Despre sarut

Articol de Andreea Margan

Motto: Ghita, te astept deseara la portita, sa iti dau gurita ( si sa vad daca esti compatibil cu mine).

Hey, ce parere ai despre sarut? Cum crezi ca a aparut el? De unde vine dorinta aceea intensa de a-ti uni buzele cu o persoana de care te simti atras/a?

Probabil ca multi dintre voi au trecut de o gramada de vreme de varsta primului sarut, unii dintre voi poate inca nu ati experimentat, dar eu cand imi aduc aminte de acel moment zambesc de fiecare data. Nu ma asteptam la el, a picat ca din cer, si m-a facut sa ma comport ca o bezmetica timp de cateva ore. Apoi, pe masura ce au urmat altele, am ajuns sa ma intreb: “De ce naiba fac asta, pana la urma? De ce imi place atat de mult? “

Evident, cel mai simplu raspuns ar fi ca sarutul e o senzatie placuta. Totusi, explicatia aceasta nu ajunge. De ce este sarutul primul instinct care apare atunci cand vrem sa aratam afectiune?

Buzele oamenilor au sevit initial la apucat hrana, apoi au fost folosite pentru limbaj. Cand ne sarutam insa, ele servesc altor nevoi umane. El implica schimburi de informatie tactila si olfactiva destul de complicate. Avand in vedere ca buzele au cea mai fina piele de pe toata suprafata corpului si o retea foarte densa de neuroni receptori, acestia, impreuna cu receptorii de pe limba trimit mesaje catre creier, mesaje de emotie si placere.

De asemenea, el poate da informatii pretioase despre viitorul unei relatii. Un sarut nereusit taie avantul. Un sarut spectaculos insa te lasa cu senzatia ca vrei mai multe si mai multe.

Apropierea creata astfel intre doua persoane da si ragazul necesar schimburilor de informatii transmise prin feromoni – acestia sunt substante secretate de organism, pe care nu le putem mirosi, dar a caror informatie ajunge la creier, afectand comportamentul sexual prin transmiterea mesajelor chimice. Feromonii contribuie la alegerea unui partener potrivit prin aducerea de informatii biologice legate de compatibilitate.

Este insa sarutul un gest instinctual, sau este invatat?

Unii cercetatori spun ca este un comportament invatat, care dateaza din vremuri ancestrale. Pe atunci, mamele isi hraneau bebelasii cu hrana mestecata direct din gura (yex, stiuuuu). Chiar si dupa ce copilul crestea, pentru a-l linisti obisnuiau sa isi apese buzele pe buzele celor mici, oferindu-le o senzatie linistitoare de bine.

In favoarea ideii cum ca sarutul este un comportament invatat sta si faptul ca nu in toate societatile apare aceasta forma de manifestare a afectivitatii. Antropologii afirma ca exista si au existat triburi care … nu practicau pupaceala. In timp ce 90% din oameni se saruta, imi pare insa rau de ceilalti 10 % care nu stiu ce pierd ?.

Totusi, comportamente asemanatoare se pot observa si la animale. Unele specii aleg sa-si frece boturile, altele se scuipa (da, in gura in caz ca va intrebati) fara sa aiba neaparat motive, exact ca si oamenii. Acest lucru demonteaza cumva teoriile care sustin sarutul ca un comportament invatat, si ii confera o nota de actiune instinctuala.

Una peste alta insa, sarutul este un preambul la satisfacerea nevoii fiziologice de sex, o necesitate la fel de normala ca si foamea, ca si setea si asa mai departe. El este un fel de poarta de deschidere si ofera informatii nenumarate despre partener.

Asa ca nu ii subestimati importanta. Plus ca un sarut genereaza pur si simplu placere, si, multa intimitate. Este ceva placut si transmite afectiune.

Inainte de a te apuca sa despici firul in patru (ca mine) uita de toate teoriile si… saruta pur si simplu. E o experienta frumoasa de fiecare data, chiar daca ai mai facut-o de 1000 de ori.

Pana data viitoare, te salut cu drag. De pupat, se pupa fiecare cu cine vrea ?

Andreea Margan

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Ce fac mai departe?