu dragoste. La un moment dat li se aduce mancarea si alaturi de ce au comandat primesc bineinteles si chifle in loc de paine. Sotia cu aceleasi gesturi pe care le folosea de cincizeci de ani ia prima chifla si o taie in jumatate oprindu-si ei partea de deasupra si dandu-i sotului ei partea moale de jos. Sotul cand vede acest lucru, o umbra de tristete ii trece pe fata si ii spune sotiei pe un ton posomorat: ”Draga mea, credeam ca macar acum de aniversarea noastra imi vei da si mie partea de deasupra a chiflei; de cincizeci de ani mananc doar partea de jos care e atat de moale si lipicioasa si ma uit cu jind la partea bine coapta de deasupra pe care in toti acesti ani ai mancat-o doar tu”. Sotia socata ii raspunde: ”Dragul meu, de cincizeci de ani ma chinui cu partea rugoasa si aspra de deasupra a chiflei, mi-am zgariat gura mancand-o si ti-am dat tie partea moale si gustoasa de dedesubt”.

Aceasta anecdota arata inca odata cum putem face sacrificii adevarate in mintea noastra pentru altcineva doar pentru a descoperi ca frustrarea noastra si privarea de ceea ce ne era placut a fost in van si o comunicare deschisa ar fi rezolvat totul, ba chiar in favoarea noastra. Ar fi de apreciat sa avem puterea sa mancam cincizeci de ani partea ”rea” a chiflei pentru persoana iubita, dar este si mai de apreciat sa o intrebam intai daca asta este ceea ce isi doreste.

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Ce fac mai departe?