Se vorbeste mult prea putin despre viitor si despre ceea ce ii asteapta pe tinerii nostri peste 30, 40 sau 50 de ani. Totusi, cateva cifre ingrijoratoare incep sa-si faca aparitia in media, insa nu sunt semne ca informatia ajunge la cei direct interesati.
Soarta tinerilor europeni este din ce in ce mai ingrijoratoare si consecintele pe termen lung ale igorarii semnelor ii vor afecta pe copiii nostri intreaga lor viata.
S-a afirmat de curand ca actuala generatie tanara europeana este prima de dupa razboi care va trai mai prost decat generatia parintilor. Asta in conditiile in care nici noi, parintii, nu putem sa ne laudam cu cea mai buna dintre vietile posibile.
Doua sunt motivele acestei ingrijorari legate de viitorul tinerilor: actuala criza economica si deja “vechea” criza demografica.
Sa le luam pe rand:
Criza economica afecteaza intreaga populatie dar, cel putin in Europa, se constata ca se rasfrange mai puternic asupra generatiei tinere. Somajul in randul tinerilor europeni este ingrijorator si nu exista, in viitorul apropiat, semne de imbunatatire a situatiei.
Faptul ca tinerii nu reusesc sa obtina venituri, nici din munca salariata nici din activitati antreprenoriale (la fel de afectate de criza), determina imposibilitatea lor de a duce un trai decent in prezent dar, mai ales, afecteaza capacitatea lor de a-si asigura viitorul financiar. Imposibilitatea de a economisi pentru investitii viitoare sau pentru pensie este o realitate a vietii tinerilor din statele europene.
S-a scris ca tanara generatie este victima egoismului parintilor, acestia acordand o prea mare importanta propriei bunastari, determinand prin venituile mari si pretentiile exagerate pentru pensie, o erodare a capacitatii economiei de a sustine, din produsul intregii societati, si generatia tanara. Observatia nu este lipsita de adevar in contextul in care asistam de cativa ani la contractie sau stagnare economica si situatia nu pare a se imbunatati nici pe termen mediu.
Chiar si pentru acei tineri care au norocul sa munceasca si sa obtina venituri, cota mare cu care sunt obligati sa contribuie la fondul de pensii publice este o piedica in acumularea de capital propriu pentru o pensie independenta, care ar avea menirea de a le imbunatati traiul la batranete.
In acest context efortul tinerilor de a-si cladi un viitor financiar lipsit de griji nu este sigur ca va avea si rezultatul scontat, mai ales daca noi, generatia parintilor, nu vom actiona in legatura cu schimbarea, in favoarea copiilor nostri, a sistemului actual european de pensii publice.
Criza demografica a devenit un motiv de ingrijorare inclusiv pentru agentiile de rating. Acestea au anuntat ca este posibila in viitor retrogradarea tarilor cu economie dezvoltata datorita riscului demografic la care acestea sunt expuse.
Unul dintre motivele ingrijorarii este tocmai sistemul de pensii publice amintit mai sus dar nu este singurul.
Prin cresterea ponderii populatiei varstnice se creaza un dezechilibru nu numai in sistemul de pensii ci si in economie in ansamblul ei.
Sistemul de sanatate, in special cel public, va fi afectat de imbatranirea populatiei. Presiunea pe acest sistem va fi din ce in ce mai mare iar generatia copiilor nostri probabil nu va mai avea parte deloc de asistenta medicala gratuita.
Populatia aflata la varsta activa avand o pondere scazuta nici rezultatele economice nu pot fi grozave. Tehnologia va fi probabil o unealta utila in mentinerea capacitatii de a produce bunurile necesare, chiar si cu mai putini lucratori, dar produsul muncii unui numar mic de persoane va fi distribuit intregii societati.
Cu alte cuvinte, la varsta adulta, copiii nostri vor avea de sustinut financiar si generatia noastra, a parintilor care nu mai putem spera la o pensie decenta, pe masura contributiilor noastre.
Din cauza scaderii demografice vom asista in viitor si la o reducere a consumului, ceea ce va determina stagnare sau recesiune economica endemica, stiut fiind ca unul dintre motoarele cresterii economice este tocmai cresterea demografica. Se va intra astfel (daca nu am intrat deja) intr-un cerc vicios din care nu stim daca generatia copiilor nostri va sti sau va putea sa iasa.
Concluzii:
Indraznesc sa afirm ca suntem primii responsabili pentru viata pe care o vor duce copiii nostri. Deciziile pe care le luam acum ii vor afecta, in primul rand, pe ei.
Imprumuturile pe care le facem acum vor fi platite de ei in viitor.
Pensiile pe care le asteptam peste 10-20 de ani vor fi platite tot de ei.
Nepotii nostri, pe care ni-i dorim, vor deveni o povara financiara in plus. Vor mai putea avea acces la acelasi nivel de educatie?
Vor fi nevoiti copiii nostri sa renunte la luxul pensionarii si sa lucreze, precum generatiile trecute, toata viata? Sau vor fi nepotii nostri capabili sa-i sustina?
Generatia sacrificata suntem noi sau vor fi ei?
Raspunsurile la aceste intrebari vor fi date in anii ce vin. Pentru ca sistemele se schimba lent, au inertie mare, asa ca daca vrem sa facem ceva bun pentru viitorul copiilor nostri trebuie sa actionam rapid, dureros, cu sacrificii personale. Trebuie sa cantarim si sa renuntam la noi in favoarea lor.
Ma intreb cati parinti din generatia mea au gandit vreodata aceasta problema in acesti termeni.
Ma intreb cati tineri aflati acum la inceput de drum s-au intrebat cum va arata cu adevarat viitorul pe termen lung.
Daca nu am facut-o pana acum trebuie sa incepem azi.
Pentru ca viitorul nu suna deloc bine si ne va obliga sa luam decizii dureroase. Pentru noi sau pentru ei.
Asta e vestea buna.
Veste rea e ca daca n-o facem vor lua altii decizia pentru noi.
Saptamana din urma am fost in postura de a primi si oferi “feedback”. In cadrul unui curs si in intalniri obisnuite.
In exercitiul de grup, provocarea a fost sa spun calitati care imi plac si aspecte pe care mi-ar placea sa si le imbunatateasca celalalt. “In masura in care spusele mele se potrivesc realitatii tale” a fost adaugirea mea la cerinta initiala.
De la bun inceput mi-am zis ca n-are rost sa-mi prepar in gand ce aveam de spus, intai ca ma cazneam sa tin minte si pierdeam ce se spunea pana sa-mi vina randul, si apoi, mi-am intarit increderea ca in fata omului respectiv, din conexiunea creata intre noi, avea sa “vina” ceva de oglindit legat indeosebi de acea persoana.
Am observat ca lucrurile de imbunatatit sau care “nu plac” la celalalt sunt subtil conectate cu paliere interioare, neclar neacceptate la noi insine si dorite a fi schimbate, imbunatatite si si mai iluzoriu poate, inlaturate. Sau legate de emitent printr-un confort de orice fel pe care l-ar putea aduce indicata schimbare.
De asemenea, aceleasi aspecte au si mai mare cautare. Poate pentru ca ne dorim sa fim infatisati cat mai autentic, nu indulcit si neadevarat, cum ne-am putea noi teme. Si poate, cine stie, ca astfel suntem scutiti, cu cea mai pozitiva si asezata intentie, sa scrutam in noi si sa acceptam ce gasim, prin ragazul pe care ne-o da intermedierea celuilalt si posibilitatea de a sorta printre ce vrem si ce nu vrem sa ajunga la noi. Poate ca asa suntem obisnuiti sa “crestem”, fie in raport cu instante binevoitoare dar externe, fie contra lor.
Cu siguranta, o oglindire, data si primita cu constienta existentei modurilor diferite de a privi si interpreta lucrurile, e o realmenta trambulina pentru autoevaluare si autodezvoltare.
La cele “placute” legatura pare mai fireasca si mai evidenta, potentialitati din noi ilustrate de manifestari ale celorlalti, pe care le admiram, ni le dorim insusite si modelate. In plus, se petrece intarirea increderii in sine a primitorului, ca o componenta de nadejde in bagajul fiecaruia.
Cu “primitul”, la fel.
In cazul meu, in contextul numit, a fost cu deschidere si curiozitate. Cu intentia sa nu le iau personal pe cele prea directe, simtind ca pot fi rezultatul unui manunchi de motivatii ale persoanei respective, impletite, accept, cu ceea ce transmit eu.
E ceva nefiresc legat de aceste mecanisme, s-ar putea isca o intrebare.
Dimpotriva.
Un folos al participarii intr-un grup, comunitate sau al intretinerii relatiilor de orice fel este de a imi scoate in prim-planul atentiei mele cat mai multe fatete si niveluri din mine, in scopul autocunoasterii, impacarii cu cat mai multe din ele, gasirii rostului acestora, folosirii lor eficiente pentru bucuria si implinirea mea si in serviciul celorlalti.
De altfel, fiecare din noi, prin experimentarea directa a contextelor, profesional, personal, de sanatate, relational, ajunge sa stie ce are nevoie si cum e adecvat sa gandeasca, sa se exprime si sa actioneze.
Si atunci, cum pot eu sa-mi aduc contributia si sa facilitez accesul celuilalt catre sine, intr-un mod neinvaziv si cat mai legat de cum e acesta de fapt?
Nu ca sfaturile, ideile, parerile, cunostintele, experientele noastre n-ar aduce bogate adaosuri pentru cei din jur. Mai ales cu intentia, necontestat de buna-credinta, de a veni ca sprijin, de a impartasi, de a arata si imprima un parcurs, o idee, un mod de viata, evident functionale (pentru daruitor) sau la care acesta insusi aspira.
Din ceea ce-am trait si experimentat, in cazul si in jurul meu, valoarea apare odata cu prezenta disponibila, ochii curiosi si urechile fara filtre presetate (pe cat posibil) si cu intentia de a percepe si primi persoana asa cum este si are loc in felul acesta sa se arate, cu cele bune, rele, dorite sau cele pe care si le doreste rearanjate. Acest spatiu, camp, mod oxigenat de privi si asculta, cum vrem sa ni-l numim fiecare, permite descoperirea de sine si evolutia.
Cu amendamentul ca rispirea iluziilor, zguduirea convingerilor bine inradacinate, un soi de singuratate necesara si prolifica, sunt ingrediente tovarase care insotesc constientizarea.
Simplu inspre derizoriu?!
Simplu inspre firesc si ecologic de ambele parti.
Iar rezultatul?
Efectele pot fi adevarate miracole in exprimarea propriei “voci interioare” si asumarea existentei, in oricare din stadiile ei.
Un colier deosebit de frumos era expus de mult timp intr-un magazin, pentru ca nimeni nu parea sa-l vada si sa vrea sa-l cumpere. Intr-un moment de rearanjare a exponatelor, un vanzator a pus din greseala o cifra in fata pretului existent al giuvaerului. Si bijuteria a fost cumparata.
Am primit azi in dar aceasta povestioara de la un prieten drag. Intelesul a ajuns exact unde a fost nevoie.
Pretuirea incepe de la sine si asa e primita si rasplatita si din exterior.
Ma intreb cum vor arata “rafturile” si “vitrinele” noastre si cat de imbietoare pentru cei pentru care e menit sa faca o diferenta, sa aduca o valoare? Ma refer la punerea in aplicare a darurilor unice din si prin fiecare dintre noi.
Un drumet obosit de atata mers, vede un copac maret pe marginea drumului: “ce loc potrivit sa ma odihnesc nitel”. Cand se trezeste, isi zice: “hm, ce bine am dormit ,acum parca as manca ceva”. Si brusc, in fata ochilor ii apare o masa imbelsugata. Se minuneaza si mananca. Apoi inevitabil, gandeste: “a fost buna mancarea, dar acum mi-e sete, as bea ceva”. Si pe loc apare si o carafa cu apa. Din ce in ce mai mirat si insetat, bea. Iar gandurile continua: “oare visez? Te pomenesti ca asta e un cosmar. Daca e asa, inseamna ca vin si fantome si alte creaturi infricosatoare”. Si dintr-o data, apar niste fantome care se misca amenintator catre el. Omul se sperie: “uite cum se apropie, acum o sa ma omoare”. Si fantomele intr-adevar il omoara.
Pentru mine povestioara e o ilustrare serioasa a consecintelor gandurilor asupra modului in care imi creez viata. Tema actuala, de altfel. Dar dincolo de concepte si discursuri de sine convingatoare, ale mele si in jurul meu, observ plenar punerea in scena, in material, a ceea ce permit sa gandesc. Si observ, in timpul si dupa (cand inainte?) cat de tentant e sa si dau curs, odata pe panta imbietoare a urzelii ganditoare.
Ma intrebam, manata de evenimentele ultimelor zile, daca odata pe drumul
constientizarii, legatura poate mai subtila altfel, devine mai evidenta si mai
rapida.
Un om autentic care ma inspira si pe care sunt recunoscatoare sa-l citesc aproape in fiecare zi, spunea pe un ton de usuratate: “nu poti scapa de consecintele a ceea ce gandesti, spui si faci. Mai devreme sau mai tarziu, efectele revin, ca un bumerang.”
Ecoul poate fi diferit in fiecare. In mine e si imbarbatator si grav. Asumare sau plangere si victimizare? Spatiu, expansiune sau limitare?
La alegere.
La multi ani, cu intentii si alegeri “innoite” si potrivite noua.
Am primit in dar o experimentare a unui exercitiu scurt de programare neuro-lingvistica, creat ad-hoc de un om excelent cu prilejul unei intalniri aniversare si recompensatoare.
In care cerneam in palmele cu degetele rasfirate, tot ce a adus (mi-am adus in) anul care se incheie, lasand ceea ce nu isi (mai) are locul sau nu mi se (mai) potriveste sa curga, sa “se spele”. Cu deschidere si curiozitate cautam ce sa inlatur. Si imi apareau evenimente la care as fi schimbat nuante sau as fi renuntat de tot, dar doar pentru ca asa erau instructiunile. Fiindca observam ca imediat apareau si intentiile si beneficiile acelor evenimente de pus la cernut.
“Da, dar aici am asistat la o secventa din viata in comun a unor oameni, parca pusa in scena pentru mine, pentru a vedea poate o desfasurare pe care am fost norocoasa sa nu o simt pe pielea mea.
Aici, am vazut ce efect are compromiterea pacii personale la imboldul vinovatiei si auto-controlului.
Iar aici, am experimentat implinirea unor dorinte, am evaluat aplicabilitatea lor in planul realitatii si mi-am restabilit barometrul de citire a intentiilor acestora.
Atunci, am fost impinsa la actiune. Iesind din cutia confortabila. Si mai presus de atat, am invatat cat de tentant e uitatul in jur si responsabilizarea altuia. Si iluzoriu. Cat de repede si profund se transmite si se si oglindeste energia calma.
Iar atunci, din combinatia de dulce-amar, de bucurie si joaca cu neadecvarea care decurge din suprapunerea fantezista a unor harti diferite, am constientizat consecintele unor decizii personale, unde la anumite rascruci, se gaseste “ulciorul” cu “alegeri”.
Din perpetuarea unei strategii, inteleg o teama care precede punerea in actiune intr-un anumit mod.
Evitarea sau fuga bag seama ca vin cu cadoul crearii unor intalniri si contractari mai nimerite.
Rezistente in exercitiu care evoca si invita la autocontemplare.
Persistenta unei lipse, pana cand?, aduce, o reorientare catre mine a atentiei, de unde era indreptata catre locuri si oameni care imi pot folosi, ma pot inspira si ghida.”
Eheeee, si asa am ales sa pastrez in palma cam tot, si sa le confirm existenta de altfel parcursa.
Un singur lucru, totusi, s-a pretat “spalarii” din zicatoare. Balastul interpretarilor si judecatilor ivite in mintea prolifica. Pricinuite de gandurile de o anume consistenta.
Iar la adunare, lucrurile stau la fel. Pana la urma separarea “cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele” e mai mult de dragul zicalei, fiindca in fapt, in cazul meu, sunt toate “de-o muma” sau mai bine zis, neimpartite in (doua) categorii de urmari evidentiatoare.
Ce-am mai validat? Recunostinta catre oameni si univers pentru ce am primit in tot acest timp.
Catre mine si practica zilnica de a permanentiza traiul firesc (mie), cu prezenta, constienta, usuratate, bucurie.
Pentru valorizarea unor daruri lasate sa prinda forma, odata pudoarea si frica lasate la o parte.
Iar pentru la anul?
Pentru la anul, in palmele acum caus, in timpul aceluiasi exercitiu imaginativ, s-a conturat un glob (ca de brad) stralucitor, colorat si imens, care genereaza continuu energie vitala si care intruchipeaza lumina, claritatea si hotararea de a manifesta ceea ce e potrivit (pentru mine) sa devina si pentru manifestarea careia eu sunt cea mai potrivita.
Craciun cu bucurie si cu culoare, asa simtita si vazuta prin ochii nostri unici.
Continui seria articolelor despre bani, incredere, prietenie incepute saptamanile trecute.
- Cum au continuat lucrurile?
Dupa alte cateva zile m-au chemat sa imi spuna cum avansasera in ancheta si sa discutam ideea mea despre flagrant.
Am fost surprinsa sa constat ca deja m-au pus sa indentific pe cel cu care ma intalnisem din 5 fotografii pregatite. L-am ales fara ezitare pentru ca am stat ca sa mi-l amintesc si m-am uitat minute in sir la fotografiile pe care i le facusem cu webcam-ul si acum ii stiam fiecare trasatura si particularitate.
Politistul meu mi-a spus mandru ca deja il cunosc, mi-a spus numele si varsta reala, de unde este, mi-a aratat ca dintr-o plangere au un dosar intreg, dar nu a vrut sa imi dezvaluie cum au ajuns sa intre in posesia acestor informatii.
Cu flagrantul nu am reusit sa avansam, pentru ca ei nu au resurse sa aloce unei astfel de operatiuni (acolo am vazut un singur calculator vechi de 10 ani intr-o incapere dintr-o cladire care este efectiv in paragina). Din pacate prietenei mele i s-a facut teama ca ea, ca civil, sa fie implicata intr-o astfel de operatiune, desi politistii ma asigurasera ca e doar o formalitate. Pana la urma au spus ca il vor prinde oricum, dar flagrantul ar fi grabit lucrurile si ar fi adus o proba in plus asupra calitatii lui de escroc. La urma urmei cerusea un sprijin, acolo ei unde nu au resursele financiare necesare.
Tinand cont de faptul ca politia l-a mai prins si in alt caz cel putin, dar l-au eliberat ca nu avusesera probe suficiente, l-am intrebat pe politist: de data aceasta cum se va dovedi? La care el imi spune: Nu ne-ati lasat un plic?
- Cand o sa ne spui numele lui?
Imediat ce politia o sa il prinda efectiv.
- Ce crezi ca poti sa inveti din experienta aceasta?
Imediat dupa ce am iesit din socul ca am putut sa fac o asemenea prostie si sa ma las astfel pacalita am inceput sa inteleg cum as fi putut evita o astfel de situatie.
In primul rand mi-a devenit clar ca, de fapt, nu avem nimic de demonstrat nimanui. Oricine iti cere vreodata sa demonstrezi ceva vine pentru ca tu inca nu esti sigur pe tine si orgoliul te va impinge sa vrei sa convingi pe altii despre lucrul contrar pe care vrei sa il ascunzi. Cu cat orgoliul si nesiguranta este mai mare cu atat vei fi mai indarjit. Cine stie exact cine este, cu bune si mai putin bune, se accepta pe sine si este acceptat ca atare.
Mi-am dat seama ca prietenia si increderea nu se pot cladi in cateva zile. Ca poate fi doar un inceput, dar restul se cladeste pe parcurs. Ca sunt utile si folositoare recomandarile, nu numai in relatii, ci in general in viata.
- Ai reusit sa schimbi ceva aici?
Da, dupa ce am vazut ca daca m-as fi consultat atunci cu cineva si as fi ascultat o alta parere despre ce imi cerea acel barbat as fi inteles ca nu este in regula o astfel de atitudine.
De exemplu am vrut sa imi schimb providerul de internet fiindca am primit o oferta avantajoasa din punct de vedere financiar care mi-ar fi placut. Insa, inainte de a mai lua o decizie care avea si o tentatie financiara, m-am dus si am intrebat doi vecini de pe scara daca au fost multumiti de serviciile acelei firme si am aflat ca nu isi respectasera promisiunile din contract si avusesera probleme de conectare cu ei. Poate ca intre timp isi remediasera deficientele, dar pe piata din bloc aveau o bila neagra de 2 ani si nu m-am riscat.
Interesant este ca acum oamenii imi dau tot felul de recomandari chiar fara sa le cer. Intrasem intr-o zi intr-un magazin de carne si am cerut unul din produsele expuse in vitrina. Vanzatoarea se uita senina in ochii mei si imi spune ca nu il mai are, apoi adauga: sper ca ati inteles, nu pot sa vorbesc tare, dar va stiu ca veniti adesea in magazin si mai bine veniti maine sa il cumparati, aducem proaspat. Ii multumesc ca a fost asa draguta, iau altceva si plec nedumerita. Chiar asa celebra nu am devenit si cred ca intrasem prima sau a doua oara in magazinul respectiv. Dupa o vreme ma dumiresc: am devenit receptiva la parerile si experienta celorlalti si ei se exprima liber, chiar fara sa mai intreb uneori.
Despre alte lucruri experimentate de prietena mea veti citi saptamana viitoare.
Ma inspir aici din serialul meu preferat pe care l-am revazut recent.
Un om de stiinta are o teorie potrivit careia cineva poate calatori in trecut sau in viitor in timpul propriei sale vieti. Si cu ajutorul tehnologiei si al geniului sau, isi pune in aplicare proiectul denumit “salt in timp”.
Intentia lui este de “a indrepta ceea ce a fost nepotrivit” la momentul respectiv in timp.
Astfel, el sare din viata in viata, luand infatisarea omului in viata caruia ajunge si schimband atat ganduri, convingeri cat si actiuni concrete, astfel incat istoria initiala este modificata “in bine”.
Interpretarea pe care o dau eu este ca ne putem intoarce, mental, imaginativ, de-a lungul liniei propriei noastre vieti, sa privim dintr-o alta pespectiva, obiectiva, ca si cand am privi prin ochii altcuiva, plin de intelepciune si intelegere. Asa cum, in film, Sam este castigator al premiului Nobel pentru fizica, are nenumarate doctorate, este empatic, glumet, atletic, canta la pian si este cunoscator de arta. Are o tolba plina cu resurse pentru minte, corp, spirit, imi explic eu.
De asemenea, in calatorie este insotit de un prieten din timpul lui actual, pe care doar el il poate vedea, si care ii aduce informatii si il sprijina oportun.
Revenind la metafora mea, ne putem astfel aduce, intr-un moment anumit din timp pe care dorim sa-l vedem diferit, tot ce avem nevoie pentru a face aceasta: ganduri, calitati pe care le-am mai manifestat, persoane care sa ne sustina.
De unde ni le putem asigura? Din propriile noastre experiente. Avem nevoie de incredere? Sa cautam un exemplu din multitudinea de momente in care am simtit plenar aceasta incredere in sine si sa o activam in corpul nostru, sa o actualizam in situatia din trecut unde ne este necesara.
La fel si cu iubirea de sine, iubirea fata de ceilalti, acceptare, iertare, initiativa, bucurie, relaxare.
Facand aceasta, putem observa ca fara sa se schimbe contextul si experienta cu pricina, ne reformulam modul in care privim intamplarea initiala si convingerile care se formeaza si se rasfrang asupra intregului parcurs de viata.
La ce ma ajuta reformularea astfel tintita?
Sa folosesc lectiile pe care le-am extras din ce-am trait, sa ies din cercul mecanismului cunoscut si sa imi creez experiente proaspete si bazate pe claritate si constienta.
In timpul experimentarii situatiilor de viata provocatoare pentru “protagonistii” in viata carora se regaseste, o valoare imensa o aduc oamenii din jurul acestora, fara existenta, sprijinul, participarea carora, misiunea lui nu s-ar fi putut concretiza. Chiar daca unele din rolurile lor pot fi vazute ca potrivnice la inceput, pe parcurs, datorita interactiunii cu Sam, care ii investeste cu bunatate si deschidere, ajung sa se arate si sa se manifeste cu autenticitate.
In ultimul serial, Sam “sare” in propriul sau corp, ajungand intr-un bar in care se intalneste cu persoane in vietile carora a intrat, acestea purtand nume familiare (ale cunoscutilor din timpul lui “real”), si simtindu-se intrigat de toate aceste coincidente. Dorindu-si, “cerand” unei instante exterioare lui, sa se termine acesta calatorie si sa se intoarca acasa.
Iar barmanul, atotcunoscator, il indeamna sa se uite in oglinda, punandu-l fata in fata cu ideea ca el, Sam, este cel care a ales sa parcurga acest drum, si ca numai el poate decide daca si cum sa continue.
Deasemenea, ii valideaza actiunea, ilustrandu-i ca prin acest proiect, n-a atins favorabil numai vietile oamenilor in care a intrat ci si ale celor din jurul acestora, intocmai ca efectul unei pietricele aruncate intr-un lac si al undelor propagate de acesta miscare de inceput.
Desi in timpul experimentului avea convingerea ca o forta mai mare decat el il plaseaza exact acolo unde e nevoie, Sam are revelatia ca el este co-creatorul propriului destin. Prin alegerea de a da curs misiunii vietii lui si de a continua, a schimba sau a opri.
Un ultim element care m-a inspirat, este disponibilitatea de a actiona in acord cu intentia proiectului lui. Da, circumstantele exterioare erau menite sa-i testeze motivatia de a se pune in miscare. Iar actiunea aduce finalizare si fundament pentru a trece mai departe. Si de asemenea si intelegerea ca o initiativa gandita si razgandita poate parea mai dificila decat se dovedeste ulterior prin desfasurarea propriu-zisa.
Acestea find impartasite, sa ne fie cu bucurie si cu manifestarea darurilor noastre!
Vineri dimineata, ora 08.10 sun dupa taxi sa ajung din Rahova la Gara de Est – Obor sa prind autobuzul de ora 09.00. Toate companiile de taxi pe care le apelez sunt ocupate la ora aceea sau nu au masini disponibile. Ies in strada poate am mai mult noroc si dupa cateva incercari vad in fata ochilor un taxi care tocmai lasa o clienta.
Ii spun soferului ca trebuie sa ajung musai pana la ora 9.00 sa prind un autobuz si il rog frumos sa ajungem la timp.
Traficul la acea ora in Bucuresti este infernal, este ora de varf. Soferul pare ingrijorat ca in 30 de minute putem parcurge acea distanta, dar raman calma. Ii spun ca in pofida aglomeratiei de pe sosele si a blocajului din intersectii poate gasim un culoar liber.
Din acel moment, soferul schimba traseul clasic, alege singur directia pe care o stia mai putin blocata si ma trezesc ca parcurgem doar strazi libere, accesibile. Ma plimba prin Vitan (daca n-am ajuns cumva si prin Balta Alba ca habar nu aveam de traseul respectiv), observ doar ca mergem cu 50-60 km/ora prin multe locuri si constat cu stupefactie ca am ajuns la destinatie cu 10 minute mai devreme chiar, fredonand ultima melodie de la radio.
Imi raman in cap cuvintele pe care i le-am zis soferului: „poate gasim un culoar liber” si cum s-au derulat apoi lucrurile de am ajuns la destinatie, desi parea imposibil.
Imi aduc aminte de sedinta precedenta de coaching. Ne apropiem de sfarsitul sedintelor noastre de antrenament si dupa ce am abordat domenii ca sanatate, cariera, relatii cu partenerul de viata, dupa ce evaluam toate realizarile de pana in prezent, acum a venit randul sa discutam despre relatiile cu familia.
Clienta mea se intelege bine cu fiecare parinte in parte si din discutiile cu ea reiese ca i-ar place sa inteleaga deciziile pe care le-au luat de-a lungul casniciei lor impreuna ca si cuplu.
Testez diverse intrebari si evaluez diverse raspunsuri pana inteleg care este nevoia ei de fapt.
Isi iubeste parintii, nu le judeca deciziile luate, le-a acceptat casnicia pe care o au si cu toate acestea, daca a adus aceasta tema in discutie mi-e clar ca e ceva nelamurit pentru ea si care doreste sa clarifice.
O ultima intrebare pare sa o lumineze: Cum ar fi sa ai cate o discutie cu fiecare in parte, ca de la om la om astfel incat sa ii poti intelege?
Ma intreaba: Ca de la om la om? si face o pauza dupa care imi spune: Wow, asta inseamna ca am crescut, daca pot sa am o discutie cu parintii mei ca de la om la om.
Discutia se opreste aici, pentru ca fiecare stie ca isi va face treaba pe care si-a luat-o pana la discutiile urmatoare.
Din toate intrebarile pe care i le-am pus aceasta a fost cea care a gasit calea neuronala libera care nu era blocata de nimic, s-a dus direct in inima ei si a inspirat-o sa actioneze, sa comunice, sa inteleaga, sa se simta mai aproape de parintii ei.
Intotdeauna exista o cale libera catre inima si sufletul nostru, unde o samanta, o idee, o intrebare poate sa infloreasca, sa rodeasca, sa se materializeze.
Gandindu-ma la un subiect pentru mica scriere de fata, imi vine in minte o povestioara cu talc:
Un cuplu de oameni in varsta locuia intr-o cladire. Intr-o zi femeia, care era foarte atenta la ce se intampla in viata colocatarilor, se uita pe fereastra si devine scandalizata: “Ia te uita, avem o vecina noua, dar din start nu-mi place, pentru ca si-a pus hainele la uscat si sunt murdare, e o rusine pentru tot blocul. Vino si tu sa vezi”, il cheama pe sot, care vine si confirma.
A doua zi, primul lucru pe care-l face e sa mearga la fereastra si sa verifice starea lucrurilor. “Incredibil, rufele sunt si mai murdare”. Il cheama si pe sot care-i spune ca da, vede si el acelasi lucru, apoi o suna pe sora ei si-i povesteste indignata ce se intampla.
Urmatoarea zi, alearga la fereastra si constata ca rufele se gasesc intr-o situatie jalnica. Sotul vede si el. Apoi ea isi suna o prietena din bloc: “Ai vazut draga ca vecina cea noua ne sfideaza pe toti prin comportamentul ei?”.
A patra zi, se duce din nou la fereastra si ramane perplexa. Rufele sunt luna, stralucesc de curatenie. Il cheama si pe sot, sa verifice daca ceea ce vede e aievea. Ea in continuare mirata: “Ceva s-a intamplat, i-a spus cineva. Cine i-o fi spus?”. El ii raspunde: “Nu stiu cine si ce i-a spus, dar eu am spalat ferestrele”.
foto by tuareg
Da, asa cum il vad eu, poate fi exercitiu simplu de reponsabilizare si igiena interioara: “sa-mi curat ferestrele”.
Ce beneficiu imi poate aduce?
Cand ma uit la ceea ce se petrece in interiorul meu ca punct de pornire pentru conjuncturile in care ma gasesc, imi acord control asupra a ceea ce gandesc si actionez, asupra vietii mele.
Ma pastrez calma si in armonie cu cei din jur, cu circumstantele exterioare.
Un invatat spunea: esti ceea ce vezi.
Eu completez acum: esti ceea ce alegi sa vezi.
Oameni, contexte, ganduri, actiuni favorabile, care sa ma sprijine, sa-mi intareasca convingerea in mine si in ceea ce pot crea si oferi prin mine celorlati.
Sau limitari, neajunsuri, ghinioane, care sa-mi justifice inactiunea si lipsa de incredere in energia si puterea mea.
Asadar “diferenta care face diferenta” vine din directia in care imi orientez atentia, fiind constienta de rolul esential pe care convingerile, gandurile mele il au in crearea vietii asa cum o traiesc in fiecare moment.
Si cu intentia sa folosesc ceea ce se intampla cu mine si in jurul meu, in diferitele ipostaze de viata, ca oglinzi si prilejuri pentru a ma uita in interior, de a intelege mesajul pentru mine, pentru dezvoltarea si trezirea mea.
Din practica mea de coaching cu clientii am analizat care au fost lucrurile care i-au indemnat sa lucreze cu un coach si cand a aparut aceasta dorinta in viata lor.
Cand tot ce ai facut pana acum de o perioada de timp (luni sau ani de zile) te-au adus intr-un punct al vietii in care realizezi viitorul va ramane la fel ca prezentul neschimband nimic in comportamentul, gandirea si obiceiurile de zi cu zi. Ca nu poate fi posibil ceva diferit daca nu starnesti orevolutie in viata ta.
Cand esti nemultumit de unul sau mai multe din domeniile din viata ta (sanatate, familie, cariera, etc) si stii ca poti sa realizezi mai multe, sa ai sau sa obtii, dar nu stii ce te impiedica si cum sa ajungi acolo unde iti doresti.
Cand doresti sa preiei controlul asupra vietii tale si sa imbunatatesti calitatea vietii directionand si redirectionand energia si concentrarea ta.
Cand constati ca anumite lucruri din viata iti consuma inutil din energia pe care o ai si iti doresti claritate, usurinta pentru tine si pentru relatiile pe care le ai.
Cand esti dispus sa aloci timp si resurse financiare acestui proces.
Cand iti doresti sa cresti prin constientizare, intelegere personala si sprijin.
In acest proces ai posibilitatea de a te cunoaste prin intrebari la care nu te-ai gandit pana atunci, vei vedea alte perspective, vei afla lucruri despre tine care te vor sprijini sa stii cine esti, de ce ai nevoie sau iti doresti de fapt si vei avea posibilitatea sa faci alte alegeri in viata ta.
Daca sunt rezistent la schimbare?
Chiar si cei care au o anumita rezistenta la schimbare, odata ce si-o doresc, vor face cate un pas inainte spre o noua atitudine si un nou comportament care sa le dea rezultatul pe care si-l doresc. Timpul necesar transformarilor dorite depinde de fiecare persoana in parte.
Daca sunt deja multumit de viata mea?
Poate nu simti nevoia ca ai nevoie de un coach, dar este folositor sa verifici acest lucru:
Te simti disconectat de tine si de oameni, care par sa nu te inteleaga?
Tolerezi lucruri care iti consuma energia?
Viata pare dificila?
Esti impacat?
Relatiile pe care le ai sunt implinite, frumoase?
Deseori am descoperit ca oamenii isi doresc ceva mai mult, profund si complet in viata lor. Au sentimentul ca ceva lipseste in viata lor. Te provoc sa te uiti la imaginea de ansamblu si sa vezi care este acel ceva care lipseste si ti-l doresti.
Nu exista dorinta care sa nu se implineasca. Nu exista dorinta care sa fie suficient de puternica, care sa fie obsesiva in sensul bun al cuvantului si care sa nu ajunga sa se materializeze. Poate drumul pe care trebuie sa il urmam ca sa ajungem in varful muntelui nu il cunoastem, dar la aproape fiecare pas al calatoriei avem un rezultat, fie ca il numim victorie, fie ca il numim o batalie pierduta. De data aceasta o sa vorbesc de victoria pasiunii si a bucuriei de a picta asupra mintii care nu stie ce sau cum sa faca.
In 2009 mi-am dorit enorm sa imi descopar pasiunile si talentele pe care le am. Mi-am dorit sa vad ca din mainile mele iese ceva concret, palpabil, ceva pe care l-am visat, conceput si creat eu.
Am descoperit libertatea de exprimare a culorilor si emotia de a trai transformarea materiei, bucuria de a crea imagini si povesti care ma fac sa ma simt vie si imi dau ocazia sa imi folosesc potentialul creator.
Care este legatura intre coaching si pictura sau oricare alt domeniu din viata?
Mi-am dorit un nou nivel de performanta de la picturile mele, un nivel la care sa fiu eu mandra de tablourile mele. A venit invitatia de a expune si a organiza o expozitie in cateva saptamani, lucru pe care mi-l dorisem de ceva vreme. Mai aveam 3 saptamani pana la vernisaj, astfel ca in acel moment nu am mai putut sa astept sa vina inspiratia din cer pentru a picta si reface ceea ce aveam pregatit deja pentru ca in 3 saptamani urma sa fie vernisajul.
Am renuntat la faptul ca nu mai stiu ce sa le fac tablourilor mele, am renuntat la comoditate si am inceput sa ma intreb obsesiv:
Ce lipseste aici?
Ce doresc sa reprezint de fapt? Care este povestea sau emotia pe care o exprim aici?
Cum as putea sa reprezint ce doresc?
Ce, cine ma inspira? Cum au facut alti pictori ce imi place si mie? Ce ma inspira la pictorul cutare?
Ce culoare se potriveste langa cea pe care am creat-o deja? Cine a mai combinat culorile astea, cum le-a combinat?
Cu tehnica pe care am reusit sa o deprind in ultimul tablou in care din celelalte tablouri pe care le am in lucru o pot aplica?
Cum ar fi sa fiu stapana si sigura pe culorile pe care le combin?
Cum ar fi sa am curaj sa exprim ceea ce simt, cum simt?
Care este valoarea pe care o dau fiecarui tablou in parte? Pentru ce ar cumpara cineva acest tablou, ce il atrage?
Au fost intrebari pe care mi le-am pus constant, zile in sir in care am lucrat si mi-a placut sa vad ca am atins nivelul pe care mi-l doream, nivel la care sa fiu multumita. Se pare ca aveam nevoie de un termen limita sa ma mobilizez si de o cerere concreta (invitatia de a expune).
Am descris acest proces in dorinta de a da mai departe intrebarile pe care le-am gasit utile in a atinge un nou nivel de performanta si care pot fi adaptate cu usurinta la orice domeniu de activitate.
Tu cum cresti nivelul la care esti? Cum te mobilizezi?
Ai avut senzatia vreodata ca stii ca nu este in regula comportamentul tau, dar emotiile pe care le incerci in momentul respectiv sunt mai presus de vointa ta de a le controla? Cand tot ce vrei in momentul respectiv este sa le eliberezi asa cum sunt?
Cand ceea ce incerci este furie, manie, suparare, dezamagire singurul lucru pe care poti sa il faci este sa le accepti asa cum sunt si sa le descarci asa cum stii mai bine. Daca exista persoane care au contribuit la starea ta cel mai bine este sa nu stea in calea ta o vreme cat tu inca le mai porti in tine. Daca ai ce sa le comunici si iti sta pe suflet poti sa o faci. Insa nu ele te vor ajuta sa te linistesti si sa iti revii atata vreme cat ele sunt unul din motivele pentru care treci prin starile respective.
Daca poti sa iti intelegi si sa iti accepti supararea sau mania chiar daca toate acestea te fac sa fii ridicol, poti sa ceri sa fii acceptat si de cei din jurul tau. Asa cum poti sa fii minunat, genial si plin de iubire tot la fel de bine poti sa ai si momente cand nu judeci limpede si ratiunea iti este intunecata de o poveste pe care nu o intelegi. Cat timp dureaza aceasta stare depinde de tine. Cand te vei satura sa stai in suferinta acumulata vei vrea sa iesi cu tot dinadinsul de acolo si sa iti indrepti gandurile si energia spre ceva pozitiv, constructiv, care sa te multumeasca si implineasca.
Important este sa elimini cu adevarat toate lucrurile care s-au adunat pe parcurs si probabil ultimul eveniment care te-a marcat e doar cireasa de pe tort si ai ocazia sa vezi de data aceasta din ce este facuta compozitia lui. Doar ca nu este o reteta de dat si la altii. Fiecare isi are propriile retete culinare si propriile povesti.
Poti sa ceri claritate si sa incepi sa vezi lucrurile dincolo de implicarea emotionala si povestea pe care ai rulat-o o vreme. Incetul cu incetul vei decanta toate emotiile din istoriile adunate si te vei elibera.
Poate fi o perioada in care poti sa inveti sa iti folosesti energia negativa spre a crea ceva pozitiv. Oriunde doresti sa o canalizezi astfel incat la sfarsitul acelei perioade sa spui, da, mi-a prins bine acest timp cu mine. Gaseste ceva de realizat pe care ti-ai propus de ceva vreme sau poate ceva nou unde poti sa iti canalizezi energia si dragostea din tine.
De cand n-ati mai auzit cuvantul onorabil spus cu referire la o persoana sau un gest?
Eu nu l-am mai auzit de foarta multa vreme. Sincer, nici nu-mi mai amintesc de cand ….
Vorbim si scriem despre dezvoltare personala dar ce intelegem exact prin asta?
Ce intelege tanarul ce se pregateste sa-si construiasca o cariera? Ce intelege copilul pe care incercam sa-l educam in spiritul competitivitatii absolute?
Ma intreb din ce in ce mai des ce valoare mai are onoarea in societatea noastra, construita in mare masura pe non-valori. Cate persoane onorabile se afla printre modelele de reusita ale prezentului? Dar ale viitorului?
Este onoarea o valoare pierduta pentru noi si desueta pentru copiii nostri? Este sentimentul onoarei o slabiciune? Este aspiratia spre integritate morala o piedica in calea reusitei?
Daca vorbim despre reusita sociala indraznesc sa raspund cu DA!
Dar reusita personala?
Eh, aici e alta poveste! Cred ca de multe ori reusita personala nu are prea mare legatura cu cea sociala. Unul dintre motive fiind chiar cel de mai sus.
Nu cred ca o persoana ce-si calca in picioare valorile pentru a parveni va fi scutita de conflicte interioare si-si va savura fericita succesul. Oricat de inalta ar fi pozitia sa nu cred ca stima de sine se va ridica la acelasi nivel.
Am observat ca se confunda de multe ori dezvoltarea personala cu dezvoltarea profesionala. Este ca si cum ai pune semnul egal intre OM si profesionist.
Poate ca in vartejul suprecompetitiv de astazi valorile morale nu mai inseamna prea mult pentru un profesionist Dar un OM nu poate exista fara ele.
Si eu cred ca fiecare dintre noi trebuie sa fie, inainte de toate, OM.
Si cred ca dezvoltarea personala inseamna dezvoltarea Omului din noi.
Si mai cred ca un OM nu poate fi altfel decat ONORABIL.
Cat de important este respectul in ecuatia calitatii vietii noastre? Probabil ca raspunsurile sunt diferite, in functie de valorile importante pentru fiecare dintre noi. Totusi, daca analizam in detaliu lucrurile ce conteaza in viata noastra, vom constata, inevitabil, ca respectul le influenteaza in mod determinant.
Respectul nostru fata de ceilalti sau respectul lor fata de noi?
Nu numai ca ambele fatete sunt importante dar ele nici nu pot exista una fara cealalta.
Cred ca, la nivel social, avem o foarte mare problema cu respectul. Toti ne dorim sa fim repectati dar cum am putea sa impunem societatii un asemenea comportament?
Poate am uitat ceva important: respectul se castiga! Si nu usor. Se castiga in timp, dupa ani buni de educatie si de munca.
Incepe din prima zi de viata
Acorda copilului tau respect inca de la inceput. Nu uita nici o clipa ca nu este doar o papusa plangacioasa, ci o persoana. Respecta-ti copilul ca persoana si va invata si el, cu ajutorul tau, sa-i respecte pe ceilalti. Chiar daca in diferite etape de crestere vor exista si sincope sau greutati, semintele plantate in solul fertil al primilor ani de viata vor da cu siguranta roade.
Exemplul personal
Nu uita ca propria ta viata este cea mai buna lectie pe care o poti oferi copilului tau. Respecta-i pe ceilalti in orice imprejurare, fa-ti din acest comportament un reflex si vei oferi un model credibil copilului tau. Nu-i discredita niciodata pe cei care ii sunt concurenti sau “adversari” de joaca. Nu interveni in “favoarea” lui decat atunci cand in ecuatia “conflictului” intervin alti adulti. Va invata astfel sa-si gestioneze singur conflictele si sa-i respecte, totodata, pe cei din jurul sau.
Continua cu prima zi de scoala
Daca acasa, in familie, a fost destul de simplu, de-abia de acum incepe greul. Totusi, cred ca lupta pentru respect poate si trebuie sa continue si in scoala. Este o conditie esentiala pentru sanatatea morala a generatiilor viitoare. Respectul, chiar si in scoala, mai ales in scoala, TREBUIE SA FIE RECIPROC.
Elevii, copiii nostri, au dreptul sa fie respectati, la fel cum lor li se cere sa-si respecte profesorii. Iar rolul nostru de parinti este esential in aceasta ecuatie.
FII ASERTIV. Ai curajul de a spune lucrurilor pe nume. Ai curajul de a-ti apara copilul atunci cand nu e tratat cu respect. Ai curajul de a cere o pedeaspsa corecta atunci cand a gresit. Ai curajul de a protesta atunci cand comportamentul cadrelor didactice devine discretionar.
Nu te arata niciodata descurajat de aceasta lupta, de cele mai multe ori inegala. Vei transmite astfel copilului tau incredere si curaj pentru a deveni si el, la randul sau, un invingator.
Nu abandona nicodata
Daca respectul a devenit parte din tine comportamentul tau nu va putea niciodata sa mai fie altfel. Indiferent de situatie, tratandu-i pe ceilalti cu respect iti rezervi, automat, dreptul de a fi tratat la fel.
Nu astepta ca ceilalti sa faca primul pas. Vei astepta degeaba…
Nici macar disperarea unei saracii autoproclamate nu justifica asaltul nepoliticos al unor raioane cu zahar si ulei la pret redus. Poate pentru unii e prea tarziu dar nu te lasa purtat de valul comportamentului irational al maselor. Stiu, e greu sa te opui instinctului de turma, dar este singurul mod de a-ti pastra respectul pentru propria ta persoana.
NU TE TEME SA UZEZI DE DREPTURILE TALE!
Daca iti respecti obligatiile cetatenesti (cum ar fi plata impozitelor) ai curajul de a cere sa ti se respecte drepturile. Nu accepta scuze sau refuz din partea autoritatilor. Chiar mai grea decat lupta cu sistemul scolar sau cu societatea, “lupta” cu autoritatile statului necesita rabdare, tenacitate si perseverenta. Vei spune poate ca este o lupta inegala. Eu cred ca nu este asa. Cetatenii au intotdeauna, asupra aparatului birocratic al statului, ascendentul numeric.
Ceea ce ne lipseste de multe ori este insa ascendentul moral.
Pentru a putea pretinde respect trebuie ca tu, in primul rand, sa te comporti corect. Daca esti platitor corect de taxe si impozite nu ai nici un motiv, absolut niciunul, de a te teme sa ceri, la randul tau, ceea ce ti se cuvine: serviciile care iti sunt datorate, pentru care deja ai platit.
Respectul se invata zi de zi, clipa de clipa, se castiga prin efort constient si de durata, se pastreaza prin lupta permanenta cu propria persoana si chiar cu cei din jur.
De multe ori se pierde usor, intr-o clipa de neatentie sau de slabiciune.
Si totusi nimic nu-l poate inlocui. Pentru ca fara el viata noastra nu are nici un farmec si nici o valoare.
Cat de important este sa te cunosti pe tine, cel adevarat? Partea a II-a
Am vorbit in articolul trecut despre importanta cunoasterii personale si despre faptul ca valorile nu sunt bune sau rele, pozitive sau negative, ele definesc cine este fiecare in parte, asa cum este.
Ce te bucura, ce te pasioneaza, ce este important pentru tine, acesta este cine esti tu.
Valorile se afla in mare parte la nivelul subconstient si daca nu le cunosti le vei afla imediat cand una din ele este dezonorata sau neimplinita.
Aducerea valorilor la nivel constient faciliteaza alegerile in viata si luarea deciziilor.
I. Identificarea valorilor
Am sa prezinz cateva tehnici de descoperire a valorilor:
a. Sondarea interioara
Ce este important pentru tine in viata? Ce este important aici? (Intrebare aceasta se adreseaza de mai multe ori pana se clarifica ce este cu adevarat important).
Care lucruri, daca ar disparea sau nu ai putea sa le faci, ar face viata insuportabila? Ce apreciezi/valorizezi la aceste lucruri?
Cand ai luat cele mai importante decizii, care au fost fundamentele pe care te-ai bazat?
Unde investesti cel mai mult din timpul, banii si energia ta? Pentru ce?
Care sunt preocuparile tale? Care sunt cele mai adanci ingrijorari? Pentru ce?
De ce esti cel mai mandru? Ce te bucura cel mai mult in viata? Pentru ce?
b. Cine te inspira cel mai mult?
Gandeste-te la 3 persoane pe care le admiri in mod deosebit, care sunt in viata sau nu mai sunt. De exemplu, Maica Tereza, Ghandi, Mihai Viteazu, etc. Important este sa gasesti acele persoane pe care cu adevarat le respecti si admiri.
Dupa ce le-ai identificat, care sunt calitatile pe care le admiri la aceste persoane? Pentru fiecare persoana scrieti o lista de 4-8 calitati.
De exemplu, pentru Maica Tereza: lider, spiritual, puternic, compasiune, generos, iertator, respectuos.
Definitia valorii: A iubi, a fi intelegator, a fi bland, a ierta, a accepta
Declaratia valorii: Apreciez si pretuiesc sa fiu intelegator, sa fiu bland, sa iert, sa accept si iubesc neconditionat.
III. Caracteristicile valorilor
Valorile sunt pasionale
Care sunt lucrurile in acest domeniu care iti plac cel mai mult?
Care este lucrul pe care l-ai sacrifica cel mai usor?
Valorile sunt unice
Atunci cand faci referire la valorile pe care le promoveaza alti oameni, nu sunt cele asumate de tine si, in consecinta, nu sunt ale tale.
Poti sa spui in cuvintele tale, ce reprezinta o valoare pentru tine, astfel incat acest lucru sa fie unic, personalizat, prin care oamenii sa te recunoasca pe tine?
Valorile traiesc in prezent
Spune-mi cum traiesti practic valoarea pe care ai identificat-o?
Cat de bine este reflectata aceasta declaratie de valoare in viata ta acum?
Este o valoare pe care o traiesti deja sau este una spre care aspiri si ai putea stabili un obiectiv pentru ea?
Verifica daca acestea sunt valori
O valoare este cine „esti tu”, nu ceea ce ai dori sa fii. O valoare este interna, ceva care te reprezinta. Daca identifici cuvantul „respect” si acesta inseamna sa fii respectos, este o valoare. Daca este legata de alti oameni in relatie cu tine, nu mai este o valoare, este o dorinta.
IV. Compararea si ierarhizarea valorilor
Dupa ce valorile au fost alese, urmeaza compararea acestora.
Pentru aceasta se va adresa intrebarea: valoarea nr. 1 este mai importanta decat 2, apoi decat 3, 4, 5, 6, 7, 8? Se incercuieste valoarea care este cea mai importanta.
La fel se procedeaza pentru fiecare valoare in parte, comparand-o cu cele de mai jos.
Ordinea ierarhica a valorilor determina forta cu care aceasta actioneaza. Cea mai importanta valoare este cea care are cea mai mare putere in realizarea obiectivelor.
Daca o valoare este in conflict cu alta, atunci este posibil un rezultat mixt.
Observatie: Valorile se pot schimba de la o perioada la alta.
In incheiere
Exercitiul de aflare a valorilor este foarte important. Nu te grabi. Acorda timp pentru descoperirea lor.
Odata fiind in contact cu valorile tale, cu atat mai structurat si mai clar esti, iar raspunsul la intrebari vine promt pentru ca stii deja cine esti.
Vei descoperi mai multa energie si vei fi intr-o pozitie mult mai puternica in cariera si in viata ta. Vei putea sa iti amintesti cine esti tu de cate ori intervine o preocupare in viata ta, sa te conectezi cu tine, astfel incat sa fii aliniat, in pace si armonie cu tine.
A fost odata ca niciodata o regina care avea in grija un regat. Si ea devenise stapana peste tinut dupa multi ani in care domnise un rege rau care ii asuprise pe oameni, le rapise libertatile, ii fortase sa traiasca o viata lipsita de expresie, de libertate a cuvantului si le luase tot ce aveau in plus peste ce aveau nevoie ca strict necesar.
De cand facuse Dumnezeu ca ea sa fie regina a acestui pamant, ea micsorase taxele, dadu oamenilor voie sa vorbeasca liber tot ce le trece prin minte. Si pentru ca simplificase legile si taiase birurile imparatia incepu sa se imbogateasca odata cu fiecare om ce facea parte din ea.
De cand le reinapoiase dreptul de a vorbi, oamenii veneau la palatul acesteia sa-ti spuna pasurile si ea ii asculta pe fiecare si se purta cu ei ca si cum i-ar fi copii, gasea un cuvant bun, o incurajare ba chiar le dadea cate un sfat despre cum sa-si continue fiecare dintre ei viata si cum anume sa faca ca sa le fie bine lor si copilasilor lor.
Si uite asa de la o imparatie inapoiata cum erau, li se dusese vorba pana departe in alte imparatii care venisera in regatul reginei sa faca comert cu oamenii ca aici erau multe lucruri de construit si facut. Cu banii negutatorilor din alte imparatii isi facura oamenii o viata noua in care trecusera de la bordeie la mici palate, de la carele obosite la care mandre care zburau parca prin drumurile imparatiei.
Toata tara traia pe datorie catre celelalte imparatii pana intr-o zi cand oamenii au trebuit sa-si plateasca darile si au constatat ca nu mai au de unde. Oamenii si mai ales batranii sufereau cel mai tare si in mijlocul tragediei si al saraciei au inceput sa chitaie si sa-i lase pe umeri reginei toata povara si responsabilitatea spunand prin imparatie ca regina e de vina pentru ce traiesc ei.
Regina facea si ea greu fata poverii ce i-a pus-o poporul in spate si desi i-asculta si ii sfatuia cu aceeasi dragoste nu mai putea sa-i domine ca atunci cand pe vremea infloritoare ei veneau la ea si o ascultau si o adorau pentru ceea ce primeau in schimb.
Auzind ea ce se intampla in imparatie a cautat un intelept care sa-i curme suferinta pentru ca si ea nu mai simtea dragostea si adoratia pe care o simtise odinioara la palat si-avea atata nevoie de dragoste… Pentru ca acum ii era frica de mania oamenilor si-a luat regina straie de om normal si calul si a plecat catre o manastire unde aflase ea ca exista un staret intelept ce poate sa-i dea un sfat, sa-i ia durerea sfasietoare de pe suflet.
Iaca asa a plecat regina pe cal catre manastire si pentru ca era cale de trei zile pana la acolo a oprit regina prima noapte la un han. Dupa ce si-a luat odaia simpla in primire a coborat regina in curtea hanului unde oamenii erau serviti cu ale gurii si bautura. In timp ce manca retrasa cu frica ca cineva sa n-o recunoasca ii auzi pe meseni care vorbeau si ziceau ca daca regina i-ar fi sfatuit si nu i-ar fi lasat sa se indatoreze ei n-ar fi patimit zilele astea si vai si amar de ei si familiile lor si ca acum ar trebui regina sa le plateasca datoriile ca ei sa traiasca bine din nou si sa-i arate dragostea lor. In timp ce auzea regina plangea caci tare se simtea responsabila de ce patisera oamenii si mai ales isi pierduse dragostea lor de care era atat de dependenta ca sa se simta regina.
Si iara a plecat regina catre inteleptul de la manastire si-a doua seara ajunse iara la un han, rupta de oboseala de atata mers. Dupa ce i-a incredintat calul hangiului si i-a cerut sa fie ingrijit s-a dus la ea in odaie sa-si revina putin dupa care iar a coborat in curtea hanului. Aici in curte, oamenii isi spuneau iar necazurile ca le e greu cu poverile datoriilor si ca toate visele lor n-o sa se mai poata indeplini datorita faptului ca de-abia isi pot plati datoriile. Mai mult decat atat o faceau responsabila pe regina de ce li se intampla si ar fi vrut sa intoarca timpul inapoi inainte de a face datorii sa nu le mai faca, caci acum si-au dat seama ca daca sunt sanatosi si se iubesc tot e ceva de viata lor.
In urmatoarea dimineata a pornit ea pe drum mai departe si stia ca pana in seara o sa ajunga la manastirea unde o sa dea de staretul intelept. Si uite asa incet, incet incercata de emotie a ajuns la poarta manastirii unde o astepta inteleptul, calugar, staret al manastirii.
In timp ce acesta o privea cu blandete ea a descalecat de pe cal si a inceput sa vorbeasca.
Sunt regina imparatiei si am venit sa vorbesc cu staretul acestei manastiri, despre care am auzit ca e foarte intelept.
Eu sunt Maria ta, va asteptam, dupa care a poftit-o in chilia acestuia de o simplitate uimitoare.
Ma asteptai?
Da, stiu si de ce ati venit. Intre timp regina se uita uimita in ochii blanzi, calzi si iubitori ai inteleptului.
Ati venit pentru ca va indoiti ca sunteti o regina buna pentru ca desi sufleteste va asumati suferinta poporului dumneavoastra, va simtiti responsabila pentru datoriile lor si trairile lor.
Adevarat, de unde stiti?
Asta e foarte putin important. Important este ca dumneavoastra credeti ca ajutandu-i, platindu-le datoriile o sa va puteti relua pozitia in care sa-i dominati pentru ca ii puteti salva in orice situatie. Adevarul crud este ca nici nu puteti sa-i salvati si nici sa va asumati responsabilitatea pentru alegerile lor. O relatie in care maria ta este deasupra lor doar pentru ca are puterea de a-i salva nu e o relatie de egalitate, e o relatie nesanatoasa. Mergeti sanatoasa maria ta pentru ca sunteti regina noastra cu sau fara adoratia noastra. Va dau eu pe cineva care sa va conduca inapoi la palatul dumneavoastra.
Regina a plecat insotita in siguranta stiind ca este regina indiferent de circumstante chiar daca poate sa-si salveze sau nu oamenii din imparatie. Acum a inteles ca ei nu sunt supusii ei pe care trebuie sa-i domine ci niste suflete de oameni care o urmeaza pur si simplu.
Daca esti pasionat de povesti si vrei sa fii lider in viata ta, te poti inscrie la Pontul de Transformare – un newsletter din care poti sa inveti cum sa fii liber. In plus primesti gratuit doua e-book-uri despre cum sa ai rezultate in viata.
Ce ar fi daca as deveni artizanul propriei mele vieti?
Ma uit la viata mea de pana acum si gasesc destul de usor o sumedenie de esecuri. Incepand cu scoala in care nu am excelat… apoi armata… serviciurile… afacerile… relatiile…. In oricare dintre aceste zone au fost momente in care nu am facut cele mai fericite, sau inspirate alegeri. Paleta evenimentelor este destul de diversa insa toate au un singur numitor comun: ceilalti au fost de vina. In discutiile ulterioare purtate cu alti oameni sau cu mine, evidentiam o multitudine de factori care au contribuit intr-o forma sau alta la acele esecuri. Bineinteles ca nici unul nu tinea de mine.
Suntem rezultatul propriilor eforturi insa doar cei care au vieti de succes vor recunoaste in gura mare acest lucru. Atunci cand ai o problema cu un alt om, este posibil ca celalalt sa fie de vina. Daca continui in acel fel si mai ai probleme si cu alti doi-trei oameni, este posibil ca si acestia sa fie de vina. Insa daca in mod constant ai probleme cu toti oamenii, atunci categoric tu esti problema.
Acest lucru se poate extrapola si in actiunile tale, inclusiv ale mele. Daca pana acum am dat gres, sau nu am avut realizari pozitive in majoritatea actiunilor pe care le-am intreprins, cred ca a sosit momentul sa admitem ca noi suntem cauza. Acest lucru este foarte benefic deoarece daca noi suntem cauza inseamna ca tot noi putem fi si rezolvarea.
Daca continui sa-ti plasezi centrul de putere sau influenta in exteriorul tau, sau pe umerii celorlalti, atunci si rezolvarea care ar trebui sa vina din exterior va intarzia sa apara, deoarece interesul din partea celorlati este extrem de scazut, catre inexistent.
Cele mai multe umbre din viata noastra apar deoarece stam in calea propriei lumini. Suntem inzestrati cu tot ce avem nevoie, avem suficienta “lumina” in noi, insa suntem adevarati maestri in a ne limita toate aceste insusiri. Ne temem atat de tare de nereusita incat ajungem sa evitam orice noua provocare. Desigur sunt unii care evita orice actiune si din lene, insa este alta poveste.
Este adevarat ca totul din jurul nostru pare a se fi coalizat impotriva noastra, ca individ vorbind. Ni se cere sa muncim tot mai mult si sa facem sacrificii personale din ce in ce mai mari, insa banii din buzunare sunt tot mai putini. Toate legile care se emit in ultima vreme au rolul doar de a ne limita drepturile si de a intari puterea institutionala.
Ca o paranteza stiati ca este nevoie de mai mult decat de un atac nuclear pentru a opri incasarea de impozite si taxe de la populatie in S.U.A. ? Celebrul IRS, cum ar fi ANAF-ul de pe la noi, are o directiva care prevede un set de masuri pentru repornirea colectarii si urmaririi fiscale in maxim 30 zile de la declansarea unui atac nuclear. Cu alte cuvinte chiar daca o bomba nucleara ti-a ras orasul de pe fata pamantului, in cazul in care ai supravietuit trebuie se te duci si sa-ti platesti taxele si impozitele in continuare…..pentru bunul mers al societatii, desigur!
Am spus toate acestea pentru a evidentia inca o data ca tentatiile de a ceda, din jurul nostru sunt din ce in ce mai mari. Si mie mi-a fost usor sa dau vina pe stat, pe prieteni, pe vecini, pe TVA, pe criza….de fapt imi este din ce in ce mai usor si in continuare. Insa la ce imi foloseste? Viata este din ce in ce mai grea, dar capitularea nu intra in discutie. Cu ceva timp in urma am decis sa-mi iau viata in propriile maini. Am inteles ca a duplica orbeste stereotipuri impuse de altii nu ma va duce nicaieri. Imitarea este intotdeauna ieftina si nu ma poate duce decat pana la cel mult jumatatea oricarui clasament.
Rostul corpului omenesc este de a purta si sustine creierul. Creierul este cel mai extraordinar si mai complex lucru de pe acest pamant. Totul pleaca de la felul in care functioneaza acesta. Felul in care functioneaza acesta va hotara calitatea vietii tale. Daca cineva spune ca s-a imbogatit prin munca grea, intrebati-l a cui munca? Intelegand si acceptand acest lucru, am inceput sa investesc in dezvoltarea lui. Am inteles ca sigur, cartile pe care nu le citesc nu ma pot ajuta. In consecinta am inceput sa fiu mai interesat de educarea si dezvoltarea propriului creier decat sa caut vinovati in exterior.
Am inteles ca daca voi alerga in continuare pe acelasi culoar cu toata lumea si respectand aceleasi reguli voi avea parte de multa inghesuiala si nici nu voi ajunge in vreun loc deosebit. Sunt un om normal, probabil ca si tine si daca voi fi doar o copie a celor dinaintea mea, ma voi pierde in multime. Am inteles ca un om oricat de inteligent se va alatura prostiei colective daca nu ia atitudine pentru a se distanta de aceasta.
In concluzie cea mai buna solutie, dar si cea mai dificila este sa-ti devii artizanul propriei tale vieti. Nu mai merge cu valul. Asemanarea este sinucidere spirituala. Daca toti cei din jurul tau fac un lucru, nu inseamna ca este un lucru bun si pentru tine. Tu poti fi diferit. Ceea ce te diferentieaza de restul oamenilor poate fi cheia ta catre o viata extraordinara. Cauta care este acea diferenta si nu mai astepta ca schimbarea sa vina din exterior.
Majoritatea dintre noi ne aflam in pozitie defensiva in aceste vremuri tulburi economic. Insa ceea ce ar trebui sa facem este ca odata ce am castigat avantajul apararii sa incepem sa schimbam pozitia intr-una de atac. Defensiva si expectatia prelungita este calea cea mai sigura catre dezastru. La nastere am primit cu totii un gram de nebunie, trebuie sa avem mare grija sa nu-l pierdem, iar astazi a sosit momentul sa-l folosim.
Ia atitudine si spune clar si raspicat ca tu esti diferit/a. Nu te mai supune majoritatii. Sustine-ti si afirma-ti diferentele. Unicitatea si originalitatea sunt niste binecuvantari, fi mandru/a de ele. Diferit inseamna deosebit, nu gresit. Cea mai eficienta strategie pentru viitor este sa identifici si sa te lupti inca de astazi cu inamicul de maine. Inamicul acesta poarta diferite nume: indiferenta, ignoranta, ura, obedienta, nepasare, invidie…etc. Insa acest inamic are un punct slab. El poate patrunde si castiga doar acolo unde cineva isi lasa deschise portile mintii in asteptarea unei salvari din exterior.
Iar pentru cei din jurul vostru ganditi-va ca oamenii cu probleme au nevoie de mai multe exemple, nu de crtici……
Legenda pasarii Phoenix, visul perpetuu de renastere, speranta ce nu moare nicicand dar, mai ales, puterea de a o lua de la inceput… Renasterea din propria cenusa nu mai e o simpla legenda.
Intamplarile din aceste zile m-au facut sa ma gandesc din nou la Japonia ca la o Pasare Phoenix moderna. Pentru ca nu cred ca exista in lume un popor cu o mai mare forta de renastere, mai multa resemnare in fata destinului si mai multa determinare in ceea ce priveste continuitatea.
Ai zice ca e o contradictie in termeni. Cum sa fii resemnat si luptator in acelasi timp? Uite ca japonezii pot. E rezultatul unor milenii de evolutie intr-un mediu ostil, care i-a facut sa-si utilizeze la maximum creativitatea, inteligenta si munca (da… MUNCA!) pentru supravietuirea colectiva. Da, colectiva! Nu individuala! Oare acesta sa fie secretul?
In acest zile (la noi de… weekend) japonezii din zonele neafectate major au mers, in mod normal, la serviciu.
De luni dimineata copiii vor merge, in mod normal, la scoala.
Bursa japoneza va fi deschisa, normal, maine.
Yenul japonez, dupa o scadere in momentele imediat urmatoare dezastrului, a inchis ziua de vineri in crestere fata de dolar.
Bondurile japoneze au crescut vineri pe fondul previziunilor de crestere a nevoilor de finantare a reconstructiei tarii.
Dezastrul nu a ajuns inca la final dar asta nu pare sa impiedice pe nimeni sa-si vada de treaba!
Nu-mi pot stapani admiratia fata de acest popor.
Unde a fost? Unde este? Unde va fi?
Raspunsul in veti gasi, poate, fotografiile de mai jos:
Acest tip de comunicare indirecta este des intalnit si, a fost multa vreme enervant cel putin pentru mine. Am fost reticenta in a asculta oameni vorbind despre altii oameni, cand acestia nu sunt de fata. Mi se parea nedrept sa ai ceva de spus si sa nu ii spui direct persoanei despre care iti place sau nu iti place ceva. Iar sa starnesti o discutie in grup doar de dragul de a „diseca” o alta persoana sau comportamentul acesteia ma bloca efectiv, pentru ca nu stiam nici ce sa zic, nici nu imi placea ce auzeam si ma separam de acei oameni din start.
Si atunci mi-am zis, ca ori fac eu ceva pentru a scapa de „obsesiile” mele ori mereu o sa am senzatia asta de separare cand vine vorba de astfel de discutii, care, cu cat imi displaceau mai mult, cu atat parca se lungeau mai tare.
Sa arunce cu pietre cine nu judeca
Imi dau seama ca eu contestam faptul ca unii oameni judeca pe altii, judecata care ma scotea din sarite si ca ceea ce faceam era ca ii judecam si eu la randul meu, ba mai mult gaseam si eu un prieten la care sa ma plang de cat de enervanti sunt cei care „barfesc”. Care era diferenta intre mine si cei ai caror comportament ma agasa? Niciuna. Oricum nu faceam decat sa accentuez o separare si ca eu as fi mai cu mot.
Barfa elimina agresivitatea
Atunci am inceput sa ma uit si la alte aspecte a acestui tip de comunicare. Nu stiu cine a spus ca barfa elimina agresivitatea din oameni. Ca daca un om este nervos pe altul si se duce sa ii spuna ce are de spus se poate ajunge chiar si la violenta, asa ca descarca ce are pe suflet si ce nu ii place la o persoana la o terta persoana si, pana cand cei doi ajung sa se intalneasca acesta se calmeaza.
Barfa insemna grija pentru o persoana
As adauga ca este un si mijloc de a elimina temerile, fricile, ingrijorarile legate de actiunile unei persoane.
Sunt unele culturi in care a barfi sau a povesti despre altii este un mod de viata si o preocupare curenta, mai ales pentru cei care nu au foarte multe activitati profesionale. Pana la urma am constat ca de fapt este un mod de a exprima preocuparea pentru o persoana, grija pentru aceasta, uneori dorinta de a-l sprijini si a cauta solutii pentru a reusi acest lucru.
In pace cu barfa
Si la urma urmei, sunt lucruri pe care nu le poti schimba in altii, in schimb ceea ce poti sa schimbi este modul de a reactiona la ceea ce nu iti place.
In momentul cand reusesti sa vezi si celelalte aspecte, sa intelegi ca si acestea sunt modalitati de exprimare a naturii umane, imperfecta si frumoasa in acelasi timp, reusesti sa te integrezi, sa glumesti, sa te exprimi pe tine insuti si parerile tale, indiferent de subiectul discutiei, fara sa iti mai pese de ce zice unul sau altul, de cum arata binele sau raul, ci doar sa fii atunci in conversatie, egal cu cei din jurul tau si impreuna cu ei.
Acum cateva zile m-am trezit cu dureri cervicale din ce in ce mai mari si mi-am zis ca ajunge, este momentul sa ma ocup in profunzime sa vad despre ce e vorba aici. Ca sa nu mai pierd timpul arunc o privire in cartea lui Valeriu Popa unde stiam ca identificase deja cauzele problemelor de sanatate si scrisese deja solutiile exact la ce ma interesa pe mine, vertebrele cervicale.
La capitolul cauze autorul a scris: reprimarea flexibiliatii, refuzul de a vedea si alte parti ale problemei, rigiditate, incapatinare.
La solutii, contrariul celor de mai sus: flexibilitatesi a privi in toate directiile cu iubire.
Stabilirea unei intentii clare.
Am inceput sa ma intreb cum ar arata flexibilitatea pentru mine si sa las subconstientul sa ma surprinda in cate feluri ar putea sa apara in viata mea flexibilitatea si sub ce forme. Sa fiu curioasa sa vad lucruri la care poate nu m-am ganditpana acum si nu le-am vazut. Din cand in cand imi aduceam aminte de intentia mea si, continuand sa fac relaxat ceea ce faceam, sa ma surprind ca apar lucruri ca urmare a intentiei mele. Aceasta este o practica deprinsa la cursul de Fotocitire, care imi e de folos in multe aspecte ale vietii mele.
Combinarea activitatilor
In primul rand am constatat ca atunci cand stau mai multa vreme intr-o activitate obosesc, devin irascibila si imi piere cheful de a o face. Am constat ca devin mai eficienta daca ma concentrez pe o activitate atat cat imi permite ritmul intern si, cand devin plictisita si am nevoie de recreere, sa trec imediat la altceva, la alta activitate. In felul acesta, imi pastrez interesul, pasiunea si placerea de a face un anumit lucru si sunt eficienta pentru ca acel timp este folosit la maxim. Fac tot ceea ce mi-am propus sa fac, doar ca fac din fiecare atat cat simt la momentul respectiv.
Interesant este ca au disparut lucrurile importante sau urgente si si-au gasit locul si acele lucruri amanate de ceva vreme, mai marunte, dar care totusi trenau undeva si isi cereau rezolvarea.
Trecand cu usurinta de la o activitate la alta, am realizat o multime de activitati si nu am mai simtit nici o oboseala, ci pot sa spun ca m-am odihnit in tot timpul acesta. Nu mai era nimic care „trebuia” facut sau de grabit de finalizat pentru a ajunge sa fac altceva, ci doar lucrul in sine de care ma ocupam. Ma refer aici la orice tip de activitati, de la cele legate de job, cariera, la cele administrative din casa.
Flexibiliate in comunicare
Desi nu sunt neaparat de acord cu tine, pot sa accept cu usurinta acum ca ai dreptate. Si, Doamne, ce usoara mi se pare viata cand te las sa ai dreptate, chiar daca stiu si ca ai putea vedea si alte puncte de vedere, pe care pot sa ti le prezint, sa te ascult, sa te inteleg si sa nu ma supar cand alegi sa vezi doar anumite aspecte ale vietii. Poate la fel fac si eu.
Deschidere in cariera
Da, stiu ce imi place si unde si cum am rezultatele cele mai bune. Am insa multe posibilitati in fata, din care la un moment dat incercam sa aleg, mai bine zis sa decid care mi se potriveste cel mai bine. Si nu era momentul decat pentru a fi deschisa pentru mai multe optiuni, care toate par atractive si pe masura ce apar oferte concrete ajustez evolutia mea.
Mi-am dat seama ca aici m-a inspirat o clienta pe care am antrenat-o la un moment dat. Avea in fata o serie de posibilitati legate de cariera, dar care pareau la inceput ca ori nu i se potrivesc, ori ca nu sunt realizabile si nu stia ce sa aleaga. Dupa o ora de explorat fiecare varianta in parte si vazut ce inseamna pentru ea fiecare lucru la care se gandea, am ramas surprinsa ca, de fapt, in momentul respectiv clienta a constatat ca nu era de luat nici o decizie si era incantata ca orice ar fi ales pe parcurs ar fi fost spre binele ei, iar ceea ce isi dorea se vedea acum mai clar, mai usor si mai atractiv.
Unul dintre lucrurile pe care le iubesc la meseria de Antrenor este ca eu in primul rand am posibilitatea de a invata de la clientii mei.
Variatie in a cere sprijin
Am rugat o prietena sa ma sprijine sa realizez o munca destul de migaloasa pe un text de 100 de pagini. Dupa primele 5 pagini a cedat psihic si mi-a zis ca e prea mult. Atunci am gasit 5 prieteni pe care i-am rugat sa lucram impreuna si sa ma sprijine sa finalizez materialul, astfel incat nu mai e o corvoada pentru nimeni, este accesibil si pot sa o faca in timpul liber.
Miscare.
Pentru cei care sufera de dureri cervicale, unul din motivele concrete este ca stau multa vreme privind tinta la eran. Profit acum de orice imi distrage atentia in jur, de la vorbele auzite in jur, la apelul telefonului, la o alta activitate, pentru a petrece cateva minute cu ochii si corpul in alta parte decat in ecranul calculatorului.
Nu stiu cine va fi, dar stiu ce imi doresc.
Stiu ce imi doresc de la o relatie cu un partener de viata. Am constatat insa ca nu ma ajuta sa stau sa astept la nesfarsit ca celalat sa isi indeplineasca promisiunile si ca atata vreme cat nu exista angajamente clare in relatia noastra pot sa ma simt libera sa imi urmaresc realizarea intentiilor mele si sa gasesc acea persoana care cauta acelasi lucru ca si mine. Si ca nu stiu cine este, ci pot doar sa fiu deschisa sa vad ce apare. Lucru valabil pentru orice fel de relatie, inclusiv de afaceri.
A fost necesar sa vad ce mi se intampla, pentru ce nu mai puteam vorbi la un moment dat si sa imi exprim furia si frustarea acumulate. Spunand doar ce simt si ce imi doresc. Dupa ce am eliberat reziduurile acumulate, am renuntat la asteptari si la sperantele nerealiste, m-am simtit eliberata si impacata ca m-am intors la mine si la ce imi doresc eu, nu la ce isi doresc sau asteapta altii vizavi de mine sau pot sa ofere.
La o zi dupa ce am setat intentia de a vedea ce inseamna flexibilitate pentru mine, durerile cervicale au incetat. Nu de tot, dar acum stiu ce deprinderi noi am de luat in viata mea in permanenta.
Pentru tine cum arata sa ai flexibilitate si deschidere in viata ta?
Daca a fost vreun lucru pe care mi l-am dorit vreodata cu ardoare, a fost sa fiu sanatoasa. Ca noi toti care am trecut prin perioade in care am incercat dureri fizice sau emotionale.
Istoric
Am avut o operatie de hernie de disc cand aveam 28 de ani (era ultima solutie la momentul respectiv sa scap de durerile atroce pe care le aveam atunci). Incercasem fizioterapia, reflexoterapia, acupunctura, laserterapia, medicatia, orice auzisem si tot a trebuit sa apelez la un chirurg ca sa ma simt mai bine. M-au mai lasat durerile, dar dupa 2 ani, dupa un RMN constat ca hernia a revenit si s-a mai adaugat si o spondiloza cervicala.
Fac gimnastica medicala 1 an si jumatate, durerile persista, ma obisnuiesc cu ele, invat ca in criza e necesara odihna si sa iau antiinflamatoare si ca trebuie sa am rabdare sa ies din criza. Gasesc un osteopat, chiropractician, cu multe cazuri in care intervenise cu succes si ameliorase starea pacientilor si care in situatia mea nu a reusit sa-mi imbunatateasca cu nimic starea. Petrec 3 saptamani la mare cu namol si tratamente specifice. Nici o imbunatarire, ba mai mult, la cateva zile se declanseaza o criza.
Gata, refuz sa mai fac gimnastica pentru imbunatarirea starii spatelui, refuz orice tratament exterior, in afara de antiinflamatoare in criza.
Dorinta
Imi amintesc ca vorbeam odata cu o prietena – Antrenor si ca i-am spus ca m-am saturat sa fiu dependenta de gimnastica, fizioterapie si orice alt remediu (care oricum nu functionasera asa cum asteptam) si ca imi doresc pur si simplu sa fiu sanatoasa.
Si in noiembrie 2010 am inceput sa lucrez cu mine intens la capitolul Sanatate si sa vad ce face sa imi declanseze crizele, pentru ca existau si perioade in care ma simteam bine si eram bine si altele care nu intelegeam cand, cum, de ce apareau durerile de spate.
Nu exista nimic in exterior
Primul lucru pe care ti-l spune cineva cand ii povestesti ca ai dureri de spate este care sunt motivele pentru acest lucru. Care sunt lucrurile pe care le-am auzit eu sau le credeam eu a fi cauze?
- Vremea, ceata, ploaia, diferentele de temperatura. Nu spun ca nu or avea vreo legatura pentru unii oameni, dar cum se intampla sa ma simt bine si cand ploua si cand e frig? Constat ca nu este o regula, ca ma simt bine si cand ploua si cand e frig.
- Activitatile fizice. O activitate fizica prelungita in casa, cum a face curatenie ma determina sa am o criza. Angajez o persoana care sa ma ajute la treburile in casa si inainte de a incepe ea sa lucreze in locul meu am alta criza. Ceea ce ma face sa vad ca nici aceste lucruri nu contribuie direct la felul cum ma simt.
- Curentul. Exista vreo sperietoare mai mare in zilele noastre decat curentul pentru cei care sufera de dureri de spate sau de cap si acuza curentul, geamul, vantul, aparatul de aer conditionat pentru felul cum se simt? Refuz cu indarjire sa cred ca aceasta miscare de aer care se numeste „curent” imi declanseaza crizele de spate! Si mai mult, doar in Romania exista aceasta sperietoare numita „curent”. In Spania de exemplu nu au auzit de asa ceva si nu tremura cand un geam sau o usa este lasata deschisa si se tem ca ii imbolnavesc de ceva.
- Inaltimea. Dat fiind faptul ca sunt inalta m-a facut sa cred o perioada ca e o cauza a subrezeniei coloanei mele. Am cunoscut persoane care sunt mignone si se plang de aceleasi dureri.
- Nu sunt o fire sportiva. Da, am crezut si ca din cauza aceasta am avut probleme cu coloana. Am cunoscut si alti oameni, care nu au facut sport la viata lor si nu au avut problemele mele de sanatate.
- Activitatea sedentara. Da, aceasta ar putea contribui la o intepenire a spatelui, atata vreme cat nu alternezi activitatea pe care o faci la birou cu ceva miscare si uiti de tine.
Bun, sunt multe altele, se pot scrie pagini intregi despre cat de inventivi suntem sa gasim un „vinovat” exterior pentru durere, o explicatie in final.
In schimb, continuand sa crezi aceste lucruri ajungi sa constati ca de fapt tu nu poti sa schimbi mai nimic.
Ce se intampla totusi cand apar aceste crize?
Pentru mine a devenit evident ca atunci cand am o suparare, o frustare, un motiv de nemultumire care nu e exprimat, scos la iveala si dat drumul sa se elibereze, apare o criza de spate.
Uneori poate mintea spune ca totul e in regula, incearca sa acopere o evidenta, dar organismul reactioneaza mult mai puternic la subconstientul care resimte ca e ceva care nu provoaca placere si deranjeaza si semnaleaza clar printr-o durere acuta in organism, indiferent unde se localizeaza aceasta.
Habar nu aveam pana recent cat de puternici suntem si cat de intelept este organismul care avertizeaza instantaneu ca e ceva in neregula si ai de luat masuri.
Citisem de mult despre legatura dintre minte, gandire si sanatate, intelegeam ca este posibil dar nu vedeam cum pot eu sa ma insanatosesc folosindu-ma doar pe mine in acest proces de autovindecare.
Ce iti spune tie corpul tau?
Am inceput sa ascult ce spune corpul. Pare straniu sa asculti ce spune coloana, dar este tot un proces de ascultare, a ceea ce ne transmite ceva sau cineva.
In mod clar, atunci cand este suferinda imi spune sa am grija de ea, sa ma odihnesc, sa ma relaxez, sa ma bucur, sa ma simt bine, sa fac orice care ma face sa simt placere.
Tu si sanatatea ta
Cu siguranta nu ne indentificam cu sanatatea noastra, cu afectiunile sau cu starile de spirit. Pe moment poate fi prioritar sa te preocupi de sanatate si da sa ai grija de tine, dar a tine focusul pe faptul ca esti suferind e doar o scuza sa faci altceva in viata sau sa te bucuri cu adevarat de viata si doar sa continui sa fii bolnav. Si viata ta nu inseamna boala, viata este mai mult decat atat.
Primul pas ar fi sa incetezi sa vorbesti despre boala, suferinta si sa te preocupe subiectul boala. A muta intentia pe a fi sanatos este cu totul altceva.
Ce iti place?
Daca acum ceva vreme dura 2-3 zile sa imi revin dupa instalarea unei crize, acum in 2-3 ore imi revin la normal. Vad ce m-a deranjat sau suparat, vorbesc cu cineva despre asta si de obicei aleg o persoana pozitiva, care se bucura de viata, care ma inspira si care imi aduce aminte de pasiunile mele si de ce imi place sa fac si vorbim despre ele. Si in scurt timp toata vibratia mea se ridica, placerea si bucuria coboara in corp si in minte si am iesit din intepenirea care se instalase, fiindca acum ma preocupa altceva, am un vis la care lucrez, ma inspira si ma incalzeste.
Suntem Vindecatori
Nu odata, avand o durere in corp, mi-am mutat toata vibratia (emotii, ganduri, actiuni) spre cu totul altceva, decat ceea ce simteam fizic, ceva intens si care ma provoca si imi placea, iar durerea a disparut instantaneu.
Astfel, capacitatea noastra de autovindecare este mai puternica decat orice alt remediu si functioneaza 100% in orice situatie.
A fi Vindecator inseamna pentru mine a avea capacitatea de a observa si a avea puterea de a lucra cu tine si a aplica ce stii ca functioneaza pentru tine, oricare ar fi lucrul acela, inseamna a fi bland cu tine, a te folosi de toate resursele pe care le ai si a ajunge sa pretuiesti Viata in toate formele ei.
Lumea inconjuratoare este mult mai atenta la aparente decat ar fi cazul. Sa nu uitam totusi ca si noi facem parte din lumea inconjuratoare. In consecinta felul in care ne imbracam le va spune foarte multe celor din jur despre persoana noastra, chiar daca aparent aspectul exterior nu este in concordanta cu cel interior. Poate ca esti un om cu adevarat bun, insa cei mai multi nu au timp sa vada asta, in schimb te vor cataloga rapid doar pe baza hainelor pe care le porti si cum le porti. Personal nu mi se pare corect, dar astfel stau lucrurile si a trebuit sa ma adaptez deoarece sunt interesat in a crea o impresie buna celor din jur. De aceea sunt atent la ceea ce port si cand cobor in fata blocului sa-mi arunc gunoiul menajer. A nu se intelege ca ma imbrac in costum totusi. Nu poti sti niciodata cine te vede si ce impresie isi creaza vis-a-vis de persoana ta, impresie care uneori dureaza o viata intreaga.
A avea un brand personal in vestimentatie insemna sa incetezi a te imbraca cu hainele “altora” si sa porti cu fidelitate doar hainele “tale”. Treptat ele vor incepe sa te reprezinte si sa transmita celor din jur exact ceea ce tu vrei sa transmiti. Nu este un lucru minunat?
Nu stiu ce temperament ai sau ce vrei sa transmiti de aceea nu pot oferi o reteta generala universal valabila pentru toata lumea. Ceea ce pot face este sa abordez foarte pe scurt variantele de imbracaminte cele mai uzuale, astfel ca in urma celor citite de tine sa poti hotara cum va arata brandul tau vestimentar.
- Costumul barbatesc. Este cea mai reprezentativa piesa de vestimentatie masculina. Din pacate marea majoritate a barbatilor isi alege un costum doar dupa criterii de marime si pret. In primul rand atunci cand achizitionati un costum trebuie sa stiti exact pentru ce il cumparati. Un costum nu este doar un costum si gata, nu poate fi purtat oriunde si in orice situatie. Daca achizitionam un costum pentru serviciu el trebuie sa fie in concordanta cu aceasta si nu poate fi purtat si la nunti, botezuri, sau inmormantari. Desigur nici invers. Culorile de baza ale costumelor pentru serviciu sau afaceri sunt negru, gri deschis-inchis, bleumarin. Fiecare culoare in parte are o anumita semnificatie psihologica.
~Negrul este culoarea puterii si a autoritatii. Cand sunteti imbracati astfel intimidati pe cei din jur la nivel subliminal desigur, iar o colaborare bazata pe egalitate iese din discutie.
~Gri deschis – inchis este o culoare neutra care nu transmite prea multe. Este o culoare buna pentru a va “pierde” in multime. In alegerea unui astfel de costum trebuie sa tinem cont de culoarea tenului si a parului. Cu cat culoarea gri este mai deschisa, cu atat ii insuflati celui din fata dvs sentimentul de colaborare.
~Bleumarin este culoarea reprezentativa a omului de afaceri, sau al profesionistului intr-un domeniu oarecare.
Cu cat culorile sunt mai inchise cu atat costumul este catalogat mai elegant. Cu cat vi se vede mai putina piele, cu atat sunteti mai elegant Niciodata nu purtati haina de costum cu maneci prea lungi. Aceasta ori va spune tuturor ca va imbracati cu haine primite de la altii, ori va transmite subliminal ca aveti ceva de ascuns. Ascunderea mainilor are acest efect nedorit.
- Costumul femeiesc. El este reprezentat prin haina si fusta. Sacourile la un nasture sunt cele mai elegante cat si cele mai potrivite pentru orice eveniment, atat de seara cat si de zi. Un aspect important este zona gatului. Daca va lasati descoperita aceasta zona, respectiv adancitura de la baza gatului, va plasati pe o pozitie inferioara fata de cei cau au aceasta zona acoperita. Este un fapt psihologic de care este bine sa se tina seama, mai ales la intalnirile importante de afaceri. Eu personal prefer o femeie imbracata in costum cu fusta decat cu pantalon. Pantalonii nu au nimic feminin in ei, ori la o femeie tocmai in aceasta consta toata frumusetea ei. Fusta trebuie sa se termine pe la mijlocul genunchiului sau 1-2 cm deasupra. Dupa ora 19 se pot purta si fuste mult mai lungi.
Accesoriile atat barbatesti cat si femeiesti, trebuie sa fie intotdeauna de foarte buna calitate. O poseta, un pantof, sau o curea din piele si destul de scumpa nu se demodeaza niciodata. Eu prefer 2-3 astfel de accesorii de cea mai buna calitate decat o garderoba plina de nimicuri ieftine. Si la femei este valabil acelasi lucru ca si in cazul barbatilor, cu cat mai mica este suprafata pielii expuse privirilor cu atat este o tinuta mai eleganta. Depinde de ce vreti sa exprimati, desigur.
Universul vestimentar este deosebit de vast, de la omniprezentii blugi pana la pantalonii scurti…..de la fustele pana in pamant, pana la cele purtate doar pe post de curea…..etc.Totul tine doar de tine. Trebuie avut in vedere ca te imbraci pentru tine, in functie de conformatia corpului tau si de personalitatea ta. Sunt unii oameni care par a se imbraca in ciuda cuiva anume, insa tot ei au de pierdut in ochii celor multi care ii vad.
Pablo Picasso spunea ca toti copiii se nasc artisti. Societatea de consum din ziua de astazi nu are nevoie de artisti, de aceea educatia primita in scoli se inscrie pe alt fagas, de aici si irosirea acelei minunate trasaturi umane si anume creativitatea. Din acest punct de vedere nu este de mirare ca oamenilor contemporani le plac doar povestile gata scrise si potecile gata batatorite, evident de catre altii.
In domeniul vestimentar aceasta se traduce prin stabilirea de catre o mana de oameni, a culorilor sau a tipului de imbracaminte care “se poarta” anul acesta, iar restul oamenilor fac toate eforturile necesare (fizice, financiare…) pentru a se incadra in tiparele prestabilite. Of ce trist. “Anarhistul” din mine ar purta mereu exact pe dos ca o forma de protest.
Totusi creativitatea inca exista in fiecare, iar datorita faptului ca nu exista in aceleasi doze o face atat de nepretuita. Aseaza-te in fata unei oglinzi si priveste-te cu atentie. Iti place ceea ce vezi? Daca da, este in regula. Daca nu, incepe sa schimbi. Schimba haine, culori, accesorii, coafuri….etc. Ideea este sa arati si sa te simti bine. Odata identificata o anumita linie vestimentara care iti place, ramai consecvent ei. Cumpara-ti haine doar din linia respectiva si intotdeauna de buna calitate. Nu le schimba ori de cate ori vezi la TV sau citesti prin nu stiu ce revista ca in acest an se poarta “violet”. Nu uita un aspect deosebit de important : Un om curajos formeaza o majoritate, indiferent de numarul celorlalti.
Pe de alta parte hainele fac parte integranta a mesajului pe care vrei sa-l transmiti celorlalti. Indiferent cum vrei sa pari in ochii celorlalti, sobru, vesel, pesimist, nonconformist, periculos….hainele te ajuta in mare masura. Greseala pe care o fac multi este ca nu se hotarasc asupra unui tip de mesaj, purtand haine la intamplare fara nici un pic de logica. Mesajul transmis astfel este unul cu conotatii negative pentru persoana in cauza. Poate ca nu arati rau, dar nici memorabil. Daca nu poti merge lejer cel putin un kilometru pe tocuri cui, inseamna ca nu sunt pentru tine. Educati-va ca atunci cand mergeti la cumparaturi sa nu cumparati marci, ci ceea ce va sta cu adevarat bine.
Adevarata provocare in viata nu este sa emiti idei noi ci sa te eliberezi din ghiarele ideilor vechi si fixe. Cu siguranta si tu esti sclavul unor astfel de idei. Unele poate ca sunt sanatoase, insa altele cu siguranta nu. Pentru a le identifica in ceea ce priveste imbracamintea, scrie pe o foaie toate lucrurile pe care le consideri interzise sau obligatorii in materie vestimentara. Apoi opreste-te cateva momente asupra fiecaruia. Vis-a-vis de persoana ta, chiar este interzis?….chiar este obligatoriu? Conceptiile tale limitative sunt reale sau sunt doar insusite de la altii?
Insa care este miezul problemei? De ce o haina arata groaznic pe cineva, pe cand aceeasi haina straluceste pe altcineva? Acest lucru se intampla deoarece intotdeauna, dar absolut intotdeauna magia si farmecul personal interior al fiecaruia transpare dincolo de superficialitatea vesmintelor. Un om bogat se poate invesmanta intr-un costum scump in valoare de 5000 de dolari, insa daca starea interioara este deplorabila, el va avea aerul si infatisarea cuiva inbracat intr-un trening cumparat cu 3 dolari. Toata maretia exterioara a omului este doar o mica stralucire a celei interioare. De aceea pentru a arata bine pe dinafara trebuie sa arati bine si pe dinauntru. Daca arati bine pe dinauntru aproape ca nici nu mai conteaza cu ce te imbraci, atata timp cat sunt haine curate. Acesta ar trebui sa fie punctul de plecare pentru toata lumea.
Construiti-va universul interior format din ganduri si sentimente armonioase iar hainele si accesoriile pe care le veti alege vor avea rolul doar de a da de stire tuturor despre asta.
Cine nu isi doreste sa se simta bine? Cine doreste sa se simta bine in orice circumstante ale vietii? Eu una da. Cu toate acestea, uneori starea mea de bine era atacata de ceva nedefinit si atunci m-am apucat sa analizez ce interfera cu starea mea de bine, astfel incat sa ma pot descotorosi de acei inamici. Constientizarea este curativa. E necesar sa fie permanenta insa.
Cand ma refer la starea de bine, ma refer la starea de liniste, de pace, de bucurie si chiar de sanatate.
Care sunt acei infractori care atenteaza la starea de bine?
Asteptarile
Cum recunosti ca ai asteptari? Cand te surprinzi ca starea ta de bine este afectata de faptele cuiva sau felul cuiva de a fi, cand el se comporta intr-un fel sau face ceva si tu te astepti la altceva din partea acelei persoane. Cand primesti 1 leu si te astepti sa fi primit 2 lei. Cand iti propui anumite obiective si rezultatele pe care le obtii nu sunt pe masura lucrurilor pe care ti le-ai dorit si experimentezi o stare de nemultumire, insatisfactie, neplacere, neimplinire.
Daca te uiti in urma si realizezi ca nu odata ai primit ceva sau ai avut ceva si tot nemultumit si nesatisfacut erai, poti sa vezi ca e un mecanism care ruleaza de ceva vreme in interiorul tau.
Nu e nimic in neregula in a avea asteptari. Acestea ne aduc mai aproape de ceea ce ne dorim. Ideal este sa nu uitam sa identificam ca fiind asteptari si nu cine suntem cu adevarat: sursa de iubire, creativitate, bucurie, prosperitate.
Focusul pe ce ar trebui sa faca sau sa nu faca o alta persoana, duce la pierderea Puterii si a starii de bine, in loc sa ne concentram asupra propriilor senzatii si sentimente, sa le constientizam si sa facem ce avem de facut noi, independent emotional de altii.
Neprevazutul
Planificarea face parte din viata cotidiana. Ne planificam un concediu, sa cumparam ceva anume la un moment dat, evolutia unui contract, a unui bussines, etc. Dar poate ca intervine ceva, care dincolo de ceea ce am crezut noi ca este cursul normal al evolutiei „asteptate” si atunci nu mai suntem in control, nu mai stim ce urmeaza, cum va fi, ce va fi.
Acest „Neprevazut” ataca starea de bine, suntem aparent in deriva si nu stim cum sa gestionam ceva care nu a fost preconizat. De aceea in bussines, exista stiinta gestiunii riscului. In viata de zi cu zi nu prea ne gandim la Neprevazutul care poate sa apara pe parcurs si cu toate acestea uneori este inerent.
Nerabdarea
Dorinta de a fi altundeva decat unde esti in momentul de fata, de a face si a avea altceva decat este in momentul actual, cu alte cuvinte: neprezenta. Zadarnic astepti sa fie mai bine mai tarziu, mai ales daca nici nu ai identificat acel bine, ce astepti prin acel bine, cum l-ai recunoaste si in ce anume se materializeaza. Pana nu incepi sa te simti bine in momentul de fata, sa te bucuri si sa experimentezi satisfactia si placerea in momentul actual, nici urmatoarele momente nu au cum sa fie diferite, ci doar, eventual sa se inrautateasca, pentru ca asteptarea este nerealista, iar speranta desarta.
Drobul de sare
Mintea noastra e mereu pusa pe construit scenarii. Daca mai are si patima de a crea scenarii de groaza, cu ce ni se poate intampla, cand nu s-a intamplat nimic, nici nu traim in prezent, nici nu putem pastra o stare de constienta asupra ceea ce este si ce putem face astfel incat sa imbunatatim ceea ce ne dorim sau sa realizam ceea ce ne-am propus.
A renunta la ingrijorari necesita o practica si prezenta constanta, pana cand aceste obisnuinte sunt date uitarii si inlocuite cu altele mai vesele si mai practice. Pentru a scapa de temeri si ingrijorari de preferat ar fi concentrarea pe prezent, ca si a te intreba pur si simplu: Si ce daca se vor intampla aceste lucruri? Ce voi face mai departe?
Interpretarile
Si cineva a spus ceva si noi am interpretat altceva. Las ca stiu eu ce ai vrut sa spui. Si de cele mai multe ori nu auzim ce ni se spune ci doar interpretam in fel si chip. Suntem o masinarie de facut semnificatii si pana nu te prinzi ca tu asculti ceea ce este deja in capul tau si ca incerci sa interpretezi ce spune o persoana dupa ceea ce stii deja esti total deconectat, in suferinta si in nedumerire.
A asculta curat (fara a interpreta), a comunica ceea ce nu ai inteles, a verifica mesajul pe care l-ai transmis sau l-ai primit face parte din placerea de a fi cu cineva si a avea o conversatie de calitate.
Si daca scopul este sa ai o stare de bine, indiferent de circumstantele care pot aparea la un moment dat, dupa identificarea inamicilor de mai sus, urmeaza acceptarea lor si, evident, de luat focusul de pe inamici simutat pe starea de bine.
Nu putine sunt lucrurile pe care „trebuie” sa le facem, cele pe care consideram ca e necesar sa le indeplinim, desi nu avem un prea mare avant si sunt o multime de alte lucruri pe care am prefera sa le facem in locul lor. Unele le facem din automatism, au intrat deja in obiceiul nostru de a le realiza si nu ne gandim prea mult la ele. De altele ne plangem ca le avem de facut si le indeplinim sau nu. Oricum ele ne „stau pe creier”, mai ales daca le amanam de ceva vreme.
Diferenta intre „trebuie” si a vrea ceva cu adevarat
Asa mi s-a intamplat mie in ultima vreme. Acum 1 an m-am inscris la un curs ale carui materiale urma sa le studiez acasa si sa trimit temele pe care le aveam de facut, ca urmare a studiului si practicii individuale pentru a obtine diploma.
Imi doream enorm sa imi termin temele respective. O parte din teme, cele practice le facusem, dar cele mai „teoretice” unde aveam de scris eseuri si note nu ma atrageau deloc. Culmea, ca de scris imi place sa scriu, dar nu teme si nu ca am ceva de facut pentru ca trebuie. Eu scriu usor atunci cand ma pasioneaza un subiect, care vine si curge cu naturalete, iar cuvintele vin de la sine. Ei, pe langa „temele” astea ma invarteam de multa vreme si ma stresau pentru ca nici un chip nu ma atragea sa le fac. De remuscari ce sa mai vorbesc, investisem timp, energie si bani pe tot parcursul anului trecut si daca nu terminam ce imi propusesem nu imi atingeam scopul. Stiam ca sunt importante pentru mine, dar nici chip sa ma apuc de ele.
Cum iesi din zona in care nu iti place sa fii?
Mi-am dat seama ca e necesar sa vina o idee care sa fie atat de puternica incat sa ma atraga de la sine sa imi fac temele, ceva care sa ma inspire atat de mult sa le fac incat sa uit ca sunt „teme”, ca „trebuie”, ca „nu stiu ce am de scris”, ca „nu am chef de ele”, ca „e greu”, ca „nu imi place” – tot noianul de ganduri care ma tineau in loc. Pur si simplu un motor care sa vina din interior la fel ca atunci cand sunt intr-o intentie clara si am o dorinta puternica si ma trezesc singura indreptandu-ma acolo unde trebuie sa ajung si atragand ceea ce caut.
Nu stiam care idee, ce era important pentru mine la aceste teme, astfel incat sa ma atraga sa le fac cu usurinta si sa nu ma gandesc ca e doar un „trebuie” la mijloc.
Deschidere
Intr-o zi ascult o prietena povestind despre experienta ei in maternitate. Fiind insarcinata si sub amenintarea unui avort iminent, ultimele 4 luni de sarcina le-a petrecut in maternitate sub atentia medicului si fara sa faca nici un efort. 4 luni pe care le-a petrecut pe patul unui spital, in conditiile de spital, care la noi nu sunt grozave, departe de familie, de casa ei, pentru a putea pastra copilul pe care il purta. Doctorul l-a final i-a spus ca nu credea ca va putea duce la bun sfarsit sarcina.
Ce ma inspira aici?
Atunci am realizat ca scopul ei a fost sa duca la bun sfarsit sarcina (evident sa aiba copilul pe care si-l doreau) si ca pentru mine este la fel de important sa finalizezceea ce am inceput.
Aha, deci asta ma inspira, asta imi doresc mult, sa finalizez ceea ce am inceput, cursul, temele, sa primesc diploma pe care mi-o doream!
Ce se intampla pe urma?
Si m-am trezit in week-end, ca imi deschid manualele, fisierele si incep sa lucrez, simplu, natural, scriind tot ceea ce aveam de scris, cu pasiune chiar! Si temele au inceput sa curga una dupa alta, surprinzandu-ma usurinta cu care veneau ideile si stateam sa le fac, fara sa ma plictisesc.
A fi in flux
A disparut „trebuie”, a disparut obligatia de a face ceva, a venit din subconstient doar lucrul pe care il identificasem ca fiind important pentru mine si care m-a dus sa imi indeplinesc visul. Astfel, a revenit pasiunea, usurinta si bucuria pentru ceea ce imi place sa fac, sa studiez, sa invat si sa scriu.
Ce este important pentru Tine in fiecare lucru pe care doresti sa il faci?
Majoritatea oamenilor duc o existenta pasiva, preferand doar sa reactioneze la ceea ce se intampla in jurul lor, decat sa actioneze. Din acest punct de vedere putem clasifica oamenii in trei categorii:
Cei care fac ca lucrurile sa se intample.
Cei care privesc cum lucrurile se intampla.
Cei care exclama plini de mirare:”ce s-a intamplat?”.
Este lesne de inteles ca cele mai mari recompense de la viata le primesc cei din prima categorie. Din pacate acestei categorii ii apartin doar o mica parte dintre oameni. Nu sunt nici naiv nici idealist, stiu ca nu au cum sa faca parte chiar toti, insa am convingerea ca toti ar trebui macar sa incerce. Lumea ar fi cu totul alta. Am mai spus-o si am sa o tot repet, vreau sa te provoc sa gandesti. Poate ca ai gandit si pana acum insa daca nu esti multumit de situatia ta actuala, trebuie sa incepi sa gandesti diferit. Definitia nebuniei in viata este sa tot repeti aceleasi lucruri insa sa te astepti la rezulate diferite. Stiu ca asta va pare deja un cliseu demult expirat, mai stiu totodata ca multe dintre lucrurile pe care le tot amintesc in articolele mele, par asemenea. Pe de-o parte par astfel deoarece in literatura de specialitate sunt intens folosite, iar pe de alta parte le stiati deja. Aceste adevaruri trebuie doar reamintite. Multe dintre aceste concluzii le-am tras fiecare dintre noi de-a lungul vietii, doar ca fiind incomode, am preferat sa le dam repede uitarii. Insa viata este un profesor deosebit de eficient. Ne ofera tot felul de lectii, iar pana nu le invatam suficient nu ne permite sa mergem mai departe. De aceea multi dintre noi, ramanem blocati la diferite varste, incapatanandu-ne in continuare in a nu accepta si invata anumite adevaruri universal valabile. In continare am sa trec in revista cateva astfel de adevaruri specifice celor din categoria intai de mai sus. Fac acest lucru in dorinta de a vi le reaminti atat voua cat si mie deopotriva.
1. Locul intai nu este neaparat opusul esecului, sau singura alternativa. Un alergator poate ajunge ultimul intr-o cursa, dar daca si-a depasit propriul record inseamna ca a castigat. Trebuie sa elimini gandirea cum ca, doar daca iesi pe locul intai merita sa participi. Viata este mult mai complexa decat atat. Cand ai o idee, iesi din rand si actioneaza. Nu este important daca vei fi unicul castigator. Nu exista asa ceva, putem castiga pe termen lung doar impreuna. Iesi din rand si incepe o activitate pe cont propriu, iesi din rand si aplica pentru un job competitiv, iesi din rand si spune-i cuiva ca il iubesti sau ca regreti ce i-ai spus….etc. Trebuie doar sa elimini frica ca nu vei fi pe locul intai. Daca procedezi astfel, toate locurile de pe podium vor fi ocupate de tine, in competitia cu tine desigur, dar este singura competitie ce merita cu adevarat a fi purtata.
2. Ingrijorarea da de regula unui lucru oricat de neinsemnat, o umbra oricat de mare. In viata am avut parte de o sumedenie de nenorociri, noroc ca majoritatea nu mi s-au intamplat in realitate niciodata. Va suna cunoscuta fraza aceasta? In mintea noastra au loc majoritatea dramelor si tristetilor posibile din aceasta lume, dar din fericire raman doar la acel stadiu. Statisticile au relevat faptul ca 90% dintre ingrijorarile la care ne gandim zilnic nu se vor intampla niciodata. De aici mai este doar un mic pas pana la teama. Teama de a iesi din rand si de a actiona. Tot din teama stai aparent linistit in banca ta si astepti sa vezi cum evolueaza lucrurile in jurul tau, insa daca nu iei initiativa si nu te implici voluntar, lucrurile au intotdeauna tendinta de a evolua negativ. Acesta este unul dintre marile mistere ale vietii, cu care nu merita sa ne chinuim mintea, doar sa prevenim printr-o anticipare corecta.
3. Nimeni nu stie cu adevarat cat de repede poate inota, pana nu are un rechin pe urmele lui. Uneori suntem lenesi, delasatori sau chiar gresit intentionati. Este normal sa trecem prin diferite stari de-a lungul vietii. Daca este normal, nu inseamna neaparat ca ne este si benefic. O astfel de perioada ne poate strica ani intregi de munca din trecut. Ce putem face? Cea mai buna solutie, asa cum o vad eu, este sa iesi din rand si sa te pui deliberat in fata unui rechin. Practic ai putea sa rogi pe cineva de incredere si pe care il respecti, sa fie cu ochii pe tine si sa te sanctioneze intr-o forma sau alta, ori de cate ori constata ca ai deraiat. Si stii foarte bine ca, cu totii deraiem din cand in cand si este extraordinar cand cineva observa asta si ne trage inapoi pe sine. Alt mod este de a-ti face cat mai publice scopurile, lasand apoi ca teama de a nu fi ironizat de cei din jur sa te impinga mereu inainte.
4. Cei care doar stau si asteapta nu vor descoperii niciodata izvorul bogatiei. Ei vor primii doar frimiturile ramase de la cei care au actionat si au descoperit sau creeat acele izvoare. Existenta majoritatii oamenilor este doar o continua si obositoare alergatura dupa bani. Ei fac aceasta deoarece au preferat intotdeauna sa caute doar banii, cedand altora dreptul de a cauta, sau creea, izvoare de bogatie. Daca vrei sa fi bogat, trebuie sa iesi din rand si sa actionezi. Nu ai cum sa te imbogatesti doar asteptand sau reactionand la ceea ce fac altii. Ce sanse de castig ar avea o echipa de fotbal daca ar sta cu totii doar in propria jumatate de teren?
5. Intotdeauna la trezire lumina este dureroasa. Nu avem ce face, trebuie sa trecem peste aceasta, altfel ne vom zbate toata viata in intuneric si ignoranta. Cei din prima categorie au inteles si apoi depasit acest moment. Poate au fost nevoiti sa infrunte criticile venite din partea familiei, poate ironiile cunoscutilor, poate obstacolele din propria minte….insa uite unde sunt ei acum. Si pe ei i-a durut aceasta trecere, insa alternativa era total inacceptabila. Alternativa era o viata irosita si un potential pierdut. Viata ta cum este?
In fiecare zi poti muri cate putin sau poti renaste in aceeasi masura. Esti artizanul propriei tale vieti. Trebuie doar sa iesi din rand si sa actionezi. Nu mai privi de pe margine. Dintre toate miliardele de oameni care s-au perindat pe acest pamant, nu a mai existat nici unul ca tine. Esti singura si cea mai buna varianta a ta. Viata pe care o ai acum este o sansa pe care nu iti poti permite sa o ratezi!
Cand ma refer la vibratie ma refer la suma tuturor gandurilor, emotiilor si starilor pe care le ai la un moment dat despre un subiect anume. Poate fi despre starea ta financiara, poate fi despre sanatate sau despre relatiile pe care le ai la un moment dat.
Dincolo de tot ceea ce stim ca avem de facut intr-un domeniu anume, dincolo de actiunile pe care le luam ca sa ne atingem obiectivele si visele, o contributie insemnata o are vibratia noastra.
De exemplu, cum crezi ca poti atrage bogatia, sanatatea sau relatia pe care ti-o doresti, atata vreme cat tu crezi ca aceste lucruri sunt departe de tine? Ele nu au loc, nu au spatiu unde sa intre, pentru ca vibratia ta este joasa, acolo predomina ingrijorarile, preocuparile, temerile, neputinta. In acest spatiu increderea in tine si in cine esti tu este scazuta, deschiderea pe care o ai catre infinitele posibilitati ale universulului este redusa.
Noi asteptam sa ne simtim mai bine dupa ce vom avea ceea ce ne dorim, banii, sanatatea, relatia, etc. Din pacate, lucrurile stau exact invers. Dupa ce ne vom simti mai bine, vor aparea si lucrurile materiale sau oamenii pe care ni-i dorim, pentru ca la nivelul de energie vibrationala pe care il avem la un moment dat corespunde o anumita realitate fizica. Ridicand energia vibrationala, dorintele incep sa se materializeaza si in planul fizic.
Din fericire, emotiile negative care apar sunt vitale, ele creaza spatiul de a ne extinde. Daca nu ne-am fi dorit ceva, nu ar fi aparut nici acele emotii negative, care sa ne faca sa ne extindem catre implinirea dorintei noastre.
In acest articol voi vorbi despre cresterea constienta a nivelului de vibratie. Voi alege pentru a exemplifica, cat mai clar si simplu, ce am constientizat ca era in viata mea pana la un moment dat intr-un anumit domeniu, ce imi doresc de fapt si cum ajung acolo.
Fiecare este invitat sa lucreze cu un domeniu din viata lui. Eu voi veni cu doua exemple personale din domeniul relatiilor si cel financiar, pentru a facilita intelegerea.
Ce am constientizat?
In relatii: Ca nu eram sigura ca e partenerul ideal pentru mine. Ca nu eram multumita de partenerul pe care il aveam pana acum. Ca daca nu imi vorbea despre ce imi doream eu sa aud in momentul respectiv, ma irita. Ca daca vorbea de munca lui, imi doream sa vorbeasca despre dragoste, ca daca vorbea despre iubire, erau chestii care ma faceau sa ma intreb, dar oare nu ma vrea doar pentru corpul meu? Ca daca nu gaseam ceea ce ma asteptam eram dezamagita si atunci starea mea o transferam inconstient si celuilat, chiar fara sa folosesc cuvintele: ca dezamageste si nu se ridica la inaltimea asteptarilor persoanei iubite. Si multe alte lucruri pe care le-am constatat pe parcurs.
Ce imi place, de fapt?
Imi place caldura, bucuria, libertatea, veselia pe care o simt intr-o relatie si in viata, indiferent cine este acea persoana. Imi place sa zbor, sa visez, sa implinesc ce imi doresc, imi place sa fiu fericita si sa vad fericiti oamenii in jurul meu.
Cum incep sa cresc vibratia?
Mihai Petra, in articolul sau, Cunoaste adevarul iar acesta te va…… infuria! explica de ce nu functioneaza afirmatiile pozitive atunci cand parte din noi nu le considera a fi adevarate.
De aceea primul pas este sa incepi sa construiesti cu ceea ce stii ca este deja adevarat pentru tine.
In relatii: Stiu ca este barbatul potrivit pentru mine. Stiu ca am deja dragoste, pasiune, iubire, ca ma face sa ma simt dorita, iubita, apreciata, admirata, in siguranta cu el, ca mereu vreau sa dau ce e mai bun din mine si sa cresc dragostea, iubirea, prietenia, increderea in noi insine si in relatia noastra.
In domeniul financiar: Stiu ca am avut intotdeauna resurse pentru ceea ce mi-am dorit cu adevarat.
Si, pe masura ce vibratia / credinta ta creste, poti sa adaugi din ce in ce mai multe lucruri la ceea ce stii si iti da puterea de a construi mai departe: casa, profesia, viata pe care o visezi.
Cum imi dau seama ca nu sunt pe vibratia care imi aduce ce imi doresc in viata?
Ei, si fiindca exista un decalaj intre ceea ce iti doresti cu adevarat si ce a fost semanat pana acum, vor fi momente cand este posibil sa apara acei bondari care bazaie si care iti vor mai aduce aminte, din cand in cand, ca ai temeri si ingrijorari. Si te gandesti, ce mi se intampla acum este adevarat sau doar e o ingrijorare?
Cum pot sa ma ridic?
Constientizand gandurile negative, care nu fac parte din ceea ce iti doresti cu adevarat, acceptandu-le, eliberandu-le si mergand mai departe. Rapid.
Daca ai semanat lalele negre pentru ce sa te plangi ca nu au iesit lalele roz?
Cum mentin vibratia?
Zilnic, concentrarea ta este necesar sa fie pe vibratia pozitiva.
Poti alege un gand care te inspira in acel moment si focusul sa fie pe acesta, pana cand vine alt gand si apoi alt gand, care construiesc casa visurilor tale.
In domeniul financiar:
- Ziua 1: Poate nu este asa de greu sa am 1000 de euro pe luna!
- Ziua 2: Poate nu este asa de greu sa am 1000 de euro pe luna!
- Ziua 3: Este foarte posibil sa am in curand 1000 de euro/luna din ceea ce imi place sa fac si mi-e drag si nu numai.
- Ziua 4: Este foarte posibil sa am 1000 de euro pe luna curand din ce imi place sa fac sau din orice alta sursa!
- Ziua 5: Gandul meu astazi este: sunt inconjurata de bogatie, abundenta, dragoste, sustinere.
- Ziua 6: Exista intotdeauna mai mult decat imi imaginez eu ca pot cere, doar sa raman deschisa la ceea ce imi vine si sa primesc.
- Ziua 7: Sunt foarte aproape de tot ce imi doresc.
- Ziua 8: Banii abia aspteapta sa vina la mine.
- Ziua 9. Banii sunt o forma de manifestare a dragostei.
- Ziua 10. Dragostea este peste tot.
Toata aceste afirmatii sunt orientative si prezentate doar pentru a fi o sursa de inspiratie, este necesar ca fiecare sa isi gaseasca propriile ganduri. Timpul necesar cresterii vibratiei depinde de la persoana la persoana.
Daca iti place sa scrii lucrurile pe care ti le doresti, poti sa le recitesti. Atunci cand le-ai scris, ai facut-o din toata inima si acolo se afla semintele care aduc rodul, bucuria, entuziasmul din tine.
Este suficient sa stii ce iti place si ce iti doresti si, daca te concentrezi pe aceste lucruri, ajungi acolo unde ti-ai propus. Este drumul cel mai simplu.
Ce altceva te sprijina sa construiesti pas cu pas vibratia ta?
In fond, este vorba de a creste credinta ca poti sa ai tot ceea ce iti doresti cu adevarat. La ce altceva mai poti apela? La religia ta, la meditatii, la vreo fraza care te ajuta sa iti mentii credinta, la ingerii tai protectori, la vreun prieten care sa iti aduca aminte de visul tau, nu stiu, fiecare stie ce e mai bine pentru el.
Nu in ultimul rand, a te bucura zilnic de ceva, ORICARE ar fi acel lucru, contribuie esential la ridicarea vibratiei si starii tale de bine.
Cum iti dai seama ca progresezi?
Una dintre masurile cele mai simple de a vedea ca vibratia ta creste, este ca, pe masura ce constientizezi si dai deoparte lucrurile care te deranjeaza, te linistesti si apoi apar altele noi care te deranjeaza, ceea ce e de bine! Inseamna ca s-a facut loc sa atragi noi si noi lucruri pe care le poti constientiza si imblanzi si ca te apropii de locul pe care ti l-ai imaginat in inima ta. Ca devii din ce in ce mai sigur pe tine, ca ai din ce in ce mai multa incredere si ca, efectiv, vezi, simti, auzi, mirosi ca se intampla ceea ce ti-ai dorit, pe masura ce vibratia ta a crescut.
Care e frecventa pe care o alegi?
La un moment dat, vei constientiza ca va fi suficient sa faci un pas ca sa treci dintr-o vibratie in alta sau dintr-o stare in alta, de la mai putin bine cu tine, la liniste si pace si posibilitatea de a crea in continuare. Depide de tine cat stai in frecventa in care esti la un moment dat si de cat de repede te muti in spatiul in care tu infloresti, radiezi de caldura, bucurie si viata prinde aripi.
Cel mai important organ omenesc este creierul. Desigur, parerile pot fi impartite, insa puteti accepta faptul ca prin activitatea creierului influentam starea de sanatate a intregului organism. Inclusiv viata sociala pe care o avem este influentata in cea mai mare masura tot de catre creier.
Creierul este o masinarie de calcul extraordinara. Daca ar fi sa se construiasca un computer care sa egaleze uriasa putere de calcul si anticipare a creierului omenesc, ar fi necesar unul de marimea unui bloc cu zece etaje. Mintea noastra este impartita in doua entitati distincte, mintea constienta si respectiv inconstienta. Tot ceea ce reprezentam in mod real ca fiinta omeneasca se afla depozitat in subconstient. Subconstientul este adevarata forta a omului, insa in stare bruta.
Cheia acestei forte o reprezinta mintea constienta. La o prima vedere lucrurile stau in felul urmator: intr-o secunda oarecare mintea constienta foloseste pentru activitatile curente de gandire cca. 2 mii de celule neuronale, in timp ce exact in aceeasi secunda, subconstientul foloseste aproximativ 4 miliarde de celule neuronale pentru activitati stiute doar de el. Oare privind acest raport, cine conduce pe cine?
Nu va lasati pacaliti. Desi mintea constienta este incomparabil mai mica, ea are puterea de a influenta subconstientul spre a-si indrepta fortele intr-o directie sau alta. Mintea constienta este asemeni unei furnici asezata pe capul unui elefant, reprezentand mintea subconstienta, insa furnica respectiva poate sugestiona elefantul pentru a merge intr-o directie sau alta. De aceea adevarata batalie pe care trebuie sa o purtati este cu mintea constienta. Castigand batalia respectiva, castigati de fapt intregul subconstient de partea voastra.
Cum puteti realiza acest lucru? Unii oameni prefera afirmatiile. Sunt si eu de acord cu aceasta metoda cu un singur amendament, trebuie folosite afirmatii adevarate. Totusi desi simplu la prima vedere, este o munca destul de dificila, deoarece unul din rolurile mintii este si acela de a diviza. Si in mintea ta este un fel de democratie, iar pe langa tine se mai afla si opozitia. Ori de cate ori afirmi in mod intentionat unele lucruri in dorinta de a-ti impresiona subconstientul, opozitia isi va face datoria contrazicandu-te in permanenta. Din acest duel verbal din mintea ta, nu va castiga cu adevarat nimeni. Nebunii sunt sclavii propriei minti, in timp ce inteleptii ii sunt stapani. Haideti sa invatam mai eficient sa punem punct propriei sclavii.
O metoda de a influenta mintea constienta, este folosirea talismanelor sau a oricarui alt obiect. Este o metoda deosebit de puternica si insasi religia se bazeaza pe ea. Principiul care sta la baza acestei metode desi este promovat intens de catre biserica, nu are nimic religios in sine, de aceea poate fi asimilat si aplicat in oricare alt domeniu vizat de noi. Atunci cand abordezi public subiecte ca politica sau religia, inevitabil trebuie sa te pregatesti si de discutii in contradictoriu. In consecinta este posibil sa nu fiti de acord cu mine despre ceea ce voi scrie in continuare, insa iata care este punctul meu de vedere: orice obiect, icoana, lantisor, bratara…etc, are putere in mod real exact atata cata ii dai tu. Obiectele in sine sunt simple obiecte, insa ceea ce le da putere si influenta este credinta ta in ele. Credinta insuflata de subconstient este ceea ce te ajuta in mod real, si ea doar se sprijina pe acele obiecte. Cu alte cuvinte totul are loc in mintea ta. Unii oameni pot crede in obiecte cu puteri magice, supranaturale…insa este doar o iluzie, ei insisi creeaza acele puteri printr-o credinta puternica.
Cum putem folosi tot ceea ce am scris aici? Foarte simplu, conditionam anumite sentimente sau stari pe care le dorim, de anumite obiecte. Pentru a fi inteles cat mai bine am sa ma dau ca exemplu. De ceva timp port o bratara din cupru. „Cunoscatorii” vor concluziona repede ca ori am citit inunaki, ori chiar sunt reptilian, sau ca as crede in puterile magice ale cuprului. De fapt toate aceste supozitii sunt false. Singurele motive pentru care am ales cuprul sunt ca a fost la indemana financiar si arata acceptabil din punctul meu de vedere. Totusi aceasta bratara a mea este magica. Are puteri extraordinare. Ori de cate ori o pun la mana ma simt excelent, simt ca pot realiza orice imi propun si nimeni dintre cei din jur nu ma poate influenta negativ. Nu-i asa ca este o bratara extraordinara? In realitate este o bratara ca oricare alta, insa o folosesc ca reper pentru a-mi reduce „opozitia” la tacere. Daca doar as afirma toate acele lucruri, dialogul in contradictoriu ar incepe in mintea mea aproape instantaneu, insa acum am bratara. Cu ea nu se mai poate pune nimeni! Stiu poate zambiti, poate suna infantil, insa cu toata maturitatea de care dau dovada, afirm ca aceasta metoda are efecte extraordinare asupra mea. Si ar putea avea si asupra ta, doar alege-ti si tu o bratara „magica”, sau orice altceva. Treptat mintea constienta va asimila toate acele noi idei si nu vei mai avea nevoie de bratara, sau orice altceva porti. Insa la inceput ele sunt niste aliati redutabili in lupta cu propria minte.
Atunci cand cineva iti spune anumite lucruri, doar jumatate din mesaj ramane de la respectivul, cealalalta jumatate o adaugi sau o modifici tu in functie de sistemul propriu de convingeri si modul in care vezi lucrurile. Nu stiu ce vei retine din ceea ce am scris aici si ce vei adauga sau modifica. Valoarea vietii tale nu rezida doar din faptul ca stii, ci din ceea ce faci cu ceea ce stii. In momentul in care te intrebi daca esti fericit, nu esti. In momentul in care te intrebi daca esti implinit, nu esti. La stimulii veniti din exterior trebuie sa raspunzi, nu sa reactionezi.
De aceea pe langa metodele practice ceea ce iti recomand sa retii din acest articol, este faptul ca esti artizanul propriei tale vieti. Crede in tine si in puterea gandului tau, caci este singura putere adevarata de care dispui. Gandul este asemeni unui firicel de apa care se strecoara anevoie printre stanci. Treptat el intalneste alte firicele de apa si apa cu apa adunandu-se se formeaza un torent puternic caruia nimic nu-i mai poate sta in cale. Asta este ceea ce esti!
Acesta nu este un articol tipic celor precedente. El se vrea a fi o invitatie. Te invit sa indraznesti.
Indrazneste sa iti faci numele cunoscut si sa ne spui ce te framanta. Sunt convins ca exista cel putin un aspect al vietii tale care necesita schimbari. Indrazneste si spune aici care este acel aspect, indiferent care este el.
Indrazneste si propune subiecte despre care ai vrea sa citesti in articolele mele viitoare. Viata este extrem de complexa si as fi ridicol sa ma erijez in mare expert atotstiutor a tot ceea ce exista, insa imi asum angajamentul de a cerceta pentru tine, de a citi pentru tine, de a intreba oamenii potriviti pentru tine, iar apoi voi pune la dispozitia tuturor informatia. Indrazneste si participa.
Viata nu iti ofera ceea ce crezi tu ca ai nevoie, ci ceea ce meriti in functie de faptele si gandurile tale predominante. Iti doresti multe insa realizezi foarte putin? Te intrebi de ce? Nu te mai framanta de unul singur. Indrazneste si spune-ne si noua, iar apoi ne vom framanta impreuna. Este nevoie de multi oameni pentru ca o orchestra sa ne incante auzul si sufletul cu acorduri sublime. Orice lucru nou pleaca de la un dialog, fie interior fie cu altcineva. Nu mai incerca de unul singur, indrazneste.
Faci anumite greseli de judecata si astepti ca altcineva sa se auto-sesizeze si sa-ti sara in ajutor. Nu te mai amagi asteptand acest lucru. Oamenii nu au timp sa-ti observe greselile tale deoarece sunt coplesiti de ale lor. Desigur sunt unii care ti le evidentieaza bucurosi fara sa le ceri acest lucru, apoi merg mai departe mandri de isprava lor. Un adevarat prieten dupa ce iti arata unde ai gresit iti intinde si o mana de ajutor pentru a-ti depasi conditia. Indrazneste si spune ce greseli crezi ca faci insa nu stii cum sa le depasesti, iar noi iti vom intinde acea mana de ajutor.
Sunt multi care se plang ca lumea se misca mult prea repede, in timp ce altii, mai putini este drept, se plang de incetineala ei. Ceea ce se pierde din vedere este faptul ca lumea isi are mersul ei propriu si in nici un caz nu il va incetini pentru cei multi, insa s-ar putea sa se grabeasca putin pentru cei putini. Indrazneste si spune-ne care este problema ta de adaptabilitate vis-a-vis de schimbare. In coada oricarui clasament este inghesuiala mare, in timp ce in fruntea lui este loc suficient pentru visurile si ambitiile tale. Indrazneste si iesi din rand.
Creatorul a dat femeii frumusete iar pe barbat l-a daruit cu capacitatea de a o admira. Insa a uitat se pare se ne inzestreze, pe noi barbatii, si cu capacitatea de a o intelege. Te intrebi si tu de ce femeia isi da toaleta ca loc de intalnire, in timp cu tu ca barbat nu vei spune niciodata: „ Hei Vasile, ma duc la toaleta, vrei sa vii si tu cu mine?”. Sau esti obsedat si tu de ce i-au trebuit lui Moise 40 de ani pentru a traversa ratacind desertul, in timp ce o femeie l-ar fi traversat mult mai repede doar intreband? Fii barbat si indrazneste recunoscand care sunt necunoscutele tale privind sexul opus.
Unii oameni mananca pentru a trai, in timp ce altii traiesc pentru a manca. Daca ai grija de corpul tau fizic in primii 50 de ani de viata, el va avea grija de tine in urmatorii 50. Din pacate majoritatea oamenilor gandesc si actioneaza exact pe dos. In prima jumatate a vietii fac tot posibilul pentru a-si distruge organismul, pentru ca a doua jumatate a vietii sa si-o petreaca reparand. Nu deveni si tu responsabil cu propria stare de bine mult prea tarziu. Indrazneste si intreaba despre cum se mananca, respira, traieste….sanatos. Lumea este si asa destul de dificila chiar fiind si tu prezent, nu o face si mai grea prin plecarea ta prea grabnica.
Ignoranta…o binecuvantare sau o boala? Eu evident inclin pentru a doua varianta. Ignoranta este un mod de a trata viata superficial si are la baza conceptul cum ca nimic rau nu ti se poate intampla. Avand un astfel de tipar al gandirii, tindem sa ignoram toate semnalele de avertisment pe care le primim, le consideram chiar adresate celorlalti, noi doar le observam oarecum intamplator. Cu alte cuvinte traim intr-o lume fantezista negand realitatea. Problemele apar deoarece viata nu este niciodata atat de simpla sau de usoara cum am vrea noi sa fie. Orice perioada de tulburari sau greutati este periculoasa, insa si mai periculoasa este negarea realitatii. De alegerile proaste nu vom scapa chiar daca le ignoram efectele, ele se acumuleaza asemeni datoriilor. Daca esti atent la soapte nu vei fi nevoit sa asculti tipetele, insa de regula ignoram soaptele, asa ca tipetele devin inevitabile. Care ar fi atunci cea mai buna strategie de viata? Oricat de demodat ar parea, ADEVARUL este cea mai profitabila strategie in lupta cu tine cat si cu cei din jur.
Tot mai multa lume foloseste si promoveaza tehnica afirmatiilor. Aceasta tehnica presupune repetarea mecanica a unor propozitii cu scopul de a le trece din mintea constienta in cea inconstienta. Multa lume face acest lucru insa sunt foarte putini cei care au rezultate reale in sensul dorit. Daca si tu folosesti sau ai folosit aceasta tehnica insa nu a avut urmarile dorite de tine, iata care este secretul: foloseste doar afirmatii adevarate. Aceasta este cheia care de regula nu a fost inteleasa sau stiuta de majoritatea oamenilor. Daca situatia ta este dezastruoasa in adevaratul sens al cuvantului, iti vei repeta inutil afirmatii de genul: totul este minunat, am o viata extraordinara, mi se intampla doar lucruri minunate…etc. Subconstientul tau simte ca sunt niste neadevaruri, nu il poti pacali, de aceea el va ignora toate aceste afirmatii bine intentionate. Chiar daca adevarul te va infuria, recunoaste-l si accepta-l. Analizeaza situatia adevarata, nu fii ignorant si nega realitatea, cauta solutia de iesire, incepe sa faci ceva in sensul acesta, iar abia apoi poti face afirmatii pozitive in legatura cu ceea ce faci deja. Spre exemplu: „arat minunat deoarece fac sport si mananc sanatos”. Daca nu vei face sport sau manca sanatos, poti sa afirmi ca arati minunat pana la sfarsitul zilelor tale insa realitatea va fi mereu alta.
Succesul in viata apare din micile obiceiuri pe care le urmam zi dupa zi. Succesul de durata nu apare in urma unui singur act, cum ne-ar place sa credem. Multa lume crede ca daca ar castiga la Loto sau ar primi o avansare, viata li se va schimba radical de la mediocritate la succes. Nimic mai fals. Daca astepti si tu o astfel de minune, o poti astepta o viata intreaga, insa am convingerea ca asteptatea ta va fi in zadar. Succesul se cladeste zi dupa zi, prin lucrurile aparent mici si neinsemnate pe care le faci. Prin analogie, desi nu te cunosc, iti pot spune urmatorul lucru: daca viata ta nu reprezinta un model pentru cei din jurul tau, inseamna ca obiceiurile tale necesita unele schimbari. Nu stiu exact ce obiceiuri ai, insa te asigur ca nu sunt bune daca viata ta este doar un avertisment pentru ceilalti. Desigur, pentru a schimba ceva trebuie sa cunosti realitatea, adica ADEVARUL. Orice eroare sau neintelegere din judecata ta poate fi schimbata, cu conditia sa accepti adevarul, respectiv erorile din mintea ta. Nu te mai mintii in continuare, cum ca esti perfect, deoarece nu esti. Poate ca asemeni tuturor te-ai nascut perfect, insa acea perfectiune s-a pierdut treptat de-a lungul copilariei tale. Admite ca ai unele probleme. Spune-ti adevarul. Poate ca la inceput te va infuria, dar pe urma, te va elibera.
Invata sa faci ceea ce este corect chiar daca este greu, decat sa faci doar ceea ce este usor dar gresit. Viata nu iti ofera la tot pasul scurtaturi, doar pentru ca asa spun filmele de la televizor. Trezeste-te. Uita-te atent in jurul tau, care este adevarul? Care este situatia financiara reala pe care o ai? Cum stai cu sanatatea in mod real? Dar cu iubirea? Esti o persoana care poate fi iubita? Ii demonstrezi corpului tau ca il iubesti oferinduri mancare si odihna adecvata. Daca nu faci toate aceste lucruri cat si multe altele, nu te mai amagi spunand in continuare ca va fi bine. Doar recunoasterea adevarului te poate ajuta in mod real. Este singurul inceput pentru o schimbare de durata. Orice lucru neplacut care ti se intampla vine dupa ce a fost anuntat prin cateva semnale, insa daca ignoranta invinge, vei ignora toate acele semnale in detrimentul adevarului. Singurul razboi care merita a fi purtat in aceste vremuri, este razboiul cu propria minte. Fa din ignoranta si minciuna niste inamici declarati, iar adevarul va invinge intotdeauna cu conditia ca batalia sa fie purtata consecvent pana la capat……nu doar Duminica!
Capacitatea de a te proiecta in viitor, de a anticipa consecintele actiunilor trecute si prezente, de a aprecia cu suficienta exactitate realismul asteptarilor tale este, cred eu, un semn de maturitate. Este dovada ca ai depasit stadiul pueril al visarilor fara fundament dar si etapa furtunoasa a deznadejdilor adolescentine.
Regasirea echilibrului rational si a puterii de a merge mai departe sunt absolut necesare in vremurile pe care le traim.
Citeam cu putina vreme in urma ca, in conformitate cu un studiu al FMI, romanii sunt cei mai pesimisti dintre popoarele est-europene analizate, in timp ce, in urma cu doi ani, erau cei mai optimisti.
Dincolo de faptul ca demonstreaza imaturitate consumatorului roman, acest rezultat este ingrijorator si din perspectiva consecintelor sale economice. Lipsa increderii consumatorilor si asteptarile ingrijorator de mari in privinta somajului au potentialul de a sumbina cresterea economica din interior.
Lasand la o parte aceste consideratii macroeconomice, ce se intampla cu oamenii care sunt, in aceasta perioada, prada deznadejdii si pesimismului?
La nivel individual deznadejdea este un sentiment deosebit de puternic, ce nu poate fi usor depasit. Sprijinul celor din jur, al familiei in primul rand, joaca un rol esential in acest context.
Se spune in popor ca “dracu’ nu-i asa de negru” si vorba asta cuprinde multa intelepciune.
In momente de disperare avem tendinta de a vedea lucrurile mai rele decat sunt cu adevarat. La fel cum atunci cand suntem fericiti le vedem mai roz decat ar trebui. Iar studiul amintit tocmai asta ne demonstreaza.
Hai sa incepem prin a face un pas inapoi. Astfe incat sa ne pozitionam „in exteriorul” propriei persoane. Hai sa incercam sa evaluam echilibrat si fara teama situatia reala.
Poate ca este greu, poate ca esti somer, poate ca tocmai ti-a scazut salariul. Stii care-i vestea cea buna? Situatia e temporara. Da, chiar daca ti se pare ca momentul prezent, cu toata durerea lui, nu se va sfarsi niciodata, te anunt ca, in mod logic si inevitabil, el are un final. Unde, cat de indepartat? Asta nu stim inca dar important este sa nu te gaseasca nepregatit.
Asa ca pregateste-te pentru un nou inceput.
Cum?
In primul rand utilizeaza cat mai eficient ceea ce ai in prezent:
v Fa in asa fel incat banii (putini) pe care ii castigi sa iti ajunga macar pentru strictul necesar si incearca sa nu faci nici un fel de datorii.
v Utilizeaza-ti timpul ramas (mai ales daca esti somer) pentru a invata o meserie noua, pentru a-ti dezvolta noi competente sau abilitati. Profita de oferta de cursuri gratuite care se organizeaza pentru someri. Nu inceta nici o clipa sa te dezvolti.
v Cauta (si gaseste) noi oportunitati. Poate e un moment potrivit sa iti iei viata in propriile maini, sa incepi o activitate independenta. Nu-ti fie teama (sau rusine) sa practici o meserie sub nivelul pregatirii tale. Crede-ma oamenii nu au nevoie de diplome inramate ci de persoane care stiu si pot sa le ofere serviciile de care au cu adevarat nevoie.
Am auzit recent de o tanara profesoara care matura scari de bloc pentru a-si plati chiria si de un bariton de la Opera din Timisoara care, in timpul liber, face taximetrie. Nu stiu cum vi se pare voua dar eu ii admir pe acesti oameni. Pentru ca a munci nu e nici o rusine, si, mai mult decat atat, inseamna de un infinit de ori mai mult decat a te lamenta.
Traieste cu speranta in viitor. Pentru ca un om puternic este cel care, doborat fiind, are forta sa se ridice si sa mearga mai departe. Sa o ia de la inceput daca este nevoie dar sa nu se recunoasca infrant, sa nu abandoneze lupta.
Poate ca prezentul nu e asa cum ti-l imaginai dar faptul ca te-ai inselat in privinta asteptarilor tale nu trebuie sa insemne o pedeapsa vesnica. Trebuie sa fie doar o lectie despre asteptari mai realiste pe viitor. Viitor pentru care trebuie sa incepi sa speri, sa visezi si sa lucrezi chiar de azi.
Ma gandeam, nu de mult, ca nu stiu cum este iertarea. Nu o simt. Cuvintele care exprima iertarea, parca nu rezoneaza cu mine. Simt vibratia de recunostinta, simt iubirea (acea caldura care trece prin corp, acea bucurie) dar parca nu simt iertarea. Si, desi se spune „precum si noi iertam gresitilor nostri” mi se pare teoretic, nu posibil pentru o fiinta umana, cel putin nu pentru mine.
In continuarea articolelor trecute, despre tiparele relationale, azi voi merge mai departe.
Obiectivul este impacarea cu mine, cu trecutul meu.
Ce inseamna pentru tine sa fii impacat?
Sa fiu linisitita, sa fiu relaxata, sa ma simt bine, sa simt bucuria de a trai, atunci am posibilitatea sa creez.
Ce mai inseamna sa fii impacat?
Sa iert, dar parca imi lipseste aceasta putere.
Au fost persoane pe care le-ai iertat?
Da, prietenii, familia, colegii. Mi se pare normal ca si eu si altii sa mai gresim din cand in cand.
Si am mai simtit, totusi, iertarea atunci cand m-am conectat la mine si la sinele meu suprem si mi-am dat seama cat negativism i-am trimis de-a lungul vieti (vietilor poate) si i-am cerut iertare. Atunci am simtit cum lacrimile curata ce era blocat acolo.
Pe cine nu ai iertat?
Cred ca in general pe oamenii de la care am avut asteptari, cu care am stabilit lucruri in comun, care au facut promisiuni si care nu s-au realizat atunci cand ni le-am propus. Si, cred ca nu intamplator, au mai revenit in viata mea, pentru a le da o alta sansa de a-i ierta sau pentru a-mi aminti ce lucruri mai aveam eu de curatat in relatia cu ei.
Cine crezi ca are aceasta putere de a ierta?
Dumnezeu / Universul / o forta supranaturala, dar asta este mi se pare supraomenesc.
Daca Dumnezeu / Universul ti-ar da aceasta putere supraomeneasca de a ierta total si profund, care ar fi atitudinea ta vizavi de acele persoane care te-au dezamagit?
Hmm, nu stiu. Cred ca nu as mai vedea faptele persoanelor respective ca pe o greseala fata de mine, ci ca pe o alegere a lor in momentul respectiv, iar respectiva alegere a fost tot ce au putut ei sa faca la momentul respectiv si nu as mai lua-o personal. Ca suferinta pe care am trait-o la momentul respectiv era doar ca urmare a faptului ca luam faptele respective ca pe un afront la persoana mea, cand ceea ce se intampla de fapt avea de a face cu viata omului respectiv si cu modul lui de a gandi si a privi lucrurile. Da, erau lucruri pe care eu le atrageam si blocajele pe care eu le aveam de curatat.
Ar fi ceva diferit pentrut tine in modul acesta de a privi?
Da, pentru ca atunci atentia mea nu ar mai fi asupra persoanelor respective ci asupra mea. Si ca, imi dau seama ca as putea fi ranita decat doar daca ma las eu ranita si ma las victima vietii. Si ca e cazul sa renunt la sensibilitatea care permite sa ma las dezamagita. Sa fiu reponsabila de ce mi se intampla si constienta.
Au fost momente cand te-ai simtit impacata?
Da. Au fost destule si sunt din ce in ce mai multe, in care am simtit linistea si impacarea, dar apoi au iesit alte lucruri la suprafata cu care a trebuit sa curat (sa elimin blocajele). Am senzatia ca aceasta curatenie este la fel cu spalatul vaselor, mananci in ele, dupa, este necesar sa le speli. Si, cu cat le lasi mai mult cu atat ai mai mult de frecat la ele.
Ce inseamna pentru tine blocaj?
Sa observ ca un lucru mi se repeta, sau ca nu ma simtcompleta vizavi de o situatie din trecut. Complet insemnand ca ar mai fi trebuit sa fie ceva acolo, un raspuns, o explicatie un alt final.
Mai inseamna ca nu am suficient curaj sa fac ceva, pentru ca ma gandesc ca mi se poate intampla ceva neplacut.
Cum poti sa depasesti blocajele?
Sa fac acele lucruri de care mi-e teama, sa ma uit, sa analizez si sa vad ce pot sa fac data viitoare mai bine sau la care ganduri este necesar sa renunt, despre mine, despre altii, despre ce ar trebui sa iasa.
Ce crezi ca ar mai lipsi sa completezi aceste relatii?
Sa le pun un final in mintea mea. Oricare ar fi el, de preferinta cel care este, asa cum este.
Mai sunt si alte lucruri nefinalizate in viata?
Oho, da. In multe domenii, in care sunt in tranzitie. Picturile mele pe care le am pana acum sunt nefinalizate, examenele pe care le-am inceput, unele relatii care sunt in suspans ca nu se stie exact ce exista acolo, ce vrea fiecare de la fiecare, etc.
Cu ce incepi sa finalizezi?
Cu acest articol si cu curatenia in casa de saptamana aceasta, dupa care o sa vad lucrurile cum se aseaza de la sine.
Ce iti doresti acum?
Sa imi pastrez starea de bine si de creativitate, aceasta este ceea ce ma implineste.
Cum crezi ca ai putea pastra starea de bine?
Sa ma fac curatator de meserie! Glumesc. Dar, atunci cand apare ceva ce simt ca ma blocheaza, ma supara, ma deranjeaza, sa ma uit ce este acolo, in subconstientul meu si sa scot acel lucru din spatiul meu si ma conectez din nou la visele mele si la bucuria de a trai.
Ce iti mai da acest lucru?
Imi da libertate, pentru ca starea mea de bine, linistea si bucuria nu depind de altcineva decat de mine si de dorinta mea de a fi in armonie cu mine si de a-mi urma visele, toate cate sunt ele. Si mai imi da senzatia ca am timp si ca, toate se intampla, atunci cand este momentul sa se intample, pe masura ce actionez cu curaj, vad ce se intampla, ce apare, pe masura ce curat spatiul si blocajele.
Observ ca, totusi ai simtit vibratia de iertare, atunci cand te-ai adresat sinelui tau suprem, ca intelegi ca eliminarea blocajelor (impacarea cu trecutul) este un proces de constientizare care, in momentul de fata, nu stii cand se termina si asta o poti realiza doar actionand in directia viselor tale, ca ai putere si libertate atunci cand lucrezi cu tine si faci ce iti place. Si ca e cazul sa incepi sa finalizezi lucrurile pe care le-ai inceput.
Da, multumesc
Despre ce vrei sa vorbim data viitoare?
Despre cum cum sa scot din subconstientul meu faptul ca uneori ma simt folosita si cum sa renunt la chestia asta. Sa invat cand sa spun da, cand sa spun nu, sa ma ascult pe mine.
Crede in tine!Ai incredere in abilitatile tale. Fara o incredere smerita, insa rezonabila cu fortele proprii, nu poti avea succes si nu poti fi fericit. Insa ajutat de o incredere temeinica, in propria persoana, poti reusi. Un sentiment de inferioritate si inadecvare interfereaza cu implinirea sperantelor tale, insa increderea in sine duce la succes si la obtinerea de performanta. Datorita importantei acestei atitudini mentale, articolul de fata te va ajuta sa crezi in tine si sa iti eliberezi resursele interioare.
E groaznic sa vezi zilnic cat de multi oameni nefericiti sunt chinuiti de maladia ce poarta denumirea populara de complex de inferioritate. Insa nu e nevoie ca tu sa suferi din aceasta cauza. Cand sunt intreprinsi pasii adecvati, problema poate fi depasita. Iti poti dezvolta o credinta creativa una justificata.
Dupa ce am vorbit la un seminar, despre motivatie, eram pe scena si salutam publicul, cand deodata m-a abordat o persoana, ce ma intrebat cu o insistenta ciudata: “pot sa va vorbesc despre o problema foarte importanta pentru mine?” L-am rugat sa ramana pana cand sala de conferinte urma sa fie goala, apoi am mers in fata salii si ne-am asezat pe scaune. Mi-a spus ca a venit special in acel oras pentru a participa la acest curs si ca acum urmeaza sa se ocupe de cea mai importanta afacere din viata lui.
I-am spus ca e bine sa se relaxeze putin, pentru ca nimic nu e definitiv. Daca reusea era foarte bine, daca nu si maine mai era o zi. Mi-a spus ca sufera foarte mult de o lipsa de incredere in fortele proprii. L-am ascultat cu atentie si i-am spus ca sunt 2 pasi de urmat. Primul este sa descoperi motivul pentru care ai aceste sentimente ale lipsei de putere personala. Acest lucru necesita analiza si ia timp. Pur si simplu e necesar sa te observe in anumite situatii de viata. Cum reactionezi? Ce simti? De ce crezi un anumit lucru?
E important sa abordam aceste maladii ale vietii noastre emotionale, la fel ca medicul care incearca sa gaseasca ceva in neregula la nivel fizic. Acest lucru nu poate fi facut imediat, cu siguranta nu in cadrul scurtei noastre intrevederi, din acea seara. Insa pentru un remediu imediat, la aceasta situatie, i-am sugerat o formula, care va functiona daca o foloseste.
L-am sfatuit ca in timp ce merge pe strada, spre casa sa rosteasca in dialogul interior, anumite cuvinte care i le voi spune. Repeta-le de cateva ori dupa ce te asezi in pat. Cand te trezesti maine, repeta-le de trei ori inainte sa te ridici din pat. Pe drumul catre intalnirea ta importanta, mai spune-le de trei ori. Fa acest lucru cu incredere si vei primi suficienta putere si pricepere, pentru a te descurca in situatia pe care o ai. Ulterior, daca vrei, putem intreprinde o analiza a problemei tale de baza, dar oricare ar fi concluzia care se va deprinde din acest studio, formula pe care urmeaza sa ti-o ofer acum reprezinta un factor important al unui eventual remediu.
In continuare, reproduc afirmatia pe care i-am redat-o:
“Tot ceea ce am nevoie este in mine acum”.
El nu era familiarizat cu aceste cuvinte, astfel I le-am scris pe un cartonas, ramas de la curs si l-am rugat sa le citeasca de 3 ori cu voce tare. Acum urmeaza aceste sfaturi si sunt convins ca va fi bine.
S-a ridicat de pe scaun, a tacut cateva momente, dupa care a spus: “Bine, doctore. Bine”. Dupa un timp am primit un e-mail de la el, in care mi-a spus ca aceasta formula simpla “a facut minuni” pentru el si a adaugat: “pare incredibil ca numai cateva cuvinte pot sa faca atat de multe pentru o persoana”.
Crede in tine si in fortele tale proprii deodata vei fi uimit de ele!
Se spune ca o greseala recunoscuta este pe jumatate iertata.
Dar ce se intampla cu greselile nerecunoscute, mai ales cu cele pe care nu ni le asumam nici macar in fata propriei constiinte?
Pai eu cred ca ele se razbuna. Cum? Prin repetitie.
Greselile pe care refuzam sa ni le asumam, inevitabil, le vom repeta. Si, culmea, le vom repeta sperand sa obtinem rezultate diferite.
Se spune ca a gresi este omenesc, dar a persevera este diabolic.
Asa ca primul pas pentru depasirea unui blocaj este cautarea erorii.
A recunoaste greseala in actiunile trecute, a ti-o asuma si a incerca, in viitor, sa indrepti consecintele este singurul mod de a iesi din impas. Pentru ca nu putem derula timpul inapoi singurul lucru pe care il avem de facut este sa actionam mai intelept cu urmatoarea ocazie.
Viata noastra este, in general, determinata atat de deciziile personale cat si de deciziile colective ale societatii in care traim. De aceea este relativ usor sa dam vina pe altii pentru esecuri, nereusite sau nemultumiri. Cu toate acestea, in aceleasi conditii socio-economice, unii reusesc „mai bine” sau “mai mult” decat altii. Dincolo de relativitatea termenilor exista, in mod obiectiv, diferente intre indivizii aceleiasi societati din punct de vedere al succesului social sau economic.
Aceasta simpla observatie ar trebui sa ne puna pe ganduri. Sa cautam in trecutul mai apropiat sau mai indepartat momentul in care decizia luata a determinat actualul curs al evenimentelor. Daca identificam decizia “eronata” avem sanse mai mari sa indreptam lucrurile. Sau, in functie de situatie, sa ne asumam consecintele.
Cred ca in majoritatea situtiilor din viata (cu exceptia celor ce tin de aspecte morale sau axiologice) notiunile de “bine” si “rau” legate de procesul de decizie sunt relative. Ceea ce este o “decizie buna” pentru cineva poate fi “rea” pentru un alt individ, cu personalitate sau aspiratii diferite. Din acest motiv “retetele universale” ale succesului nu functioneaza aproape niciodata.
Toamai de aceea, pentru ca urmam drumuri personale si diferite in viata, necesitatea introspectiei si analizei proceselor de decizie este o chestiune individuala.
Iar daca gasim, in trecut, greseala care a fost samanata nemultumirilor noastre actuale ne va fi mai usor sa ne asumam prezentul, sa il schimbam si sa ne construim un viitor mai apropiat de aspiratiile noastre.
Invinovatindu-i doar pe ceilalti pentru esecuri nu vom putea produce (nici in noi, nici in cei din jur) acea schimbare necesara modificarii cursului evenimentelor viitoare.
Daca fiecare dintre noi ne recunoastem si ne asumam propriile greseli, impreuna cu consecintele lor, vom fi capabili mai apoi, atat in viata personala cat si in calitate de membri ai unei colectivitati, sa luam deciziile potrivite. Daca, in schimb, vom continua sa-i invinovatim pe altii pentru nemultumirile noastre cred ca sunt sanse mari sa repetam greselile din trecut si, cu urmatoarea ocazie, sa luam tot deciziile eronate.
- Domnule motan, ati putea sa-mi spuneti pe ce drum sa o iau?
- Aceasta depinde in buna masura de locul in care intentionezi sa ajungi, raspunse motanul.
- in ceea ce ma priveste, imi este indiferent…, spuse Alice.
- Atunci, fiecare drum este bun, raspunse motanul.
-… numai sa ajung totusi undeva, incerca sa explice Alice.
- Ah, dar vei ajunge, fara indoiala, spuse motanul, daca vei merge atat cat trebuie.
“Alice in tara Minunilor”, de L. Carrol
Majoritatea dintre noi ratacim prin viata fara o tinta anume, privind cu dispret la cersetori, multumind cerului ca nu suntem ca ei, pentru ca apoi sa privim cu invidie catre cei bogati acuzand acelasi cer, ca nu a fost la fel de darnic si in cazul nostru. Insa ceea ce pierdem din vedere este faptul ca Universul este echidistant fata de toata lumea. Natura este intocmai.
Priviti un copac, el ofera umbra oricui, fara discriminari, evident pentru a beneficia si tu de umbra lui trebuie sa te deplasezi pana la el. Tot asa si cu o floare. Ea ofera oricui parfumul ei, desigur daca si tu iti indeplinesti partea ta din ecuatie, respectiv sa te deplasezi catre ea.
In aceste conditii ne traim viata. Privim cu dispret sau cu invidie catre existenta altora, fara sa cercetam care au fost actiunile respectivilor, actiuni care au avut ca rezultat insasi realitatea observabila in acest moment. Se pare ca iubim sau criticam doar rezultatele, munca din spatele lor ramane pe un plan secund. Un intelept indian spunea odata ca in viata trebuie sa iubesti si semintele, nu doar florile.
De ce nu obtinem mereu tot ceea ce ne dorim? Atunci cand ne referim la dorintele altora, ne este usor sa gasim raspunsuri. Spunem cu usurinta ca respectivii nu aveau nevoie de ceea ce isi doreau, poate ca nu meritau, poate pentru ca nu au facut suficient pentru ceea ce isi doreau, poate ca nu era momentul, poate ca le-ar fi facut rau in viitor……dar cand este vorba despre dorintele tale, lucrurile par sa se complice.
Brusc nu o sa mai fii atat de critic sau de intelept. Desigur in adancul subconstientului tau vei gasi cateva motive pentru care lucrurile nu evolueaza in directia dorita, insa iti va fi foarte greu ca de unul singur sa le scoti la suprafata. Subconstientul nu ne este dusman, insa are capacitatea extraordinara de a ne arata conflictele si tensiunile interioare, de a ne aduce in fata refularile si lucrurile nespuse, sau de a ne atrage atentia asupra incoerentelor noastre dintre gandire si actiune.
Acum te afli la inceput de drum, intr-o mica sau mai mare masura. Cu siguranta iti imaginezi viitorul intr-un fel sau altul. Daca mi-ar fi permis sa iti dau un singur sfat, fara sa stau prea mult pe ganduri, ar fi acesta: Cultiva si perpetueaza doar obiceiuri sanatoase vis-a-vis de oricare aspect al vietii tale. Excelenta si rezultatele bune in viata, sunt rezultatele unor obiceiuri, nu ale unor actiuni.
„Sadeste un gand si vei culege o actiune. Sadeste o actiune si vei culege un obicei. Sadeste un obicei si vei culege un caracter. Sadeste un caracter si vei culege un destin”
O greseala frecventa pe care o facem cu totii atunci cand ne dorim anumite rezultate, este ca nu definim lucrurile pe care le vrem, in termeni realizabili. Vorbim mereu la timpul viitor, insa fara termeni clari sau aspecte concrete si masurabile. Voi fi bogat… o sa am o viata minunata… voi fi sanatos… voi fi fericit…voi avea o casa minunata…voi calatorii mult……..of, de nenumarate ori am auzit aceste lucruri, chiar si in propria minte, desigur. Este oarecum o ironie faptul ca vrem sa ajungem bogati, sanatosi, liberi, fericiti, …insa nu definim in nici un alt fel aceste lucruri. Cum vei stii ca le-ai obtinut? Sau preferi ca intreaga ta viata sa fie o continua alergatura dupa ceva aflat mereu la timpul viitor? Ati vazut vreo data cum merge un magar avand legat un morcov la jumatate de metru in fata lui? Poate ca este cam deplasata comparatia, insa alta mai elocventa nu mi-a trecut prin minte acum.
Defineste in termeni realizabili si cuantificabili ceea ce iti doresti, daca esti mai ordonat, fa chiar si o lista. Pentru sangvinici acest lucru este mai greu, de aceea nu insist asupra lui. Sangvinic irecuperabil fiind si eu, prefer sa descarc un camion cu mobila decat sa iau o foaie si un creion si sa intocmesc o lista sau un plan scris. Noroc ca am memorie buna….asta pana uit, desigur.
Vrei sa fii bogat….nu este suficient. Ce suma te-ar face sa te simti bogat? Sau ce sentimente legate de bani te-ar face sa te simti bogat? Astfel vei putea monitoriza progresul realizat si poti face corectiile necesare pe parcurs. Vrei sa fii fericit…nici aceasta declaratie nu te va ajuta prea mult. Ce inseamna concret pentru tine a fi fericit? Este legat strict de tine? Sau cumva de oamenii din jurul tau? Cauta cateva definitii ale starii tale de fericire, apoi creeaza-ti obiceiuri care te vor duce catre ele. Vrei sa fii o persoana iubita…..tot nu este prea clar. Iubita de cine? De catre tine sau de catre ceilalti? Cum ar trebui sa se poarte ceilalti pentru a-ti arata ca te iubesc? Aici am totusi un amendament. Pentru a fi iubit de catre cei de langa tine, trebuie ca mai intai sa devii tu o persoana care poate fi iubita, restul depinde doar de ceilalti. Daca tu iti indeplinesti partea ta din ecuatie, restul va fi doar o consecinta fireasca. Si asa mai departe cu tot ceea ce iti doresti……….
„Intotdeauna sa fii preocupat doar cum sa dai de la tine, nu cum sa iei de la altii. Dupa ce procedezi astfel, ceea ce iti vor darui altii la randul lor iti va fi mai mult decat suficient, incat nu te va mai preocupa sa iei nimic de la nimeni niciodata”
Acum 6 ani, barbatul cu care eram eu atunci de 3 ani, a disparut din viata mea. Eu locuiam in Romania, el in Spania si ne intalneam regulat, in Romania sau in Spania. Aveam o relatie frumoasa si eram fericita cu el, desi mi-as fi dorit sa locuim impreuna, eram impreuna cu el si asta ma facea sa fiu implinita si atunci cand ne intalneam eram amandoi unul pentru altul si exploatam cu bucurie timpul petrecut impreuna.
Faptul ca, la un moment dat, nu a mai raspuns la telefoane, e-mailuri, nu l-am mai putut contacta si a disparut din viata mea, pur si simplu, a fost un fapt dincolo de puterea mea de intelegere. Imi amintesc ca, vreme de cel putin cateva luni de zile, puneam disperata intrebarea „cum s-a putut intampla asa ceva?” tuturor prietenilor mei. Poate, daca ar fi murit atunci, socul ar fi fost mai mic, ca macar as fi stiut unde s-a dus sau ce s-a intamplat cu el.
Partea si mai proasta, dincolo de durerea pe care am avut-o atunci, este ca, de atunci, ceva am blocat in mine si a avut repercursiuni si mai tarziu, atunci cand am cunoscut pe altcineva.
Ca am aflat mai tarziu ce se intamplase, dupa aproape 2 ani de zile, cand a revenit ca amic in viata mea, nu mi-a dat nici o satisfactie si nici nu mi-a luat durerea si socul de acolo unde s-a instalat, in subconstientul meu. Avusese probleme financiare si considerase ca e mai bine pentru mine sa ma lase „libera”. Poate ca, macar de as fi stiut ce s-a intamplat cu el, ce ganduri are, m-ar fi durut, dar m-am blocat in ideea ca nu stiu ce se intampla, ca macar putea sa ma anunte ce planuri are.
Am stat sa ma gandesc mult si bine, pentru ce mi s-a repetat istoria aceasta si altadata. Atunci cand am simtit ca exista potential ca o relatie sa fie fericita, sa ma simt bine cu un barbat, sa fiu implinita cu el, acesta disparea fara sa ma anunte macar. Ceilalti, cu care nu aveam acelasi sentiment, pe care nu i-am dorit din toata inima si nu am simtit ca rezonez cu ei, au ramas in viata mea, ca amici, pentru ca aici nu aveam nimic de pierdut probabil.
Am observat, deci doua lucruri: unul ca dispareau cei cu care ma simteam bine si de care ma simteam atrasa (si se simteau si ei bine cu bine, pot spune chiar ca exista iubire intre noi) si doi, ca nici macar nu intelegeam motivul, unii dispareau pur si simplu.
E clar ca, cel mai mult ma durea ca nu intelegeam cum un barbat caruia ii place de mine si care, spune ca vrea sa fie cu mine si cu care vreau sa fiu, poate pur si simplu sa dispara.
Nu am inteles acum 6 ani si de atunci, probabil mi-am cautat situatii in care sa inteleg de ce un barbat iubit poate sa dispara. Am cautat sa repet evenimentul pana cand sa ajung sa inteleg ceva ce nu poate fi inteles, ci doar luat ca atare. Lucurile s-au petrecut ca atare si de atunci subconstientul meu incearca sa dezlege un mister, pe care il tot repeta automat.
Pentru cineva care nu a trecut prin asa ceva poate parea ceva lesne de inteles sau neimportant, scriu pentru cei carora li s-a intamplat ceva similar, in speranta ca vor descoperi, la randul lor, ce s-a blocat in relatiile cu femeile sau barbatii din viata lor si, mai ales, ca vor putea avea din nou o relatie fericita si implinita cu o persoana iubita.
In momentul cand nu intelegem ceva, cand ni se intampla un eveniment care ne afecteaza, noi tragem niste concluzii, declaram ceva, luam o decizie, care sa ne fereasca de acea durere de acum inainte.
De exemplu, daca o fata refuza la dans un baiat, un baiat poate sa declare, ca niciodata, niciodata, niciodata el nu va mai avea initiativa in a cere ceva unei fete. Si, desi poate o face, ceva din interiorul lui il opreste sau se va trezi ca este refuzat de nenumarate ori si nu stie de ce.
Sau daca, la o varsta frageda, ai vorbit in public si cei de acolo au ras, de atunci incolo nu vei mai indrazni sa vorbesti in public sau iti va fi o frica imensa ca cineva va rade de tine.
In consecinta, avem de lucru cu noi si a vedea in noi ce anume este in plus sau in minus, cum putem echilibra si materializa pe termen lung ceea ce ne dorim.
Primul pas ar fi sa constientizezi tiparul care ti se repeta. Pentru aceasta este necesar sa ceri, sa fii in intentia de a vedea ce anume este blocat. Pur si simplu, esti atent la ce ti se intampla, la tine si la cei cu care interactionezi si vezi lucrurile detasat, le pui in ecuatie, matematic.
Eu pe al meu l-am descris mai sus: materializez (apare) barbatul pe care mi-l doresc si, care, cel putin aparent, are aceleasi sentimente ca si mine, dar „dispare” la un moment dat.
Al doilea pas este sa fii, in continuare, in intentia de a curata/elimina aceste blocaje din viata ta.
In articolul urmator voi vorbi despre cum poti sa elimini aceste blocaje:
Ce si cum reusesc sa materializez din lucrurile pe care mi le doresc?
Ce anume pierd?
Cand se manifesta?
Ce e blocat si cum pot sa curat cu acest blocaj?
Ce practici pot sa dezvolt astfel incat sa aduc in viata mea ceea ce lipseste astfel incat sa fiu implinit, fericit, multumit cu viata mea?
Cu siguranta te-ai uitat macar odata la televizor cand se derulau Jocurile Olimpice. Cu siguranta ai auzit de Michael Phelps, inotatorul care din opt curse a castigat opt. Opt medalii de aur la o singura Olimpiada. In seara in care a castigat ultima cursa de 100 de metri fluture si a doborat recordul de sapte medalii detinut de Mark Spitz, Phelps a declarat ca pur si simplu si-a imaginat ca va castiga aceste opt medalii, iar apoi si-a impus un antrenament care i-a transformat visul in realitate.
Chiar inainte de de inceperea Jocurilor Olimpice si-a notat visul pe hartie. Exact asa cum isi imaginase si cum isi dorea sa se indeplineasca. La 2 zile dupa Victoria finala, cand jurnalistul NBC Bob Costas l-a intrebat daca a realizat ceea ce si-a notat pe hartie, raspunsul lui Phelps a fost: “Da, cu siguranta!”
Acest gen de experienta este cea de care avem cu totii nevoie. Stim ca se poate, cunoastem o duzina de povestioare de success si recitam zilnic zeci de citate optimiste, dar undeva, intr-un cotlon al mintii noastre, dialogul interior nu ne da pace. Avem mici discrepante intre ceea ce ne dorim si ceea ce gandim. Astfel de exemple reale ne spun ca totul sta in puterea noastra. Este simplu daca stim ce vrem cu adevarat. Din experienta lui Michael se poate desprinde un principiu: daca vrei sa ai success comporta-te zi de zi ca si cum ceea ce iti doresti s-a intamplat deja.
Al cincilea punct din crezul optimistului spune: “ sa-ti promiti ca te vei gandi numai la lucruri bune, ca vei lucra numai pentru scopuri bune si ca te vei astepta numai la ce-I mai bun.” Este ceea ce a facut si Michael Phelps in timpul pregatirii pentru Olimpiada.
Iata in continuare pe larg ce inseamna crezul optimistului
Promite-ti zilnic:
1. sa fii atat de puternic, incat nimic sa nu-ti perturbe linistea mintii;
2. sa vorbesti fiecarei persoane pe care o intalnesti despre sanatate, fericire si prosperitate;
3. sa faci astfel incat toti prietenii tai sa simta ca sunt speciali;
4. sa privesti partea luminoasa a fiecarui eveniment;
5 . sa te gandesti, sa lucrezi si sa te astepti numai la bine;
6. sa fii la fel de entuziast in ceea ce priveste succesul altora pe cat ai fi pentru al tau;
7. sa uiti durerile trecutului si sa-ti concentrezi puterea asupra succesului viitor;
8. sa fii mereu bine dispus si sa-ti intampini semenii cu un zambet;
9. sa-ti oferi atat de mult timp pentru a te perfectiona, incat sa nu mai ai timp sa ii critici pe altii;
10. sa fii prea generos pentru a te ingrijora, prea puternic pentru a-ti fi teama, prea fericit pentru a admite si permite prezenta necazurilor;
11. sa ai o parere buna despre tine si sa impartasesti asta celorlalti nu prin vorbe galagioase, ci prin fapte minunate;
12. sa crezi cu tarie ca intreaga lume iti este favorabila, atat timp cat tu dai tot ce ai mai bun in tine.
Despre tineretea mea nu am prea multe de spus cu exceptia unui singur regret. Am incercat multe slujbe, am stat si acasa, apoi m-am decis sa nu mai lucrez pentru altii si am pornit pe cont propriu.
Asta a insemnat diferite incercari, unele mai reusite, alte mai putin…..toate au fost experiente de viata si inca mai experimentez. Regretul despre care vorbeam la inceput este ca expresia „dezvoltare personala” a fost total necunoscuta pentru mine in tot acest timp in care imi cautam calea. Ironia era ca doream sa fiu altcineva, fara sa stiu cine eram deja, poate ca mi-ar fi placut, cine stie.
Dezvoltarea personala a aparut in viata mea mult mai tarziu, sub forma unei afaceri MLM. Oare unde as fi ajuns astazi daca ma ocupam de dezvoltarea mea personala inca de acum 15 ani? Oare unde as fi ajuns astazi daca incepeam sa citesc cartile pe care le citesc acum, cu 15 ani in urma? Oare unde as fi ajuns astazi daca cunosteam oamenii pe care ii cunosc si de la care invat enorm, inca de acum 15 ani?
…….cine stie, nu am cum sa mai aflu vreo data. Insa nici acum nu este tarziu, am doar 36 de ani. Teoretic cel putin, ma mai asteapta inca pe atat. Inca 35 de ani de acum inainte mi se par suficienti. Dar stai putin….daca calculez, inseamna doar 420 de luni, asta nu mai pare chiar atat de mult. Iar daca continui cu calculele si constat ca aceste 420 de luni inseamna DOAR aproximativ 12600 de zile, ma ingrozesc de-a dreptul. La cat de repede fug zilele pe langa noi, aceasta suma pare doar o bataie de aripi a unui fluture.
Ce inseamna de fapt dezvoltare personala? Unii pot cadea in capcana asociind-o cu cea profesionala. Vis-a-vis de acest aspect eu fac urmatoarea deosebire, cand te dezvolti personal o faci strict pentru tine, iar atunci cand te dezvolti profesional o faci doar pentru angajatorii tai. Am observat ca viata te invata oricum anumite lectii, insa o face la modul neplacut si de regula prin suferinta. Multe lectii ne dor cand au loc, insa trebuie tratate ca atare si mers mai departe. Durerea este inevitabila de cele mai multe ori, insa nefericirea este doar o optiune. Cand cazi in prapastie si iesi prin forte proprii, devii mai intelept. Cand cazi in prapastie, dar te scot altii de acolo, cu siguranta vei cadea din nou deoarece astfel nu ai invatat nimic.
Cu ce incepe dezvoltarea personala? Eu cred ca un inceput bun ar fi sa te cunosti pe tine. Trebuie sa iti cauti busola ta personala care indica Nordul tau. Tragedia multor tineri este ca se ghideaza in viata dupa busola altcuiva, care li se pare mai stralucitoare probabil. Dupa ce te vei cunoaste cu adevarat, nu vei mai face aceasta greseala. Trebuie sa stii ca daca toata lumea din jurul tau face un anumit lucru, nu inseamna ca acel lucru este bun si pentru tine. Nu uita ca esti unic. Diferit inseamna deosebit, nu neaparat gresit. Vei fi intotdeauna jalnic incercand in viata sa interpretezi rolul altcuiva, cand ai putea fi genial in propria piele. Am citit intr-o carte cum ca viata ta este darul Universului catre tine, iar ceea ce vei face tu cu ea, este darul tau catre Univers. Esti cuprins de mandrie si recunostinta cand iti prezinti acest dar?
Apoi daca ai aflat cine esti, iti poti stabili cu usurinta un drum in viata. Spun aceasta deoarece, cine esti trebuie sa dicteze ceea ce faci si nu invers. Sunt oarecum trist cand fac cunostinta cu cineva si inaintea numelui isi spune si functia de la serviciu. Unii isi pun asta si pe usa de la intrare in apartament. Oamenii acestia sunt ceea ce fac. Daca ma intrebi pe mine, nu este chiar corect acest mod de a vedea lucrurile. Atunci cand iti construiesti viata pe valori sau lucruri care nu depind in totalitate de tine, risti emotional foarte mult. Astazi esti inginer si iti centrezi viata in jurul acestui lucru, dar daca maine nu mai esti in aceasta functie? Eu stiu ca mi se poate lua orice in afara de EU SUNT. Dar daca dupa eu sunt, spun si avocat, asta mi se poate lua destul de usor. (nu sunt avocat )
Dezvoltarea personala te face sa cauti sursa implinirilor cat si a neimplinirilor, chiar in tine. Atunci cand ii acuzi pe altii pentru esecurile tale, este semnul unei nevoi de educatie. Atunci cand incepi sa te acuzi pe tine pentru acele neimpliniri, este semn ca educatia a inceput. Cand ajungi sa nu mai acuzi pe nimeni, este semn ca ti-ai desavarsit educatia. Cu totii am auzit de succesul obtinut prin forte proprii, dar aproape niciodata de esecul obtinut prin aceleasi metode. Trebuie sa iti asumi si esecurile, sa inveti din ele si sa mergi mai departe. Nu uita ca succesul este cel mai prost profesor.
Dezvoltarea personala te invata ca viata este asemeni unui joc de carti, unde fiecare primeste la nastere o mana de carti si tot ce are de facut este sa isi joace cat mai bine acele carti, incat sa fie castigator. Atentie insa, castigator in lupta cu tine, nu cu ceilalti. Viata nu trebuie confundata cu un alt fel de joc unde daca unul castiga, asta inseamna ca celalalt trebuie sa piarda. Pe termen lung vom pierde cu totii daca procedam astfel. Daca in relatiile cu oamenii apropiati de tine, folosesti strategii, pe termen lung vei pierde cu siguranta. Nu puteti castiga decat impreuna. Altfel este doar o iluzie. Daca vei ajunge totusi pe muntele succesului insa constati ca ai ramas singur, cu siguranta te vei arunca de acolo.
Deoarece suntem atat de diferiti, nu va pot da formula succesului, insa am aflat care este formula esecului: incercati sa-i multumiti pe toti. Daca totusi insisti sa afli formula respectiva, ii cedez onoarea de a o spune unui titan al dezvoltarii personale din toate timpurile:
„Sa razi mult si des, sa castigi respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiiilor, sa obtii aprecierea criticilor corecti si sa induri tradarea prietenilor ipocriti, sa apreciezi ce este frumos si mai bun in fiecare, sa lasi in urma ta o lume un pic mai buna, fie printr-un copil, fie printr-o bucata de gradina sau printr-o conditie sociala imbunatatita, sa stii ca macar un suflet a respirat mai usor pentru ca ai trait tu. ASTA INSEAMNA CA AI REUSIT!
Se spune ca orice lucru important se face de cel putin doua ori. Prima data in momentul conceperii lui, apoi pe parcurs, mintea celui care l-a conceput evolueaza si descopera noi modalitati de a face mai bine acel lucru si il face cel putin inca o data. Pana aici nimic rau, totul se desfasoara sub semnul evolutiei constante a tot ceea ce ne inconjoara, inclusiv a noastra. Insa de cele mai multe ori, trebuie sa revenim asupra unui lucru, nu pentru ca am fi descoperit lucruri noi despre acesta, ci deoarece l-am facut superficial sau chiar prost de la bun inceput. Asta ne consuma mult mai mult timp sau energie, decat daca am fi facut bine acel lucru de la inceput.
Alegerile proaste se acumuleaza asemeni datoriilor. Nu stiu cum se intampla insa nimeni nu vrea sa ne scape de ele. Imi amintesc cat de frumoasa era copilaria in sensul acesta. Indiferent daca duceam ceva la bun sfarsit sau nu, cineva intotdeauna venea dupa mine si restabilea ordinea in lucruri. Aveam mult mai mult timp sa ma gandesc la lucrurile cu adevarat importante, cum ar fi de ce cerul este negru noaptea, decat sa nu uit sa pun capacul la pasta de dinti. Cu acele nimicuri se ocupa altcineva. Dar vremurile acelea s-au dus de mult. Am citit undeva ca a fi matur inseamna a accepta toate responsabilitatile propriei vieti. Chiar toate? Of…dar asta e chiar greu!
Treptat ni se contureaza si un oarecare orgoliu si vrem sa putem spune cu mandrie ca NOI am facut anumite lucruri. Dar stai putin…asta inseamna sa imi asum niste responsabilitati…sa duc lucurile respective la bun sfarsit…of, si uite asa am devenit maturi. Ceea ce nu este chiar rau, doar ca nu trebuie sa uitam a ne intreba din cand in cand, de ce cerul este negru noaptea. Apropo, tu stii?….eu nu am aflat nici pana la varsta asta………
Perfectiunea nu este un unic act, ci un obicei. In consecinta va propun sa fiti cat mai impecabili in tot ceea ce spuneti sau faceti. Macar pentru o perioada pentru a vedea rezultatele si abia apoi sa va hotarati definitiv. Priviti cu mai mult discernamant toate”nimicurile” pe care le faceti zilnic si faceti-le corect. In primul rand vi se va schimba imaginea de sine. O imagine de sine buna, este temelia oricarui succes personal viitor. Apoi mai este un aspect neglijat de majoritatea oamenilor. Se pare ca toate creierele oamenilor sunt interconectate, formand o asa numita gandire colectiva sau mintea universala. Gandul este energie, iar acea energie nu are frontiere.
In permanenta suntem inconjurati atat de gandurile noastre, cat si ale celor din jur. In permanenta suntem intr-un ocean de semnale, chiar in acest moment emitem si receptionam inconstient o cantitate enorma de informatii. Suntem asemeni celui care se afla intr-o camera si crede ca este complet singur, nu se mai afla nimeni cu el in acea camera. Insa, daca deschide un televizor sau un aparat de radio, camera se va umple de sunete si imagini, ele erau deja acolo, doar ca erau pe o frecventa inaccesibila lui. Desi creierul nu are, inca, abilitatea de a fi constient de semnalele primite, nu inseamna ca ele nu ne si afecteaza.
Savantii Harold Puthoff si Russel Targ sunt pionierii cercetarilor in bio-comunicatie inca din 1970. In urma a numeroase experimente, ei au descoperit si dovedit stiintific cum ca, gandurile care ni se adreseaza de catre ceilalti, ne influenteaza activitatea electrica a creierului, chiar dincolo de abilitatea nostra de a le constientiza. In concluzie daca gandurile celorlalti oameni adresate noua sunt negative, invariabil ni se schimba si noua starea psihica, evident negativ. La fel, este valabil si invers, daca ceilalti se gandesc pozitiv la noi, vom avea o zi minunata.
Stiind toate aceste lucruri, am inceput sa fiu mai atent unde si cum imi parchez masina, unde imi las hainele prin casa, sa sting lumina la baie dupa ce o folosesc, sa nimeresc mai des cosul de gunoi cand arunc ceva, sa fac ceea ce am spus ca voi face….deoarece daca ii indispun pe cei din jurul meu care descopera ca nu am facut aceste lucuri cat si multe altele, ma indispun invariabil si pe mine prin ceea ce receptionez ulterior de la ei. Deranjandu-i pe ceilalti, ma deranjam indirect si pe mine. Dupa ce vei proceda astfel, vei simtii cu siguranta o schimbare in bine. Eu chiar stiu asta.
Sursa nefericirii oamenilor in general, o reprezinta asteptarile prea mari pe care le au de la cei din jur si asteptarile prea mici pe care le au de la propria persoana. Multa lume isi traieste intreaga viata pornind de la aceasta neintelegere. Acum ca stim aceasta, va propun sa crestem asteptarile pe care le avem fata de noi insine. Sa incercam a imprumuta mai putina putere din exterior si sa descoperim acea putere in interiorul nostru. De cele mai multe ori esenta vietii consta in micile detalii din viata de zi cu zi. Ocupa-te de aceste detalii. Fa-le asa cum trebuie de la bun inceput, chiar daca nu par importante la momentele respective. Vei descoperii ca treci prin multe momente care iti par fara nici o semnificatie sau logica la momentele respective. Insa daca ai incredere vei realiza ca toate aceste momente au avut o anume semnificatie si toate converg catre desavarsirea ta.
Viata este o insiruire de scantei, iar tot ceea ce ai de facut este sa faci tot ce iti sta in putinta ca la momentele respective fiecare scanteie sa devina o flacara care arde cu intensitate maxima.
Fiecare om de pe acest Pamant are propriile sale scantei. Si tu le ai din plin. Cine aprinde aceste scantei pentru noi va fi subiectul altei discutii, acum sa ne concentram doar asupra lor. Ele vin si trec aproape pe neobservate. De regula ele se intampla atunci cand esti pregatit sa le vezi. Tu esti pregatit sa le vezi? Nu are rost sa-mi raspunzi, haide mai bine sa vedem ce este in sufletul tau.
Fiecare este responsabil pentru propria stare a vremii, iar daca in sufletul tau ploua sau este vesnic innorat, cu siguranta acele scantei nu vor fi irosite prin preajma ta. Da…stiu ce imi vei spune, ca economia merge in jos, ca ai terminat sau vei termina scoala si nu ai unde sa te angajezi, ca guvernantii ne fura…insa toate acestea nu au nici o legatura cu tine. Tu esti mult deasupra lor. Trebuie doar sa simti asta in sufletul tau, iar toate acele circumstante exterioare nu te vor mai afecta decat intr-o masura neglijabila. Spun asta din proprie experienta. Atata timp cat ma invarteam in namolul gandurilor legate de bani, slujbe, datorii, rate..nu stiu cum se facea insa aproape intotdeauna banuielile mele sumbre se adevereau, in ceea ce ma privea.
Mi-a trebuit ceva timp pana am inteles. Invinuiam in zadar lumea exterioara pentru greutatile prin care treceam, toate au incetat doar in momentul in care am inteles ca eu eram parte integranta a problemelor. Eu le creeam sau le intretineam pe majoritatea din ele prin ceea ce gandeam. Atrageam doar ceea ce era deja in mine. Omul va fi mereu un ignorant atata vreme cat va vedea cauza raului doar in ceilalti. Dezastrul cel mai mare era ca in acele vremuri, nu vedeam scanteile din jurul meu.
Din cauza abundentei de stimuli si informatie prin care suntem bombardati sistematic, avem impresia ca ne dorim sa facem tot mai multe lucruri. Asta nu este intotdeauna rau, insa ziua are tot atatea ore, intocmai ca atunci cand nu vroiai sa faci atatea lucruri. Si atunci aproape involuntar alegi sa faci un compromis, adica sa faci doar cate putin din fiecare, totul in mare graba si cu gandul la ce vei face dupa. De aici nu mai este decat un mic pas pana la stress si insatisfactie din tot ceea ce faci.
De aceea te sfatuiesc sa alegi cu grija ceea ce vrei sa faci pe parcursul unei zile, si este mult mai bine sa faci mai putine lucruri, insa pe deplin constient de ele, decat sa faci multe, dar in graba si cu ochii pe ceas.
Am facut o mica pauza din scris pentru a ma uita pe geam. Astazi a plouat, insa acum norii s-au mai risipit, iar printr-o spartura, soarele imi trimite ultimele lui raze pe ziua de astazi. Este fantastic ca nu m-a uitat. Stiu ca pentru mine o face. Atent la scris, era sa pierd o scanteie……..
Multi sunt atat de inversunati in a intemeia afaceri, a face bani, a muncii pe branci, a da din coate, ignorand totul in jurul lor incepand cu familia, sanatatea, traditia…incat iti lasa impresia ca vor sa ajunga cei mai bogati din cimitir. Este trist, insa isi motiveaza „alergatura prin viata” spunand ca vor sa fie fericiti. In primul rand, atunci cand te intrebi daca esti fericit, cu siguranta nu esti. In al doilea rand, fericirea este o decizie pe care trebuie sa o iei constient si irevocabil. Ea este o stare a mintii, nimic mai mult. Nici o imprejurare exterioara nu ti-o poate lua decat prin co-participarea ta. Poti alege sa fii fericit si fara sa ai lucrurile pe care ti le doresti. Nu ele te fac cu adevarat fericit, ci ceea ce cultivi in sufletul tau vis-a-vis de acele lucruri. Si apoi….nu uita de scantei….
A-i acuza pe altii pentru propria nefericire este semnul unei nevoi de educatie. A ne acuza pe noi insine, este semn ca propria educatie a inceput. Cand nu ne mai acuzam nici pe noi nici pe cei din jur, este semn ca ne-am desavarsit educatia!
Lumea este mult mai simpla decat crezi. Dupa ce te vei „dezbraca” de toate minciunile pe care altii ti le-au introdus in minte de-a lungul educatiei tale primita fara sa o ceri, din partea scolii, a bisericii si a familiei, vei vedea si tu acest lucru. Orice obiectiv care te obliga sa muncesti zi dupa zi, an dupa an si din greu, astfel incat sa nu mai ai timp pentru tine si pentru cei pe care ii iubesti, nu este un obiectiv, ci este o pedeapsa. Insa mintit fiind, nu constientizezi asta. Daca si acum cand citesti asta vei trece nepasator mai departe…este in regula, insa cu siguranta iti vei aminti aceste cuvinte peste ceva timp, doar ca o vei face pe un pat de spital sau singur pe o banca in parc. Treptat scanteile te vor ocoli, iar odata cu ele intreaga viata.
Viata nu inseamna munca, stress, target-uri, ierarhii…etc. Societatea exista doar prin ele, iar prin sistemele de educatie pe care tot ea le finanteaza , te-au facut sa crezi ca doar pentru asta esti aici. Insa societatea nu exista, nu are suflet, este doar un nume. Esenta ei esti tu. Nu uita aceasta si nici scanteile nu te vor uita pe tine.
De nenumarate ori, sunt sigura. Ti le spun parintii, pentru a-ti crea si creste respectul de sine. Ti le spune cate un prieten pentru a te incuraja la nevoie. Le auzi in discursurile motivationale, in care sunt laudate diferentele dar recomandate retete universale.
Da, suntem diferiti si totusi ne asemanam atat de mult.
Comportamentul uman respecta niste clisee pe care ne e greu sa le depasim, cu toata diversitatea noastra.
A te conforma e simplu, comod, etapele sunt clare, recompensa dinainte stiuta. Sa fii asemeni multimii nu prezinta, de cele mai multe ori, nici un pericol. Dimpotriva, multimea te va primi cu drag in mijlocul ei si iti va rasplati, prin solidaritate, loialitatea.
Puterea celor multi nu e o gluma. Nici o figura de stil. Ea exista si se manifesta clipa de clipa in societatea umana.
Se numeste instinct de turma si toti, absolut toti, il avem adanc intiparit in gene, probabil din vremurile ancestrale in care supravietuirea noastra depindea de efortul colectiv al tribului.
Sa alegi sa fii diferit este un risc asumat.
Sa alegi un alt drum inseamna risc, provocare, adrenalina si, la final, poate o rasplata mai mare sau poate o mare dezamagire.
Dar sa alegi un alt drum inseamna si invidie, piedici, animozitati, ipocrizie si lovituri sub centura.
Crezi ca “turma” te va iubi pentru ca ai tradat-o?
Crezi ca va accepta alegerea ta? Crezi ca va tolera “succesul” tau?
Crezi ca te va ierta vreodata ca ai avut curajul sa faci altfel lucrurile?
Oh, nu! In nici un caz!
Mai intai va incerca sa te convinga, cu vorba dulce, ca alegerea ta n-o sa-ti aduca nimic bun.
Apoi, daca te incapatanezi pe drumul tau, te vei trezi evitat, izolat, singur.
Mai tarziu, cand vei incepe sa ai oarecare succes, vei fi hulit, ponegrit, acuzat de toate lipsurile societatii.
Iar la final, ca ultima lovitura de gratie, turma, folosindu-se de ascendentul sau numeric, se va infrupta bucuroasa din roadele muncii tale hulite si ponegrite pana atunci, savurand placerea de a te fi readus in mijlocul ei, cu picioarele pe pamant, din nou la locul de pornire.
Vei avea curajul sa o iei de la inceput pe acelasi drum diferit si dificil?
Una dintre cele mai minunate capacitati ale mintii umane este aceea de a visa. Nu am intrat in mintea altor animale, inca, insa tind sa cred ca doar noi oamenii putem face aceasta. Toate marile realizari din jurul nostru au avut ca punct de pornire un vis in mintea cuiva. Cineva a visat la ele, apoi a actionat conform visului sau. Astfel a aparut diferenta, deoarece majoritatea oamenilor sunt in stare sa aiba visuri, insa putini sunt cei care le si pun in practica. Dintr-un vis apare un scop, iar eu stiu ca scopurile nu sunt pentru prosti. Tu ai scopuri? Ai grija ce raspunzi.
Exista o multime de carti si articole pe internet despre arta de a visa. In consecinta nu am sa reiau si eu subiectul din aceasta perspectiva. Iti propun un alt mod de a vedea acest aspect.
Incep prin ati dezvalui un secret: „Universul gandeste prin tine”. Odata cu acest secret se poate sa te dezamagesc putin, caci asta inseamna ca nu tu esti centrul universului, ci doar o rotita mica al marelui sistem ce ne inconjoara. Inteligenta Divina isi transpune creatiile in plan material si prin intermediul tau.
De aici extrapolez mai departe si spun ca nimeni nu este daruit cu un vis fara sa fie daruit si cu posibilitatea de a-l indeplini. Universul nu face lucrurile pe jumatate, cu asta ne ocupam noi oamenii, dar asta este o alta discutie. Doar ca, nu vedem maretia si implicatiile visului cu care am fost daruiti. In majoritatea cazurilor cadem in capcana mintii constiente, de a analiza viitorul doar pe baza a ceea ce avem sau stim in acest moment. Acest lucru este o greseala fundamentala, deoarece in univers nimic nu este static. Ce a fost valabil ieri nu mai este valabil astazi, iar ce este valabil astazi nu mai este maine….si tot asa. Trebuie doar sa avem incredere. Un vechi proverb spune ca este suficient ca omul sa aiba incredere si sa mearga doar pana unde vede cu ochii sai, caci de acolo va vedea si mai departe, iar increderea sa va spori.
In concluzie, ori de cate ori iti trece ceva prin minte, mediteaza putin asupra acelui lucru, indiferent cat de nebunesc sau irealizabil iti pare la momentul respectiv. In aceasta lume nimic nu se intampla pur si simplu, totul urmeaza un plan. Orice lucru la care poti visa, incepe-l. Universul te va sustine prin mijloace nebanuite. Un om intelept traieste actionand, nu gandind sa actioneze, nici gandind la ce va gandi cand va inceta sa actioneze.
Poti visa la absolut orice. Realizarile tale de pe urma visurilor pot fi atat materiale cat si spirituale. Acestea din urma de cele mai multe ori sunt desconsiderate. Datorita societatii de consum in care am ajuns sa traim, materialul primeaza in fata spiritualului. Hrana spirituala a devenit doar subiect de discutii la o ceasca de cafea, sau nici macar atat. Hrana spirituala nu inseamna neaparat mersul la o biserica, desi si acesta este un lucru bun.
Hrana spirituala are legatura cu sufletul tau, sunt acele lucruri care atunci cand au loc, te bucuri sufleteste, nu te mandresti cu ele, cum ar fi o masina sau o poseta. Daca nu intelegi ce spun, doar citeste, sufletul tau sigur ma intelege.
Poti privi un apus sau rasarit de soare, poti vizita locurile sacre ale civilizatiei noastre, poti face o surpriza cuiva care se credea uitat…cat si multe altele. Sunt fericiti cei care au si astfel de visuri. Se spune ca deosebirea dintre un spiritualist si un materialist este ca spiritualistul isi poarta casa si realizarile peste tot cu el, chiar si in lumea de dincolo, deoarece toate aceste „bogatii” se afla in interiorul lui. Nu am spus toate aceste lucruri in detrimentul materialului si el are importanta lui, insa”globalizarea” la care suntem supusi ucide tot mai multe spirite pe zi ce trece.
Un alt motiv pentru care cineva nu face pasul de la vis la realizare, este teama de esec, sau de a parea ridicol in ochii”cunoscatorilor” care il inconjoara. Of…si este plina lumea de astfel de distrugatori de visuri. De aceea iti recomand sa nu te destainui decat in fata oamenilor care stii ca te sustin si te imping inainte. Evita pe cat posibil carcotasii si „realistii” care iti spun ca nu tot ce zboara se mananca si ca ar fi bine sa revii cu picioarele pe pamant. Vis-a-vis de teama de esec iti spun doar atat: Atunci cand te indrepti catre realizarea unui vis important si muncesti pentru el, chiar daca nu il vei realiza niciodata, cea mai mare recompensa este omul care devii pe tot acest drum. Astept sa-mi spui ce visuri ai……..
AS VREA SA FIU CEL CE ERAM ATUNCI CAND DOREAM SA FIU CEL CE SUNT ACUM
Anii trec. Trec mult mai repede decat pare la prima vedere, ne dam seama de aceasta doar dupa o anumita varsta. Este asemeni unei vacante, la inceputul ei ai impresia ca va dura o vesnicie, dar cand te apropii de final te uiti in urma cu nostalgie si tristete intrebandu-te, cand a si trecut? Tot astfel si cu viata, la o scara mai mare desigur, insa este supusa acelorasi legi. Cand suntem tineri si avem toata viata inainte, avem si aspiratii pe masura. Aici apare un paradox, omul este mereu nehotararat in ceea ce vrea.
Cand suntem copii ne dorim cu ardoare sa devenim cat mai repede oameni mari, iar atunci cand aceasta se intampla, tanjim dupa perioada copilariei. De fapt cred ca totul tine de evolutia fireasca a omului si de integrarea lui in infinit.
Aici avem alt paradox, parintii nostri au “complotat” pentru a ne aduce din infinit, in planul fizic al acestei lumi, pentru ca apoi toata viata noastra sa nu fie altceva decat o reintoarcere catre acel infinit.
Inocenta copilariei, urmata de exuberanta adolescentei sunt perioade sublime cu, care nu ne vom mai intalni in acesta viata. In acele perioade suntem minunati, curiosi, cutezatori, insa si foarte usor influentabili. Tot in perioadele respective subconstientul nostru inca nu are puterea necesara de a se face auzit din cauza zgomotului tumultuos al mintii constiente. Asta nu este un lucru bun, deoarece tanarul la inceput de drum va incepe sa-si ghideze viata doar pe baza mintii constiente.
Si ce-i cu asta, poate vei fi tentat sa spui, insa aceasta latura constienta a mintii nu este intotdeauna de partea ta. La mintea ta constienta are acces multa lume, fiecare incercand sa-ti impuna la nivelul ei un anumit tipar de gandire.
Aici ma refer la parinti, profesori, preoti, prieteni…cu totii isi aroga dreptul de a-ti spune cum trebuie sa traiesti sau ce fel de om “ar fi bine” sa fi. De fapt pentru cucerirea mintii tale constiente se duce un adevarat razboi, deoarece suntem o societate de consum, iar cei care tin fraiele acestei societati au tot interesul sa consumi doar de la ei, dar acesta va fi subiectul altui articol. In tot acest proces, mintea ta subconstienta nu se poate face auzita. Problema mare pentru tine consta in faptul ca tot ceea ce reprezinti tu ca fiinta, este stocat la nivelul mintii subconstiente. Fiecare om are o “chemare” catre ceva, insa aceea chemare se afla adanc ascunsa in subconstientul tau. Fara sa descoperi acea chemare toata viata ta nu va fi altceva decat o continua si dureroasa amagire, condimentata cu scurte dar trecatoare momente de bucurie.
Este foarte posibil ca batalia pentru mintea ta constienta sa fie deja castigata de catre ceilalti. In acest caz consecinta fireasca ar fi sa nu te increzi in ea cand iti planifici viitorul sau persoana care vrei sa devii. Majoritatea dintre noi nu am stiut acest lucru cand am fost la inceput de drum, dar tu acum STII. Profita de asta. Din cauza acestui lucru sunt tot mai multi oameni care odata ajunsi la varsta maturitatii, sunt profund dezamagiti de ceea ce au devenit. De regula acest moment se intampla doar la maturitate sau chiar dupa, deoarece doar atunci subconstientul poate incepe de unul singur sa se faca auzit. Doar atunci incepi sa-ti auzi adevarata chemare si te uiti cu tristete la ceea ce ai devenit intre timp. Apar tot mai multe filme in care oameni maturi de 40-50 de ani, sunt nemultumiti de felul in care a evoluat viata lor si incearca sa-si retraiasca tineretea, insa totul se va reduce la o tentativa caraghioasa si penibila. De aceea tu nu trebuie sa fi astfel. Daca eu am descoperit toate aceste lucruri de unul singur si doar la 36 de ani, tu ai avantajul ca ti le servesc tie, chiar acum cand inca te afli la inceput de drum. Priveste cu atentie drumul pe care vrei sa pornesti pentru ca il vei parcurge multa vreme. Daca peste cativa ani vei privi in urma cu mandrie sau dimpotriva, cu tristete, depinde doar de ceea ce alegi tu acum. Cauta adanc in tine si afla-ti adevarata chemare cu care ai fost inzestrat. Fiecare o avem. Subconstientul tau o stie, doar trebuie sa-l asculti.
Sfat practic: Profita de momentele in care esti singur/a si inconjoara-te de liniste. Atunci cand sunt singuri pentru anumite perioade de timp, oamenii au tendinta de a evita linistea din jur, preferand tot felul de zgomote exterioare,…radio … televizor …etc. Evita aceasta capcana intinsa tot de catre mintea constienta care iti spune ca linistea nu este buna. De aceea ramai inconjurat de liniste ori de cate ori este posibil. Doar in aceste momente poti incepe sa te auzi tu pe tine. Trebuie doar sa fi constient si sa asculti. Doar atunci vocea suava si abia perceptibila a subconstientului va razbate pana la tine. Iar cand o vei auzi, viata ta va deveni o binecuvantare atat pentru tine cat si pentru cei din jurul tau.
Fiecare este convins de un adevar sau altul, are o realitate care si-a construit-o pe parcursul timpului, prin fapte, experiente proprii sau ale altor oameni pe care ii cunoaste si care ii intaresc punctul de vedere si convingerea ca asa stau lucrurile si nu altfel.
Cel mai usor le poti observa la ceilalti. Cand te uiti la tine este mai dificil de observat, daca nu esti obisnuit sa te detasezi de gandire ci, doar sa observi gandurile care pun stapanire, din cand in cand pe minte si sa nu te confunzi cu ele.
Auzeam, la un moment dat o doamna care sustinea sus si tare ca ea nu isi da copilul la gradinita pentru ca acolo educatoarele ii lasa pe copii flamanzi. Cer iertare educatoarelor, este doar un exemplu de ceea ce crede cineva. Personal, ea nu si-a dat copilul niciodata la gradinita, dar copii tuturor prietenelor ei au avut incidente la gradinita, ca atare tot universul ei ii sustine aceasta convingere care si-a creat-o. In urma discutiilor pro si contra gradinita, pe care le-a avut cu alte persoane, in final, ea a recunoscut ca de fapt nu vrea sa isi dea copilul la gradinita. Astfel, si-a creat o intreaga realitate care sa ii sustina de fapt, aceasta alegere. Nu este nimic in neregula cu aceasta alegere, este doar de observat cum ne gasim motive pentru care un lucru de exemplu nu functioneaza, cand de fapt nu dorim cu adevarat, 100% acel ceva.
Tot aceasta doamna, a cununat la un moment dat o familie de tineri, care in timp, nu au mai tinut legatura cu nasii lor. Ce spune ea acum: “nu merita sa ajuti pe nimeni” pentru ca… asta si asta si asta. Interesant este ca au o familie prietena care sunt in aceasi situatie si care, bineinteles, le confirma aceasta convingere.
Acum cativa ani, dupa ce m-am despartit de prietenul meu, una din temerile cu care ramasesem a fost ca incep sa mi se strice aparatele electronice din casa si nu are cine sa le repare, eu considerandu-ma atehnica. Bineinteles, rand pe rand s-au defectat, le-am reparat si asta este ceea ce creasem eu la momentul respectiv.
Referitor la investitii, am avut un” mecanism” care arata cam asa: in orice investeam se strica sau pierdeam bani. Am reparat bara din spate a masinii si exact a doua zi m-a lovit o alta masina in spate, am cumparat un incarcator de telefon, a functionat doar o zi si multe alte exemple. Pana m-am prins, am vazut ca eu am creat acest lucru, am vazut impactul cum eu am atras atatea dovezi in viata mea care sa imi arate ca am dreptate si am inceput sa creez altceva. Daca tot eu am creat asa ceva, tot eu pot sa rescriu ce imi doresc.
Tu ce iti doresti in momentul acesta?
Ce convingeri ai deja despre subiectul respectiv?
Ce alte surse ti le confirma?
Exista si surse care ti le infirma?
Ce ai putea sa creezi in loc?
Cum ai putea sa mentii in viata noile convingeri?
Ne nastem cu o vedere periferica larga, cu o viziune care cuprinde o arie larga din univers si de-a lungul vietii aceasta vedere se ingusteaza pana ajunge la un singur punct de vedere sau o parere. Unul singur.
Este necesara rabdare si perseverenta pentru a recrea aceste credinte. Sunt ganduri si convingeri pe care le avem de ani de zile si este necesar le observi detasat, sa fii atent si prezent pentru a aduce altceva, care te inspira mai mult.
Bineinteles, poti sa traiesti foarte bine si cu ceea ce exista deja, dar daca iti doresti altceva, este necesara o schimbare de gandire si acest proces se poate produce simplu, relaxat, fara nici un sentiment de culpabilitate vizavi de ce a fost pana acum, ci doar din postura de Observator si Co-creator al vietii tale.
“Am bagat mana in cos si am luat o banana la intamplare, din unul din cele trei manunchiuri din cos. [...] John lua fructul si il tinu in dreptul ochilor, cu mana stanga. Intinse degetul aratator si pe cel mijlociu de la mana drepata, unindu-le pe celelalte doua cu degetul mare. Contractand usor, isi trecu mana intr-o miscare de taiere, la aproximativ opt cm distanta de banana; s-a auzit clar un clic, si jumatate de banana cazu pe podea.
De-acum depasisem de mult faza de uimire; toata trebaba mi s-a parut ca un fel de asa-stau-lucrurile. Mi-a dat cealalata jumatate de fruct. Era stralucitoare, ca si cum ar fi fost taiata de un cutit fierbinte care ar fi topit suprafata bananei intr-o masa sticloasa.
John arata inspre centul palmei sale. “Asta”, spuse el, “e ca o pusca”. Isi intinse din nou cele doua degete si arata spre varfurile lor. “Astea”, continua, “sunt ca un laser”.
(Kosta Danaos – “Magul din Java”)
Povestirea de mai sus nu e o scena din filmele tipice de arte martiale. Acelea in care vezi cum cei doi luptatori nu se ataca doar cu sabiile ci cu vartejuri de energie.. Spulberand stancile in jur si sapand santuri ori cratere cu ceea ce tasneste din palmele lor.
Povestirea este reala. Autorul cartii “Magul din Java” povesteste cum a reusit sa fie primit ca elev al unii dintre “nemuritori”, John Chang, care traieste in Java. Invatand si practicand Nei Kung, o forma inalta a unui antrenament care implica energia vitala, chi, Kosta Danaos (acesta este numele de autor) dezvaluie cateva din secretele vietii traite in libertate si in putere.
Desigur, cei care vor sa paseasca pe aceasta cale si sa aiba o viata sanatoasa din toate punctele de vedere pana la varste inaintate, pot cauta. Cautarea e pe acel model de care am mai povestit: simte, simte bine ce e in inima ta si odata gasit “firul”, nu te lasa pana nu ajungi la miez.
Pentru cei care incepeti acum viata si aveti sansa alegerii si a potentialului de timp sunt multe posibilitati de a va face singuri instrumentele voastre de putere. Fara a depinde de ajutor din afara. Fara multe din “carjele” pe care ni le punem singuri pentru ca pur si simplu nu stim ca am putea trai altfel.
Asta va propun acum:
O viata traita altfel. Cu doze mari de libertate. Cum ar fi asta?
Printre altele, ar putea fi asa: oriunde ati merge si ati trai, in afara cazurilor de accident, epidemie sau catastrofa, ar fi normal sa fiti sanatosi si sa nu aveti nevoie de medic. Adica sa nu depindeti de niciun fel de tratament si de farmacii. Sa nu existe nevoie de medicamente, nici macar de aspirina sau algocalmin sau de vreun calmant. Nici macar de dulciurile care compenseaza o frustrare. Nici macar de o gura de ceva tare sau ceva bun. Nici macar de mersul la sala… (da, nici macar de asta). Nici macar de televizor, ca instrument de deviere a atentiei, de cautat satisfactie si de gasit preocupare. Nic macar de NET! (O, asta chiar DA libertate…)
Suntem invatati inca de la nastere, asa cum au fost invatate generatii intregi, sa depindem de ceva sau de cineva pentru a ne fi bine. In copilarie e ceva firesc, depindem de hrana, caldura si ingrijirea permaneneta a parintilor. Depindem practic de ei pentru a supravietui. Dar dupa? Dupa ce trecem de etapa ingrijirii si ocrotirii parintesti, cum ajungem sa traim pe propriile picioare? Cum facem sa nu mai depindem de ceea ce ni se tot ofera?
O durere de cap – zeci de pastile recomandate, un disconfort emotional – cam la fel, un dezchilibru mineral – suplimente de tot felul…
Imediat ni se ofera ceva, contra cost, desigur, si devenim consumatori, in loc sa ne producem singuri remediile. Sa nu mai zic de a “remedia” pe altii fara medicamente, asa cum fac oameni ca John Chang…
Nu fac aici aoplogia artelor martiale. Desi as face-o, zau ca as face-o, in ce priveste dezvoltarea omului ca fiinta echilibrata si aromonioasa, nu in ce priveste “Kombat style” (De asta se ocupa altii, specialisti…).
Ci doar va intreb: cum ar fi daca ati alege sa traiti bine, faurindu-va voi insiva si pastrandu-va timp indelungat sanatatea fizica, mentala si emotionala?
Cum ar fi sa fiti propriul vostru medic? Propriul vostru sprijin? Si mai departe, sa fiti un sprijin pentru altii? Poate chiar un factor de influenta care sa-i ajute pe altii sa se elibereze de carje, de dependenta de ceva din exterior. Care sa-i faca sanatosi si relaxati si fericiti?
Nu indemn aici “reducerea la noi insine”, la izolare si trait pe o insula. Suntem fiinte sociale si ne bucuram sa fim langa oameni dragi.
Dar repet, una e sa te bucuri si sa fii implinit langa altii, alta e sa fii dependent de asta. Poti fi implinit deja, alaturi de ei, oferindu-le un vas plin, care se revarsa spre ei, nu o mana goala care cerseste.
La asta va invit. La a va creste pe voi ca oameni liberi si puternici.
De fapt Avantaj la Start asta isi propune. Sa va ajute sa porniti in viata cu toate motoarele si sa mergeti cu putere si incredere, facandu-va propriul vostru drum.
Asa ca iar va invit sa va culegeti din articole ceea ce vi se pare potrivit pentru a va crea instrumentele voastre de putere si sa faceti alegerea acum. Nu mai incolo. Nu cand “o sa…” una si alta.
Vine vacanta. Vine timpul liber. Bucurati-va de el si profitati de inca un fel de libertate ca sa va faceti o schema bine pusa la punct. Cu disciplina si respect pentru voi insiva, incepeti, daca nu ati facut-o pana acum, un fel de a va petrece ziua care sa va incarce cu energie, cu forta, cu tot ce aveti nevoie. Creati-va acum un program, incercati, imbunatatiti… Cautati-va indrumatori, daca simtiti nevoia. Vacanta e pentru voi, profitati de ea si incepeti acum drumul vostru spre o viata traita in libertate. Mergeti pe el cu perseverenta si, repet, cu respect pentru voi insiva. Cu dragoste pentru voi insiva. Anii care vor veni vor rasplati ceea ce incepeti azi. Si peste inca ani buni, lucrand cu voi insiva, veti fi poate, unii din voi, ca si John Chang, nemuritori…
Facem alegeri moment de moment. Consideram ca suntem conditionati de stimulii exteriori, de lucrurile care ni se intampla, de vorbele pe care le auzim, de ceea ce vedem in afara interiorului nostru. In realitate, insa, lucrurile stau de cele mai multe ori invers. In functie de ceea ce este in constientul si subconstientul nostru co-cream realitatea.
Ai observat poate ca, atunci cand te simti bine, esti fericit, multumit si linistit, atragi lucruri bune si majoritatea oamenilor din jurul tau au aceasi stare ca si tine?
In acelasi timp, atunci cand lucrurile nu stau bine pe un plan, cand tu insuti nu esti multumit cu tine, traiesti cu senzatia ca nimic nu merge cum ai dori in aproape nici un domeniu?
La un moment dat, poti avea o stare de care sa fii multumit, dar poti sa ai si o stare care nu iti convine, in care tu te lupti cu ea si cu tine. Daca este o stare care nu iti place, cu cat o detesti mai tare cu atat te vei adanci in ea mai mult.
Este posibil sa te muti dintr-o stare in alta, facand un pas la stanga sau la dreapta, trecand dintr-o frecventa de energie in alta, dar acest lucru nu intotdeauna iese din prima. Atunci este necesar sa incepi sa construiesti propriul echilibru si stare de bine, tu cu tine, pas cu pas. Fiecare isi gaseste propriile solutii si mijloace de a-si ridica energia vibrationala si a fi impacat cu el insusi.
Procesul de contientizare este moment de moment. Completeaza tu urmatoarele lucruri:
In acest moment sunt….
Renunt la…
Aleg sa….
De exemplu:
In acest moment, realizez ca ma preocupa reactia celorlalti oameni vizavi de mine.
Constientizez indoiala, neincredere, teama.
Renunt la preocupari, griji, temeri.
Aleg sa ma concentrez, sa ma simt bine cu mine insumi, sa dau ce e mai bun din mine, sa am rabdare cu mine si cu cei din jur, sa fiu constient de ceea ce este exact asa cum este si nu cum cred eu ca ar trebui sa fie, sa fiu conectat cu oamenii, sa fiu in flux.
Aleg sa construiesc cu multa rabdare si dragoste obiectivele mele, aleg sa ma bucur de fiecare rezultat in parte.
Aleg sa am grija de mine si sa dau dragoste celor din jur.
Aleg sa fiu complet cu tot ce a fost in viata mea. (A fi complet – cand nu consideri ca ar fi trebuit sa fie mai mult sau mai putin decat a fost sau altceva decat exact ce a fost si s-a intamplat).
Ceea ce a fost in trecut, nu mai exista, viitorul nu il cunosc si nu il am, tot ceea ce am este momentul de fata.
Privesc viitorul cu incredere si am tot sprijinul Universului alaturi de mine.
Singura mea preocupare este momentul de fata si eu aleg cum sa ma simt acum.
Nu are granite, nu poate fi oprita, chiar daca iti astupi urechile. Vibratiile sunt percepute de intreg corpul, modifica intregul ambient, chiar daca nu ne dam seama.
Ca o foarte iscusita spada cu doua taisuri, muzica poate creste sau dobori, in functie de mesajul transmis, mesaj de cele mai multe ori fara cuvinte.
De ce includ aici un subiect ca acesta?
Pentru ca am mai spus despre ea. Am aratat cum ne modeleaza, cum ne putem ajuta de muzica pentru a ne schimba starea de spirit. Iar starea de spirit face totul, dintr-o anume stare de spirit actionam si suntem motivati sau dimpotriva.
Muzica ne poate creste…
Nu de putine ori ni s-a intamplat ca o piesa muzicala ori un fragment dintr-o lucrare muzicala sa ne ajute cand credeam ca nu mai avem forta sau inspiratie. Imi amintesc cum mie mi-a facut enorm de mult bine aceasta:
O muzica puternica, o muzica hranitoare, care te ajuta cand crezi ca esti gata sa te opresti, cand nu mai ai poate forta, motivatie, dorinta, tel…
Muzica “actioneaza” direct, fara baraje. Transformarea pe care o produce este rapida, instantanee pot zice. Schimba starea chiar fara sa ne dam seama.
De aceea este foarte important sa stim ce face si ce ne facem noua insine cand o ascultam.
Sunt ritmuri potrivite unui anume timp, unei anume activitati. Pentru dans, de pilda, pentru relaxare, pentru drum lung – sunt minunate melodiile care ne fac calatoriile adevarate delicii – pentru sarabatorire si bucurie, pentru dragoste. Da, pentru dragoste, sub toate formele ei. Muzica ne deschide sufletele si ne face sa avem acel unghi de perceptie care ne arata viata in Frumusete.
Putem cultiva aceasta relatie de suflet cu muzica, ne putem infrumuseta minute sau ore din fiecare zi, mai ales pe cele pe care le-am considera timpi morti.
Adevarul e ca nu exista timpi morti. Doar oameni care nu stiu sa fie vii, cu totul vii, puternici si frumosi tot timpul. Nu ca nu pot, nu stiu. Dar iata, muzica ii invata…
Dar mai e ceva: asa cum zicema, muzica poate fi ca o spada. Al doilea tais poate dobori.
De aceea e important sa fim atenti la efectul pe care il are asupra noastra fiecare gen de muzica. Sunt imprejurari in care participam alaturi de prieteni la cate un eveniment unde se asculta muzica. Uneori aceasta ne face sa nu ne simtim bine. Fiecare din noi rezoneaza cu diverse genuri de muzica. Cum nu sunt granite pentru ea, ne atinge destul de repede si de adanc. Si desi nu ne este bine, continuam sa ramanem acolo, in acel mediu distorsionant, doar pentru ca suntem intr-un grup anume si participarea noastra e semn ca facem parte din acel grup.
In timp, fara sa ne dam seama, facand ceva ce nu ne este potirivit, ne epuizam. Si de oare de cate ori nu facem asta? Nu doar ascultarea unei muzici nepotrivite noua, uneori datatoare chiar de stari de rau – nu mai vorbesc aici de muzica difuzata atat de tare de iti trebuie ore sa iti iasa tiuitul din urechi – ci cate lucruri oare nu facem impotriva noastra?
Alegerea insa e mereu in mana noastra. La noi e cheia. Asa ca putem sa alegem frumos, in favoarea noastra. Putem cere, putem refuza. Putem sa ne bucuram cat mai mult de orice, si mai ales de muzica.
Inchei prima parte din povestea asta muzicala invitandu-va sa va gasiti – daca nu ati facut-o deja pana acum – acea muzica ce va hraneste, ce va face inima sa cante, si sa va faceti din ea tovaras de drum. Poate unii ati mersa deja mai departe sau o veti face, gasindu-va in ea modul vostru de exprimare.
Si va las in compania unei bucati muzicale tare dragi mie, pe care am auzit-o acum cateva zile, la o intersectie, dintr-o masina cu geamul deschis…
Cu cat trecem prin viata si avem mai multe relatii sau experimentam perioade in care suntem singuri, cu atat mai greu suntem dispusi, cel putin unii dintre noi, sa incepem o noua relatie.
Uneori avem dificultati in a lasa in urma o relatie, disparitia unei persoane dragi, un esec intr-o casnicie, toate acestea creand o frica constienta si inconstienta.de a mai iubi si de ne “implica emotional”.
Consideram ca exista amintiri placute si amintiri mai putin placute. Si unele si altele ne tin in loc si nu ne dau voie sa lasam viata sa ne aduca lucruri din ce in ce mai bune si mai frumoase.
Lipsa de incredere in viata se manifesta prin furie, tristete, depresie, lipsa de curaj si de energie, etc. Ele alterneaza cu momente in care ne simtim bine, dar unii dintre noi suntem atat de obisnuiti cu suferinta incat momentele in care ne simtim bine, suntem veseli, plini de energie si de viata nu dureaza prea mult.
Este necesar sa antrenezi muschii care lasa ingrijorarile, tristetile si supararile sa treaca pe langa tine, sa le lasi sa fie cat vor sa fie, dar, de preferat, nu prea mult. Sa te intorci la a fi deschis in fata vietii ca un copil, care nu stie si nu a invatat inca sa nu aiba incredere in oameni, ca barbatii/femeile sunt intr-un fel sau altul si trebuie sa ne pazim de ei/ele, altfel suferim.
Vrei sa iti confrunti temerile? Te invit sa iti raspunzi la intrebarile de mai jos:
De ce ti-e teama acum?
Si ce daca se mai intampla la fel?
Si ce daca vei mai gresi ?
Si ce daca se va mai termina o relatie?
Si ce daca ti-e frica?
Majoritatea oamenilor doresc sa detina controlul lucrurilor care li se intampla si cand apar alte evenimente decat cele la care se asteapta, alte rezultate decat cele pe care le presupun ca trebuie sa apara, intra in panica. E ca si cum am incerca sa tinem in pumni apa care curge intr-un rau.
Este necesar sa ne predam vietii insasi si a fi in pace cu absolut orice ni se intampla. Daca ne relaxam, ne destindem, ne deschidem si avem incredere, din ce in ce mai multe momente pretioase apar. Renuntand la a ne impotrivi la ce nu ne place si la a da drumul la suferinta permitem sa atragem din ce in ce mai mult din misterul vietii.
Erich Fromm scria in cartea sa, “The Art of Loving”, publicata in 1956, “Arta de a iubi este ca orice meserie. Presupune rabdare, incredere, disciplina, concentrare, credinta si practica zilnica.”
Si daca tot iti doresti sa iubesti si sa fii iubit, incepe cu tine.
Ce pretuiesti si valorizezi la tine azi?
Ce calitati din tine si ce rezultate din viata ta apreciezi si admiri?
Inteligenta este cel mai greu inalt produs al naturii, creatiunea cea mai rara si cea mai pretioasa din cate exist ape lume” Arthur Schopenhauer.
In cele ce urmeaza, voi vorbi despre asa cum poate intuiesti, despre inteligenta si cum o putem folosi in viata de zi cu zi.
Termenul de inteligenta provine din latinescul intelligere, care inseama a relationa, a organiza. Chiar terminologia cuvantului indica faptul ca inteligenta depaseste gandirea, care se limiteaza la stabilirea relatiilor dintre insusirile esentiale ale obiectivelor si fenomenelor si nu a relatiilor intre relatii. Cand vorbim despre inteligenta ca sistem complex de operatii care conditioneaza modul general de abordare si solutionarea celor mai diverse sarcini si situatii problematice, avem in vedere operatii si abilitati, cum ar fi: adaptarea la solutii noi, generalizarea si deductia, corelarea si integrarea intr-un sistem a partilor relative disparate, anticiparea deznodamantului si consecintelor, compararea rapida a variantelor actionale si retinerea celei optime, rezolvarea usoara si corectarea unor probleme cu un grad crescut de dificultate.
Toate aceste abilitati releva trei caracteristici fundamentale ale inteligentei:
1. capacitatea ei de a solutiona situatiile noi, cele vechi, familiare, fiind solutionate cu ajutorul deprinderilor.
2. rapiditatea, mobilitatea si felxibilitatea ei.
3. adaptabilitatea adecvata si eficienta la imprejurari si circumstante.
Inteligenta este o calitate a intregii activitati mintale, ca expresia organizarii superioare a tuturor proceselor psihice, inclusive a celor afectiv-motivationale.
Termeni precum „destept”,„istet”,„greu de cap” sunt folositi ca etichete pentru unele categorii de oameni. Dar în ciuda frecventei acestor termeni în limbajul cotidian, stabilirea unei definitii precise a inteligentei, cu care sa fie de acord toti psihologii este un lucru foarte dificil.
Sistemele educationale se transforma deoarece atât studentii si profesorii învata sa foloseasca tehnologia multimedia. Copiii care înca nu stiu sa scrie si sa citeasca scriu povesti cu ajutorul unor programe care în unele cazuri le recitesc studentilor ceea ce scrisesera.
Noi programe permit copiilor sa scrie sau sa insereze grafice în texte gen rebus precum “Wings of Learning” , “Muppet Slate”. Alte programe cum sunt “Pine Artist and Creative Writer” de la Microsoft fac posibila formatarea proiectelor de scris în diferite forme, sa scrie cuvinte în diferite marimi si formeze si sa acompanieze cu diferite efecte sonore.
Numarul crescând de programe user-friendly fac posibil sa combine informatia în diferite forme, incluzând cuvinte, imagini si sunete. Studentii pot acum sa înregistreze, sa sorteze si sa intersecteze informatii, notite, bibliografii si sa creeze raporturi multimedia pentru a crea o aventura a învatarii.
Profesorii pot sa-si dezvolte propria “magazie” de cursuri, sa creeze baze de date care sa lege cursurile cu un surplus de tehnologie descris in capitolele celorlalte tipuri de inteligenta.
Calculatorul încurajeaza studentii sa-si revizuiasca si sa-si rescrie compunerile si astfel sa-si dezvolte o mai mare fluenta si un stil mai eficient. Recopiind de mâna sau tastând adesea inhiba corectia si revizuiurea, dar calculatorul adesea faciliteaza aceste procese îi dau studentului un mai mare simt al controlului asupra a ceea ce scrie.
Când studentii îsi vad lucrarea într-un format cu aspect profesional devin mai interesati de studiul si maiestria mecanicii care îi va da stralucirea finala. Unele dintre cele mai importante programe de procesare de text sunt Microsoft Word, Word Perfect, si Ami Pro pentru,Windows.
Învatarea tastatului în scoala primara de astazi este la fel de important ca si scrisul cu stiloul, si a învata sa folosesti un procesor de text este la fel de important pentru studenti ca si a învata sa tasteze. Copiii sunt încurajati sa foloseasca aceste posibilitati în comunicare si colaborare cu studentii aflati la departare pe o varietate de proiecte, prin intermediul unui numar crescând de retele electronice. Telefoanele si modem-urile esentiale acestor procese ar trebui sa fi echipamentul oricarei clase
Dezvoltarea abilitatilor lingvistice pentru întreaga populatie poate fi catalizata de noi unelte electronice remarcabile pentru accesarea si prelucrarea informatiei si comunicatiilor, învatarea, si dezvoltarea inteligentei la un nivel fara precedent.
“Ceea ce urmeaza sa experimentezi este o transcriere a unei meditatii care ii ajuta pe oameni sa aplice strategiile lui Tesla de vizualizare a crearii noilor viziuni pentru viitor…
Asaza-ti corpul intr-o pozitie confortabila si relaxata… Ia loc avand o postura si o fiziologie care sa iti permita cu adevarat abilitatea ta de a visa… Daca fiziologia ta ar fi deja in masura sa te aduca in starea in care cu adevarat ii permiti visatorului din tine sa apara, cum ai sta asezat?… In ce directie ar fi inclinat capul tau?… Unde anume ai respira?… Ce fel de tensiune musculara ai simti in corpul tau?…
Cum ar fi calitatea vocii tale interioare daca ai fi cu adevarat capabil sa visezi?…Ar fi sensibila si soptita?… Sau ar fi doar sunet?… Poate ca ar fi incurajatoare si intrebatoare… Sau poate ca ar suna foarte increzatoare… Ajusteaza vocea interioara la o calitate a vocii care te conduce spre visurile tale si te orienteaza spre acestea…
Apoi poti incepe sa vizualizezi un fel special de vis... Un vis despre planeta… Daca ai putea sa creezi un vis frumos pentru planeta, cum ar fi acesta?… Si pentru ca acesta e doar un vis, nu trebuie sa iti facigriji daca este posibil sau practic… Poti visa liber… Daca ai putea sa visezi propria ta versiune a unei utopii, cum ar fi viziunea ta?… Cum s-ar integra tehnologia in acest vis global despre planeta?… Ce s-ar intimpla cu razboiul?… Cum ar fi copii tai educati?… Cum ar comunica oamenii din diferetele parti ale lumii intre ei?… In ce feluri am utiliza instrumentele pe care le avem in folosul planetei si al oamenilor de pe aceasta, intr-o maniera ecologica si creativa?…
Permite-i visului tau sa te mute in viitor... Cum ar fi medicina?… Oamenii inca ar mai merge la doctori asa cum ii avem acum?… Inca vor mai fi spitale atunci?… Daca ai putea sa schimbi lumea doar visand-o, vazind-o, cum ai transforma spitalele, scolile si companiile?… Cum va arata biroul din viitor?… Vor mai fi birouri acolo?… Sau toata lumea va fi conectata impreuna din casa in casa?… Cum vor calatorii oamenii in viitor?… Nu este nevoie sa te limitezi singur cu tehnologia de astazi… Imagineaza-ti ca traiesti pe o planeta pe care orice iti imaginezi poate deveni automat realitate… Singura limita ar fi limitele propriei tale imaginatii…
Cum am tratata viata animalelor si a plantelor in viitor?… Am mai avea nevoie de avocati si terapeuti?… Care ar fi cea mai importanta profesie in viitor?…
Ce fel de muzica ai asculta in viitor?… Cum ar arata muzeele viitorului?… Daca vei fi mers la un muzeu in care sa fi vazut vestigii de astazi, care va fi cea mai amuzanta pentru oamenii din viitor?…
Ce ai putea sa visezi care ar schimba lumea cel mai mult?… Care parte a vietii noastre are cel mai mult loc pentru schimbare?…
Imagineazati ca tu ai putea schimba lumea cu ajutorul a ceva facut de tine insuti/insati… Viseaza la ceea ce ai putea face si ce ar putea schimba lumea…
Si lasa mintea ta inconstienta sa continue acel vis in felul care este cel mai potivit pentru tine, intr-un fel care iti da tie un sens interior de placere, excitatie si speranta… Apoi, pentru o clipa, lasa mintea ta sa se mute din viitor in trecut… Orienteaza-te inapoi la viata ta si gaseste un timp cind un vis a devenit realitate pentru tine… Reaminteste-ti ceva ce la anumit moment era doar un vis pentru tine… Apoi, dupa aceea, ai descoperit ca acesta a devenit realitate…
In trecut, cand m-am implicat prima data in NLP, am visat ca poate intr-o zi oameni creativi, inteligenti si constinciosi se string impreuna pentru a impartasi interesul si intelegerea reciproce despre mintea si strategiile celor mai mari genii ale lumii; si astfel ei ar putea sa lucreze impreuna pentru a schimba lumea… Ascultind aceste cuvinte, ai devenit o parte dintre aceia care fac visul sa devina realitate…
Copilul meu este cu certitudine un vis devenit realitate pentru mine… Si probabil ca fiecare din noi aveam visuri care deveneau realitate… Si daca tu gasesti unul, vei incepe sa il realizezi… “Desigur, mai este unul!”… Poate ca sunt chiar visuri care au devenit realitate si de care ai uitat ca au fost de fapt visuri la un moment dat in viata ta, deoarece sint realitate normala acum…
Si poate ca noi avem o competenta incosntienta ca individualitati sau ca grup de oameni care pot face aceste visuri sa devina realitate daca ne-am da voie noua insine sa le visam…
Si in timp ce privesti la lumea din jurul tau, observa cate din lucrurile pe care le vezi in jurul tau sunt de fapt visuri care au devenit realitate; camera in care esti, lumina electrica la care poate privesti, scaunul pe care poate stai, hainele de pe tine… Toate aceste lucruri au fost cindva doar un vis in mintea cuiva, dar acum acestea au venit in realitate…
Traim intr-o lume de visuri devenite realitate… Probabil ca tu insuti/insati i-ai ajutat pe altii sa isi transforme visurile in realitate… Poate ca tu esti pentru cineva visul care a devenit realitate… Poate ca parintii tai te-au visat inainte sa te nasti… Poate ca ai intrat in viata cuiva exact in momentul in care ei aveau nevoie de cineva ca tine…
Asa ca pastraza-ti visurile… Pastreaza acele visuri care au devenit realitate… Si in timp ce revii in prezent in ritmul care e cel mai potrivit pentru tine, poate ca te percepi pe tine insuti/insati stind in acea pozitie linistita, in pragul unui nou vis… In spatele tau sint visurile care tocmai au devenit realitate… In fata ta sint noile visuri care dau inteles vietii tale…”
Printre primele articole ale acestui site va povesteam despre modele. Despre cei care ne influenteaza si despre cat e de important sa ne alegem modele care sa ne construiasca, nu sa ne traga in jos.
Acum voi povesti tot de aceasta influenta, dar un pic altfel.
Mai intai
ESTI O MINUNE!
“Fiecare secunda pe care o traim este un moment unic in univers, o clipa care nu va mai fi niciodata… Si noi ce ii invatam pe copiii nostri? Ii invatam ca doi si cu doi fac patru si ca Parisul este capitala Frantei.
Cand ii vom invata ce sunt ei?
Ar trebui sa spunem fiecaruia:”Stii ce esti tu? Esti o minune. Esti unic. In toti anii care au trecut nu a mai fost niciun copil ca tine. Picioarele tale, degetele tale destepte, felul in care te misti.
Poti deveni un Shakespeare, un Michelangelo, un Beethoven. Tu poti face orice. Da, esti o minune. Si cand o sa cresti vei putea tu sa-l ranesti pe altul, care este o minune ca tine?”
(Pablo Casals)
Am luat citatul din “Supa de pui pentru suflet” – carte pe care o recomand tuturor – pentru ca mi s-a parut portivita pentru povestea de azi.
Sa fiu ca cine?
Ca cine vrem sa fim? Vedeti, multe modele nici nu ne apar a fi modele. Dar urmam cu usurinta personaje de film – uneori chiar serialele dau modele – sau persoane publice, vedete, ori colegi ori alte persoane din jur, a caror aura ne impresioneaza. Ca si cum succesul unora ar deveni contagios si doar copiindu-i am “copia” si succesul. Publicitatea, sub forma reclamelor de tot felul, foloseste imaginea unor vedete pentru a ne sugera ca daca vom cumpara produsul respectiv vom deveni asemeni acelor persoane pline de succes.
In modelare se foloseste asta, si e grozav sa urmam un model atunci cand acesta ne ajuta sa ne atingem tinta. Doar ca nu trebuie sa ne pierdm tinta sau sa ne lipsim de ea inlocuindu-ne pe noi cu modelele. Si nu realizam nimic daca nici visele noastre nu ni le stim, luand modelul de-a gata, “pachet”, cu visele si cu viata lui cu tot.
Stim mai bine ce a facut personajul x, si prietena lui/ei y, stim tot, in detaliu, dar uitam de noi insine si uitam ca langa noi traiesc membrii familei noastre, “personaje” vii, de care suntem mult mai legati…
Sunt multi care copiaza doar pentru ca nu sunt in stare sa-si dea seama cum sunt ei insisi. Se stie ca o copie, oricat de buna ar fi, e doar o copie.
Una e sa te folosesti de modelul unui luptator de arte martiale, de pilda, urmarind cum se anterneaza, cum si organizeaza timpul, ce anume face sa-si sustina efortul, cum se motiveaza, ca sa folosesti toate astea in antrenamentul tau, si alta e sa te imbraci ca el, sa vorbesti ca el, sa faci fix aceleasi exercitii si aceleasi miscari, asteptandu-te sa ai exact acelasi succes. N-o sa ai. O sa fii mai slab… Sau poate mai bun, dar asta din urma doar daca iti vei da seama la timp ca tu esti unic.
Modul tau de a gandi, actiona si simti este unic. Ca si corpul tau. Ca si mediul tau de viata. Poti sa-ti mobilezi casa la fel, sa te tunzi la fel, sa te fardezi la fel, nu vei fi acea persoana. Poti folosi multe insa, mai ales daca modelul tau e un performer intr-un anumit domeniu. Foloseste insa cu discernamant, ascultandu-te mereu, dandu-ti seama de propria ta creativitate, de unicitatea ta. Si mai ales de ceea ce vrei tu sa realizezi.
Cei care doar copiaza au parte de multe frustrari, fiindca niciodata nu pot fi “originalul”. Dezamagirile sunt crunte, mai ales cand “modelul” tau face ceva de care tie ti-ar fi rusine. Asta pentru ca atunci iti dai seama ca tu nu esti el si vrei sa fii vazut asa cum esti. Pentru ca atunci, doar atunci, iti dai seama ca esti mai bun. Ei bine, de ce nu ti-ai dat seama pana atunci? Pentru ca ai copiat, in loc sa crezi in tine atat de mult incat sa vrei sa fii “originalul” care de fapt esti.
Asa ca, in loc sa pierzi timp copiind, fa altfel: ia ceea ce crezi ca te ajuta, “mecanismul” prin care modelul tau isi atinge performanta. Poate modul de lucru, poate tehnica aceea ca atare, poate modul de a gandi, acel “ceva” care il stimuleaza. Poate chiar modelul lui, modelul modelului tau… Multi oameni de succes au fost inspirati de altii.
Dar opreste-te aici. Invata sa te cunosti pe tine si sa vezi cum functioneaza la tine ceea ce ai preluat, folosindu-te de cat mai multe din ideile tale si urmand visul tau. Acela pe care il descoperi si il atingi lucrand tu cu tine, pentru tine. Nu pentru a fi ca cineva, ci ca tine.
Care esti intr-adevar unic. Si intr-adevar, O MINUNE!
Daca ai sti ca poti orice, absolut orice, ce ai alege sa faci? Ce ai vrea? Ce curs ai vrea sa dai vietii tale?
Intrebarea asta, pusa acum sapte ani, a pus samanta schimbarii vietii mele. Fiindca atunci am inceput a pricepe. Acum insa abia se vede conturata clar schimbarea in viata mea.
Daca ai sti ca poti orice, ce ai vrea?
Poate ca cineva ar raspunde: “Vreau sa zbor. Vreau sa calatoresc si sa vad China, India, Tibet, Hymalaia, Australia, Noua Zeelanda.”
Par multe deja? Imposibile? Vise cu ochii deschisi?
Ia sa vedem… Poate il stiti pe John Goddard, tanarul care isi facuse la 15 ani o “lista de viata” cu fix 127 de obiective. A pus hartie ce si-a dorit el sa realizeze in viata. In lista, marcate cu * sunt obiectivele realizate deja cand povestea lui facea inconjurul lumii, in cartea”Supa de pui pentru suflet“:
DE EXPLORAT:
1. * Nilul
2. * Amazonul
3. * Raul Congo
4. * Raul Colorado
5. Yangtze, China
6. Raul Niger
7. Raul Orinoco, Venezuela
8. * Rio de Coco, Nicaragua
STUDIU CULTURILOR PRIMITIVE in:
9. * Congo
10. * Noua Guinee
11. * Brazilia
12. * Borneo
13. * Sudan (aproape ingropat de viu într-o furtun? de nisip)
14. * Australia
15. * Kenya
16. * Filipine
17. * Tanganyika (acum Tanzania)
18. * Etiopia
19. * Nigeria
20. Alaska *
SA MA CATAR PE:
21. Mt. Everest
22. Mt. Aconcagua, Argentina
23. Mt. McKinley
24. * Mt. Hauscaran, Peru
25. * Mt. Kilimanjaro
26. * Mt. Ararat, Turcia
27. * Mt. Kenia
28. Mt. Cook, Noua Zeelanda
29. * Mt. Popocatepetl, Mexic
30. * Matterhorn
31. * Mt. Rainier
32. * Mt. Fuji
33. * Mt. Vezuviu
34. * Mt. Bromo, Java
35. * Grand Tetons
36. * Mt. Baldy, California
37. De dezvoltat o cariera în medicina ?i explorare (a studiat student la medicina, trateaz? boli, printre triburi primitive)
38. De vizitat fiecare tara din lume (30 inca de vizitat)
39. * Studiat indienii Navaho ?i indienii Hopi
40. * De invatat sa pilotez un avion
41. * Cal Ride în Rose Parade
DE FOTOGRAFIAT:
42. * Cascada Iguacu, Brazilia
43. * Cascada Victoria, Rhodesia
44. * Cascada Falls, Noua Zeelanda
45. * Cascada Yosemite
46. * Cascada Niagara
47. * De facut calatoriile lui Marco Polo si Alexandru cel Mare
De explorat subacvatic:
48. * Recifele de coral din Florida
49. * Marea Barier? de Corali, Australia (fotografiat o scoica de 300 lire)
50. * Marea Ro?ie
51. * Insulele Fiji
52. * Bahamas
53. * De explorat mlastinile Okefenokee si Everglades
DE VIZITAT:
54. Polul Nordul si polul Sud
55. * Marele Zid Chinezesc
56. * Panama si canalul Suez
57. * Insula Pastelui
58. * Insulele Galapagos
59. * Vatican (vazut pe Papa)
60. * Taj Mahal
61. * Turnul Eiffel
62. * Pestera Blue
63. * Turnul din Londra
64. * Turnul din Pisa
65. * Locurile sacre Chichen-Itza, Mexic
66. * De urcat pe stanca Ayers Rock din Australia
67. De urmat Raul Iordan de la Marea Galileei pana la Marea Moarta
De inotat in:
68. * Lacul Victoria
69. * Lacul Superior
70. * Lacul Tanganyika
71. * Lacul Titicaca, America de Sud
72. * Lacul Nicaragua
DE REALIZAT:
73. * Sa devin un cercetas Eagle Scout
74. * Sa ma scufund cu un submarin
75. * Sa aterizez si sa decolez de pe un portavion
76. * Sa zbor cu un dirijabil, cu planorul si cu balonul
77. * Sa calaresc un elefant, o camila, un strut si un cal salbatic
78. * Sa ma scufund la 40 de picioare adancime si sa-mi tin respiratia doua minute si jumatate sub apa
79. * Sa prind un homar de zece pfunzi ?i o scoica Abalonede zece inch
80. * Sa cant la flaut si la vioara
81. * Sa scriu 50 de cuvinte pe minut
82. * Sa sar cu parasuta
83. * Sa schiez pe apa si pe zapada
84. * Sa merg intr-o misiune a unei biserici
85. * Sa urmez traseul lui John Muir
86. * Sa studiez leacurile indienilor si sa ofer lumii pe cele folositoare
87. Sa colectionez fotografii -trofeu cu elefant, leu, rinocer, ghepard, bivol si balena
88. * Sa invat scrima
89. * Sa invat jujitsu
90. * Sa predau un curs intr-un colegiu
91. * Sa particip la o ceremonie de incinerare in Bali
92. * Sa explorez adancimile marilor
93. Sa apar intr-un film cu Tarzan (el acum considera acest vis o copilarie lipsita de relevanta)
94. Sa fiu proprietarul unui cal, cimpanzeu, ghepard, ocelot ?i coiot (inca mai trebuie sa dobandeasca un cimpanzeu sau un ghepard)
95. Sa devin radioamator
96. * Sa construiesc propriul telescop
97. * Sa scriu o carte (realizat in timpul calatoriri pe Nil)
98. * De publicat un articol in Revista National Geographic
99. * De sarit in inaltime cinci picioare
100. * De sarit in lungime 15 metri
101. * De alergat o mila in cinci minute
102. *Sa cantaresc dezbracat 175 de pfunzi (inca are aceasta greutate)
103. * De facut 200 ridicari (abdomene) si 20 de ridicari in brate la bara
104. * De invatat franceza, spaniola si araba
105. De studiat soparla dragon pe Insula Komodo (barca s-a stricat la 20 de kilometri de insula)
106. * De vizitat locul de nastere al bunicului Sorenson in Danemarca
107. * De vizitat locul de nastere al bunicului Goddard in Anglia
112 .* De familiarizat cu compozitii de Bach, Beethoven, Debussy, Ibert, Mendelssohn, Lalo, Liszt, Rimski-Korsakov, Respighi, Rahmaninov, Paganini, Stravinsky, Toch, Tschaikosvsky, Verdi
113 .* Sa devin specialist in utilizarea unui avion, motocicleta, tractor, placa de surf, pusca, pistol, canoe, microscop, sa practic fotbal, baschet, trasul cu arcul si sageata, arcanul si bumerangul
114. * De compus muzica
115. * De cantat Clair de Lune la pian
116. * De facut ceremonia de mers prin foc (Bali si Surinam)
117. * De muls laptele unui sarpe veninos (muscat in timpul sesiunii foto)
118. * Sa aprind un chibrit cu o pusca 22
119. * Sa vizitez un studio de film
120. * Sa urc pe piramida lui Keops
121. * Sa devin un membru al Clubului Explorer si Club Aventura
122. * Sa invat sa joc polo
123. * De facut o calatorie prin Grand Canyon pe jos si cu barca
124. * De facut ocolul Pamantului (realizat de patru ori)
125. De zburat in Luna (“Intr-o zi, daca vrea Dumnezeu”)
126. * De casatorit si avut copii (are cinci copii)
127. * Sa ajung sa traiesc in secolul 21
La 74 de ani John atinsese 109 obiective. Vazuse 120 de tari, fusese gata sa moara de 38 de ori, cunoscuse viata oamenilor din cele mai indepartate colturi ale lumii.
A devenit un cunoscut si influent vorbitor motivational, povestirile aventurilor sale fiind marturii ale reusitei in fata multor serii de tineri sudenti.
Si totusi, dupa cum spunea si el, nu toate aceste obiective sunt din cele esentiale. Nu e asa de important sa vezi nu stiu ce lac ori munte, cat e important pentru tine sa faci tot ce poti sa-ti implinesti visul cel mai maret, urmand pas cu pas un plan de actiune.
Despre plan si cum sa reusesti ati aflat deja din articole pulbicate pe acest site.
La altceva am sa va invit sa reflectati:
Daca ai sti ca poti orice, absolut orice, ce ai alege sa faci?
Vedeti, John, la 15 ani, nu s-a gandit prea mult. A luat o foaie si un creion si a facut lista. Asa cum se face “profesionist”, adica “noteaza si actioneaza!“.
Si a facut ceva extrem de important: nu a legat nicio clipa visul sau de a putea sau a nu putea. Cu alte cuvinte, nu a facut confuzia pe care multi o facem, cand nu indraznim sa vrem, pentru ca punem deja filtrul Pot – Nu Pot. Pierdem dorinta, viziunea, sub aceasta perdea pusa peste ea.
Cand vreau sa scriu ce vreau, ma ascult si imi fixez tinta. Nu conteaza acum, in acest moment al fixarii, daca pot sau nu. Notez ce vreau, nu ce pot. Ce putea sa faca John, in mod concret, masurabil, cand a facut lista? S-a intrebat el cu ce fonduri si echipamente si mijloace va face ocolul Pamantului si va zbura cu atatea aparate? Si-a pus problema cum ajunge el in acele locuri?
Nu. Intai a pus “tinta” pe hartie ascultandu-se pe sine.
Desigur, cu o ascultare profunda si repetata a propriei persoane, in liniste, ca raspuns la intrebarea de mai sus, vom afla poate nu 127 de “tinte”. Poate ne vom ghida mai atent dupa ce simtim si vom gasi cateva doar, ori poate avem sansa de a afla Marele Obiectiv. Legenda Personala, cum se spune. Acea pasiune “centrala” a vietii noastre, acel talent (sau acele talente) care ne face (ne fac) impliniti.
Asa ca primul lucru pe care il puteti face pentru voi insiva, atunci cand incepeti sa va cunoasteti, sa va intrebati, e sa inlaturati orice filtru, ascultandu-va cu atentie, studiindu-va cu toata dedicarea – e vorba doar de viata voastra, nu?- pentru a va orienta din timp corabia spre tinta.
Asa veti castiga mult: timp, in primul rand timp, caci nu veti bajbai in incercari prea multe. Apoi acuratete in a va fixa obiecitvele, fara a le distorsiona prin filtrul “resurselor”. Si apoi forta, incredere in voi insiva. Pentru ca daca va asterneti pe foaie ce vreti, veti vedea cu totul altfel propria schema de viata. Propria lista. Si poate veti admira ce se afla acolo, inauntrul vostru, asteptand sa iasa la iveala…
Porniti cu curaj in aceasta aventura si nu uitati: Daca as sti ca pot orice…
Chiar daca de obicei nu citesti nimic, citeste macar urmatoarele randuri. Poate ca te-ai intrebat de ce oamenii cumpara carti cu privire la time managment. Probabil ca raspunsul poate fi sintetizat intr-o idee foarte simpla.
Momentul in care oamenii incep sa doreasca sa duca o viata mai buna este acela in care devin mai constienti ca nu detin controlul asupra propriei vieti si lucrurile care conteaza cel mai mult in viata sunt prea adesea puse in umbra de altele care conteaza prea putin sau aproape deloc.
Traim in era “crizei de timp”. Viata devine din ce in ce mai agitata, iar noi suntem nevoiti sa ne miscam din ce in ce mai repede doar pentru a ne pastra locul de munca. Cerintele pietei de munca pun un atat de mare accent pe productivitatea individuala incat, daca nu esti productiv, esti eliminat. Rezultatul este o presiune extraordinara si o dorinta perpetua de a excela, insotita de un sentiment coplesitor de nesiguranta in ceea ce priveste viitorul. Carierele noastre solicita din ce in ce mai mult timp, iar aceasta se reflecta in viata noastra de familie. Vietile noastre sunt atat de incarcate de sarcini pe care trebuie sa le indeplinim, incat ne simtim realmente prinsi in capcana, neputinciosi.
Mai jos sunt enuntate 5 legi, mai bine zis 5 ponturi pentru o imbunatatire a calitatii relatiei timp – viata noastra:
Legea 1 – Iti controlezi viata, controlandu-ti timpul
Legea 2 – Valorile fundamentale reprezinta baza implinirii personale
Legea 3 – Cand activitatea cotidiana iti reflecta valorile fundamentale vei ajunge sa te bucuri de echilibrul interior
Legea 4 – Pentru a-ti atinge obiectivele importante trebuie sa iti pasasesti zona de confort
Legea 5 – Planificarea zilnica te ajuta sa iti valorifici timpul mai eficient prin cresterea concentrarii
Trebuie sa nu uitam ca perfectiunea nu poate fi experimentata ca idee. Poate fi doar simtita. Cum simtim perfectiunea celuilalt? Deschizandu-ne inima catre acea persoana. Inima noastra constituie cea mai de pret comoara pe care o avem. Ea reprezinta sursa adevarului, a intelepciunii, a pacii si a bucuriei. Cu o inima deschisa putem vindeca orice.
Ori de cate ori timpul pare sa fie o problema pentru noi, sigur este o falsa problema. Sa presupunem ca avem de terminat o lucrare pana la un termen limita si credem ca nu este suficient timp. Adevarul este ca atunci cand suntem inspirati sa facem ceva, ideile curg repede si usor. Timpul pur si simplu se suspenda. Daca, indiferent de motive, simtim ca nu putem termina acea lucrare la timp, stim ca de fapt nu vrem sa o terminam la timp. Disconfortul simtit fata de presiunea timpului este un semn ca refuzam iubirea pentru cel care ne-a dat de facut acea lucrare si pentru noi.
Oamenii care cred ca timpul este important vor crea sau vor atrage circumstantele care sprijina aceasta convingere. Dimpotriva, cei care cred ca timpul e nesemnificativ nu vor genera sau nu vor atrage circumstante in care timpul cauzeaza disconfort.
In lumea animala totul e lipsit de echivoc si de emotie. Toti stiu ca vine un moment cand puii trebuie sa abandoneze confortul oferit de grija materna si sa porneasca in viata pe cont propriu. Dar pana la sosirea acelei clipe tinerele animale vor fi invatat de la parintii lor tot ceea ce este necesar supravietuirii.
Se intampla candva, la fel, si printre oameni. Dar pe masura ce am evoluat social si ne-am civilizat am pierdut multe dintre instinctele ce ne asigurau supravietuirea. Ne ingrijim prea mult de aparente si uitam sa ne invatam copiii despre lucrurile esentiale ale vietii. Sau, poate, nu le stim nici noi?
Cu totii stim ca in cultura noastra sociala este de la sine inteles ca parintii sa-si sustina copiii oricat este necesar. Ne protejam „puii” de tot ce credem ca i-ar putea face sa sufere, fara sa ne dam seama ca tocmai prin asta ii fortam sa se expuna mai tarziu, fara sabie sau scut, tuturor loviturilor vietii. Ne e greu sa ii lasam sa zboare pentru ca atunci cand intelegem ca nu mai au nevoie de noi ne simtim batrani si inutili. Asta bineinteles pana apar nepotii, apoi o luam de la capat, chiar mai abitir, simtind ca e ultima noastra sansa de a ne demonstra iubirea, utilitatea, grija.
Si uite asa, transmitem aceasta atitudine supraprotectoare, invatand fiecare generatie sa fie din ce in ce mai dependenta de societate, de anturaj, de moda, de oricine altcineva in afara propriei persoane.
Si totusi, daca esti un tanar adult si vrei sa te eliberezi de aceasta grja care te sufoca? Simti ca trebuie sa faci asta pentru ca altfel nu-ti poti exprima pe de-a-ntregul personalitatea, nu-ti poti dobandi stima fata de propria persoana, increderea in propriile forte, nu poti deveni cu adevarat TU.
Primul pas facut odata cu trecerea in viata adulta ar trebui, firesc, sa fie plecarea de acasa. Da, ai auzit bine. A pleca de acasa, a trai pe banii tai, a te gospodari singur, a-ti rezolva singur problemele, a-ti spala singur rufele, asta e calea spre maturitate. A deveni adult inseamna, in primul rand, a nu mai fi “puiul mamei”. Intreaga educatie, din prima zi de viata si pana azi, ar fi trebuit sa aiba scopul de a te pregati pentru acest pas. A facut-o?
Vremurile nu sunt deloc favorabile acestei desprinderi. Multi tineri locuiesc impreuna cu parintii pentru ca, pur si simplu, nu-si permit o locuinta proprie. Dar la fel de adevarat ca fiecare generatie a trecut prin aceleasi greutati si de multe ori cei care pareau a avea sanse mai putine au avut cele mai mari reusite. Cei care au fost aruncati in apa mai devreme au fost nevoiti sa invete sa inoate.
Dintre colegii mei de facultate, acum 19 ani, cand vremurile erau chiar mai grele decat acum, au reusit cel mai rapid tocmai cei plecati de acasa si care nu aveau la ce sa se intoarca acolo. Intr-o vreme in care se inchideau fabricile si se concediau ingineri pe banda rulanta, cei care nu isi puteau permite sa traasca pe spinarea parintilor au acceptat orice job, cu orice salariu, fara sa faca mofturi. Si, credeti-ma, nu le-a luat prea mult sa ajunga sus, acolo unde si-au dorit.
Poate ca un job oarecare nu iti ofera confortul material la care visezi. Dar el iti ofera, in primul rand, independenta fata de parinti, ceea ce este un foarte mare pas in lupta pentru afirmarea propriei personalitati. Poti imparti chiria unei locuinte cu mai multi prieteni sau poti, locuind in continuare cu parintii, sa contribui la cheltuielile gospodariei. Acest lucru iti va conferi un alt statut in cadrul familiei si iti va creste increderea si stima fata de propria ta persoana.
Vei avea, in plus, o preocupare, un mod util de a-ti umple timpul, vei avea ocazia sa inveti lucruri noi, sa-ti faci relatii, sa incepi sa-ti construiesti cariera. Vei putea sa pui un ban deoparte pentru a-ti incepe propria afacere, pentru o investitie sau pentru propria ta casa.
Daca treci printr-o perioada dificila si nu reusesti sa-ti gasesti nici un loc de munca nu te descuraja. Poti prelua o parte din sarcinile din gospodarie, degrevandu-ti astfel parintii de muncile pe care le faceau pana acum singuri. In acest fel vei fi activ, te vei simti util si vei evita depresia si descurajarea. In plus vei invata sa devii responsabil, sa-ti asumi si sa-ti indeplinesti sarcini, sa te desprinzi de pustiul rasfatat care ai fost pana mai ieri. Aceasta noua atitudine te va ajuta sa te maturizezi chiar daca nu poti lua inca viata in piept cu propriile puteri.
Cand nu ai un job ai, in schimb, mult timp la dispozitie. In loc sa-l pierzi impreuna cu stima de sine prin diverse locuri sau localuri, utilizeaza-l creativ. Invata lucruri despre care crezi ca iti vor fi de folos, lucruri practice, diferite de cele de la scoala. Daca ai o pasiune ocupa-te acum de ea si cauta modalitati de a o transforma intr-o mica afacere. Ofera-te sa ajuti in mod gratuit prieteni sau cunostinte are au afaceri proprii. Poate ca vor descoperi ca le esti foarte util. Inscrie-te in programe de volunatariat. Iti vei face prieteni noi, relatii diverse si vei obtine si recomandari ce se pot dovedi utile.
Orice inceput este greu dar orice drum, oricat de lung, incepe cu primul pas. Asa ca deschide-ti aripile, fa-ti curaj si ia-ti zborul. Cuibul parintesc va ramane mereu locul unde te vei intoarce cu drag, dar prima ta datorie, fata de tine si fata de ai tai, este sa-ti traiesti propria viata.
E primavara! Verdele se scoate de peste tot: din pamant – de unde a stat sub zapada, din cer – din mugurii copacilor; din gardul verde de langa alei.
Primavara totul explodeaza de viu. Si e mult viu, de culoare verde.
Nu-i “doar” poezie. E mai mult. E vitalitate pusa le vedere, sa ne infruptam din ea si cu ochii.
Pentru multi urmeaza examene, pentru unii chiar primele examene. Mult invatat, multa oboseala.
Ochii suporta tot in tacere, dar numai ei stiu… Intregul organism e biciuit de efort si ne dam seama sau nu de cat de mult conteaza fiecare minut de pauza, de respirat, de relaxare.
“Dar n-avem timp!” Veti zice.
Oare cat timp mergem pe jos sau in masina? Cat timp din zi suntem undeva, afara? Mai mult sau mai putin. Dar cat suntem, ne putem hrani cu verde.
“Pune ochii pe verde, cat poti de mult ” imi spunea profesorul de matematica, cel cu care m-am pregatit pentru examenul de treapta a II-a de liceu.
Si ce dreptate avea!
Abia mult mai tarziu am inteles ce dreptate avea.
Un minut-doua tot ne putem rupe din zi, cand calatorim dintr-un loc in altul. Spre scoala, spre casa, spre locul de munca…
Asteptand masina in statie sau stand pe o banca in parc – si mai bine, facem o pauza in parc, cinci minute, in drum spre casa.
Puneti ochii pe verde. Pe iarba, pe frunze. Priviti si respirati. “Trageti” verdele prin ochi, ca si cum ati respira prin ei. In timp ce o faceti, chiar ganditi-va ca verdele vindeca ochii obositi si vi se raspandeste apoi in corp, dandu-va un plus de vitalitate. Simtiti ce bine se simt ochii.
Sorbiti prin ochi verdele viu, si veti vedea! In primul rand, mult mai bine. In al doilea rand, veti fi facut cateva minte de pauza, timp in care multe din “potecile” zbarnaitoare ale mintii voastre se vor potoli si goli de “trafic”, astfel incat va veti relaxa putin. Asta va va ajuta apoi sa lucrati mai bine, sa invatati mai bine.
Lasati-va sa priviti iarba de cate ori va aflati langa ea sau pasiti pe ea. Priviti ramurile inverzite cat de des aveti ocazia. Luati-va portia de vrede cat de mult puteti.
Peste o luna, cand iarba e destul de mare si deasa, puteti incerca si statul pe pamant. Culcat, zece-cincisprezece minute, intinsi pe o patura pe iarba. Respirati, inchideti ochii sau priviti cerul. Umpleti-va de vitalitatea pamantului. El va va absorbi oboseala fizica, mentala si emotionala si va va da energie, forta, incredere.
Primavara e o explozie de energie a intregii naturi si e minunat sa va incarcati si voi din ea.
Veti fi mai tonici, mai veseli, veti face totul cu mai putin efort si cu bucurie.
In cursul saptamanii tocmai incheiate s-a petrecut un lucru trist. O tanara mama a plecat prea devreme si prea nedrept dintre noi si de langa familia ei si se spune ca acest lucru s-a intamplat din cauza suprasolicitarii.
Acesta este un caz extrem dar oricare dintre noi se poate gasi in situatia in care organismul nostru sa nu mai reziste solicitarilor la care il supunem. Avem tendinta de a ne pretinde din ce in ce mai mult, mereu vrem sa demonstram cuiva ceva, sa fim in varf, sa fim cei mai cei. Si mereu concuram cu ceilalti, care vor acelasi lucru, si uite asa, incet-incet, ajungem sa renuntam la a ne trai propria viata in schimbul unei alergari permanente in cadrul unei competitii care la final nu ne ofera nici un premiu.
Veti spune, pe buna dreptate, ca viata insasi e o competitie. Si veti avea dreptate. Dar mie mi se pare ca ceea ce era candva o competitie pentru supravietuire s-a transformat in sacrificarea vietii de dragul competitiei.
Stim pana unde vrem sa mergem? Stim care este pretul? Stim cat vrem sa platim din sau cu viata noastra? Si mai ales pentru ce? Pentru visul nostru sau pentru visul altuia?
Ne sunt oferite modele de reusita. Oameni de succes, cu bani, cu putere, care tin in mana destinele altor zeci sau sute de mii de oameni, poate inclusiv al nostru. Ne sunt servite discursuri motivationale in care ni se spune cat de usor poti ajunge la succes. In 5, in 10 sau in 12 pasi. Ne spune cineva cati ating, de fapt, acel „succes”? Si cu ce pret? Si, mai ales, ne intrebam noi insine daca acela este succesul pe care ni-l dorim? Ne agatam de vise care nu ne apartim. Pornim pe calea indicata fara sa stam prea mult pe ganduri. Pe drum, cand ne apuca oboseala, suntem incurajati sa mergem inainte, ca doar succesul cere sacrificii. Si asa, pas cu pas, ne trezim prinsi intr-o capcana din care nu ne mai lasa ceilalti sa iesim. Sau nu mai stim sa iesim sau nu mai avem curaj, pentru ca nu mai cunoastem alta cale. Sau nu vrem sa recunoastem ca asta nu e drumul nostru fiindca ni se pare ca ne-am recunoaste infrangerea si am intra iremediabil si rusinos in categoria looser-ilor. Si nu vrem asta, nu? Parerea celorlalti devine mai importanta decat propria fericire. Imaginea mai importanta decat viata insasi.
Vreau o cariera. Bravo. Orice tanar doreste sa se afirme, sa devina cineva. Sa ajunga cel mai bun. Entuziasmul e absolut necesar cand pornesti la drum. Ai toata energia tineretii, profita de ea si fa primii pasi catre realizarea visului tau. Dar invata sa spui NU orelor prelungite peste program. Timpul trece si nu te vei mai reintalni cu acesti ani si cu ocaziile de a intalni persoana cu care sa vrei sa-ti petreci restul vietii. Invata sa spui NU tentatiei de a-ti petrece timpul haotic, ziua la birou si noaptea prin cluburi. Invata sa-ti organizezi eficient timpul.
Vreau o familie. Felicitari. Ai luat o decizie excelenta. Stiu ca acum aveti nevoie de o casa, de o gramada de alte lucruri care costa multi, foarte multi bani. Invata sa spui NU grabei. Cladeste totul cu rabdare, caramida cu caramida. Organizati-va treburile casnice astfel incat niciunul dintre voi sa nu fie depasit de responsabilitati. Administrati-va banii cu atentie, astfel incat sa puteti economisi un avans cat mai mare pentru locuinta dorita. Invata sa spui NU tentatiei de a te indatora pentru tot restul vietii. Multumeste-te, pentru inceput, cu o locuinta mai mica dar pe care sa o poti achita complet in cativa ani. Vei avea astfel o baza de pornire pentru urmatoarea achizitie, pe care o vei face atunci cand numarul membrilor familiei va creste.
Vreau sa am un copil. Excelent. Ati luat o decizie importanta. La acest moment aveti deja o situatie financiara stabila si, evident, doriti sa o pastrati cel putin la fel. Invata sa spui NU suprasolicitarii. Profita (ca mama sau ca tata) de dreptul pe care il ai de a sta acasa 2 ani cu copilul tau. Invata sa spui NU tentatiei de a te intoarce la munca sub amenintarea (directa sau voalata) ca iti vei pierde jobul. Un angajator care face asemenea presiuni nu este oricum unul potrivit pentru tine nici in viitor, in calitate de parinte. Daca cedezi acum vei fi pentru totdeauna vulnerabil in negocierea statutului tau de angajat. Daca are nevoie de tine te va pastra neconditionat, daca nu ii esti indispensabil va renunta oricum la tine, mai devreme sau mai tarziu. Poti profita de acesti doi ani sa inveti si lucruri noi, sa-ti pregatesti, eventual, o viitoare afacere proprie, sa explorezi alte posibilitati de castig sau sa cauti alte oportunitati de cariera, mai potrivite unui parinte cu responsabilitati acasa. Daca unul dintre voi are un job stabil si bine platit, o pozitie importanta sau o afacere buna luati in calcul si posibilitatea ca celalalt parinte sa renunte la job si sa se ocupe de copii. Este cel mai mare cadou pe care il puteti face micutilor vostri, in special in primii ani de viata. Sa renunti la cariera ta ti se pare un sacrificiu prea mare? Invata sa spui NU propriilor ambitii. Din momentul in care ai luat decizia sa fii parinte nici un alt lucru de pe lume nu trebuie sa fie mai important decat copiii tai. Cel putin nu banii. Copiii tai au mai multa nevoie de afectiunea unui parinte decat de banii care pot cumpara doar lucruri, nu si dragoste.
Aceasta nu inseamna ca trebuie sa te inchizi in casa si sa faci doar pe dadaca. Poti sa-ti pui la incercare creativitatea si sa gasesti activitati care sa te faca sa te simti util sau utila chiar si lucrand doar cateva ore pe zi, eventual chiar de acasa. Daca esti o persoana valoroasa vei reusi sa-ti traiesti frumos si echilibrat viata chiar daca vei renunta la ambitia de a fi recunoscut drept cel mai bun profesionist din domeniul tau.
La urma urmei, in orice domeniu profesional, doar unul poate fi cel mai bun. In schimb toti, absolut toti, putem fi cei mai buni parinti pentru copiii nostri, cei mai buni soti pentru partenerii nostri, cei mai buni prieteni pentru prietenii nostri. Toti avem sansa de a gasi in sufletul nostru cel mai bun om cu putinta, de a-l scoate la lumina si de a-l darui celor din jur. Si pentru asta nu trebuie sa ne luam la intrecere cu nimeni, ci doar sa cautam in interiorul propriei nostre fiinte echilibrul si armonia care ne fac sa fim fericiti oferind fericire celor din jurul nostru.
De ce e important sa relationezi si sa comunicii cu oamenii?
continuare
De ce e important sa relationezi si sa comunicii cu oamenii?
Gandeste-te ca nu traiesti singura in izolare si fie ca esti manager, te alaturi unui grup de persoane sau esti implicata intr-o relatie cu partenerul tau, secretul succesului este bazat pe modul in care te conectezi cu alti oameni. Ai nevoie de apa si mancare ca sa traiesti insa am sa-ti spun ca nu e suficient. In fiecare clipa asteptam raspunsuri emotionale de la persoanele din jurul nostru, asta ne diferentiaza de animale, emotiile. Fara aceste emotii de care poate uneori nu suntem constiente nu putem trai.
De cate ori simti nevoie de o imbratisare, sau o atingere, sau pur si simplu cuvinte incurajatoare? Fie ca acestea sunt un suport pentru momentele mai dificile din viata ta, fie ca iti fac momentele frumoase mai dulci, ai nevoie de ele pentru a trai, la fel cum ai nevoie de apa si mancare.
Am sa-ti dau cateva studii care poate te vor trezi din somnul tau si te vor determina sa treci la actiune.
1.S-a dovedit stiintific ca ca oamenii care sunt social activi si fizic traiesc mai mult decat cei care nu sunt. Social activi nu inseamna sa iesi in acelasi grup mereu. Iesi sa cunosti noi oameni. Gandeste-te ca ei te fac sa traiesti mai mult si bucura-te de prezenta lor ca si cand ti s-ar mai fi dat o zi de trait cum fiecare om pe care il cunosti!
2.Gandeste-te la oamenii care sufera de autism si carora le lipseste capacitatea de a socializa si care isi doresc contact emotional si fizic dar nu il au.
3.Copiii din orfelinate desi sunt bine imbracati si ingrijiti cresc slabi si bolnavi pentru ca le lipseste acest impuls emotional.
4.Cat de des ai auzit despre o sotie care e intr-un mariaj de 50 ani si care moare la cateva saptamani dupa ce sotul ei a incetat din viata. Mancarea si acoperisul nu sunt suficiente, avem nevoie de ceilalti si avem nevoie de dragoste.
Te-am trezit? Ce mai astepti iesi in lume! Si nu oricum!
Iata ce trebuie sa stii:
Daca oamenii te plac ei se simt naturali si confortabili in preajma ta. Iti vor a atentia lor si se vor deschide fericiti pentru tine.
Daca esti placuta sau nu, are legatura cu modul in care arati dar are mai mare legatura cu modul in care ii faci sa se simta!
Oamenii care sunt usor placuti de altii transmit semnale clare ale dorintei lor de a fi sociabili. Ei ne arata ca au canalele de comunicare deschise. Incorporate in aceste semne sunt increderea in sine, sinceritatea si increderea.
Oamenii care sunt usor placuti de altii expun o calda expresie si sunt inconjurati de o aura care transmite acest lucru.” Sunt pregatita sa ma conectez”, ” Sunt pregatita pentru afaceri”. Ei sunt binevoitori si prietenosi si atrag atentia altor oameni.
In comunicarea fata in fata nu este suficient sa atragi atentia celeilate persoane, trebuie sa fii capabila sa o si pastrezi suficient timp cat sa iti transmiti mesajul sau intentia.
Conexiunea pe care o stabilesti cu El sau cu orice alta persoana are in vedere 3 aspecte: prezenta, cum arati si cum te misti, atitudinea-ce spui si cum o spui si cat de interesant este, cum il faci sa se simta.
Aceste 3 aspecte coincid cu urmatorii pasi ai stabilirii conexiunii:
1. Intalnirea
2. Consolidarea conexiunii
3. Comunicarea
In acest articol vom vorbi despre primul pas urmand ca in urmatoarele sa dezbatem si ceilalti 2 pasi. Am nevoie de la tine de comentarii, intrebari sa stiu ce as mai putea imbunatati si ce informatii te-ar mai interesa. Vreau sa vad ca aplici si sa-mi spui cum a mers.
Intalnirea
Daca faci impresie buna in primele 3 secunde sau 4 ale unei noi intalniri, il lasi pe celalalt sa vada ca esti sincera, sigura si de incredere, atunci oportunitatea de a merge mai departe si a crea o conexiune se va prezenta singura.
Primele secunde ale contactului le numim salut, sau intampinare. Salutul este divizat in 5 parti: deschiderea, ochii, salutul propriu zis si inclinarea.
O sa-ti explic imediat ce inseamna fiecare .
Deschiderea: Prima parte a salutului este sa-ti deschizi atitudinea corpului. Cum faci asta. Pentru a avea succes trebuie sa-ti stabilesti o atitudine pozitiva potrivita pentru tine. Daca ai ratat articolul meu despre gandirea pozitiva il gasesti aici
E timpul sa simti si sa fii constienta de ea. Daca atitudinea este cea potrivita inconstient ea ar trebui sa se ocupe de asta. Verifica-ti limbajul corpului. Tine-ti inima direct spre persoana cu care intri in contact. Nu-ti acoperi inima cu mana si daca este posibil deschide-ti jacheta sau haina.
Ochii: A doua parte include ochii. Fii prima care stabileste contact vizual. Priveste-l direct in ochi. Lasa-ti ochii sa reflecte atitudinea ta pozitiva. Contactul vizual este contactul direct. Obisnuieste-te sa privesti oamenii in ochi!
Zambeste: Aceasta parte este legata de contactul vizual. Fii prima care zambeste. Acum ai castigat atentia lui prin limbajul trupului deschis, contactul vizual si zambetul prietenos.
Ceea ce cealalata persoana percepe inconstient este atitudinea unei femei complet sincera.
Salutul propriu zis: Fie ca prin cuvinte e exprimat cu ”Hey”, ”Buna”, ”Salut”, ”Ciao”, spune-l cu o tonalitate placuta si ataseaza-ti numele. De exemplu: ”Hey, eu sunt Alexa”. O data cu zambetul si contactul vizual fii prima care se identifica. In acest moment poti afla tone de informatii de la persoana cu care intri in contact, informatii pe care le poti folosi mai tarziu in conversatie. Intinde mana celeilalte persoane si e bine sa gasesti o metoda sa-i spui numele de 2 sau de 3 ori pentru a ti se intipari in memorie. Nu ceva de genul: ”Andreas, Andreas, Andreas imi pare bine de cunostinta ”ci ” Andreas, imi pare bine sa te cunosc Andreas!”.
Inclina-te: Ultima parte a prezentarii tale este inclinarea. Actiunea poate fi aproape imperceptibila, un pas inainte si inclinarea capului putin pentru a indica interesul subtil si deschiderea pe masura ce te sincronizezi cu persoana pe care ai cunoscut-o.
Acum exerseaza! Te astept sa-mi spui cum a fost primul pas! Data viitoare vorbim despre Consolidarea conexiunii!
Scopul fiintei umane este individualizarea. Adica dezvoltarea totala a personalitatii pâna la punctul în care o persoana este libera, independenta si se poate exprima complet.
Stii care e primul lucru ce se întâmpla atunci când o persoana îsi asculta vocea interioara si se hotaraste sa îsi urmeze vocatia? SINGURATATEA.
Cu totii avem vocatie, chiar daca la unii se aude mai slab pentru ca e acoperita de presiunile si tentatiile vietii, iar la altii e mult mai accentuata pentru ca acestia nu asculta decat de vocea lor interioara.
Atat eu, cat si fratele meu, inca de cand eram pustani ne-a fost bagata in cap ideea ca “trebuie” sa invatam, ca mai apoi sa avem un servici decent, “sigur” si bine platit. Pentru parintii mei era clar, atat eu cat si freatele meu vom fi politisti…Aveau si argumente: se castiga binisoar, e un servici stabi de unde poti face credit la banca sa-ti cumperi o casuta…cine stie poate si o masina…si de unde mai apoi poti iesi la pensie.
Am ramas SINGURA.
In momentul cand am decis sa-mi urmez vocatia, am ramas singura, intr-un mediu in care nu cunosteam pe nimeni, dar am invatat si am facut ceea ce-mi place.
Am luptat am muncit, am invatat si am cunoscut din ce in ce mai multi oameni faini.
Tu de cate ori te-ai intrebat: “Care-i sensul, misiunea si scopul meu in viata?” Sa stii ca daca nu te intrebi…nimeni nu va veni sa-ti raspunda!
Exercitiu
Ia o foaie si o hartie si scrie lucrurile la care te pricepi tu cel mai bine.
Enumera tot ceea ce-ti place sa faci,de ex : imi place sa :
-citesc,
-gatesc,
-vorbesc,
-sa-mi fac prieteni….etc
Dupa ce ai o lista cu cel putin 20 de actiuni care-ti plac, subliniaza-le pe 6 dintre cele care crezi ca-ti ofera cea mai mare satisfactie.Bunn, acum pe acestea 6, numeroteaza-le in asa fel incat 1 sa fie cea mai importanta pentru tine, iar 6 cea care iti produce cel mai putin emotii. Acum, gandeste-te la momente din viata ta, cand aceste actiuni au aparut, unde si cand se manifestau, in ce imprejurari, si ce anume simteai.
Ce trebuie sa faci pentru a te simti in fiecare zi la fel de bine ? De ce nu faci nimic pentru tine ?
Sa-ti explic ce se intampla de fapt :
Gandurile duc la sentimente.
Sentimentele tale declanseaza actiuni.
Actiunile tale determina rezultate.
Care e cel mai important dintre ele ? ACTIUNEA
E nevoie de a actiona pentru a reusi in lumea reala?
De ce credezi ca actiunea e importanta?
Gandurile si sentimentele fac parte din lumea noastra interioara sau exterioara ? Interioara
Rezultatele, fac parte din lumea interioara sau exterioara? Exterioara
Asadar, actiunea devine puntea de legatura dintre cele doua. Puntea de legatura dintre lumea interioara si exterioara. Am spus si o sa repet de nenumarate ori cat de importanta e sa actionezi. Deoarece te poti gandi imeditat la succes. Si diferenta o face actiunea.
Ce anume ii duce pe oameni din lumea mentala interioara in cea exterioara? Actiunea.
Stiti cum e Dumnezeu iti da dar nu-ti baga in sac. Trebuie sa faci ceva pentru a obtine ceea ce ti doresti. Actioneaza !
Campania “Free hugs” (Imbratisari gratis), inceputa prin 2006, a facut deja inconjurul lumii.
Oamenii daruind si primind imbratisari nu mai sunt chiar o ciudatenie, mai ales pentru cei care au urmarit asta pe internet. Sau care au avut chiar norocul sa imbratiseze si sa fie fie imbratisati…
Si la noi s-au facut astfel de evenimente, in mai multe orase din tara.
Acum doi ani, pe opt martie, participam si eu la un “Free hugs”, in parcul Herastrau din Bucuresti.
Azi a fost a doua oara cand am imbratisat oamenii, in acelasi parc. Tot o zi de primavara, frumoasa insorita, cu multa lume iesita la plimbare. Oameni cu flori. Multi aveau flori si multi zambeau.
Am vazut, fata de acum doi ani, o schimbare in bine:
- Oamenii nu se mai tem sa fie imbratisati. Nu se mai uita asa, ca la niste aratari de pe alte planete, care vor sa le faca cine stie ce rau…
Acum doi ani parea ca cei care ofera imbratisari vor cine stie ce… Trecatorii nici nu ascultau “oferta” : “Doriti o imbratisare? gratis?”
Se strecurau mai departe, grabind chiar pasul, unii chiar ofensati. Doar copiii si varstnicii erau mai receptivi…
Azi a fost altfel. Deja mai multa lume zambitoare, mai deschisa. Oamenii s-au lasat imbratisati, chiar au vrut sa ofere si altora imbratisari.
- Tinerii sunt primii care raspund ideii. A fost o echipa formata din tineri: liceeni si studenti. Frumosi, e putin spus! Entuziasmul lor a fost contagios, multa lume era incantata sa fie asa, imbratisata de fete si baieti plini de zambet. Si copiii au reactionat atat de frumos! Fara cuvinte. Doar zambet si imbratisari.
- O atingere poate transforma instantaneu starea de spirit. Dar pentru asta trebuie uneori sa ai curaj, sa vrei. A fost cazul unei doamne care trecea pe langa noi, impreuna cu un domn. Erau cam incruntati. Da, erau in parc si oameni destul de incruntati… Si am intrebat: “Doriti o imbratisare? Gratis?” S-a uitat, a trecut mai departe, si pe urma a aruncat un “da”, printre buze. Un “da” aruncat zic, cam rastit, ca si cum “numai de asta nu-mi arde mie, ciudatilor”. Dar eu am plusat: ‘Da? chiar vreti?” S-a intors bruc: “Da, chiar vreau”.
Si a venit inapoi, ne-am imbratisat, ne-am urat o primavara frumoasa, zile bune, liniste… eiii, de-astea… Femeia a inflorit. Avea ochii umezi. Radia, era calda si buna, alta decat cea care trecuse incruntata pe alee. Partenerul sau mersese inainte, probabil la fel de incruntat, dar ea era acum luminoasa. A fost chiar fericita, cred eu, pret de cateva clipe. Si-a oferit o bucurie. Poate si-a luminat intreaga zi…
Au fost si altii asa. Oameni care au raspuns minunat “ofertei”, daruindu-si lor insisi clipe de bine. A costat totusi ceva: dorinta de a incerca si timpul acela, de un minut sau mai putin. Dar cred ca a meritat pretul…
Impreuna cu tinerii de azi ne-am amintit de bucuria de a face bucurii. De faptul ca nu trebuie sa faci cine stie ce chestii sofisticate pentru asta. Si ca da, uneori e nevoi de curaj si sa oferi, si sa primesti. Dar rasplata, ca stare, e mult mai mare decat te astepti.
Asa ca va invit, daca nu ati facut-o deja pana acum, sa oferiti imbratisari. Incepeti cu cei apropiati, apoi, de ce nu, puteti initia si voi “campanii” de acest fel, asa cum au facut multi tineri din tara. Sau, cine stie, altceva. Ceva care sa aduca un zambet, o bucurie, celor din jur si voua insiva. Veti vedea cat de mult veti primi atunci cand daruiti…
In calatoria noastra spre arta de a fi feminine poposim acum spre un aspect important al personalitatii noastre.
Ce reprezinta o femeie adevarata? Un obiect al dorintei, o femeie care poseda in cea mai inalta masura rafinamentul artelor lumesti.
Stiu ca ai suferit de-a lungul vremii macar o data in viata si esti dezamagita de esecurile pe care le-ai intalnit pe drum, stiu ca au fost momente in care ti-ai pierdut speranta si inca mai simti ranile in amintiri. Cu toate astea eu cred in tine, cred ca esti capabila sa iti transfigurezi suferinta si sa devii o opera de arta feminina, sa ai o viata plina de satisfactii in fiecare zi, o viata cum poate ti-ai pierdut speranta ca exista.
Esti femeie de cariera? Iti datorezi asta!
Esti mama? Iti datorezi asta!
Esti sotie? Iti datorezi asta!
Esti pe drumul de a trece de la copilarie la maturitate? Iti datorezi asta!
Si mai mult decat atat:
Meriti sa ai o viata frumoasa! Meriti ca sufletul si trupul sa iti fie mangaiat de toate frumusetile vietii si tu poti sa faci asta sa se intample!
Priveste-te in oglinda cand te trezesti dimineata, priveste-te in oglinda cand iesi in lume, priveste cum toate transformarile ti se datoreaza numai tie.
Nu-ti voi spune niciodata sa te schimbi, ci iti voi spune mereu sa te indrepti catre tine, sa inveti sa descoperi in tine resursele naturale pe care le ai si sa le modelezi astfel incat sa iti faci viata mai buna.
Esti actrita pe scena vietii tale si totodata si regizor. Esti o artista si asta imi da siguranta ca vrei sa fii triumfatoare, sa nu treci prin viata fara sa lasi amprenta unicitatii tale.
Poti alege sa lasi la voia intamplarii viata ta sau poti alege sa te folosesti de ceea ce iti spun si sa ramai in istoria vietii ca o opera de arta, sa fii privita, admirata, sa transmiti lumii intregi frumusetea ta profunda, autentica , sa atragi spre tine oameni si situatii care sa isi doreasca sa faca partea din lumea ta.
Nu te-ai saturat sa ai o existenta nesemnificativa? Nu te-ai saturat sa treci prin viata fara sa te bucuri de toate posibilitatile pe care ti le ofera? Nu te-ai saturat sa iti pui mereu atatea intrebari si sa nu faci nimic pentru a te simti vie, frumoasa, increzatoare? Nu pot sa cred ca asta iti doresti pentru tine.
Nu pot sa cred ca nu esti destul de inteligenta in secolul 21 incat sa nu folosesti sursele care ti se ofera pentru a-ti decora existenta!
Daca esti multumita de viata pe care o ai, ramai in ea, plangi, razi, suferi, nemultumita uneori, multumita alteori.
Daca iti doresti mai mult, indrazneste sa fii diferita! Fii cu un pas inainte si foloseste ce iti spun pentru a descoperi satisfactii de care poate nu ai fost constienta pana acum!
Astazi incepem un capitol despre cum sa fii carismatica si cum sa reusesti sa te conectezi cu persoanele cu care iti doresti. Poti folosi aceste mici secrete atat pe plan personal cat si social.
Iti vorbesc din experienta mea si a altor femei care au ales sa aiba o viata multumitoare, care au sters barierele pe care le-au mostenit din generatii in generatii, care au ales sa destrame zidurile pe care societatea le-a stabilit pentru ele.
Mereu am trait cu senzatia ca saraca mama mea nu a fost fericita. Ca a uitat de ea din momentul in care a devenit sotie si mai apoi mama. Ca merita sa aiba o viata buna, dar nu a stiut sa se foloseasca de resursele ei pentru a obtine asta. Mereu a crezut in destin fara sa stie ca fiecare decizie pe care o ia o influenteaza pe cealalta si astfel ii influenteaza viata. Noi suntem liberii arbitri ai vietii noastre si daca noi nu alegem ce e mai bine pentru noi, ce e in concordanta cu dorintele noastre interioare, atunci nimeni nu o s-o faca pentru noi.
Nu am stiut mereu asta si am facut greseli. Ajunsesem sa ma simt cea mai nefericita persoana de pe Pamant, sa astept mereu sa ma faca altcineva fericita fara sa stiu ca e suficient sa-mi schimb modul de a privi lucrurile si sa ma intorc catre mine, sa ma modelez, sa fiu total multumita cu mine insami si totul se va schimba. Am invatat sa vorbesc cu oamenii si din cartile pe care le-am citit si apoi aplicand am invatat cum poti avea relatii de succes si micile secrete pe care le-am adaugat personalitatii mele astfel incat intre mine si oamenii cu care vroiam sa intru in contact sa se creeze o conexiune.
Am sa-ti spun si tie acum aceste mici secrete prin care iti poti modela personalitatea astfel incat sa ai succes in relatiile si comunicarea cu oamenii, atat pe plan personal cat si social.
1. Mit: Odata ce faci sex, inseamna ca ai devenit adult
Adevar: Inca depinzi de parinti, inca nu poti sa fii perfect independent (nu doar din punct de vedere financiar, ci si din alte puncte de vedere) dar crezi ca facand sex ai devenit brusc adult? Mai gandeste-te odata: sa fii adult prespune mult mai multe responsabilitati, mult mai multe aptitudini si mult mai multe competente. Maturizarea nu inseamna doar inceperea vietii sexuale! Ba chiar mai mult: sa te arunci cu capul inainte in inceperea vietii sexuale, fara sa stii perfect ce presupune acesta, fizic, emotional si psihic, sau fara sa fii absolut sigur ca e ceea ce iti doresti e chiar inversul maturitatii – e o dovada de iresponsabilitate, e o dovada in plus ca nu esti inca pregatit sa faci acest pas.
Nu uita: cand iei o decizie atat de importanta pune in balanta toate emotiile tale, toate gandurile, toate plusurile si toate minusurile!
2.Mit: Daca il/o iubesti cu adevarat pe prietenul/prietena ta, esti pregatit sa faci sex.
Adevar: Chiar daca iti iubesti prietenul sau prietena, asta nu inseamna ca ai ajuns deja la punctul in care esti pregatit pentru un pas atat de mare. Daca tii foarte mult la pertenerul/partenera ta, nu uita ca exista si alte modalitati de a-i arata ce simti. Dovada suprema de iubire nu e sexul: cea mai buna metoda in a-i arata iubire este prezenta ta senina si dragastoasa, este respectul pe care i-l porti, intelegerea pe care i-o arati si sustinerea ta necontenita. Daca cineva te preseaza sa faci acest pas, sau te santajeaza cu despartirea, pune-ti intrebati serioase in legatura cu sentimentele lui/ei fata de tine. Initimitatea inseamna comunicare, incredere si respect. Daca te iubeste cu adevarat, te va astepta atat timp cat este nevoie.
3. Mit: Sexul e mai bun sau mai distractiv daca esti putin ametit/a de bautura.
Adevar: Daca ai impresia ca sub influenta alcoolului inhibitiile tale au disparut pur si simplu, s-ar putea sa ai dreptate in oarecare masura. Dar gandeste-te la motivul pentru care consumul de alcool te face mai putin pudic: pentru ca iti tulbura mintea, pentru ca nu mai gandesti cum trebuie! Deci, exista mult mai multe sanse sa existe urmari neplacute: boli cu transmitere sexuala, (pentru ca cine se mai gandeste la sexul protejat odata ce se lasa dus de val?), sarcina nedorita sau chiar sentimente de culpabilitate. Plus ca tine minte un lucru: alcoolul te face vulnerabil, poti deveni foarte usor o victima a violurilor, jafurilor si asa mai departe!
4. Mit: Pentru un adolescent, sexul este enorm de important
Adevar: Eu urasc generalizarile? Tu nu? Ei bine, invata sa o faci. Nu exista un lucru care sa placa la fel de mult tuturor. Valorile, credintele si convingerile sunt diferite de la persoana la persoana. Deci, este sexul pentru tine chiar atat de vital? Nu ai alte lucruri mai bune de care sa te bucuri in viata? Nu-mi spune ca nu, nu o sa te cred. Nu spun ca este usor sa fii adolescent si sa te impaci cu hormonii tai, nu spun ca este usor sa nu te lasi dus de val sau sa nu pleci urechea la ce spun toti din jurul tau. Nu uita insa ca ei de multe ori exgereaza in ce priveste povestile lor despre sex: crede-ma, nici unul nu va recunoaste ca uneori sexul poate sa devina frustrant atunci cand decizia nu e luata la momentul potrivit. Nimeni nu va recunoaste ca s-a simtit vinovat, si nimeni nu iti va spune ca a avut o experiena sexuala nereusita. Toti vor brava, toti vor da impresia ca au trait niste senzatii nemaipomenite si toti iti vor spune ca e cel mai bun lucru in viata. Tu insa esti singurul in masura sa decizi pentru tine! Ce naiba, te lasi manipulat sau influentat atat de usor?
5. Mit:. Daca nu intri si tu in randul celor care si-au inceput viata sexuala, esti un fraier/ o faiera
Adevar: De fapt, dragul/draga mea, e chiar invers! Simplul fapt ca organele tale sunt pregatite sa faca sex nu inseamna ca pentru tine a venit momentul. Simplul fapt ca toti colegii se lauda cu experientele lor, nu inseamna ca tu esti pregatit. Daca te grabesti sa faci acest pas sub influenta presiunii exterioare, poti avea regrete sau sentimente de culpa, rusine sau scarba mai tarziu. Asta e ceea ce iti doresti? Tine minte ca prima experienta sexuala influenteaza foarte mult viata ta sexuala viitoare. Nu este un eveniment prin care poti trece pur si simplu: este o experienta pe care nu o vei uita, asa ca ai grija sa o faci sa fie placuta si sa iti amintesti de ea cu drag. Sa nu te astepti sa ai vreo revelatie: din prima nu va putea sa iti placa la nebunie, nu vor sari artificii ca in filme si probabil ca, mai ales ca fata, te va durea putin sau nu vei avea orgasm. Prima experienta sexuala nu este placere pura, este emotie, este intimitate, consens si traire.
Acum dupa ce ti-am spus toate astea, sper ca te ve gandi putin mai bine la deciziile tale. Nu iti vorbesc din carti, nu sunt o femeie acra sau inchisa la minte, sunt pur si simplu interesata de binele tau.
Crede-ma, nu vreau sa te sperii sau sa te las cu impresia ca sexul este ceva gresit sau ceva anormal. Dimpotriva, sexualitatea ta nu este ceva de nediscutat, nu este subiect tabu si nu este ceva ce trebuie negat. Nu iti spun ca trebuie sa ramai virgin/a toata viata sau ca trebuie sa iti refuzi dorintele.
Doar ca vreau sa intelegi ca nu totul se rezuma la contactul fizic, si ca trebuie sa fii constient ca pot exista urmari neplacute, de care probabil deja stii: sarcini, boli si tot tacamul.
Fii destept/desteapta! Fa din sex o experienta placuta si sigura!
Poate ati auzit sau poate nu ati auzit despre „Mind Map”. Daca nu ati auzit pana acum am sa va spun eu cate ceva.
Mind map este, de fapt, o diagrama.
Se spune ca o imagine face mai mult decat o mie de cuvinte. Asa si cu harta asta. Pornim de la un cuvant (o idee, o sarcina, o problema) si construim in jurul ei o intreaga retea de legaturi.
O asemenea diagrama este utilizata pentru a vizualiza si structura, dar si pentru a genera si clasifica ideile care decurg din cuvantul sau sarcina initiala. Scopul ei este de a ne ajuta in studiu, organizare, rezolvarea problemelor sau in procesul de decizie.
Utilizarea unei asemenea harti te ajuta sa identifici rapid si sa intelegi structura subiectului precum si sa organizezi usor informatiile referitoare la acesta.
In plus, o harta a mintii te ajuta sa rezolvi problemele in mod creativ, neconventional si sa-ti organizezi informatia intr-un mod usor de retinut si de reamintit.
O harta a mintii este mai compacta decat modul clasic de a lua notite si, in general, incape pe o singura pagina. Te ajuta sa faci usor asocieri si poate fi completata pe masura aparitiei de informatii noi.
Avantajele unei harti a mintii:
•Organizarea informatiei
•Consolidarea informatiilor provenite din diferite surse
•Vizualizare usoara a problemelor complexe
•Prezentarea informatiei intr-o forma ce cuprinde intreaga structura a subiectului
•Este usor de revizuit si de completat
•Usor de reamintit continutul.
Cum se construieste
Constructia unei harti a mintii porneste de la un subiect sau un cuvant cheie dupa care se construieste structura in jurul lui.
Pasii sunt urmatorii:
1.Scrie titlul (subiectul) studiat in centru paginii si incercuieste-l
2.Subdiviziunile majore (sau subpuncte ale subiectului) se deseneaza sub forma unor raze ce pornesc din cercul de la pct.1
3.Pe masura ce patrunzi in miezul subiectului si descoperi noi informatii sau directii ce trebuie aprofundate le desenezi ca ramificatii ale liniilor de la pct.2
4.La final, pentru faptele, ideile sau actiunile finale ce rezulta din acest proces de analiza desenezi ramurile finale si le etichetezi.
5.Daca apar informatii noi leaga-le in mod corespunzator de harta deja desenata.
Cum imbunatatim harta mintii
Dupa ce ai invatat cum sa contruiesti o harta a mintii poti incepe sa te joci cu desenul astfel incat ea sa devina mai sugestiva si mai usor de memorat:
•Foloseste un singur cuvant sau o fraza simpla pentru a nota informatiile
•Foloseste culorile pentru a evidentia nivelurile informatiilor.
•Scrie cuvintele cu majuscule sau dactilografiaza-le, astfel incat sa intelegi imediat ce ai scris
•Foloseste simboluri sau imagini in loc de cuvinte, iti va fi mai usor sa ti le reamintesti.
•Foloseste legaturi de conectare atunci cand informatiile dintr-o parte a hartii se afla in legatura cu alte informatii, din alta parte.
O harta cu multe imagini va arata asa:
si va avea un impact vizual mult mai puternic.
Concluzii
•O harta a mintii este o metoda foarte eficienta de a lua notite.
•Nu ofera doar informatiile in stare bruta ci si intreaga structura a subiectului, corelatiile si importanta relativa a diferitelor parti ale acestuia
•Te ajuta sa dezvolti idei si sa creezi conexiuni care probabil nu ar aparea intr-o organizare clasica.
Asa ca data viitoare cand iei notite sau inveti pentru examen poti incerca sa desenezi o harta a mintii.
Written by Mihaela Gheorghe on February 28th, 2010
Asa isi numise postarea din ianuarie 2009 Mihai Iordache, romanul care a plecat spre Nepal, intr-un Autostop pentru pace.
Din Puctulzero – asa se numeste blogul sau, in care isi povesteste aventura – Mihai a pornit in lume pe jos, facand autostopul, pentru a-si implini un vis.
“Vreau si sa daruiesc ceva, asa ca am stabilit activitati. Tin traininguri si activitati educative pentru scoli si ONG-uri si ma intalnesc cu reprezentanti ai organizatiilor locale. Vorbesc despre cultura si traditiile romanesti si tin ateliere de dansuri populare.
Valoarea pe care o primesc in acest timp o voi folosi in cadrul organizatiei “Liga pentru Educatie, Cultura si Sport”, in cursurile si in proiectele viitoare.”
Asa spunea el atunci, in iunie 2008.
L-am urmarit pe Mihai in calatoriile lui, atat cam am putut sa “prind” din ceea ce razbatea in scrierile sale pe blog (Punctulzero) si m-am bucurat de minunatiile alea. Impreuna cu mine, altii si altii il urmaream si mai povesteam intre noi, din cand in cand.
A fost apoi o vreme de tacere. Cam un an… Nu mai stiam nimic, dar stiam ca daca a plecat asa cum a plecat, si daca a mers asa cum a mers, nu se putea sa nu ajunga inapoi.
Si a ajuns. A venit, a scris iara , anuntandu-ne pe toti ca va povesti aventura aceea, spre a fi de bucurie si invatatura si altora. Despre cum “Orice este posibil”. Despre implinirea viselor, atunci cand crezi in ele din toata inima, cu toata fiinta ta.
Interesant a fost ca am citit despre intoarcerea lui Mihai exact in ziua in care ma intalneam cu un alt roman de-al nostru. Care si el isi urmeaza un vis, inceput de acum patru ani.
Omul nostru alearga pe 22 februarie la Sahara Maraton, unul din evenimentele care aduna oameni din toata lumea pentru a ajuta pe refugiatii saharawi. Cei ramasi fara tara, desi unele state le recunosc acum tara. O limba de pamant in desert. Acolo alearga anual oameni care vor sa spuna ceva lumii. Sunt si oameni cu handicap fizic, oameni care sufera de diabet, dar ei alearga acolo, spre a-si arata solidaritatea cu refugiatii.
Nu despre cauza lor vreau insa sa povestesc, ci despre romanul nostru, care imi spunea ca pe traseul acela, de 42 km si vreo 400 de metri poti sa bei apa, in punctele special amenajate, dar nu o poti lua cu tine. Deloc-deloc. Altfel, esti descalificat. Poti sa alergi, dar nu prea incet, ca vin din spate niste beduini pe camile, care urmaresc pe cei din urma alergatori, si daca i-au ajuns, ii descalifica.
Imi povestea el despre cum vrei – cum vrei din tot: minte si trup si vointa – si te poate lasa ficatul, cand ti-e lumea mai draga. Cum te antrenezi inainte, caci nu e doar asta, alergarea aia de vreo patru ore si ceva. E munca de ani de zile acolo.
- De ce faci asta? il intreb.
- Pentru ca pot, zice el.
Pentru ca pot… Ma uit la el. Omul lucreaza cu sabia, cu artele martiale, de ani de zile. Stie bine ce poate si ce nu. Stie sa-si recunoasca si sa-si si sparga niste limite. Si stie ce e aia cu “Orice este posibil”.
Mie de oamenii astia imi place grozav. Si stiti ce? Si altora, multora, le place.
Vorbeam la inceputul acestor articole, cu un an in urma, de modele.
Uite, da, mie oamenii astia imi sunt modele.
Poate si voua.
Poate povestea lor va va face sa va ganditi de mai multe ori cand lasati visul vostru deoparte.
Vedeti voi, daca veti crede cu toata inima in voi insiva, indiferent de multe din cele “din afara”, veti reusi, pentru ca la un momend dat chiar visul vostru o sa va ajute, o sa va traga inspre el.
Sunt prea gras/a! Sunt prea scund/a! Doamne, cat de mult mi-ar placea un nas mai mic, sa am parul cret/drept, muschii mai bine conturati etc etc… Te-au frapat cumva aceste fraze? Te regasesti in ele? Ti s-a intamplat vreodata sa iti sara nasturele de la pantaloni cand te chinuiai sa incapi in ei? Ti-ai dat seama brusc pe terenul de baschet ca fugi mai greu, ca nu mai esti foarte stapan pe miscarile tale? Ca propriul tau corp iti joace feste?
Majoritatea tinerilor se asteapta la schimbari fizice in timpul adolescentei. Fetele, de exemplu, se asteapta sa le creasca sanii, iar baietii asteapta cu nerabdare cresterea masei corporale si aparitia parului in diferite zone le corpului (fata, piept). De multe ori insa, schimbarile care apar pot fi …neasteptate si neplacute. Atat fetele cat si baietii pot observa ca acumuleaza mai usor grasime in zona burtii sau a fundului, de exemplu.
Schimbarile drastice ale corpului tau se vor extinde pana dupa adolescenta. Sa nu crezi ca asta se intampla doar in pubertate! Pana in jurul varstei de 20-22 de ani (depinde de ritmul fiecaruia) corpul tau va fi predispus la schimbari. Iar tu trebuie sa faci fata!
Un lucru este deosebit de important si vreau sa il tii bine minte: felul in care iti percepi propriul corp este foarte diferit de felul in care altii iti apeciaza fizicul. Tu ai tendinta de a fi mult mai critic cu el decat ceilalti.
Sa luam de exemplu cazul Elenei. Elena este o fata foarte hotarata, face balet de la gradinita. Odata ajunsa in perioada pubertatii si adolescentei, trupul ei s-a dezvoltat in ceea ce altii ar denumi “un corp voluptos”. Elena are sani mari, fund bine conturat – toate acestea fara a fi grasa. Colegele de liceu o invidiau pentru asta. Ea insa s-a vazut mult timp ca fiind grasa si lipsita de gratie. A suferit ani de zile din cauza acestei false perceptii pe care o avea asupra corpului ei, cu a carui imagine nu se impaca nicicum. Cand oamenii din jurul ei ii spuneau ca este frumoasa si feminina, Elena avea impresia ca aceste complimente ii sunt facute din mila, sau, in cel mai bun caz, din bun simt.
Fals, fals, fals – cat se poate de fals!!!
A durat ani de zile pana cand Elena a ajuns sa isi invinga temerile legate de trupul ei si sa inceapa sa isi vada calitatile. Momentul in care ea a ales insa sa isi ingaduie sa se vada frumoasa, a fost decisiv pentru ea: a dezvoltat o puternica incredere in sine, care i-a adus mai multe satisfactii profesionale si mai multi prieteni.
Adaptarea la noul tau corp este insa o chestiune care nu tine numai de aspectul fizic. Trebuie sa te obisnuiesti si cu felul in care corpul tau se simte si performeaza sau face fata la efort.
Marius, de exemplu, a fost intotdeauna foarte bun la sport, iar la proba de viteza ajungea mereu in cel mai scurt timp la celalalt capat al terenului. Odata ce trupul lui a inceput sa se schimbe si sa se tot schimbe, a durat o perioada de timp pana cand Marius a invatat felul in care noul corp – de barbat in toata firea- actioneaza. Cand a observat ca fuga lui este mai lenta, si mai mult de atat, sprintul este mult incetinit, stima de sine a baiatului care se trasforma in barbat a suferit leziuni puternice.
Ce este insa de facut? Cum putem sa ne obisnuim la noua infatisare de adult?
Ai putea incepe simplu: ai grija de corpul tau!
Mananca sanatos si fa sport! Stiu ca toata lumea iti zice asta, si ca poate ti se pare ca a devenit deja un cliseu. Dar atunci cand 5 oameni iti zic ca esti beat…. te duci sa te culci. Asa ca gandeste-te: poate nu toti oamenii din jurul tau care te enerveza cu teoriile lor legate de o nutritie sanatoasa spun tampenii.
In ultimii zece – cinsprezece ani, generatiile de adolescenti se confrunta tot mai mult cu probleme legate de greutatea corporala. De ce? Foarte simplu: pentru ca inainte nu existau atatea fast-fooduri si shawormerii.
Ai putina grija la ce mananci! Asta iti influenteaza enorm infatisarea.
Nu ma intelege gresit… nu fac propaganda unui stil alimentar bazat pe apa, paie si bataie!
Incearca doar iti intelegi corpul si sa iti echilibrezi dieta in functie de nevoile lui. Da-i fructe, legume si apa si incearca sa reduci din grasimi!
Imprieteneste-te cu trupul tau! Exact asa cum o prietenie intre doi oameni se construieste in timp, gradat si cu multa perseverenta, asa relatia ta de prietenie pe care trebuie sa o stabilesti cu corpul tau necesita timp si perseverenta.
Paseste mandru/mandra! Sa nu crezi ca daca vei incerca sa te faci cat mai mic pe strada pentru ca ceilalti sa nu-ti observe defectele, chiar asa de va intampla. Dimpotriva – vei iesi in evidenta intr-un mod negativ.
Indreapta-ti spatele, construieste-ti un mers frumos, vertical si astfel vei capata cu totul o noua infatisare.
Daca te vei uita putin pe strada, iti vei da seama ca o persoana, chiar deosebit de frumoasa, dar cu un mers ciudat si labartat este mai putin agreabila si placuta ochiului decat orice alta persoana cu infatisare medie, dar care are un mers viguros si drept.
Nu incerca sa iti ascunzi asadar defectele! Daca te simti complexat de cosuri, nu iti ascunde fata in spatele unui breton lung si des. In afara faptului ca probabil bretonul doar iti va accentua acneea, vei atrage atentia asupra ceea ce vrei sa ascunzi!
Daca esti putin mai plinut/a si vei opta pentru niste haine laaaargi si lungi, vei amplifica senzatia de coporalitate excesiva.
Secretele cele mai bine pazite sunt acelea care le ascunzi cel mai putin!
Si nu in ultimul rand: inceteaza sa te compari cu altii!
Nici chiar modelele din reviste nu sunt ceea ce par, si tu stii asta. Ele sufera numeroare retusuri chirurgicale, de make-up sau in photoshop, in cazul in care vorbim de poze. Mijloacele media vand reclame, nu realitati!
Plus ca aceasta atitudine de competitie intre fizicul tau si fizicul altora nu este altceva decat o mare pierdere de timp si de energie. Corpurile noastre sunt unice, la fel ca si personalitatile, si se dezvolta intr-un ritm propriu.
Eu de exemplu, am fost printre ultimele fete din clasa mea care s-au dezvoltat. Si, intr-un fel sau altul, ma simteam ciudat din cauza ca toate colegele mele aveau sani mari si menstruatie. Am inteles in cele din urma ca sunt altfel. Asta eram eu, pur si simplu. Corpul meu a vrut sa copilareasca o idee in plus. Am recuperat insa repede din urma, dandu-mi seama ce mare greseala facusem in a ma grabi sa cresc doar pentru ca ceilalti deja o facusera.
Nimeni nu e ca tine. Esti o fiinta irepetabila, si la fel este si trupul tau.
Iubeste-l, apreciaza-l, ingrijeste-l.
Picura din frumusetea personalitatii tale si in exterior, si vei vedea ca lumina din tine te va face cu adevarat irezitibil/a!
Tatal meu este cel mai destept, frumos, puternic barbat!
Vreau sa ma marit cu tata! Complexul Oedip
Asta e unul dintre cele mai periculoase atasamente. Atentie la imaginea ce-o iei cu tine la maturitate, s-ar putea ca niciun barbat sa nu se ridice la nivelul tatalui tau si asta te mentine pe pozitia de single, cand ai de toate, frumusete, atractivitate, inteligenta, spiritualitate.
De ce nu-ntalnesc pe nimeni?
Am o prietena draga care este pe pozitia asta de-o viata, nimeni nu e bun pentru mine.
Ce sa fac daca sunt pretentioasa?
Bravo tie, nimeni nu spune sa-ti scazi strandardele de selectie sau sa te alaturi intr-o calatorie amoroasa cu un tip care nu-ti trezeste pasiune, admiratie, chef de viata.
Nici pe departe nu te imping in bratele primului venit, nu eu, si mie imi place frumusetea, inteligenta, puterea, umorul, tot la un barbat.
Ana a avut 3 relatii, in prima a stat 13 ani, ai auzit bine, doi adolescenti se-ndragostesc, pasiuni comune, crestere si dezvoltare paralela, acceptat de familie, iubit ca pe-un fiu, declarat prima iubire. Dupa 13 ani de potrivire si normalitate a venit vremea despartirii, asa cum era de asteptat, am crescut, m-am hranit, acum am nevoie de mai mult, a sarit in bratele altui barbat, timp de un an, relatie interesanta, pozitie sociala inalta, calatorii, sclipiri, pana ce a ajuns la exclamatia urmatoare: M-am inselat, nu e ce mi-am imaginat!
Despartire…de vreo 3 ani e singura. De ce?
Fiindca n-a aparut niciunul care sa se ridice la asteptarile ei, fiindca ea vrea sa se marite cu tata! Si pana nu apare sosia lui se pedepseste singura, nu face compromisuri, totul sau nimic. Vezi cate staruri tinere se gasesc la bratul “tatalui lor”? Rasfoieste o revista si-o sa intelegi ce-nseamna Complexul Oedip, in care fata are o fixatie pt tata si-o vrea inlaturata pe mama din povestea lor de iubire. Tati, iubeste-ma, ai grija de mine!! Nu te vreau decat pe tine! N-o sa iubesc pe nimeni cum te iubesc pe tine! Vreau sa ma marit cu tine!
Dragele mele, viata nu e tocmai usoara de inteles sau rupta dintr-o poveste cu crai si printese.
Inainte de a trage invatamintele din aceasta scurta poveste sa vedem si cealalta varianta, in care tatal este absent din viata fiicei.
Maria a crescut fara tata, a parasit-o cand avea cativa anisori, a plecat in lume fara prea multe explicatii, oricum nu le-ar fi inteles ea la aceea varsta, doar amintiri.
Cum s-a descurcat ea in viata amoroasa?
Frumoasa, inteligenta, spirituala, feminina, atragatoare, la fel ca si Ana.
Ea si-a promis ca n-o sa iubeasca niciodata dupa ce a suferit vreo cateva relatii cu parteneri abuzivi. Zis si facut. A intrat in relatii cu diversi, fara sa aiba prea multe de anunat la capitolul emotii, barbatii erau obiecte sexuale pentru ea, buni ca sa rezolve probleme si sa se agite pe langa ea. La ce sunt buni barbatii daca nu la a-ti face viata ma frumoasa?
Astazi e de aceeasi varsta ca si Ana, si singura. De ce?
Din lipsa unei imagini corecte despre tatal ei, din lipsa figurii paterne in educatia si devenirea ei ca femeie, a devenit o seducatoare, amazoana, care calca peste cadavre fara niciun sentiment, implicare.
Iubirea excesiva si lipsa iubirii sunt doua fete ale aceleiasi monede.
Nu ti-e bine nici daca esti prea iubita si rafatata de tata si nu tie bine nici daca esti lipsita de iubirea lui tata. Nu te frustra, nu condamna parintii, societatea, intelege ca la randul lor si eu au fost tratati la fel, au facut ce au stiut mai bine. Ceea ce te intereseaza acum, este sa te asiguri ca n-ai criterii de selectie prea ridicate sau prea joase.
Da, ok, tatal tau e minunat, dar si baietii de fara au mult de dat. Invata sa nu compari, nici macar prima iubire cu a doua, nimeni nu merita termene de comparatie, fiecare individ e unic si special, comiti un mare pacat daca compari, fata de tine si fata de ceilalti.
Viata iti scoate in fata experientele de care ai nevoie ca sa cresti, ca sa devii frumoasa si bogata spiritual. Iubirea e perfecta. Deschide-te si iubeste, fara teama ca te va dezamagi sau inlocui, o relatie e opera ta de arta, tu esti arhitectul vietii tale. Doreste-ti mult de la viata, dar nu exagera, la fel cum nu te agata de primul venit, cu sentimentul disperat si cu credinta ca nu meriti mai mult. Moderato…armonie si echilibru, nu te teme, vei avea tot ce-ti doresti de la viata, armonia se va instala cu fiecare experienta. Multumeste universului pt tot ce-ti ofera! Viata e frumoasa!
Ce faci acum, la maturitate?
Te folosesti de fiecare experienta, fiindca e reparatorie, intelegi ce ti-a lipsit, te impaci cu trecutul si mergi mai departe pe scara evolutiva. Asta iti spui si juri ca vei face, si-atunci..
Cum se face ca esti tot singura?
Mai multe despre femeile singure si complexul Oedip aici.
Cum se face ca zici una si faci alta?
Avem o minte constienta si una inconstienta, cea constienta este ancorata in real, aici si acum, cea inconstienta, e lumea nevazuta, si are o putere incredibila, acolo zac amintirile tale, gandurile tale de azi, si proiectiile viitorului tau.
Vrei, te rog sa te asiguri ca iti folosesti subconstientul la putere maxima ca sa realizezi tot ce iti doresti de la tine si viata?
Multumesc!
Hai sa vedem cum faci sa traiesti azi ceea ce-ti doresti:
Pentru 21 de zile te programezi sa emiti doar ganduri pozitive, creatoare, si de indata ce un gand negativ apare il transformi cu bagheta magica, care-i mintea ta.
Nu merit mai mult, sunt urata, grasa, nimeni nu ma vrea, sunt prea mica de inaltime, barbatii nu ma plac, toti sunt porci, si asa mai departe se transforma printr-o atingere magica a puterii gandului tau, si anume: Merit totul de viata! Merit un barbat frumos, intelgent, (descrie-l), caracteristice emotionale, intelectuale, spirituale, fizice, si nu in ultimul rand, scrie-ti pe oginda din baie: Ce mai faci, frumoaso?
Si de fiecare data cand dai de o oglinda adu-ti aminte cat esti de frumoasa, inteligenta, si alte formule magice pe care simti nevoia sa le intaresti.
Regula numarul 1 –OAMENII SE POARTA CU TINE ASA CUM II EDUCI SA SE POARTE
Daca esti inconjurat de oameni dependenti care iti mananca toata energia nu vei putea sa realizezi lcruri importante in viata. Si apoi iti vor spune:” Uite-te la tine, nu ai realizat nimic.”
Ce faci? Le dai in cap? Nu, faci ceea ce trebuie inca de la inceput.
Daca nu iti place de neamurile tale, NU MAI PASTRA LEGATURA CU EI .
Ai ceva timp si vrei sa il dedici tie, visului tau, pasiunii tale sau sa stai cu picioarele in sus sa te relaxezi? De ce sa iti consumi resursele pe cineva de care nu iti place?
E FIRESC SA NU ITI PLACA toate neamurile tale. Daca nu iti amplifica puterea cu nimic, daca nu inveti nimic de la ei,daca sunt negativisti spune-le ADIO.
Marturii
Marturie Femeie: Numele meu este Andreea, am 22 ani si am o relatie cu cineva de 1 an jumatate, relatie care simt ca ma ingradeste, ca imi rapeste aceasta perioada a vietii care nu o voi mai putea recupera vreodata, ca ma limiteaza in a-mi indeplini visurile, o relatie care nu ma face fericita si in care port o masca , nu sunt eu, si carei paradoxal, nu ii pot pune capat pentru ca stiu ca ma iubeste foarte mult, insa eu nu ii pot raspunde la fel, ci mimez ca as avea aceleasi sentimente, ma macina in fiecare zi, ma consuma, singurul motiv este ca mie mila de el si nu am curaj sa zic ca trebuie sa ne separam, mie frica, el m-a iubit , m-a respectat mereu si eu…., dar pur si simplu nu ii pot oferi mai mult. Nu stiu cum sa procedez…ajuta-ma…
Marturie Barbat: Exact acum 1 an de zile ma aflam in fata aceluiasi calculator de la care scriu acum, citind un material despre seductie.
Nu era primul material, mai citisem cateva inainte dar nu experimentasem nimic. De ce? Aveam prietena de 2 ani jumate. Relatia aceasta ma ajutat sa progresez EXTREM de mult, dar pana la un anumit punct anume.
Am invatat impreuna cu ea sa mancam in doi, sa dormim in doi, sa schiem in doi, sa ne plimbam in doi, sa alergam in doi, sa cantam in doi, sa ne distram in doi, sa jucam volei in doi, sa jucam basket in doi, sa dansam in doi, sa bem in doi, sa jucam monopoly in doi, sa jucam carti in doi, sa invatam in doi, sa ne certam in doi, sa facem dragoste, sa urlam in doi, sa inotam in doi, sa mergem la terase in doi, sa mergem la film in doi, sa mergem la teatru in doi, sa mergem in excursii in doi, sa suferim in doi, sa fim dezamagiti in doi, sa evoluam in doi, sa stim sa ne comportam intr-o relatie in doi etc. Sunt doar cateva lucruri pe care le poti invata la inceput dintr-o relatie.
Relatia mi-a fost foarte benefica la momentul respectiv. Dupa 2 ani jumate de relatie am simtit cum ceva s-a blocat intre noi doi. Nu mai invatam nimic nou de la ea, simteam ca nu mai progresez si ca zilele sunt la fel.
Vreau sa mentionez faptul ca in 2 ani jumate nu am facut sex cu alte tipe si nici nu m-am sarutat cu altele. M-am gandit la alte tipe si am interactionat cu altele DAR nu am inselat-o. Lucru pe care il consider minunat pentru ca putini barbati au taria asta.
Imi aduc aminte ca tot timpul vorbeam cu ea despre scopuri si despre ce vrem sa facem in viata. Tot timpul ma sustinea in ceea ce voiam sa fac si ma motiva sa imi urmez visul. Dar incet-incet incepusem sa imi dau seama ca ea a fost prima tipa importanta din viata mea si eu efectiv nu cunosteam alte femei.
Imi doream cu ardoare sa cunosc alte tipe dar nu vroiam nici sa ma despart de ea si nici sa o insel. Imi era greu sa ma despart de ea deoarece impreuna cu ea ma afla in starea de confort unde totul era minunat. Mancam impreuna, beam impreuna, dormeam impreuna, faceam dragoste impreuna, mergeam la scoala impreuna. Imi dadusem seama ca eu aveam casnicia perfecta, nimic altceva.
Ma ingrasasem 25 de kg, corpul atletic de care ea si toate fetele se indragostisera DISPARUSE complet. Acum aveam burta si o conditie fizica care ma lasa balta la 1 km de mers pe jos.
Si atunci mi-am dat seama ca directia in care eu ma indreptam nu era ceea ce imi doream. In general, inainte sa fiu cu ea aveam scopuri inalte, vroiam sa fiu un fel de Giacomo Casanova, sa cunosc multe tipe si sa fac toate nebuniile cu ele, sa fac sport in fiecare zi.
Dar cu timpul, scopurile mele au scazut deoarece eu ma simteam BINE cu ea, nu trebuia sa mai alerg, nu trebuia sa mai cunosc alte fete ca sa fac sex, nu trebuia sa am bani tot timpul la mine, nu trebuia sa fac nimic care sa imi asume vrun risc si sa ma scoata din starea mea de confort.
Dar oare eu asta imi doream la 17 ani? Sa traiesc o viata de bautor de bere? Sa ma mut cu ea impreuna si sa stam toata ziua la TV?
Regula numarul 2: NU FUGI DE OAMENII CARE ITI ZIC ADEVARUL. Accepta provocarea.
Oamenii au un fel ciudat de a fi.
Arthur Schopenhauer are un citat excelent:” Un idiot va prefera compania altui idiot in dauna tuturor geniiilor din lume”
Cu totii suntem slabi in anumite domenii.
E important sa acceptam asta si sa ne purtam ca atare. Putem fi maestrii in anumite privinte si ucenici in alte privinte.
De exemplu, eu accept orice provocare in domeniul psihologiei si cred ca acesta e domeniu in care pot excela.
In schimb cand vine vorba de programare, HTML, Wordpress, bloguri, situri, lucruri tehnice, desi am facut Politehnica si ma descurc , totusi sunt altii cu multe clase peste mine.
Cum ma port cu ei? Nu sunt arrogant, ci imi accept conditia de ucenic. Accept sa invat de la ei si le accept criticile. Deschid ochii si urechile si incerc sa invat cum sa face pentru ca apoi sa pot face singur oricand.
Problema e ca oamenii fug de cei care ii critica in loc sa ii imbratiseze. Uneori, criticile sunt total aiurea, de la oameni care ei insisi nu fac nimic decat comenteaza. In acelasi timp exista si critici constructive care trebuie privite ca un feedback care ne ajuta sa evoluam indiferent de felul in care sunt transmise. Nimeni din jur nu este dator sa fie politicos. Eu dau toata politetea din lume menita sa ma consoleze pe sinceritate brutala menita sa ma ajuta sa evoluez oricand. Prefer sa mi se spuna sincer si brutal adevarul pentru ca sa pot reflecta si sa pot deveni mai bun decat sa fiu mintit frumos si sa raman la fel.
NU sunt curios sa raman la fel. Vreau sa evoluez, sa cresc sa fiu mai bun si mai bun de la zi la zi si de la an la an.
Vreau in jurul meu oameni puternici si cu personalitate care sa accepte cand ii injur pentru ca au lenevit si nu au evoluat si care sa faca acelasi lucru cu mine.
Nu fii sclav al batailor prietenesti pe spate.
Prietenii adevarati isi spun adevarul fara emnajamante pentru ca stiu ca acolo se afla valoarea unei relatii. Sa ne ajutam sa fim mai buni in fiecare clipa.
Cine sta langa tine si accepta tot ce faci ori e prost si indiferent ori ti-e dusman cu buna stiinta.
Cea mai mare pedeapsa pentru o persoana de langa tine este sa taci si sa nu ii spui lucruri evidente care ar ajuta-o sa evolueaza. Pentru ca va ramane la fel si tu si cei din jur vor evolua. Este una din cele mai puternice metode de manipulare.
Ascunderea adevarului
Daca vezi ceva la mine si nu imi zici, consider ca ma jefuiesti de propria mea dezvoltare personala si evolutie.
Poate ca nu o sa imi convina tonul, momentul, felul. Dar strang din dinti si imi notez. In timp ,voi deveni mai bun si mai bun si am sa privesc de foarte de sus toate aceste lectii invatate.
Ce faceai acum 6 luni, 1 an, 3 ani 5 ani? Daca nu esti mai bine ai o problema mare. Ce te tine in spate? NU fii sclavul parerii celor din jur. Pentru ca esti legat emotional de oameni, mai ales in cuplu tinzi sa faci compromisuri.
Nu lasa lucrurile importante la mila celor neimportante.
Si eu fac compromisuri. Stau la masa pana termina toti de mancat. Dar cand am de lucrat adio.
Eu nu imi irosesc viata pentru nimeni!
Ii spun prietenei mele in fiecare zi sa faca sport si sa lupte pentru independenta ei. In acelasi timp ma uit la defectele mele ( si ea ma ajuta sa mi le vad) ma uit zilnic in oglinda si ma intreb care e urmatorul lucru pe care vreau sa il imbunatatesc la mine.
Ea a trait intr-o familie cu valori. M-a invata si pe mine si ii multumesc pentru asta. Sa ma gandesc si la altcineva.
Eu am crescut ca un salbatic. Nimeni nu m-a intrebat vreodata daca am nevoie de ceva de la 7 ani incolo.
Putem sa devenim asa cum dorim, sa scapam de ceea ce nu ne place, sa ne transformam in ceea ce visam sa fim?
Putem sa schimbam atmosfera din familie sau de la serviciu, sa avem relatii mai armonioase, sa renuntam la obiceiurile proaste, sa ne delimitam complet de o parte din noi?
Iata intrebari care ne-au framantat de cand lumea si la care s-au dat raspunsuri in fel si chip:
• Lupu-si schimba parul, dar naravul ba.
• Nici un om nu poate fi schimbat din exterior, schimbarea trebuie sa vina din interior.
• Nimeni nu poate schimba pe altcineva.
Sau dimpotriva:
• Orice invat are si dezvat.
• Totul este schimbare.
• Nimic nu se pierde, totul se transforma.
Daca schimbarea la nivel individual a fost mai mult o problema filosofica sau religioasa, schimbarea la nivelul grupurilor de indivizi a fost intotdeauna o problema sociala, economica si chiar politica, asadar nu trebuie sa ne miram de faptul ca managerii organizatiilor au cautat sa o cuantifice si sa o rezolve prin metode tehnice, incercand se elimine orice subiectivism sau element aleator.
In 1997, in cartea lor „Organizational Transitions: Managing Complex Change”, Richard Beckhard si Rubin Harris au expus pentru prima formula pe care au numit-o „ecuatia schimbarii”. Preluata in fapt (dupa chiar declaratiile autorilor) de la David Gleicher, ecuatia este in realitate o inecuatie care arata asa:
Insatisfactia x Dezirabilitatea x Implementarea Practica > Rezistenta la schimbare
Chiar daca pare o simpla insiruire de elemente, aceasta formula si-a dovedit deja forta practica in managementul schimbarii organizationale si propun sa incercam sa o folosim si in viata personala.
Sa incercam sa redefinim elementele in termeni personali:
Insatisfactia. Este obligatoriu sa simtim o lipsa indubitabila de satisfactie fata de situatia noastra prezenta. Cata vreme suntem satisfacuti (chiar si partial) de situatia din prezent schimbarea nu se poate petrece.
Dezirabilitatea. Solutia dorita trebuie sa fie atractiva si esta obligatoriu sa intelegem ce presupune ea. Trebuie sa avem o viziune clara asupra modului in care vor decurge lucrurile si asupra consecintelor benefice ale schimbarii. Cu cat aceasta viziune va fi mai clara si mai detaliata cu atat tranzitia va fi mai usoara si mai rapida.
Implementarea practica. Trebuie sa fii convins ca transformarea este realista, aplicabila si primul pas cat mai usor de facut.
Rezistenta la schimbare. Rezistenta la schimbare exista in fiecare dintre noi. Ea este suma unor convingeri sau instincte care ne retin intr-o stare de inertie comoda:
- credinta ca schimbarea va avea efecte sau eficienta limitate (nu va functiona, cei din jurul meu ma vor determina sa ma reapuc de fumat; nu voi reusi sa ma abtin de la dulciuri toata viata, nu voi reusi sa economisesc destul de mult incat sa merite efortul)
- blocajul volitiv in fata oricarei schimbari (nu vrea sa invat sa lucrez pe calculator, nu vreau sa fac efortul de a economisi, nu vreau sa invat o limba straina)
- lipsa de interes, comoditatea, lenea pur si simplu
Ecuatia schimbarii nu are in fapt o valoare cantitativa, ci una calitativa.
Factorilor din partea stanga a inecuatiei nu la atribuim valori numerice ci, mai degraba, valoare existentiala. Factorii respectivi trebuie sa existe pur si simplu, pentru ca daca unul dintre ei lipseste sau are valoare foarte mica (apropiata de zero) si produsul celor trei factori va fi zero (sau foarte aproape de zero), asadar nu poate invinge rezistenta la schimbare.
In practica, asa zis-a ecuatie este utilizata ca o lista de verificarea existentei conditiilor necesare realizarii cu succes a schimbarii.
Trebuie sa ne asiguram ca:
• insatisfactia pe care o simtim fata de situatia prezenta este una reala, nu este efectul unei indispozitii tranzitorii si este determinata cu adevarat de elementul pe care dorim sa-l schimbam,
• rezultatul schimbarii propuse este exact ceea ce ne dorim sa obtinem, sa fim siguri ca efortul pentru schimbare va determina exact efectul pe care il asteptam, cu alte cuvine sa ne calibram asteptarile la realitate, sa nu ne creem false iluzii.
• impartim procesul schimbarii in etape usor de realizat si obiective intermediare usor de atins. Astfel ne va fi mai usor sa facem primul pas si micile victorii de pe parcurs ne vor motiv sa continuam pana la atingerea obiectivului final.
Iata inca un exemplu prin care o tehnica de management organizational poate fi preluata si aplicat in viata personala, cred eu, cu succes.
Daca doriti sa faceti o schimbare in viata voastra si nu stiti de unde si cu ce sa incepeti eu va propun sa aruncati un ochi si peste ecuatia schimbarii si sa incercati sa o folositi in mod practic in viata voastra.
Am sa va impartasesc un atu … pe care puteti sa-l folositi in lupta noastra cu timpul.
Fiecare dintre noi trece prin situatii stresante, avem o gramada de lucruri de facut … si maine poate fi de 10 ori mai rau! Nu avem timp de relaxare, nu avem un weekend liber si dam vina pe societate, pe servici sau pe prieteni
Noi cream conditiile astea!
Vreau sa luati un minut pauza de la cititul articolului, sa luati un pix si o foaie si sa va notati lucrurile care le aveti de facut pe maine (toate!).
(…)
Sa lucram pe un exemplu aici iar voi, acasa, veti lucra pe propria lista:
- platesc factura enel
- cumpar apartament
- duc gunoiul
- o sun pe andreea
- il sun pe paul, discutie lunga
- ziua de nastere
- scriu o carte
- invatat italiana
Par multe? Aveti mai multe? Nici o problema!
Planul de lucru:
Pasul 1: le adunam intr-un INBOX (la fel cum primim mailurile, toate intr-un loc)
INBOX:
- platesc factura enel
- cumpar apartament
- duc gunoiul
- o sun pe andreea
- il sun pe paul, discutie lunga
- ziua de nastere
- scriu o carte
- invatat italiana
Pasul 2:tot ce dureaza mai putin de 2 minute facem acum
- platesc factura enel
- cumpar apartament
- duc gunoiul – GATA
- o sun pe andreea
- il sun pe paul, discutie lunga
- ziua de nastere
- scriu o carte
- invatat italiana
Pasul 3: impartim proiectele mari in mai multe proiecte mici
- platesc factura enel
- cumpar apartament:
- sun la agentii imobiliare
- sun la anunturi din ziar
- vizitez apartamente
- o sun pe andreea
- il sun pe paul, discutie lunga
-ziua de nastere
- merg la ziua de nastere
- iau cadou
- scriu o carte
- scriu rezumat
- definesc capitole
- scriu rezumat la primul capitol
- …
- invatat italiana
- invat cursul 1 de italiana
…
Pasul 4: punem totul in context (@telefon, @calculator, @acasa, @servici)
@drum (pot sa le rezolv cand plec)
- platesc factura enel
- vizitez apartamente
- merg la ziua de nastere
- iau cadou
@telefon (le rezolv la telefon)
- sun la agentii imobiliare
- sun la anunturi din ziar
- o sun pe andreea
- il sun pe paul, discutie lunga
@acasa (le fac atunci cand sunt acasa)
- scriu rezumat
- definesc capitole
- scriu rezumat la primul capitol
- invat cursul 1 de italiana
Pasul 5: delegam lucrul la altcineva
@drum
- platesc factura enel
- vizitez apartamente
- merg la ziua de nastere
- iau cadou (o rog pe mama)
@telefon
- sun la agentii imobiliare
- sun la anunturi din ziar
- o sun pe andreea
- il sun pe paul, discutie lunga
- o sun pe ioana, are sediul langa magazine, va lua ea cadoul
@acasa
- scriu rezumat
- definesc capitole
- scriu rezumat la primul capitol
- invat cursul 1 de italiana
Pasul 6: initiativa curenta (primul lucru care il facem maine, inainte sa ne organizam sau sa ne verificam mailul)
INITIATIVA CURENTA:- invat cursul 1 de italiana @acasa
@drum
- platesc factura enel
- vizitez apartamente
- merg la ziua de nastere
@telefon
- sun la agentii imobiliare
- sun la anunturi din ziar
- o sun pe andreea
- il sun pe paul, discutie lunga
- o sun pe ioana, are sediul langa magazine, va lua ea cadoul
@acasa
- scriu rezumat
- definesc capitole
- scriu rezumat la primul capitol
Pasul 7: “inchidem” lista (daca mai apar lucruri noi care nu sunt urgente, le trecem pe lista zilei urmatoare)
INITIATIVA CURENTA:- invat cursul 1 de italiana @acasa
@drum
- platesc factura enel
- vizitez apartamente
- merg la ziua de nastere
@telefon
- sun la agentii imobiliare
- sun la anunturi din ziar
- o sun pe andreea
- il sun pe paul, discutie lunga
- o sun pe ioana, are sediul langa magazine, va lua ea cadoul
@acasa
- scriu rezumat
- definesc capitole
- scriu rezumat la primul capitol
———————————–MAINE——————————————-
- scriu mail pentru vanzari
Pasul 8: facem un lucru odata (cand ne aflam pe drum luam fiecare lucru si il facem, cand suntem la telefon la fel)
@drum
- platesc factura enel
- vizitez apartamente
- merg la ziua de nastere
@telefon
- sun la agentii imobiliare
- sun la anunturi din ziar
- o sun pe andreea
- il sun pe paul, discutie lunga
- o sun pe ioana, are sediul langa magazine, va lua ea cadoul
@acasa
- scriu rezumat
- definesc capitole
- scriu rezumat la primul capitol
———————————–MAINE——————————————-
- scriu mail pentru vanzari
Sa repetam:
- inbox (tot ce-am pus pana acum)
- < 2 minute: fac acum
- proiecte mari: impartite
- context
- deleg la altcineva
- initiativa curenta
- lista inchisa
- un lucru odata
Sper ca in momentul in care doriti sa realizati ceva sa va amintiti de aceste tehnici si sa le aplicati.
Dependenta este cea mai apriga boala care descrie societatea de azi.
Toata lumea e agatata de ceva, cineva, fara nicio putere personala, vreau, am nevoie, depind, ma agat, sper si aman sa rup lantul dependentelor.
Vrei o viata si nu stii de unde sa incepi?
Te-ai saturat de tot ce traiesti?
Inceteaza sa te mai plangi, sa privesti prin filtrul negativ tot ce-ti intra si iese din viata, sa critici si sa blamezi existenta si pe tine.
Ai 21 de zile la dispozitie ca sa uiti de viata trista de pana acum, 21 de zile fara plageri, vaicareli, critici si blamari, ne-am inteles??
Numaratoarea inversa incepe!!
De fiecare data cand te trezesti in situatia de a critica, de a te plange ia-o cu numaratoarea de la capat!
Renunti?
Inseamna ca nu dai doi bani pe tine si te asteapta un viitor la mana a doua!
Tu alegi!!
Spune STOP identificarii cu gandurile negative!
“Stiu ca sunt responsabila de gandurile mele, dar nu stiu cum sa le opresc, nu tac, ma bantuie, ma pun la pamant!”
“Ma simt rau, nu sunt in stare sa le transform, ma conduc, ma simt slaba, mica, urata, ce sa fac?”
Fii blanda, prietenoasa cu tine. Asta e primul pas catre vindecare. Nu te mai blama si condamna ca nu-ti iese, nici mie nu mi-a iesit din prima, e o munca grea, parintii, societatea si-a pus amprenta asupra ta, ti-au modificat natura, ti-au afectat gandirea, te-au programat social si acum nu mai stii cine esti si care-i rostul tau pe acest pamant.
Nu te mai identifica cu gandurile, sentimentele si evenimentele negative din viata ta!
Da, se intampla, le recunosc, dar nu sunt ca mine, eu sunt buna, frumoasa.
Transforma-le pe masura ce te viziteaza, din negativ in pozitiv, in fiecare zi, asta e un exercitiu de valoare.
Ai puterea sa-ti educi gandurile si emotiile, nimic nu e pierdut, dar asta numai daca te tii departe de identificari si blamari. Tu nu esti aceeasi cu emotiile tale, asta sa-ti intre bine in cap. Ele trec prin tine, esti doar un vehicol.
Daca le lasi sa curga liber ele isi fac de cap si ajung sa te conduca spre infern.
Ajung sa-ti conditioneze gandirea, mentalitatea si sa-ti otraveasca viata.
Suntem ceea ce gandim in mod repetat. Cum arata viata ta? Fa o poza la viata ta si o sa-ti dai seama cine esti si incotro te indrepti. Succes sau esec?
Trupul nu minte niciodata. Cum te simti in corpul tau?
Mancarea iti conditioneaza trupul, prin felul in care te simti si arati, sanatate sau boala? Daca te hranesti prost trupul tau va incepe sa arate ca naiba, se va umfla, intoxica si-si va piarde vitalitatea, frumusetea, viata.
La fel se intampla si cu gandurile tale. Cu ce le hranesti? Pozitiv sau negativ?
Neuronii tai vor invata sa recunoasca stimulii negativi si iti vor atrage in viata ta doar experientele negative, dezastruoase, fiindca i-ai alimentat cu ganduri negative. Vei ajunge un magnet negativ langa care se vor aseza doar dezastrele.
Si vei ajunge sa traiesti o drama continua, unde se perpetueaza acelasi scenariu la infinit, fiindca asteptarile negative atrag experientele negative si tot asa..
Uita-te la oamenii care au ajuns la 40, 50, 80 de ani si traiesc aceeasi viata, ei n-au invatat nimic despre ei, si-si accepta drama, ca pe o pedeapsa divina, e mana lui Dumnezeu aici, imi port crucea, sunt responsabil si matur, nu ma plang de destinul trist.
Nu te resemna, nu ii urma, chiar daca au experienta!
Cum iti dobori patternul? Acceptandu-l? Hranindu-l? Luptandu-te cu el?
Nicidecum!
Nu te mai identifica cu el!
Eu am ajuns sa accept sentimentul ce ma incearca pe moment, ok, simt furie, ura fata de partenerul meu, accept acest sentiment, nu ma lupt cu el dar nici nu ma las condusa de el. Si-l invit afara din mine fiindca mie imi place sa fiu pozitiva, iubitoare si intelegatoare, n-am de ce sa ma las condusa de un sentiment contrar.
Astept sa vad ce se intampla, nu sar la gatul celuilalt cu un cutit si nici nu fug de el, astept cu incredere ca ma va parasi in curand.
Si cu atitudinea asta am crescut, am pasit spre un nou nivel de constienta. Neidentificandu-te cu gandurile si emotiile negative le scazi puterea, le dezenergizezi, le permit sa existe, fara sa ma las afectata, ii privesc ca pe niste musafiri nepoftiti, asezati-va, mancati, beti si plecati fara sa-mi deranjati randuiala in casa. Ramai relaxat.
Nu-ti place ce traiesti?
Inseamna ca a venit vremea schimbarii, incepe educatia ta, chiar daca ai terminat studiile acum mult timp in urma.
Tu esti regizorul vietii tale.
Sa crezi si sa vezi sunt unul si acelasi lucru.
Asuma-ti responsabilitatea!
Solutia sa nu te mai plangi niciodata este sa-ti asumi responsabilitatea pentru alegerile si starile pe care le traversezi. Spune acum universului, si crede ce spui:
Vreau sa-mi asum responsabilitatea pentru tot ce traiesc si ce-mi intra in viata!
Daca sunt nefericit este fiindca eu creeez nefericirea in viata mea.
Daca vreau ceva, e responsabilitatea mea sa obtin acel lucru.
Daca vreau un iubit, e responsabilitatea mea sa atrag acel barbat intr-o relatie de iubire.
Daca nu-mi place situatia mea actuala, e responsabilitatea mea sa-i pun capat.
Acesta fiind primul meu articol, nu as vrea sa dau impresia ca incerc sa par desteapta, dar cred ca o parere sincera, o parere apropiata de problema, ar putea sa ajute.
Am 17 ani si urmeaza sa implinesc 18 foarte curand, asa ca dupa standardele majoritatii adultilor, si subliniez doar majoritate, nu am un foarte mare cuvant de spus, pentru ca nu am trait viata si nu am vazut cum e. Dar oare e necesar sa traiesti viata ta, ca sa inveti cate ceva? Sincer, consider ca daca esti atent la tot ce se intampla si ai obiceiul sa inveti din greselile altora, poti foarte bine sa ai varsta mea, dar sa fii mai intelept decat un adult format complet, la, sa zicem 30-40 de ani.
Sunt convinsa ca la o asemenea afirmatie, un adult conservator (sa-l numim conservator), ar reactiona si ar spune ca nu stiu ce vorbesc. Foarte bine, nu stiu… Insa, acelui adult eu i-as spune ,,Cine e viitorul? Eu sau tu?”. Desigur, probabil as fi numita obraznica, impertinenta sau poate chiar nesimtita, dar vreti sa stiti de ce? Pentru ca atunci cand refuzi sa te supui normelor societatii, esti rebel si probabil dus cu pluta, pentru cei care au ochelari de cal. Nu incurajez rebeliunea drastica (care duce la tunsori traznite, etc), nu ma intelegeti gresit. Insa orice om e liber sa gandeasca exact asa cum vrea, atata timp cat nu isi impune parerea asupra altora, ori parerea lui ii deranjeaza pe altii. Si de aici revin la ideea de ,,Ce daca eu ma cred desteapta? Te deranjeaza cu ceva?” =,,Cine e viitorul? Eu sau tu?”. Asa s-ar traduce fraza aceea care pe adulti ii scoate din minti. Acea singura presupunere ca un copil stie mai bine. Sigur, nimanui nu-i place sa fie mai prost (sa vorbim pe sleau) decat urmatorul om. Insa adultii considera necesar sa ne pedepseasca in cazul in care se dovedeste ca suntem mai isteti ca ei. Iar lucrul acesta e cel mai evident in scoli.
Si sa va dau un exemplu: acum cateva saptamani (bine, poate luni dar nu mai tin minte exact), aveam lectie la romana, despre umanism. Acesta e un curent literar, aparut intre sec XIV-XVI, in Italia, sub protectia lui Lorenzo de Medici. Si nu, nu sunt o tocilara inchisa in casa de stiu asta inca si acum. Dar sa revin. Ideea era ca profesoara a inceput lectia, iar eu stiam dinainte toate aceste informatii (le citisem intr-un roman cu vampiri, a carei actiune are loc in acea perioada si care reproduce cat mai fidel detaliile, iar mai apoi m-am informat, da, de pe net). Cum stiam ce vorbesc, am inceput sa dau eu aceste informatii, pentru ca intr-adevar am o pasiune deosebita pentru a le arata cateodata profesorilor (atunci cand e cazul) ca mai stim si noi ceva in plus, ori ca mai gresesc si ei. Clasa s-a distrat copios atunci cand profesoara a ramas muta (ceea ce nu era initial intentia mea). Si cu toate ca m-as fi asteptat la o mustrare pentru ca o facusem sa para nestiutoare, profesoara a ras si ea.
OK, ati putea spune ,,si ce-i cu asta?”. Insa ce voiam sa demonstrez e ca am avut pentru un moment teama ca voi fi luata la rost pentru ca STIAM PREA MULTE! Nu stiu ce parere aveti voi, dar mie mi se pare cu totul gresit ca un copil/tanar, sa fie speriat ca ar putea sa o ia in freza pentru ca indrazneste sa fie mai informat decat profesorul sau!
Si asta nu este o problema doar in scoli. E o problema in societate. Ni se cere sa fim destepti, dar daca se intampla ca nivelul inteligentei noastra sa il depaseasca pe a cuiva mai influent, atunci avem de suferit. Ori cel mai enervant exemplu e acela cand parintii iti spun ,,fa aia pentru ca asa zic eu!”. Nici o explicatie, ori motiv pentru care un copil sa asculte. Si credeti-ma pe cuvant, nu ne convine. Si nu pentru ca am fi ,,adolescenti rebeli”. Nu are nicio legatura cu asta. Devenim acei presupusi adolescenti rebeli, atunci cand lumea din jurul nostru se incapataneaza sa ne forteze sa facem ce nu ne dorim. Si aici nu ma refer la mama care ma obliga sa mananc mazare cand eram mica. Aici ma refer la adultii care ne inconjoara si ne obliga sa le urmam cu totul calea, fara un motiv, fara variante din care sa alegem.
Pentru asta, exista o metoda foarte simpla de rezolvare, pe care am invatat-o de la un amic foarte bun, care e ceva mai mare (undeva la 20 si ceva de ani) si care studiaza psihologia. Nu am mai vorbit cu el de mult timp, dar acea lectie mi-a ramas in cap. Atunci cand vrei ca cineva sa faca ceva pentru tine, da-i de ales! Iar varianta cea mai simpla, trebuie sa fie cea pe care o doresti tu. Sa va exemplific ca sa intelegeti.
Eu vreau ca mama sa imi cumpere o carte nou aparuta. Aceasta costa 50 de lei (cam scump da stiu, dar sunt bibliofila si n-am ce face). Daca i-as cere direct cartea, m-ar refuza instantaneu. In schimb, ii spun ca ori imi ia cartea, ori imi cumpara acea noua pereche de pantofi, cu 1 milion. Voi ce credeti ca o sa cumpere? Pantofii nici nu-i doresc, dar ea nu are de unde sa stie asta. Si stiu ca suna a manipulare, dar asta doar pentru ca exemplul e din perspectiva cealalta. Daca ar fi ca mama sa imi dea de ales intre a spala vasele si a merge la culcare mai devreme (ea dorind ca eu sa ma culc), nu-i asa ca va parea a metoda de impacare si a caprei si a varzei? Eee vedeti? Cum e adultul cel care gandeste, cum nu mai pare manipulare. Nu-i asa ca e prea evident acum si nu va mai prea place? E simplu… Am demonstrat ca am 17 ani si stiu cum sa obtin ce vreau, fara sa spun ,,vreau aia si gata!”. Hopa! Am facut ce adultii nu fac… Am gandit problema sa fie ok pentru ambele parti. Oare cum se face ca parintii si profesorii si asa mai departe, nu gandesc niciodata problema dintr-o asemenea perspectiva? Ca totul sa fie ok pentru toata lumea? Adolescentii au macar impresia ca au de ales, iar adultii obtin ce vor. Toata lumea e fericita! Ma rog… poate nu ii fraieriti chiar pe toti pustanii, dar sigur nu ar mai fi atatea certuri.
Insa am deviat prea mult de la problema pe care am ridicat-o. Sper doar ca devierea mea se dovedeste utila. Continuand discutia, trebuie sa mentionez ca pentru majoritatea adolescentilor, e de-a dreptul iritant sa li se spuna ca nu ar trebui sa zica ce cred. Eu spre exemplu imi ies din minti atunci cand ma simt limitata la normele societatii. Dar pana la urma, ce e normal in societatea asta? Nu foarte multe din cate vad eu. Persecutam oameni doar pentru ca au alta religie, orientare sexuala, origine, limba, parere… NU e bine! Si ce daca cel de langa mine crede ca in pictura lui, cerul ar trebui sa fie roz? Ori daca din intamplare, e baiat dar se uita doar dupa alti baieti? Ori acelasi lucru la o fata? Cu ce ma deranjeaza asta pe mine? Stiu, suna egoist sa spun ca daca persoana mea nu e deranjata, nu ma intereseaza. Dar oare nu e mai egoist sa spun ,,chiar daca persoana mea nu e deranjata, nu vreau sa vad musulmani/budisti/homosexuali etc etc”? Nu ar trebui sa existe asemenea limitari, insa cu toate acestea ele sunt predate in scoli. Vreti sa stiti unde? Acolo, la istoria Romaniei, unde am invatat de prea multe ori acelasi lucru. Da… ,,cunoasteti trecutul ca sa nu-i repeti greselile”. Dar mai exista sute de alte tari, care au gresit poate in alt fel. Nu ar trebui sa invatam si din greselile lor? Acolo, la geografia Romaniei, unde mi se repeta de nenumarate ori ca suntem o tara care are de toate. Dar oare nu sunt sanse sa ma mut in Namibia, de exemplu? Poate vreau sa stiu si geografia acelei tari. Ori la Limba Romana. Sigur, e important sa cunosti autorii tarii, dar sa fim seriosi… Shakespeare, Voltaire, Dumas, Lord Byron si cine mai stie cati, NU sunt romani, dar au foarte multe de zis (sau aveau). Iar noi nu ii studiem! Suntem inchisi in mica noastra tara si atunci va mai mirati ca exista copii batjocoriti pentru ca sunt diferiti. Normal ca e asa! De la inceput invatam numai despre NOI, cand ar trebui sa invatam despre TOTI, ca sa ii putem accepta.
Suntem limitati fizic si in gandire, de un sistem care nu ne ofera ceea ce trebuie. Si sa nu ma intelegeti gresit. NU cer mai multe materii ori mai multe teme. Fereasca Sfantul, imi ajung tonele pe care le am. Insa daca vrea cineva ca viitorul Romaniei sa fie altul decat cel probabil acum, atunci ar trebui ca toate acele limitari ale copiilor sa fie distruse. Zidurile care ne inconjoara (metaforic vorbind) sa fie daramate. Dar nu ma refer la generatia mea. E putin cam tarziu pentru noi, desi mi-ar placea sa cred altfel. Ma refer la copiii de gradinita, care foarte curand vor fi viitorii adolescenti rebeli. Invatati-i sa isi deschida mintea la nou. Sa accepte pe oricine, fara discriminari. Si pentru numele cui vreti voi, nu le mai spuneti ,,fa asa pentru ca asa zic eu!”. Dati-le un motiv pertinent! Lasati-i sa aleaga, insa fiti acolo sa ii prindeti in caz ca aleg ce nu trebuie. O data e suficient ca sa le ajunga si sa tina minte, credeti-ma pe cuvant. Insa trebuie sa se arda in ciorba cat mai curand, ca la adolescenta sa sufle si in iaurt, ori altfel, la 17 ani n-o sa mai aveti cu cine discuta. Aveti incredere in ei sa faca ce e bine! Nu suntem prosti daca avem sansa sa demonstram asta. Iar daca se intampla ca fiul/fiica voastra sa greseasca, pentru nimic in lume nu-i spune-ti ,,ti-am zis eu”. Da! A gresit! Nu-i mai scoateti ochii facand pe desteptul/desteapta.
Si stiu ca ustura atunci cand un mucos ca mine (stiu ca sunt unii care asta cred), spune lucruri din acestea, dar daca va aduceti aminte cu ce am inceput, va veti da seama ca sunt tipul acela de persoana care invata incredibil de multe din greselile si experientele altora. Deci nu luati in ras tot ce am spus si sa considerati ca m-am trezit si eu vorbind (tastand de fapt). Teoria face mai multe decat credeti…
Luati din acest articol ce credeti util si nu condamnati restul, pentru ca nimeni nu e in masura sa ma judece pentru faptul ca imi place sa gandesc, lucru pe care sistemul din tara noastra pare foarte hotarat sa il innabuse. Lasati copiii sa creeze si sa fie receptivi, pentru ca un copil cu ochelari de cal va ajunge sa creasca alti copiii cu ochelari de cal si asa mai departe, si pana la urma o sa ne trezim impuscandu-ne unii pe altii doar pentru simplul motiv ca avem ochelarii de cal de alta culoare. Nu cred ca vrem sa ajungem acolo, asa-i?
In consecinta, fiti receptivi la mintile tinere. Stim mai multe decat vrem sa aratam, dar nu are rost sa ne batem gura de pomana daca nimeni nu ne asculta, nu?
Am avut placerea sa il am invitat in cadrul rubricii pe care o realizez la TVR3, pe psihologul Mircea Dragu. Am discutat, in cele 15 minute avute la dispozitie, despre dependenta.
Mircea este si psihoterapeut si s-a confruntat de-a lungul sedintelor cu o multime de dependente, de la cele legate de alcool sau alte substante, pana la cele legate de computer sau de persoana iubita.
Ce este de fapt dependenta si cum putem sa o “evitam” puteti afla la… “Provocari matinale”. Vizionare placuta!
De mica a fost incurajata sa fie cea mai buna, sa ia cele mai bune note, sa fie prima la olimpiade, se astepta toata lumea ca Ana sa straluceasca, la scoala, in muzica, in sport.
A terminat prima pe lista absolventilor la scoala, la universitate, la master, si acum e in conducerea unei firme, tot prima, cum altfel?? N-a luat vacanta de la misiunea ei…
Insa incepe sa dea semne de oboseala, de disperare, si a inceput sedintele de terapie, e anxioasa, depresiva si are nevoie de medicatie, nu se mai poate mentine pe linia de plutire, ce s-a intamplat cu campioana noastra??
Am ajuns unde am visat si nu simt nimic, nu ma bucur, nu tresar, nu zambesc, nu traiesc.
Ce-i cu mine? Asta-i viata? Toata lumea simte la fel? Traversez doar o perioada mai ciudata? Nu-nteleg! Pentru ce am muncit atat, pentru asta? Asta nu e viata!!
Nimic nu-mi da nicio satisfactie, la munca m-am saturat sa lupt pentru pozitia mea, de prieteni sunt dependenta, barbatii nu ma iau in serios, cred ca nu sunt destul de frumoasa, nici unul n-a incercat sa ma ia acasa, cu toate ca destui barbati au traversat patul meu, n-a ramas nici unul mai mult, nu-si doresc sa ma ia de nevasta, nu se mandresc cu mine, e clar. M-am saturat sa fiu folosita si inlocuita.
De ce altele au noroc? Sunt si mai urate si mai proaste decat mine…barbatii se insoara cu proaste sau scorpii, n-au nevoie de complicatii, altfel nu-mi explic drama ce-o traiesc.
Imi vine natural s-o intreb, nu ti se pare ciudat ca ai trait cu fiecare barbat acelasi scenariu de viata? Nu ti se pare ca retraiesti de fiecare data langa el aceeasi experienta? Nu ti se pare ca ar fi vorba despre un tipar pe care-l atragi si repeti?
Ba da, ai dreptate, raspunde fara sa se gandeasca.
Asa se pare…din moment ce ai ales barbatul complicat, insurat, angajat in alta parte, ambivalent si l-ai respins pe cel care voia sa te iubeasca, sa te ia de nevasta.
Dar nu-mi placeau genul ala de barbati, care sunau, lasau mesaje disperate pe robot, care nu se lasau si iti iartau orice. Nu-i inteleg, cu atitudinea asta vor sa cucereasca??
Provoci mult rau, tie si lor, prin atitudinea asta hipercritica la adresa barbatilor.
Iti refuzi sansa de a trai o poveste cu adevarat matura si frumoasa, prin alegerile imature si iresponsabile pe care le faci.
Cum se face ca te agati de barbati deja angajati? Esti sanatoasa? Si mai si urli ca vrei un barbat, o relatie. Nu cumva te sabotezi?
Daca tu nu te vezi atragatoare, unica si deosebita, ai pretentia ca celalalt sa te ceara de nevasta? Cum crezi ca ceilalti iti pot oferi ce singura nu esti in stare sa-ti oferi?? Ceilalti raspund la parerea ce o ai despre tine, draga mea. Ceilalti sunt oglinda ta!
Seduci sau respingi?
Si am invitat-o sa se gandeasca la ea si la fiecare mesaj ce-l trimite in mediu, gandeste-te ca fiecare critica, devalorizare ti se aplica tie, pune-te in pantofii celuilalt si ai sa vezi ca vei fi mai atenta cu sufletul barbatului din fata ta.
Cand te mai trezesti in fata unei complicatii amoroase, intreaba-te: Sunt eu la inaltimea acestei complicatii? Merit eu o astfel de poveste? Asta-i ce-mi doresc de la un barbat?
Fii atenta la proiectiile ce le faci, nu este destul de bun, inseamna sa ai chiar tu parerea asta despre tine, si s-o vezi in celalalt, ca-ntr-o oglinda, asta-i proiectia, iluzii izbitoare te pun la pamant, mai bine evita-le. Cum? Prin prezenta ta vie, fi atenta cand vorbesti, descrii un tablou caracterial, vorbeste despre celalalt sau despre tine??
Frumusetea este in ochii privitorului.
Cine critica in familia ta?
Cine era trist, depresiv?
E vreo legatura intre starea ta de azi, meseria ta si cei din familie??
De cele mai multe ori avem impresia ca noi am ales, ca noi suntem stapanii propriei vieti, si ne trezim, la fel ca Ana, in fata unei depresii si al unui pumn de antidepresive.
Asta-i viata care ti-ai dorit-o?
sau
Asta-i viata care si-au dorit-o ei pentru tine?
Ce nu au reusit ei ti-au transferat tie, dragii de ei, sarmanii nefericiti.
Si tu?? N-ai voie sa te plangi, doar sunt parintii tai, din prea mult bine te-au nenorocit, urmeaza medicina, urmeaz-o tu, eu aleg sa pictez!!
Familia Anei a esuat, mama depresiva si critica, mereu nemultumita de sot, de lume, i-a transferat fiicei acelasi bagaj ereditar, sub imperiul incurajarilor, fii cea mai buna, straluceste, steaua mea!!!
Ce faci daca te trezesti in situatia asta?
Intreaba-te:
Cum pot sa folosesc ceea ce mi se intampla pentru a creste si evolua?
Orice experienta este o comoara cu aur, asa ca, intreaba-te:
Ce am de invatat din aceasta experienta, intalnire cu viata?
“Intrebarile de calitate creeaza o viata de calitate.”
Si acum hai sa vedem unde esti pe scara realizarilor, a vietii:
Ce ai facut cu viata ta?
Cine te-a influentat cel mai mult?
Ce ai lasat in urma ta?
Care sunt asteptarile de la viata, care nu ti s-au implinit inca?
Ce regreti cel mai mult?
Ce proiecte existentiale ai lasat neterminate?
Ce altceva ai fi dorit de la viata?
Daca ai avea posibilitatea sa-ti refaci viata, ce anume ai schimba la felul tau de a fi, de a trai?
Ai aflat de ce nu traiesti?
Viata incepe sa ti se intample cand incepi sa-ti asumi responsabilitatea pentru ceea ce gandesti, traiesti, simti, alegi, departe de mama, tata, sora, societatea.
Gandeste ca un invingator, care priveste, esecul ca pe o oportunitate de invatare, si nu ca un invins care se smiorcaie continuu, de ce mi se intampla mie?
Pregateste-te de viata, daca nu vrei sa te gaseasca nepregatit.
“Cica doi barbati se certau pe o capra. Fiecare sustinea ca animalul cu pricina ii apartine, din varii motive. Neizbutind sa cada de acord, s-au decis sa mearga la judecator, sa-i impace Judecatorul il urmareste, rabdator, pe primul, spunindu-si pasul, dupa care declara: “Tu ai dreptate.” “Stai, domnule judecator!” sare al doilea. “Asculta-ma si pe mine.” Si isi expune, la randu-i, propria-i argumentatie. Mangaindu-si barba, judecatorul concede in final: “Tu ai dreptate”. “Dar, domnule judecator”, constata contrariat un al treilea, adus drept martor, “nu pot avea amandoi dreptate!” “Si tu ai dreptate”, raspunde judecatorul. “
Daca intr-o comunicare se ajunge la “cine are dreptate” si se ramane doar aici, comunicarea inceteaza… Se pastreaza doar un conflict, in care de cele mai multe ori se uita de unde s-a plecat, iar unde s-a ajuns e taaaare departe…
Am primit odata ca “tema” intrebarea” “Vrei sa ai dreptate sau sa fii fericit?”
Desigur asta nu inseama sa nu iti spui punctul de vedere. Dar de multe ori confuzia intre diferentele de opinie si conflictul intre persoane e asa de mare incat se ajunge si se ramane doar la conflict.
Si atunci? Cum sa spui “nu” sau “da” fara sa intri in acest joc al lui “cine are dreptate?”
Am invatat asta de la unul din maestrii in comunicare din ziua de azi: Andre Moreau.
Intalnirea cu acest om, acum cativa ani, m-a ajutat sa-mi depasesc barierele pe care mi le pusesem singura in comunicare.
Unul din primele lucruri a fost acesta: nu genera si nu intretine conflictul, dar spune ce ai de spus.
Dar oare cum?
De multe ori vrem sa spunem ce gandim si ajungem rapid la acuzatii.
Exprimari de genul: “M-ai facut sa ma simt groaznic”, “Mi-ai produs/facut/zis/dat/luat” etc sunt cele care deschid un conflict. Majoritatea celor care primesc acest mesaj nu mai aud restul ideii. Impactul acuzatiei de inceput face sa ramana in urechi doar ea, iar restul de pierde. Omul aude doar ca e acuzat si instinctiv se apara. De ce? Pentru ca asa am fost invatati de mici. “Orice greseala trebuie indreptata prin pedeapsa”, deci orice greseala = viitoare pedepsa…
Orice acuzatie face sa apara aproape automat un mecanism de “aparare” si acesta este de cele mai multe ori chiar atacul. Astfel incat, in loc de comunicare apare un conflict. Se ajunge la “cine are dreptate” si la seria care incepe cu ”Tu mi-ai facut”… Ba tu”/ “Ba tu”… si se continua cu liste de fapte tinute mine si de o parte si de alta.
Si totusi, exista un mod simplu de a dezamorsa asta, spunand cinstit ce avem de spus. Dar in alt fel.
” Eu am simtit asta/ cand tu ai spus asta, /si vreau sa… “
Practic, incepand fraza cu “eu” atragem atentia asupra propriei persoane, aratand ce am simtit ca urmare a mesajului celuilalt. Poate ca acela a vrut sa spuna cu totul altceva si noi am inteles gresit. E momentul clarificarii si iata ca se deschide comunicarea, nu conflictul. Ori poate ca celalalt abia acum isi da seama ce reactie a produs mesajul lui. Cerand mai departe, prin “vreau”, ne exprimam punctul de vedere si sugeram si o actiune care sa continue comunicarea si sa rezolve un potential diferend.
“Eu m-am simtit prost cand ai spus ca numai eu mai lipseam de acolo, si vreau sa lamurim de ce nu doreai sa vin.”
“Nu, nu imi doream sa nu vii, pur si simplu am considerat ca era dificil pentru tine sa faci fata acelei situatii” ar putea spune celalalt, aratand abia acum ce sens avea mesajul. Si lucururile se clarifica.
Cand “atragem asupra noastra” mesajul, incepand cu “Eu am simtit”, in loc de “tu m-ai facut sa”… desfiintam acuzatia si ne asumam propria reactie. La urma urmei, poate celalat a vrut sa spuna una iar noi am inteles alta. Daca celalalt nu a comunicat cum trebuie, iata, acum are sansa sa o faca si noi ne reformulam pozitia fata de noul mesaj.
Pe langa asta, cand cerem ceva in raport cu ceea ce am simtit si gandit cand partenerul de discutii a zis/facut, facem un pas mai departe, spre ceva concret. Nu spre o cautare a unui tap ispasitor, doar pentru a demonstra ca avem dreptate si a cere satisfactie. Ceea ce vrem este o solutie constructiva, nu o “pretentie” care sa pedepseasca pe cel care “ne-a facut sa…”. In felul acesta facem comunicare, adica punere in comun, nu lupta pentru “cine e mai tare”. Pentru ca aceea, lupta, va duce la consum inutil si indelungat de forta, energie, timp… Timp pe care l-am putea trai mult mai frumos.
Si de fapt, ce vrei? “Vrei sa ai dreptate sau sa fii fericit?”
Poate ca subiectul acesta vi se pare deja departe de viata voastra, in care deja aveti parte de o comunicare frumoasa, bazata pe intelegere si pe afirmarea sincera a propriilor pareri. Imi doresc sa fie asa si sa aveti dreptate…
A inceput sesiunea de examene la masterul de psihologie unde sunt inscrisa. Si am decis sa nu ma duc, sa renunt, fiindca imi pierd timpul, imi rapeste energie pretioasa pe care o pot investi in munca mea de care sunt pasionata. Mai bine renunt acum decat sa ajung frustrata si superficiala, joaca de-a face cat mai multe si de a fi bun in toate e un mit.
Diversificare, noutate, acceleratie, multisarcini, nepermanenta, mizeaza pe o singura carte daca vrei sa ajungi departe, cel putin unde visezi…
Nu stiu cum am ajuns sa ma inscriu la master, ba stiu, imi aduc aminte, hai sa-ti povestesc: a venit Pera la mine si mi-a zis ne inscriem la master, te inscrii? Si eu, fara sa ma gandesc, entuziasta de felul meu, m-am inscris. Raspuns automat sau raspuns controlat? Bineinteles ca, raspuns automat. Noi lucram impreuna, iesim impreuna, gandim impreuna si normal ca am zis da unei oferte venite din partea lui fara prea multa cugetare.
Asta se intampla si-n viata ta, in cercul tau social, sau cand o autoritate zice ceva genial, tu zici, da, cata dreptate are, fara sa judeci daca genialitatea lui are de-a face cu autenticitatea ta. Eu am ajuns departe, ca sa evidentiez importanta detinerii tuturor informatiilor inainte de a lua o decizie importanta. In cazul meu, nu se discuta de asa ceva, Pera e mana mea dreapta, ne miscam impreuna, construim impreuna, dar si asa trebuia sa fiu mai atenta cu nevoia si dorinta mea, si sa controlez raspunsul. De ce am zis da cand de fapt stiam ca masterul nu are ce sa-mi ofere? Ca sa ajung acum sa zic nu, dupa ce am pierdut timp pe la cursuri? Bine ca n-am asteptat 2 ani ca sa ma luminez ca pierd vremea. Si asa se intampla si-n viata ta, zi-mi ca nu-i asa si eu ma imbat de fericire!!!
Dar asa-i ….din pacate. Mama, tata, scoala, parintele, autoritatea vorbeste si multimea asculta, doar graieste un om trecut prin viata. Si ce daca? Tu nu-ntelegi ca e trecut prin viata lui, in timpul lui si ritmul lui? Nicio viata nu seamana cu o alta viata, fiecare are drumul lui de parcurs, de ce am urma intocmai sfaturile lui? Si de ce n-as asculta vocea interioara? Inchide televizorul, radioul, galagia exterioara si centreaza-te pe dialogul launtric, ce zice? Care-i dorinta ta, comoara ta ascunsa?
Esti pe pilot automat! Am un citat preferat care descrie excelent acest handicap:
“Oamenii sunt ca niste ceasuri, odata intoarse, nu stiu de ce merg.”
Bagajul automatismelor noastre vine in urma sirului de stereotipurilor comportamentale, pe care le-am dobandit de-a lungul timpului, ca de exemplu: de ce mananci la ora 14, fiindca ti-e foame, asa-i? Da, normal ca ti-e foame daca de 25 de ani te asezi la masa la ora 14… De ce te ridici din pat dimineata ca sa te speli pe ochi? Fiindca asta ai facut toata viata. De ce nu meditezi cand te trezesti? De ce nu alergi o ora cand te trezesti?? Fiindca nu e natural, invatat de mintea si corpul tau. Respingi tot ce te scoate afara din zona de confort.
Cum se face ca te chinui de 2 ani sa dai 5 kg jos?
Cum se face ca inca nu te-ai lasat de fumat, si-ti propui de vreo 3 ani?
Iar la sala nu ajungi decat de doua ori pe luna?
Iti doresti sa atingi succesul, sa castigi multi bani, sa ai multe gagici, sa fii faimos si tu nu reusesti sa slabesti 5 kg, sa te lasi de fumat si sa faci sala in fiecare zi??
Cat de departe poti sa ajungi in conditiile de fata? Nu pe prima pagina a revistelor de specialitate, de prestigiu.
Inainte de a vinde produsul trebuie sa te vinzi pe tine.
Puterea exemplului – atragi, cuceresti, esti un model pentru restul?
Daca nu esti, devino! Nu mai pierde timpul. Viteza de implementare e secretul oamenilor de succes, ai o idee? Aplic-o acum!! Nu maine! Maine poate ti-o ia altul inainte, si maine e cel mai periculos cuvant. Azi traiesc, azi implementez, azi cuceresc!
Primesti ceea ce investesti!
Cat timp petreci muncind la visul tau pe zi? O ora, doua, opt? Sper sa atingi opt ore ca sa pot sa citesc in Forbes de tine.
Dupa ce ti-ai incheiat munca la creatie, la vis poti sa te relaxezi, poti sa savurezi viata, si-ti ordon s-o faci, detaseaza-te de tot si implica-te total in actul relaxarii, al distractiei, daca vrei sa ai viata lunga si senina.
Concentreaza-te pe talentul tau!
Descopera-ti vocatia si dezvolta-ti potentialul!
Dezvoltarea persoanei este o chestiune de prestigiu magic, care vrajeste pe oricine. Si eu stiu despre tine ca vrei sa ajungi in frunte, sa cuceresti lumea.
Am parcurs un drum lung pana aici. Am renuntat la foarte multe. Am rupt multe legaturi. Am daramat multe bariere. Am intors spatele trecutului. Am invatat. Am testat. Am gresit. Am plans. Am transpirat. Am luptat. Nimic altceva nu-i mai important pentru mine. Cred in mine si-n vocatia mea. Merg inainte!
Tu??
Esti pe drumul tau, omule?
Ratacesti pe alte drumuri??
Atentie la principiul validarii publice, care suna cam asa: Cu cat este mai mare numarul acelora care considera corecta o idee, cu atat mai mult va fi ea perceputa ca fiind corecta de catre individ.
Esti influentat de comportamentul aceluia cu care te asemeni, daca prietenul tau iti zice ca se lasa de scoala, ca-si pierde vremea, poate te lasi si tu, fiindca sunteti cei mai buni prieteni, fiindca va imbracati la fel, fiindca aveti aceeasi masina, si ganditi la fel. Si asta-i unul dintre exemplele “bune”, sa nu subliniem, alcoolul, drogurile si alte “obieciuri sanatoase”.
Atentie, siguranta ce ti-o ofera apartenenta la grup poate fi si-un factor de plafonare, de confort, asigura-te ca nu stai pe loc, si mai presus de toate, asigura-te ca ei sunt ca tine, ca priviti in aceeasi directie.
Cateva indemnuri ce le-am descoperit traind:
Sa fii sigur pe tine si pe ce vrei in viata.
Sa ai ideile clare, sa fii determinat, motivat intern, pasionat, fanatic, in sensul bun, daca exista un astfel de sens… Si eu cred ca da.
Fiindca, incertitudinea, lipsa increderii in sine, ambiguitatea, situatiile neclare aduc in viata ta probleme si haos. Esti predispus sa spui da, sa crezi ca, ce fac ceilalti e bun si ajungi sa te angajezi in calatorii periculoase, care au ca destinatie, esecul, suferinta.
Cum ti-am zis mai devreme, mi-am reconsiderat nevoile si am decis sa o iau pe alt drum, si vorba aceea, mai bine mai tarziu, decat niciodata.
Niciodata nu e prea tarziu ca sa traiesti cu adevarat, sa faci ce-ti place, sa o iei pe alt drum, sa rupi pagina, sa o iei de la capat.
Nu mai pot!
Nu am destula energie!
Imi lipseste puterea s-o iau de la capat!
Treaba ta, e viata ta, alegerile tale iti aduc succesul sau esecul ca rasplata.
