Se vorbeste mult prea putin despre viitor si despre ceea ce ii asteapta pe tinerii nostri peste 30, 40 sau 50 de ani. Totusi, cateva cifre ingrijoratoare incep sa-si faca aparitia in media, insa nu sunt semne ca informatia ajunge la cei direct interesati.

Soarta tinerilor europeni este din ce in ce mai ingrijoratoare si consecintele pe termen lung ale igorarii semnelor ii vor afecta pe copiii nostri intreaga lor viata.

S-a afirmat de curand ca actuala generatie tanara europeana este prima de dupa razboi care va trai mai prost decat generatia parintilor. Asta in conditiile in care nici noi, parintii, nu putem sa ne laudam cu cea mai buna dintre vietile posibile.

Doua sunt motivele acestei ingrijorari legate de viitorul tinerilor: actuala criza economica si deja “vechea” criza demografica.

Sa le luam pe rand:

1. Criza economica afecteaza intreaga populatie dar, cel putin in Europa, se constata ca se rasfrange mai puternic asupra generatiei tinere. Somajul in randul tinerilor europeni este ingrijorator si nu exista, in viitorul apropiat, semne de imbunatatire a situatiei.

Faptul ca tinerii nu reusesc sa obtina venituri, nici din munca salariata nici din activitati antreprenoriale (la fel de afectate de criza), determina imposibilitatea lor de a duce un trai decent in prezent dar, mai ales, afecteaza capacitatea lor de a-si asigura viitorul financiar. Imposibilitatea de a economisi pentru investitii viitoare sau pentru pensie este o realitate a vietii tinerilor din statele europene.

S-a scris ca tanara generatie este victima egoismului parintilor, acestia acordand o prea mare importanta propriei bunastari, determinand prin venituile mari si pretentiile exagerate pentru pensie, o erodare a capacitatii economiei de a sustine, din produsul intregii societati, si generatia tanara. Observatia nu este lipsita de adevar in contextul in care asistam de cativa ani la contractie sau stagnare economica si situatia nu pare a se imbunatati nici pe termen mediu.

Chiar si pentru acei tineri care au norocul sa munceasca si sa obtina venituri, cota mare cu care sunt obligati sa contribuie la fondul de pensii publice este o piedica in acumularea de capital propriu pentru o pensie independenta, care ar avea menirea de a le imbunatati traiul la batranete.

In acest context efortul tinerilor de a-si cladi un viitor financiar lipsit de griji nu este sigur ca va avea si rezultatul scontat, mai ales daca noi, generatia parintilor, nu vom actiona in legatura cu  schimbarea, in favoarea copiilor nostri,  a sistemului actual european de pensii publice.

1. Criza demografica a devenit un motiv de ingrijorare inclusiv pentru agentiile de rating. Acestea au anuntat ca este posibila in viitor retrogradarea tarilor cu economie dezvoltata datorita riscului demografic la care acestea sunt expuse.

Unul dintre motivele ingrijorarii este tocmai sistemul de pensii publice amintit mai sus dar nu este singurul.

Prin cresterea ponderii populatiei varstnice se creaza un dezechilibru nu numai in sistemul de pensii ci si in economie in ansamblul ei.

Sistemul de sanatate, in special cel public, va fi afectat de imbatranirea populatiei. Presiunea pe acest sistem va fi din ce in ce mai mare iar generatia copiilor nostri probabil nu va mai avea parte deloc de asistenta medicala gratuita.

Populatia aflata la varsta activa avand o pondere scazuta nici rezultatele economice nu pot fi grozave. Tehnologia va fi probabil o unealta utila in mentinerea capacitatii de a produce bunurile necesare, chiar si cu mai putini lucratori, dar produsul muncii unui numar mic de persoane va fi distribuit intregii societati.

Cu alte cuvinte, la varsta adulta, copiii nostri vor avea de sustinut financiar si generatia noastra, a parintilor care nu mai putem spera la o pensie decenta, pe masura contributiilor noastre.

Din cauza scaderii demografice vom asista in viitor si la o reducere a consumului, ceea ce va determina stagnare sau recesiune economica endemica, stiut fiind ca unul dintre motoarele cresterii economice este tocmai cresterea demografica. Se va intra astfel (daca nu am intrat deja) intr-un cerc vicios din care nu stim daca generatia copiilor nostri va sti sau va putea sa iasa.

Concluzii:

Indraznesc sa afirm ca suntem primii responsabili pentru viata pe care o vor duce copiii nostri. Deciziile pe care le luam acum ii vor afecta, in primul rand, pe ei.

Imprumuturile pe care le facem acum vor fi platite de ei in viitor.

Pensiile pe care le asteptam peste 10-20 de ani vor fi platite tot de ei.

Nepotii nostri, pe care ni-i dorim, vor deveni o povara financiara in plus. Vor mai putea avea acces la acelasi nivel de educatie?

Vor fi nevoiti copiii nostri sa renunte la luxul pensionarii si sa lucreze, precum generatiile trecute, toata viata? Sau vor fi nepotii nostri capabili sa-i sustina?

Generatia sacrificata suntem noi sau vor fi ei?

Raspunsurile la aceste intrebari vor fi date in anii ce vin. Pentru ca sistemele se schimba lent, au inertie mare, asa ca daca vrem sa facem ceva bun pentru viitorul copiilor nostri trebuie sa actionam rapid, dureros, cu sacrificii personale. Trebuie sa cantarim si sa renuntam la noi in favoarea lor.

Ma intreb cati parinti din generatia mea au gandit vreodata aceasta problema in acesti termeni.

Ma intreb cati tineri aflati acum la inceput de drum s-au intrebat cum va arata cu adevarat viitorul pe termen lung.

Daca nu am facut-o pana acum trebuie sa incepem azi.

Pentru ca viitorul nu suna deloc bine si ne va obliga sa luam decizii dureroase. Pentru noi sau pentru ei.

Asta e vestea buna.

Veste rea e ca daca n-o facem vor lua altii decizia pentru noi.

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Saptamana din urma am fost in postura de a primi si oferi “feedback”. In cadrul unui curs si in intalniri obisnuite.
In exercitiul de grup, provocarea a fost sa spun calitati care imi plac si aspecte pe care mi-ar placea sa si le imbunatateasca celalalt. “In masura in care spusele mele se potrivesc realitatii tale” a fost adaugirea mea la cerinta initiala.
De la bun inceput mi-am zis ca n-are rost sa-mi prepar in gand ce aveam de spus, intai ca ma cazneam sa tin minte si pierdeam ce se spunea pana sa-mi vina randul, si apoi, mi-am intarit increderea ca in fata omului respectiv, din conexiunea creata intre noi, avea sa “vina” ceva de oglindit legat indeosebi de acea persoana.

Am observat ca lucrurile de imbunatatit sau care “nu plac” la celalalt sunt subtil conectate cu paliere interioare, neclar neacceptate la noi insine si dorite a fi schimbate, imbunatatite si si mai iluzoriu poate, inlaturate. Sau legate de emitent printr-un confort de orice fel pe care l-ar putea aduce indicata schimbare.
De asemenea, aceleasi aspecte au si mai mare cautare. Poate pentru ca ne dorim sa fim infatisati cat mai autentic, nu indulcit si neadevarat, cum ne-am putea noi teme. Si poate, cine stie, ca astfel suntem scutiti, cu cea mai pozitiva si asezata intentie, sa scrutam in noi si sa acceptam ce gasim, prin ragazul pe care ne-o da intermedierea celuilalt si posibilitatea de a sorta printre ce vrem si ce nu vrem sa ajunga la noi. Poate ca asa suntem obisnuiti sa “crestem”, fie in raport cu instante binevoitoare dar externe, fie contra lor.
Cu siguranta, o oglindire, data si primita cu constienta existentei modurilor diferite de a privi si interpreta lucrurile, e o realmenta trambulina pentru autoevaluare si autodezvoltare.

La cele “placute” legatura pare mai fireasca si mai evidenta, potentialitati din noi ilustrate de manifestari ale celorlalti, pe care le admiram, ni le dorim insusite si modelate. In plus, se petrece intarirea increderii in sine a primitorului, ca o componenta de nadejde in bagajul fiecaruia.

Cu “primitul”, la fel.
In cazul meu, in contextul numit, a fost cu deschidere si curiozitate. Cu intentia sa nu le iau personal pe cele prea directe, simtind ca pot fi rezultatul unui manunchi de motivatii ale persoanei respective, impletite, accept, cu ceea ce transmit eu.

E ceva nefiresc legat de aceste mecanisme, s-ar putea isca o intrebare.
Dimpotriva.
Un folos al participarii intr-un grup, comunitate sau al intretinerii relatiilor de orice fel este de a imi scoate in prim-planul atentiei mele cat mai multe fatete si niveluri din mine, in scopul autocunoasterii, impacarii cu cat mai multe din ele, gasirii rostului acestora, folosirii lor eficiente pentru bucuria si implinirea mea si in serviciul celorlalti.

De altfel, fiecare din noi, prin experimentarea directa a contextelor, profesional, personal, de sanatate, relational, ajunge sa stie ce are nevoie si cum e adecvat sa gandeasca, sa se exprime si sa actioneze.

Si atunci, cum pot eu sa-mi aduc contributia si sa facilitez accesul celuilalt catre sine, intr-un mod neinvaziv si cat mai legat de cum e acesta de fapt?
Nu ca sfaturile, ideile, parerile, cunostintele, experientele noastre n-ar aduce bogate adaosuri pentru cei din jur. Mai ales cu intentia, necontestat de buna-credinta, de a veni ca sprijin, de a impartasi, de a arata si imprima un parcurs, o idee, un mod de viata, evident functionale (pentru daruitor) sau la care acesta insusi aspira.

Din ceea ce-am trait si experimentat, in cazul si in jurul meu, valoarea apare odata cu prezenta disponibila, ochii curiosi si urechile fara filtre presetate (pe cat posibil) si cu intentia de a percepe si primi persoana asa cum este si are loc in felul acesta sa se arate, cu cele bune, rele, dorite sau cele pe care si le doreste rearanjate. Acest spatiu, camp, mod oxigenat de privi si asculta, cum vrem sa ni-l numim fiecare, permite descoperirea de sine si evolutia.
Cu amendamentul ca rispirea iluziilor, zguduirea convingerilor bine inradacinate, un soi de singuratate necesara si prolifica, sunt ingrediente tovarase care insotesc constientizarea.

Simplu inspre derizoriu?!

Simplu inspre firesc si ecologic de ambele parti.

Iar rezultatul?

Efectele pot fi adevarate miracole in exprimarea propriei “voci interioare” si asumarea existentei, in oricare din stadiile ei.

Cu prezenta,

Anca

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Un colier deosebit de frumos era expus de mult timp intr-un magazin, pentru ca nimeni nu parea sa-l vada si sa vrea sa-l cumpere. Intr-un moment de rearanjare a exponatelor, un vanzator a pus din greseala o cifra in fata pretului existent al giuvaerului. Si bijuteria a fost cumparata.

Am primit azi in dar aceasta povestioara de la un prieten drag. Intelesul a ajuns exact unde a fost nevoie.

Pretuirea incepe de la sine si asa e primita si rasplatita si din exterior.

Ma intreb cum vor arata “rafturile” si “vitrinele” noastre si cat de imbietoare pentru cei pentru care e menit sa faca o diferenta, sa aduca o valoare? Ma refer la punerea in aplicare a darurilor unice din si prin fiecare dintre noi.

Cu curiozitate si curaj,

Anca

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Un drumet obosit de atata mers, vede un copac maret pe marginea drumului: “ce loc potrivit sa ma odihnesc nitel”. Cand se trezeste, isi zice: “hm, ce bine am dormit ,acum parca as manca ceva”. Si brusc, in fata ochilor ii apare o masa imbelsugata. Se minuneaza si mananca. Apoi inevitabil, gandeste: “a fost buna mancarea, dar acum mi-e sete, as bea ceva”. Si pe loc apare si o carafa cu apa. Din ce in ce mai mirat si insetat, bea. Iar gandurile continua: “oare visez? Te pomenesti ca asta e un cosmar. Daca e asa, inseamna ca vin si fantome si alte creaturi infricosatoare”. Si dintr-o data, apar niste fantome care se misca amenintator catre el. Omul se sperie: “uite cum se apropie, acum o sa ma omoare”. Si fantomele intr-adevar il omoara.

Pentru mine povestioara e o ilustrare serioasa a consecintelor gandurilor asupra modului in care imi creez viata. Tema actuala, de altfel. Dar dincolo de concepte si discursuri de sine convingatoare, ale mele si in jurul meu, observ plenar punerea in scena, in material, a ceea ce permit sa gandesc. Si observ, in timpul si dupa (cand inainte?) cat de tentant e sa si dau curs, odata pe panta imbietoare a urzelii ganditoare.
Ma intrebam, manata de evenimentele ultimelor zile, daca odata pe drumul
constientizarii, legatura poate mai subtila altfel, devine mai evidenta si mai
rapida.
Un om autentic care ma inspira si pe care sunt recunoscatoare sa-l citesc aproape in fiecare zi, spunea pe un ton de usuratate: “nu poti scapa de consecintele a ceea ce gandesti, spui si faci. Mai devreme sau mai tarziu, efectele revin, ca un bumerang.”

Ecoul poate fi diferit in fiecare. In mine e si imbarbatator si grav. Asumare sau plangere si victimizare? Spatiu, expansiune sau limitare?
La alegere.

La multi ani, cu intentii si alegeri “innoite” si potrivite noua.

Anca

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Am primit in dar o experimentare a unui exercitiu scurt de programare neuro-lingvistica, creat ad-hoc de un om excelent cu prilejul unei intalniri aniversare si recompensatoare.
In care cerneam in palmele cu degetele rasfirate, tot ce a adus (mi-am adus in) anul care se incheie, lasand ceea ce nu isi (mai) are locul sau nu mi se (mai) potriveste sa curga, sa “se spele”. Cu deschidere si curiozitate cautam ce sa inlatur. Si imi apareau evenimente la care as fi schimbat nuante sau as fi renuntat de tot, dar doar pentru ca asa erau instructiunile. Fiindca observam ca imediat apareau si intentiile si beneficiile acelor evenimente de pus la cernut.

“Da, dar aici am asistat la o secventa din viata in comun a unor oameni, parca pusa in scena pentru mine, pentru a vedea poate o desfasurare pe care am fost norocoasa sa nu o simt pe pielea mea.
Aici, am vazut ce efect are compromiterea pacii personale la imboldul vinovatiei si auto-controlului.
Iar aici, am experimentat implinirea unor dorinte, am evaluat aplicabilitatea lor in planul realitatii si mi-am restabilit barometrul de citire a intentiilor acestora.
Atunci, am fost impinsa la actiune. Iesind din cutia confortabila. Si mai presus de atat, am invatat cat de tentant e uitatul in jur si responsabilizarea altuia. Si iluzoriu. Cat de repede si profund se transmite si se si oglindeste energia calma.
Iar atunci, din combinatia de dulce-amar, de bucurie si joaca cu neadecvarea care decurge din suprapunerea fantezista a unor harti diferite, am constientizat consecintele unor decizii personale, unde la anumite rascruci, se gaseste “ulciorul” cu “alegeri”.
Din perpetuarea unei strategii, inteleg o teama care precede punerea in actiune intr-un anumit mod.
Evitarea sau fuga bag seama ca vin cu cadoul crearii unor intalniri si contractari mai nimerite.
Rezistente in exercitiu care evoca si invita la autocontemplare.
Persistenta unei lipse, pana cand?, aduce, o reorientare catre mine a atentiei, de unde era indreptata catre locuri si oameni care imi pot folosi, ma pot inspira si ghida.”
Eheeee, si asa am ales sa pastrez in palma cam tot, si sa le confirm existenta de altfel parcursa.

Un singur lucru, totusi, s-a pretat “spalarii” din zicatoare. Balastul interpretarilor si judecatilor ivite in mintea prolifica. Pricinuite de gandurile de o anume consistenta.

Iar la adunare, lucrurile stau la fel. Pana la urma separarea “cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele” e mai mult de dragul zicalei, fiindca in fapt, in cazul meu, sunt toate “de-o muma” sau mai bine zis, neimpartite in (doua) categorii de urmari evidentiatoare.

Ce-am mai validat? Recunostinta catre oameni si univers pentru ce am primit in tot acest timp.
Catre mine si practica zilnica de a permanentiza traiul firesc (mie), cu prezenta, constienta, usuratate, bucurie.
Pentru valorizarea unor daruri lasate sa prinda forma, odata pudoarea si frica lasate la o parte.

Iar pentru la anul?
Pentru la anul, in palmele acum caus, in timpul aceluiasi exercitiu imaginativ, s-a conturat un glob (ca de brad) stralucitor, colorat si imens, care genereaza continuu energie vitala si care intruchipeaza lumina, claritatea si hotararea de a manifesta ceea ce e potrivit (pentru mine) sa devina si pentru manifestarea careia eu sunt cea mai potrivita.

Craciun cu bucurie si cu culoare, asa simtita si vazuta prin ochii nostri unici.

Anca

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Continui seria articolelor despre bani, incredere, prietenie incepute saptamanile trecute.

- Cum au continuat lucrurile?

Dupa alte cateva zile m-au chemat sa imi spuna cum avansasera in ancheta si sa discutam ideea mea despre flagrant.

Am fost surprinsa sa constat ca deja m-au pus sa indentific pe cel cu care ma intalnisem din 5 fotografii pregatite. L-am ales fara ezitare pentru ca am stat ca sa mi-l amintesc si m-am uitat minute in sir la fotografiile pe care i le facusem cu webcam-ul si acum ii stiam fiecare trasatura si particularitate.

Politistul meu mi-a spus mandru ca deja il cunosc, mi-a spus numele si varsta reala, de unde este, mi-a aratat ca dintr-o plangere au un dosar intreg, dar nu a vrut sa imi dezvaluie cum au ajuns sa intre in posesia acestor informatii.

Cu flagrantul nu am reusit sa avansam, pentru ca ei nu au resurse sa aloce unei astfel de operatiuni (acolo am vazut un singur calculator vechi de 10 ani intr-o incapere dintr-o cladire care este efectiv in paragina). Din pacate prietenei mele i s-a facut teama ca ea, ca civil, sa fie implicata intr-o astfel de operatiune, desi politistii ma asigurasera ca e doar o formalitate. Pana la urma au spus ca il vor prinde oricum, dar flagrantul ar fi grabit lucrurile si ar fi adus o proba in plus asupra calitatii lui de escroc. La urma urmei cerusea un sprijin, acolo ei unde nu au resursele financiare necesare.

Tinand cont de faptul ca politia l-a mai prins si in alt caz cel putin, dar l-au eliberat ca nu avusesera probe suficiente, l-am intrebat pe politist: de data aceasta cum se va dovedi? La care el imi spune: Nu ne-ati lasat un plic?

- Cand o sa ne spui numele lui?

Imediat ce politia o sa il prinda efectiv.

- Ce crezi ca poti sa inveti din experienta aceasta?

Imediat dupa ce am iesit din socul ca am putut sa fac o asemenea prostie si sa ma las astfel pacalita am inceput sa inteleg cum as fi putut evita o astfel de situatie.

In primul rand mi-a devenit clar ca, de fapt, nu avem nimic de demonstrat nimanui. Oricine iti cere vreodata sa demonstrezi ceva vine pentru ca tu inca nu esti sigur pe tine si orgoliul te va impinge sa vrei sa convingi pe altii despre lucrul contrar pe care vrei sa il ascunzi. Cu cat orgoliul si nesiguranta este mai mare cu atat vei fi mai indarjit. Cine stie exact cine este, cu bune si mai putin bune, se accepta pe sine si este acceptat ca atare.

Mi-am dat seama ca prietenia si increderea nu se pot cladi in cateva zile. Ca poate fi doar un inceput, dar restul se cladeste pe parcurs. Ca sunt utile si folositoare recomandarile, nu numai in relatii, ci in general in viata.

- Ai reusit sa schimbi ceva aici?

Da, dupa ce am vazut ca daca m-as fi consultat atunci cu cineva si as fi ascultat o alta parere despre ce imi cerea acel barbat as fi inteles ca nu este in regula o astfel de atitudine.

De exemplu am vrut sa imi schimb providerul de internet fiindca am primit o oferta avantajoasa din punct de vedere financiar care mi-ar fi placut. Insa, inainte de a mai lua o decizie care avea si o tentatie financiara, m-am dus si am intrebat doi vecini de pe scara daca au fost multumiti de serviciile acelei firme si am aflat ca nu isi respectasera promisiunile din contract si avusesera probleme de conectare cu ei. Poate ca intre timp isi remediasera deficientele, dar pe piata din bloc aveau o bila neagra de 2 ani si nu m-am riscat.

Interesant este ca acum oamenii imi dau tot felul de recomandari chiar fara sa le cer. Intrasem intr-o zi intr-un magazin de carne si am cerut unul din produsele expuse in vitrina. Vanzatoarea se uita senina in ochii mei si imi spune ca nu il mai are, apoi adauga: sper ca ati inteles, nu pot sa vorbesc tare, dar va stiu ca veniti adesea in magazin si mai bine veniti maine sa il cumparati, aducem proaspat. Ii multumesc ca a fost asa draguta, iau altceva si plec nedumerita. Chiar asa celebra nu am devenit si cred ca intrasem prima sau a doua oara in magazinul respectiv. Dupa o vreme ma dumiresc: am devenit receptiva la parerile si experienta celorlalti si ei se exprima liber, chiar fara sa mai intreb uneori.

Despre alte lucruri experimentate de prietena mea veti citi saptamana viitoare.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viata

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Ma inspir aici din serialul meu preferat pe care l-am revazut recent.
Un om de stiinta are o teorie potrivit careia cineva poate calatori in trecut sau in viitor in timpul propriei sale vieti. Si cu ajutorul tehnologiei si al geniului sau, isi pune in aplicare proiectul denumit “salt in timp”.
Intentia lui este de “a indrepta ceea ce a fost nepotrivit” la momentul respectiv in timp.
Astfel, el sare din viata in viata, luand infatisarea omului in viata caruia ajunge si schimband atat ganduri, convingeri cat si actiuni concrete, astfel incat istoria initiala este modificata “in bine”.

http://www.imdb.com/title/tt0096684/

Ce ma atrage pe mine la aceasta poveste?

Interpretarea pe care o dau eu este ca ne putem intoarce, mental, imaginativ, de-a lungul liniei propriei noastre vieti, sa privim dintr-o alta pespectiva, obiectiva, ca si cand am privi prin ochii altcuiva, plin de intelepciune si intelegere. Asa cum, in film, Sam este castigator al premiului Nobel pentru fizica, are nenumarate doctorate, este empatic, glumet, atletic, canta la pian si este cunoscator de arta. Are o tolba plina cu resurse pentru minte, corp, spirit, imi explic eu.
De asemenea, in calatorie este insotit de un prieten din timpul lui actual, pe care doar el il poate vedea, si care ii aduce informatii si il sprijina oportun.

Revenind la metafora mea, ne putem astfel aduce, intr-un moment anumit din timp pe care dorim sa-l vedem diferit, tot ce avem nevoie pentru a face aceasta: ganduri, calitati pe care le-am mai manifestat, persoane care sa ne sustina.
De unde ni le putem asigura? Din propriile noastre experiente. Avem nevoie de incredere? Sa cautam un exemplu din multitudinea de momente in care am simtit plenar aceasta incredere in sine si sa o activam in corpul nostru, sa o actualizam in situatia din trecut unde ne este necesara.
La fel si cu iubirea de sine, iubirea fata de ceilalti, acceptare, iertare, initiativa, bucurie, relaxare.

Facand aceasta, putem observa ca fara sa se schimbe contextul si experienta cu pricina, ne reformulam modul in care privim intamplarea initiala si convingerile care se formeaza si se rasfrang asupra intregului parcurs de viata.

La ce ma ajuta reformularea astfel tintita?
Sa folosesc lectiile pe care le-am extras din ce-am trait, sa ies din cercul mecanismului cunoscut si sa imi creez experiente proaspete si bazate pe claritate si constienta.

In timpul experimentarii situatiilor de viata provocatoare pentru “protagonistii” in viata carora se regaseste, o valoare imensa o aduc oamenii din jurul acestora, fara existenta, sprijinul, participarea carora, misiunea lui nu s-ar fi putut concretiza. Chiar daca unele din rolurile lor pot fi vazute ca potrivnice la inceput, pe parcurs, datorita interactiunii cu Sam, care ii investeste cu bunatate si deschidere, ajung sa se arate si sa se manifeste cu autenticitate.

In ultimul serial, Sam “sare” in propriul sau corp, ajungand intr-un bar in care se intalneste cu persoane in vietile carora a intrat, acestea purtand nume familiare (ale cunoscutilor din timpul lui “real”), si simtindu-se intrigat de toate aceste coincidente. Dorindu-si, “cerand” unei instante exterioare lui, sa se termine acesta calatorie si sa se intoarca acasa.
Iar barmanul, atotcunoscator, il indeamna sa se uite in oglinda, punandu-l fata in fata cu ideea ca el, Sam, este cel care a ales sa parcurga acest drum, si ca numai el poate decide daca si cum sa continue.
Deasemenea, ii valideaza actiunea, ilustrandu-i ca prin acest proiect, n-a atins favorabil numai vietile oamenilor in care a intrat ci si ale celor din jurul acestora, intocmai ca efectul unei pietricele aruncate intr-un lac si al undelor propagate de acesta miscare de inceput.
Desi in timpul experimentului avea convingerea ca o forta mai mare decat el il plaseaza exact acolo unde e nevoie, Sam are revelatia ca el este co-creatorul propriului destin. Prin alegerea de a da curs misiunii vietii lui si de a continua, a schimba sau a opri.

Un ultim element care m-a inspirat, este disponibilitatea de a actiona in acord cu intentia proiectului lui. Da, circumstantele exterioare erau menite sa-i testeze motivatia de a se pune in miscare. Iar actiunea aduce finalizare si fundament pentru a trece mai departe. Si de asemenea si intelegerea ca o initiativa gandita si razgandita poate parea mai dificila decat se dovedeste ulterior prin desfasurarea propriu-zisa.

Acestea find impartasite, sa ne fie cu bucurie si cu manifestarea darurilor noastre!

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Vineri dimineata, ora 08.10 sun dupa taxi sa ajung din Rahova la Gara de Est – Obor sa prind autobuzul de ora 09.00. Toate companiile de taxi pe care le apelez sunt ocupate la ora aceea sau nu au masini disponibile. Ies in strada poate am mai mult noroc si dupa cateva incercari vad in fata ochilor un taxi care tocmai lasa o clienta.

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Gandindu-ma la un subiect pentru mica scriere de fata, imi vine in minte o povestioara cu talc:

Un cuplu de oameni in varsta locuia intr-o cladire. Intr-o zi femeia, care era foarte atenta la ce se intampla in viata colocatarilor, se uita pe fereastra si devine scandalizata: “Ia te uita, avem o vecina noua, dar din start nu-mi place, pentru ca si-a pus hainele la uscat si sunt murdare, e o rusine pentru tot blocul. Vino si tu sa vezi”, il cheama pe sot, care vine si confirma.
A doua zi, primul lucru pe care-l face e sa mearga la fereastra si sa verifice starea lucrurilor. “Incredibil, rufele sunt si mai murdare”. Il cheama si pe sot care-i spune ca da, vede si el acelasi lucru, apoi o suna pe sora ei si-i povesteste indignata ce se intampla.
Urmatoarea zi, alearga la fereastra si constata ca rufele se gasesc intr-o situatie jalnica. Sotul vede si el. Apoi ea isi suna o prietena din bloc: “Ai vazut draga ca vecina cea noua ne sfideaza pe toti prin comportamentul ei?”.
A patra zi, se duce din nou la fereastra si ramane perplexa. Rufele sunt luna, stralucesc de curatenie. Il cheama si pe sot, sa verifice daca ceea ce vede e aievea. Ea in continuare mirata: “Ceva s-a intamplat, i-a spus cineva. Cine i-o fi spus?”. El ii raspunde: “Nu stiu cine si ce i-a spus, dar eu am spalat ferestrele”.

foto by tuareg

Da, asa cum il vad eu, poate fi exercitiu simplu de reponsabilizare si igiena interioara: “sa-mi curat ferestrele”.

Ce beneficiu imi poate aduce?

Cand ma uit la ceea ce se petrece in interiorul meu ca punct de pornire pentru conjuncturile in care ma gasesc, imi acord control asupra a ceea ce gandesc si actionez, asupra vietii mele.
Ma pastrez calma si in armonie cu cei din jur, cu circumstantele exterioare.

Un invatat spunea: esti ceea ce vezi.
Eu completez acum: esti ceea ce alegi sa vezi.
Oameni, contexte, ganduri, actiuni favorabile, care sa ma sprijine, sa-mi intareasca convingerea in mine si in ceea ce pot crea si oferi prin mine celorlati.
Sau limitari, neajunsuri, ghinioane, care sa-mi justifice inactiunea si lipsa de incredere in energia si puterea mea.

Asadar “diferenta care face diferenta” vine din directia in care imi orientez atentia, fiind constienta de rolul esential pe care convingerile, gandurile mele il au in crearea vietii asa cum o traiesc in fiecare moment.
Si cu intentia sa folosesc ceea ce se intampla cu mine si in jurul meu, in diferitele ipostaze de viata, ca oglinzi si prilejuri pentru a ma uita in interior, de a intelege mesajul pentru mine, pentru dezvoltarea si trezirea mea.

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Din practica mea de coaching cu clientii am analizat care au fost lucrurile care i-au indemnat sa lucreze cu un coach si cand a aparut aceasta dorinta in viata lor.

• Cand tot ce ai facut pana acum de o perioada de timp (luni sau ani de zile) te-au adus intr-un punct al vietii in care realizezi viitorul va ramane la fel ca prezentul neschimband nimic in comportamentul, gandirea si obiceiurile de zi cu zi. Ca nu poate fi posibil ceva diferit daca nu starnesti o revolutie in viata ta.
• Cand esti nemultumit de unul sau mai multe din domeniile din viata ta (sanatate, familie, cariera, etc) si stii ca poti sa realizezi mai multe, sa ai sau sa obtii, dar nu stii ce te impiedica si cum sa ajungi acolo unde iti doresti.
• Cand doresti sa preiei controlul asupra vietii tale si sa imbunatatesti calitatea vietii directionand si redirectionand energia si concentrarea ta.
• Cand constati ca anumite lucruri din viata iti consuma inutil din energia pe care o ai si iti doresti claritate, usurinta pentru tine si pentru relatiile pe care le ai.
• Cand esti dispus sa aloci timp si resurse financiare acestui proces.
• Cand iti doresti sa cresti prin constientizare, intelegere personala si sprijin.

In acest proces ai posibilitatea de a te cunoaste prin intrebari la care nu te-ai gandit pana atunci, vei vedea alte perspective, vei afla lucruri despre tine care te vor sprijini sa stii cine esti, de ce ai nevoie sau iti doresti de fapt si vei avea posibilitatea sa faci alte alegeri in viata ta.

Daca sunt rezistent la schimbare?

Chiar si cei care au o anumita rezistenta la schimbare, odata ce si-o doresc, vor face cate un pas inainte spre o noua atitudine si un nou comportament care sa le dea rezultatul pe care si-l doresc. Timpul necesar transformarilor dorite depinde de fiecare persoana in parte.

Daca sunt deja multumit de viata mea?

Poate nu simti nevoia ca ai nevoie de un coach, dar este folositor sa verifici acest lucru:

Te simti disconectat de tine si de oameni, care par sa nu te inteleaga?

Tolerezi lucruri care iti consuma energia?

Viata pare dificila?

Esti impacat?

Relatiile pe care le ai sunt implinite, frumoase?

Deseori am descoperit ca oamenii isi doresc ceva mai mult, profund si complet in viata lor. Au sentimentul ca ceva lipseste in viata lor. Te provoc sa te uiti la imaginea de ansamblu si sa vezi care este acel ceva care lipseste si ti-l doresti.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.