Una dintre cele mai minunate capacitati ale mintii umane este aceea de a visa. Nu am intrat in mintea altor animale, inca, insa tind sa cred ca doar noi oamenii putem face aceasta. Toate marile realizari din jurul nostru au avut ca punct de pornire un vis in mintea cuiva. Cineva a visat la ele, apoi a actionat conform visului sau. Astfel a aparut diferenta, deoarece majoritatea oamenilor sunt in stare sa aiba visuri, insa putini sunt cei care le si pun in practica. Dintr-un vis apare un scop, iar eu stiu ca scopurile nu sunt pentru prosti. Tu ai scopuri? Ai grija ce raspunzi.
Exista o multime de carti si articole pe internet despre arta de a visa. In consecinta nu am sa reiau si eu subiectul din aceasta perspectiva. Iti propun un alt mod de a vedea acest aspect.
Incep prin ati dezvalui un secret: „Universul gandeste prin tine”. Odata cu acest secret se poate sa te dezamagesc putin, caci asta inseamna ca nu tu esti centrul universului, ci doar o rotita mica al marelui sistem ce ne inconjoara. Inteligenta Divina isi transpune creatiile in plan material si prin intermediul tau.
De aici extrapolez mai departe si spun ca nimeni nu este daruit cu un vis fara sa fie daruit si cu posibilitatea de a-l indeplini. Universul nu face lucrurile pe jumatate, cu asta ne ocupam noi oamenii, dar asta este o alta discutie. Doar ca, nu vedem maretia si implicatiile visului cu care am fost daruiti. In majoritatea cazurilor cadem in capcana mintii constiente, de a analiza viitorul doar pe baza a ceea ce avem sau stim in acest moment. Acest lucru este o greseala fundamentala, deoarece in univers nimic nu este static. Ce a fost valabil ieri nu mai este valabil astazi, iar ce este valabil astazi nu mai este maine….si tot asa. Trebuie doar sa avem incredere. Un vechi proverb spune ca este suficient ca omul sa aiba incredere si sa mearga doar pana unde vede cu ochii sai, caci de acolo va vedea si mai departe, iar increderea sa va spori.
In concluzie, ori de cate ori iti trece ceva prin minte, mediteaza putin asupra acelui lucru, indiferent cat de nebunesc sau irealizabil iti pare la momentul respectiv. In aceasta lume nimic nu se intampla pur si simplu, totul urmeaza un plan. Orice lucru la care poti visa, incepe-l. Universul te va sustine prin mijloace nebanuite. Un om intelept traieste actionand, nu gandind sa actioneze, nici gandind la ce va gandi cand va inceta sa actioneze.
Poti visa la absolut orice. Realizarile tale de pe urma visurilor pot fi atat materiale cat si spirituale. Acestea din urma de cele mai multe ori sunt desconsiderate. Datorita societatii de consum in care am ajuns sa traim, materialul primeaza in fata spiritualului. Hrana spirituala a devenit doar subiect de discutii la o ceasca de cafea, sau nici macar atat. Hrana spirituala nu inseamna neaparat mersul la o biserica, desi si acesta este un lucru bun.
Hrana spirituala are legatura cu sufletul tau, sunt acele lucruri care atunci cand au loc, te bucuri sufleteste, nu te mandresti cu ele, cum ar fi o masina sau o poseta. Daca nu intelegi ce spun, doar citeste, sufletul tau sigur ma intelege.
Poti privi un apus sau rasarit de soare, poti vizita locurile sacre ale civilizatiei noastre, poti face o surpriza cuiva care se credea uitat…cat si multe altele. Sunt fericiti cei care au si astfel de visuri. Se spune ca deosebirea dintre un spiritualist si un materialist este ca spiritualistul isi poarta casa si realizarile peste tot cu el, chiar si in lumea de dincolo, deoarece toate aceste „bogatii” se afla in interiorul lui. Nu am spus toate aceste lucruri in detrimentul materialului si el are importanta lui, insa”globalizarea” la care suntem supusi ucide tot mai multe spirite pe zi ce trece.
Un alt motiv pentru care cineva nu face pasul de la vis la realizare, este teama de esec, sau de a parea ridicol in ochii”cunoscatorilor” care il inconjoara. Of…si este plina lumea de astfel de distrugatori de visuri. De aceea iti recomand sa nu te destainui decat in fata oamenilor care stii ca te sustin si te imping inainte. Evita pe cat posibil carcotasii si „realistii” care iti spun ca nu tot ce zboara se mananca si ca ar fi bine sa revii cu picioarele pe pamant. Vis-a-vis de teama de esec iti spun doar atat: Atunci cand te indrepti catre realizarea unui vis important si muncesti pentru el, chiar daca nu il vei realiza niciodata, cea mai mare recompensa este omul care devii pe tot acest drum. Astept sa-mi spui ce visuri ai……..
AS VREA SA FIU CEL CE ERAM ATUNCI CAND DOREAM SA FIU CEL CE SUNT ACUM
Anii trec. Trec mult mai repede decat pare la prima vedere, ne dam seama de aceasta doar dupa o anumita varsta. Este asemeni unei vacante, la inceputul ei ai impresia ca va dura o vesnicie, dar cand te apropii de final te uiti in urma cu nostalgie si tristete intrebandu-te, cand a si trecut? Tot astfel si cu viata, la o scara mai mare desigur, insa este supusa acelorasi legi. Cand suntem tineri si avem toata viata inainte, avem si aspiratii pe masura. Aici apare un paradox, omul este mereu nehotararat in ceea ce vrea.
Cand suntem copii ne dorim cu ardoare sa devenim cat mai repede oameni mari, iar atunci cand aceasta se intampla, tanjim dupa perioada copilariei. De fapt cred ca totul tine de evolutia fireasca a omului si de integrarea lui in infinit.
Aici avem alt paradox, parintii nostri au “complotat” pentru a ne aduce din infinit, in planul fizic al acestei lumi, pentru ca apoi toata viata noastra sa nu fie altceva decat o reintoarcere catre acel infinit.
Inocenta copilariei, urmata de exuberanta adolescentei sunt perioade sublime cu, care nu ne vom mai intalni in acesta viata. In acele perioade suntem minunati, curiosi, cutezatori, insa si foarte usor influentabili. Tot in perioadele respective subconstientul nostru inca nu are puterea necesara de a se face auzit din cauza zgomotului tumultuos al mintii constiente. Asta nu este un lucru bun, deoarece tanarul la inceput de drum va incepe sa-si ghideze viata doar pe baza mintii constiente.
Si ce-i cu asta, poate vei fi tentat sa spui, insa aceasta latura constienta a mintii nu este intotdeauna de partea ta. La mintea ta constienta are acces multa lume, fiecare incercand sa-ti impuna la nivelul ei un anumit tipar de gandire.
Aici ma refer la parinti, profesori, preoti, prieteni…cu totii isi aroga dreptul de a-ti spune cum trebuie sa traiesti sau ce fel de om “ar fi bine” sa fi. De fapt pentru cucerirea mintii tale constiente se duce un adevarat razboi, deoarece suntem o societate de consum, iar cei care tin fraiele acestei societati au tot interesul sa consumi doar de la ei, dar acesta va fi subiectul altui articol. In tot acest proces, mintea ta subconstienta nu se poate face auzita. Problema mare pentru tine consta in faptul ca tot ceea ce reprezinti tu ca fiinta, este stocat la nivelul mintii subconstiente. Fiecare om are o “chemare” catre ceva, insa aceea chemare se afla adanc ascunsa in subconstientul tau. Fara sa descoperi acea chemare toata viata ta nu va fi altceva decat o continua si dureroasa amagire, condimentata cu scurte dar trecatoare momente de bucurie.
Este foarte posibil ca batalia pentru mintea ta constienta sa fie deja castigata de catre ceilalti. In acest caz consecinta fireasca ar fi sa nu te increzi in ea cand iti planifici viitorul sau persoana care vrei sa devii. Majoritatea dintre noi nu am stiut acest lucru cand am fost la inceput de drum, dar tu acum STII. Profita de asta. Din cauza acestui lucru sunt tot mai multi oameni care odata ajunsi la varsta maturitatii, sunt profund dezamagiti de ceea ce au devenit. De regula acest moment se intampla doar la maturitate sau chiar dupa, deoarece doar atunci subconstientul poate incepe de unul singur sa se faca auzit. Doar atunci incepi sa-ti auzi adevarata chemare si te uiti cu tristete la ceea ce ai devenit intre timp. Apar tot mai multe filme in care oameni maturi de 40-50 de ani, sunt nemultumiti de felul in care a evoluat viata lor si incearca sa-si retraiasca tineretea, insa totul se va reduce la o tentativa caraghioasa si penibila. De aceea tu nu trebuie sa fi astfel. Daca eu am descoperit toate aceste lucruri de unul singur si doar la 36 de ani, tu ai avantajul ca ti le servesc tie, chiar acum cand inca te afli la inceput de drum. Priveste cu atentie drumul pe care vrei sa pornesti pentru ca il vei parcurge multa vreme. Daca peste cativa ani vei privi in urma cu mandrie sau dimpotriva, cu tristete, depinde doar de ceea ce alegi tu acum. Cauta adanc in tine si afla-ti adevarata chemare cu care ai fost inzestrat. Fiecare o avem. Subconstientul tau o stie, doar trebuie sa-l asculti.
Sfat practic: Profita de momentele in care esti singur/a si inconjoara-te de liniste. Atunci cand sunt singuri pentru anumite perioade de timp, oamenii au tendinta de a evita linistea din jur, preferand tot felul de zgomote exterioare,…radio … televizor …etc. Evita aceasta capcana intinsa tot de catre mintea constienta care iti spune ca linistea nu este buna. De aceea ramai inconjurat de liniste ori de cate ori este posibil. Doar in aceste momente poti incepe sa te auzi tu pe tine. Trebuie doar sa fi constient si sa asculti. Doar atunci vocea suava si abia perceptibila a subconstientului va razbate pana la tine. Iar cand o vei auzi, viata ta va deveni o binecuvantare atat pentru tine cat si pentru cei din jurul tau.
Fiecare este convins de un adevar sau altul, are o realitate care si-a construit-o pe parcursul timpului, prin fapte, experiente proprii sau ale altor oameni pe care ii cunoaste si care ii intaresc punctul de vedere si convingerea ca asa stau lucrurile si nu altfel.
Cel mai usor le poti observa la ceilalti. Cand te uiti la tine este mai dificil de observat, daca nu esti obisnuit sa te detasezi de gandire ci, doar sa observi gandurile care pun stapanire, din cand in cand pe minte si sa nu te confunzi cu ele.
Auzeam, la un moment dat o doamna care sustinea sus si tare ca ea nu isi da copilul la gradinita pentru ca acolo educatoarele ii lasa pe copii flamanzi. Cer iertare educatoarelor, este doar un exemplu de ceea ce crede cineva. Personal, ea nu si-a dat copilul niciodata la gradinita, dar copii tuturor prietenelor ei au avut incidente la gradinita, ca atare tot universul ei ii sustine aceasta convingere care si-a creat-o. In urma discutiilor pro si contra gradinita, pe care le-a avut cu alte persoane, in final, ea a recunoscut ca de fapt nu vrea sa isi dea copilul la gradinita. Astfel, si-a creat o intreaga realitate care sa ii sustina de fapt, aceasta alegere. Nu este nimic in neregula cu aceasta alegere, este doar de observat cum ne gasim motive pentru care un lucru de exemplu nu functioneaza, cand de fapt nu dorim cu adevarat, 100% acel ceva.
Tot aceasta doamna, a cununat la un moment dat o familie de tineri, care in timp, nu au mai tinut legatura cu nasii lor. Ce spune ea acum: “nu merita sa ajuti pe nimeni” pentru ca… asta si asta si asta. Interesant este ca au o familie prietena care sunt in aceasi situatie si care, bineinteles, le confirma aceasta convingere.
Acum cativa ani, dupa ce m-am despartit de prietenul meu, una din temerile cu care ramasesem a fost ca incep sa mi se strice aparatele electronice din casa si nu are cine sa le repare, eu considerandu-ma atehnica. Bineinteles, rand pe rand s-au defectat, le-am reparat si asta este ceea ce creasem eu la momentul respectiv.
Referitor la investitii, am avut un” mecanism” care arata cam asa: in orice investeam se strica sau pierdeam bani. Am reparat bara din spate a masinii si exact a doua zi m-a lovit o alta masina in spate, am cumparat un incarcator de telefon, a functionat doar o zi si multe alte exemple. Pana m-am prins, am vazut ca eu am creat acest lucru, am vazut impactul cum eu am atras atatea dovezi in viata mea care sa imi arate ca am dreptate si am inceput sa creez altceva. Daca tot eu am creat asa ceva, tot eu pot sa rescriu ce imi doresc.
Tu ce iti doresti in momentul acesta?
Ce convingeri ai deja despre subiectul respectiv?
Ce alte surse ti le confirma?
Exista si surse care ti le infirma?
Ce ai putea sa creezi in loc?
Cum ai putea sa mentii in viata noile convingeri?
Ne nastem cu o vedere periferica larga, cu o viziune care cuprinde o arie larga din univers si de-a lungul vietii aceasta vedere se ingusteaza pana ajunge la un singur punct de vedere sau o parere. Unul singur.
Este necesara rabdare si perseverenta pentru a recrea aceste credinte. Sunt ganduri si convingeri pe care le avem de ani de zile si este necesar le observi detasat, sa fii atent si prezent pentru a aduce altceva, care te inspira mai mult.
Bineinteles, poti sa traiesti foarte bine si cu ceea ce exista deja, dar daca iti doresti altceva, este necesara o schimbare de gandire si acest proces se poate produce simplu, relaxat, fara nici un sentiment de culpabilitate vizavi de ce a fost pana acum, ci doar din postura de Observator si Co-creator al vietii tale.
“Am bagat mana in cos si am luat o banana la intamplare, din unul din cele trei manunchiuri din cos. [...] John lua fructul si il tinu in dreptul ochilor, cu mana stanga. Intinse degetul aratator si pe cel mijlociu de la mana drepata, unindu-le pe celelalte doua cu degetul mare. Contractand usor, isi trecu mana intr-o miscare de taiere, la aproximativ opt cm distanta de banana; s-a auzit clar un clic, si jumatate de banana cazu pe podea.
De-acum depasisem de mult faza de uimire; toata trebaba mi s-a parut ca un fel de asa-stau-lucrurile. Mi-a dat cealalata jumatate de fruct. Era stralucitoare, ca si cum ar fi fost taiata de un cutit fierbinte care ar fi topit suprafata bananei intr-o masa sticloasa.
John arata inspre centul palmei sale. “Asta”, spuse el, “e ca o pusca”. Isi intinse din nou cele doua degete si arata spre varfurile lor. “Astea”, continua, “sunt ca un laser”.
(Kosta Danaos – “Magul din Java”)
Povestirea de mai sus nu e o scena din filmele tipice de arte martiale. Acelea in care vezi cum cei doi luptatori nu se ataca doar cu sabiile ci cu vartejuri de energie.. Spulberand stancile in jur si sapand santuri ori cratere cu ceea ce tasneste din palmele lor.
Povestirea este reala. Autorul cartii “Magul din Java” povesteste cum a reusit sa fie primit ca elev al unii dintre “nemuritori”, John Chang, care traieste in Java. Invatand si practicand Nei Kung, o forma inalta a unui antrenament care implica energia vitala, chi, Kosta Danaos (acesta este numele de autor) dezvaluie cateva din secretele vietii traite in libertate si in putere.
Desigur, cei care vor sa paseasca pe aceasta cale si sa aiba o viata sanatoasa din toate punctele de vedere pana la varste inaintate, pot cauta. Cautarea e pe acel model de care am mai povestit: simte, simte bine ce e in inima ta si odata gasit “firul”, nu te lasa pana nu ajungi la miez.
Pentru cei care incepeti acum viata si aveti sansa alegerii si a potentialului de timp sunt multe posibilitati de a va face singuri instrumentele voastre de putere. Fara a depinde de ajutor din afara. Fara multe din “carjele” pe care ni le punem singuri pentru ca pur si simplu nu stim ca am putea trai altfel.
Asta va propun acum:
O viata traita altfel. Cu doze mari de libertate. Cum ar fi asta?
Printre altele, ar putea fi asa: oriunde ati merge si ati trai, in afara cazurilor de accident, epidemie sau catastrofa, ar fi normal sa fiti sanatosi si sa nu aveti nevoie de medic. Adica sa nu depindeti de niciun fel de tratament si de farmacii. Sa nu existe nevoie de medicamente, nici macar de aspirina sau algocalmin sau de vreun calmant. Nici macar de dulciurile care compenseaza o frustrare. Nici macar de o gura de ceva tare sau ceva bun. Nici macar de mersul la sala… (da, nici macar de asta). Nici macar de televizor, ca instrument de deviere a atentiei, de cautat satisfactie si de gasit preocupare. Nic macar de NET! (O, asta chiar DA libertate…)
Suntem invatati inca de la nastere, asa cum au fost invatate generatii intregi, sa depindem de ceva sau de cineva pentru a ne fi bine. In copilarie e ceva firesc, depindem de hrana, caldura si ingrijirea permaneneta a parintilor. Depindem practic de ei pentru a supravietui. Dar dupa? Dupa ce trecem de etapa ingrijirii si ocrotirii parintesti, cum ajungem sa traim pe propriile picioare? Cum facem sa nu mai depindem de ceea ce ni se tot ofera?
O durere de cap – zeci de pastile recomandate, un disconfort emotional – cam la fel, un dezchilibru mineral – suplimente de tot felul…
Imediat ni se ofera ceva, contra cost, desigur, si devenim consumatori, in loc sa ne producem singuri remediile. Sa nu mai zic de a “remedia” pe altii fara medicamente, asa cum fac oameni ca John Chang…
Nu fac aici aoplogia artelor martiale. Desi as face-o, zau ca as face-o, in ce priveste dezvoltarea omului ca fiinta echilibrata si aromonioasa, nu in ce priveste “Kombat style” (De asta se ocupa altii, specialisti…).
Ci doar va intreb: cum ar fi daca ati alege sa traiti bine, faurindu-va voi insiva si pastrandu-va timp indelungat sanatatea fizica, mentala si emotionala?
Cum ar fi sa fiti propriul vostru medic? Propriul vostru sprijin? Si mai departe, sa fiti un sprijin pentru altii? Poate chiar un factor de influenta care sa-i ajute pe altii sa se elibereze de carje, de dependenta de ceva din exterior. Care sa-i faca sanatosi si relaxati si fericiti?
Nu indemn aici “reducerea la noi insine”, la izolare si trait pe o insula. Suntem fiinte sociale si ne bucuram sa fim langa oameni dragi.
Dar repet, una e sa te bucuri si sa fii implinit langa altii, alta e sa fii dependent de asta. Poti fi implinit deja, alaturi de ei, oferindu-le un vas plin, care se revarsa spre ei, nu o mana goala care cerseste.
La asta va invit. La a va creste pe voi ca oameni liberi si puternici.
De fapt Avantaj la Start asta isi propune. Sa va ajute sa porniti in viata cu toate motoarele si sa mergeti cu putere si incredere, facandu-va propriul vostru drum.
Asa ca iar va invit sa va culegeti din articole ceea ce vi se pare potrivit pentru a va crea instrumentele voastre de putere si sa faceti alegerea acum. Nu mai incolo. Nu cand “o sa…” una si alta.
Vine vacanta. Vine timpul liber. Bucurati-va de el si profitati de inca un fel de libertate ca sa va faceti o schema bine pusa la punct. Cu disciplina si respect pentru voi insiva, incepeti, daca nu ati facut-o pana acum, un fel de a va petrece ziua care sa va incarce cu energie, cu forta, cu tot ce aveti nevoie. Creati-va acum un program, incercati, imbunatatiti… Cautati-va indrumatori, daca simtiti nevoia. Vacanta e pentru voi, profitati de ea si incepeti acum drumul vostru spre o viata traita in libertate. Mergeti pe el cu perseverenta si, repet, cu respect pentru voi insiva. Cu dragoste pentru voi insiva. Anii care vor veni vor rasplati ceea ce incepeti azi. Si peste inca ani buni, lucrand cu voi insiva, veti fi poate, unii din voi, ca si John Chang, nemuritori…
Facem alegeri moment de moment. Consideram ca suntem conditionati de stimulii exteriori, de lucrurile care ni se intampla, de vorbele pe care le auzim, de ceea ce vedem in afara interiorului nostru. In realitate, insa, lucrurile stau de cele mai multe ori invers. In functie de ceea ce este in constientul si subconstientul nostru co-cream realitatea.
Ai observat poate ca, atunci cand te simti bine, esti fericit, multumit si linistit, atragi lucruri bune si majoritatea oamenilor din jurul tau au aceasi stare ca si tine?
In acelasi timp, atunci cand lucrurile nu stau bine pe un plan, cand tu insuti nu esti multumit cu tine, traiesti cu senzatia ca nimic nu merge cum ai dori in aproape nici un domeniu?
La un moment dat, poti avea o stare de care sa fii multumit, dar poti sa ai si o stare care nu iti convine, in care tu te lupti cu ea si cu tine. Daca este o stare care nu iti place, cu cat o detesti mai tare cu atat te vei adanci in ea mai mult.
Este posibil sa te muti dintr-o stare in alta, facand un pas la stanga sau la dreapta, trecand dintr-o frecventa de energie in alta, dar acest lucru nu intotdeauna iese din prima. Atunci este necesar sa incepi sa construiesti propriul echilibru si stare de bine, tu cu tine, pas cu pas. Fiecare isi gaseste propriile solutii si mijloace de a-si ridica energia vibrationala si a fi impacat cu el insusi.
Procesul de contientizare este moment de moment. Completeaza tu urmatoarele lucruri:
In acest moment sunt….
Renunt la…
Aleg sa….
De exemplu:
In acest moment, realizez ca ma preocupa reactia celorlalti oameni vizavi de mine.
Constientizez indoiala, neincredere, teama.
Renunt la preocupari, griji, temeri.
Aleg sa ma concentrez, sa ma simt bine cu mine insumi, sa dau ce e mai bun din mine, sa am rabdare cu mine si cu cei din jur, sa fiu constient de ceea ce este exact asa cum este si nu cum cred eu ca ar trebui sa fie, sa fiu conectat cu oamenii, sa fiu in flux.
Aleg sa construiesc cu multa rabdare si dragoste obiectivele mele, aleg sa ma bucur de fiecare rezultat in parte.
Aleg sa am grija de mine si sa dau dragoste celor din jur.
Aleg sa fiu complet cu tot ce a fost in viata mea. (A fi complet – cand nu consideri ca ar fi trebuit sa fie mai mult sau mai putin decat a fost sau altceva decat exact ce a fost si s-a intamplat).
Ceea ce a fost in trecut, nu mai exista, viitorul nu il cunosc si nu il am, tot ceea ce am este momentul de fata.
Privesc viitorul cu incredere si am tot sprijinul Universului alaturi de mine.
Singura mea preocupare este momentul de fata si eu aleg cum sa ma simt acum.
Nu are granite, nu poate fi oprita, chiar daca iti astupi urechile. Vibratiile sunt percepute de intreg corpul, modifica intregul ambient, chiar daca nu ne dam seama.
Ca o foarte iscusita spada cu doua taisuri, muzica poate creste sau dobori, in functie de mesajul transmis, mesaj de cele mai multe ori fara cuvinte.
De ce includ aici un subiect ca acesta?
Pentru ca am mai spus despre ea. Am aratat cum ne modeleaza, cum ne putem ajuta de muzica pentru a ne schimba starea de spirit. Iar starea de spirit face totul, dintr-o anume stare de spirit actionam si suntem motivati sau dimpotriva.
Muzica ne poate creste…
Nu de putine ori ni s-a intamplat ca o piesa muzicala ori un fragment dintr-o lucrare muzicala sa ne ajute cand credeam ca nu mai avem forta sau inspiratie. Imi amintesc cum mie mi-a facut enorm de mult bine aceasta:
O muzica puternica, o muzica hranitoare, care te ajuta cand crezi ca esti gata sa te opresti, cand nu mai ai poate forta, motivatie, dorinta, tel…
Muzica “actioneaza” direct, fara baraje. Transformarea pe care o produce este rapida, instantanee pot zice. Schimba starea chiar fara sa ne dam seama.
De aceea este foarte important sa stim ce face si ce ne facem noua insine cand o ascultam.
Sunt ritmuri potrivite unui anume timp, unei anume activitati. Pentru dans, de pilda, pentru relaxare, pentru drum lung – sunt minunate melodiile care ne fac calatoriile adevarate delicii – pentru sarabatorire si bucurie, pentru dragoste. Da, pentru dragoste, sub toate formele ei. Muzica ne deschide sufletele si ne face sa avem acel unghi de perceptie care ne arata viata in Frumusete.
Putem cultiva aceasta relatie de suflet cu muzica, ne putem infrumuseta minute sau ore din fiecare zi, mai ales pe cele pe care le-am considera timpi morti.
Adevarul e ca nu exista timpi morti. Doar oameni care nu stiu sa fie vii, cu totul vii, puternici si frumosi tot timpul. Nu ca nu pot, nu stiu. Dar iata, muzica ii invata…
Dar mai e ceva: asa cum zicema, muzica poate fi ca o spada. Al doilea tais poate dobori.
De aceea e important sa fim atenti la efectul pe care il are asupra noastra fiecare gen de muzica. Sunt imprejurari in care participam alaturi de prieteni la cate un eveniment unde se asculta muzica. Uneori aceasta ne face sa nu ne simtim bine. Fiecare din noi rezoneaza cu diverse genuri de muzica. Cum nu sunt granite pentru ea, ne atinge destul de repede si de adanc. Si desi nu ne este bine, continuam sa ramanem acolo, in acel mediu distorsionant, doar pentru ca suntem intr-un grup anume si participarea noastra e semn ca facem parte din acel grup.
In timp, fara sa ne dam seama, facand ceva ce nu ne este potirivit, ne epuizam. Si de oare de cate ori nu facem asta? Nu doar ascultarea unei muzici nepotrivite noua, uneori datatoare chiar de stari de rau – nu mai vorbesc aici de muzica difuzata atat de tare de iti trebuie ore sa iti iasa tiuitul din urechi – ci cate lucruri oare nu facem impotriva noastra?
Alegerea insa e mereu in mana noastra. La noi e cheia. Asa ca putem sa alegem frumos, in favoarea noastra. Putem cere, putem refuza. Putem sa ne bucuram cat mai mult de orice, si mai ales de muzica.
Inchei prima parte din povestea asta muzicala invitandu-va sa va gasiti – daca nu ati facut-o deja pana acum – acea muzica ce va hraneste, ce va face inima sa cante, si sa va faceti din ea tovaras de drum. Poate unii ati mersa deja mai departe sau o veti face, gasindu-va in ea modul vostru de exprimare.
Si va las in compania unei bucati muzicale tare dragi mie, pe care am auzit-o acum cateva zile, la o intersectie, dintr-o masina cu geamul deschis…
Cu cat trecem prin viata si avem mai multe relatii sau experimentam perioade in care suntem singuri, cu atat mai greu suntem dispusi, cel putin unii dintre noi, sa incepem o noua relatie.
Uneori avem dificultati in a lasa in urma o relatie, disparitia unei persoane dragi, un esec intr-o casnicie, toate acestea creand o frica constienta si inconstienta.de a mai iubi si de ne “implica emotional”.
Consideram ca exista amintiri placute si amintiri mai putin placute. Si unele si altele ne tin in loc si nu ne dau voie sa lasam viata sa ne aduca lucruri din ce in ce mai bune si mai frumoase.
Lipsa de incredere in viata se manifesta prin furie, tristete, depresie, lipsa de curaj si de energie, etc. Ele alterneaza cu momente in care ne simtim bine, dar unii dintre noi suntem atat de obisnuiti cu suferinta incat momentele in care ne simtim bine, suntem veseli, plini de energie si de viata nu dureaza prea mult.
Este necesar sa antrenezi muschii care lasa ingrijorarile, tristetile si supararile sa treaca pe langa tine, sa le lasi sa fie cat vor sa fie, dar, de preferat, nu prea mult. Sa te intorci la a fi deschis in fata vietii ca un copil, care nu stie si nu a invatat inca sa nu aiba incredere in oameni, ca barbatii/femeile sunt intr-un fel sau altul si trebuie sa ne pazim de ei/ele, altfel suferim.
Vrei sa iti confrunti temerile? Te invit sa iti raspunzi la intrebarile de mai jos:
De ce ti-e teama acum?
Si ce daca se mai intampla la fel?
Si ce daca vei mai gresi ?
Si ce daca se va mai termina o relatie?
Si ce daca ti-e frica?
Majoritatea oamenilor doresc sa detina controlul lucrurilor care li se intampla si cand apar alte evenimente decat cele la care se asteapta, alte rezultate decat cele pe care le presupun ca trebuie sa apara, intra in panica. E ca si cum am incerca sa tinem in pumni apa care curge intr-un rau.
Este necesar sa ne predam vietii insasi si a fi in pace cu absolut orice ni se intampla. Daca ne relaxam, ne destindem, ne deschidem si avem incredere, din ce in ce mai multe momente pretioase apar. Renuntand la a ne impotrivi la ce nu ne place si la a da drumul la suferinta permitem sa atragem din ce in ce mai mult din misterul vietii.
Erich Fromm scria in cartea sa, “The Art of Loving”, publicata in 1956, “Arta de a iubi este ca orice meserie. Presupune rabdare, incredere, disciplina, concentrare, credinta si practica zilnica.”
Si daca tot iti doresti sa iubesti si sa fii iubit, incepe cu tine.
Ce pretuiesti si valorizezi la tine azi?
Ce calitati din tine si ce rezultate din viata ta apreciezi si admiri?
Inteligenta este cel mai greu inalt produs al naturii, creatiunea cea mai rara si cea mai pretioasa din cate exist ape lume” Arthur Schopenhauer.
In cele ce urmeaza, voi vorbi despre asa cum poate intuiesti, despre inteligenta si cum o putem folosi in viata de zi cu zi.
Termenul de inteligenta provine din latinescul intelligere, care inseama a relationa, a organiza. Chiar terminologia cuvantului indica faptul ca inteligenta depaseste gandirea, care se limiteaza la stabilirea relatiilor dintre insusirile esentiale ale obiectivelor si fenomenelor si nu a relatiilor intre relatii. Cand vorbim despre inteligenta ca sistem complex de operatii care conditioneaza modul general de abordare si solutionarea celor mai diverse sarcini si situatii problematice, avem in vedere operatii si abilitati, cum ar fi: adaptarea la solutii noi, generalizarea si deductia, corelarea si integrarea intr-un sistem a partilor relative disparate, anticiparea deznodamantului si consecintelor, compararea rapida a variantelor actionale si retinerea celei optime, rezolvarea usoara si corectarea unor probleme cu un grad crescut de dificultate.
Toate aceste abilitati releva trei caracteristici fundamentale ale inteligentei:
1. capacitatea ei de a solutiona situatiile noi, cele vechi, familiare, fiind solutionate cu ajutorul deprinderilor.
2. rapiditatea, mobilitatea si felxibilitatea ei.
3. adaptabilitatea adecvata si eficienta la imprejurari si circumstante.
Inteligenta este o calitate a intregii activitati mintale, ca expresia organizarii superioare a tuturor proceselor psihice, inclusive a celor afectiv-motivationale.
Termeni precum „destept”,„istet”,„greu de cap” sunt folositi ca etichete pentru unele categorii de oameni. Dar în ciuda frecventei acestor termeni în limbajul cotidian, stabilirea unei definitii precise a inteligentei, cu care sa fie de acord toti psihologii este un lucru foarte dificil.
Sistemele educationale se transforma deoarece atât studentii si profesorii învata sa foloseasca tehnologia multimedia. Copiii care înca nu stiu sa scrie si sa citeasca scriu povesti cu ajutorul unor programe care în unele cazuri le recitesc studentilor ceea ce scrisesera.
Noi programe permit copiilor sa scrie sau sa insereze grafice în texte gen rebus precum “Wings of Learning” , “Muppet Slate”. Alte programe cum sunt “Pine Artist and Creative Writer” de la Microsoft fac posibila formatarea proiectelor de scris în diferite forme, sa scrie cuvinte în diferite marimi si formeze si sa acompanieze cu diferite efecte sonore.
Numarul crescând de programe user-friendly fac posibil sa combine informatia în diferite forme, incluzând cuvinte, imagini si sunete. Studentii pot acum sa înregistreze, sa sorteze si sa intersecteze informatii, notite, bibliografii si sa creeze raporturi multimedia pentru a crea o aventura a învatarii.
Profesorii pot sa-si dezvolte propria “magazie” de cursuri, sa creeze baze de date care sa lege cursurile cu un surplus de tehnologie descris in capitolele celorlalte tipuri de inteligenta.
Calculatorul încurajeaza studentii sa-si revizuiasca si sa-si rescrie compunerile si astfel sa-si dezvolte o mai mare fluenta si un stil mai eficient. Recopiind de mâna sau tastând adesea inhiba corectia si revizuiurea, dar calculatorul adesea faciliteaza aceste procese îi dau studentului un mai mare simt al controlului asupra a ceea ce scrie.
Când studentii îsi vad lucrarea într-un format cu aspect profesional devin mai interesati de studiul si maiestria mecanicii care îi va da stralucirea finala. Unele dintre cele mai importante programe de procesare de text sunt Microsoft Word, Word Perfect, si Ami Pro pentru,Windows.
Învatarea tastatului în scoala primara de astazi este la fel de important ca si scrisul cu stiloul, si a învata sa folosesti un procesor de text este la fel de important pentru studenti ca si a învata sa tasteze. Copiii sunt încurajati sa foloseasca aceste posibilitati în comunicare si colaborare cu studentii aflati la departare pe o varietate de proiecte, prin intermediul unui numar crescând de retele electronice. Telefoanele si modem-urile esentiale acestor procese ar trebui sa fi echipamentul oricarei clase
Dezvoltarea abilitatilor lingvistice pentru întreaga populatie poate fi catalizata de noi unelte electronice remarcabile pentru accesarea si prelucrarea informatiei si comunicatiilor, învatarea, si dezvoltarea inteligentei la un nivel fara precedent.
“Ceea ce urmeaza sa experimentezi este o transcriere a unei meditatii care ii ajuta pe oameni sa aplice strategiile lui Tesla de vizualizare a crearii noilor viziuni pentru viitor…
Asaza-ti corpul intr-o pozitie confortabila si relaxata… Ia loc avand o postura si o fiziologie care sa iti permita cu adevarat abilitatea ta de a visa… Daca fiziologia ta ar fi deja in masura sa te aduca in starea in care cu adevarat ii permiti visatorului din tine sa apara, cum ai sta asezat?… In ce directie ar fi inclinat capul tau?… Unde anume ai respira?… Ce fel de tensiune musculara ai simti in corpul tau?…
Cum ar fi calitatea vocii tale interioare daca ai fi cu adevarat capabil sa visezi?…Ar fi sensibila si soptita?… Sau ar fi doar sunet?… Poate ca ar fi incurajatoare si intrebatoare… Sau poate ca ar suna foarte increzatoare… Ajusteaza vocea interioara la o calitate a vocii care te conduce spre visurile tale si te orienteaza spre acestea…
Apoi poti incepe sa vizualizezi un fel special de vis... Un vis despre planeta… Daca ai putea sa creezi un vis frumos pentru planeta, cum ar fi acesta?… Si pentru ca acesta e doar un vis, nu trebuie sa iti facigriji daca este posibil sau practic… Poti visa liber… Daca ai putea sa visezi propria ta versiune a unei utopii, cum ar fi viziunea ta?… Cum s-ar integra tehnologia in acest vis global despre planeta?… Ce s-ar intimpla cu razboiul?… Cum ar fi copii tai educati?… Cum ar comunica oamenii din diferetele parti ale lumii intre ei?… In ce feluri am utiliza instrumentele pe care le avem in folosul planetei si al oamenilor de pe aceasta, intr-o maniera ecologica si creativa?…
Permite-i visului tau sa te mute in viitor... Cum ar fi medicina?… Oamenii inca ar mai merge la doctori asa cum ii avem acum?… Inca vor mai fi spitale atunci?… Daca ai putea sa schimbi lumea doar visand-o, vazind-o, cum ai transforma spitalele, scolile si companiile?… Cum va arata biroul din viitor?… Vor mai fi birouri acolo?… Sau toata lumea va fi conectata impreuna din casa in casa?… Cum vor calatorii oamenii in viitor?… Nu este nevoie sa te limitezi singur cu tehnologia de astazi… Imagineaza-ti ca traiesti pe o planeta pe care orice iti imaginezi poate deveni automat realitate… Singura limita ar fi limitele propriei tale imaginatii…
Cum am tratata viata animalelor si a plantelor in viitor?… Am mai avea nevoie de avocati si terapeuti?… Care ar fi cea mai importanta profesie in viitor?…
Ce fel de muzica ai asculta in viitor?… Cum ar arata muzeele viitorului?… Daca vei fi mers la un muzeu in care sa fi vazut vestigii de astazi, care va fi cea mai amuzanta pentru oamenii din viitor?…
Ce ai putea sa visezi care ar schimba lumea cel mai mult?… Care parte a vietii noastre are cel mai mult loc pentru schimbare?…
Imagineazati ca tu ai putea schimba lumea cu ajutorul a ceva facut de tine insuti/insati… Viseaza la ceea ce ai putea face si ce ar putea schimba lumea…
Si lasa mintea ta inconstienta sa continue acel vis in felul care este cel mai potivit pentru tine, intr-un fel care iti da tie un sens interior de placere, excitatie si speranta… Apoi, pentru o clipa, lasa mintea ta sa se mute din viitor in trecut… Orienteaza-te inapoi la viata ta si gaseste un timp cind un vis a devenit realitate pentru tine… Reaminteste-ti ceva ce la anumit moment era doar un vis pentru tine… Apoi, dupa aceea, ai descoperit ca acesta a devenit realitate…
In trecut, cand m-am implicat prima data in NLP, am visat ca poate intr-o zi oameni creativi, inteligenti si constinciosi se string impreuna pentru a impartasi interesul si intelegerea reciproce despre mintea si strategiile celor mai mari genii ale lumii; si astfel ei ar putea sa lucreze impreuna pentru a schimba lumea… Ascultind aceste cuvinte, ai devenit o parte dintre aceia care fac visul sa devina realitate…
Copilul meu este cu certitudine un vis devenit realitate pentru mine… Si probabil ca fiecare din noi aveam visuri care deveneau realitate… Si daca tu gasesti unul, vei incepe sa il realizezi… “Desigur, mai este unul!”… Poate ca sunt chiar visuri care au devenit realitate si de care ai uitat ca au fost de fapt visuri la un moment dat in viata ta, deoarece sint realitate normala acum…
Si poate ca noi avem o competenta incosntienta ca individualitati sau ca grup de oameni care pot face aceste visuri sa devina realitate daca ne-am da voie noua insine sa le visam…
Si in timp ce privesti la lumea din jurul tau, observa cate din lucrurile pe care le vezi in jurul tau sunt de fapt visuri care au devenit realitate; camera in care esti, lumina electrica la care poate privesti, scaunul pe care poate stai, hainele de pe tine… Toate aceste lucruri au fost cindva doar un vis in mintea cuiva, dar acum acestea au venit in realitate…
Traim intr-o lume de visuri devenite realitate… Probabil ca tu insuti/insati i-ai ajutat pe altii sa isi transforme visurile in realitate… Poate ca tu esti pentru cineva visul care a devenit realitate… Poate ca parintii tai te-au visat inainte sa te nasti… Poate ca ai intrat in viata cuiva exact in momentul in care ei aveau nevoie de cineva ca tine…
Asa ca pastraza-ti visurile… Pastreaza acele visuri care au devenit realitate… Si in timp ce revii in prezent in ritmul care e cel mai potrivit pentru tine, poate ca te percepi pe tine insuti/insati stind in acea pozitie linistita, in pragul unui nou vis… In spatele tau sint visurile care tocmai au devenit realitate… In fata ta sint noile visuri care dau inteles vietii tale…”
Printre primele articole ale acestui site va povesteam despre modele. Despre cei care ne influenteaza si despre cat e de important sa ne alegem modele care sa ne construiasca, nu sa ne traga in jos.
Acum voi povesti tot de aceasta influenta, dar un pic altfel.
Mai intai
ESTI O MINUNE!
“Fiecare secunda pe care o traim este un moment unic in univers, o clipa care nu va mai fi niciodata… Si noi ce ii invatam pe copiii nostri? Ii invatam ca doi si cu doi fac patru si ca Parisul este capitala Frantei.
Cand ii vom invata ce sunt ei?
Ar trebui sa spunem fiecaruia:”Stii ce esti tu? Esti o minune. Esti unic. In toti anii care au trecut nu a mai fost niciun copil ca tine. Picioarele tale, degetele tale destepte, felul in care te misti.
Poti deveni un Shakespeare, un Michelangelo, un Beethoven. Tu poti face orice. Da, esti o minune. Si cand o sa cresti vei putea tu sa-l ranesti pe altul, care este o minune ca tine?”
(Pablo Casals)
Am luat citatul din “Supa de pui pentru suflet” – carte pe care o recomand tuturor – pentru ca mi s-a parut portivita pentru povestea de azi.
Sa fiu ca cine?
Ca cine vrem sa fim? Vedeti, multe modele nici nu ne apar a fi modele. Dar urmam cu usurinta personaje de film – uneori chiar serialele dau modele – sau persoane publice, vedete, ori colegi ori alte persoane din jur, a caror aura ne impresioneaza. Ca si cum succesul unora ar deveni contagios si doar copiindu-i am “copia” si succesul. Publicitatea, sub forma reclamelor de tot felul, foloseste imaginea unor vedete pentru a ne sugera ca daca vom cumpara produsul respectiv vom deveni asemeni acelor persoane pline de succes.
In modelare se foloseste asta, si e grozav sa urmam un model atunci cand acesta ne ajuta sa ne atingem tinta. Doar ca nu trebuie sa ne pierdm tinta sau sa ne lipsim de ea inlocuindu-ne pe noi cu modelele. Si nu realizam nimic daca nici visele noastre nu ni le stim, luand modelul de-a gata, “pachet”, cu visele si cu viata lui cu tot.
Stim mai bine ce a facut personajul x, si prietena lui/ei y, stim tot, in detaliu, dar uitam de noi insine si uitam ca langa noi traiesc membrii familei noastre, “personaje” vii, de care suntem mult mai legati…
Sunt multi care copiaza doar pentru ca nu sunt in stare sa-si dea seama cum sunt ei insisi. Se stie ca o copie, oricat de buna ar fi, e doar o copie.
Una e sa te folosesti de modelul unui luptator de arte martiale, de pilda, urmarind cum se anterneaza, cum si organizeaza timpul, ce anume face sa-si sustina efortul, cum se motiveaza, ca sa folosesti toate astea in antrenamentul tau, si alta e sa te imbraci ca el, sa vorbesti ca el, sa faci fix aceleasi exercitii si aceleasi miscari, asteptandu-te sa ai exact acelasi succes. N-o sa ai. O sa fii mai slab… Sau poate mai bun, dar asta din urma doar daca iti vei da seama la timp ca tu esti unic.
Modul tau de a gandi, actiona si simti este unic. Ca si corpul tau. Ca si mediul tau de viata. Poti sa-ti mobilezi casa la fel, sa te tunzi la fel, sa te fardezi la fel, nu vei fi acea persoana. Poti folosi multe insa, mai ales daca modelul tau e un performer intr-un anumit domeniu. Foloseste insa cu discernamant, ascultandu-te mereu, dandu-ti seama de propria ta creativitate, de unicitatea ta. Si mai ales de ceea ce vrei tu sa realizezi.
Cei care doar copiaza au parte de multe frustrari, fiindca niciodata nu pot fi “originalul”. Dezamagirile sunt crunte, mai ales cand “modelul” tau face ceva de care tie ti-ar fi rusine. Asta pentru ca atunci iti dai seama ca tu nu esti el si vrei sa fii vazut asa cum esti. Pentru ca atunci, doar atunci, iti dai seama ca esti mai bun. Ei bine, de ce nu ti-ai dat seama pana atunci? Pentru ca ai copiat, in loc sa crezi in tine atat de mult incat sa vrei sa fii “originalul” care de fapt esti.
Asa ca, in loc sa pierzi timp copiind, fa altfel: ia ceea ce crezi ca te ajuta, “mecanismul” prin care modelul tau isi atinge performanta. Poate modul de lucru, poate tehnica aceea ca atare, poate modul de a gandi, acel “ceva” care il stimuleaza. Poate chiar modelul lui, modelul modelului tau… Multi oameni de succes au fost inspirati de altii.
Dar opreste-te aici. Invata sa te cunosti pe tine si sa vezi cum functioneaza la tine ceea ce ai preluat, folosindu-te de cat mai multe din ideile tale si urmand visul tau. Acela pe care il descoperi si il atingi lucrand tu cu tine, pentru tine. Nu pentru a fi ca cineva, ci ca tine.
Care esti intr-adevar unic. Si intr-adevar, O MINUNE!
Daca ai sti ca poti orice, absolut orice, ce ai alege sa faci? Ce ai vrea? Ce curs ai vrea sa dai vietii tale?
Intrebarea asta, pusa acum sapte ani, a pus samanta schimbarii vietii mele. Fiindca atunci am inceput a pricepe. Acum insa abia se vede conturata clar schimbarea in viata mea.
Daca ai sti ca poti orice, ce ai vrea?
Poate ca cineva ar raspunde: “Vreau sa zbor. Vreau sa calatoresc si sa vad China, India, Tibet, Hymalaia, Australia, Noua Zeelanda.”
Par multe deja? Imposibile? Vise cu ochii deschisi?
Ia sa vedem… Poate il stiti pe John Goddard, tanarul care isi facuse la 15 ani o “lista de viata” cu fix 127 de obiective. A pus hartie ce si-a dorit el sa realizeze in viata. In lista, marcate cu * sunt obiectivele realizate deja cand povestea lui facea inconjurul lumii, in cartea”Supa de pui pentru suflet“:
DE EXPLORAT:
1. * Nilul
2. * Amazonul
3. * Raul Congo
4. * Raul Colorado
5. Yangtze, China
6. Raul Niger
7. Raul Orinoco, Venezuela
8. * Rio de Coco, Nicaragua
STUDIU CULTURILOR PRIMITIVE in:
9. * Congo
10. * Noua Guinee
11. * Brazilia
12. * Borneo
13. * Sudan (aproape ingropat de viu într-o furtun? de nisip)
14. * Australia
15. * Kenya
16. * Filipine
17. * Tanganyika (acum Tanzania)
18. * Etiopia
19. * Nigeria
20. Alaska *
SA MA CATAR PE:
21. Mt. Everest
22. Mt. Aconcagua, Argentina
23. Mt. McKinley
24. * Mt. Hauscaran, Peru
25. * Mt. Kilimanjaro
26. * Mt. Ararat, Turcia
27. * Mt. Kenia
28. Mt. Cook, Noua Zeelanda
29. * Mt. Popocatepetl, Mexic
30. * Matterhorn
31. * Mt. Rainier
32. * Mt. Fuji
33. * Mt. Vezuviu
34. * Mt. Bromo, Java
35. * Grand Tetons
36. * Mt. Baldy, California
37. De dezvoltat o cariera în medicina ?i explorare (a studiat student la medicina, trateaz? boli, printre triburi primitive)
38. De vizitat fiecare tara din lume (30 inca de vizitat)
39. * Studiat indienii Navaho ?i indienii Hopi
40. * De invatat sa pilotez un avion
41. * Cal Ride în Rose Parade
DE FOTOGRAFIAT:
42. * Cascada Iguacu, Brazilia
43. * Cascada Victoria, Rhodesia
44. * Cascada Falls, Noua Zeelanda
45. * Cascada Yosemite
46. * Cascada Niagara
47. * De facut calatoriile lui Marco Polo si Alexandru cel Mare
De explorat subacvatic:
48. * Recifele de coral din Florida
49. * Marea Barier? de Corali, Australia (fotografiat o scoica de 300 lire)
50. * Marea Ro?ie
51. * Insulele Fiji
52. * Bahamas
53. * De explorat mlastinile Okefenokee si Everglades
DE VIZITAT:
54. Polul Nordul si polul Sud
55. * Marele Zid Chinezesc
56. * Panama si canalul Suez
57. * Insula Pastelui
58. * Insulele Galapagos
59. * Vatican (vazut pe Papa)
60. * Taj Mahal
61. * Turnul Eiffel
62. * Pestera Blue
63. * Turnul din Londra
64. * Turnul din Pisa
65. * Locurile sacre Chichen-Itza, Mexic
66. * De urcat pe stanca Ayers Rock din Australia
67. De urmat Raul Iordan de la Marea Galileei pana la Marea Moarta
De inotat in:
68. * Lacul Victoria
69. * Lacul Superior
70. * Lacul Tanganyika
71. * Lacul Titicaca, America de Sud
72. * Lacul Nicaragua
DE REALIZAT:
73. * Sa devin un cercetas Eagle Scout
74. * Sa ma scufund cu un submarin
75. * Sa aterizez si sa decolez de pe un portavion
76. * Sa zbor cu un dirijabil, cu planorul si cu balonul
77. * Sa calaresc un elefant, o camila, un strut si un cal salbatic
78. * Sa ma scufund la 40 de picioare adancime si sa-mi tin respiratia doua minute si jumatate sub apa
79. * Sa prind un homar de zece pfunzi ?i o scoica Abalonede zece inch
80. * Sa cant la flaut si la vioara
81. * Sa scriu 50 de cuvinte pe minut
82. * Sa sar cu parasuta
83. * Sa schiez pe apa si pe zapada
84. * Sa merg intr-o misiune a unei biserici
85. * Sa urmez traseul lui John Muir
86. * Sa studiez leacurile indienilor si sa ofer lumii pe cele folositoare
87. Sa colectionez fotografii -trofeu cu elefant, leu, rinocer, ghepard, bivol si balena
88. * Sa invat scrima
89. * Sa invat jujitsu
90. * Sa predau un curs intr-un colegiu
91. * Sa particip la o ceremonie de incinerare in Bali
92. * Sa explorez adancimile marilor
93. Sa apar intr-un film cu Tarzan (el acum considera acest vis o copilarie lipsita de relevanta)
94. Sa fiu proprietarul unui cal, cimpanzeu, ghepard, ocelot ?i coiot (inca mai trebuie sa dobandeasca un cimpanzeu sau un ghepard)
95. Sa devin radioamator
96. * Sa construiesc propriul telescop
97. * Sa scriu o carte (realizat in timpul calatoriri pe Nil)
98. * De publicat un articol in Revista National Geographic
99. * De sarit in inaltime cinci picioare
100. * De sarit in lungime 15 metri
101. * De alergat o mila in cinci minute
102. *Sa cantaresc dezbracat 175 de pfunzi (inca are aceasta greutate)
103. * De facut 200 ridicari (abdomene) si 20 de ridicari in brate la bara
104. * De invatat franceza, spaniola si araba
105. De studiat soparla dragon pe Insula Komodo (barca s-a stricat la 20 de kilometri de insula)
106. * De vizitat locul de nastere al bunicului Sorenson in Danemarca
107. * De vizitat locul de nastere al bunicului Goddard in Anglia
112 .* De familiarizat cu compozitii de Bach, Beethoven, Debussy, Ibert, Mendelssohn, Lalo, Liszt, Rimski-Korsakov, Respighi, Rahmaninov, Paganini, Stravinsky, Toch, Tschaikosvsky, Verdi
113 .* Sa devin specialist in utilizarea unui avion, motocicleta, tractor, placa de surf, pusca, pistol, canoe, microscop, sa practic fotbal, baschet, trasul cu arcul si sageata, arcanul si bumerangul
114. * De compus muzica
115. * De cantat Clair de Lune la pian
116. * De facut ceremonia de mers prin foc (Bali si Surinam)
117. * De muls laptele unui sarpe veninos (muscat in timpul sesiunii foto)
118. * Sa aprind un chibrit cu o pusca 22
119. * Sa vizitez un studio de film
120. * Sa urc pe piramida lui Keops
121. * Sa devin un membru al Clubului Explorer si Club Aventura
122. * Sa invat sa joc polo
123. * De facut o calatorie prin Grand Canyon pe jos si cu barca
124. * De facut ocolul Pamantului (realizat de patru ori)
125. De zburat in Luna (“Intr-o zi, daca vrea Dumnezeu”)
126. * De casatorit si avut copii (are cinci copii)
127. * Sa ajung sa traiesc in secolul 21
La 74 de ani John atinsese 109 obiective. Vazuse 120 de tari, fusese gata sa moara de 38 de ori, cunoscuse viata oamenilor din cele mai indepartate colturi ale lumii.
A devenit un cunoscut si influent vorbitor motivational, povestirile aventurilor sale fiind marturii ale reusitei in fata multor serii de tineri sudenti.
Si totusi, dupa cum spunea si el, nu toate aceste obiective sunt din cele esentiale. Nu e asa de important sa vezi nu stiu ce lac ori munte, cat e important pentru tine sa faci tot ce poti sa-ti implinesti visul cel mai maret, urmand pas cu pas un plan de actiune.
Despre plan si cum sa reusesti ati aflat deja din articole pulbicate pe acest site.
La altceva am sa va invit sa reflectati:
Daca ai sti ca poti orice, absolut orice, ce ai alege sa faci?
Vedeti, John, la 15 ani, nu s-a gandit prea mult. A luat o foaie si un creion si a facut lista. Asa cum se face “profesionist”, adica “noteaza si actioneaza!“.
Si a facut ceva extrem de important: nu a legat nicio clipa visul sau de a putea sau a nu putea. Cu alte cuvinte, nu a facut confuzia pe care multi o facem, cand nu indraznim sa vrem, pentru ca punem deja filtrul Pot – Nu Pot. Pierdem dorinta, viziunea, sub aceasta perdea pusa peste ea.
Cand vreau sa scriu ce vreau, ma ascult si imi fixez tinta. Nu conteaza acum, in acest moment al fixarii, daca pot sau nu. Notez ce vreau, nu ce pot. Ce putea sa faca John, in mod concret, masurabil, cand a facut lista? S-a intrebat el cu ce fonduri si echipamente si mijloace va face ocolul Pamantului si va zbura cu atatea aparate? Si-a pus problema cum ajunge el in acele locuri?
Nu. Intai a pus “tinta” pe hartie ascultandu-se pe sine.
Desigur, cu o ascultare profunda si repetata a propriei persoane, in liniste, ca raspuns la intrebarea de mai sus, vom afla poate nu 127 de “tinte”. Poate ne vom ghida mai atent dupa ce simtim si vom gasi cateva doar, ori poate avem sansa de a afla Marele Obiectiv. Legenda Personala, cum se spune. Acea pasiune “centrala” a vietii noastre, acel talent (sau acele talente) care ne face (ne fac) impliniti.
Asa ca primul lucru pe care il puteti face pentru voi insiva, atunci cand incepeti sa va cunoasteti, sa va intrebati, e sa inlaturati orice filtru, ascultandu-va cu atentie, studiindu-va cu toata dedicarea – e vorba doar de viata voastra, nu?- pentru a va orienta din timp corabia spre tinta.
Asa veti castiga mult: timp, in primul rand timp, caci nu veti bajbai in incercari prea multe. Apoi acuratete in a va fixa obiecitvele, fara a le distorsiona prin filtrul “resurselor”. Si apoi forta, incredere in voi insiva. Pentru ca daca va asterneti pe foaie ce vreti, veti vedea cu totul altfel propria schema de viata. Propria lista. Si poate veti admira ce se afla acolo, inauntrul vostru, asteptand sa iasa la iveala…
Porniti cu curaj in aceasta aventura si nu uitati: Daca as sti ca pot orice…
Chiar daca de obicei nu citesti nimic, citeste macar urmatoarele randuri. Poate ca te-ai intrebat de ce oamenii cumpara carti cu privire la time managment. Probabil ca raspunsul poate fi sintetizat intr-o idee foarte simpla.
Momentul in care oamenii incep sa doreasca sa duca o viata mai buna este acela in care devin mai constienti ca nu detin controlul asupra propriei vieti si lucrurile care conteaza cel mai mult in viata sunt prea adesea puse in umbra de altele care conteaza prea putin sau aproape deloc.
Traim in era “crizei de timp”. Viata devine din ce in ce mai agitata, iar noi suntem nevoiti sa ne miscam din ce in ce mai repede doar pentru a ne pastra locul de munca. Cerintele pietei de munca pun un atat de mare accent pe productivitatea individuala incat, daca nu esti productiv, esti eliminat. Rezultatul este o presiune extraordinara si o dorinta perpetua de a excela, insotita de un sentiment coplesitor de nesiguranta in ceea ce priveste viitorul. Carierele noastre solicita din ce in ce mai mult timp, iar aceasta se reflecta in viata noastra de familie. Vietile noastre sunt atat de incarcate de sarcini pe care trebuie sa le indeplinim, incat ne simtim realmente prinsi in capcana, neputinciosi.
Mai jos sunt enuntate 5 legi, mai bine zis 5 ponturi pentru o imbunatatire a calitatii relatiei timp – viata noastra:
Legea 1 – Iti controlezi viata, controlandu-ti timpul
Legea 2 – Valorile fundamentale reprezinta baza implinirii personale
Legea 3 – Cand activitatea cotidiana iti reflecta valorile fundamentale vei ajunge sa te bucuri de echilibrul interior
Legea 4 – Pentru a-ti atinge obiectivele importante trebuie sa iti pasasesti zona de confort
Legea 5 – Planificarea zilnica te ajuta sa iti valorifici timpul mai eficient prin cresterea concentrarii
Trebuie sa nu uitam ca perfectiunea nu poate fi experimentata ca idee. Poate fi doar simtita. Cum simtim perfectiunea celuilalt? Deschizandu-ne inima catre acea persoana. Inima noastra constituie cea mai de pret comoara pe care o avem. Ea reprezinta sursa adevarului, a intelepciunii, a pacii si a bucuriei. Cu o inima deschisa putem vindeca orice.
Ori de cate ori timpul pare sa fie o problema pentru noi, sigur este o falsa problema. Sa presupunem ca avem de terminat o lucrare pana la un termen limita si credem ca nu este suficient timp. Adevarul este ca atunci cand suntem inspirati sa facem ceva, ideile curg repede si usor. Timpul pur si simplu se suspenda. Daca, indiferent de motive, simtim ca nu putem termina acea lucrare la timp, stim ca de fapt nu vrem sa o terminam la timp. Disconfortul simtit fata de presiunea timpului este un semn ca refuzam iubirea pentru cel care ne-a dat de facut acea lucrare si pentru noi.
Oamenii care cred ca timpul este important vor crea sau vor atrage circumstantele care sprijina aceasta convingere. Dimpotriva, cei care cred ca timpul e nesemnificativ nu vor genera sau nu vor atrage circumstante in care timpul cauzeaza disconfort.
In lumea animala totul e lipsit de echivoc si de emotie. Toti stiu ca vine un moment cand puii trebuie sa abandoneze confortul oferit de grija materna si sa porneasca in viata pe cont propriu. Dar pana la sosirea acelei clipe tinerele animale vor fi invatat de la parintii lor tot ceea ce este necesar supravietuirii.
Se intampla candva, la fel, si printre oameni. Dar pe masura ce am evoluat social si ne-am civilizat am pierdut multe dintre instinctele ce ne asigurau supravietuirea. Ne ingrijim prea mult de aparente si uitam sa ne invatam copiii despre lucrurile esentiale ale vietii. Sau, poate, nu le stim nici noi?
Cu totii stim ca in cultura noastra sociala este de la sine inteles ca parintii sa-si sustina copiii oricat este necesar. Ne protejam „puii” de tot ce credem ca i-ar putea face sa sufere, fara sa ne dam seama ca tocmai prin asta ii fortam sa se expuna mai tarziu, fara sabie sau scut, tuturor loviturilor vietii. Ne e greu sa ii lasam sa zboare pentru ca atunci cand intelegem ca nu mai au nevoie de noi ne simtim batrani si inutili. Asta bineinteles pana apar nepotii, apoi o luam de la capat, chiar mai abitir, simtind ca e ultima noastra sansa de a ne demonstra iubirea, utilitatea, grija.
Si uite asa, transmitem aceasta atitudine supraprotectoare, invatand fiecare generatie sa fie din ce in ce mai dependenta de societate, de anturaj, de moda, de oricine altcineva in afara propriei persoane.
Si totusi, daca esti un tanar adult si vrei sa te eliberezi de aceasta grja care te sufoca? Simti ca trebuie sa faci asta pentru ca altfel nu-ti poti exprima pe de-a-ntregul personalitatea, nu-ti poti dobandi stima fata de propria persoana, increderea in propriile forte, nu poti deveni cu adevarat TU.
Primul pas facut odata cu trecerea in viata adulta ar trebui, firesc, sa fie plecarea de acasa. Da, ai auzit bine. A pleca de acasa, a trai pe banii tai, a te gospodari singur, a-ti rezolva singur problemele, a-ti spala singur rufele, asta e calea spre maturitate. A deveni adult inseamna, in primul rand, a nu mai fi “puiul mamei”. Intreaga educatie, din prima zi de viata si pana azi, ar fi trebuit sa aiba scopul de a te pregati pentru acest pas. A facut-o?
Vremurile nu sunt deloc favorabile acestei desprinderi. Multi tineri locuiesc impreuna cu parintii pentru ca, pur si simplu, nu-si permit o locuinta proprie. Dar la fel de adevarat ca fiecare generatie a trecut prin aceleasi greutati si de multe ori cei care pareau a avea sanse mai putine au avut cele mai mari reusite. Cei care au fost aruncati in apa mai devreme au fost nevoiti sa invete sa inoate.
Dintre colegii mei de facultate, acum 19 ani, cand vremurile erau chiar mai grele decat acum, au reusit cel mai rapid tocmai cei plecati de acasa si care nu aveau la ce sa se intoarca acolo. Intr-o vreme in care se inchideau fabricile si se concediau ingineri pe banda rulanta, cei care nu isi puteau permite sa traasca pe spinarea parintilor au acceptat orice job, cu orice salariu, fara sa faca mofturi. Si, credeti-ma, nu le-a luat prea mult sa ajunga sus, acolo unde si-au dorit.
Poate ca un job oarecare nu iti ofera confortul material la care visezi. Dar el iti ofera, in primul rand, independenta fata de parinti, ceea ce este un foarte mare pas in lupta pentru afirmarea propriei personalitati. Poti imparti chiria unei locuinte cu mai multi prieteni sau poti, locuind in continuare cu parintii, sa contribui la cheltuielile gospodariei. Acest lucru iti va conferi un alt statut in cadrul familiei si iti va creste increderea si stima fata de propria ta persoana.
Vei avea, in plus, o preocupare, un mod util de a-ti umple timpul, vei avea ocazia sa inveti lucruri noi, sa-ti faci relatii, sa incepi sa-ti construiesti cariera. Vei putea sa pui un ban deoparte pentru a-ti incepe propria afacere, pentru o investitie sau pentru propria ta casa.
Daca treci printr-o perioada dificila si nu reusesti sa-ti gasesti nici un loc de munca nu te descuraja. Poti prelua o parte din sarcinile din gospodarie, degrevandu-ti astfel parintii de muncile pe care le faceau pana acum singuri. In acest fel vei fi activ, te vei simti util si vei evita depresia si descurajarea. In plus vei invata sa devii responsabil, sa-ti asumi si sa-ti indeplinesti sarcini, sa te desprinzi de pustiul rasfatat care ai fost pana mai ieri. Aceasta noua atitudine te va ajuta sa te maturizezi chiar daca nu poti lua inca viata in piept cu propriile puteri.
Cand nu ai un job ai, in schimb, mult timp la dispozitie. In loc sa-l pierzi impreuna cu stima de sine prin diverse locuri sau localuri, utilizeaza-l creativ. Invata lucruri despre care crezi ca iti vor fi de folos, lucruri practice, diferite de cele de la scoala. Daca ai o pasiune ocupa-te acum de ea si cauta modalitati de a o transforma intr-o mica afacere. Ofera-te sa ajuti in mod gratuit prieteni sau cunostinte are au afaceri proprii. Poate ca vor descoperi ca le esti foarte util. Inscrie-te in programe de volunatariat. Iti vei face prieteni noi, relatii diverse si vei obtine si recomandari ce se pot dovedi utile.
Orice inceput este greu dar orice drum, oricat de lung, incepe cu primul pas. Asa ca deschide-ti aripile, fa-ti curaj si ia-ti zborul. Cuibul parintesc va ramane mereu locul unde te vei intoarce cu drag, dar prima ta datorie, fata de tine si fata de ai tai, este sa-ti traiesti propria viata.
E primavara! Verdele se scoate de peste tot: din pamant – de unde a stat sub zapada, din cer – din mugurii copacilor; din gardul verde de langa alei.
Primavara totul explodeaza de viu. Si e mult viu, de culoare verde.
Nu-i “doar” poezie. E mai mult. E vitalitate pusa le vedere, sa ne infruptam din ea si cu ochii.
Pentru multi urmeaza examene, pentru unii chiar primele examene. Mult invatat, multa oboseala.
Ochii suporta tot in tacere, dar numai ei stiu… Intregul organism e biciuit de efort si ne dam seama sau nu de cat de mult conteaza fiecare minut de pauza, de respirat, de relaxare.
“Dar n-avem timp!” Veti zice.
Oare cat timp mergem pe jos sau in masina? Cat timp din zi suntem undeva, afara? Mai mult sau mai putin. Dar cat suntem, ne putem hrani cu verde.
“Pune ochii pe verde, cat poti de mult ” imi spunea profesorul de matematica, cel cu care m-am pregatit pentru examenul de treapta a II-a de liceu.
Si ce dreptate avea!
Abia mult mai tarziu am inteles ce dreptate avea.
Un minut-doua tot ne putem rupe din zi, cand calatorim dintr-un loc in altul. Spre scoala, spre casa, spre locul de munca…
Asteptand masina in statie sau stand pe o banca in parc – si mai bine, facem o pauza in parc, cinci minute, in drum spre casa.
Puneti ochii pe verde. Pe iarba, pe frunze. Priviti si respirati. “Trageti” verdele prin ochi, ca si cum ati respira prin ei. In timp ce o faceti, chiar ganditi-va ca verdele vindeca ochii obositi si vi se raspandeste apoi in corp, dandu-va un plus de vitalitate. Simtiti ce bine se simt ochii.
Sorbiti prin ochi verdele viu, si veti vedea! In primul rand, mult mai bine. In al doilea rand, veti fi facut cateva minte de pauza, timp in care multe din “potecile” zbarnaitoare ale mintii voastre se vor potoli si goli de “trafic”, astfel incat va veti relaxa putin. Asta va va ajuta apoi sa lucrati mai bine, sa invatati mai bine.
Lasati-va sa priviti iarba de cate ori va aflati langa ea sau pasiti pe ea. Priviti ramurile inverzite cat de des aveti ocazia. Luati-va portia de vrede cat de mult puteti.
Peste o luna, cand iarba e destul de mare si deasa, puteti incerca si statul pe pamant. Culcat, zece-cincisprezece minute, intinsi pe o patura pe iarba. Respirati, inchideti ochii sau priviti cerul. Umpleti-va de vitalitatea pamantului. El va va absorbi oboseala fizica, mentala si emotionala si va va da energie, forta, incredere.
Primavara e o explozie de energie a intregii naturi si e minunat sa va incarcati si voi din ea.
Veti fi mai tonici, mai veseli, veti face totul cu mai putin efort si cu bucurie.
In cursul saptamanii tocmai incheiate s-a petrecut un lucru trist. O tanara mama a plecat prea devreme si prea nedrept dintre noi si de langa familia ei si se spune ca acest lucru s-a intamplat din cauza suprasolicitarii.
Acesta este un caz extrem dar oricare dintre noi se poate gasi in situatia in care organismul nostru sa nu mai reziste solicitarilor la care il supunem. Avem tendinta de a ne pretinde din ce in ce mai mult, mereu vrem sa demonstram cuiva ceva, sa fim in varf, sa fim cei mai cei. Si mereu concuram cu ceilalti, care vor acelasi lucru, si uite asa, incet-incet, ajungem sa renuntam la a ne trai propria viata in schimbul unei alergari permanente in cadrul unei competitii care la final nu ne ofera nici un premiu.
Veti spune, pe buna dreptate, ca viata insasi e o competitie. Si veti avea dreptate. Dar mie mi se pare ca ceea ce era candva o competitie pentru supravietuire s-a transformat in sacrificarea vietii de dragul competitiei.
Stim pana unde vrem sa mergem? Stim care este pretul? Stim cat vrem sa platim din sau cu viata noastra? Si mai ales pentru ce? Pentru visul nostru sau pentru visul altuia?
Ne sunt oferite modele de reusita. Oameni de succes, cu bani, cu putere, care tin in mana destinele altor zeci sau sute de mii de oameni, poate inclusiv al nostru. Ne sunt servite discursuri motivationale in care ni se spune cat de usor poti ajunge la succes. In 5, in 10 sau in 12 pasi. Ne spune cineva cati ating, de fapt, acel „succes”? Si cu ce pret? Si, mai ales, ne intrebam noi insine daca acela este succesul pe care ni-l dorim? Ne agatam de vise care nu ne apartim. Pornim pe calea indicata fara sa stam prea mult pe ganduri. Pe drum, cand ne apuca oboseala, suntem incurajati sa mergem inainte, ca doar succesul cere sacrificii. Si asa, pas cu pas, ne trezim prinsi intr-o capcana din care nu ne mai lasa ceilalti sa iesim. Sau nu mai stim sa iesim sau nu mai avem curaj, pentru ca nu mai cunoastem alta cale. Sau nu vrem sa recunoastem ca asta nu e drumul nostru fiindca ni se pare ca ne-am recunoaste infrangerea si am intra iremediabil si rusinos in categoria looser-ilor. Si nu vrem asta, nu? Parerea celorlalti devine mai importanta decat propria fericire. Imaginea mai importanta decat viata insasi.
Vreau o cariera. Bravo. Orice tanar doreste sa se afirme, sa devina cineva. Sa ajunga cel mai bun. Entuziasmul e absolut necesar cand pornesti la drum. Ai toata energia tineretii, profita de ea si fa primii pasi catre realizarea visului tau. Dar invata sa spui NU orelor prelungite peste program. Timpul trece si nu te vei mai reintalni cu acesti ani si cu ocaziile de a intalni persoana cu care sa vrei sa-ti petreci restul vietii. Invata sa spui NU tentatiei de a-ti petrece timpul haotic, ziua la birou si noaptea prin cluburi. Invata sa-ti organizezi eficient timpul.
Vreau o familie. Felicitari. Ai luat o decizie excelenta. Stiu ca acum aveti nevoie de o casa, de o gramada de alte lucruri care costa multi, foarte multi bani. Invata sa spui NU grabei. Cladeste totul cu rabdare, caramida cu caramida. Organizati-va treburile casnice astfel incat niciunul dintre voi sa nu fie depasit de responsabilitati. Administrati-va banii cu atentie, astfel incat sa puteti economisi un avans cat mai mare pentru locuinta dorita. Invata sa spui NU tentatiei de a te indatora pentru tot restul vietii. Multumeste-te, pentru inceput, cu o locuinta mai mica dar pe care sa o poti achita complet in cativa ani. Vei avea astfel o baza de pornire pentru urmatoarea achizitie, pe care o vei face atunci cand numarul membrilor familiei va creste.
Vreau sa am un copil. Excelent. Ati luat o decizie importanta. La acest moment aveti deja o situatie financiara stabila si, evident, doriti sa o pastrati cel putin la fel. Invata sa spui NU suprasolicitarii. Profita (ca mama sau ca tata) de dreptul pe care il ai de a sta acasa 2 ani cu copilul tau. Invata sa spui NU tentatiei de a te intoarce la munca sub amenintarea (directa sau voalata) ca iti vei pierde jobul. Un angajator care face asemenea presiuni nu este oricum unul potrivit pentru tine nici in viitor, in calitate de parinte. Daca cedezi acum vei fi pentru totdeauna vulnerabil in negocierea statutului tau de angajat. Daca are nevoie de tine te va pastra neconditionat, daca nu ii esti indispensabil va renunta oricum la tine, mai devreme sau mai tarziu. Poti profita de acesti doi ani sa inveti si lucruri noi, sa-ti pregatesti, eventual, o viitoare afacere proprie, sa explorezi alte posibilitati de castig sau sa cauti alte oportunitati de cariera, mai potrivite unui parinte cu responsabilitati acasa. Daca unul dintre voi are un job stabil si bine platit, o pozitie importanta sau o afacere buna luati in calcul si posibilitatea ca celalalt parinte sa renunte la job si sa se ocupe de copii. Este cel mai mare cadou pe care il puteti face micutilor vostri, in special in primii ani de viata. Sa renunti la cariera ta ti se pare un sacrificiu prea mare? Invata sa spui NU propriilor ambitii. Din momentul in care ai luat decizia sa fii parinte nici un alt lucru de pe lume nu trebuie sa fie mai important decat copiii tai. Cel putin nu banii. Copiii tai au mai multa nevoie de afectiunea unui parinte decat de banii care pot cumpara doar lucruri, nu si dragoste.
Aceasta nu inseamna ca trebuie sa te inchizi in casa si sa faci doar pe dadaca. Poti sa-ti pui la incercare creativitatea si sa gasesti activitati care sa te faca sa te simti util sau utila chiar si lucrand doar cateva ore pe zi, eventual chiar de acasa. Daca esti o persoana valoroasa vei reusi sa-ti traiesti frumos si echilibrat viata chiar daca vei renunta la ambitia de a fi recunoscut drept cel mai bun profesionist din domeniul tau.
La urma urmei, in orice domeniu profesional, doar unul poate fi cel mai bun. In schimb toti, absolut toti, putem fi cei mai buni parinti pentru copiii nostri, cei mai buni soti pentru partenerii nostri, cei mai buni prieteni pentru prietenii nostri. Toti avem sansa de a gasi in sufletul nostru cel mai bun om cu putinta, de a-l scoate la lumina si de a-l darui celor din jur. Si pentru asta nu trebuie sa ne luam la intrecere cu nimeni, ci doar sa cautam in interiorul propriei nostre fiinte echilibrul si armonia care ne fac sa fim fericiti oferind fericire celor din jurul nostru.
De ce e important sa relationezi si sa comunicii cu oamenii?
continuare
De ce e important sa relationezi si sa comunicii cu oamenii?
Gandeste-te ca nu traiesti singura in izolare si fie ca esti manager, te alaturi unui grup de persoane sau esti implicata intr-o relatie cu partenerul tau, secretul succesului este bazat pe modul in care te conectezi cu alti oameni. Ai nevoie de apa si mancare ca sa traiesti insa am sa-ti spun ca nu e suficient. In fiecare clipa asteptam raspunsuri emotionale de la persoanele din jurul nostru, asta ne diferentiaza de animale, emotiile. Fara aceste emotii de care poate uneori nu suntem constiente nu putem trai.
De cate ori simti nevoie de o imbratisare, sau o atingere, sau pur si simplu cuvinte incurajatoare? Fie ca acestea sunt un suport pentru momentele mai dificile din viata ta, fie ca iti fac momentele frumoase mai dulci, ai nevoie de ele pentru a trai, la fel cum ai nevoie de apa si mancare.
Am sa-ti dau cateva studii care poate te vor trezi din somnul tau si te vor determina sa treci la actiune.
1.S-a dovedit stiintific ca ca oamenii care sunt social activi si fizic traiesc mai mult decat cei care nu sunt. Social activi nu inseamna sa iesi in acelasi grup mereu. Iesi sa cunosti noi oameni. Gandeste-te ca ei te fac sa traiesti mai mult si bucura-te de prezenta lor ca si cand ti s-ar mai fi dat o zi de trait cum fiecare om pe care il cunosti!
2.Gandeste-te la oamenii care sufera de autism si carora le lipseste capacitatea de a socializa si care isi doresc contact emotional si fizic dar nu il au.
3.Copiii din orfelinate desi sunt bine imbracati si ingrijiti cresc slabi si bolnavi pentru ca le lipseste acest impuls emotional.
4.Cat de des ai auzit despre o sotie care e intr-un mariaj de 50 ani si care moare la cateva saptamani dupa ce sotul ei a incetat din viata. Mancarea si acoperisul nu sunt suficiente, avem nevoie de ceilalti si avem nevoie de dragoste.
Te-am trezit? Ce mai astepti iesi in lume! Si nu oricum!
Iata ce trebuie sa stii:
Daca oamenii te plac ei se simt naturali si confortabili in preajma ta. Iti vor a atentia lor si se vor deschide fericiti pentru tine.
Daca esti placuta sau nu, are legatura cu modul in care arati dar are mai mare legatura cu modul in care ii faci sa se simta!
Oamenii care sunt usor placuti de altii transmit semnale clare ale dorintei lor de a fi sociabili. Ei ne arata ca au canalele de comunicare deschise. Incorporate in aceste semne sunt increderea in sine, sinceritatea si increderea.
Oamenii care sunt usor placuti de altii expun o calda expresie si sunt inconjurati de o aura care transmite acest lucru.” Sunt pregatita sa ma conectez”, ” Sunt pregatita pentru afaceri”. Ei sunt binevoitori si prietenosi si atrag atentia altor oameni.
In comunicarea fata in fata nu este suficient sa atragi atentia celeilate persoane, trebuie sa fii capabila sa o si pastrezi suficient timp cat sa iti transmiti mesajul sau intentia.
Conexiunea pe care o stabilesti cu El sau cu orice alta persoana are in vedere 3 aspecte: prezenta, cum arati si cum te misti, atitudinea-ce spui si cum o spui si cat de interesant este, cum il faci sa se simta.
Aceste 3 aspecte coincid cu urmatorii pasi ai stabilirii conexiunii:
1. Intalnirea
2. Consolidarea conexiunii
3. Comunicarea
In acest articol vom vorbi despre primul pas urmand ca in urmatoarele sa dezbatem si ceilalti 2 pasi. Am nevoie de la tine de comentarii, intrebari sa stiu ce as mai putea imbunatati si ce informatii te-ar mai interesa. Vreau sa vad ca aplici si sa-mi spui cum a mers.
Intalnirea
Daca faci impresie buna in primele 3 secunde sau 4 ale unei noi intalniri, il lasi pe celalalt sa vada ca esti sincera, sigura si de incredere, atunci oportunitatea de a merge mai departe si a crea o conexiune se va prezenta singura.
Primele secunde ale contactului le numim salut, sau intampinare. Salutul este divizat in 5 parti: deschiderea, ochii, salutul propriu zis si inclinarea.
O sa-ti explic imediat ce inseamna fiecare .
Deschiderea: Prima parte a salutului este sa-ti deschizi atitudinea corpului. Cum faci asta. Pentru a avea succes trebuie sa-ti stabilesti o atitudine pozitiva potrivita pentru tine. Daca ai ratat articolul meu despre gandirea pozitiva il gasesti aici
E timpul sa simti si sa fii constienta de ea. Daca atitudinea este cea potrivita inconstient ea ar trebui sa se ocupe de asta. Verifica-ti limbajul corpului. Tine-ti inima direct spre persoana cu care intri in contact. Nu-ti acoperi inima cu mana si daca este posibil deschide-ti jacheta sau haina.
Ochii: A doua parte include ochii. Fii prima care stabileste contact vizual. Priveste-l direct in ochi. Lasa-ti ochii sa reflecte atitudinea ta pozitiva. Contactul vizual este contactul direct. Obisnuieste-te sa privesti oamenii in ochi!
Zambeste: Aceasta parte este legata de contactul vizual. Fii prima care zambeste. Acum ai castigat atentia lui prin limbajul trupului deschis, contactul vizual si zambetul prietenos.
Ceea ce cealalata persoana percepe inconstient este atitudinea unei femei complet sincera.
Salutul propriu zis: Fie ca prin cuvinte e exprimat cu ”Hey”, ”Buna”, ”Salut”, ”Ciao”, spune-l cu o tonalitate placuta si ataseaza-ti numele. De exemplu: ”Hey, eu sunt Alexa”. O data cu zambetul si contactul vizual fii prima care se identifica. In acest moment poti afla tone de informatii de la persoana cu care intri in contact, informatii pe care le poti folosi mai tarziu in conversatie. Intinde mana celeilalte persoane si e bine sa gasesti o metoda sa-i spui numele de 2 sau de 3 ori pentru a ti se intipari in memorie. Nu ceva de genul: ”Andreas, Andreas, Andreas imi pare bine de cunostinta ”ci ” Andreas, imi pare bine sa te cunosc Andreas!”.
Inclina-te: Ultima parte a prezentarii tale este inclinarea. Actiunea poate fi aproape imperceptibila, un pas inainte si inclinarea capului putin pentru a indica interesul subtil si deschiderea pe masura ce te sincronizezi cu persoana pe care ai cunoscut-o.
Acum exerseaza! Te astept sa-mi spui cum a fost primul pas! Data viitoare vorbim despre Consolidarea conexiunii!
Scopul fiintei umane este individualizarea. Adica dezvoltarea totala a personalitatii pâna la punctul în care o persoana este libera, independenta si se poate exprima complet.
Stii care e primul lucru ce se întâmpla atunci când o persoana îsi asculta vocea interioara si se hotaraste sa îsi urmeze vocatia? SINGURATATEA.
Cu totii avem vocatie, chiar daca la unii se aude mai slab pentru ca e acoperita de presiunile si tentatiile vietii, iar la altii e mult mai accentuata pentru ca acestia nu asculta decat de vocea lor interioara.
Atat eu, cat si fratele meu, inca de cand eram pustani ne-a fost bagata in cap ideea ca “trebuie” sa invatam, ca mai apoi sa avem un servici decent, “sigur” si bine platit. Pentru parintii mei era clar, atat eu cat si freatele meu vom fi politisti…Aveau si argumente: se castiga binisoar, e un servici stabi de unde poti face credit la banca sa-ti cumperi o casuta…cine stie poate si o masina…si de unde mai apoi poti iesi la pensie.
Am ramas SINGURA.
In momentul cand am decis sa-mi urmez vocatia, am ramas singura, intr-un mediu in care nu cunosteam pe nimeni, dar am invatat si am facut ceea ce-mi place.
Am luptat am muncit, am invatat si am cunoscut din ce in ce mai multi oameni faini.
Tu de cate ori te-ai intrebat: “Care-i sensul, misiunea si scopul meu in viata?” Sa stii ca daca nu te intrebi…nimeni nu va veni sa-ti raspunda!
Exercitiu
Ia o foaie si o hartie si scrie lucrurile la care te pricepi tu cel mai bine.
Enumera tot ceea ce-ti place sa faci,de ex : imi place sa :
-citesc,
-gatesc,
-vorbesc,
-sa-mi fac prieteni….etc
Dupa ce ai o lista cu cel putin 20 de actiuni care-ti plac, subliniaza-le pe 6 dintre cele care crezi ca-ti ofera cea mai mare satisfactie.Bunn, acum pe acestea 6, numeroteaza-le in asa fel incat 1 sa fie cea mai importanta pentru tine, iar 6 cea care iti produce cel mai putin emotii. Acum, gandeste-te la momente din viata ta, cand aceste actiuni au aparut, unde si cand se manifestau, in ce imprejurari, si ce anume simteai.
Ce trebuie sa faci pentru a te simti in fiecare zi la fel de bine ? De ce nu faci nimic pentru tine ?
Sa-ti explic ce se intampla de fapt :
Gandurile duc la sentimente.
Sentimentele tale declanseaza actiuni.
Actiunile tale determina rezultate.
Care e cel mai important dintre ele ? ACTIUNEA
E nevoie de a actiona pentru a reusi in lumea reala?
De ce credezi ca actiunea e importanta?
Gandurile si sentimentele fac parte din lumea noastra interioara sau exterioara ? Interioara
Rezultatele, fac parte din lumea interioara sau exterioara? Exterioara
Asadar, actiunea devine puntea de legatura dintre cele doua. Puntea de legatura dintre lumea interioara si exterioara. Am spus si o sa repet de nenumarate ori cat de importanta e sa actionezi. Deoarece te poti gandi imeditat la succes. Si diferenta o face actiunea.
Ce anume ii duce pe oameni din lumea mentala interioara in cea exterioara? Actiunea.
Stiti cum e Dumnezeu iti da dar nu-ti baga in sac. Trebuie sa faci ceva pentru a obtine ceea ce ti doresti. Actioneaza !
Campania “Free hugs” (Imbratisari gratis), inceputa prin 2006, a facut deja inconjurul lumii.
Oamenii daruind si primind imbratisari nu mai sunt chiar o ciudatenie, mai ales pentru cei care au urmarit asta pe internet. Sau care au avut chiar norocul sa imbratiseze si sa fie fie imbratisati…
Si la noi s-au facut astfel de evenimente, in mai multe orase din tara.
Acum doi ani, pe opt martie, participam si eu la un “Free hugs”, in parcul Herastrau din Bucuresti.
Azi a fost a doua oara cand am imbratisat oamenii, in acelasi parc. Tot o zi de primavara, frumoasa insorita, cu multa lume iesita la plimbare. Oameni cu flori. Multi aveau flori si multi zambeau.
Am vazut, fata de acum doi ani, o schimbare in bine:
- Oamenii nu se mai tem sa fie imbratisati. Nu se mai uita asa, ca la niste aratari de pe alte planete, care vor sa le faca cine stie ce rau…
Acum doi ani parea ca cei care ofera imbratisari vor cine stie ce… Trecatorii nici nu ascultau “oferta” : “Doriti o imbratisare? gratis?”
Se strecurau mai departe, grabind chiar pasul, unii chiar ofensati. Doar copiii si varstnicii erau mai receptivi…
Azi a fost altfel. Deja mai multa lume zambitoare, mai deschisa. Oamenii s-au lasat imbratisati, chiar au vrut sa ofere si altora imbratisari.
- Tinerii sunt primii care raspund ideii. A fost o echipa formata din tineri: liceeni si studenti. Frumosi, e putin spus! Entuziasmul lor a fost contagios, multa lume era incantata sa fie asa, imbratisata de fete si baieti plini de zambet. Si copiii au reactionat atat de frumos! Fara cuvinte. Doar zambet si imbratisari.
- O atingere poate transforma instantaneu starea de spirit. Dar pentru asta trebuie uneori sa ai curaj, sa vrei. A fost cazul unei doamne care trecea pe langa noi, impreuna cu un domn. Erau cam incruntati. Da, erau in parc si oameni destul de incruntati… Si am intrebat: “Doriti o imbratisare? Gratis?” S-a uitat, a trecut mai departe, si pe urma a aruncat un “da”, printre buze. Un “da” aruncat zic, cam rastit, ca si cum “numai de asta nu-mi arde mie, ciudatilor”. Dar eu am plusat: ‘Da? chiar vreti?” S-a intors bruc: “Da, chiar vreau”.
Si a venit inapoi, ne-am imbratisat, ne-am urat o primavara frumoasa, zile bune, liniste… eiii, de-astea… Femeia a inflorit. Avea ochii umezi. Radia, era calda si buna, alta decat cea care trecuse incruntata pe alee. Partenerul sau mersese inainte, probabil la fel de incruntat, dar ea era acum luminoasa. A fost chiar fericita, cred eu, pret de cateva clipe. Si-a oferit o bucurie. Poate si-a luminat intreaga zi…
Au fost si altii asa. Oameni care au raspuns minunat “ofertei”, daruindu-si lor insisi clipe de bine. A costat totusi ceva: dorinta de a incerca si timpul acela, de un minut sau mai putin. Dar cred ca a meritat pretul…
Impreuna cu tinerii de azi ne-am amintit de bucuria de a face bucurii. De faptul ca nu trebuie sa faci cine stie ce chestii sofisticate pentru asta. Si ca da, uneori e nevoi de curaj si sa oferi, si sa primesti. Dar rasplata, ca stare, e mult mai mare decat te astepti.
Asa ca va invit, daca nu ati facut-o deja pana acum, sa oferiti imbratisari. Incepeti cu cei apropiati, apoi, de ce nu, puteti initia si voi “campanii” de acest fel, asa cum au facut multi tineri din tara. Sau, cine stie, altceva. Ceva care sa aduca un zambet, o bucurie, celor din jur si voua insiva. Veti vedea cat de mult veti primi atunci cand daruiti…
In calatoria noastra spre arta de a fi feminine poposim acum spre un aspect important al personalitatii noastre.
Ce reprezinta o femeie adevarata? Un obiect al dorintei, o femeie care poseda in cea mai inalta masura rafinamentul artelor lumesti.
Stiu ca ai suferit de-a lungul vremii macar o data in viata si esti dezamagita de esecurile pe care le-ai intalnit pe drum, stiu ca au fost momente in care ti-ai pierdut speranta si inca mai simti ranile in amintiri. Cu toate astea eu cred in tine, cred ca esti capabila sa iti transfigurezi suferinta si sa devii o opera de arta feminina, sa ai o viata plina de satisfactii in fiecare zi, o viata cum poate ti-ai pierdut speranta ca exista.
Esti femeie de cariera? Iti datorezi asta!
Esti mama? Iti datorezi asta!
Esti sotie? Iti datorezi asta!
Esti pe drumul de a trece de la copilarie la maturitate? Iti datorezi asta!
Si mai mult decat atat:
Meriti sa ai o viata frumoasa! Meriti ca sufletul si trupul sa iti fie mangaiat de toate frumusetile vietii si tu poti sa faci asta sa se intample!
Priveste-te in oglinda cand te trezesti dimineata, priveste-te in oglinda cand iesi in lume, priveste cum toate transformarile ti se datoreaza numai tie.
Nu-ti voi spune niciodata sa te schimbi, ci iti voi spune mereu sa te indrepti catre tine, sa inveti sa descoperi in tine resursele naturale pe care le ai si sa le modelezi astfel incat sa iti faci viata mai buna.
Esti actrita pe scena vietii tale si totodata si regizor. Esti o artista si asta imi da siguranta ca vrei sa fii triumfatoare, sa nu treci prin viata fara sa lasi amprenta unicitatii tale.
Poti alege sa lasi la voia intamplarii viata ta sau poti alege sa te folosesti de ceea ce iti spun si sa ramai in istoria vietii ca o opera de arta, sa fii privita, admirata, sa transmiti lumii intregi frumusetea ta profunda, autentica , sa atragi spre tine oameni si situatii care sa isi doreasca sa faca partea din lumea ta.
Nu te-ai saturat sa ai o existenta nesemnificativa? Nu te-ai saturat sa treci prin viata fara sa te bucuri de toate posibilitatile pe care ti le ofera? Nu te-ai saturat sa iti pui mereu atatea intrebari si sa nu faci nimic pentru a te simti vie, frumoasa, increzatoare? Nu pot sa cred ca asta iti doresti pentru tine.
Nu pot sa cred ca nu esti destul de inteligenta in secolul 21 incat sa nu folosesti sursele care ti se ofera pentru a-ti decora existenta!
Daca esti multumita de viata pe care o ai, ramai in ea, plangi, razi, suferi, nemultumita uneori, multumita alteori.
Daca iti doresti mai mult, indrazneste sa fii diferita! Fii cu un pas inainte si foloseste ce iti spun pentru a descoperi satisfactii de care poate nu ai fost constienta pana acum!
Astazi incepem un capitol despre cum sa fii carismatica si cum sa reusesti sa te conectezi cu persoanele cu care iti doresti. Poti folosi aceste mici secrete atat pe plan personal cat si social.
Iti vorbesc din experienta mea si a altor femei care au ales sa aiba o viata multumitoare, care au sters barierele pe care le-au mostenit din generatii in generatii, care au ales sa destrame zidurile pe care societatea le-a stabilit pentru ele.
Mereu am trait cu senzatia ca saraca mama mea nu a fost fericita. Ca a uitat de ea din momentul in care a devenit sotie si mai apoi mama. Ca merita sa aiba o viata buna, dar nu a stiut sa se foloseasca de resursele ei pentru a obtine asta. Mereu a crezut in destin fara sa stie ca fiecare decizie pe care o ia o influenteaza pe cealalta si astfel ii influenteaza viata. Noi suntem liberii arbitri ai vietii noastre si daca noi nu alegem ce e mai bine pentru noi, ce e in concordanta cu dorintele noastre interioare, atunci nimeni nu o s-o faca pentru noi.
Nu am stiut mereu asta si am facut greseli. Ajunsesem sa ma simt cea mai nefericita persoana de pe Pamant, sa astept mereu sa ma faca altcineva fericita fara sa stiu ca e suficient sa-mi schimb modul de a privi lucrurile si sa ma intorc catre mine, sa ma modelez, sa fiu total multumita cu mine insami si totul se va schimba. Am invatat sa vorbesc cu oamenii si din cartile pe care le-am citit si apoi aplicand am invatat cum poti avea relatii de succes si micile secrete pe care le-am adaugat personalitatii mele astfel incat intre mine si oamenii cu care vroiam sa intru in contact sa se creeze o conexiune.
Am sa-ti spun si tie acum aceste mici secrete prin care iti poti modela personalitatea astfel incat sa ai succes in relatiile si comunicarea cu oamenii, atat pe plan personal cat si social.
1. Mit: Odata ce faci sex, inseamna ca ai devenit adult
Adevar: Inca depinzi de parinti, inca nu poti sa fii perfect independent (nu doar din punct de vedere financiar, ci si din alte puncte de vedere) dar crezi ca facand sex ai devenit brusc adult? Mai gandeste-te odata: sa fii adult prespune mult mai multe responsabilitati, mult mai multe aptitudini si mult mai multe competente. Maturizarea nu inseamna doar inceperea vietii sexuale! Ba chiar mai mult: sa te arunci cu capul inainte in inceperea vietii sexuale, fara sa stii perfect ce presupune acesta, fizic, emotional si psihic, sau fara sa fii absolut sigur ca e ceea ce iti doresti e chiar inversul maturitatii – e o dovada de iresponsabilitate, e o dovada in plus ca nu esti inca pregatit sa faci acest pas.
Nu uita: cand iei o decizie atat de importanta pune in balanta toate emotiile tale, toate gandurile, toate plusurile si toate minusurile!
2.Mit: Daca il/o iubesti cu adevarat pe prietenul/prietena ta, esti pregatit sa faci sex.
Adevar: Chiar daca iti iubesti prietenul sau prietena, asta nu inseamna ca ai ajuns deja la punctul in care esti pregatit pentru un pas atat de mare. Daca tii foarte mult la pertenerul/partenera ta, nu uita ca exista si alte modalitati de a-i arata ce simti. Dovada suprema de iubire nu e sexul: cea mai buna metoda in a-i arata iubire este prezenta ta senina si dragastoasa, este respectul pe care i-l porti, intelegerea pe care i-o arati si sustinerea ta necontenita. Daca cineva te preseaza sa faci acest pas, sau te santajeaza cu despartirea, pune-ti intrebati serioase in legatura cu sentimentele lui/ei fata de tine. Initimitatea inseamna comunicare, incredere si respect. Daca te iubeste cu adevarat, te va astepta atat timp cat este nevoie.
3. Mit: Sexul e mai bun sau mai distractiv daca esti putin ametit/a de bautura.
Adevar: Daca ai impresia ca sub influenta alcoolului inhibitiile tale au disparut pur si simplu, s-ar putea sa ai dreptate in oarecare masura. Dar gandeste-te la motivul pentru care consumul de alcool te face mai putin pudic: pentru ca iti tulbura mintea, pentru ca nu mai gandesti cum trebuie! Deci, exista mult mai multe sanse sa existe urmari neplacute: boli cu transmitere sexuala, (pentru ca cine se mai gandeste la sexul protejat odata ce se lasa dus de val?), sarcina nedorita sau chiar sentimente de culpabilitate. Plus ca tine minte un lucru: alcoolul te face vulnerabil, poti deveni foarte usor o victima a violurilor, jafurilor si asa mai departe!
4. Mit: Pentru un adolescent, sexul este enorm de important
Adevar: Eu urasc generalizarile? Tu nu? Ei bine, invata sa o faci. Nu exista un lucru care sa placa la fel de mult tuturor. Valorile, credintele si convingerile sunt diferite de la persoana la persoana. Deci, este sexul pentru tine chiar atat de vital? Nu ai alte lucruri mai bune de care sa te bucuri in viata? Nu-mi spune ca nu, nu o sa te cred. Nu spun ca este usor sa fii adolescent si sa te impaci cu hormonii tai, nu spun ca este usor sa nu te lasi dus de val sau sa nu pleci urechea la ce spun toti din jurul tau. Nu uita insa ca ei de multe ori exgereaza in ce priveste povestile lor despre sex: crede-ma, nici unul nu va recunoaste ca uneori sexul poate sa devina frustrant atunci cand decizia nu e luata la momentul potrivit. Nimeni nu va recunoaste ca s-a simtit vinovat, si nimeni nu iti va spune ca a avut o experiena sexuala nereusita. Toti vor brava, toti vor da impresia ca au trait niste senzatii nemaipomenite si toti iti vor spune ca e cel mai bun lucru in viata. Tu insa esti singurul in masura sa decizi pentru tine! Ce naiba, te lasi manipulat sau influentat atat de usor?
5. Mit:. Daca nu intri si tu in randul celor care si-au inceput viata sexuala, esti un fraier/ o faiera
Adevar: De fapt, dragul/draga mea, e chiar invers! Simplul fapt ca organele tale sunt pregatite sa faca sex nu inseamna ca pentru tine a venit momentul. Simplul fapt ca toti colegii se lauda cu experientele lor, nu inseamna ca tu esti pregatit. Daca te grabesti sa faci acest pas sub influenta presiunii exterioare, poti avea regrete sau sentimente de culpa, rusine sau scarba mai tarziu. Asta e ceea ce iti doresti? Tine minte ca prima experienta sexuala influenteaza foarte mult viata ta sexuala viitoare. Nu este un eveniment prin care poti trece pur si simplu: este o experienta pe care nu o vei uita, asa ca ai grija sa o faci sa fie placuta si sa iti amintesti de ea cu drag. Sa nu te astepti sa ai vreo revelatie: din prima nu va putea sa iti placa la nebunie, nu vor sari artificii ca in filme si probabil ca, mai ales ca fata, te va durea putin sau nu vei avea orgasm. Prima experienta sexuala nu este placere pura, este emotie, este intimitate, consens si traire.
Acum dupa ce ti-am spus toate astea, sper ca te ve gandi putin mai bine la deciziile tale. Nu iti vorbesc din carti, nu sunt o femeie acra sau inchisa la minte, sunt pur si simplu interesata de binele tau.
Crede-ma, nu vreau sa te sperii sau sa te las cu impresia ca sexul este ceva gresit sau ceva anormal. Dimpotriva, sexualitatea ta nu este ceva de nediscutat, nu este subiect tabu si nu este ceva ce trebuie negat. Nu iti spun ca trebuie sa ramai virgin/a toata viata sau ca trebuie sa iti refuzi dorintele.
Doar ca vreau sa intelegi ca nu totul se rezuma la contactul fizic, si ca trebuie sa fii constient ca pot exista urmari neplacute, de care probabil deja stii: sarcini, boli si tot tacamul.
Fii destept/desteapta! Fa din sex o experienta placuta si sigura!
Poate ati auzit sau poate nu ati auzit despre „Mind Map”. Daca nu ati auzit pana acum am sa va spun eu cate ceva.
Mind map este, de fapt, o diagrama.
Se spune ca o imagine face mai mult decat o mie de cuvinte. Asa si cu harta asta. Pornim de la un cuvant (o idee, o sarcina, o problema) si construim in jurul ei o intreaga retea de legaturi.
O asemenea diagrama este utilizata pentru a vizualiza si structura, dar si pentru a genera si clasifica ideile care decurg din cuvantul sau sarcina initiala. Scopul ei este de a ne ajuta in studiu, organizare, rezolvarea problemelor sau in procesul de decizie.
Utilizarea unei asemenea harti te ajuta sa identifici rapid si sa intelegi structura subiectului precum si sa organizezi usor informatiile referitoare la acesta.
In plus, o harta a mintii te ajuta sa rezolvi problemele in mod creativ, neconventional si sa-ti organizezi informatia intr-un mod usor de retinut si de reamintit.
O harta a mintii este mai compacta decat modul clasic de a lua notite si, in general, incape pe o singura pagina. Te ajuta sa faci usor asocieri si poate fi completata pe masura aparitiei de informatii noi.
Avantajele unei harti a mintii:
•Organizarea informatiei
•Consolidarea informatiilor provenite din diferite surse
•Vizualizare usoara a problemelor complexe
•Prezentarea informatiei intr-o forma ce cuprinde intreaga structura a subiectului
•Este usor de revizuit si de completat
•Usor de reamintit continutul.
Cum se construieste
Constructia unei harti a mintii porneste de la un subiect sau un cuvant cheie dupa care se construieste structura in jurul lui.
Pasii sunt urmatorii:
1.Scrie titlul (subiectul) studiat in centru paginii si incercuieste-l
2.Subdiviziunile majore (sau subpuncte ale subiectului) se deseneaza sub forma unor raze ce pornesc din cercul de la pct.1
3.Pe masura ce patrunzi in miezul subiectului si descoperi noi informatii sau directii ce trebuie aprofundate le desenezi ca ramificatii ale liniilor de la pct.2
4.La final, pentru faptele, ideile sau actiunile finale ce rezulta din acest proces de analiza desenezi ramurile finale si le etichetezi.
5.Daca apar informatii noi leaga-le in mod corespunzator de harta deja desenata.
Cum imbunatatim harta mintii
Dupa ce ai invatat cum sa contruiesti o harta a mintii poti incepe sa te joci cu desenul astfel incat ea sa devina mai sugestiva si mai usor de memorat:
•Foloseste un singur cuvant sau o fraza simpla pentru a nota informatiile
•Foloseste culorile pentru a evidentia nivelurile informatiilor.
•Scrie cuvintele cu majuscule sau dactilografiaza-le, astfel incat sa intelegi imediat ce ai scris
•Foloseste simboluri sau imagini in loc de cuvinte, iti va fi mai usor sa ti le reamintesti.
•Foloseste legaturi de conectare atunci cand informatiile dintr-o parte a hartii se afla in legatura cu alte informatii, din alta parte.
O harta cu multe imagini va arata asa:
si va avea un impact vizual mult mai puternic.
Concluzii
•O harta a mintii este o metoda foarte eficienta de a lua notite.
•Nu ofera doar informatiile in stare bruta ci si intreaga structura a subiectului, corelatiile si importanta relativa a diferitelor parti ale acestuia
•Te ajuta sa dezvolti idei si sa creezi conexiuni care probabil nu ar aparea intr-o organizare clasica.
Asa ca data viitoare cand iei notite sau inveti pentru examen poti incerca sa desenezi o harta a mintii.
Written by Mihaela Gheorghe on February 28th, 2010
Asa isi numise postarea din ianuarie 2009 Mihai Iordache, romanul care a plecat spre Nepal, intr-un Autostop pentru pace.
Din Puctulzero – asa se numeste blogul sau, in care isi povesteste aventura – Mihai a pornit in lume pe jos, facand autostopul, pentru a-si implini un vis.
“Vreau si sa daruiesc ceva, asa ca am stabilit activitati. Tin traininguri si activitati educative pentru scoli si ONG-uri si ma intalnesc cu reprezentanti ai organizatiilor locale. Vorbesc despre cultura si traditiile romanesti si tin ateliere de dansuri populare.
Valoarea pe care o primesc in acest timp o voi folosi in cadrul organizatiei “Liga pentru Educatie, Cultura si Sport”, in cursurile si in proiectele viitoare.”
Asa spunea el atunci, in iunie 2008.
L-am urmarit pe Mihai in calatoriile lui, atat cam am putut sa “prind” din ceea ce razbatea in scrierile sale pe blog (Punctulzero) si m-am bucurat de minunatiile alea. Impreuna cu mine, altii si altii il urmaream si mai povesteam intre noi, din cand in cand.
A fost apoi o vreme de tacere. Cam un an… Nu mai stiam nimic, dar stiam ca daca a plecat asa cum a plecat, si daca a mers asa cum a mers, nu se putea sa nu ajunga inapoi.
Si a ajuns. A venit, a scris iara , anuntandu-ne pe toti ca va povesti aventura aceea, spre a fi de bucurie si invatatura si altora. Despre cum “Orice este posibil”. Despre implinirea viselor, atunci cand crezi in ele din toata inima, cu toata fiinta ta.
Interesant a fost ca am citit despre intoarcerea lui Mihai exact in ziua in care ma intalneam cu un alt roman de-al nostru. Care si el isi urmeaza un vis, inceput de acum patru ani.
Omul nostru alearga pe 22 februarie la Sahara Maraton, unul din evenimentele care aduna oameni din toata lumea pentru a ajuta pe refugiatii saharawi. Cei ramasi fara tara, desi unele state le recunosc acum tara. O limba de pamant in desert. Acolo alearga anual oameni care vor sa spuna ceva lumii. Sunt si oameni cu handicap fizic, oameni care sufera de diabet, dar ei alearga acolo, spre a-si arata solidaritatea cu refugiatii.
Nu despre cauza lor vreau insa sa povestesc, ci despre romanul nostru, care imi spunea ca pe traseul acela, de 42 km si vreo 400 de metri poti sa bei apa, in punctele special amenajate, dar nu o poti lua cu tine. Deloc-deloc. Altfel, esti descalificat. Poti sa alergi, dar nu prea incet, ca vin din spate niste beduini pe camile, care urmaresc pe cei din urma alergatori, si daca i-au ajuns, ii descalifica.
Imi povestea el despre cum vrei – cum vrei din tot: minte si trup si vointa – si te poate lasa ficatul, cand ti-e lumea mai draga. Cum te antrenezi inainte, caci nu e doar asta, alergarea aia de vreo patru ore si ceva. E munca de ani de zile acolo.
- De ce faci asta? il intreb.
- Pentru ca pot, zice el.
Pentru ca pot… Ma uit la el. Omul lucreaza cu sabia, cu artele martiale, de ani de zile. Stie bine ce poate si ce nu. Stie sa-si recunoasca si sa-si si sparga niste limite. Si stie ce e aia cu “Orice este posibil”.
Mie de oamenii astia imi place grozav. Si stiti ce? Si altora, multora, le place.
Vorbeam la inceputul acestor articole, cu un an in urma, de modele.
Uite, da, mie oamenii astia imi sunt modele.
Poate si voua.
Poate povestea lor va va face sa va ganditi de mai multe ori cand lasati visul vostru deoparte.
Vedeti voi, daca veti crede cu toata inima in voi insiva, indiferent de multe din cele “din afara”, veti reusi, pentru ca la un momend dat chiar visul vostru o sa va ajute, o sa va traga inspre el.
Sunt prea gras/a! Sunt prea scund/a! Doamne, cat de mult mi-ar placea un nas mai mic, sa am parul cret/drept, muschii mai bine conturati etc etc… Te-au frapat cumva aceste fraze? Te regasesti in ele? Ti s-a intamplat vreodata sa iti sara nasturele de la pantaloni cand te chinuiai sa incapi in ei? Ti-ai dat seama brusc pe terenul de baschet ca fugi mai greu, ca nu mai esti foarte stapan pe miscarile tale? Ca propriul tau corp iti joace feste?
Majoritatea tinerilor se asteapta la schimbari fizice in timpul adolescentei. Fetele, de exemplu, se asteapta sa le creasca sanii, iar baietii asteapta cu nerabdare cresterea masei corporale si aparitia parului in diferite zone le corpului (fata, piept). De multe ori insa, schimbarile care apar pot fi …neasteptate si neplacute. Atat fetele cat si baietii pot observa ca acumuleaza mai usor grasime in zona burtii sau a fundului, de exemplu.
Schimbarile drastice ale corpului tau se vor extinde pana dupa adolescenta. Sa nu crezi ca asta se intampla doar in pubertate! Pana in jurul varstei de 20-22 de ani (depinde de ritmul fiecaruia) corpul tau va fi predispus la schimbari. Iar tu trebuie sa faci fata!
Un lucru este deosebit de important si vreau sa il tii bine minte: felul in care iti percepi propriul corp este foarte diferit de felul in care altii iti apeciaza fizicul. Tu ai tendinta de a fi mult mai critic cu el decat ceilalti.
Sa luam de exemplu cazul Elenei. Elena este o fata foarte hotarata, face balet de la gradinita. Odata ajunsa in perioada pubertatii si adolescentei, trupul ei s-a dezvoltat in ceea ce altii ar denumi “un corp voluptos”. Elena are sani mari, fund bine conturat – toate acestea fara a fi grasa. Colegele de liceu o invidiau pentru asta. Ea insa s-a vazut mult timp ca fiind grasa si lipsita de gratie. A suferit ani de zile din cauza acestei false perceptii pe care o avea asupra corpului ei, cu a carui imagine nu se impaca nicicum. Cand oamenii din jurul ei ii spuneau ca este frumoasa si feminina, Elena avea impresia ca aceste complimente ii sunt facute din mila, sau, in cel mai bun caz, din bun simt.
Fals, fals, fals – cat se poate de fals!!!
A durat ani de zile pana cand Elena a ajuns sa isi invinga temerile legate de trupul ei si sa inceapa sa isi vada calitatile. Momentul in care ea a ales insa sa isi ingaduie sa se vada frumoasa, a fost decisiv pentru ea: a dezvoltat o puternica incredere in sine, care i-a adus mai multe satisfactii profesionale si mai multi prieteni.
Adaptarea la noul tau corp este insa o chestiune care nu tine numai de aspectul fizic. Trebuie sa te obisnuiesti si cu felul in care corpul tau se simte si performeaza sau face fata la efort.
Marius, de exemplu, a fost intotdeauna foarte bun la sport, iar la proba de viteza ajungea mereu in cel mai scurt timp la celalalt capat al terenului. Odata ce trupul lui a inceput sa se schimbe si sa se tot schimbe, a durat o perioada de timp pana cand Marius a invatat felul in care noul corp – de barbat in toata firea- actioneaza. Cand a observat ca fuga lui este mai lenta, si mai mult de atat, sprintul este mult incetinit, stima de sine a baiatului care se trasforma in barbat a suferit leziuni puternice.
Ce este insa de facut? Cum putem sa ne obisnuim la noua infatisare de adult?
Ai putea incepe simplu: ai grija de corpul tau!
Mananca sanatos si fa sport! Stiu ca toata lumea iti zice asta, si ca poate ti se pare ca a devenit deja un cliseu. Dar atunci cand 5 oameni iti zic ca esti beat…. te duci sa te culci. Asa ca gandeste-te: poate nu toti oamenii din jurul tau care te enerveza cu teoriile lor legate de o nutritie sanatoasa spun tampenii.
In ultimii zece – cinsprezece ani, generatiile de adolescenti se confrunta tot mai mult cu probleme legate de greutatea corporala. De ce? Foarte simplu: pentru ca inainte nu existau atatea fast-fooduri si shawormerii.
Ai putina grija la ce mananci! Asta iti influenteaza enorm infatisarea.
Nu ma intelege gresit… nu fac propaganda unui stil alimentar bazat pe apa, paie si bataie!
Incearca doar iti intelegi corpul si sa iti echilibrezi dieta in functie de nevoile lui. Da-i fructe, legume si apa si incearca sa reduci din grasimi!
Imprieteneste-te cu trupul tau! Exact asa cum o prietenie intre doi oameni se construieste in timp, gradat si cu multa perseverenta, asa relatia ta de prietenie pe care trebuie sa o stabilesti cu corpul tau necesita timp si perseverenta.
Paseste mandru/mandra! Sa nu crezi ca daca vei incerca sa te faci cat mai mic pe strada pentru ca ceilalti sa nu-ti observe defectele, chiar asa de va intampla. Dimpotriva – vei iesi in evidenta intr-un mod negativ.
Indreapta-ti spatele, construieste-ti un mers frumos, vertical si astfel vei capata cu totul o noua infatisare.
Daca te vei uita putin pe strada, iti vei da seama ca o persoana, chiar deosebit de frumoasa, dar cu un mers ciudat si labartat este mai putin agreabila si placuta ochiului decat orice alta persoana cu infatisare medie, dar care are un mers viguros si drept.
Nu incerca sa iti ascunzi asadar defectele! Daca te simti complexat de cosuri, nu iti ascunde fata in spatele unui breton lung si des. In afara faptului ca probabil bretonul doar iti va accentua acneea, vei atrage atentia asupra ceea ce vrei sa ascunzi!
Daca esti putin mai plinut/a si vei opta pentru niste haine laaaargi si lungi, vei amplifica senzatia de coporalitate excesiva.
Secretele cele mai bine pazite sunt acelea care le ascunzi cel mai putin!
Si nu in ultimul rand: inceteaza sa te compari cu altii!
Nici chiar modelele din reviste nu sunt ceea ce par, si tu stii asta. Ele sufera numeroare retusuri chirurgicale, de make-up sau in photoshop, in cazul in care vorbim de poze. Mijloacele media vand reclame, nu realitati!
Plus ca aceasta atitudine de competitie intre fizicul tau si fizicul altora nu este altceva decat o mare pierdere de timp si de energie. Corpurile noastre sunt unice, la fel ca si personalitatile, si se dezvolta intr-un ritm propriu.
Eu de exemplu, am fost printre ultimele fete din clasa mea care s-au dezvoltat. Si, intr-un fel sau altul, ma simteam ciudat din cauza ca toate colegele mele aveau sani mari si menstruatie. Am inteles in cele din urma ca sunt altfel. Asta eram eu, pur si simplu. Corpul meu a vrut sa copilareasca o idee in plus. Am recuperat insa repede din urma, dandu-mi seama ce mare greseala facusem in a ma grabi sa cresc doar pentru ca ceilalti deja o facusera.
Nimeni nu e ca tine. Esti o fiinta irepetabila, si la fel este si trupul tau.
Iubeste-l, apreciaza-l, ingrijeste-l.
Picura din frumusetea personalitatii tale si in exterior, si vei vedea ca lumina din tine te va face cu adevarat irezitibil/a!
Tatal meu este cel mai destept, frumos, puternic barbat!
Vreau sa ma marit cu tata! Complexul Oedip
Asta e unul dintre cele mai periculoase atasamente. Atentie la imaginea ce-o iei cu tine la maturitate, s-ar putea ca niciun barbat sa nu se ridice la nivelul tatalui tau si asta te mentine pe pozitia de single, cand ai de toate, frumusete, atractivitate, inteligenta, spiritualitate.
De ce nu-ntalnesc pe nimeni?
Am o prietena draga care este pe pozitia asta de-o viata, nimeni nu e bun pentru mine.
Ce sa fac daca sunt pretentioasa?
Bravo tie, nimeni nu spune sa-ti scazi strandardele de selectie sau sa te alaturi intr-o calatorie amoroasa cu un tip care nu-ti trezeste pasiune, admiratie, chef de viata.
Nici pe departe nu te imping in bratele primului venit, nu eu, si mie imi place frumusetea, inteligenta, puterea, umorul, tot la un barbat.
Ana a avut 3 relatii, in prima a stat 13 ani, ai auzit bine, doi adolescenti se-ndragostesc, pasiuni comune, crestere si dezvoltare paralela, acceptat de familie, iubit ca pe-un fiu, declarat prima iubire. Dupa 13 ani de potrivire si normalitate a venit vremea despartirii, asa cum era de asteptat, am crescut, m-am hranit, acum am nevoie de mai mult, a sarit in bratele altui barbat, timp de un an, relatie interesanta, pozitie sociala inalta, calatorii, sclipiri, pana ce a ajuns la exclamatia urmatoare: M-am inselat, nu e ce mi-am imaginat!
Despartire…de vreo 3 ani e singura. De ce?
Fiindca n-a aparut niciunul care sa se ridice la asteptarile ei, fiindca ea vrea sa se marite cu tata! Si pana nu apare sosia lui se pedepseste singura, nu face compromisuri, totul sau nimic. Vezi cate staruri tinere se gasesc la bratul “tatalui lor”? Rasfoieste o revista si-o sa intelegi ce-nseamna Complexul Oedip, in care fata are o fixatie pt tata si-o vrea inlaturata pe mama din povestea lor de iubire. Tati, iubeste-ma, ai grija de mine!! Nu te vreau decat pe tine! N-o sa iubesc pe nimeni cum te iubesc pe tine! Vreau sa ma marit cu tine!
Dragele mele, viata nu e tocmai usoara de inteles sau rupta dintr-o poveste cu crai si printese.
Inainte de a trage invatamintele din aceasta scurta poveste sa vedem si cealalta varianta, in care tatal este absent din viata fiicei.
Maria a crescut fara tata, a parasit-o cand avea cativa anisori, a plecat in lume fara prea multe explicatii, oricum nu le-ar fi inteles ea la aceea varsta, doar amintiri.
Cum s-a descurcat ea in viata amoroasa?
Frumoasa, inteligenta, spirituala, feminina, atragatoare, la fel ca si Ana.
Ea si-a promis ca n-o sa iubeasca niciodata dupa ce a suferit vreo cateva relatii cu parteneri abuzivi. Zis si facut. A intrat in relatii cu diversi, fara sa aiba prea multe de anunat la capitolul emotii, barbatii erau obiecte sexuale pentru ea, buni ca sa rezolve probleme si sa se agite pe langa ea. La ce sunt buni barbatii daca nu la a-ti face viata ma frumoasa?
Astazi e de aceeasi varsta ca si Ana, si singura. De ce?
Din lipsa unei imagini corecte despre tatal ei, din lipsa figurii paterne in educatia si devenirea ei ca femeie, a devenit o seducatoare, amazoana, care calca peste cadavre fara niciun sentiment, implicare.
Iubirea excesiva si lipsa iubirii sunt doua fete ale aceleiasi monede.
Nu ti-e bine nici daca esti prea iubita si rafatata de tata si nu tie bine nici daca esti lipsita de iubirea lui tata. Nu te frustra, nu condamna parintii, societatea, intelege ca la randul lor si eu au fost tratati la fel, au facut ce au stiut mai bine. Ceea ce te intereseaza acum, este sa te asiguri ca n-ai criterii de selectie prea ridicate sau prea joase.
Da, ok, tatal tau e minunat, dar si baietii de fara au mult de dat. Invata sa nu compari, nici macar prima iubire cu a doua, nimeni nu merita termene de comparatie, fiecare individ e unic si special, comiti un mare pacat daca compari, fata de tine si fata de ceilalti.
Viata iti scoate in fata experientele de care ai nevoie ca sa cresti, ca sa devii frumoasa si bogata spiritual. Iubirea e perfecta. Deschide-te si iubeste, fara teama ca te va dezamagi sau inlocui, o relatie e opera ta de arta, tu esti arhitectul vietii tale. Doreste-ti mult de la viata, dar nu exagera, la fel cum nu te agata de primul venit, cu sentimentul disperat si cu credinta ca nu meriti mai mult. Moderato…armonie si echilibru, nu te teme, vei avea tot ce-ti doresti de la viata, armonia se va instala cu fiecare experienta. Multumeste universului pt tot ce-ti ofera! Viata e frumoasa!
Ce faci acum, la maturitate?
Te folosesti de fiecare experienta, fiindca e reparatorie, intelegi ce ti-a lipsit, te impaci cu trecutul si mergi mai departe pe scara evolutiva. Asta iti spui si juri ca vei face, si-atunci..
Cum se face ca esti tot singura?
Mai multe despre femeile singure si complexul Oedip aici.
Cum se face ca zici una si faci alta?
Avem o minte constienta si una inconstienta, cea constienta este ancorata in real, aici si acum, cea inconstienta, e lumea nevazuta, si are o putere incredibila, acolo zac amintirile tale, gandurile tale de azi, si proiectiile viitorului tau.
Vrei, te rog sa te asiguri ca iti folosesti subconstientul la putere maxima ca sa realizezi tot ce iti doresti de la tine si viata?
Multumesc!
Hai sa vedem cum faci sa traiesti azi ceea ce-ti doresti:
Pentru 21 de zile te programezi sa emiti doar ganduri pozitive, creatoare, si de indata ce un gand negativ apare il transformi cu bagheta magica, care-i mintea ta.
Nu merit mai mult, sunt urata, grasa, nimeni nu ma vrea, sunt prea mica de inaltime, barbatii nu ma plac, toti sunt porci, si asa mai departe se transforma printr-o atingere magica a puterii gandului tau, si anume: Merit totul de viata! Merit un barbat frumos, intelgent, (descrie-l), caracteristice emotionale, intelectuale, spirituale, fizice, si nu in ultimul rand, scrie-ti pe oginda din baie: Ce mai faci, frumoaso?
Si de fiecare data cand dai de o oglinda adu-ti aminte cat esti de frumoasa, inteligenta, si alte formule magice pe care simti nevoia sa le intaresti.
Regula numarul 1 –OAMENII SE POARTA CU TINE ASA CUM II EDUCI SA SE POARTE
Daca esti inconjurat de oameni dependenti care iti mananca toata energia nu vei putea sa realizezi lcruri importante in viata. Si apoi iti vor spune:” Uite-te la tine, nu ai realizat nimic.”
Ce faci? Le dai in cap? Nu, faci ceea ce trebuie inca de la inceput.
Daca nu iti place de neamurile tale, NU MAI PASTRA LEGATURA CU EI .
Ai ceva timp si vrei sa il dedici tie, visului tau, pasiunii tale sau sa stai cu picioarele in sus sa te relaxezi? De ce sa iti consumi resursele pe cineva de care nu iti place?
E FIRESC SA NU ITI PLACA toate neamurile tale. Daca nu iti amplifica puterea cu nimic, daca nu inveti nimic de la ei,daca sunt negativisti spune-le ADIO.
Marturii
Marturie Femeie: Numele meu este Andreea, am 22 ani si am o relatie cu cineva de 1 an jumatate, relatie care simt ca ma ingradeste, ca imi rapeste aceasta perioada a vietii care nu o voi mai putea recupera vreodata, ca ma limiteaza in a-mi indeplini visurile, o relatie care nu ma face fericita si in care port o masca , nu sunt eu, si carei paradoxal, nu ii pot pune capat pentru ca stiu ca ma iubeste foarte mult, insa eu nu ii pot raspunde la fel, ci mimez ca as avea aceleasi sentimente, ma macina in fiecare zi, ma consuma, singurul motiv este ca mie mila de el si nu am curaj sa zic ca trebuie sa ne separam, mie frica, el m-a iubit , m-a respectat mereu si eu…., dar pur si simplu nu ii pot oferi mai mult. Nu stiu cum sa procedez…ajuta-ma…
Marturie Barbat: Exact acum 1 an de zile ma aflam in fata aceluiasi calculator de la care scriu acum, citind un material despre seductie.
Nu era primul material, mai citisem cateva inainte dar nu experimentasem nimic. De ce? Aveam prietena de 2 ani jumate. Relatia aceasta ma ajutat sa progresez EXTREM de mult, dar pana la un anumit punct anume.
Am invatat impreuna cu ea sa mancam in doi, sa dormim in doi, sa schiem in doi, sa ne plimbam in doi, sa alergam in doi, sa cantam in doi, sa ne distram in doi, sa jucam volei in doi, sa jucam basket in doi, sa dansam in doi, sa bem in doi, sa jucam monopoly in doi, sa jucam carti in doi, sa invatam in doi, sa ne certam in doi, sa facem dragoste, sa urlam in doi, sa inotam in doi, sa mergem la terase in doi, sa mergem la film in doi, sa mergem la teatru in doi, sa mergem in excursii in doi, sa suferim in doi, sa fim dezamagiti in doi, sa evoluam in doi, sa stim sa ne comportam intr-o relatie in doi etc. Sunt doar cateva lucruri pe care le poti invata la inceput dintr-o relatie.
Relatia mi-a fost foarte benefica la momentul respectiv. Dupa 2 ani jumate de relatie am simtit cum ceva s-a blocat intre noi doi. Nu mai invatam nimic nou de la ea, simteam ca nu mai progresez si ca zilele sunt la fel.
Vreau sa mentionez faptul ca in 2 ani jumate nu am facut sex cu alte tipe si nici nu m-am sarutat cu altele. M-am gandit la alte tipe si am interactionat cu altele DAR nu am inselat-o. Lucru pe care il consider minunat pentru ca putini barbati au taria asta.
Imi aduc aminte ca tot timpul vorbeam cu ea despre scopuri si despre ce vrem sa facem in viata. Tot timpul ma sustinea in ceea ce voiam sa fac si ma motiva sa imi urmez visul. Dar incet-incet incepusem sa imi dau seama ca ea a fost prima tipa importanta din viata mea si eu efectiv nu cunosteam alte femei.
Imi doream cu ardoare sa cunosc alte tipe dar nu vroiam nici sa ma despart de ea si nici sa o insel. Imi era greu sa ma despart de ea deoarece impreuna cu ea ma afla in starea de confort unde totul era minunat. Mancam impreuna, beam impreuna, dormeam impreuna, faceam dragoste impreuna, mergeam la scoala impreuna. Imi dadusem seama ca eu aveam casnicia perfecta, nimic altceva.
Ma ingrasasem 25 de kg, corpul atletic de care ea si toate fetele se indragostisera DISPARUSE complet. Acum aveam burta si o conditie fizica care ma lasa balta la 1 km de mers pe jos.
Si atunci mi-am dat seama ca directia in care eu ma indreptam nu era ceea ce imi doream. In general, inainte sa fiu cu ea aveam scopuri inalte, vroiam sa fiu un fel de Giacomo Casanova, sa cunosc multe tipe si sa fac toate nebuniile cu ele, sa fac sport in fiecare zi.
Dar cu timpul, scopurile mele au scazut deoarece eu ma simteam BINE cu ea, nu trebuia sa mai alerg, nu trebuia sa mai cunosc alte fete ca sa fac sex, nu trebuia sa am bani tot timpul la mine, nu trebuia sa fac nimic care sa imi asume vrun risc si sa ma scoata din starea mea de confort.
Dar oare eu asta imi doream la 17 ani? Sa traiesc o viata de bautor de bere? Sa ma mut cu ea impreuna si sa stam toata ziua la TV?
Regula numarul 2: NU FUGI DE OAMENII CARE ITI ZIC ADEVARUL. Accepta provocarea.
Oamenii au un fel ciudat de a fi.
Arthur Schopenhauer are un citat excelent:” Un idiot va prefera compania altui idiot in dauna tuturor geniiilor din lume”
Cu totii suntem slabi in anumite domenii.
E important sa acceptam asta si sa ne purtam ca atare. Putem fi maestrii in anumite privinte si ucenici in alte privinte.
De exemplu, eu accept orice provocare in domeniul psihologiei si cred ca acesta e domeniu in care pot excela.
In schimb cand vine vorba de programare, HTML, Wordpress, bloguri, situri, lucruri tehnice, desi am facut Politehnica si ma descurc , totusi sunt altii cu multe clase peste mine.
Cum ma port cu ei? Nu sunt arrogant, ci imi accept conditia de ucenic. Accept sa invat de la ei si le accept criticile. Deschid ochii si urechile si incerc sa invat cum sa face pentru ca apoi sa pot face singur oricand.
Problema e ca oamenii fug de cei care ii critica in loc sa ii imbratiseze. Uneori, criticile sunt total aiurea, de la oameni care ei insisi nu fac nimic decat comenteaza. In acelasi timp exista si critici constructive care trebuie privite ca un feedback care ne ajuta sa evoluam indiferent de felul in care sunt transmise. Nimeni din jur nu este dator sa fie politicos. Eu dau toata politetea din lume menita sa ma consoleze pe sinceritate brutala menita sa ma ajuta sa evoluez oricand. Prefer sa mi se spuna sincer si brutal adevarul pentru ca sa pot reflecta si sa pot deveni mai bun decat sa fiu mintit frumos si sa raman la fel.
NU sunt curios sa raman la fel. Vreau sa evoluez, sa cresc sa fiu mai bun si mai bun de la zi la zi si de la an la an.
Vreau in jurul meu oameni puternici si cu personalitate care sa accepte cand ii injur pentru ca au lenevit si nu au evoluat si care sa faca acelasi lucru cu mine.
Nu fii sclav al batailor prietenesti pe spate.
Prietenii adevarati isi spun adevarul fara emnajamante pentru ca stiu ca acolo se afla valoarea unei relatii. Sa ne ajutam sa fim mai buni in fiecare clipa.
Cine sta langa tine si accepta tot ce faci ori e prost si indiferent ori ti-e dusman cu buna stiinta.
Cea mai mare pedeapsa pentru o persoana de langa tine este sa taci si sa nu ii spui lucruri evidente care ar ajuta-o sa evolueaza. Pentru ca va ramane la fel si tu si cei din jur vor evolua. Este una din cele mai puternice metode de manipulare.
Ascunderea adevarului
Daca vezi ceva la mine si nu imi zici, consider ca ma jefuiesti de propria mea dezvoltare personala si evolutie.
Poate ca nu o sa imi convina tonul, momentul, felul. Dar strang din dinti si imi notez. In timp ,voi deveni mai bun si mai bun si am sa privesc de foarte de sus toate aceste lectii invatate.
Ce faceai acum 6 luni, 1 an, 3 ani 5 ani? Daca nu esti mai bine ai o problema mare. Ce te tine in spate? NU fii sclavul parerii celor din jur. Pentru ca esti legat emotional de oameni, mai ales in cuplu tinzi sa faci compromisuri.
Nu lasa lucrurile importante la mila celor neimportante.
Si eu fac compromisuri. Stau la masa pana termina toti de mancat. Dar cand am de lucrat adio.
Eu nu imi irosesc viata pentru nimeni!
Ii spun prietenei mele in fiecare zi sa faca sport si sa lupte pentru independenta ei. In acelasi timp ma uit la defectele mele ( si ea ma ajuta sa mi le vad) ma uit zilnic in oglinda si ma intreb care e urmatorul lucru pe care vreau sa il imbunatatesc la mine.
Ea a trait intr-o familie cu valori. M-a invata si pe mine si ii multumesc pentru asta. Sa ma gandesc si la altcineva.
Eu am crescut ca un salbatic. Nimeni nu m-a intrebat vreodata daca am nevoie de ceva de la 7 ani incolo.
Putem sa devenim asa cum dorim, sa scapam de ceea ce nu ne place, sa ne transformam in ceea ce visam sa fim?
Putem sa schimbam atmosfera din familie sau de la serviciu, sa avem relatii mai armonioase, sa renuntam la obiceiurile proaste, sa ne delimitam complet de o parte din noi?
Iata intrebari care ne-au framantat de cand lumea si la care s-au dat raspunsuri in fel si chip:
• Lupu-si schimba parul, dar naravul ba.
• Nici un om nu poate fi schimbat din exterior, schimbarea trebuie sa vina din interior.
• Nimeni nu poate schimba pe altcineva.
Sau dimpotriva:
• Orice invat are si dezvat.
• Totul este schimbare.
• Nimic nu se pierde, totul se transforma.
Daca schimbarea la nivel individual a fost mai mult o problema filosofica sau religioasa, schimbarea la nivelul grupurilor de indivizi a fost intotdeauna o problema sociala, economica si chiar politica, asadar nu trebuie sa ne miram de faptul ca managerii organizatiilor au cautat sa o cuantifice si sa o rezolve prin metode tehnice, incercand se elimine orice subiectivism sau element aleator.
In 1997, in cartea lor „Organizational Transitions: Managing Complex Change”, Richard Beckhard si Rubin Harris au expus pentru prima formula pe care au numit-o „ecuatia schimbarii”. Preluata in fapt (dupa chiar declaratiile autorilor) de la David Gleicher, ecuatia este in realitate o inecuatie care arata asa:
Insatisfactia x Dezirabilitatea x Implementarea Practica > Rezistenta la schimbare
Chiar daca pare o simpla insiruire de elemente, aceasta formula si-a dovedit deja forta practica in managementul schimbarii organizationale si propun sa incercam sa o folosim si in viata personala.
Sa incercam sa redefinim elementele in termeni personali:
Insatisfactia. Este obligatoriu sa simtim o lipsa indubitabila de satisfactie fata de situatia noastra prezenta. Cata vreme suntem satisfacuti (chiar si partial) de situatia din prezent schimbarea nu se poate petrece.
Dezirabilitatea. Solutia dorita trebuie sa fie atractiva si esta obligatoriu sa intelegem ce presupune ea. Trebuie sa avem o viziune clara asupra modului in care vor decurge lucrurile si asupra consecintelor benefice ale schimbarii. Cu cat aceasta viziune va fi mai clara si mai detaliata cu atat tranzitia va fi mai usoara si mai rapida.
Implementarea practica. Trebuie sa fii convins ca transformarea este realista, aplicabila si primul pas cat mai usor de facut.
Rezistenta la schimbare. Rezistenta la schimbare exista in fiecare dintre noi. Ea este suma unor convingeri sau instincte care ne retin intr-o stare de inertie comoda:
- credinta ca schimbarea va avea efecte sau eficienta limitate (nu va functiona, cei din jurul meu ma vor determina sa ma reapuc de fumat; nu voi reusi sa ma abtin de la dulciuri toata viata, nu voi reusi sa economisesc destul de mult incat sa merite efortul)
- blocajul volitiv in fata oricarei schimbari (nu vrea sa invat sa lucrez pe calculator, nu vreau sa fac efortul de a economisi, nu vreau sa invat o limba straina)
- lipsa de interes, comoditatea, lenea pur si simplu
Ecuatia schimbarii nu are in fapt o valoare cantitativa, ci una calitativa.
Factorilor din partea stanga a inecuatiei nu la atribuim valori numerice ci, mai degraba, valoare existentiala. Factorii respectivi trebuie sa existe pur si simplu, pentru ca daca unul dintre ei lipseste sau are valoare foarte mica (apropiata de zero) si produsul celor trei factori va fi zero (sau foarte aproape de zero), asadar nu poate invinge rezistenta la schimbare.
In practica, asa zis-a ecuatie este utilizata ca o lista de verificarea existentei conditiilor necesare realizarii cu succes a schimbarii.
Trebuie sa ne asiguram ca:
• insatisfactia pe care o simtim fata de situatia prezenta este una reala, nu este efectul unei indispozitii tranzitorii si este determinata cu adevarat de elementul pe care dorim sa-l schimbam,
• rezultatul schimbarii propuse este exact ceea ce ne dorim sa obtinem, sa fim siguri ca efortul pentru schimbare va determina exact efectul pe care il asteptam, cu alte cuvine sa ne calibram asteptarile la realitate, sa nu ne creem false iluzii.
• impartim procesul schimbarii in etape usor de realizat si obiective intermediare usor de atins. Astfel ne va fi mai usor sa facem primul pas si micile victorii de pe parcurs ne vor motiv sa continuam pana la atingerea obiectivului final.
Iata inca un exemplu prin care o tehnica de management organizational poate fi preluata si aplicat in viata personala, cred eu, cu succes.
Daca doriti sa faceti o schimbare in viata voastra si nu stiti de unde si cu ce sa incepeti eu va propun sa aruncati un ochi si peste ecuatia schimbarii si sa incercati sa o folositi in mod practic in viata voastra.
Am sa va impartasesc un atu … pe care puteti sa-l folositi in lupta noastra cu timpul.
Fiecare dintre noi trece prin situatii stresante, avem o gramada de lucruri de facut … si maine poate fi de 10 ori mai rau! Nu avem timp de relaxare, nu avem un weekend liber si dam vina pe societate, pe servici sau pe prieteni
Noi cream conditiile astea!
Vreau sa luati un minut pauza de la cititul articolului, sa luati un pix si o foaie si sa va notati lucrurile care le aveti de facut pe maine (toate!).
(…)
Sa lucram pe un exemplu aici iar voi, acasa, veti lucra pe propria lista:
- platesc factura enel
- cumpar apartament
- duc gunoiul
- o sun pe andreea
- il sun pe paul, discutie lunga
- ziua de nastere
- scriu o carte
- invatat italiana
Par multe? Aveti mai multe? Nici o problema!
Planul de lucru:
Pasul 1: le adunam intr-un INBOX (la fel cum primim mailurile, toate intr-un loc)
INBOX:
- platesc factura enel
- cumpar apartament
- duc gunoiul
- o sun pe andreea
- il sun pe paul, discutie lunga
- ziua de nastere
- scriu o carte
- invatat italiana
Pasul 2:tot ce dureaza mai putin de 2 minute facem acum
- platesc factura enel
- cumpar apartament
- duc gunoiul – GATA
- o sun pe andreea
- il sun pe paul, discutie lunga
- ziua de nastere
- scriu o carte
- invatat italiana
Pasul 3: impartim proiectele mari in mai multe proiecte mici
- platesc factura enel
- cumpar apartament:
- sun la agentii imobiliare
- sun la anunturi din ziar
- vizitez apartamente
- o sun pe andreea
- il sun pe paul, discutie lunga
-ziua de nastere
- merg la ziua de nastere
- iau cadou
- scriu o carte
- scriu rezumat
- definesc capitole
- scriu rezumat la primul capitol
- …
- invatat italiana
- invat cursul 1 de italiana
…
Pasul 4: punem totul in context (@telefon, @calculator, @acasa, @servici)
@drum (pot sa le rezolv cand plec)
- platesc factura enel
- vizitez apartamente
- merg la ziua de nastere
- iau cadou
@telefon (le rezolv la telefon)
- sun la agentii imobiliare
- sun la anunturi din ziar
- o sun pe andreea
- il sun pe paul, discutie lunga
@acasa (le fac atunci cand sunt acasa)
- scriu rezumat
- definesc capitole
- scriu rezumat la primul capitol
- invat cursul 1 de italiana
Pasul 5: delegam lucrul la altcineva
@drum
- platesc factura enel
- vizitez apartamente
- merg la ziua de nastere
- iau cadou (o rog pe mama)
@telefon
- sun la agentii imobiliare
- sun la anunturi din ziar
- o sun pe andreea
- il sun pe paul, discutie lunga
- o sun pe ioana, are sediul langa magazine, va lua ea cadoul
@acasa
- scriu rezumat
- definesc capitole
- scriu rezumat la primul capitol
- invat cursul 1 de italiana
Pasul 6: initiativa curenta (primul lucru care il facem maine, inainte sa ne organizam sau sa ne verificam mailul)
INITIATIVA CURENTA:- invat cursul 1 de italiana @acasa
@drum
- platesc factura enel
- vizitez apartamente
- merg la ziua de nastere
@telefon
- sun la agentii imobiliare
- sun la anunturi din ziar
- o sun pe andreea
- il sun pe paul, discutie lunga
- o sun pe ioana, are sediul langa magazine, va lua ea cadoul
@acasa
- scriu rezumat
- definesc capitole
- scriu rezumat la primul capitol
Pasul 7: “inchidem” lista (daca mai apar lucruri noi care nu sunt urgente, le trecem pe lista zilei urmatoare)
INITIATIVA CURENTA:- invat cursul 1 de italiana @acasa
@drum
- platesc factura enel
- vizitez apartamente
- merg la ziua de nastere
@telefon
- sun la agentii imobiliare
- sun la anunturi din ziar
- o sun pe andreea
- il sun pe paul, discutie lunga
- o sun pe ioana, are sediul langa magazine, va lua ea cadoul
@acasa
- scriu rezumat
- definesc capitole
- scriu rezumat la primul capitol
———————————–MAINE——————————————-
- scriu mail pentru vanzari
Pasul 8: facem un lucru odata (cand ne aflam pe drum luam fiecare lucru si il facem, cand suntem la telefon la fel)
@drum
- platesc factura enel
- vizitez apartamente
- merg la ziua de nastere
@telefon
- sun la agentii imobiliare
- sun la anunturi din ziar
- o sun pe andreea
- il sun pe paul, discutie lunga
- o sun pe ioana, are sediul langa magazine, va lua ea cadoul
@acasa
- scriu rezumat
- definesc capitole
- scriu rezumat la primul capitol
———————————–MAINE——————————————-
- scriu mail pentru vanzari
Sa repetam:
- inbox (tot ce-am pus pana acum)
- < 2 minute: fac acum
- proiecte mari: impartite
- context
- deleg la altcineva
- initiativa curenta
- lista inchisa
- un lucru odata
Sper ca in momentul in care doriti sa realizati ceva sa va amintiti de aceste tehnici si sa le aplicati.
Dependenta este cea mai apriga boala care descrie societatea de azi.
Toata lumea e agatata de ceva, cineva, fara nicio putere personala, vreau, am nevoie, depind, ma agat, sper si aman sa rup lantul dependentelor.
Vrei o viata si nu stii de unde sa incepi?
Te-ai saturat de tot ce traiesti?
Inceteaza sa te mai plangi, sa privesti prin filtrul negativ tot ce-ti intra si iese din viata, sa critici si sa blamezi existenta si pe tine.
Ai 21 de zile la dispozitie ca sa uiti de viata trista de pana acum, 21 de zile fara plageri, vaicareli, critici si blamari, ne-am inteles??
Numaratoarea inversa incepe!!
De fiecare data cand te trezesti in situatia de a critica, de a te plange ia-o cu numaratoarea de la capat!
Renunti?
Inseamna ca nu dai doi bani pe tine si te asteapta un viitor la mana a doua!
Tu alegi!!
Spune STOP identificarii cu gandurile negative!
“Stiu ca sunt responsabila de gandurile mele, dar nu stiu cum sa le opresc, nu tac, ma bantuie, ma pun la pamant!”
“Ma simt rau, nu sunt in stare sa le transform, ma conduc, ma simt slaba, mica, urata, ce sa fac?”
Fii blanda, prietenoasa cu tine. Asta e primul pas catre vindecare. Nu te mai blama si condamna ca nu-ti iese, nici mie nu mi-a iesit din prima, e o munca grea, parintii, societatea si-a pus amprenta asupra ta, ti-au modificat natura, ti-au afectat gandirea, te-au programat social si acum nu mai stii cine esti si care-i rostul tau pe acest pamant.
Nu te mai identifica cu gandurile, sentimentele si evenimentele negative din viata ta!
Da, se intampla, le recunosc, dar nu sunt ca mine, eu sunt buna, frumoasa.
Transforma-le pe masura ce te viziteaza, din negativ in pozitiv, in fiecare zi, asta e un exercitiu de valoare.
Ai puterea sa-ti educi gandurile si emotiile, nimic nu e pierdut, dar asta numai daca te tii departe de identificari si blamari. Tu nu esti aceeasi cu emotiile tale, asta sa-ti intre bine in cap. Ele trec prin tine, esti doar un vehicol.
Daca le lasi sa curga liber ele isi fac de cap si ajung sa te conduca spre infern.
Ajung sa-ti conditioneze gandirea, mentalitatea si sa-ti otraveasca viata.
Suntem ceea ce gandim in mod repetat. Cum arata viata ta? Fa o poza la viata ta si o sa-ti dai seama cine esti si incotro te indrepti. Succes sau esec?
Trupul nu minte niciodata. Cum te simti in corpul tau?
Mancarea iti conditioneaza trupul, prin felul in care te simti si arati, sanatate sau boala? Daca te hranesti prost trupul tau va incepe sa arate ca naiba, se va umfla, intoxica si-si va piarde vitalitatea, frumusetea, viata.
La fel se intampla si cu gandurile tale. Cu ce le hranesti? Pozitiv sau negativ?
Neuronii tai vor invata sa recunoasca stimulii negativi si iti vor atrage in viata ta doar experientele negative, dezastruoase, fiindca i-ai alimentat cu ganduri negative. Vei ajunge un magnet negativ langa care se vor aseza doar dezastrele.
Si vei ajunge sa traiesti o drama continua, unde se perpetueaza acelasi scenariu la infinit, fiindca asteptarile negative atrag experientele negative si tot asa..
Uita-te la oamenii care au ajuns la 40, 50, 80 de ani si traiesc aceeasi viata, ei n-au invatat nimic despre ei, si-si accepta drama, ca pe o pedeapsa divina, e mana lui Dumnezeu aici, imi port crucea, sunt responsabil si matur, nu ma plang de destinul trist.
Nu te resemna, nu ii urma, chiar daca au experienta!
Cum iti dobori patternul? Acceptandu-l? Hranindu-l? Luptandu-te cu el?
Nicidecum!
Nu te mai identifica cu el!
Eu am ajuns sa accept sentimentul ce ma incearca pe moment, ok, simt furie, ura fata de partenerul meu, accept acest sentiment, nu ma lupt cu el dar nici nu ma las condusa de el. Si-l invit afara din mine fiindca mie imi place sa fiu pozitiva, iubitoare si intelegatoare, n-am de ce sa ma las condusa de un sentiment contrar.
Astept sa vad ce se intampla, nu sar la gatul celuilalt cu un cutit si nici nu fug de el, astept cu incredere ca ma va parasi in curand.
Si cu atitudinea asta am crescut, am pasit spre un nou nivel de constienta. Neidentificandu-te cu gandurile si emotiile negative le scazi puterea, le dezenergizezi, le permit sa existe, fara sa ma las afectata, ii privesc ca pe niste musafiri nepoftiti, asezati-va, mancati, beti si plecati fara sa-mi deranjati randuiala in casa. Ramai relaxat.
Nu-ti place ce traiesti?
Inseamna ca a venit vremea schimbarii, incepe educatia ta, chiar daca ai terminat studiile acum mult timp in urma.
Tu esti regizorul vietii tale.
Sa crezi si sa vezi sunt unul si acelasi lucru.
Asuma-ti responsabilitatea!
Solutia sa nu te mai plangi niciodata este sa-ti asumi responsabilitatea pentru alegerile si starile pe care le traversezi. Spune acum universului, si crede ce spui:
Vreau sa-mi asum responsabilitatea pentru tot ce traiesc si ce-mi intra in viata!
Daca sunt nefericit este fiindca eu creeez nefericirea in viata mea.
Daca vreau ceva, e responsabilitatea mea sa obtin acel lucru.
Daca vreau un iubit, e responsabilitatea mea sa atrag acel barbat intr-o relatie de iubire.
Daca nu-mi place situatia mea actuala, e responsabilitatea mea sa-i pun capat.
Acesta fiind primul meu articol, nu as vrea sa dau impresia ca incerc sa par desteapta, dar cred ca o parere sincera, o parere apropiata de problema, ar putea sa ajute.
Am 17 ani si urmeaza sa implinesc 18 foarte curand, asa ca dupa standardele majoritatii adultilor, si subliniez doar majoritate, nu am un foarte mare cuvant de spus, pentru ca nu am trait viata si nu am vazut cum e. Dar oare e necesar sa traiesti viata ta, ca sa inveti cate ceva? Sincer, consider ca daca esti atent la tot ce se intampla si ai obiceiul sa inveti din greselile altora, poti foarte bine sa ai varsta mea, dar sa fii mai intelept decat un adult format complet, la, sa zicem 30-40 de ani.
Sunt convinsa ca la o asemenea afirmatie, un adult conservator (sa-l numim conservator), ar reactiona si ar spune ca nu stiu ce vorbesc. Foarte bine, nu stiu… Insa, acelui adult eu i-as spune ,,Cine e viitorul? Eu sau tu?”. Desigur, probabil as fi numita obraznica, impertinenta sau poate chiar nesimtita, dar vreti sa stiti de ce? Pentru ca atunci cand refuzi sa te supui normelor societatii, esti rebel si probabil dus cu pluta, pentru cei care au ochelari de cal. Nu incurajez rebeliunea drastica (care duce la tunsori traznite, etc), nu ma intelegeti gresit. Insa orice om e liber sa gandeasca exact asa cum vrea, atata timp cat nu isi impune parerea asupra altora, ori parerea lui ii deranjeaza pe altii. Si de aici revin la ideea de ,,Ce daca eu ma cred desteapta? Te deranjeaza cu ceva?” =,,Cine e viitorul? Eu sau tu?”. Asa s-ar traduce fraza aceea care pe adulti ii scoate din minti. Acea singura presupunere ca un copil stie mai bine. Sigur, nimanui nu-i place sa fie mai prost (sa vorbim pe sleau) decat urmatorul om. Insa adultii considera necesar sa ne pedepseasca in cazul in care se dovedeste ca suntem mai isteti ca ei. Iar lucrul acesta e cel mai evident in scoli.
Si sa va dau un exemplu: acum cateva saptamani (bine, poate luni dar nu mai tin minte exact), aveam lectie la romana, despre umanism. Acesta e un curent literar, aparut intre sec XIV-XVI, in Italia, sub protectia lui Lorenzo de Medici. Si nu, nu sunt o tocilara inchisa in casa de stiu asta inca si acum. Dar sa revin. Ideea era ca profesoara a inceput lectia, iar eu stiam dinainte toate aceste informatii (le citisem intr-un roman cu vampiri, a carei actiune are loc in acea perioada si care reproduce cat mai fidel detaliile, iar mai apoi m-am informat, da, de pe net). Cum stiam ce vorbesc, am inceput sa dau eu aceste informatii, pentru ca intr-adevar am o pasiune deosebita pentru a le arata cateodata profesorilor (atunci cand e cazul) ca mai stim si noi ceva in plus, ori ca mai gresesc si ei. Clasa s-a distrat copios atunci cand profesoara a ramas muta (ceea ce nu era initial intentia mea). Si cu toate ca m-as fi asteptat la o mustrare pentru ca o facusem sa para nestiutoare, profesoara a ras si ea.
OK, ati putea spune ,,si ce-i cu asta?”. Insa ce voiam sa demonstrez e ca am avut pentru un moment teama ca voi fi luata la rost pentru ca STIAM PREA MULTE! Nu stiu ce parere aveti voi, dar mie mi se pare cu totul gresit ca un copil/tanar, sa fie speriat ca ar putea sa o ia in freza pentru ca indrazneste sa fie mai informat decat profesorul sau!
Si asta nu este o problema doar in scoli. E o problema in societate. Ni se cere sa fim destepti, dar daca se intampla ca nivelul inteligentei noastra sa il depaseasca pe a cuiva mai influent, atunci avem de suferit. Ori cel mai enervant exemplu e acela cand parintii iti spun ,,fa aia pentru ca asa zic eu!”. Nici o explicatie, ori motiv pentru care un copil sa asculte. Si credeti-ma pe cuvant, nu ne convine. Si nu pentru ca am fi ,,adolescenti rebeli”. Nu are nicio legatura cu asta. Devenim acei presupusi adolescenti rebeli, atunci cand lumea din jurul nostru se incapataneaza sa ne forteze sa facem ce nu ne dorim. Si aici nu ma refer la mama care ma obliga sa mananc mazare cand eram mica. Aici ma refer la adultii care ne inconjoara si ne obliga sa le urmam cu totul calea, fara un motiv, fara variante din care sa alegem.
Pentru asta, exista o metoda foarte simpla de rezolvare, pe care am invatat-o de la un amic foarte bun, care e ceva mai mare (undeva la 20 si ceva de ani) si care studiaza psihologia. Nu am mai vorbit cu el de mult timp, dar acea lectie mi-a ramas in cap. Atunci cand vrei ca cineva sa faca ceva pentru tine, da-i de ales! Iar varianta cea mai simpla, trebuie sa fie cea pe care o doresti tu. Sa va exemplific ca sa intelegeti.
Eu vreau ca mama sa imi cumpere o carte nou aparuta. Aceasta costa 50 de lei (cam scump da stiu, dar sunt bibliofila si n-am ce face). Daca i-as cere direct cartea, m-ar refuza instantaneu. In schimb, ii spun ca ori imi ia cartea, ori imi cumpara acea noua pereche de pantofi, cu 1 milion. Voi ce credeti ca o sa cumpere? Pantofii nici nu-i doresc, dar ea nu are de unde sa stie asta. Si stiu ca suna a manipulare, dar asta doar pentru ca exemplul e din perspectiva cealalta. Daca ar fi ca mama sa imi dea de ales intre a spala vasele si a merge la culcare mai devreme (ea dorind ca eu sa ma culc), nu-i asa ca va parea a metoda de impacare si a caprei si a varzei? Eee vedeti? Cum e adultul cel care gandeste, cum nu mai pare manipulare. Nu-i asa ca e prea evident acum si nu va mai prea place? E simplu… Am demonstrat ca am 17 ani si stiu cum sa obtin ce vreau, fara sa spun ,,vreau aia si gata!”. Hopa! Am facut ce adultii nu fac… Am gandit problema sa fie ok pentru ambele parti. Oare cum se face ca parintii si profesorii si asa mai departe, nu gandesc niciodata problema dintr-o asemenea perspectiva? Ca totul sa fie ok pentru toata lumea? Adolescentii au macar impresia ca au de ales, iar adultii obtin ce vor. Toata lumea e fericita! Ma rog… poate nu ii fraieriti chiar pe toti pustanii, dar sigur nu ar mai fi atatea certuri.
Insa am deviat prea mult de la problema pe care am ridicat-o. Sper doar ca devierea mea se dovedeste utila. Continuand discutia, trebuie sa mentionez ca pentru majoritatea adolescentilor, e de-a dreptul iritant sa li se spuna ca nu ar trebui sa zica ce cred. Eu spre exemplu imi ies din minti atunci cand ma simt limitata la normele societatii. Dar pana la urma, ce e normal in societatea asta? Nu foarte multe din cate vad eu. Persecutam oameni doar pentru ca au alta religie, orientare sexuala, origine, limba, parere… NU e bine! Si ce daca cel de langa mine crede ca in pictura lui, cerul ar trebui sa fie roz? Ori daca din intamplare, e baiat dar se uita doar dupa alti baieti? Ori acelasi lucru la o fata? Cu ce ma deranjeaza asta pe mine? Stiu, suna egoist sa spun ca daca persoana mea nu e deranjata, nu ma intereseaza. Dar oare nu e mai egoist sa spun ,,chiar daca persoana mea nu e deranjata, nu vreau sa vad musulmani/budisti/homosexuali etc etc”? Nu ar trebui sa existe asemenea limitari, insa cu toate acestea ele sunt predate in scoli. Vreti sa stiti unde? Acolo, la istoria Romaniei, unde am invatat de prea multe ori acelasi lucru. Da… ,,cunoasteti trecutul ca sa nu-i repeti greselile”. Dar mai exista sute de alte tari, care au gresit poate in alt fel. Nu ar trebui sa invatam si din greselile lor? Acolo, la geografia Romaniei, unde mi se repeta de nenumarate ori ca suntem o tara care are de toate. Dar oare nu sunt sanse sa ma mut in Namibia, de exemplu? Poate vreau sa stiu si geografia acelei tari. Ori la Limba Romana. Sigur, e important sa cunosti autorii tarii, dar sa fim seriosi… Shakespeare, Voltaire, Dumas, Lord Byron si cine mai stie cati, NU sunt romani, dar au foarte multe de zis (sau aveau). Iar noi nu ii studiem! Suntem inchisi in mica noastra tara si atunci va mai mirati ca exista copii batjocoriti pentru ca sunt diferiti. Normal ca e asa! De la inceput invatam numai despre NOI, cand ar trebui sa invatam despre TOTI, ca sa ii putem accepta.
Suntem limitati fizic si in gandire, de un sistem care nu ne ofera ceea ce trebuie. Si sa nu ma intelegeti gresit. NU cer mai multe materii ori mai multe teme. Fereasca Sfantul, imi ajung tonele pe care le am. Insa daca vrea cineva ca viitorul Romaniei sa fie altul decat cel probabil acum, atunci ar trebui ca toate acele limitari ale copiilor sa fie distruse. Zidurile care ne inconjoara (metaforic vorbind) sa fie daramate. Dar nu ma refer la generatia mea. E putin cam tarziu pentru noi, desi mi-ar placea sa cred altfel. Ma refer la copiii de gradinita, care foarte curand vor fi viitorii adolescenti rebeli. Invatati-i sa isi deschida mintea la nou. Sa accepte pe oricine, fara discriminari. Si pentru numele cui vreti voi, nu le mai spuneti ,,fa asa pentru ca asa zic eu!”. Dati-le un motiv pertinent! Lasati-i sa aleaga, insa fiti acolo sa ii prindeti in caz ca aleg ce nu trebuie. O data e suficient ca sa le ajunga si sa tina minte, credeti-ma pe cuvant. Insa trebuie sa se arda in ciorba cat mai curand, ca la adolescenta sa sufle si in iaurt, ori altfel, la 17 ani n-o sa mai aveti cu cine discuta. Aveti incredere in ei sa faca ce e bine! Nu suntem prosti daca avem sansa sa demonstram asta. Iar daca se intampla ca fiul/fiica voastra sa greseasca, pentru nimic in lume nu-i spune-ti ,,ti-am zis eu”. Da! A gresit! Nu-i mai scoateti ochii facand pe desteptul/desteapta.
Si stiu ca ustura atunci cand un mucos ca mine (stiu ca sunt unii care asta cred), spune lucruri din acestea, dar daca va aduceti aminte cu ce am inceput, va veti da seama ca sunt tipul acela de persoana care invata incredibil de multe din greselile si experientele altora. Deci nu luati in ras tot ce am spus si sa considerati ca m-am trezit si eu vorbind (tastand de fapt). Teoria face mai multe decat credeti…
Luati din acest articol ce credeti util si nu condamnati restul, pentru ca nimeni nu e in masura sa ma judece pentru faptul ca imi place sa gandesc, lucru pe care sistemul din tara noastra pare foarte hotarat sa il innabuse. Lasati copiii sa creeze si sa fie receptivi, pentru ca un copil cu ochelari de cal va ajunge sa creasca alti copiii cu ochelari de cal si asa mai departe, si pana la urma o sa ne trezim impuscandu-ne unii pe altii doar pentru simplul motiv ca avem ochelarii de cal de alta culoare. Nu cred ca vrem sa ajungem acolo, asa-i?
In consecinta, fiti receptivi la mintile tinere. Stim mai multe decat vrem sa aratam, dar nu are rost sa ne batem gura de pomana daca nimeni nu ne asculta, nu?
Am avut placerea sa il am invitat in cadrul rubricii pe care o realizez la TVR3, pe psihologul Mircea Dragu. Am discutat, in cele 15 minute avute la dispozitie, despre dependenta.
Mircea este si psihoterapeut si s-a confruntat de-a lungul sedintelor cu o multime de dependente, de la cele legate de alcool sau alte substante, pana la cele legate de computer sau de persoana iubita.
Ce este de fapt dependenta si cum putem sa o “evitam” puteti afla la… “Provocari matinale”. Vizionare placuta!
De mica a fost incurajata sa fie cea mai buna, sa ia cele mai bune note, sa fie prima la olimpiade, se astepta toata lumea ca Ana sa straluceasca, la scoala, in muzica, in sport.
A terminat prima pe lista absolventilor la scoala, la universitate, la master, si acum e in conducerea unei firme, tot prima, cum altfel?? N-a luat vacanta de la misiunea ei…
Insa incepe sa dea semne de oboseala, de disperare, si a inceput sedintele de terapie, e anxioasa, depresiva si are nevoie de medicatie, nu se mai poate mentine pe linia de plutire, ce s-a intamplat cu campioana noastra??
Am ajuns unde am visat si nu simt nimic, nu ma bucur, nu tresar, nu zambesc, nu traiesc.
Ce-i cu mine? Asta-i viata? Toata lumea simte la fel? Traversez doar o perioada mai ciudata? Nu-nteleg! Pentru ce am muncit atat, pentru asta? Asta nu e viata!!
Nimic nu-mi da nicio satisfactie, la munca m-am saturat sa lupt pentru pozitia mea, de prieteni sunt dependenta, barbatii nu ma iau in serios, cred ca nu sunt destul de frumoasa, nici unul n-a incercat sa ma ia acasa, cu toate ca destui barbati au traversat patul meu, n-a ramas nici unul mai mult, nu-si doresc sa ma ia de nevasta, nu se mandresc cu mine, e clar. M-am saturat sa fiu folosita si inlocuita.
De ce altele au noroc? Sunt si mai urate si mai proaste decat mine…barbatii se insoara cu proaste sau scorpii, n-au nevoie de complicatii, altfel nu-mi explic drama ce-o traiesc.
Imi vine natural s-o intreb, nu ti se pare ciudat ca ai trait cu fiecare barbat acelasi scenariu de viata? Nu ti se pare ca retraiesti de fiecare data langa el aceeasi experienta? Nu ti se pare ca ar fi vorba despre un tipar pe care-l atragi si repeti?
Ba da, ai dreptate, raspunde fara sa se gandeasca.
Asa se pare…din moment ce ai ales barbatul complicat, insurat, angajat in alta parte, ambivalent si l-ai respins pe cel care voia sa te iubeasca, sa te ia de nevasta.
Dar nu-mi placeau genul ala de barbati, care sunau, lasau mesaje disperate pe robot, care nu se lasau si iti iartau orice. Nu-i inteleg, cu atitudinea asta vor sa cucereasca??
Provoci mult rau, tie si lor, prin atitudinea asta hipercritica la adresa barbatilor.
Iti refuzi sansa de a trai o poveste cu adevarat matura si frumoasa, prin alegerile imature si iresponsabile pe care le faci.
Cum se face ca te agati de barbati deja angajati? Esti sanatoasa? Si mai si urli ca vrei un barbat, o relatie. Nu cumva te sabotezi?
Daca tu nu te vezi atragatoare, unica si deosebita, ai pretentia ca celalalt sa te ceara de nevasta? Cum crezi ca ceilalti iti pot oferi ce singura nu esti in stare sa-ti oferi?? Ceilalti raspund la parerea ce o ai despre tine, draga mea. Ceilalti sunt oglinda ta!
Seduci sau respingi?
Si am invitat-o sa se gandeasca la ea si la fiecare mesaj ce-l trimite in mediu, gandeste-te ca fiecare critica, devalorizare ti se aplica tie, pune-te in pantofii celuilalt si ai sa vezi ca vei fi mai atenta cu sufletul barbatului din fata ta.
Cand te mai trezesti in fata unei complicatii amoroase, intreaba-te: Sunt eu la inaltimea acestei complicatii? Merit eu o astfel de poveste? Asta-i ce-mi doresc de la un barbat?
Fii atenta la proiectiile ce le faci, nu este destul de bun, inseamna sa ai chiar tu parerea asta despre tine, si s-o vezi in celalalt, ca-ntr-o oglinda, asta-i proiectia, iluzii izbitoare te pun la pamant, mai bine evita-le. Cum? Prin prezenta ta vie, fi atenta cand vorbesti, descrii un tablou caracterial, vorbeste despre celalalt sau despre tine??
Frumusetea este in ochii privitorului.
Cine critica in familia ta?
Cine era trist, depresiv?
E vreo legatura intre starea ta de azi, meseria ta si cei din familie??
De cele mai multe ori avem impresia ca noi am ales, ca noi suntem stapanii propriei vieti, si ne trezim, la fel ca Ana, in fata unei depresii si al unui pumn de antidepresive.
Asta-i viata care ti-ai dorit-o?
sau
Asta-i viata care si-au dorit-o ei pentru tine?
Ce nu au reusit ei ti-au transferat tie, dragii de ei, sarmanii nefericiti.
Si tu?? N-ai voie sa te plangi, doar sunt parintii tai, din prea mult bine te-au nenorocit, urmeaza medicina, urmeaz-o tu, eu aleg sa pictez!!
Familia Anei a esuat, mama depresiva si critica, mereu nemultumita de sot, de lume, i-a transferat fiicei acelasi bagaj ereditar, sub imperiul incurajarilor, fii cea mai buna, straluceste, steaua mea!!!
Ce faci daca te trezesti in situatia asta?
Intreaba-te:
Cum pot sa folosesc ceea ce mi se intampla pentru a creste si evolua?
Orice experienta este o comoara cu aur, asa ca, intreaba-te:
Ce am de invatat din aceasta experienta, intalnire cu viata?
“Intrebarile de calitate creeaza o viata de calitate.”
Si acum hai sa vedem unde esti pe scara realizarilor, a vietii:
Ce ai facut cu viata ta?
Cine te-a influentat cel mai mult?
Ce ai lasat in urma ta?
Care sunt asteptarile de la viata, care nu ti s-au implinit inca?
Ce regreti cel mai mult?
Ce proiecte existentiale ai lasat neterminate?
Ce altceva ai fi dorit de la viata?
Daca ai avea posibilitatea sa-ti refaci viata, ce anume ai schimba la felul tau de a fi, de a trai?
Ai aflat de ce nu traiesti?
Viata incepe sa ti se intample cand incepi sa-ti asumi responsabilitatea pentru ceea ce gandesti, traiesti, simti, alegi, departe de mama, tata, sora, societatea.
Gandeste ca un invingator, care priveste, esecul ca pe o oportunitate de invatare, si nu ca un invins care se smiorcaie continuu, de ce mi se intampla mie?
Pregateste-te de viata, daca nu vrei sa te gaseasca nepregatit.
“Cica doi barbati se certau pe o capra. Fiecare sustinea ca animalul cu pricina ii apartine, din varii motive. Neizbutind sa cada de acord, s-au decis sa mearga la judecator, sa-i impace Judecatorul il urmareste, rabdator, pe primul, spunindu-si pasul, dupa care declara: “Tu ai dreptate.” “Stai, domnule judecator!” sare al doilea. “Asculta-ma si pe mine.” Si isi expune, la randu-i, propria-i argumentatie. Mangaindu-si barba, judecatorul concede in final: “Tu ai dreptate”. “Dar, domnule judecator”, constata contrariat un al treilea, adus drept martor, “nu pot avea amandoi dreptate!” “Si tu ai dreptate”, raspunde judecatorul. “
Daca intr-o comunicare se ajunge la “cine are dreptate” si se ramane doar aici, comunicarea inceteaza… Se pastreaza doar un conflict, in care de cele mai multe ori se uita de unde s-a plecat, iar unde s-a ajuns e taaaare departe…
Am primit odata ca “tema” intrebarea” “Vrei sa ai dreptate sau sa fii fericit?”
Desigur asta nu inseama sa nu iti spui punctul de vedere. Dar de multe ori confuzia intre diferentele de opinie si conflictul intre persoane e asa de mare incat se ajunge si se ramane doar la conflict.
Si atunci? Cum sa spui “nu” sau “da” fara sa intri in acest joc al lui “cine are dreptate?”
Am invatat asta de la unul din maestrii in comunicare din ziua de azi: Andre Moreau.
Intalnirea cu acest om, acum cativa ani, m-a ajutat sa-mi depasesc barierele pe care mi le pusesem singura in comunicare.
Unul din primele lucruri a fost acesta: nu genera si nu intretine conflictul, dar spune ce ai de spus.
Dar oare cum?
De multe ori vrem sa spunem ce gandim si ajungem rapid la acuzatii.
Exprimari de genul: “M-ai facut sa ma simt groaznic”, “Mi-ai produs/facut/zis/dat/luat” etc sunt cele care deschid un conflict. Majoritatea celor care primesc acest mesaj nu mai aud restul ideii. Impactul acuzatiei de inceput face sa ramana in urechi doar ea, iar restul de pierde. Omul aude doar ca e acuzat si instinctiv se apara. De ce? Pentru ca asa am fost invatati de mici. “Orice greseala trebuie indreptata prin pedeapsa”, deci orice greseala = viitoare pedepsa…
Orice acuzatie face sa apara aproape automat un mecanism de “aparare” si acesta este de cele mai multe ori chiar atacul. Astfel incat, in loc de comunicare apare un conflict. Se ajunge la “cine are dreptate” si la seria care incepe cu ”Tu mi-ai facut”… Ba tu”/ “Ba tu”… si se continua cu liste de fapte tinute mine si de o parte si de alta.
Si totusi, exista un mod simplu de a dezamorsa asta, spunand cinstit ce avem de spus. Dar in alt fel.
” Eu am simtit asta/ cand tu ai spus asta, /si vreau sa… “
Practic, incepand fraza cu “eu” atragem atentia asupra propriei persoane, aratand ce am simtit ca urmare a mesajului celuilalt. Poate ca acela a vrut sa spuna cu totul altceva si noi am inteles gresit. E momentul clarificarii si iata ca se deschide comunicarea, nu conflictul. Ori poate ca celalalt abia acum isi da seama ce reactie a produs mesajul lui. Cerand mai departe, prin “vreau”, ne exprimam punctul de vedere si sugeram si o actiune care sa continue comunicarea si sa rezolve un potential diferend.
“Eu m-am simtit prost cand ai spus ca numai eu mai lipseam de acolo, si vreau sa lamurim de ce nu doreai sa vin.”
“Nu, nu imi doream sa nu vii, pur si simplu am considerat ca era dificil pentru tine sa faci fata acelei situatii” ar putea spune celalalt, aratand abia acum ce sens avea mesajul. Si lucururile se clarifica.
Cand “atragem asupra noastra” mesajul, incepand cu “Eu am simtit”, in loc de “tu m-ai facut sa”… desfiintam acuzatia si ne asumam propria reactie. La urma urmei, poate celalat a vrut sa spuna una iar noi am inteles alta. Daca celalalt nu a comunicat cum trebuie, iata, acum are sansa sa o faca si noi ne reformulam pozitia fata de noul mesaj.
Pe langa asta, cand cerem ceva in raport cu ceea ce am simtit si gandit cand partenerul de discutii a zis/facut, facem un pas mai departe, spre ceva concret. Nu spre o cautare a unui tap ispasitor, doar pentru a demonstra ca avem dreptate si a cere satisfactie. Ceea ce vrem este o solutie constructiva, nu o “pretentie” care sa pedepseasca pe cel care “ne-a facut sa…”. In felul acesta facem comunicare, adica punere in comun, nu lupta pentru “cine e mai tare”. Pentru ca aceea, lupta, va duce la consum inutil si indelungat de forta, energie, timp… Timp pe care l-am putea trai mult mai frumos.
Si de fapt, ce vrei? “Vrei sa ai dreptate sau sa fii fericit?”
Poate ca subiectul acesta vi se pare deja departe de viata voastra, in care deja aveti parte de o comunicare frumoasa, bazata pe intelegere si pe afirmarea sincera a propriilor pareri. Imi doresc sa fie asa si sa aveti dreptate…
A inceput sesiunea de examene la masterul de psihologie unde sunt inscrisa. Si am decis sa nu ma duc, sa renunt, fiindca imi pierd timpul, imi rapeste energie pretioasa pe care o pot investi in munca mea de care sunt pasionata. Mai bine renunt acum decat sa ajung frustrata si superficiala, joaca de-a face cat mai multe si de a fi bun in toate e un mit.
Diversificare, noutate, acceleratie, multisarcini, nepermanenta, mizeaza pe o singura carte daca vrei sa ajungi departe, cel putin unde visezi…
Nu stiu cum am ajuns sa ma inscriu la master, ba stiu, imi aduc aminte, hai sa-ti povestesc: a venit Pera la mine si mi-a zis ne inscriem la master, te inscrii? Si eu, fara sa ma gandesc, entuziasta de felul meu, m-am inscris. Raspuns automat sau raspuns controlat? Bineinteles ca, raspuns automat. Noi lucram impreuna, iesim impreuna, gandim impreuna si normal ca am zis da unei oferte venite din partea lui fara prea multa cugetare.
Asta se intampla si-n viata ta, in cercul tau social, sau cand o autoritate zice ceva genial, tu zici, da, cata dreptate are, fara sa judeci daca genialitatea lui are de-a face cu autenticitatea ta. Eu am ajuns departe, ca sa evidentiez importanta detinerii tuturor informatiilor inainte de a lua o decizie importanta. In cazul meu, nu se discuta de asa ceva, Pera e mana mea dreapta, ne miscam impreuna, construim impreuna, dar si asa trebuia sa fiu mai atenta cu nevoia si dorinta mea, si sa controlez raspunsul. De ce am zis da cand de fapt stiam ca masterul nu are ce sa-mi ofere? Ca sa ajung acum sa zic nu, dupa ce am pierdut timp pe la cursuri? Bine ca n-am asteptat 2 ani ca sa ma luminez ca pierd vremea. Si asa se intampla si-n viata ta, zi-mi ca nu-i asa si eu ma imbat de fericire!!!
Dar asa-i ….din pacate. Mama, tata, scoala, parintele, autoritatea vorbeste si multimea asculta, doar graieste un om trecut prin viata. Si ce daca? Tu nu-ntelegi ca e trecut prin viata lui, in timpul lui si ritmul lui? Nicio viata nu seamana cu o alta viata, fiecare are drumul lui de parcurs, de ce am urma intocmai sfaturile lui? Si de ce n-as asculta vocea interioara? Inchide televizorul, radioul, galagia exterioara si centreaza-te pe dialogul launtric, ce zice? Care-i dorinta ta, comoara ta ascunsa?
Esti pe pilot automat! Am un citat preferat care descrie excelent acest handicap:
“Oamenii sunt ca niste ceasuri, odata intoarse, nu stiu de ce merg.”
Bagajul automatismelor noastre vine in urma sirului de stereotipurilor comportamentale, pe care le-am dobandit de-a lungul timpului, ca de exemplu: de ce mananci la ora 14, fiindca ti-e foame, asa-i? Da, normal ca ti-e foame daca de 25 de ani te asezi la masa la ora 14… De ce te ridici din pat dimineata ca sa te speli pe ochi? Fiindca asta ai facut toata viata. De ce nu meditezi cand te trezesti? De ce nu alergi o ora cand te trezesti?? Fiindca nu e natural, invatat de mintea si corpul tau. Respingi tot ce te scoate afara din zona de confort.
Cum se face ca te chinui de 2 ani sa dai 5 kg jos?
Cum se face ca inca nu te-ai lasat de fumat, si-ti propui de vreo 3 ani?
Iar la sala nu ajungi decat de doua ori pe luna?
Iti doresti sa atingi succesul, sa castigi multi bani, sa ai multe gagici, sa fii faimos si tu nu reusesti sa slabesti 5 kg, sa te lasi de fumat si sa faci sala in fiecare zi??
Cat de departe poti sa ajungi in conditiile de fata? Nu pe prima pagina a revistelor de specialitate, de prestigiu.
Inainte de a vinde produsul trebuie sa te vinzi pe tine.
Puterea exemplului – atragi, cuceresti, esti un model pentru restul?
Daca nu esti, devino! Nu mai pierde timpul. Viteza de implementare e secretul oamenilor de succes, ai o idee? Aplic-o acum!! Nu maine! Maine poate ti-o ia altul inainte, si maine e cel mai periculos cuvant. Azi traiesc, azi implementez, azi cuceresc!
Primesti ceea ce investesti!
Cat timp petreci muncind la visul tau pe zi? O ora, doua, opt? Sper sa atingi opt ore ca sa pot sa citesc in Forbes de tine.
Dupa ce ti-ai incheiat munca la creatie, la vis poti sa te relaxezi, poti sa savurezi viata, si-ti ordon s-o faci, detaseaza-te de tot si implica-te total in actul relaxarii, al distractiei, daca vrei sa ai viata lunga si senina.
Concentreaza-te pe talentul tau!
Descopera-ti vocatia si dezvolta-ti potentialul!
Dezvoltarea persoanei este o chestiune de prestigiu magic, care vrajeste pe oricine. Si eu stiu despre tine ca vrei sa ajungi in frunte, sa cuceresti lumea.
Am parcurs un drum lung pana aici. Am renuntat la foarte multe. Am rupt multe legaturi. Am daramat multe bariere. Am intors spatele trecutului. Am invatat. Am testat. Am gresit. Am plans. Am transpirat. Am luptat. Nimic altceva nu-i mai important pentru mine. Cred in mine si-n vocatia mea. Merg inainte!
Tu??
Esti pe drumul tau, omule?
Ratacesti pe alte drumuri??
Atentie la principiul validarii publice, care suna cam asa: Cu cat este mai mare numarul acelora care considera corecta o idee, cu atat mai mult va fi ea perceputa ca fiind corecta de catre individ.
Esti influentat de comportamentul aceluia cu care te asemeni, daca prietenul tau iti zice ca se lasa de scoala, ca-si pierde vremea, poate te lasi si tu, fiindca sunteti cei mai buni prieteni, fiindca va imbracati la fel, fiindca aveti aceeasi masina, si ganditi la fel. Si asta-i unul dintre exemplele “bune”, sa nu subliniem, alcoolul, drogurile si alte “obieciuri sanatoase”.
Atentie, siguranta ce ti-o ofera apartenenta la grup poate fi si-un factor de plafonare, de confort, asigura-te ca nu stai pe loc, si mai presus de toate, asigura-te ca ei sunt ca tine, ca priviti in aceeasi directie.
Cateva indemnuri ce le-am descoperit traind:
Sa fii sigur pe tine si pe ce vrei in viata.
Sa ai ideile clare, sa fii determinat, motivat intern, pasionat, fanatic, in sensul bun, daca exista un astfel de sens… Si eu cred ca da.
Fiindca, incertitudinea, lipsa increderii in sine, ambiguitatea, situatiile neclare aduc in viata ta probleme si haos. Esti predispus sa spui da, sa crezi ca, ce fac ceilalti e bun si ajungi sa te angajezi in calatorii periculoase, care au ca destinatie, esecul, suferinta.
Cum ti-am zis mai devreme, mi-am reconsiderat nevoile si am decis sa o iau pe alt drum, si vorba aceea, mai bine mai tarziu, decat niciodata.
Niciodata nu e prea tarziu ca sa traiesti cu adevarat, sa faci ce-ti place, sa o iei pe alt drum, sa rupi pagina, sa o iei de la capat.
Nu mai pot!
Nu am destula energie!
Imi lipseste puterea s-o iau de la capat!
Treaba ta, e viata ta, alegerile tale iti aduc succesul sau esecul ca rasplata.
Existentialismul este o miscare filosofica, ce a aparut in Europa, odata cu filosofia lui Soren Kierkegaard. De fapt acesta poate fi urmarit in istorie chiar si pana la filosofii greci precum Socrate si Heraclitus. Temele cele mai importante care sunt discutate in existentialism sunt :
1)Importanta acordata individului
2)Importanta pasiunilor
3)Importanta libertatii umane
Unii din cei mai importanti reprezantanti ai existentialismului si cei pe care ii vom studia impreuna sunt in ordine cronologica : Soren Kierkegaard, Friedrich Nietzche, Martin Heidegger si Jean-Paul Sartre ( cel care a oferit numele miscarii de existentialism )
Daca studiem acest cuvant ,,existentialism”, vom observa ca are la baza cuvantul a exista. Existentialistii fac o diferenta foarte importanta intre ceea ce ei numesc ,,a exista in mod real” sau asa cum am putea numi, a trai viata la maxim, si ,,asa numita existenta”, doar a trece prin viata, a merge cu turma.
Un alt aspect extrem de important in existentialism este dezbaterea intre ,,Esti ceea ce esti din cauza lucrurilor asupra carora nu ai nici un control”, (tara in care te-ai nascut, handicapul din nastere, familia, situatia materiala a familiei, etc. ) sau ,,Esti ceea ce esti sau devii ceea ce devii datorita deciziilor personale si angajamentelor pe care le faci”.
Totodata in filosofia existentialista exista ideea de baza care spune ,,Ceea ce ar trebui sa faci, cum sa iti traiesti viata, este la alegerea ta”
Soren Kierkegaard
Cine a fost Kierkegaard?
Soren Kierkegaard ( 1813 – 1855 Danemarca ) a fost unul din marii filosofi, teologi si psihologi ai secolului XIX. Contributia intelectuala pe care a adus-o, datorita ideilor sale, se gaseste si astazi in filosofiile moderne.
Ideile Existentialiste si Crestinismul
Kierkegaard a fost un crestin devotat. Din acest motiv cea mai mare parte a filosofiei sale este indreptata in directia crestinismului. Asa cum el insusi si-a exprimat misiunea sa in viata este ,, Sa redefinesc ce inseamna sa fii / sa devii un crestin” .
Kierkegaard spune ca sa te nasti un crestin nu este indeajuns sa devii crestin. Avem mereu ideea ca daca parintii sunt crestini, acest lucru ne face in mod automat si pe noi sa fim crestin. Din acest motiv Kierkegaard, unul din cei mai devotati crestini, numeste crestinismul ,,un fenomen de turma”.
Dar daca nu te nasti cu aceasta calitate, atunci ce inseamna sa fii un crestin? In viziunea lui Kierkegaard sa fii crestin este mai mult, un angajament personal, o devotare personala, o dedicare catre doctrina crestina, o promisiune interioara. Aceasta promisiune este la alegerea fiecarui om. Deci din acest punct de vedere omul poate alege daca sa fie, sau nu, un crestin. Poate alege la fel de bine sa fie musulman, budist sau pur si simplu sa nu creada intr-o divinitate ( ateist ). Pentru a putea sa dedici doctrinei crestine este nevoie de o “saritura a credintei”. El spune ca nu poti pur si simplu sa crezi in Dumnezeu si in crestinism deoarece aceasta religie este ilogica. Din acest motiv crestinismul nu poate fi simplu acceptat si este nevoie de acea ,,saritura a credintei”. Din exterior religia nu are nici un sens, pentru a capata sens este nevoie sa fi acolo cu toata credinta.
Totodata Kierkegaard spune ca, pentru a fi crestin este nevoie de pasiune. Ai nevoie de pasiunea de a crede cu toata puterea ca tot ceea ce spune biblia este adevarat deoarece aceasta contine cuvantul lui Dumnezeu.
Kierkegaard defineste insasi existenta ca o traire cu pasiune. Pentru a exista in adevaratul sens al cuvantului ai nevoie sa te dedici cu toata pasiunea catre ceva ce alegi personal, fie care aceasta este crestinism, stiinta, familie sau pur si simplu o idee proprie. Pentru a face aceasta dedicare este necesara saritura credintei catre ceea ce alegi.
Teama de a esua in confruntarea cu celalat, teama de a nu fi coplesit de propriile emotii, de a pierde relatii, incapacitatea de a simti propriile nevoi…motivele pentru care preferi sa nu spui nimic si sa suporti sunt numeroase.
Teama de esec si teama de a fi respinsi, judecati sau criticati ne handicapeaza pentru ca nu ne lasa sa actionam.
Nu ne lasa sa ne punem in practica ideile, gandurile si planurile noastre pentru ca ne frica sa nu intram in conflicte.
Oare ce se intampla daca evitam sistematic conflictele ?
Pai, hai sa ne gandim : atunci cand un conflict ramane nerezolvat vei crea situatii in care acesta se poate relua, in conditii mult mai neclare, problema reaparand si izbucnind cu mai multe petarde.
Iti reprimi emotiile acumuland tensiune in corp. Acest lucru poate genera anumite somatizari si te vei trezi peste noapte cu dureri sau mancarimi neasteptate.
Pe masura ce acumulezi frustrari, vin si sentimente de ranchiuna, de neliniste, de manie sau de razbunare.
Gandeste-te ca ai un vas murdar in care adaugi apa curata. Si cu cat pui mai multa apa curata, aceasta tot tulbure va deveni pentru ca vasul e murdar. Curata vasul apoi pune din nou apa, vei observa cat e de lipede si de curata.
La fel se intampla si cu noi, cu sufletele noastre. Cu cat adunam mai multe sentimente negative in sufletul nostru cu atat ne va fi mai greu sa ne eliberam si sa curatam totul.
E bine sa fii actor intr-un conflict si cel mai bine e sa fii actorul principal si sa stii cum sa rezolvi problema si sa duci discutia in asa fel ambele parti sa aveti doar de castigat.
Fi calm !
Observa fara sa judeci reactia celuilalt !
Incearca sa te pui in locul celui cu care ai conflictul, in papucii lui si sa observi ce simte si ce gandeste persoana respectiva. Adica, sa adopti aceeasi pozitie corporala si acceleasi gesturi, apoi observa de ce reactioneaza astfel si ce ar vrea persoana respectiva sa aduca in evidenta si cum anume a izbucnit conflictul intre voi.
Dupa ce ai analizat bine toata situatia, imagineaza-ti de ce ar avea nevoie celalalt pentru a intra la pace si incepe o negociere cu tine, vezi unde poti lasa de la tine, si cum il poti multumi si pe celalalt.
Odata ce ai incercat sa intuiesti sentimentele si dorintele ascunse ale celuilalt incerca sa verifici daca i-ai descifrat bine comportamentul si poti spune : « te simti iritat sau suparat pentru ca….. »
« Impacheteaza cuvintele frumos » si comunica-i gandurile tale si celuilalt.
Cand discuti incearca sa ai tonalitatea vocii mult mai joasa decat a lui, pastreaza-ti mereu calmul si exprima-ti sentimentele si nevoile.
Nu duce in discutie situatiile conflictuale nerezolvate din trecut si incerca sa ramai la problema de azi.
Tine minte : « capul plecat sabia nu-l taie ».
Fii mereu deschis in comunicare si ajuta-l si pe celalat sa se exprime in asa fel incat sa-l intelegi ce simte, sa intelegi cum gandeste si sa-i intelegi comportamentul.
Toate astea te vor ajuta sa depasesti usor conflictele si sa pastrezi mereu apa curata in vase curate ?
Vrei sa obtii mai multe de la viata? Vrei sa ai parte de o relatie cu prietenul/prietena mai buna? Vrei sa ai mai multi bani? Vrei sa ai un prieten sau o prietena in caz ca nu ai? Vrei sa gasesti un loc de munca bine platit? Vrei sa ai propria ta afacere? Vrei sa fii respectat? Vrei sa fii iubit? Vrei…Vrei…Vrei…?
Ce te tine pe loc?De ce nu obtii tot ceea ce vrei? Care crezi ca sunt motivele? Ti-ai pus vreodata aceste intrebari?
Un om care a avut mare influenta in viata mea, este vorba de doamna diriginta din liceu, ne-a spus la finalul clasei a XII-a urmatoarele cuvinte: „Dragii mei, va urez sa va gasiti locul potrivit, acolo unde ceea ce faceti voi conteaza, si sa gasiti persoana potrivita care sa va faca sa va treziti in fiecare dimineata cu zambetul pe buze si plin de entuziasm pentru a incepe o noua zi…”. Aceste cuvinte imi rasuna si acum in minte, si mi-au influentat viata. Sunt mult mai mult decat niste simple cuvinte…
Sa revenim la intrebarile noastre. Care crezi ca sunt motivele pentru care inca mai stai pe loc? Care crezi ca sunt motivele pentru care inca nu ai ce iti doresti, sau nu ai plecat pe drumul de avea ce iti doresti? O explicatie poti gasi in cuvintele de mai sus.
Ceea ce faci tu conteaza in jurul tau? Ai impact asupra oamenilor din jurul tau? Ai langa tine persoane care te fac sa zambesti in fiecare dimineata si care iti transmit entuziasm? Nu ai? Ce mai astepti? Nu esti in locul potrivit? Ce mai astepti? Sa te gaseasca el pe tine? Nu esti asa cum ai vrea tu sa fii? Viata ta nu e cum iti doresti? Ce mai astepti ?
Crezi ca cineva sau ceva te va schimba pe tine sau viata ta? Nu dragul/draga mea!!! Nu, nu si iarasi nu!
Vrei sa faci ceva? Fa! Vrei sa schimbi ceva? Schimba! Incepe schimbarea de la tine!
Vrei sa obtii ceva? Obtine! Incepe prin a face primul pas!
Vrei sa gasesti locul potrivit? Gaseste-l! Incepe prin a privi in interiorul tau!
Vrei sa gasesti persoana potrivita? Gaseste-o! Incepe prin a te uita cu detasare si fara prejudecati in jurul tau!
Nu te-ai lamurit inca ce te tine pe loc? Nu conteaza! Nu conteaza unde esti azi, daca vei actiona astfel incat sa ajungi acolo unde vrei maine.Nu conteaza daca azi esti in Iasi si actionezi astfel incat maine sa fii in Timisoara. Nu conteaza daca acum esti student si actionezi astfel incat maine sa fii un prosper om de afaceri. Nu conteaza daca azi esti elev si actionezi astfel incat maine sa fii scriitor. Nu conteaza unde esti azi….chiar nu conteaza….
Conteaza in schimb cum actionezi? Tu actionezi? Cum actionezi? Actionezi astfel incat sa ajungi acolo unde vrei sa fii maine? Daca da…Perfect! Daca nu…te invit sa-ti adresezi urmatoare intrebare: Care este scopul meu in viata? Daca nu stii raspunsul … citeste! Descopera-ti vocatia, o carte extraordinara scrisa de Pera, si apoi revina pe acest articol.
In final vreau sa citesti cu voce tare urmatoarele afirmatii:
1.VOI GASI LOCUL POTRIVIT, ACOLO UNDE CEEA CE FAC CONTEAZA, SI VOI GASI PERSOANA POTRIVITA CARE MA VA FACE IN FIECARE DIMINEATA SA MA TREZESC CU ZAMBETUL PE BUZE SI PLIN/A DE ENTUZIASM PENTRU O NOUA ZI.
2.NU CONTEAZA UNDE SUNT AZI, PENTRU CA ACTIONEZ ASTFEL INCAT SA AJUNG UNDE VREAU MAINE.
Sterge praful, daca trebuie, dar oare n-ar fi mai bine
Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,
Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,
Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?
Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp,
Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,
Muzica de ascultat si carti de citit,
Prieteni de iubit si viata de trait.
Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo afara,
Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,
O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie.
Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.
Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte
Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.
Iar cand va fi sa te duci (si va trebui sa te duci o data si-o data),
Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.
Aminteste-ti ca o casa devine un camin cand poti scrie “Te iubesc” pe mobila.
(Rose Milligan -”Dust if you must”)
Acum mai multi ani descopeream poezia aceasta. Desigur, impactul e diferit de la om la om, dar mie mi-a fost foarte tare impactul asta.
Inca ma mai preocupau mai mult aparentele. Asa primisem si educatia din partea parintilor mei, crescuti si ei in spiritul lui “ce-o sa zica lumea”…
Asa ca daca nu aveam timpul necesar sa-mi pregatesc casa chiar inventam grozave pretexte pentru a refuza vizitele prietenilor.
Daca nu aveam ceva care sa mi se para potrivit ca tinuta chiar inventam si mai grozave pretexte ca sa nu ies cu prietenii…
Daca nu mi se parea ca sunt destul de supla, nu mai mergeam la inot sau la mare… Ori la cursurile de dans…
Si tot asa.
Ei, poezia spune foarte bine ca vin niste ani… In care chiar nu te mai intereseaza toate astea.
Cu timpul, am inceput si eu sa inteleg de ce vedeam la mare femei care aveau deja burta si celulita. Voiau sa se bucure de soare, de apa, de plaja, fara sa renunte la placere doar pentru ca nu au nu stiu ce look.
De ce unele prietene raspundeau la mai toate invitatiile “gastii”, fara prea multe fasoane legate de “vai, cu ce sa ma imbrac?” Era mai important cum se simteau acolo, intre prieteni.
Despre casa… lectia cea mai mare mi-a dat-o o femeie din Iasi. Era prin ‘98-’99, eram o gasca de “nebuni” calatorind prin orase, facand tot felul de drumuri ca ne sa intalnim cu oameni “de suflet”, cum ziceam noi, invatand despre una si despre alta… Fara sa facem planuri prea clare de-acasa, am plecat – o masina cu cinci insi – catre Iasi, unde urma sa innoptam la “cineva”, la care urma sa ne indrume “altcineva”, pe care il putea contacta “altcineva”…. Contactele, si alea cam firave, n-au functionat cum am crezut, si ne-am trezit pe la 12 noaptea umbland prin oras dupa un loc, ceva, un hotel, ce o fi. Cand… la un moment dat ne suna “cineva” care ne da o adresa. Una pentru toti cinci. Ajungem pe o straduta, la un bloc. Acolo, o femeie slabuta, maruntica – o umbra. Si un baiat. Baiatul ei, elev de liceu. Casa ei – un apartament cu doua camere – vai de capul ei! Cat se poate de ingrijita, dar cu peretii mancati si o baie cam ”defecta”. Femeia traia intr-o saracie lucie. Ea cu probleme de auz, baiatul cu probleme de vedere. Dar cu niste inimi… In casa ei am petrecut doua nopti de neuitat. Din ce am putut am organizat in noaptea urmatoare o adevarata petrecere. Eram totusi cinci, fiecare a contribuit cu ceva, dar cel mai mult a contat sufletul. Am cantat si am ras si am povestit pana spre dimineata. Femeia asta ne-a primit la miezul noptii pe noi, niste necunoscuti, fara sa se uite ca nu are ce pune pe masa, ca nu are paturi sau cearsafuri sau macar mobila pe care sa stearga paful. Am tinut-o minte cu totii si am invatat enorm de la ea.
In primul rand:
- sa ne bucuram de ceea ce ne vine in cale, mai ales de neasteptat. In orice eveniment se afla si ceva bun – chiar daca nu se vede la prima, poate nici la a doua vedere
- se ne punem pe masa si ca podoaba a casei sufletul; sigur gasim in el bogatii (mai ales daca stim sa ne cultivam bucuriile si valorile)
- sa traim din plin de orice clipa, lasand formalitatile celor care au timp de asa ceva; cine alege sa se bucure, o face tot timpul, nu doar la ore fixe si in uniforma sau tinuta “potrivita”
- sa ne placem pe noi insine asa cum suntem, descoperindu-ne calitatile si lucrand cu ceea ce ni se pare ca e de “indreptat”, fara a depinde de aprecierea altora. Aici, o mica “mare” precizare: e de folos sa avem feed-back-uri, sa stim cum ne vad altii, dar sa nu depindem de asta. Important e sa ne sprijinim pe popria putere.
Apoi am mai invatat ca orice moment este important pentru noi insine. Pretios pentru noi insine. Viata, oricat de minunata ar fi ea alaturi de cineva, o traim noi insine. Noi alegem cum ne-o traim, cum ne-o facem. Si noi suntem cei care ne punem in fata bucurie sau amar. Si tot noi suntem cei care ne pretuim pe noi insine.
Reamintesc ce povesteam alta data: o situatie este. Punct. Noi o vedem buna sau rea.
Si atunci? Ce alegem? Sa slefuim un aspect, o aparenta, pana la luciul impecabilitatii, asteptand aprecierile unor eventuali “musafiri”, sau sa traim din plin acolo, afara, in lumina, asa cum ne dorim?
Poezia lui Rose Milligan a circulat pe internet destul de mult, prezentata ca apartinand unui autor necunoscut si insotita de comentarii – probabil ale uneia din primele persoane care, incantata fiiind de adevarul ei, a dat-o mai departe. Comentariile apartin unui autor necunoscut si sunt acestea:
” Nici nu pot sa va spun cat de multe ore, nenumarate, mi-am petrecut FACAND CURATENIE!
Obisnuiam sa petrec 8-12 ore pe zi IN FIECARE weekend, ca sa ma asigur ca totul este perfect – “in caz ca vine cineva”. Apoi mi-am dat seama intr-o buna zi ca nimeni nu mai avea sa vina… Erau cu totii afara, traindu-si viata si distrandu-se! Acum, cand vin oameni la mine in vizita, nu simt deloc nevoia sa justific “starea” in care se prezinta casa mea. Ei sunt mult mai interesati sa afle ce am mai facut pe cand eram plecat, traindu-mi viata si distrandu-ma. Daca inca nu v-ati dat seama, va rog sa fiti atenti la acest sfat: Viata e scurta. Bucurati-va din plin de ea!”
Asa este. Viata merita traita din plin in fiecare clipa si mai ales cu bucurie!
Tu esti arhitectul vietii tale, puterea si succesul sta in mainile tale!!!
Astazi vorbim despre nevoile tale, despre ce simti si traiesti.
Te regasesti?
“Vreau sa fiu altfel decat restul, vreau sa am succes, vreau sa cuceresc lumea!!”
Povestea saptamanii:
Un tanar care esuase de cateva ori in profesie si tocmai suferise un insucces, elabora delirant sentimentul de a esua. El ar fi vrut sa se revolte impotriva societatii, dar nu avea destula incredere in sine si nu avea nici sustinere din partea familiei, care credea ca el vrea neaparat sa fie “mai bun” si tintea “prea sus”; ar fi trebuit sa paseasca pe urmele tatalui si sa ramana la tara! Astfel el facea eforturi deosebit de ambitioase pentru a reusi, pentru a le arata celorlalti ca se poate si asta era cauza durerii insucceselor sale, si parea sa dea dreptate familiei. Mesajele sale sunau cam asa:
Sunt un ratat!
Am esuat!
Sentimentul de inferioritate, de esec il sfasaia.
Bagajul familial nu l-a ajutat, prejudecatile parintilor i-au otravit decolarea si i-au calcat in picioare stima de sine. Daca noi n-am reusit, tu te crezi mai bun? Ce-i rau in munca de la tara? De ce vrei sa fi altfel decat restul? Tintesti prea sus, de asta cazi!
Proiectiile familei asupra tanarului nostru i-ai ingradit libertatea exprimarii de sine si i-au sabotat viata. Urmarit de credintele si vorbele grele ale acestora esua in tot ce intreprindea. Cata amaraciune si frustrare..
Ce sfat i-ai da?
Tu cum ai proceda in situatia de fata?
Te-ai intalnit cu o astfel de experienta?
Si acum, hai sa vedem ce ganduri si sentimente te incearca:
Imaturitate afectiva – dependenta interpersonala, nevoia de ceilalti, suport si ajutor in activitati si decizii cotidiene?
Cauti sa fii confirmat, incurajat, ghidat ca sa-ti pastrezi stima de sine la un nivel de bun simt si sa nu-ti dereglezi sistemul bio-psiho-mental.
Nu te angajezi in nimic grandios, nu parasesti zona de confort si nici casa parinteasca? Ce esti fraier, doar au ceilalti grija de destinul tau, nu-i asa? Ai grija sa nu implinesti 40 de ani in casa parintilor ca te-ai ars… ti-ai ratat cariera de om matur si responsabil.
Stari conflictuale frecvente? Stres? Frustrare? Boli fizice? Lipsa vitalitatii?
Cum te raportezi la ceilalti, la lume?
Cum te evaluezi?
Iti place ce vezi, ce traiesti?
Ce ganduri te incearca?
Obiceiuri sanatoase sau nocive?
Echilibrat sau disociat?
Esti satisfacut de viata ta sexuala, alimentara?
Esti multumit de viata ta sociala, interpersonala?
Esti fericit cu intimitatea corporala? Iti iubesti corpul?
Petreci timp cu tine insuti? Te ocupi in fiecare zi de sufletul tau?
Iesi in lume? Ai parte de o viata sociala activa?
Esti evaluat pozitiv, stimulat, valorizat, ti se intretine stima de sine si increderea in sine de ceea ce faci?
Te simti ascultat, inteles, acceptat, in intimitate?
Te simti iubit?
Iubesti?
Simti nevoia sa-i controlezi si sa-i manipulezi pe ceilalti, sa detii controlul?
Nevoia de ordine e prezenta in viata ta?( fizic, temporal, in relatiile interpersonale)
Actionezi, planifici, traiesti in viata?
Esti consecvent, satisfacut, multumit?
Te respecti, te pretuiesti?
sau
Te supui celorlalti, ritmurilor vietii, ramai pasiv?
Depresiv?
Suspicios?
Critic?
Agresiv?
Te simti inferior altora?
Nedemn de stima?
Incapabil?
Victima, nevinovat, acuzat pe nedrept, neinteles?
Demn de compatimire?
Simti invidie si dispret fata de cei care reusesc?
Intelegi deformat informatia primita?
Nu judeci situatia cu discernamant?
Esti sclavul emotiilor?
Deficiente in autocontrolul emotiilor?
Deficiente in verbalizarea ideilor, a mesajelor de transmis, a trairilor afective?
Nu uita niciodata de tine, fiindca cu tine incepe viata, fara tine lumea nu ar avea acelasi gust, aceeasi frumusete.
Calatoria incepe cu tine, astept sa-mi spui ce nevoi ai ca sa putem stabili un program de dezvoltare personala pe 2010.
Vrei sa avansezi, sa progresezi, sa-ti regasesti siguranta si încrederea în fortele proprii, sa initiezi si sa începi proiecte noi, sa lupti si sa crezi ca visele tale vor deveni realitate?
Daca ai raspuns afirmativ la doua cuvinte dintre cele enumerate mai sus, ai parcurs deja mai multe de jumate din drumul spre succes. Constientizarea e primul pas în rezolvarea oricarei probleme. Pasul urmator fiind ACTIUNEA. Asa ca, începe acest an cu o schimbare în viata ta, motiveaza-te si actioneaza.
Traim într-o continua schimbare, într-o lume în care doar cei puternici, doar cei mai buni supravietuiesc. Astazi nu e suficient sa termini o facultate, sau sa ai cele mai bune rezultate scolare, e necesar sa fii bun macar într-un singur domeniu, sa excelezi în acesta, sa ai încredere în fortele tale la fel ca în aerul pe care-l respiri.
Vine un moment în care nu o sa mai fie nevoie de tehnici, de carti, de seminare, de planuri, în schimb va aparea nevoia de a aborda problema. Pur si simplu trebuie sa actionezi si sa treci la treaba. Foloseste-ti mintea si trupul pentru a face schimbarile acum, astazi!
Si pentru ca acest lucru sa se întâmple e nevoie sa-ti formezi o personalitate puternica, cu o stima si încredere în tine crescute, cu speranta si curajul ca munca ta va fi rasplatita.
Si daca îti doresti cu adevarat aceasta schimbare, nu te încurca cu bagaje inutile cum ar fi îndoiala, alunga-ti gândurile negative si nu te împiedica în «daca » si « dar ».
Doreste-ti cu adevarat ceea ce-ti doresti, crezi în puterea ta, mobilizeaza-ti toata energia si concentreaza-ti întreaga minte în acest scop.
Simplul fapt ca îti pui întrebarea : « Cum sa actionez ? » îti diminueaza vointa si îti permite sa traiesti viitorul într-o maniera modificata, sa proiectezi dorinta actuala într-un viitor posibil si realizabil.
Începe prin a-ti alege scopuri pe termen scurt.
- Fixeaza-ti prioritati potrivit unui program cum ar fi de exemplu : luni, între orele…am o anumita activitate, apoi între alte ore, alta ocupatie care e prioritara pentru a-mi atinge scopul, si tot asa în fiecare zi macar o ora munceste pentru ceea ce-ti doresti.
- Ordoneaza-ti obiectivele în functie de posibilitatile si nevoile tale. Creeaza-ti anumite ritualuri care sa te ajute sa fii atent la ziua respectiva. Aceste ritualuri te vor ajuta sa faci ceva mereu si sa fii atent la ceea ce faci. De exemplu: dimineata 15 minute sport, o cugetare în liniste în fata unei bauturi calde, sau tinerea unui jurnal, duminica luam prânzul în familie…etc.
Continua apoi cu obiective pe termen mai lung. Iar acum, daca ti-ai fixat un scop ambitios, fragmenteaza-l în mini-obiective, astfel vei evita sa te simti coplesit sau strivit de importanta sarcinii si sa abandonezi totul.
Tine minte ca, o maioneza se taie daca amesteci de la început galbenusul de ou cu tot uleiul, în schimb, daca torni tot uleiul treptat, ai toate sansele sa reusesti.
Si asta pentru ca e mai usor sa rezolvi o problema pe etape, începând de la ce e mai simplu pentru a ajunge la ce e mai complex. Fiecare realizare actioneaza ca un imbold pentru a merge mai departe si a ajunge la rezultatul final.
Trebuie sa devii afirmativ si vei face cel mai important pas înainte spre schimbare si încredere.
Fii precis în tot ceea ce faci. Adica concentreaza-te asupra unui singur lucru la un anumit moment si acorda-i întreaga atentie. Daca te-ai pus sa citesti, pai citeste nu sta cu nasul în televizor si cu urechea la telefon. Lasa deoparte toate lucrurile care te framânta sau te îngrijoreaza.
Sunt multi care tânjesc, în timp ce se afla la serviciu, dupa timpul liber petrecut acasa, si când sunt acasa, si se “relaxeaza” îsi fac griji în legatura cu problemele profesionale. Opreste-te! Priveste în jurul tau, observa ce vreme e afara, relaxeaza-te doua minute si actioneaza pentru ceea ce ti-ai propus.
Astazi e ziua potrivita!
Acum e momentul sa începi! Nu e moment mai bun în care sa te apuci sa te ocupi de schimbarile importante pe care vrei sa le faci în viata ta.
Începe de astazi si nu astepta recompense imediate. Nu te astepta sa vezi rezultatele imediat. Educa-ti inteligenta emotionala, asteapta, pentru ca mai curând decât te astepti o sa culegi roadele.
Concentreaza-te pe actiunile de astazi. Ce faci astazi? Ce încerci sa fii astazi? Raspunde pe o foaie de hârtie la aceste întrebari.
John Lennon spunea ca viata e ceea ce ti se întâmpla în timp ce esti ocupat sa faci alte planuri.
Nu lasa ani din viata ta sa treaca fara sa te bucuri din plin de fiecare clipa.
La inceput de an, facem o trecere spre un nou inceput.
Chiar daca in calendar apare doar o noapte intre ani, mintea noastra se foloseste de acest prag pentru a evalua si pentru a planui. Pentru a pune un nou inceput.
Ne putem folosi de acest obicei ca sa ne facem noi insine o trecere cat mai “eficienta”.
Ne putem folosi de acest “prag” de doua-trei zile, ca sa ne facem un soi de trambulina, nu doar o lista.
Nu e de ajuns sa-ti pui niste dorinte. E nevoie sa stii ce vrei, sa iti sustii cu toate fortele visele si mai ales sa traiesti in CA-SI-CUM, asa cum am aratat in articolul precedent.
In acest prag, sunt doua parti:
- ce a fost
si
- ce va fi
Trecerea se face in mod foarte “practic”, construindu-ne o punte si creand energia propulsarii in anul ce vine. E desigur doar un joc, dar e un joc foarte creativ…
Intai, luam din ce a fost doar ce ne foloseste. Lasam in urma, ca pe un balast, ceea ce nu ne ajuta sa inaintam:
- ezitarile, nereusitele/infrangerile, abandonarile, tot ce ne-a facut sa avem pareri de rau, remuscari, regrete. Din astea luam ceea ce este bun: un alt mod de a incerca, inchiderea unui drum nepotrivit, renuntarea la relatii in care nu ne simtim bine, la obiceiuri care ne limiteaza/micsoreaza/distrug etc.
Orice nereusita are in ea cel putin un lucru bun: stim cum sa nu si incercam altfel sau altceva.
Privind la ce a fost, ne culegem semintele de putere pentru ce va fi.
Apoi insamantam. Punem un nou inceput. Fie ca vom da drumul unor proiecte noi – poate ne asteapta o noua treapta de studiu sau o schimbare de relatii – fie ca abia acum ne gandim sa construim pentru noi insine ceva. Orice va fi, se cere hranit cu dorinta noastra de realizare.
Asa ca atunci cand faceti un nou inceput, oricare ar fi el si oricand – putem sa ne cream oricand momentul de inceput ( cu conditia sa nu ramanem doar la acesta, sa facem si pasii mai departe) faceti-va:
- o lista clara cu obiective; ce vreti sa realizati in acest an (scrieti tot ce va vine in minte, fara a va gandi daca “se poate/nu se poate”- e vorba de ce vreti)
- o privire in viitor, traind cu toata fiinta voastra senzatiile implinirii fiecarui obiectiv
- schite pentru pasii de urmat, daca exista obiective care se pot “aseza” in pasi – si cam toate sunt asa (scrieti cat mai multe detalii, o sa fiti uimit de cat de creativi sunteti)
- “rezerva de neprevazut” (“si daca nu reusesc, ce voi face?”) cu scenariul de rezerva, care poate fi acum, la inceput, fie si “doar” imaginea in care voi incercati din nou
- declansarea starii de CA-SI-CUM, in care deja va simtiti ca si cum ati fi atins obiectivul
Ca sa fie mai frumos, mai viu si mai incarcat cu puterea voastra personala, puteti face un foc – fie si simbolic, folosind bete de chibrit sau chiar artificii – in care ardeti pe de o parte “balastul” trecutului, lucrurile de care vreti sa scapati (eu am ars bete de chibrit simbolizand dificultatea pe care inca o mai resimt cand fac lucruri care nu ma prea pasioneaza, obiceiul amanarii, obiceiul de a manca multe dulciuri) si pe de alta parte sa “luminati” viitorul, cu viziunea vie a celor ce se vor implini (aici mi-am pus un articol care va castiga un concurs, renovarea baii, o vacanta in muntii nostri).
Tot ce puneti aici, pe “trecere” se hraneste cu dragoste. Si ceea ce lasati in urma – sunt parti din noi, moduri de a fi pe care le lasam, caci nu ne mai slujesc, si nu ne mai legam de ele nici macar prin regret si condamnare – si mai ales ceea ce veti construi. Iubiti-va planurile, visele, viziunile. Incarcati-le de puterea voastra de a crede in ele si mai ales in voi.
Foarte importanta este, in ce priveste croirea planului de viitor, “vederea”. Vizualizarea, cum i se mai zice. Acel mod de a te vedea pe tine in CA-SI-CUM.
Nu e doar un joc, desi pare…
Am descoperit puterea lui acum zece ani, cand, intr-o vara, am raspuns unui “ce-ar fi?” aruncat asa, intr-o doara, cu WHY NOT?
Asa mi-a iesit pe gura, fara sa gandesc, si am avut clar in fata ochilor imaginea mea calatorind cu viteza prin desert. In anul acela, fara sa fi avut macar idee cum si ce, am fost in Egipt. Prima aventura, din care am invatat posibilul…
Construiti-va din inceputul de an o trecere, o punte. Vedeti clar ce vreti si puneti-va “la bataie” si viziunea si toate cele invatate pana acum din ce a fost. Credeti in voi si veti vedea ce va fi…
In cadrul rubricii “Provocari matinale” pe care o realizez pe TVR3, la emisiunea “Buna dimineata, Banat!” in fiecare vineri dimineata, am avut o multime de invitati care ne provoaca sa fim noi insine.
Astazi va aduc in atentie o rubrica din care veti afla ce este creativitatea si o veti cunoaste pe una dintre autoarele dragi voua de pe acest site, Florina Nicola. Vizionare placuta!
Provocari matinale cu: Simona Hupov si Florina Nicola
Written by Mihaela Gheorghe on December 13th, 2009
Un vechi proverb chinezesc spune:
Un zambet nu costa nimic, dar ofera imens celor ce-l dau ori il primesc.
Zambetul aduce lumina si frumusete chipului ce-l poarta. El dureaza uneori o clipa, dar amintirea lui dainuie pentru totdeauna.
Un zambet aduce fericire, bunavointa, este cuvantul nerostit al prieteniei.
El aduce odihna celor obositi, veselie celor descurajati o raza de soare celor tristi.
Dar … Zambetul nu poate fi cumparat, cersit, imprumutat sau furat.
Unii oameni sunt prea obositi ca sa va daruiasca un zambet….
Daruiti-le voi unul, pentru ca nimeni nu are mai mare nevoie de un zambet decat acela care nu-l mai poate darui.
Zambetul nu e “doar” o simpla manifestare a unor emotii sau stari de placere, incantare, bucurie, ori o “formula” de contact care ajuta mult in comunicare.
Este mult mai mult. L-as include in randul instrumentelor “magice”.
Pentru ca:
Ofera o mult mai buna imagine de sine. Da, pe care ne-o putem fie gasi, cand ea exista si am uitat sa o observam (ce bine ne simtim cand ne surprindem cumva intr-o oglinda pe cand facem ceva ce ne place si zambim!), fie o putem reface, reconstrui, plecand de la a ne zambi noua insine de cate ori avem ocazia sa ne privim in oglinda.
Rezultatul este minunat si a fost studiat de diverse institute medicale, aratandu-se cum se imbunatatesc functiile vitale stimulate prin zambet si ce efect are in inlaturarea stresului si a urmarilor acestuia.
Imi amintesc aici de celebra actrita Dina Cocea, care isi incepea ziua cu un sfert de ora de zambit in fata oglinzii. A fost pe scena ani multi, o adevarata regina, o femeie frumoasa din toate punctele de vedere.
Zambetul de dimineata… Asta deschide mult fata, mintea, inima, da vitalitate si tonus fizic si moral in cateva minute. O alta “zisa” zice: “Cea mai frumoasa podoaba/ cel mai fumos fard pe chipul unei femei este zambetul.” (Valabil dealtfel si in cazul barbatilor.)
Apoi zambetul este un ingredient grozav in comunicare. In orice fel. De la cea intre prieteni si cunoscuti pana la cea in care jucam un rol. Un leader are un rol in care zambetul ii aduce mult din atentia si dorinta de colaborare deschisa a celor din jur.
Desigur, nu ma refer la zambetul formal, rece, care “crapa” la prima diferenta de opinie ori pe masura ce se intra in subiect. La o persoana “antrenata” in a zambi din tot sufletul, se vede si se simte autenticitatea. Este o persoana care emana siguranta de sine, echilibru, forta, pe care te poti bizui si pe care o recunosti ca leader.
Acestea insa le stiti deja. Ma voi opri mai mult asupra aspectelor curative ale zambetului. Poate si acestea va sunt cunoscute. M-as bucura sa fie asa.
Zambetul este una din primele masuri in “caz de urgenta”. O situatie care produce panica va fi repede detensionata cu un zambet.
Imi amintesc de cazul in care eram tanara invatatoare si in pauza un copil s-a accidentat. A cazut in barba si si-a taiat pielea si carnea destul de tare. Curgea sange si colega mea, mult mai in varsta, s-a panicat. Eu, care lesinam cand mi se lua sange, in cazul asta am ales rapid sa ma ocup de copil. L-am luat in brate si i-am citit mirarea, socul, mai mare ca durerea. I-am simtit ochii agatati de ai mei. I-am zambit, si am vazut cum s-a destins. Parca incerca si el sa zambeasca. Am vazut-o pe colega mea, se uita si ea si cand ne-a vazut zambind pe amandoi s-a calmat instant. S-a redresat imediat si a trecut la actiune. Eu am pus repede o fasa, ea a chemat asistenta si in doua minute totul era “sub control”. Zambetul are chiar efect de instrument magic…
In stransa legatura cu aspectul emotional, zambetul vindeca. Si suflet si trup.
In traditia taoista exista ceea se numeste “surasul interior”. Prin acesta suradem in interiorul corpului nostru tuturor celulelor din oase, tesuturi, organe, sange, de peste tot… punand mult accent pe organele principale – in aceeasi traditie, acestea sunt plamanii, inima, ficatul, splina si rinichii. Despre cum se face, tehnic, gasiti multe articole pe internet, dar important e sa gastiti in voi placerea si motivatia de a face acest lucru. Practic, in orice, absolut IN ORICE FACETI, INTENTIA CONTEAZA. Daca nu stiti o tehnica de la A la Z, dar intentia voastra e sa faceti acest zambet “pe dinauntru” veti afla de la corpul vostru insusi cum sa faceti ce-si doreste.
Mie imi place sa fac asa: In pozitie relaxata, de obicei stand turceste, cu spatele drept – poate fi rezemat de ceva – inchid ochii si privesc “locul meu preferat de meditatie”: pe malul unui lac, privind soarele cum straluceste peste apa de sus, de peste varful muntelui aflat pe malul celalalt. Soarele puternic ma incalzeste si lumina lui intra in cap si ma umple de stralucire. Capul tot e luminat. Surad, ma simt mine, mi-e cald si placut… Imi cobor lumina mai jos, prin gat, pana in piept. Acolo, in miezul pieptului, ea creste, luminand tot, si imi simt grozav de bine starea de… bine. Surad. Si “pe dinafara” si “pe dinauntru”. Surasul asta imi umple, cu starea de bine si cu lumina, inima. Apoi plamanii. Apoi “plec” in jos, pe traiectul digestiv, si zambesc ficatului, splinei, stomacului, pancreasului, rinichilor, vezicii urinare… Incet, “umblu” peste tot si zambesc. Si oaselor, si ligamentelor, si muschilor. A… sa nu uit. Acolo, in cap, zambesc ochilor!
Zambetul hraneste tot corpul cu stare de bine. Sistemul imunitar isi mareste puterea, organele sunt relaxate si hranite cu energie. Insasi simplul principiu de care vorbeam data trecuta “unde este atentia, acolo este energia” face ca atentia acordata corpului nostru sa il faca mai puternic, mai suplu, mai tanar, mai frumos.
De fapt, da, si ca “tratament cosmetic”, zambetul este infailibil, iar maestri practicilor orientale sunt recunoscuti ca fiind dintre cei care isi pastreaza chipul tanar.
La inceptul unei zile, zambiti. Zambiti-va si veti gasi in timp ce zambiti multe motive pentru care “viata e frumoasa”. Chiar daca aveti teza la mate sau un examen. Sau un interviu. Sau o alta proba. Sau, de ce nu, o intalnire. Aaaa, da! mai ales pentru asta sa zambiti!
Veti vedea cum zambetul va va aduna cumva pe voi in voi insiva, ca pe un manunchi de fibre de putere, si veti intampina altfel ceea ca va va aduce ziua.
Iar noaptea, inainte de culcare, faceti surasul interior. Veti vedea cum va va fi somnul, chiar daca aveti doar putine ore la dispozitie.
Bucurati-va de frumusetea zambetului vostru, pe care sa o oferiti tuturor, inclusiv voua, si veti vedea cum se schimba multe in viata voastra!
“Cea mai mare problema pe care o avem nu e sa învatam ceva nou, ci sa ne dezvatam de obiceiurile care ne stau în cale’’.
„Sadeste un gând, culege o actiune. Sadeste o actitune culege un obicei. Sadeste un obicei, culege un caracter. Sadeste un caracter, culege un destin.” Stephen Covey
Acel lucru pe care îl facem cu perseverenta devine mai usor de facut. Nu pentru ca natura acelui lucru s-a schimbat, ci pentru ca puterea noastra de a face acel lucru a crescut.
Suntem ceea ce facem în mod repetat. Asadar, excelenta nu e rezultatul unei actiuni, ci al unui obicei.
Cele 4 tipuri de energie:
Energia fizica alimentând focul
Energia fizica reprezinta cantitatea de energie de care dispunem. Fara ea nu putem face nimic si toate celelalte tipuri de energii se bazeaza pe ea. Energia fizica o dobândesti prin:
• Nutritie
• Sport
• Relaxarea din timpul zilei
• Somnul de noapte
Energia emotionala transformând amenintarea în provocare.
Energia emotionala reprezinta calitatea energiei noastre. Poate fi negativa sau pozitiva. Multi oameni traiesc într-o stare permanenta de stres emotional, cu garda sus, pregatiti de conflict si nu realizeaza ca atunci când nu esti în regula cu propriile emotii îti subminezi grav performanta.
Energia mentala: concentrare si optimism realist
Sa poti sa te gândesti concentrat doar la un lucru pentru o perioada de timp, asta e cea mai pretioasa resursa a creierului. Puterea de concentrare. De acum încolo, când citesti, nu faci nimic altceva. Când faci sport, nu faci nimic altceva. Când lucrezi, închizi tot. De fiecare data când faci multitasking te tâlharesti singur. Pentru ca în loc sa faci la calitatea maxima un lucru, acea calitate se distribuie în toate celelalte lucruri pe care le faci; deci rezulta calitatea mai slaba la toate.
Energia spirituala: pentru cel care are DE CE sa traiasca
Ceea ce faci conteaza pentru tine. Compara succesul cu tine. „Nu te uita la capra vecinului, caci vei tinde sa te consideri mai prejos decât el, iar o astfel de atitudine îti va afecta puterea de concentrare. Tu esti tu, el este el, nu concurezi decât cu tine însuti si pentru idealurile tale!” De ce nu sunt rezultate?
Toti avem 168 de ore într-o saptamâna. Si sunt atâtea de facut!
Exista o singura cale de a obtine succesul pe care ti-l doresti, ca o lovitura decisiva, ca o voce, ca un ecou care-ti spune incontinuu “ Treci la treaba!”
Va veni un moment in viata ta in care nu vei mai avea nevoie de tehnici, de seminarii, de carti sau de planuri, va aparea nevoia disperata de a aborda problema, de a actiona.
Pur si simplu trebuie sa treci la treaba!
Conecteaza-ti trupul la activitatea continua de schimbare, fara amanare, doar treci la treaba!
Care sunt obstacolele?
Ce te impiedica sa treci la treaba?
1.Nu ai timp? – justificari
2.Nu ai energie? – lenea, evitarea iesirii din zona de confort
3.Nu acum…maine, sau luni, sau de la 1, sau de luna viitoare, sau poate de la anul – amanarea
4.Ce vor crede oamenii? – lipsa de incredere in sine, parerea celorlalti e importanta
5.Ce se intampla daca nu reusesc? – teama de esec!
6.Nu am resurse! – proasta convingere ca fara bani nu poti face nimic
7.Teama – mi-ar placea dar…
Scuze, scuze si iar scuze…lista poate continua dupa cum vrei tu!
Prietene, acum in viata ta e nevoie de mai mult, e nevoie de actiune. In ziua de astazi nimic nu mai e sigur. Inainte, dupa terminarea facultatii iti gaseai un loc de munca stabil si sigur, care iti aducea un venit fix si pe care puteai sa il pastrezi lejer pana la pensie.
Acum insa, doar cei buni in domeniul lor de activitate vor reusi!
Acum doar cei ce actioneaza, doar aceia care vor cu adevarat sa faca ceva cu viata lor, doar cei care muncesc in fiecare zi pentru visele lor, doar acestia vor fi de neinvins.
Pe masura ce incepi sa te misti, dezvolti mai multa energie si incepi sa actionezi!
Nu vei putea insa actiona daca vei sta prabusit intr-un scaun sau vei adopta o pozitie corporala nepotrivita. Te-ai simtit vreodata bine in timp ce mergeai cu capul aplecat in jos si cu mainile in buzunare?
Sunt convinsa ca aceste posturi nu te fac sa te simti bine, nu-ti dau energie pentru actiune. Te provoc acum la un exercitiu de constientizare a acestei posturi:
Ridica-te in picioare!
Hai, sus!
1.Mergi prin camera si in timp ce mergi, inclina-ti pozitia corpului, apleaca-ti capul si privirea spre podea, intristeaza-ti fata, mergi cocosat si cu picioarele incrucisate, si ca sa fie si mai chinuitor, intinde si mana, ca si cum ai fi un umil cersetor.
2.Acum indreapta-te!
3.Tinteste privirea cat mai sus, ca si cum te-ai uita in ceafa cuiva din fata ta, scoate-ti burta inainte, zambeste, flutura-ti mainile pe langa corp si bucura-te de starea asta de bine.
Vei observa ce mult conteaza pozitia noastra corporala in influentarea starilor noastre mentale.
Pune asadar energie in tot ceea ce faci, si asuma-ti o stare de tip: “nimic nu ma va opri!”
Sa repetam, si sa vedem ce poti face daca: “nu ai timp”
-oamenii creativi, inteligenti nu au niciodata destul timp. E un adevar, accepta-l si nu te plange.
Ce? Credeai ca te invat cum sa faci sa ai timp suficient?
Habar nu am de asta!
Eu stiu insa sa te fac sa obtii rezultatele pe care le doresti. Taie legatura dintre timp si rezultate!
Pentru rezultate excelente ai nevoie doar de timp sa te concentrezi.
-fa-ti o agenda in care sa treci toate activitatile pe care vrei sa le faci in fiecare zi; scrie in dreptul fiecareia prioritatea pentru ziua respectiva si nu te culca pana nu bifezi toate activitatile pe care ti le-ai propus;
-trezeste-te dimineata cu jumatate de ora mai devreme, de trei ori pe saptamana;
-priveste la televizor jumatate din timpul pe care il petreceai pana acum;
-redu la jumate timpul pe care il petreci prin oras, timpul in care socializezi, atat la scoala, la serviciu cat si pe messenger.
Foloseste-ti timpul doar pentru lucrurile pe care ti le doresti cu adevarat si de care ai nevoie.
Nu ai energie?
-Ce ar fi sa consideri ca schimbarea pe care o vrei este un lucru esential in viata ta?!
-Tine minte ca atunci cand incepi sa te plangi iti epuizezi fortele, dar cand actionezi te entuziasmezi si progresezi. Pasiunea si entuziasmul vor fi generatoarele tale de energie.
Nu acum!
-Iar te pacalesti singur? Daca nu acum, atunci cand? Cu cat amani ceva mai mult, cu atat iti va fi mai greu sa te apuci de lucrul respectiv!.
-Astazi e ziua in care sa incepi schimbarea pe care o vrei!
Ce vor crede oamenii?
-Ce-ti pasa ce zic ceilalti? Fii tu, natural, ai incredere in tine si nu cauta in ceilalti aprobari si confirmari inutile. Tu stii ce e mai bine pentru tine!
-Fa doar ceea ce ai tu de facut!
-Nu-ti cobora viata la nivelul altora. Pastreaza-ti inocenta si naturaletea.
Ce se intampla daca nu reusesc?
-Din orice pierdere avem de castigat ceva.
-Imbratiseaza esecul si considera-l un progres fara de care nu puteai evolua. Ai mai invatat ceva, o experienta care cu siguranta mai devreme sau mai tarziu iti va fi de folos.
Nu am resurse
-Nu ai bani? Fa te rog diferenta dintre a avea resurse si a fi plin de resurse.
-Gaseste o cale pentru a realiza ceea ce-ti doresti. Nu astepta recompense imediate, munceste continuu, spera si vei vedea si roadele cum apar.
Teama
-“Mi-ar placea, dar…” – schimba propozitia asta cu “Mi-ar placea si voi incerca!”
-Daca nu incerci nu iti vei invinge niciodata teama!
Scoate orice justificare negativa din mintea, incarca-te cu sugestii pozitive si da-i creierului tau ceea ce are nevoie pentru a actiona, ACUM!
Spune-mi: Ce ai de gand sa faci pentru tine si pentru viitorul tau?
In asteptarea raspunsului tau, iti doresc o actiune cat mai rapida
In ultimul timp se vorbeste tot mai mult despre comunicare, despre faptul ca inainte de a comunica trebuie sa asculti, despre limbaj verbal si non verbal, despre claritate in exprimare, despre curajul de a spune ce “te doare”.
Este foarte usor sa teoretizezi toate acestea si sa spui ca trebuie sa stii cum sa comunici, trebuie sa stii ce e acela limbaj nonverbal, trebuie sa-l asculti pe celalalt, trebuie, trebuie, trebuie…, dar la partea dinaintea acestui trebuie, nu se prea gandeste nimeni. Cum sa ajungi sa stii toate acestea, cum sa le cunosti… ca doar nu ne-am nascut toti invatati?
Nu ne-am nascut invatati, dar suntem capabili sa asimilam informatii inca din prima clipa de viata, asa ca trebuie sa profitam de acest lucru .
Copilul...
Copilul mic invata sa bea, sa vada, sa articuleze sunete, sa inghita mancarea solida, sa isi foloseasca corpul pentru miscare, sa spuna cuvinte, sa se strambe. In urmatorii ani invata sa vorbeasca, sa foloseasca creioanele, calculatorul, hartia, sa scrie si sa citeasca. Tanarul nostru creste si interactioneaza cu cei din jur, termina liceul si facultatea si… isi incepe viata pe cont propriu.
Tanarul…
In aceasta faza isi da seama ca ar putea sa imbunatateasca ceva, ca ar putea sa inceapa sa se dezvolte personal, sa invete tot ce nu a invatat pana acum… pentru ca nu a fost informat ca se poate. Incepe sa participe la cursuri de comunicare, de dezvoltare personala, de negocieri.
Ajunge adult si se gandeste: ” Vai ce bine era daca stiam de tanar ce inseamna limbajul corpului, poate imi dadeam seama daca o fata ma place sau nu!” sau “Vai ce bine era daca stiam de mica ce este negocierea si cum sa folosesc tot ce stiu acum. Poate puteam sa o conving pe mama sa ma lase la intalnire cu o ora mai mult!”
Cine este vinovat pentru aceasta situatie? Ar trebui sa cautam vinovati sau ar trebui sa cautam solutii, in asa fel incat copiii de azi sa nu se confrunte cu astfel de situatii si sa stie sa se exprime mai bine decat am facut-o noi la varsta lor?
Exista mii de seminarii de dezvoltare personala pentru adulti, exista sute de cursuri de negociere pentru “managerii de top”, exista excursii de teambuliding pentru angajati, dar nu exista astfel de activitati pentru adolescenti si tinerii pana in 18 ani. De ce?
Nu au bani sa platesca trainerul, nu sunt interesati, nu vor intelege nimic din ce se preda sau de ce? Toate aceste motive sunt false motive. Nu exista motiv pentru care sa nu poti tine un seminar pentru tineri, dar intr-adevar nu e usor.
Solutia…
Eu consider ca un adult orientat si capabil sa isi traiasca viata la maxim, relationand foarte bine cu cei din jur si fiind inconjurat de succes in dragoste si in afaceri este acela care si-a pornit educatia si dezvoltarea personala inca din copilarie. Aici intervine deschiderea parintelui si ce trebuie sa faca acesta pentru a-si ajuta copilul, dar despre asta intr-un articol viitor. Pana atunci… am luat o decizie!
Din acest motiv am luat hotararea de a sustine un seminar de initiere in comunicare dedicat tinerilor intre 9 si 14 ani. Seminarul este inspirat si de faptul ca am aflat din discutiile avute cu tinerii invitati in emisiunile mele radio si TV, ca ei isi doresc astfel de seminarii, unde sa invete altceva, in alt mod decat la scoala.
Tinand cont de toate regulile unui seminar de dezvoltare personala pentru adulti, dar structurat prin imbinarea jocurilor cu momentele interactive si cu minutele de teorie, seminarul vrea sa aduca in atentia tinerilor primele notiuni de limbaj verbal si nonverbal si interrelationare necesare unei comunicari eficiente.
Participarea la acest seminar va imbunatati capacitatea cursantului de a se exprima in discutiile cu parintii, profesorii si prietenii de varsta lui si ii va arata noi metode de interactiune pozitiva cu colegii.
Va fi alaturi de mine in acest demers Florina Nicola, psiholog. Ea va face de-a lungul seminarului o evaluare a fiecarui participant in parte, evaluare ce o va primi cursantul, alaturi de suportul de curs.
Daca aveti prieteni, copii sau cunoscuti de aceasta varsta, ii asteptam cu drag la seminar. Acesta va avea loc in zilele de 12-13 decembrie, in Timisoara la Scoala generala Nr. 19. Pretul seminarului este de 150 RON si programul seminarului il puteti consulta aici. Detalii si inscrieri la telefon: 0788.674.907 sau pe tualegi.net
Written by Mihaela Gheorghe on November 29th, 2009
Spuneam in articolul precedent despre lupul pe care il hranim. In poveste bunicul asa raspunde copilului, ca va capata putere lupul pe care alegem sa-l hranim.
Despre alegere… E enorm de spus, foarte putin si “foarte efectiv” de facut. Privind la cele facute constient, alegerile par putine. Dar de fapt, mereu alegem. De cele mai multe ori alegem in mod inconstient. De la a urma zilnic aceleasi trasee pana la modul de vorbi, a ne misca, a ne petrece timpul unei zile, a vedea partea buna sau mai putin buna a lucrurilor etc. Incet-incet, invatand de mici copii cum sa ne purtam in lume, alegem anumite tipare de comportament, de gandire, de reactie. Sunem rodul alegerilor noastre, indiferent de situatie. Cand ne dam seama de asta, putem in sfarsit sa schimbam… Pentru ca toti ne dorim sa schimbam ceva. La orice varsta. Si fiindca dupa cum poate deja stiti, singurul lucru stabil in viata e schimbarea…
Iar incotro schimbam tine doar de alegerea noastra. Si mereu alegem, constient sau nu…
“De ce suntem capabili sa vindecam boli inspaimantatoare, sa zburam in jurul unor planete indepartate, sa vedem evenimente petrecute la mii de kilometri distanta de confortul locuintelor noastre, sa proiectam masini care ne pot indeplini toate dorintele, sa ne transplantam propriile organe si chiar sa cream viata intr-o eprubeta, insa am progresat atat de putin in ceea ce priveste stima de sine si folosirea nenumaratelor noastre talente? [...] De ce in fiecare an peste 300 000 de oameni din cea mai prospera natiune [...] incearca sa-si curme viata? De ce nu suntem in stare sa infruntam realitatile zilelor noastre [...]? De ce suntem obligati ca in fiecare 24 ore sa tratam peste 4000 de noi cazuri de maladii mentale si sa privim neputinciosi cum numarul celor dependenti de heroina si cocaina si al alcoolicilor atinge proportii astronomice? Suntem oare condamnati sa traim in acest fel, inspaimantati intr-o asemenea masura de esecurile si ororile fiecarei zile incat dorim sa evadam, chiar daca zborul nostru ne distruge? [...] Cum putem explica faptul ca o mare parte dintre oameni continua sa traiasca intr-o mediocritate fara speranta, neimpliniti, frustrati, plini de invidie, lipsiti de incredere si stima de sine, incapabili sa-si indeplineasca pana si obligatiile zilnice, tristi – atat de tristi incat fiecare noua zi produce numai seminte ale disperarii, udate de lacrimi, in locul semintelor proaspete ale sperantei?
Raspunsul este simplu si evident. Cei ce traiesc in nefericirea esecului nu si-au folosit niciodata puterea de a opta pentru lucrurile bune din viata, pentru ca n-au stiut niciodata ca aveau de ales!”
(Og Mandino- Alegerea)
Nu au stiut ca puteau alege un mod mai bun de a trai.
Nu stiu ca ei pot face asta.
Pentru ca nu stiu ca de fapt mereu alegem.
Si ca exista variante. Exista mereu variante.
Putem vedea asta, de pilda, dupa felul in care alegem sa incepem ziua.
Sunt zile in care ne trezim fara chef. Fara dorinta de a misca un deget. Poate ne si privim in oglinda si, oooohhhh, ce ne-am mai intoarce in pat! Poate ieri a fost o zi mai plina, mai grea, azi ne-am dori altceva. Dar exista undeva un trebuie (ne vom ocupa si de “trebuie” intr-o zi… ). Pe care l-am ales deja. Si da, si pe el il putem schimba…
Pana atunci insa, daca suntem intr-un anumit “mecanism”, un mod de a ne petrece timpul deja stabilit – mergem la scoala, avem de lucru la un proiect, avem de facut ceva ce am promis noua insine sau cuiva ca vom face, ne antrenam pentru ceva anume (toate aste fiind deja rezultatul unei alegeri), felul in care facem ceea ce avem de facut e alegerea noastra.
Eu am zile in care da, as vrea sa fac altceva decat lucrul de la birou. Inca n-am facut cu tot sufletul acea alegere prin care sa fac altceva, asa ca sunt in acest “mecanism”. Dar eu aleg cum sa fac din ziua asta ceva frumos sau sa ma lupt cu ea. (De fapt luptand cu mine insami si chiar prosteste, nu? )
Eu aleg cum sa privesc lucrurile. Si poate va amintiti :”cand schimb felul in care privesc lucrurile, lucrurile pe care le privesc se schimba.”
Pentru ca eu nu pot determina situatiile care apar in viata (desi si aici o sa mai avem de povestit, candva), dar pot alege felul in care privesc acea situatie, modul in care o abordez si ce fac cu ea.
Asa ca aleg sa merg la birou si sa lucrez cat mai bine, sa imi fie usor si placut ceea ce fac, si pe drum imi fac acea “alimentare” care chiar imi schimba starea. Privesc totul in jur cu dorinta de a ma hrani. Si mereu imi vine ceea ce vreau: cerul (chiar daca nu e senin, stiu ca mai sus de nori e soare – l-am vazut din avion si e un soareeeee! de nici nu te poti uita la el), pomii, lumina zilei (e atat de important ca vad! e extraordinar darul vederii, si sunt multi care nu il au), chipurile oamenilor, “citind” un pic daca si ei au chef sau nu azi… Folosesc mult muzica din mp3 playerul meu, cu o selectie “de suflet”. Muzica este ea insasi un instrument “magic”, ce schimba instant o stare….
Multe se pot face iar recunostinta pentru o noua zi de viata, daruita azi, e cea care imi deschide inima si ma face sa ajung in stare de bine oriunde am de ajuns. Poate va amintiti de Naikan… articolul in care povesteam de acest mod de a a borda tot, toata viata noastra.
E ca si cum am avea un buton, ca un intrerupator de lumina. O simpla atingere face lumina sau intuneric. Cu oarece antrenament putem dobandi acest instrument de putere, cum imi place sa-l numesc, sau aceasta bagheta magica, prin care ne “setam” starea in care vrem sa fim… Ceea ce tine de a fi constienti ca da, putem alege. Si de fapt, mereu alegem, constient sau nu…
Despre alegere mai avem multe de povestit, deocamdata va invit sa va observati cum incepeti o zi, sau o activitate, mai ales acolo unde nu prea va simtiti in cea mai buna stare si sa va gasiti singuri (vom face si impreuna asta) acele lucruri care va pot hrani, ca sa va simtiti bine. Pornind desigur, de la alegerea de a va schimba starea cu care faceti un lucru, oricare ar fi el. Caci deja cred ca nu mai e un secret pentru nimeni ca daca facem ceva cu toata inima, cu pasiune, avem cele mai mari sanse de a reusi sa implinim ce ne-am propus.
Ca si azi si atunci sexul era o treaba foarte serioasa. Membri tribului probabil nu filozofau despre cum sexul este felul naturii de a perpetua specia. Pentru trib, sexul era modalitatea prin care numarul membrilor crestea. Mai multi copii insemnau mai multi razboinici si vanatori pentru trib in viitor, mai multe femei fertile care pot da nastere altor copii. Fara sa fie oameni de stiinta, membri tribului stiau ca urmasii vor avea trasaturile parintilor, asadar era de dorit ca cei mai viteji dintre barbatii tribului sa faca copii.
Femeile, desi nu aveau foarte multe optiuni, totusi aveau dreptul sa aleaga sau sa respinga, in functie de preferinte, pretendentii.
In intreaga istorie a omenirii, sexul a fost si este si azi o treaba economica vitala. O femeie, daca ramanea gravida, avea sanse mult mai mari decat azi sa moara la nastere. Oricum, era foarte vulnerabila pe timpul celor 9 luni in care purta copilul si, de asemenea, in perioada de dupa nastere, cand trebuia sa ingrijeasca nou-nascutul. Asadar, avea nevoie de un barbat care sa poata aduce hrana, sa intemeieze adapost, sa poata proteja familia de furia naturii, a celorlalti razboinici si a tribului vecin.
Unul din lucrurile care au ramas aproape intacte din zorii omenirii este barbatul ca „PROVIDER” (furnizor).
Atunci, la fel ca si acum, PROVIDER-UL trebuia sa indeplineasca anumite caracteristici. PROVIDER-UL isi dovedea calitatile prin diferite gesturi si actiuni. Intemeia un adapost pentru viitoarea familie, cand pleca la vanatoare aducea cu el inapoi, la femeia pe care o curta, piei pentru a face imbracaminte si adapost, carne, fructe si alte lucruri necesare supravietuirii. Arata in acest fel ca el este capabil de supravietuire si ca viitorul copil va mosteni aceste calitati de la tata si astfel va putea supravietui la randul sau.
Bineinteles, femeia intarzia sexul pentru a vedea daca barbatul ramane langa ea in orice conditii si este om serios, pentru ca, odata ce ramanea gravida, urma o perioada lunga in care tatal ar fi fost privat de sex si de atentia femeii, care s-ar fi indreptat asupra noii fiinte venite pe lume. Nici dupa nastere barbatul nu ar fi fost foarte menajat. De la momentul sexului, moment in care se presupune ca femeia ar fi ramas insarcinata, urma o perioada de vreo 2 ani in care pe umerii barbatului ar fi cazut intreaga responsabilitate a hranirii, adapostirii si protejarii micii familii.
Acesta era cazul fericit. La sex se mai putea ajunge si in alt fel, cand tribul vecin se plictisea prea tare si hotara ca e timpul sa faca un raid in care sa nimiceasca celalalt trib de pe fata pamantului. In acest caz, razbonicii invingatori ar fi ucis toti barbatii in putere, ar fi violat toate femeile si pe cele norocoase nu le-ar fi omorat, ci le-ar fi facut sclave. Daca un razboinic ucidea un proaspat tata si ii lua femeia, probabil ucidea si copilul, pentru ca nu era al lui.
In cazul acesta, femeia nu prea mai avea ce sa faca decat sa spere ca isi va multumi noul stapan si poate va scapa cu viata.
Asadar, mai avem, pe langa „provider”, alt gen de barbat, care obtinea sex mult mai usor si mai repede decat providerul, si anume „baiatul rau din tribul vecin”.
Si in zilele noastre baietii rai declanseaza un mecanism in creierul femeii care face ca intreg ritualul de imperechere sa se schimbe. NU mai e barbatul cel care se da peste cap pentru a castiga dreptul de a face sex si de a-si indeplini scopul pe pamant, acela de a perpetua specia, ci femeia e cea care ofera sex in speranta ca va fi tratata macar omeneste.
Probabil ca poti identifica cele 2 tipuri de barbati care obtin sex si in zilele noastre.
Exista un mecanism in biologia femeii care imparte inconstient si instantaneu barbatii in provideri, cei care muncesc sa dovedeasca tot felul de lucruri depre ei, fac cadouri, fac curte etc., si.„baietii rai”, cei care iau ce vor, fara sa tina prea mult cont de alte lucruri.
Ce este interesant e ca, daca dai dovada de comportament de provider, femeia va amana sexul cat mai mult pentru ca tu sa dovedesti cat mai multe.
Daca dai dovada de comportament de „baiat rau”, sunt sanse mari sa declansezi o atractie sexuala foarte puternica in femeie, pentru ca, tot din motive biologice si evolutioniste, baiatul rau, in viziunea femeii, are gene mai bune decat simplul provider, pentru ca este mai agresiv, mai teritorial, poate “ucide” alti barbati si astfel sansele sale de supravietuire sunt mai mari. Si, pentru ca supravietuirea este ceea ce este de dorit pentru urmasi, cu cat barbatul arata ca poate supravietui mai bine, cu atat atractia sexuala declansata in femeie va fi mai puternica.
Stim toti femei care sunt foarte atrase de barbati abuzivi, alcoolici, „care nu le merita” etc. Ceea ce o sa incercam sa facem este sa declansam acea puternica atractie sexuala intr-o femeie, lasand abuzul deoparte.
Evident, mai exista si alte categorii de barbati, in care intra cei care nu obtin sex deloc, cei care nu sunt nici provideri, nici baieti rai, care se afla undeva pe scara dintre imaturitate si maturitate.
Din pacate, din motivele pe care le-am spus deja, pentru ca barbatii sunt crescuti de femei, tot mai multi baieti raman blocati undeva intre imaturitate si maturitate si nu ajung sa isi dezvolte intreg potentialul de barbati.
Care crezi ca e cauza principala pentru care desi suntem dotati cu abilitati de comunicare verbala si nonverbala, inteligenta – si rationala si emotionala-, 2 maini 2 picioare, un cap intre urechi…totusi ajungem sa nu le folosim la capacitatea la care am putea sa le folosim?
Hmmm, e o intrebare simpla, care cred ca ti-ai pus-o inconstient de cateva ori in viata.
Te-ai intrebat vreodata cum de unii scriitori isi pot induce starea de inspiratie aproape la comanda? Sunt atat de productivi incat parca au niste “scriitori-fantome” care creeaza pentru ei. Sau, pe de alta parte, unii scriitori parca au prea multe idei si nu se pot concentra indeajuns de mult timp pentru a duce la bun sfarsit un proiect.
Cum ajunge o persoana sa fie atat de plina de idei? Ce se intampla de fapt in mintea ei?
Poate te gandesti acum, ca tie nu-ti trebuie o minte de scriitor si te limitezi la putin, dar sa stii ca pentru a avea succes deplin in tot ceea ce faci, ai nevoie de tot mai multe informatii, ai nevoie de cat mai multe idei pentru a-ti stimula creativitatea si pentru a-ti depasi pana de inspiratie.
Stii ce facea Einstein cand se bloca asupra unui concept mai dificil si cadea in pana de inspiratie? Se ducea in alta camera sa cante la vioara lui. Cand se reintorcea la problema lui, adesea aparea si solutia. Exersandu-si mintea intr-o maniera diferita, a reusit sa isi sporeasca creativitatea in domeniul de care se ocupa initial.
Asa ca, relaxeaza-ti mintea si lasa-ti gandurile libere si astfel ele vor putea crea pentru tine.
Hai sa ne mai distram astazi un pic si spune-mi: daca ti-as spune sa te dezbraci in pielea goala in fata unei multimi de oameni ai face-o?
Hai sa ne gandim si sa analizam creativ cele spuse mai sus.
Pai, daca te-ai dezbraca in pielea goala in mijlocul orasului de exemplu, poate te-ai alege cu o amenda usturatoare, dar daca ai fi pe o plaja de nudisti? Aaaa…atunci lucrurile s-ar incadra in normal si firesc! ?
A fi plictisitor la un seminar nu este recomandabil, dar poate fi o buna abilitate daca vrei sa scapi de cineva nedorit.
Ce inseamna asta? Inseamna ca aproape toate comportamentele noastre sunt utile la ceva. Exista foarte putine care n-au valoare in nicio situatie.
Un alt aspect al mintii umane este abilitatea de a se ocupa de mai multe sarcini concomitent. Oamenii vorbesc cu hands-free la telefoanele mobile in timp ce conduc o masina cu 65km/h pe o centura din jurul orasului, mancand un sandwich, intinzand un biscuite copilului de pe bancheta din spate, ascultand muzica si schimband canalele radio, schimband benzile de circulatie, citind si respectand semnele de circulatie, schimband viteze, mancand inca un sandwich si verificand in oglinda sa nu fi ramas salata intre dinti. Ochii clipesc pentru a mentine umiditatea necesara, si diferiti muschi se contracta pentru ca particulele alimentare sa se miste in stomac, el incepand deja procesul de digestie.
Toate aceste simturi asigura feedback-ul creierului, indicand faptul ca sarcinile asociate condusului sunt indeplinite.
Acestea nu sunt decat fractiuni din lucrurile care ni se intampla in fiecare secunda din fiecare saptamana. Ideea principala? Mintea noastra este o masinarie puternica. Acum, hai sa o punem in functiune.
Subconstientul tau poate face mult mai multe lucruri decat constientul si cu destula practica, acest lucru devine automat. Cand lucrurile se muta in subconstient, nu mai este nevoie de gandirea constienta. Pur si simplu se intampla.
Cei care dactilografiaza cu rapiditate tasteaza fara a se mai uita la taste sau gandindu-se la pozitia fiecarei litere si pozitia degetelor. Pianistii pot canta o melodie si intretine o conversatie in acelasi timp. Condusul masini este un alt exemplu.
E normal sa ajungi sa faci unele lucruri automat dupa ce le-ai facut de suficiente ori intr-un mod voluntar. Si curand dupa asta, vei reusi sa fii mai creativ si sa recunosti ideeile bune din jurul tau in mod spontan.
Mintea exploreaza constant optiunile si posibilitatile. Explorand jumatate de milion din acestea in cateva secunde este o maniera specifica subconsteintului. In mod incredibil, noi nu trebuie sa fim constienti ca acest lucru se intampla.
Secretul este sa intelegi si sa accepti felul in care mintea ta lucreaza.
Daca intelegi, atunci iti aduci creativitatea in tot ceea ce faci.
Deci, sa recapitulam foarte pe scurt ceea ce am discutat:
1.“Vedem” lucurile din jur doar atunci cand au o relevanta pentru noi
2.Mintea inregistreaza informatii in mod constant
3.Creierul este capabil sa proceseze si sa faca nenumarate lucruri concomitent
4.Cu cat exersam mai mult si cu cat ne incredem mai mult, cu atat ideile noastre vor fi mai numeroase.
Deci, relaxeaza-te. Inspira adanc.
Ai incredere ca mintea este foarte puternica si bucura-te de idea ca te imbunatatesti cu fiecare modalitate si ca te deschizi lumii prin creativitate si inspiratie.
Written by Mihaela Gheorghe on November 22nd, 2009
Intr-un trib de indieni Cherokee bunicul il invata pe nepot: ” Stii, intotdeauna in viata va fi o batalie intre Lupul Negru si Lupul Alb. Lupul Negru reprezinta ura, lacomia, patima, razbunarea, supararea, mania, invidia, rautatea…. In schimb Lupul Alb semnifica armonia, linistea interioara, iubirea, compasiunea, iertarea, dorinta de a-i ajuta pe ceilalti…”
Nepotul , urmarind atent explicatiile bunicului, face ochii mari si…abia auzindu-si glasul indrazneste sa il intrebe: “Si…bunicule, cine va invinge?”.
Bunicul, privindu-l adanc in ochi, ii raspunde: “Cel pe care il vei hrani mai mult”.
Cel pe care il vei hrani mai mult…
In drumul nostru prin viata hranim nu doar acesti lupi. Tot ce tinem in cadrul atentiei noastre este hranit cu energia noastra. Cum spune un principiu taoist “Acolo unde-ti este atentia, acolo iti este energia.”
Conform acestui principiu, ceea ce mentinem in atentia noastra creste, ceea ce nu, scade.
Acest principiu sta la baza multor tehnici de baza din dezvoltarea personala .
“Pastreaza visul”, mentine viziunea clara”, “tine-ti in atentie obiectivul” inseamna de fapt sa mentii in “catarea” atentiei tale o anumita tinta, hranind practic cu energia, cu seva ta, realizarea acelui tel, atingerea acelei tinte.
Pe acelasi principiu functioneaza insa nu doar ce alegem noi in mod constient ca scop, ci tot ce privim, tot ce tinem in atentie. “Ceea ce privesti, aceea hranesti…”
Unii poate ati auzit de legea atractiei. Da, e cam ca acolo, doar ca vechii intelepti taoisti spuneau ca noi hranim cu energie acea parte a realitatii pe care o privim. Desigur, universul concura la realizarea acelui tel, dar noi ne “hranim” practic si ingerii si demonii.
Dar sa vin mai aproape de “concret”:
Conform acestui principiu, ajungem sa dezvoltam in viata acele lucruri/fenomene/evenimente pe care le pastram in atentie. Facem un fel de alegere asemanatoare selectarii programelor tv si ne cheltuim timpul si energia pentru ceea ce am selectat.
Unii vad partea intunecata, altii partea stralucitoare a unei situatii, in functie de modul in care s-au obisnuit sa vada. Unii vad avantaje, altii dezavantaje, in aceeasi situatie.
Mi-amintesc o alta povestioara zen:
“Un fermier avea un cal, dar intr-o zi, acesta a fugit, astfel incat fermierul si fiul lui au inceput sa se inhame la plug.Vecinii le-au zis: ”O, ce ghinion ca v-a fugit calul!” Fermierul a raspuns simplu: ”Ghinion, noroc, cine stie?”
In saptamana urmatoare, calul s-a intors la ferma, aducand o herghelie de cai salbatici cu el. ”Ce noroc!”au exclamat vecinii, dar fermierul a raspuns: ”Noroc,ghinion – cine stie?” Apoi fiul fermierului a fost aruncat de unul dintre caii salbatici, in timp ce incerca sa-l calareasca si si-a rupt piciorul. ”Ah , ce ghinion groaznic”, i-au compatimit vecinii. Din nou, fermierul a raspuns: ”Ghinion, noroc, cine stie?”
Cateva saptamani mai tarziu, regele i-a recrutat pe toti tinerii in armata lui, ca sa-i pregateasca pentru batalie. Fiul cu piciorul rupt a fost lasat acasa. ”Ce noroc ca fiul tau nu a fost fortat sa se duca la razboi!”, au exclamat vecinii. Iar fermierul a spus: ”Noroc, ghinion – cine stie?”
De cele mai multe ori o situatie se clarifica si apare ca fiind “buna” sau “rea” dupa ce se petrece, in functie de multe elemente si alte situatii care apar in context. Si totusi, noi suntem cei care fixam dinainte acel semn de plus sau minus, acea valoare constructiva sau distructiva feliilor de viata pe care le parcurgem, ca si situatii/evenimente. Si in acest fel, fara stim, determinam evolutia acelor evenimente si situatii.
Mai mult, ceea ce pastram in atentie, se dezvolta. Noi alegem ce lup sa hranim. Noi alegem carei parti din realitate ne dedicam viata. Putem fi de partea “constructiva”, alegand sa ne hranim cu frumos, sa ne descoperim calitatile si sa ni le dezvoltam, prin ceea ce gandim, vorbim, actionam si simtim, ori putem sa ne slabim, sa ne sabotam pe noi insine – de cele mai multe ori fara stiinta – pe aceleasi cai. Ceea ce privim, aceea hranim…
Ma gandesc iar la colega mea de birou, o doamna tare draguta de felul sau si destul de saritoare, dar care de cum incepe ziua si pana se termina se plange de tot: calculatorul merge greu, iar nu avem apa in rezerva de la “Fantana”, nu a venit autobuzul, ce mizerie e pe strazi intotdeauna, niciun coleg nu coopereaza, nimeni nu mai stie nimic etc. Nu e doar un mod de gandire negativ, e un mod de a hrani o realitate. Calculatorul merge greu tot timpul, nu e nimic nou in asta. Nu mai are memorie libera suficienta. Nu e oare mai simplu sa ceri asistenta colegilor de la informatica? Aaaa, asta ar fi deja o actiune constructiva, nu? Ei, nu trebuie sa fii mare expert sa afli de ce la sfarsitul zilei colega mea este obosita si are ficatul dureros. Aproape oricine stie acum ca in acea zona se depun frustrarea, mania, furia…
Ceea ce privim, aceea hranim…
Cuvintele, actiunile, emotiile, gandurile pot sa ne construiasca ori sa ne darame. Noi le alegem, daca suntem atenti. De aceea…
Regula numarul unu e sa fim atenti la ce suntem atenti. Cu alte cuvinte, la ce lup alegem sa hranim.
Exercitiile de prezenta de care am mai povestit ne ajuta sa devenim constienti. Sa ne dam seama de ce se petrece cu noi. Si sa alegem “canalul” pe care il dorim. Desigur, pe cel constructiv, sper eu.
Eliminand tot felul de noxe, ca vestile proaste, stirile de tot felul despre distrugeri, zvonurile alarmiste, barfele, dramele iluzorii de orice fel. Bineinteles ca nu devenim inumani si insensibili. Dar in loc sa ne hranim cu “cine si ce a mai distrus”, putem alege sa contribuim la solutii, la ajutorare, la constructie.
E enorm de important sa stim pe ce se scurge fiecare dram din energia noastra, fiecare secunda din viata noastra.
In incheiere va amintesc o imagine pe care o tin in fata ochilor, atunci cand imi descopar tendinte de autosabotaj:
In filmul “The Secret” – nu fac apologia sau critica acestui film, doar imi iau ce imi e de folos din el – este o scena in care omul acela cazut din avion si facut zob, dar care a trait, conectat la aparate si doar cu puterea de a clipi si a gandi – si-a fixat o imagine: aceea a picioarelor lui mergand pe holul spitalului, apoi pe dalele de la iesire apoi pe frunze, afara. A hranit imaginea asta luni de zile, timp in care a inceput sa se vindece, sa respire fara aparat, sa se hraneasca, sa se miste si apoi sa mearga, revenind la viata normala a unui om sanatos. Aceea a ales sa faca el cu timpul in care a trait, in loc sa moara. A hranit acea imagine, ceea ce a determinat un soi de reactie in lant in corp, facand posibila vindecarea. Putea sa aleaga sa se gandeasca la moarte, la nenorocire. Dar a ales viata. Si nu una in scaun de invalid, ci una de om intreg, sanatos.
Asta va indemn sa faceti si voi, sa alegeti sa traiti, nu doar sa vietuiti, folosindu-va energia vitala pentru a va hrani, a va construi, sub toate aspectele existentei voastre!
Totul a inceput acum 3 ani, cand mi-am descoperit pasiunea pentru programare web si webdesign. Am inceput prin a-mi crea propria pagina web, apoi prin a crea pagina web a clasei. Vazand aceste lucruri realizate, mi-a placut ideea, dar nu mi-a placut realizarea si am hotarat sa ma perfectionez, sa invat in acest domeniu.
Profesoara mea de informatica m-a descoperit si am inceput sa colaboram in realizarea de proiecte pentru concursuri . Am ivatat foarte multe de la ea, mi-am dezvoltat capacitatea de a lucra cu deadline, de a fi atent la detalii si cel mai important mi-am dezvoltat capacitatea de a vrea mai multe, mi-am trezit in mine acea dorinta de mai mult, mai bine, mai eficient.
Astfel din aceasta pasiune am construit un vis: acela de a avea propria firma in domeniu, dar nu orice firma, ci una careia sa i se pronunte numele atat in tara cat si in strainatate; o firma de referinta in domeniu. Atunci era doar un vis, ceva frumos ce as fi vrut sa realizez. Insa, in timp, acest vis s-a transformat intr-o dorinta arzatoare. Dar era o dorinta si atat – nu aveam cunostinte de administrare a afacerilor, nu aveam habar asupra ceea ce presupune sa infiintezi o firma, nu cunosteam nici macar un om care sa detina o afacere, dar imi doream , imi doream extrem de mult sa am firma mea pe care sa o cresc pana la nivelul de care vorbeam mai sus. Imi doream si atat, dar imi doream cu adevarat.
Prin intermediul unui concurs am reusit sa cunosc un om de afaceri, unul caruia la un moment dat i-am spus visul meu si, spre surprinderea mea, acel om chiar m-a incurajat sa fac acest pas; mai mult decat atat, el a fost si primul meu client. Da, am spus client pentru ca dupa impulsul primit de la acesta, am strans niste bani si am infiintat propria firma – visul meu incepea sa devina realitate. Asta s-a intamplat in data de 1 august 2008, atunci au iesit actele, atunci s-a nascut EnkoSoft Company S.R.L., incepand cu acea data detineam propria afacere si puteam activa. A fost o zi magica, de trecut in calendar cu litere de-o schioapa; nu pot descrie in cuvinte ceea ce am simtit in acel moment.
Tot acest drum, de cand aveam suma de bani necesara si pana la 1 august 2008, nu a fost lipsit de impiedimente; dar in ciuda tuturor descurajarilor si a tuturor piedicilor puse, atat de prieteni sau familie cat si de sistem, nu am renuntat , nu am dat nici un pas inapoi, m-am lasat ghidat dupa un singur lucru: Visul meu!!!
Eram doar un pusti de 18 ani care visa cu ochii larg deschisi, sau poate, doar asa ma priveau cei din jur. Dar trebuie sa recunosc ca nu am fost singur in toata aceasta „calatorie” , am avut alaturi doi prieteni, care mai tarziu, dupa data de 1 august 2008, au devenit si asociati. Poate ca daca eram singur renuntam, insa am avut sustinere solida.
Probabil ca te vei intreba peste ce am avut de trecut, de as fi fost in stare sa renunt. In primul rand, familia mea nu a fost de acord, am trecut peste cuvantul lor si mi-am zis ca orice ar fi – eu merg mai departe, eu imi urmez visul, da, fara sa imi dau seama aplicam principii de dezvoltare personala si profesionala (DPP) – spun fara sa imi dau seama pentru ca pe atunci nu stiam eu cu ce se mananca DPP-ul . In al doilea rand au fost cativa asa considerati prieteni , care au vrut sa imi puna bete in roate. Mi-au spus ca sunt nebun: „Cum sa-ti faci firma!?”, „Vei plati impozit la stat etc. etc. etc.” (Ce tragedie, nu? Asta ar insemna ca nimeni sa nu-si mai faca firma. ), „Stii ca trebuie sa ai contabil si sa-l platesti?” (Dar ce, au intrat contabilii in pamant si eu nu stiam?); si tot felul de motive, tot felul de descurajari, dar eu am spus „pas” la toate pentru ca stiam un singur lucru: Am un vis, trebuie sa-l implinesc! Ambitia, determinarea si varsta mea au facut o impresie placuta in jurul meu. Al treilea rand de impedimente au fost cele legate de sistem, vesnica birocratie; in fata acestor probleme nu am putut face fata si am apelat la o firma de infiintari societati. Doamna de acolo a fost foarte draguta cu noi si a fost de-a dreptul socata cand a aflat ce varsta avem (si cei doi prieteni erau de-o varsta cu mine). Acesta doamna ne-a felicitat pentru alegerea facuta mi-a zis niste cuvinte pe care nu le voi putea uita niciodata: „Baieti, voi veti face o treaba de minune, si peste ani cand ne vom intalni, voi fi mandra ca eu v-am infiintat firma.” Cuvinte care imi sunt intiparite in minte cu litere de aur. Pe langa aceasta, ne-a oferit si un bonus; ne-a platit din buzunarul ei doua domenii de activitate, si in plus, ne-a fost un mentor in ceea ce priveste alegerile legislative pe care trebuia sa le facem si ne-a sfatuit ce este mai bun pentru noi. Da, acest om traieste in aceiasi Romanie in care majortatea afirma ca nimeni nu te ajuta, ci toti vor sa te fure. Ei bine nu e chiar asa, exista astfel de oameni. Apoi, in aceeasi Romanie, am gasit o contabila care sa ne ofere serviciile ei in mod voluntar pana cand creste firma, urmand ca dupa ce ajungem la un anumit nivel sa o platim. Ti se pare ciudat, asa e? Nu e Romania pe care tu o cunosti, nu? Depinde de unde o cunosti; exista oameni dispusi sa ajute, exista oameni care sunt dispusi sa sprijine tineri care viseaza cu ochii deschisi zi si noapte, nu te mira, chiar exista.
Un drum destul de lung si plin de impedimente a fost parcurs, dar am ajuns cu bine la data de 1 august 2008.
La cateva saptamani de la acest eveniment al vietii mele au aparut doua alte evenimente.
Primul eveniment a fost participarea la o conferinta internationla in cadrul careia am avut parte de o experienta unica. Acesta experienta mi-a demonstrat ca daca vrei ceva cu adevarat, poti – si nu doar ca poti, ci cu siguranta vei reusi. Care a fost aceasta experienta? Cu siguranta curiozitatea ta isi spune cuvantul. A fost vorba despre o sesiune de FireWalking (mers pe carbuni incinsi): un training mental de pese doua ore si apoi mersul propriu-zis. Am trecut prin foc, fara sa ma frig; am facut acesti pasi ghidat de urmatoarele cuvinte: „I want! I can! I do!” . Da, am vrut, am putut, am facut; da, mi-am depasit limitele si mi-am zis: „Sergiu, ai trecut prin foc fara sa te arzi! Ce te mai poate opri sa-ti indeplinesti visurile? Nimic! Asa e! Nimic! ” . Aceasta experienta m-a pus prima oara in contact cu DPP-ul.
Aproximativ in aceeasi perioada, am primit un apel, printr-un newsletter, de la un om care solicita ajutor tehnic in realizarea unui proiect educational pentru tineri – atat stiam la acel moment. Apel la care am raspuns cu un „da” sincer. Ajutorul consta in voluntariat. Mai tarziu, dupa ce am inceput colaborarea, am aflat ca era vorba de un proiect de dezvoltare personala si profesionala si educatie financiara pentru adolescenti. Proiectul se numeste „Avantaj la Start”, iar initiatorul, respectiv cel care a solicitat ajutor, este Luca Dezmir. Eu, personal, il respect si-l stimez pe Luca, pentru ca prin intermediul proiectului initiat de el am descoperit ceea ce inseamna dezvoltare personala si profesionala, si am inceut sa ma dezvolt; am crescut odata cu proiectul. Luca poate confirma cele spuse. ? El a aflat abia la 7 – 8 luni ce varsta am, si a fost destul de mirat. De atunci sunt alaturi de proiect si proiectul de mine, este o experienta superba; sa te poti dezvolta pe tine intr-un astfel de proiect e extraordinar, sa poti ajuta alti tineri ca si tine sa se dezvolte e magnific. Ma bucur mult ca am ales sa intru in acest proiect , am aderat la viziunea lui Luca si voi fi alaturi de el pana la capat.
Sa revenim la EnkoSoft, de la lansare si pana in momentul de fata, au fost si momente bune, si momente grele, insa am trecut peste toate; sunt perseverent, merg pana la capat, chiar daca visul meu nu e nici pe departe implinit. Ma bucur ca am facut primul pas si ma bucur ca am atras in viata mea persoane care ma sustin si care apreciaza ceea ce fac si nu una, ci suficiente cat sa-mi primesc acea doza de motivatie de a nu renunta niciodata la visul meu.
Atunci cand te cuprinde teama, nelinistea, anxietatea, cand te simti nesigur, confuz, frustrat, devii incordat si stresat, toate acestea te impiedica sa accesezi si sa-ti iei din interiorul tau resursele si comportamentele de care ai nevoie pentru a face o treaba buna.
In orice situatie ai fi, daca daca esti coplesit de unul dintre aceste sentimente, este destul de probabil sa nu functionezi la randamentul tau maxim.
Hai sa facem acum un exercitiu, gandeste-te, te rog, la un moment recent in care te-ai simtit stresat si aminteste-ti ce-ti trecea prin minte atunci.
Gandurile tale erau raspunzatoare de sentimentele pe care le aveai.
Pentru ca fiecare gand pe care il ai rezulta dintr-un sentiment, asadar cheia pentru a-ti controla sentimentele, este sa iti poti controla si gandurile.
Poti testa singur aceste lucruri.
Linisteste-te si gandeste-te acum la o situatie in care ai facut ceva despre care nu esti mandru. Poate fi vorba de o experienta pe care ai trait-o la scoala, sau in familie, cu prieteni sau chiar cu tine insuti. Gandeste-te bine la acel evenimet si aminteste-ti ce sentimente aveai atunci.
Acum, respira adanc si gandeste-te la o situatie in care ai facut ceva ce te-a determinat sa te simti extraordinar de bine, in care te-ai simtit fericit, si deasemenea observa-ti trairile si sentimentele.
Ce am facut acum?
Te-am determinat sa-ti folosesti creativitatea si imaginatia pentru a-ti aminti de doua experiente care ti-au provocat sentimente total opuse. Folosind legatura dintre imaginatie si sentimentele tale poti prelua controlul si poti decide cum sa te simti, pentru ca sentimentele tale au impact asupra ta, indiferent de situatia in care te afli.
Primul gand care-ti trece prin minte este cel care conteaza.
Pentru ca totul pleaca de la un gand… acesta fiind cel ce declanseaza si va atrage si altele similare devenind ca un tipar pentru ceea ce gandesti, iar pana la urma formeaza un obicei.
Asa ca, dragul meu daca iti umpli constientul cu tipare de gandire negative, care la randul lor automat iti creaza sentimente negative atunci chiar ca nu vei mai avea loc pentru nimic altceva.
Primul pas pentru a lua controlul asupra mintii tale este sa observi cum iti sunt generate gandurile.
Gandeste-te acum, ce s-ar intampla cu tine daca ai absorbi tot ceea ce se intampla in jurul tau, toate informatiile pe care le auzi, creierul ti s-ar suprasolicita si de accea ai nevoie de o selectare de informatii si selectezi ce ti se pare interesant, iar restul ignori.
Aminteste-ti despre discutiile pe care le-ai avut astazi sau despre o emisiune ce ai urmarit-o la televizor. Poti sa-mi reproduci cuvant cu cuvant tot? Nu! Poti doar sa faci un rezumat a celor intamplate sau a celor discutate, pentru ca mecanismul tau interior a selectat ceea ce a vrut sa retina, sub forma de imagini, sunete, alcatuite poate din sentimentele si trairile pe care le-ai avut la momentul respectiv, dar si cu propria ta parere despre cele intamplate.
Mintea noastra e ca un calculator si are mii de foldere deschise, in care gandurile, sentimentele si trairile sunt selectate si salvate.
Alunga-ti sentimentele negative!
E destul de simplu sa elimini sentimentele negative in situatiile in care vrei sa preiei controlul asupra gandurilor tale si sa te simti mai increzator.
Ce se intampla de fapt in aceasta situatie? Cand incepi sa te simti incordat, frustrat sau lipsit de incredere poate pentru ca esti pus in fata unei situatii dificile.
Ti se diminueaza capacitatea de a gandi normal, de a gandi rational si de a lua decizii corecte. Obiectivul tau in acasta situatie devine acela de a salva aparentele, de a castiga sau recupera recunoasterea celorlalti, de a fi pe placul celorlalti.
E suficient sa te simti asa numai o data sau de doua ori, pentru ca in subconstientul tau sa se formeze un nou obicei, sa salveze fisiere negative si astfel imediat isi va face aparitia un nou tipar prin care sa-ti autoinduci starile negative respective.
Elimina-le astfel:
Aminteste-ti un moment in care te-ai simtit nemultumit de starea ta emotionala sau de comportamentul tau. Acum concentreaza-te pe prima imagine care iti apare in minte si fa-o cat mai mica posibila. Pe masura ce dispare, se face din ce in ce mai mica, ca o nava spatiala ce se indeparteaza din ce in ce mai mult in spatiu, pana cand intr-o fractiune de secunda dispare de tot.
Repeta asta cu toate imaginile experientelor tale negative, neplacute si fa-le sa dispara in spatiu. Pe masura ce faci asta, observa ce bine te simti, observa cum te luminezi si cum bucuria si energia pozitiva se simt confortabile in corpul tau.
Experimenteaza toate aceste trairi si impartaseste-ne si noua printr-un comentariu cum a fost pentru tine aceasta experienta.
Dragul meu, nu ezita si pune in practica tot ce inveti, auzi, citesti sau descoperi!
Evident este doar intrarea in subiect, fiindca ce vrei sa-i spui celuilalt, este, de fapt ce ai pe inima. Si, de obicei aceste cuvinte sunt doar inceputul unei discutii complicate.
Vrei sa anunti o ruptura amoroasa sau o concediere sau sa te faci auzit intr-o relatie in care nu esti respectat si ti-a ajuns deja pana peste cap…
Daca te temi ca interlocutorul tau iti va ghici intentiile, te sperie durerea lui, mania lui, sau tremuri la ideea ca vei pierde afectiunea lui, atunci iti poti folosi tactul si poti aborda astfel problema: “ Ceea ce vreau sa-ti spun nu e usor de zis…”
Ti se pune un nod in gat si nu stii cum va reactiona persoana din fata ta. In ciuda preacautiilor tale, starea de disconfort se instaleaza, interlocutorul tranteste usa si ramai neputincios, cu mintea impartita intre culpabilitate si furie.
Cum eviti aceste capcane?
Te asigur acum, ca ceea ce face o conversatie dificila nu este ceea ce se spune, ci ceea ce nu se spune.
Fara sa stim, de fapt purtam 3 conversatii intr-una singura.
Indiferent de subiectul discutiei, ducem mereu 3 batalii simultane:
-in primul rand, pentru a impune propria versiune asupra faptelor,
-in al doilea rand, pentru a aduce la lumina sau a ascunde anumite sentimente,
-in al treilea rand, pentru a ne apara identitatea.
Pentru a intelege mai bine, am sa-ti povestesc acum un caz:
Andrei si Ioana, petrec seara la niste prieteni. De ceva vreme, Ioana incearca sa se lase de fumat, dar sub influenta ambiantei, ea aprinde acum tigara dupa tigara. Pana in momentul in care, Andrei o prinde de brat si spune: “Ioana, gata, ar trebui sa te opresti.”
La intoarcerea acasa, Ioana este foarte distanta. “Ce ai?” , intreaba Andrei. “Nimic, sunt doar un pic obosita”.
“Draga mea, vad ca ai ceva…” Ioana explodeaza si pleaca din bratele lui Andrei: “N-am saturat sa ma tratezi ca pe un copil, e oribil! Ai tot timpul tentinda de a te comporta cu mine ca si cum as fi un copil ce habar nu are pe ce lume traieste si ce face. La fel si acum, cu tigara, m-ai luat de brat de parca cine stie ce rau faceam.”
“E ridicol sa te enervezi, am vrut doar sa te ajut!” “Ma enervez pentru ca tu nu recunosti niciodata cand gresesti.” “Ai vrut sa ma umilesti in fata prietenilor tai, ce urmaresti de fapt?”
“Iar tu cauti cearta cu lumanarea, daca te lasam sa fumezi imi reprosai ca nu te sustin.”
Oooo da, cum au ajuns in mijlocul acetei dispute cei doi parteneri?
Cine are dreptate?
Daca analizam cele intamplate, Ioana ii da o interpretare gestului ce-l face Andrei, cand imi dai peste mana: “ma tratezi ca pe un copil”, iar Andrei o tine pe a lui, ca doar a vrut sa o ajute.
Cei doi, nu fac altceva decat sa-si impuna unu celuilalt punctul de vedere, si astfel convesatia lor se transforma intr-o batalie.
Greseli:
-fiecare este convins ca detine adevarul asupra ceea ce s-a intamplat.
-ambii sunt convinsi ca stiu intentiile celuilalt si pornesc de la ideea ca aceste intentii sunt rau voitoare
-nu se asculta unul pe celalalt si se acuza mereu
-emotii violente cu care nu stiu ce sa faca
-amandoi se tem de pierderea stimei anturajului, dar mai ales de pierderea stimei de sine
-pentru a ne salva onoarea tindem sa respingem total judecata celuilalt.
Solutia:
-nu este de a gasi un vinovat, ci de a se intelege reciproc si de a ajunge la un accord.
-e necesar sa contribuie ambilor parteneri si sa descopere impreuna unde nu sunt puncte in comun.
-la baza oricarei conversatii dificile sunt sentimentele. Discutati calm, si analizati de unde a pornit discutia si ce l- a deranjat pe fiecare in parte.
-reintegrati emotiile in conversatie intr-o maniera constructiva. Spune: “asta simt” si ii vei oferi partenerului ocazia sa te inteleaga.
-cuvinte ca: “ajuta-ma sa inteleg de ce te-ai enervat” detensioneaza situatia conflictuala
-asumarea propriei responsabilitati: ambii parteneri pot sa-si recunoasca greseala fara sa-si piarda onoarea. Curajul cu care fiecare isi asuma propria responsabilitate ar trebui sa-l incite pe celalat sa faca la fel.
Oricare ar fi subiectul abordat, ceea ce face dificil un dialog nu este ceea ce se spune, cat ceea ce nu se spune.
Asa ca, oricare ar fi subiectul disputei, discuta fara sa te certi!
Am auzit intr-o zi un lucru al carui ecou este si acum in mintea mea.
Personalitatea este cel mai pretios lucru pe care il are o fiinta umana.
Intr-o singura fraza, era exprimat un lucru care eu il simteam permanent, dar nu puteam sa il pun in cuvinte. Era o perioada grea din viata mea in care in orice domeniu vroiam sa ma compar cu cei din jur, ieseam umilit. Simteam ca nu am valoare si ca nu merit sa am nimic din ce e bun pe lumea asta.
La 4 ani de cand am auzit fraza ca personalitatea este cel mai pretios lucru pe care il are o fiinta umana, s-au schimbat multe in viata mea, insa nu a trecut nici macar o singura zi in care sa nu simt pe pielea mea dovezile acestei fraze si sa le pot observa la lumea din jur.
Pentru mine personal acest lucru a facut diferenta si m-a facut sa cred in mine, neconditionat. De aici au pornit schimbari care ma fac azi sa scriu pentru oameni care vor ce e mai bun de la viata.
Pentru oameni care stiu ca pot, isi fac curaj sa actioneze, nu se tem de esecuri si invata din experienta lor si persevereaza, pentru ca la sfarsit sa obtina ceea ce vor.
Oamenilor li se pare mult mai simplu sa spuna ca banii sunt importanti. Insa un om care nu are bani nu ii va face dorindu-si foarte mult sa faca bani si nefacand altceva nimic.
Ca sa poti face bani trebuie sa iti descoperi talentul si vocatia astfel incat sa excelezi in acel domeniu. Si asta tine de personalitatea ta. Toti oamenii cu adevarat bogati in lume vor spune ca iubesc ceea ce fac si ca ar face acel lucru fara sa primeasca nici un ban. Pentru ca secretul e sa faci bani, facand ceea ce iti place. Dar daca tu nu iti dezvolti acele puncte forte ale tale, vei spune ca trebuie sa mergi sa muncesti pentru patron ca sa traiesti si nu ai timp sa iti dezvolti abilitatile naturale. Dar nimeni din lume nu isi va asuma responsabilitatea in locul tau. La scoala , la slujba, oamenii sunt interesati ca tu sa faci ceea ce ti se spune, nicidecum sa ai tu rezultate exceptionale si sa devii o persoana libera si independenta.
Apoi relatiile , atractia sexuala, iubirea. Ca in orice domeniu trebuie sa inveti sa treci prin experiente ca sa iti dezvolti anumite abilitati care iti vor permite sa fii bun in acest domeniu si sa ai succes, indiferent ce inseamna succesul pentru tine.
Daca stai si speri ca printr-un miracol iti va bate la usa jumatatea si vei trai iubirea vietii, astepti degeaba.
Prin experientele traite, prin esecuri si succese, insa tot timpul prin mai multe esecuri, vei invata si vei trai experiente care iti vor dezvolta personalitatea, iar intr-o zi cand persoana potrivita apare vei stii ce ai de facut.
Despre toate acestea vom mai discuta, insa acum vreau sa subliniez un lucru, poate cel mai important cand pleci in aceasta aventura care este dezvoltarea propriei tale personalitati: sa iti dezvolti personalitatea inseamna sa dezvolti la maxim potentialul cu care te-ai nascut. Insa acest lucru este o adevarata aventura, pentru ca fiecare persoana este unica si diferita.
Educatia despre personalitate nu e deloc usoara si inseamna:
Sa iti respecti propria lege si sa iesi din turma.
Sa iti gasesti vocatia si destinul si sa duci la maxim lucrurile cu care mama natura te-a dotat.
Ai un potential urias, nu uita. Dar cand incepi aceasta munca vei vedea ca sa iesi din turma este un lucru foarte greu. Nu vei avea tot ce vrei in viata umbland pe carari batute de altii. Turma iti cere sa faci o scoala care poate nu te atrage, apoi sa mergi sa lucrezi pentru altul intr-o cariera care poate lua sfarsit fara ca tu sa gresesti cu nimic, sa iti faci o familie si sa mori. Asadar trebuie sa lupti chiar cu cei de langa tine, insa la sfarsit recompensa pentu ca iti urmezi visele este de nepretuit .
Apoi in iubire si in atractie sexuala exista foarte multe prejudecati si stereotipuri pe care societatea incearca sa le impuna. Nu vei avea niciodata satisfactie in acest domeniu al vietii decat dupa ce experimentezi suficient de mult ca sa stii exact ce nevoi ai si cum poti sa ti le satisfaci si ce nevoi are perosna de langa tine.
Unii vor o relatie de durata, altii vor sa schimbe parteneri des, unii vor sa detina controlul in relatie, iar altii prefera o atmosfera mai degajata.
Toate astea trebuie sa le descoperi pe pielea ta.
Ce vom incerca sa facem impreuna e sa ne intelegem pe noi si pe cei din jur, sa acceptam ce nu poate fi schimbat si sa educam ceea ce putem face mai bun in noi.
Daca nu investesti timp in tine si in personalitatea ta, la un moment dat al vietii vei suferi si vei cauta vinovati . Vorbesc din experienta proprie. Insa esti singura persona responsabila pentru ce ti se intampla. Daca altii te influenteaza si nu ai ce vrei de la viata este pentru ca tu le dai puterea asta.
Desi fiecare persoana este unica si irepetabila, exista o fundatie cu niste trasaturi si abilitati care iti permit sa faci fatza la toate incercarile vietii astfel incat la sfarsit sa poti avea orice iti doresti.
In lectia urmatoare vom rezuma cele 6 mari parti care formeaza personalitatea umana si domeniile in care ea e necesara.
Vine un moment in viata cand, inevitatibil, iti pui aceasta intrebare. Sau ti-o pun altii. Sau ar trebui sa ti-o pui si nu indraznesti. Acum, la inceput de secol XXI, este una dintre cele mai grele intrebari ale vietii tale.
Raspunsul care-ti vine imediat pe buze este “Amandoua”.
Si totusi viata ne demonstreaza ca acest raspuns, in majoritatea cazurilor, este gresit. De ce? Pur si simplu pentru ca nu functioneaza.
Discutam cu cineva odata despre modul in care persoanele care au o cariera considerata stralucita iau decizii in viata lor personala. Interlocutorul meu afirma ca stie o multime de profesionisti aflati in pozitii de decizie pentru compania lor si care in viata personala au luat decizii dezastruoase. Nu am inteles atunci, nu inteleg acum si nu voi intelege niciodata cum este posibil ca o persoana care a luat decizii proaste in viata personala, care au urmari imediate si vizibile pentru toata lumea, poate prezenta suficienta incredere incat sa-i dai pe mana un departament sau chiar o companie. In cazul unei companii este mai greu sa identifici cauza unui esec, vina este de cele mai multe ori impartita pana la depersonalizare sau aruncata in spinarea unui “acar Paun”, asa ca managerul care a luat o decizie proasta scapa de cele mai multe ori cu fata curata. Ma intreb de ce nimeni nu asociaza erorile din viata personala unei probabilitati mai mari de eroare si in viata profesionala.
Probabil ca raspunsul la dilema de mai sus este tocmai tiparul care se cauta si se promoveaza in companii. Angajatii fara viata personala, in special cei care au esuat in acest domeniu, sunt considerati mai devotati fata de job-ul lor, mai preocupati de cariera, mai dedicati companiei, tocmai din cauza ca nu mai au nimic altceva. La asta se reduce viata lor. Ei pot sta la birou 16 ore pe zi fiindca oricum nu-i asteapta nimeni acasa. Nu conteaza cat de productiv esti in timpul asta, conteaza doar la ca ai raspuns cu DA la intrebarea despre disponibilitatea la program prelungit.
Incearca la serviciu sa te comporti ca un parinte responsabil. Incearca sa-ti iei o zi de concediu (din propriul tau concediu) pentru ca sa-ti duci copilul bolnav la medic. Incearca sa pleci la ora 17 fix, cand s-a terminat programul, pentru ca sa ajungi la sedinta cu parintii sau sa-ti sustii copilul la meciul de fotbal. Crezi ca are vreo importanta ca pana la ora aia ti-ai facut toata treaba plus jumatate din cea a colegului de birou care, din cauza randamentului scazut, trebuie sa ramana zilnic peste program? Nu conteaza absolut deloc. Vei fi primul taiat de pe lista pentru promovare si primul trecut pe lista pentru disponibilizare.
Piata muncii in Romania este extrem de rigida. Contractele de munca avand timp partial sau program flexibil sunt aproape inexistente. De munca la domiciliu nici nu poate fi vorba. Sa impaci cariera cu viata de familie? Pur si simplu o utopie.
In asemenea conditii, la un moment dat, intrebarea din titlu va aparea si in viata ta. Cum vei raspunde?
Cunoaste-te pe tine insuti inainte de toate si atunci vei gasi raspunsurile corecte la toate intrebarile. Ce-ti doresti? Ce visezi? Ce speri? Ce vrei sa lasi in urma? Ce te face fericit? Vrei sa ai copii? Daca da, atunci cum vrei sa-i cresti? Ce-ti doresti pentru ei?
Pune-ti toate aceste intrebari, incearca sa gasesti in inima ta raspunsul la ele. Daca tu nu stii ce vrei sa faci cu viata ta atunci cine sa stie?
Daca vrei o cariera de succes, daca ceea ce vrei sa lasi in urma este amintirea unui om puternic, care a cladit o companie sau un imperiu e in regula. Nu-ti voi spune ca e rau sa-ti doresti asta.
Daca vrei o casnicie stabila, copii care sa cresca alaturi de parinti si nu la coltul strazii, o viata simpla si de bun simt, fara extavagante si fara prea multa adrenalina, poate chiar plicticoasa, iti voi spune ca e foarte bine.
Indiferent ce-ti doresti trebuie doar sa fii constient de efectele deciziei tale.
Daca doresti sa te casatoresti discuta despre toate aceste lucruri cu perechea ta inainte de a face acest pas. Ajungeti neaparat la un compromis convenabil pentru ambii parteneri si impartiti-va de comun acord toate responsabilitatile. Discutati obligatoriu despre copii si despre modul in care veti rezolva toate problemele si responsabilitatile, inclusiv financiare, care vor aparea odata cu acestia.
Daca esti deja casatorit si au aparut schimbari sau responsabilitati noi in cariera ta discuta neaparat cu partenerul de viata inainte de a lua o decizie. Nu neglija nevoia acestuia de a te avea alaturi sau, in caz contrar, asuma-ti riscurile de rigoare si nu te plange de consecinte.
Daca aveti copii nu neglijati nevoia acestora de a beneficia de prezenta parintilor. Daca programul tau de lucru este foarte lung sau esti plecat adesea in calatorii de afaceri atunci compensati prin prezenta celuilalt parinte alaturi de copii, chiar daca aceasta inseamna ca unul dintre voi sa renunte complet la job-ul sau. Niciodata, sub nici un pretext, nu-ti trece copiii pe planul al doilea. Ai fata de ei obligatii incomparabil mai mari decat fata de sef, companie, cariera sau orice altceva. Copiii au si nevoi financiare si emotionale. Parintii trebuie sa gaseasca impreuna cel mai bun mod de a le satisface.
In momentul in care apar copiii cel putin unul dintre parinti trebuie sa renunte la cariera. Aceasta nu inseamna neaparat sa stai acasa si sa faci doar menaj. Dar daca alegi sa lucrezi in continuare trebuie sa stii ca nu vei mai avea aceleasi oportunitati pentru ca nu mai ai aceeasi disponibilitate. Obisnuieste-te cu asta si asuma-ti alegerea facuta.
Daca ai posibilitatea de a lucra cu program redus sau la domiciliu atunci nu ezita sa alegi acesta varianta.
Daca ai spirit intreprinzator poti lucra in calitate de independent sau iti poti incepe propria ta afacere, de acasa. Acest lucru iti va permite sa castigi ceva bani si sa fii alaturi de copiii tai. In plus, odata cu trecerea timpului, ii vei putea implica si pe ei in afacerea ta, oferindu-le astfel posibilitatea de a invata multe lucruri utile despre munca, bani, disciplina si responsabilitate.
Poate ca ai ales sa ai o familie frumoasa si sotia ta s-a hotarat sa renunte la cariera, sa stea acasa si sa se ocupe de copii. Poate ca v-ati decis ca tu sa lucrezi mai mult, pentru a castiga suficient pentru ca voi toti sa duceti o viata confortabila. Si poate ca intr-o zi va veni si promovarea mult asteptata, cea pentru care ai muncit atatia ani, nu ti-ai vazut copiii decat dormind, nu ti-ai vazut sotia decat seara tarziu, obosita. Poate ca, intr-o zi, vei fi numit DIRECTOR. Cel mai mare, cel mai tare, cel mai puternic. Cateva mii de oameni, depind de tine, soarta lor sta in pixul tau. Esti fericit, ce ti-ai putea dori mai mult?
Crezi ce de acum totul va fi perfect?
Te inseli, greul de abia acum incepe. Abia acum deciziile iti vor fi puse sub semnul intrebarii.
Ce crezi ca se intampla cu oamenii ajunsi la varf?
Cred ca iti imaginezi deja secretara tanara si lipsita de prejudecati, colega director adjunct, inteligenta si determinata, dar singura pentru ca si-a dorit cariera mai mult decat orice altceva si cate si mai cate alte femei care roiesc in preajma ta si care nu asteapta decat o privire pentru a-ti cadea in brate. Doar asta ti-ai dorit, nu? Reusita in cariera inseamna putere. Iar puterea pune la incercare caracterele.
Ce va alege directorul nostru? Ce vei alege tu? Ce se va alege de toate deciziile anterioare? Si revin la intrebarea de la inceput. Ce alegi, familie sau cariera?
Raspunsul dat chiar de voi, prin prietenii pe care vi-i aduceti alaturi…
Prietenii sunt cei care stiu ce va trebuie inainte sa le cereti. Inainte chiar sa va dati seama. Uneori ei vad mai bine ceea ce voi inca nu stiti chiar despre voi, ori nu indrazniti a va arata chiar voua insiva…
Se spune” “cine nu are batrani, sa-i cumpere”. Asa ar trebui sa se spuna si despre prieteni…
Doar ca nu asta, nu cumpararea ii aduce aproape sau ii tine langa noi. Ci ceea se pune acolo, in comun, in comunicare.
Chiar, ce punem in comun noi cu prietenii nostri?
Iata un raspuns, povestit de o doamna ieri, intr-un cerc de noi… prieteni:
Doamna viziteaza de ceva vreme o noua… prietena, care are un baietel de cinci ani. Se duce in vizita si se… imprieteneste repede cu copilul, se joaca si ea cu jucariile lui, cu pisica si cu cainele lor din curte. Il intreaba pe copil cum o cheama pe pisica.
-Nu stiu.
-Dar pe caine? Cum il cheama?
-Nu stiu, zice iar baietelul.
Contrariata, doamna cometeaza un pic, nu prea mult, dar tot pare confuza. La care baietelul ii spune:
- Uite cum e, mai Mary draga. Astea, cu nume, eu le nu stiu… Eu nu stiu cu nume. Tu nu stii? Intre prieteni nu sunt nume.Prietenii nu au nevoie de cuvinte, ei au nevoie de iubire.
Un baietel de cinci ani…
Un baietel de cinci ani mi-a dat o mare lectie de viata. Si un prilej de a lucra iar pe principiul Naikan, multumind vietii pentru toti prietenii pe care i-am primit in dar.
O multime. Tovarasi de drum, pe multe felii de viata.
Mereu mi-au venit alaturi, si i-am recunoscut pentru ca:
Impartasim aceleasi idealuri
Avem cam aceleasi valori, ceea ce face sa
Avem limbaj comun
Ne construim, ne ridicam unul pe altul; (chiar am urmarit o vreme, cu o prietena, cum eram noi ca un balansoar: cand una era “jos” cealalalta tocmai era “sus”, cu o bucurie, ceva, si o tragea in sus pe cea “cazuta”)
Ne sustinem, mai ales cand altii ne parasesc
Ne castigam victorii impreuna
Ne facem impreuna trecerile prin valea plangerii
Putem spune cinstit unul altuia “ce avem pe suflet”
Uneori, ne crestem unul pe altul caci suntem prieteni din copilarie
Uneori prieten bun ne este copilul sau parintele sau partenerul de cuplu, caci toate cele de mai sus se implinesc cu el, prin el (sau ea)
Prietenia este nepretuita, iar daca se intampla sa avem o perioada de viata “goala” de prietenii si de prieteni, in nici un caz nu trebuie sa cadem in capcana credintei lui “nimeni nu ma vrea”… Acea “ruptura” e la noi, si noi avem de vazut in noi insine ce ne opreste in a ne gasi pe cei asemeni. Poate suntem in cautarea unei noi identitati, si nu e inca limpede ce vrem, cum si ce e cu noi insine. Putem sa incercam atunci sa gasim ceea ce ne motiveaza in ceea ce facem - sau chiar in ce nu facem; uneori blocajul in actiune e dat de ceva. Acel “ceva” poate fi si altora cunoscut. Important e sa incercam a intra in contact, a comunica, a gasi pe cei asemeni noua. Pentru ca prietenia se sustine si se mentine pe fondul unor valori comune. Ne atrag aceleasi idealuri, avem aceleasi preocupari… Si mai mult, putem vorbi deschis despre ele, putem visa, putem actiona impreuna mult mai usor, mai placut.
Si cand trecem de forme si formalisme, cand avem prieteni adevarati, nu doar un cerc frecventat “pentru ca si altii o fac”, atunci suntem puternici. Nu neaparat in actiune, desi si acolo putem vedea rezultate, ci in altceva, cu mult mai pretios, si care ramane indiferent de spatiu si timp: suntem mai bogati in iubire. Aceea de care vorbea acel baietel de cinci ani.
Va las mai departe sa va bucurati de cuvintele unui om care a stiut sa pretuiasca mult prietenul… Si va invit sa priviti o clipa la relatiile voastre de prietenie. Poate chiar sa va amintiti de cate un prieten de care nu mai stiti mare lucru. E un bun prilej de a-i spune “Ce mai faci?” Si poate veti avea placuta supriza de a gusta… surpriza lui placuta, cand va va auzi.
Multumiti vietii pentru prietenii vostri. Si daca “lista” de prieteni vi se pare cam scurta, nu aveti decat sa spuneti tot vietii, din inima: “Vreau”. Asta e formula magica.
Si continuati: “Vreau sa fiu prieten cu cineva. Vreau prieteni…” Si ei vor veni. Pentru ca
“Prietenul – este raspunsul dat nevoilor voastre.
El este ogorul pe care il semanati cu dragoste si il secerati din recunostinta,
El este caminul si masa voastra,
Fiindca la el veniti, asemenea flamanzilor, cautandu-l pentru oaza de liniste.
Cand prietenul isi descopera gandul, nu va inclinati spre „nu”-ul sinelui vostru, nici nu-i refuzati acel „da” asteptat,
Iar cand este inchis in el, inima voastra nu inceteaza a-i asculta inima;
Pentru ca in prietenie, toate gandurile, toate dorintele, toate asteptarile se nasc in tacere si se impart intr-o bucurie muta.
Nu va intristati cand va despartiti de prietenul vostru;
Fiindca tot ceea ce pretuiti cel mai mult la el, va poate fi mai limpede in absenta-i, precum pentru alpinist muntele apare mai deslusit vazut din departarea campiei;
si nu aflati alt tel in prietenie decat adancirea in spirit.
Pentru ca dragostea care cauta altceva decat revelatia propriului mister, nu mai e dragoste, ci-i ca o plasa in care, aruncata fiind, cade doar ceea ce-i de prisos.
Tot ce aveti mai bun in voi insiva pentru prietenul vostru sa fie;
Daca el trebuie sa cunoasca refluxul mareei voastre, atunci sa cunoasca si fluxul;
si la ce-i bun prietenul daca il cautati doar spre pierdere de vreme?
Cautati-l intotdeauna pentru a va trai cu adevarat clipele,
Fiindca-i rostul lui sa va umple nevoile, dar nu si vidul din voi,
si in desfatarea prieteniei, domneasca rasul si bucuriile impartasite.
Pentru ca in roua maruntelor lucruri inima isi afla dimineata si prospetimea.”
Iar la sfarsit, testul de David J. Parker and Samuel Stoddard
Trebuie sa alegi raspunsul care iti convine cel mai mult, iar apoi ai varianta corecta, dar raspunde repede, fara sa citesti rezolvarea de mai jos:
1. Un strain cade si isi rupe piciorul. Ar trebui:
a Sa strigi dupa ajutor.
b Sa razi.
c Sa-i rupi celalalt picior.
d Te prefaci ca esti doctor si ca incerci sa ii repari piciorul
Raspuns:
a. e incorect ca nu e amuzant.
b. nu e corect pentru ca scopul e sa creezi si mai mult umor, nu sa profiti ca sa razi tu.
c. e bun pentru ca provoaca durere si e amuzant pentru cei care privesc DAR d. raspunsul corect, pentru ca sa te prefaci ca esti doctor si sa te maimutzaresti cu piciorul rupt este mult mai amuzant decat varianta c.
CAZ SPECIAL: Daca esti doctor, si ai raspuns c. , poti sa consideri acesta raspunsul corect.
2. Mama celui mai bun prieten al tau a murit. Ar trebui:
a Sa iti consolezi prietenul.
b Sa plangi.
c Sa sari in sus si sa strigi incoerent
d Sa canti, “Ole Ole, vrajitoarea nu mai e!.”
Raspuns:
a. ar parea bun, dar daca incerci sa fi o persoana amuzanta, nu te va ajuta
b. la fel ca a.
c ar putea fi bun, dar ar putea fi interpretat ca manifestare a suferintei
d. este corect, pentru ca provoaca durere prietenului
3. Cineva spune ca esti urat ca un caine. Ar trebui:
a Sa latri ca un caine.
b Spui, “Cainii mi se par foarte atragatori.”
c Spui, “e din cauza ca imi dau des cu fatza de perete”
d Spui, “La fel e si ma-ta!.”
Raspuns:Toate sunt alegeri bune, dar umorul trebuie sa fie rezultat a ce li se intamlpa altora, nu tie. Deci d.
4. Stai la un colt de strada si un tip vine si iti cere indicatii pentru statia de autobuz. Ar trebui:
a Sa ii dai indicatii corecte.
b Sa te holbezi la el fara cuvinte.
c Sa il indrumi spre primarie.
d Sa il indrumi spre concertul din centrul orasului.
Raspuns:
a nu e amuzant deloc.
b e amuzant
c la fel de amuzant
d. este cel mai amuzant, ca are ocazia sa si asiste la playback-ul celor care canta.
5. Copii tai vin de la scoala. Ar trebui:
a Sa ii intampini la usa si sa ii imbratisezi
b Inchizi usa si nu ii lasi inauntru.
c Torni kechup pe tine si te intinzi pe jos facand pe mortul.
d Parchezi masina mai departe, te ascunzi in boschetzi, lasi un billet pe care scri;”Va urasc , nu ma mai intorc niciodata.” Si cand incep toti sa planga, sari din tufe si strigi;”Booga boooga boooga!”
Raspuns:
a.gresit.
b.e un inceput bun
c.la fel .
d.e opera de arta, mai ales ca Booga nu e cuvant romanesc
Bafta in continuare, daca mai aveti nevoie de supliment… astept mesaje!
Ceea ce e si mai distractiv e ca atunci cand am inteles cu adevarat aceasta tehnica am descoperit acest tip de umor sub toate formele.Chiar si intr-o poezie a lui George Cosbuc, “Iarna pe ulita”, in care se face misto de caciula unui copil:
“- Uite-i, ma, caciula, frate!
Mare cat o zi de post
Aoleo, ce urs mi-a fost
Au sub dansa 7 sate
Adapost”
Sau sa zicem ca esti la un bar si bei ceva amestecat cu alcool, sa zicem ca bautura ta are prea mult alcool si comentezi.
Daca esti doar arogant (idiot) spui :
“Barmanul e un prost.E prea mult alcool in bautura mea.”
Dar cu atingerea magica a umorului devine:
“Hopa, barmanul(sau barmanita) ori ma iubeste ori vrea sa ma omoare.Bautura asta e alcool pur.E vreo intalnire a alcoolicilor anonimi pe undeva pe aproape? Pentru ca o sa am nevoie cand termin paharul asta”
E important deertinut ca daca sti sa comunici de la inceput cum trebuie, persoanele de sex opus iti vor raspunde imediat cu un nivel foarte ridicat de curiozitate si atractie.
Cand vei incorpora in personalitatea ta umorul arogant, care este un fel de “joc verbal pentru adulti” faci pe cei din jur sa intre intr-o stare emotionala deosebita.
Daca nu ai inteles exemplele de mai sus ai nevoie sa exersezi.
E foarte important sa nu iti fie frica ca vei trece drept o persoana aroganta.La inceput poate o sa patesti ca mine, cand i-am spus unei fete ca are fundul mare si a doua zi ma asteptau prietenul ei(cu care era de 5 ani) si frate-su sa ma bata.Bineinteles ca am stiut sa dezamorsez situatia, dar trebuie sa platesti un pret pentru orice .
NU trebuie sa iti fie frica sa interactionezi cu oamenii, iar la sfarsit iti vei face un mare bine pentru ca ai invatat ce ai nevoie pentru a avea succes.
Sunt si multe feluri nonverbale prin care poti si arogant si cu umor.
Daca o persoana face un gest sau se stramba imita-i gestul dar exagerat
Daca o persoana de sex opus pune mana pe mana ta, ridica sprancenele a mirare si fa privirea de preot sau proteasa ofensat/a.Iar apoi zambeste ca si cum sti ca te vrea.
Si am sa inchei cu una din povestioarele mele preferate cand vine vorba de umor arogant
Tipul cu tipa sunt la cinematograf, si tipul rade si face gestul acela cand iti lovesti piciorul cu palma, doar ca se foloseste de piciorul tipei.
“Hei, vezi ca ma doare”zice tipa zambind
“Vrei sa pup ca sa treaca? , intreaba tipul
“Tipa cu chef de joaca ridica piciorul si tipul se apleaca ca sa pupe.”Gata ti-a trecut zice tipul, si sper ca nu trebuie sa te lovesc si in fata ca sa te pot saruta.”
Ca ultime reguli nu uita, daca vezi ca esti luat prea in serios, zambeste .
Oricum , trebuie sa depasesti aceste temeri si sa fi sigur ca vei gasi balanta dintre aroganta si umor.
Nu uita 50%-50% si persoana trebuie sa rada.Atunci esti pe drumul cel bun.
Cand ma antrenam, avem liste cu dume pregatite, si abordam si le foloseam tot timpul.Acum, pentru ca nu mai am nici timp si mi-am dezvoltat abilitatea, improvizez, nu mai memorez nimic inainte.Trebuie sa fi suficient de bun incat sa faci lucrurile astea automat, la fel ca si mersul pe jos, dar la inceput e nevoie de pregatire si de exercitii.Sper sa te ajute un pic lista mea, din care imi dau seama ca multe dume faine nu le-am mai folosit:
Unele lucruri sunt amuzante doar in anumite situatii.Daca cineva se impiedica e amuzant sa spui:”Iarasi ti-e foame si vrei sa mananci de pe jos?”.Totusi daca spui asta peste 20 de minute, nu mai are nici un farmec.Trebuie sa folosesti tot timpul clipa prezenta, de aceea e foarte important sa poti improviza, si asta vine doar dupa mult exercitiu.
Daca nu esti foarte bun, la inceput e bine sa ai pregatite dumele.
Eu acum am ajuns la nivelul in care improvizez, pe moment, desi multe din lucrurile care le spun au ca fundatie ceea ce am invatat mai demult.
Dar am descoperit fisierul meu in care imi notam dumele , si multe nu le-am mai folosit, dar unele sunt chiar bune.
Asa ca am facut o lista cu situatiile pentru care eu eram pregatit, si multe din ele le foloseam ca openere.
Am pus aici o lista cu situatii si replicile pe care eu le-am folosit si folosesc si azi. Evident, e doar o lista scurta, cu situatiile cele mai de intalnite, si in general o regula este ca daca ceva e amuzant, va fi si urmatoarele 20 de ori, asa ca ceea ce e amuzant, pastreaza si foloseste.
O persoana inalta
• “Joci baschet?”
• “Scuze, credeam ca esti un turn de observare”
• “Cum e vremea acolo sus?”
O persoana scunda
• “Unde-i circu?”
• “Ce inaltime ai ? Un metru?”
• “Cum e vremea acolo jos?”
Cineva se impiedica
• “Iarasi vrei sa mananci de pe jos?”
• “Prima zip e noile picioare?”
• “Cum e vremea acolo jos?”
Cineva ragaie
• “Pe bune?”
• “Bine spus!.”
• “Sa mori tu!!”
Cineva se loveste
• “O sa te doara si maine!”
• “Sigur o sa ramana urma!”
Cineva minte
• “Sunt satul de minciunile mele, dar mai de ale altora”
O femeie cu poseta mare
• Am acasa geamantane mai mici ca poseta ta !
• Ce poseta mare ai. Iti ti cainele in ea?
Cand cineva e prost
• E clar ca ai IQ din 2 cifre
• Felicitari, ai reusit sa imi intreci pisica in istetime
Daca fata se poarta imatur,e baietoasa sau se poarta ciudat, este instabila emotional
• Frate, esti ca fratele meu, parca esti baiat
• Esti retardata functional
• Sunt suficent de batran ca sa imi spui tata
• Data viitoare rupe extazy-ul in 2
Poti sa faci ce vrei tu cu orice replica pe care o primesti…..se numeste reframing si e o tehnica NLP care e ca si artele martiale in lingvistica, mai exact judo si aikido, in care te folosesti de forta adversarului ca sa invingi, cu un efort minim din partea ta
Fata zice :”Esti urat/nu imi place de tine”
• Probabil esti chioara.
• Sunt MULT mai atragator ca tine.
• Ciudat sa aud asta chiar din gura lu “Betty cea urata”.
Fata zice :Nu imi place ce faci/spui
• Ma bucur ca-ti place!
• Va trebui sa te obisnuiesti, tot timpul fac asta!
• De unde ai tu impresia ca parerea ta conteaza?
Gagica zice”am prieten”
• Stiu ca e o mare realizare pentru tine , dar nu trebuie sa iti faci reclama la toti necunoscutii
• Foarte bine.O sa il punem sa ne aduca micul dejun la pat, si daca nu imi place cum face sucul de portocale, il concediez.
• Nici nu ne cunoastem si deja imi spui despre problemele tale?Pentru asta trebuie sa platesti amenda, un suc.Sau iti imaginezi ca sunt preotul tau sa te spovedesti?
Nu stiu daca va puteti imagina asta, dar acum va scriu ascultand o melodie superba, o preferata de-a mea: Ave Maria Lola. Se danseaza pe ea salsa, si e grozava!
Poate ca va intrebati ce legatura are cu meditatia. Are! Poate nu pare asa, o legatura directa. La prima vedere. Poate si la a doua…
Dar, cum spuneam in articolul anterior despre meditatie, aceasta este o stare. Si in starea aceasta, de profunda claritate, fara tulburare a gandurilor, intri in fel si chip, dar cu atentie la… atentie. Muzica si dansul duc la stari profunde si la o mai mare capacitate de focalizare a atentiei. Desigur, o anumita muzica si anumite dansuri.
Cum putem intra in starea de meditatie?
Un mod de a ajunge la aceasta stare este cel descris in povestirea din prima parte (Meditatia I).
Dar asta nu e pe masura multora dintre noi. Nu ca nu am fi capabili, dar putini se duc intr-un loc special, luni de zile, sa lucreze cu ei insisi. Desi asta ar fi cea mai buna investitie pe care o putem face, aceea in noi insine.
Am colegi si prieteni care doresc sa atinga starea aceasta. Ei sunt dintre cei supusi zilnic stresului, iar meditatia pare o oaza de liniste. “Macar pentru asta”, zic ei, “si ar fi grozav”… “Sa ne putem detasa de ganduri.”
Si asa incep sa practice “ca la carte”, dupa modelul cel mai des intalnit :
Iata cum se aseaza ei frumusel in pozitia clasica recomandata pentru meditatie – sezand turceste, cu spatele drept, cu barbia trasa un pic in jos… (Cel mai bun reper pentru pozitia capului – ne imaginam ca tavanul se afla exact deasupra noastra si ca incercam sa ne lipim de el crestetul). Si amicii mei incearca si incearca… Vin multe ganduri si ei se pierd in ele, incep junghiurile in picioare sau in spate, si gata! s-a dus starea, daca o fi apucat sa se instaleze…
Si pe urma ei zic: “Nu pot. Nu e de mine. Prea greu”…
Si totusi, asta poate fi simplu, daca nu ne luptam… Practic, ar fi doar de stat si urmarit gandurile, care vin si pleaca… iara vin si pleaca… Intentia noastra fiind de a ne simti pe noi insine, propriul corp, si de a respira in liniste. Cand ne surprindem ca ne gandim la ceva – “oah, tre’ sa pun o masina de rufe/ ce bine arata x azi dimineata/ cum sa fac sa…” etc – lasam sa treaca acel gand si ne intoarcem la “a simti”… Pana atingem starea. Starea de pace de liniste, de bine. Nu o pot defini, fiecare urmeaza sa afle ce si cum e…
Aici ma simt datoare cu o explicatie: exista multe practici in care suntem indemnati sa meditam, vizualizand ceva sau chiar “facand” ceva, ca intr-un “film”. Acele exercitii sunt numite “meditatie”, dar, pentru ca ele contin actiuni ale mintii si unele chiar dirijate (“vizualizam un lotus, care se deschide si se umple de lumina”…) ele nu sunt meditatie, propriu-zis. In meditatie, e o stare, nu o actiune.
Exista moduri de a practica intens meditatia, conform unei discipline (ati vazut un pic si din asta si in povestea cu morcovii), si rezultatele apar, destul de puternice si de durata. Zen-ul este una din practicile radicale, care schimba mult nu doar starea, ci se implica si in modul de viata al practicantilor.
Pentru prietenii mei insa, chiar efortul este cel care impiedica obtinerea rezultatului pentru care ei depun… efortul. Neobisnuiti cu practica zilinica, intr-un ritm de viata alert si plin de imprevizibil, ei ai nevoie de metode mai “blande”.
Care ar fi ele?
Pai, una deja o stiti, am tot povestit de ea: urmarirea respiratiei. Asta se poate face foarte bine in “timpii morti” dintr-o zi: in autobuz sau in masina, la stop. In timp ce stam la coada la casa, in magazin. Cand stam pe o banca in parc…
Ca tot veni vorba de parc, alta metoda ar fi aceea de a merge, urmarind mersul.E o mare asemanare intre asta si taiatul morcovilor din povestirea lui Robert Rabbin. Mersul, activitate pe care nici nu o bagam de seama… Cand pasim, cu intentia de a urmari mersul, devine ceva foaaaarte interesant… Cand merg, urmaresc senzatiile, toate senzatiile: rularea talpii pe asfalt, de la calcai la varf, cum se ridica genunchii, cum se simte piciorul de sprijun, ce simt la trecerea greutatii de pe un picior pe altul, in toti muschii, de la talpa, glezna, gamba, si pana la fesieri. Si mai simt si cum respir, si miscarea mainilor, si bazinul… Aerul pe fata… Stiti deja gama de senzatii, descrisa in seria “exercitii de prezenta”. Urmarirea asta face in mod firesc ceea ce se straduie fara succes amicii mei care incearca sa practice, “in pozitia de meditatie”. Adica face limpezirea mintii si taierea firului gandurilor. Pentru ca, in final, spre asta tindem: sa oprim morisca gandurilor, spre a atinge o stare anume. Aceea in care nu ne preocupa ceva. In care e liniste. In acea liniste se instaleaza o pace care ne hraneste fiecare fibra, fizic, mental si emotional. Din acea rezerva fantastica ne tragm puterea cand vrem sa actionam cu claritate si precizie.
Linistea si absenta gandurilor sunt doar primele “simptome”. Urmeaza stari de bucurie imensa, care ating culmi numite extaz. Ekstasis- iesirea din sine… Hmmm… poate vom vorbi si de asta.
Mai sunt moduri de a atinge starea de meditatie. Unul, foarte placut si foarte puternic, datator de multiple beneficii, este taichi-ul, despre care am mai povestit. Este, practic, meditatie in miscare, unind trupul si mintea intr-un echilibru perfect, in armonie.
Si iata ca revin la dans. Desi nu pare sa semene cu meditatia, fiind departe, ca “aspect”, de pozitia aceea clasica, amintit mai sus, dansul poate aduce acea stare. Ar fi intr-un fel o execeptie de la regula, fiindca exista actiune, dar e cea a trupului, nu a mintii. Exista dansuri specifice (“trance dance”) si exista… dansurile preferate. Prin ele suntem cu totul in dans, mai bine zis el se desfasoara prin noi, si atunci mintea e in “pauza” complet, noi fiind doar niste receptacule ale unei stari superbe, de placere si bucurie. Posibil ca marii maestri in ale meditatiei sa ma dojeneasca pentru alaturarea dansului in sirul metodelor de meditatie, dar si aici sunt sigura ca unii au incercat si descoperit valentele fantastice ale acestei… stravechi practici.
Ca beneficii ale meditatiei, am amintit mai sus linistea si pacea, atat de pretioase, mai ales pentru cei cu un stil de viata foarte alert.
Ar mai fi si sanatatea mentala si emotionala, daruri deloc de neglijat, care se adauga si celei fizice. Nu voi intra in detalii, dar pastrarea starii de meditatie echilibreaza si furnizeaza energie pentru toate sistemele noastre – fizic, mental si emotional.
Am mai amintit de atentie. Focalizarea atentiei asupra propriilor senzatii, asupra linistii interioare determina o mai buna reactie in viata de zi cu zi: mintea e mai clara, mai rapida, si atentia devine din ce in ce mai stabila. Si mult mai cuprinzatoare. Practic, devenim din ce in ce mai constienti, de cat mai multe din jurul si dinauntrul nostru.
Si mai este inca un dar: de cate ori atingem starea de meditatie, atingem rezervoarele noastre de inspiratie. De aici putem scoate cele mai bune solutii, acelea care vin “pe negandite”, desi pot combina multe din ce am gandit cu diverse ocazii. Aici, in inspiratie, atingem partea aceea din noi care stie si poate, de multe ori chiar mai presus de logica.
Dar despre asta, despre inspir, data viitoare…
Pana atunci, bucurati-va de aceste zile de toamna si, in mersul vostru… catre oriunde ati merge, cautati sa meditati. Veti vedea…
Cand am auzit prima oara de aceasta tehnica la David DeAngelo am fost incantat si am zis inceput sa o aplic imediat.
Secretul e ca umorul arogant trebuie sa contina EXACT 50% umor si EXACT 50% aroganta. Putin mai mult umor si esti bufon. Putin mai multa aroganta si esti un idiot. De aceea, este o arta.
Asa ca sunt multi oameni (mai ales femei) care nici azi nu vorbesc cu mine pentru ca nu stiam sa folosesc tehnica cum trebuie si eram prea arogant. Am jignit multi oameni, dar asta a fost pretul pentru a invata.
Acum vreau sa citesti atent randurile ce urmeaza, sa folosesti prima oara exemplele care le vei gasi si apoi sa vii cu creatia ta proprie, si exista o singura regula:
Cand folosesti tehnica oamenii trebuie sa rada, nu sa planga. Daca rad, esti bun. Daca plang sau se supara, nu ai facut ceva bine.
Umorul arogant este una dintre cele mai importante arme ca sa creezi atractia si care poate face minuni, indiferent de cum arati, cati bani ai, cat de inalt esti, etc.
Daca poti face oamenii sa rada cu tehnica asta, te vor iubi.
Oamenii in general si femeile in particular sunt mai receptivi la umor decat la orice altceva, asa ca dupa ce mai citesti odata partea de umor cumpara niste carti daca nu esti foarte bun. Umorul are o structura si se poate invata si crede-ma ca merita efortul asta.
NU UITA:
Aroganta face oamenii sa fuga, in afara de cazul in care esti foarte amuzant.
Daca esti barbat si stii sa folosesti umorul arogant femeile te vor vana efectiv. Ele vor fi cele care te suna si care te invita la ceai si la ele acasa, si nu invers.
Daca esti femeie si poti sa raspunzi unui barbat cu umor arogant, fii sigura ca o sa stea cu cortul in fata casei tale.
Este abilitatea de a face pe cineva sa rada in timp ce il ironizezi si faci misto de el.
E un cadou pe care il poti face cuiva.
Abilitatea e a face pe cineva sa rada in timp ce critici.
Nimeni nu poate primi bine critica, iar oamenii se urasc intre ei pentru asta, si chiar daca ai dreptate nu va recunoaste niciodata pe fata. Dar daca il faci sa rada in timp ce il critici, atunci esti cel mai bun.
Cand radem ne predam pentru o clipa persoanei care ne-a facut sa radem. Si de obicei cand razi nu poti sa contrazici ceea ce s-a spus.
Formula desi e simpla , vei avea nevoie de mult exercitiu:
Prima oara un comentariu arogant:
“Ai o burta mare”
Nu e nimic amuzant si e un comentariu arogant care jigneste.
Si acum sa-i adaugam umor si sa zicem:
“Ce-ai facut? Ti-ai pus ghiozdanul in fata? Daca te pui pe spate arati ca un melc!”
Asta e arogant si cu umor.
Am sa explic in continuare cat pot de bine, dar sa fii pregatit ca nu iti iese din prima. Dar trebuie sa exersezi pana merge. Si nu uita. Trebuie sa faci persoana sa rada, nu sa planga. Daca rade asta e semnul sigur ca ai facut bine ce ai facut.
1) Umorul arogant nu implica sa razi de propria ta persoana si mai ales, orice se intampla
2) NICIODATA In viata ta sa nu mai spui am glumit. Orice ai spus, ramane spus. Asuma-ti raspunderea, si tehnica aceasta va avea putere adevarata numai daca ai curajul sa sustii ce ai spus. Nu strica tensiunea care s-a creat spunand “am glumit”.
3) Daca e o persoana care nu are asa mare incredere in fortele ei, nu ii distruge si putina incredere care o are cu aceasta tehnica. Foloseste-o pe cei care pot face fata si care pot raspunde pe masura. Atunci e cel mai distractiv.
Ii spui unei femei ca e grasa daca e doar un pic grasa sau deloc, nu ii spui unei obeze care sufera de vreo boala a metabolismului si nu are ce sa faca.
Ii spui ca e proastaunei femeie care stie si ea ca e desteapta. Daca ii spui la tanti de serviciu ca e proasta, asta chiar e nasol, si meritzi sa iti rupi un picior alunecand pe scarile proaspat spalate de tanti.
Ii spui ca e un monstru oribil de urat uneia care e miss si careia toata viata, toti i-au zis ca e frumoasa, nu ii spui ca e urata la una care saraca nu are nici bani de chirurgie plastica si care chiar e urata.
4) Aceasta tehnica se foloseste cel mai bine pe persoane de sex opus.
E una dintre cele mai bune tehnici pentru a creea atractie sexuala, pentru ca daca o folosesti cum trebuie si faci persoana sa rada si nu spui am glumit , duce la creearea unei tensiuni care se descarca foarte bine printr-o partida de sex.
Orice femeie stie asta si foarte putini barbati stiu.
Daca o folosesti pe persoane de acelasi sex cu tine tot vei crea tensiune, dar care cel mai probabil se va descarca printr-o bataie.
Urmareste Friends. E blindat cu replici arogante si cu umor.
Sa nu-mi spui ca nu ai probleme, pentru ca mi-e greu sa cred!
Se spune ca daca nu ai probleme ratezi o ocazie de progres.
Ce zici de vremea de afara? S-a pus deodata frigul, ploile, trebuie sa purtam numai haine groase…Pe mine personal asta ma enerveaza, as sta numai in casa, la caldura.
Si asta e una din problemele mele; daca ar fi sa ti le insirui pe toate, ai obosi.
Cu toti avem probleme, toane, suparari si nemultumiri de tot felul. Bineinteles, unele sunt mai grave, dar sunt si altele care, chiar daca sunt mai mici, ne par a fi cele mai dificile din lume, prin importanta exagerata pe care noi insine le-o dam.
Pentru o parte din problemele noastre putem face foarte putin sau chiar nimic, insa foarte multe dintre ele pot fi rezolvate prin creativitate.
Ia spune-mi, tu stii ce te deranjeaza in viata? Si daca stii, faci ceva pentru asta? Ai curajul si intelepciunea sa fii constient de ceea ce te deranjeaza in viata ta si sa faci ceva pentru a schimba problemele?
Gata!
Nu mai sta pe ganduri si hai sa facem ACUM ceva pentru tine:
-ia o foaie de hartie si un pix si fa o lista cu tot ce te deranjeaza, cu tot ce te supara, cu tot ce te sacaie, cu probleme specifice personale sau de la servici….tot, tot!
-hai, hai, scrie! Daca termini in mai putin de 8 min inseamna ca ori esti superficial, ori vreun sfant.
Buun!
1. Acum ca ai terminat lista, reciteste-o si bifeaza problemele la care crezi ca poti gasi solutii creative.
2. Acorda nota cea mai mare problemei care crezi ca necesita o rezolvare cat mai rapida, apoi una mai mica urmatoarei….si tot asa, in functie de nevoile tale.
3. Uita-te cu atentie peste toate si vezi daca exista unele care sa aiba legatura intre ele. Daca sunt, cupleaza-le si incearca sa gasesti rezolvarea comuna.
4. Noteaza-ti pe spatele acestei liste cam care sunt resursele de care ai avea nevoie pentru rezolvarea lor.
- poate fi vorba de resurse financiare – scrie suma si variantele prin care ai putea sa obtii aceasta suma;
- sau de timp – o solutie ar fi, de exemplu, sa te trezesti dimineata cu 30 minute mai devreme;
- sau poate ai nevoie de ajutorul cuiva – enumera persoanele care iti vin in minte si gandeste-te cum anume le poti contacta;
- poate trebuie sa investesti, sau sa cauti anumite informatii.. Imagineaza-ti cum anume poti obtine toate astea!?
Iar la sfarsit, pe acceasi foaie
- daca nu mai ai loc, poti sa incepi alta – scrie cum anume te vei simti cand vei rezolva aceasta problema. Cum crezi ca te vei simti atunci, unde si cum vei simti aceasta placere.
Aveam la un moment dat o pacienta care-mi povestea ca de fiecare data cand scapa de cate o problema spune ca a mai scapat de o piatra, a mai lasat o piatra in locul problematic.
Punerea pe hartie a problemelor tale iti da posibilitatea de a-ti cristaliza gandurile, devenind astfel constient de ele.
Se spune ca o problema e pe jumatate rezolvata in momentul in care ai devenit constient de ea.
Te las acum cu gandurile tale, si astept sa-mi impartasesti si mie din incercarile si realizarile tale.
Inainte de a continua seria despre meditatie, voi povesti un pic despre visat. Asta pentru ca inca imi e foarte proaspat in minte si in emotii seminarul de visare activa, sustinut de de Robert Moss.
Nu voi prezenta seminarul – oricum, nu de o prezentare avem mai multa nevoie, ci de practica, nu-i asa? – dar ma voi folosi de ce am invatat in aceste doua zile pentru a va mai “impinge” inca un pas pe drumul spre culmile puterii personale.
Claritatea mintii si focalizarea atentiei, cultivate atat de bine prin meditatie, sunt perfect potrivite pentru visarea activa. Iar aceasta din urma este un mod extraordinar de puternic de a ne modela viata, a noastra si a altora.
Pana la a dezvolta subiecte de anvergura, ce poate sunt foarte interesante dar servesc doar acumularii de informatii, m-am gandit la o parte practica, ce v-ar putea ajuta sa faceti ceva pentru voi si cei din jur. Ceva ce doriti sa aduca o imbunatatire, o rezolvare. Nu intru in detalii tinand de psihic, constient, inconstient, subconstient. Nu sunt specialist si nu imi propun abordari teoretice. Voi povesti cate ceva, in speranta ca veti gasi ceva folositor din experientele unora, cu aplicatie pentru voi insiva.
Cum aratam in cateva articole precedente, suntem purtatorii unor resurse fantastice. Putem sa ne folosim de ele pentru a ne imbunatati viata, pentru a ne transforma propria realitate. Principala noastra sursa pentru rezolvarea atator situatii este inspiratia. Chiar daca nu ne dam seama, ea participa tot timpul la alegerile noastre, in urma carora actionam, ori si mai mult, la acele actiuni facute “pe negandite”… Nu ma refer la ceea ce facem din instinct – fuga din calea unei masini care e gata sa ne loveasca, apararea in fata unui atac, protejarea cuiva etc – ci la ceea ce facem folosind mintea, dar fara a ne gandi prea mult. E vorba de solutii-fulger ori de scrierea unui eseu, ori de o poezie, ori de o prezentare sau un raspuns la intrebare, pentru care nu am fost pregatiti mai inainte. Acele “sclipiri” de moment, cand spunem “asa mi-a venit”…
Acestea sunt inspiratii, venite de undeva, din noi, fara sa fi fost “gandite” in prealabil, pregatite, studiate… Chiar daca leaga elemente din ce am studiat poate candva, solutiile sunt noi.
Cum sa facem sa accesam cat mai des aceasta sursa? Nu doresc nimanui situatia de “presiune”, de stres, in care din nevoie acuta, “tipam” dupa o rezolvare si acea forta a “disperarii” devine pistonul care apasa in adancul nostru, impingand afara solutia salvatoare.
E mult mai placut sa lucram pe inspiratie, educandu-ne sa facem asa.
Un astfel de mod este visarea activa. Aceea in care suntem constienti de derularea visului.
Un mod concret de a ne folosi de capacitatea noastra de a visa este visul de noapte. Visul de somn…
Concret, ar fi cam asa: Avem de gasit solutia unei probleme care ne framanta. Nu mai stim ce sa facem, iar daca totusi am gasit niste variante, nu stim pe care sa o alegem. Gandurile rotesc in cap, ne macina, poate suntem si panicati si nu mai putem gandi limpede. Poate a pierit si ultima doza de speranta. Poate problema e legata de o boala grava, de un conflict, de un proiect, de o situatie ce pare imposibil de rezolvat. Ori e doar o dorinta mai veche, o cerere ce pare fara raspuns…
Putem folosi visul “de somn”, spre a gasi solutia. Inainte de a adormi ne formulam clar intentia. O facem scriind pe o foaie ca dorim solutionarea/ ghidare pentru rezolvarea subiectului X. Ne fixam clar in minte aceasta intentie, aceea de a afla cum sa… Si intentionam “sa fim pe faza” cand apare “mesajul”, in vis, sa il prindem si sa ni-l amintim.
Putem sa primim in vis un mesaj. O imagine, un sir de imagini, ca o poveste, un cuvant, orice cu valoare de simbol. Punem la indemana foaia, langa pat, si un pix. Ne trezim si notam ce mesaj am primit. La inceput, poate nu “apare” nimic. Poate avem doar o senzatie, aceea de eliberare de grija si hotararea de a actiona intr-un anume fel. Poate ca nimic din astea. Nu-i nimic, exersam. Rezultatele vor veni, exersand. In timp se formeaza un mod de a lucra in acest fel. Se largeste “poteca” si urmeaza sa folosim din de in ce mai des inspirul…
In seminarul de care aminteam mi-am amintit acest bun obicei, practicat ca o joaca in copilarie. Am aflat ca de fapt multe din ce faceam noi in copilarie erau “chestii” foarte “destepte” si stiam noi ce faceam…
In lipsa unei “probleme” grave care sa ma “macine”, eu mi-am propus sa-mi “rezolv” un genunchi care cam “scartaie”, in ultima vreme si e cam dureros. Ce varianta e cea mai buna? Am scris pe biletel ” imi doresc ghidare in vindecarea genunchiului drept” si am intrat in… somn. Cu gandul sa fiu “pe faza” si sa prind visul, de fapt secventa de vis cu mesajul potrivit in ea. Si am mai pus ceva in intentie: sa pricep mesajul pe care il voi primi! Si chiar asa a fost! Am visat ca stateam de vorba cu mai multe persoane si le povesteam despre genunchi, iar una a inceput sa cante “Tai la-la-la-la-laaa”… Am avut ca o sclipire, care m-a “tras de maneca”, sa ies din vis si sa notez. Apoi am intrat din nou in somn. Dimineata am gasit ce scrisesem, si era limpede pentru mine ce am de facut: taichi… Intr-adevar, n-am mai lucrat constant de multa vreme, iar cand exersez, genunchii sunt primii care dau raspuns: intai protesteaza, apoi devin cei mai fericiti si ma misc mult mai usor…
Acesta e doar un mic exemplu, cu visarea din somn. Exista visul “de zi”, de transa, in care se intra si se gaseste solutia pentru o problema fara sa trebuiasca sa dormi. Se poate primi informatia ca si in visul de som, doar ca suntem intr-un soi de semitransa si “vedem” un film, o imagine, o culoare, o forma. Am asistat la povestirea unui proces de vindecare, cu cazul unui bolnav de cancer pulmonar, care mai avea de trait cel mult doua luni… In acea stare de vis, a aparut informatia prin care omul a fost ghidat sa-si trezeasca propriile resurse, schimbandu-si in primul rand atitudintea fata de boala si “lucrand” cu intentia de a se vindeca, exact la nivelul tesuturilor sale. Apoi a “vazut” cum se vindeca, “felie” cu “felie” din trup…
Forta imaginilor, a imaginatiei, este studiata acum din ce in ce mai mult si sunt diverse metode in care se recurge la lucrul cu imaginea: suprapunerea si apoi inlocuirea imaginii unui organ/ tesut bolnav cu cea a unuia sanatos etc. In visul acesta de tip “transa”, se poate ca cel care este in suferinta sa se vada cum se vindeca si apoi corpul sa preia acea serie de imagini sau chiar scenariul cu totul si sa realizeze efectiv procesul. Nu am “despicat” mecanismul, caci ce a contat a fost rezultatul: omul s-a vindecat, uimind medicii care nu pricepeau cum un cancer ce se propagase de la plamani la ficat, stomac si alte organe importante poate sa dispara fara urme…
Nu sunt fenomene paranormale. Inspiratia este sursa pe care o folosim destul de des, fara a fi constienti. Cand folosim forta intentiei, impreuna cu o atentie si o minte bine antrenate, putem sa scoatem din rezervoarele inspiratiei noastre adevaratele comori ce zac acolo, nefolosite. Altfel umblam, cum spune o poveste, cautand comoara, cand de fapt ea este diamantul tesut in poala hainei noastre…
Iar pentru a face umorul complet mai trebuie sa-i adaugam formulele, care sunt 7 conform lui Melvin Helitzer si in tot umorul, tot timpul gasesti una din cele 7 sau o combinatie intre ele.
1) Dublul inteles
Un simplu exemplu de dublu inteles este “toata lumea o face”.
Doctorii o fac cu grija
Scriitori o fac ca la carte
Matematicienii o fac cu necunoscutele
Poti vedea dublu inteles (sper). La fel poti da un dublu inteles aproape la orice.
Poti fi ironic
“E un profesor atat de bun incat poate spune tot ce stie intr-o singura suflare”
2) Reversul
Are mai multe intelesuri. Cel mai cunoscut este acela de a termina o fraza intr-un mod care contrazice prima parte a frazei.
“NU am putut astepta sa vina succesul, asa ca am plecat inainte fara el.”
Text de pe un tricou: ”Am supravietuit celei mai friguroase zile din istorie. -50 de grade. Am tricoul de la o matusa care n-a supravietuit.”
Cel mai amuzant la acest tip de umor este sa schimbi punctul de vedere al problemei in ultima clipa cu 180 de grade.
“Un barbat si o femeie fac dragoste pasional in dormitor. Deodata, usa de la apartament se deschide si un tip intra in camera: ”Am venit, iubire”
Intra in dormitor, se uita la cei doi dezbracati si spune:
“Ce cauta EA aici?”
“Am un frate la Facultatea de medicina.
“Ce studiaza?”
“Nimic. Pe el il studiaza”
E o tehnica buna cand vrei sa jignesti pe cineva sau sa faci un compliment surpriza.
Cand a vorbit despre cartea de umor a lui Melvin Helitzer, Steve Allen, un scriitor de carti de comedie a spus:
“Fiind de asemenea un autor de carti de comedie, sunt onorat sa adaug cartea lui Mel Helitzer in biblioteca mea, si intr-o zi poate o sa o si citesc”
3) Schimbarea punctului de vedere
Orice spui, daca sfarsitul schimba brusc punctul de vedere, poate fi amuzant:
“Cand eram tanar, credeam ca banii sunt cel mai important lucru in viata. Acum cand sunt batran, stiu sigur ca asa e” Oscar Wild
Un tip gaseste o maimuta pe strada. O masina de politie trece pe langa si tipul intreaba:”Ce sa fac cu maimuta?”
“Du-o la gradina zoologica”, striga un politai
A doua zi acelasi tip cu maimuta si masina de politie.
Parca ti-am spus sa o duci la ZOO.
Pai am dus-o si asa mult i-a placut , ca azi mergem la Disneyland.
Un tip intra la doctor cu o broasca pe cap.
Care e problema? Intreaba doctorul?
Si broasca spune :
”Uite ce mi-a crescut pe fund”
4) Folosind ce ai invatat pana acum trebuie sa stii ca cifra 3 este una dintre cele mai puternice cifre. In arta retoricii, se spune ca tot timpul trebuie sa ai 3 argumente solide ca sa iti sustii punctul de vedere.
Iar in umor este forte utila pentru a lungi povestea si a crea tensiunea, iar cand la sfarsit vine poanta toata tensiunea se descarca in hohote de ras.
Un roman, un tigan si un ungur intra intr-un bar. Barmanul spune:
“Ce e asta, un banc?”
Majoritatea bancurilor au cifra 3, daca le urmaresti.
Profesorul: ”Maria, ce organ omenesc se mareste de 10 ori in timpul unor emotii puternice?
Maria: Mi-e rusine sa raspund in public. Raspunsul corect este pupila umana. Iar asta ne spune 3 lucruri:
1) nu ti-ai facut temele pentru azi,
2) ai o minte murdara si
3) cand te mariti o sa ai o dezamagire majora
5) A cincea formula sigura pentru a face lumea sa rada este prostia
Scopul meu nu este sa dau lectii de prostie asa ca iti las imaginatie sa zburde sau pur si simplu sa fii tu insuti
6) O alta formula simpla pentru umor este abuzul fizic
Si asta e simplu. Daca tragi un picior in fund cuiva e amuzant, mai putin pentru cel care primeste piciorul in fund.
Si aici cred ca nu mai trebuie sa dau detalii.
7) Folosirea gramaticii
Partea aceasta e mai grea si trebuie sa o cauti in cartile de comedie. Sa gaseti feluri de a face umor cu ajutorul omonimelor, antonimelor, metaforelor, etc.
La sfarsit vreau sa spun ca nu bancul te face amuzant, cat te face personajul.
Nu rade la glumele tale, pe cat posibil.
SI NU SPUNE NICIODATA “AM GLUMIT” ca un looser speriat.
Prima oara mergi la internet si cauta cursuri despre umor si eventual cateva carti.
Trebuie sa inveti urmatoarele lucruri
1. Structura umorului
2. Cum sa spui povesti
3. Ce subiecte ii fascineaza pe oameni
4. Cum sa iti controlezi emotiile.
Cauta niste carti despre comedie si cum se spun povesti.
Invata despre emotii, conflicte si drama ca sa le pui impreuna si sa spui povesti fascinante. Cu putin efort poti ajunge sa stii cum sa spui povesti interesante sau chiar intamplari din viata ta ca sa faci o conversatie foarte interesanta.
Intr-un alt articol am sa pun povestile care eu le folosesc, si care pot emotiona si un bolovan.
Daca o persoana rade cu tine e psihologic imposibil sa te urasca, si mai mult e imposibil sa te contrazica, intr-un fel confirma ce ai spus.
Cand vine vorba de personalitate, umorul spune atat de multe lucruri bune despre tine ca nu–ti vine sa crezi.
E de 10 ori mai bun decat bataia ca sa arate cine e persoana dominanta intr-un grup.
Arata ca esti o persoana inteligenta si creativa.
Ca esti o persoana imprevizibila.
Ca ai incredere in fortele tale si stii ce inseamna umorul.
Fiind primul meu articol pentru avantaj la start m-am gandit sa abordez un subiect care este de actualitate pentru mine. Ceea ce am gasit in ultima perioada interesant sa cercetez in viata mea este sa imi raspund la intrebarea care este scopul meu in viata?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare o sa facem o mica clasificare. Exista 2 categorii de oameni:
Cei care cred in destin
Cei care care nu cred in destin
Eu ma incadrez in cea de-a doua categorie, dar nu de mult timp. Am inceput sa cred ca eu sunt responsabil 100% pentru viata mea, datorita cartilor audio pe care le-am ascultat de la Brian Tracy. Inainte credeam ca exista zile proaste si zile bune si eu nu am nici o putere sa le schimb. Acum aceste lucruri mi se par total absurde precum si faptul ca ai un destin si ca orice ai face tot acele lucruri se vor intampla. Eu cred ca este in puterea ta sa iti creezi viata asa cum doresti.
Intrebarea de la inceput inca asteapta un raspuns… Care este scopul meu in viata? Am un scop in viata? Cine poate sa imi spuna care este?
Neal Donal Walsh a dat un raspuns foarte frumos la aceste intrebari in celebrul film “The Secret”. El spune “Nu exista un catastif in cer in care Dumnezeu a scris ceea ce iti este destinat, misiunea ta in viata. Nu exista catastif in cer care sa spuna, “Donald Walsch, baiat dragut, care a trait in prima parte a secolului 21 si care…………………………………………………………..
Daca te gandesti ca ceea ce trebuie sa faci pentru a intelege rostul tau pe pamant este sa gasesti acel catastif si sa afli ce a planuit Dumnezeu cu tine, ei bine, afla ca acel catastif nu exista. Asa incat scopul tau este acela care spui tu ca este, iar misiunea ta este misiunea pe care ti-o dai singur. Viata ta va fi ceea ce tu vei face din ea si nimeni nu o va judeca, nici acum nici in eternitate.” Acest citat vine din partea unui om cu deplina credinta in Dumnezeu care s-a afirmat printr-un best seller “Conversatii cu Dumnezeu”
Acest citat cu siguranta raspunde foarte clar la intrebarile puse mai sus. Da, avem un scop in viata, dar numai daca alegem sa avem si este acela care alegem sa fie.
Ce este acest scop al vietii? Scopul in viata, din punctul meu de vedere, este o viziune, ceva foarte indepartat spre care tinzi. Nu este asemanator cu un obiectiv care de obicei este foarte concret si masurabil. Nu prea poti deobicei sa spui atunci cand ti-ai indeplinit scopul in viata sau nu.
Sa zicem ca v-am convins pana acum de toate lucrurile pe care le-am spus. Urmatoarea intrebare este : Cum aflu care este scopul meu in viata?
Eu personal inca mai sunt in cautarea lui, dar am ajuns la 3 posibile versiuni ale scopului meu in viata. Dar exista 2 materiale pe care eu le-am gasit si le recomand cu multa caldura. Primul este un exercitiu de la Steve Pavlina : http://www.stevepavlina.com . Cel de-al doilea material este un test foarte bun cu 14 intrebari : http://www.theonequestion.com/test.html . Va recomand sa le incercati si sa vedeti ce se intampla.
Exemple de scopuri in viata:
Sa ii ajut pe ceilalti sa isi indeplineasca obiectivele mult mai repede decat ar fi reusit in absenta mea ( Brian Tracy ).
Sa ii ajut pe ceilalti, intr-un mod nematerialist, sa fie fericiti.
Deci, pentru a trai fericit eu consider este absolut necesar sa iti setezi scopul in viata de la varsta cat mai frageda si apoi sa iti petreci restul vietii urmarindu-ti scopul.
As putea sa va povestesc multe. Oricat ar fi, e poveste, nu e meditatia. As putea sa va trimit la o multime de carti. Oricate ar fi, nu pot fi toate, si nu sunt meditatia.
Si totusi, in lipsa unei posibilitati de a incerca impreuna ceva, – care oricum ar fi, nu e meditatia, dar face pasi spre ea, voi recurge la cuvinte.
Si la o poveste. Asta e, tot la poveste ajung!
Ramane ca, daca va atrage povestea, sa incepeti sa faceti primii pasi catre culmile puterii voastre interioare. Pentru a va realiza visele. Caci, asa cum spuneam data trecuta, ca sa visezi, trebuie mai intai sa fii treaz. Sa fii constient. Asta face meditatia.
Mai intai, o mica lamurire.
Ce am povestit mai inainte – exercitii de prezenta, liniste, respiratie, capacitatea de a actiona cu curaj, “dansand” cu tot ce va vine in cale in viata, toate astea sunt instrumente de atingere si manifestare a puterii personale. Pe care ne-o descoperim si o dezvoltam o viata intreaga.
Daca ne dorim sa ne folosim cat mai devreme, chiar acum, de sursa puterii noastre, pentru a ne implini visele, putem sa o facem folosind instrumentele acestea. Cel mai puternic din toate, care cuprinde si pe celelalte, le sustine si le dezvolta, este meditatia.
Se folosesc multe referiri la meditatie. Cu tot felul de sugestii de tehnici, de practica. Nu-s gresite nici una, dar e important de inteles din start ca meditatia nu e o tehnica sau o practica. Nu e o actiune. Ci o stare. O anume stare, rezultata in urma unor practici, desigur, dar ea e doar starea. Sunt unele tehnici numite vizualizari. Acelea chiar asta sunt: vizualizari. Altele, focalizeaza atentia pe o tema. Inca sunt actiuni, antrenand intr-un fel mintea. Dar meditatia “propriu-zisa” e altceva.
Pentru clarificare, pun aici, cat mai pe scurt, o povestioara, prescurtata, din cartea lui Robert Rabbin – “Pune suflet in ceea ce faci” (aparuta in 2006 la Editura For You).
Robert era intr-un ashram – un centru de meditatie – din India. Acolo totul e orientat spre meditatie, orice lucrare, absolut oricare. El a primit sarcina de a taia morcovii. In fiecare dimineata, la ora 4:00, era in bucatarie unde trebuia sa taie morcovii.
“Mi s-a aratat cum sa tin cutitul, in ce pozitie sa stau si cum sa tai fiecare morcov in bucati ce trebuiau sa fie taiate intr-un anumit unghi si de o anumita grosime. Acest lucru era important. Fiecare felie trebuia sa corespunda specificatiei: un unghi si o grosime exacta. [...] Supraveghetoarea de la taiatul legumelor ma urmarea cu o privire aspra si neiertatoare. Daca tinuta mea lasa de dorit, ea tipa la mine. Daca mana mea slabea stransoarea cutitului, ori imi ridicam privirea si ma uitam la ceilalti, ma mustra. Dar partea cea mai rea venea atunci cand ramaneam cu privirea atintita in gol, imaginandu-mi tot felul de evenimente. De obicei, in astfel de situatii, eram readus la realitate de un cartof care imi era aruncat in cap. Supraveghetoarea era cea care ma lovea, pentru ca treaba ei era de a ma ajuta sa devin constient.
Dar profesorul cel mai sever dintre toti s-a dovedit a fi chiar felia de morcov. [...] Fiecare felie de morcov trebuia taiata numai asa. Nu stiu daca vreunul dintre cei care mancau ceea ce pregateam noi cu morcovi era in special interesat de exactitatea dimensiunilor fiecarei felii. Dar nu asta era important, ci cum sa devii atent.[...] In primele saptamani [...] rareori reuseam sa tai macar o felie cum trebuia. [...] Undeva, pe la morcovul cu numarul treizeci de mii, am inceput sa fiu atent. Taiam in medie 800 de felii. Pozitia corpului meu, felul in care tineam cutitul si miscarea de taiere erau acum in regula. Nu ma mai uitam in jur. Nu mai ramaneam cu privirea pierduta in zare. Eram exact acolo, cam 80 la suta din timp. Devenisem bun -eram chiar bun. Dar nu indeajuns de bun. Trebuia sa ajung la o mie de felii si nici o scuza nu era admisa.
Si de ce nu? Aveam o misiune clara, materii prime, instrumente, antrenamentul si capacitatea necesara. Daca nu lipsea nimic, care era problema? Sau variabila? Atentia.
Intotdeauna era vorba numai si numai de atentie. Chiar si azi, dupa douazeci si cinci de ani, inca imi mai rasuna in urechi tipatul supraveghetoarei, izbindu-ma drept in fata: Fii atent! Concentreaza-te! Focalizeaza-te!
Sa ajung la o mie de felii?
De ce nu? Ce-mi statea in cale?
Aceasta este marea invatatura pe care am primit-o de la mentorul meu (morcovul): Fii atent!
Morcovii mi-au aratat de ce nu puteam sa fiu atent. Eram pierdut in ganduri, fara ca macar sa-mi dau seama. Acest lucru mi-a compromis si corupt de fiecare data atentia concentrata: faptul ca ma gandeam aiurea, fara ca macar sa fi fost constient de asta.”[...]
Dintr-o data am inceput sa observ din ce in ce mai multe, din ce in ce mai departe. Puteam sa-i aud pe oamnei respirand, sertare care erau deschise fara zgomot, puteam simti cum oalele erau luate de pe masa.
Atunci a fost momentul in care efortul de a fi atent – de a observa ce faceam si ce se intampla in jurul meu si in mine insumi – a fost stimulat de constienta si a explodat in ceva ce nu mai simtisem niciodata, decat in timpul meditatiei profunde, cu ochii inchisi si in pozitie sezanda. M-am simtit dintr-o data viu si treaz, intr-un camp de constienta in care eram perfect concentrat si pricepeam clar ceea ce se petrecea – inclusiv gandurile pe care mintea mea le impartea precuma cartile de joc si lupta celulelor din sangele care imi circula prin vene.
Aveam de asemenea perceptia simultana intuitiva sau senzitiva a unui camp mai larg, care putea cuprinde: doi oameni ce vorbeau la patruzeci si cinci de metri distanta, o soparla care se incalzea la soare pe o stanca, la o ora de mers cu autobuzul fata de locul unde eram, sau arcuri eliptice de materie celesta albastra, de douazeci de milioane de miliarde de kilometri lungime, croindu-si drum printre galaxii, in imensitatea spatiului.
In acest moment toate barierele conceptuale ridicate in fata unei constiente clare s-au dizolvat. In constienta clara, mintea deschisa cuprinde intreaga creatie. Mediatia inseamna a fi atenti pana cand constienta ne ridica deasupra gandirii conceptuale. Meditatia este constienta, iar constienta imbratiseaza intreaga viata. Liderii trebuie sa cunoasca acest lucru.”
Si eu sunt deplin constienta ca m-am folosit de un citat foarte lung, desi am “taiat” cat am putut din poveste, incercand sa-i pastrez esenta. Dar mi s-a parut cel mai bun fel de a explica ce este meditatia.
Oricum, asta, ce este ea cu adevarat, ramane pentru fiecare sa afle, in momentul in care, exersand, va atinge aceasta stare.
Bineinteles ca voi contiuna, data viiitoare, cu sugestii si exemple. Pentru ca puteti realiza aceasta fara ca neaparat sa taiati mii de morcovi. Si urmeaza sa arat mai limpede si la ce ne foloseste meditatia.
Pana atunci, revedeti seria “exercitiilor de prezenta”, fiindca ne vom folosi de ele si de ce ati realizat – daca ati realizat ceva din ele – in abordarea acestei minunatii care este meditatia.
Vreau sa explic pasi pe care i-am urmat eu cand a venit vorba de umor si atractie, si, de ce nu, reusita in general.
Cand aveam 15 ani, era un baiat mai mare cu 10 ani decat mine care era tot timpul in centrul atentiei si toate fetele erau in jurul lui. Si culmea era ca facea ceva ce parea de neinteles pentru mine. Glumea pe seama fetelor si chiar le jignea, dar toate radeau in hohote si erau” calare” pe el.
Si mi-am spus asa vreau sa fiu si eu.
Asa ca m-am pus sa invat bancuri. Si asa de harnic am fost ca am ajuns o enciclopedie ambulanta de bancuri.
Puteam spune bancuri faine si originale ore intregi spre amuzamentul asistentei. Asta pana cand am inceput sa primesc tot mai mult cereri de genul:
“Hai ba, spune-ne un banc.”
Asta a pus capac si mi-am dat seama ca eram doar un bufon.
Dupa aceea m-am hotarat sa citesc cate ceva despre umor si am citit ca umorul nu e despre poante si bancuri ci despre persoana.Trebuie sa joci un rol care este amuzant.Asa ca am devenit mai bun in ce priveste umorul si… nu mai spuneam bancuri dar totusi inca eram un bufon.
Iar marea realizare a fost cand am citit despre tehnica lui David DeAngelo umorul arogant. Este cel mai aproape , aceasta tehnica, de o formula magica.
Daca un barbat o foloseste atrage aproape orice femeie, si in acelasi timp nu cunosc nimic mai atragator decat o femeie care poate raspunde in acelasi stil.
Dar sa le luam pe rand.
Umorul are o structura care poate fi invatata.
Iar eu am invatat-o citind cartea Comedy Writing Secrets a lui Melvin Helitzer, care din pacate nu e tradusa inca in limba romana, iar mai jos e un scurt rezumat:
Cand vine vorba de umor trebuie sa stii un lucru din start.
Umorul este o forma de agresiune, de aparare si o forma, social acceptata, de a critica.
Te ajuta la atragarea atentiei si e psihologic imposibil sa urasti pe cineva cu care ai ras.
Rasul este pentru creier ce este sportul pentru corp, si in acelasi timp ofera dintre toate artele cea mai mare recompensa, pentru ca rasul este un verdict instantaneu dat de juriu in favoarea ta.
Tinta
Orice gluma sau comedie din lumea asta are o tinta.
Deci ca sa incepi sa fi mai amuzant trebuie tot timpul sa cauti o tinta.
Tinte pot fi : oameni (persoana ta,familie, prieteni, parteneri de viata, vedete) locuri (zone geografice, zone ale unei tari,locuri sociale din oras, locuri in care traiesc oameni) lucruri (obiecte folosite in viata de zi cu zi, telefoane mobile, masini, haine) idei (despre subiecte tabu, religie, sex, etc)
Ostilitate
Comedia este cruda pentru cei care sunt tinta. De obicei toti rad numai omul de care rad toti nu rade.Toti suntem ostili impotriva unei persoane, unui loc unui lucru sau unei idei, asta daca nu suntem Maica Tereza sau Mahatma Ghandi. Desi si ei cred ca aveau simtul umorului.
Realism
Cel mai amuzant este adevarul, deci conditia este sa vorbesti despre adevarul unui lucru.
Nu exista lucru mai amuzant decat adevarul
Emotie si surpriza
Nu ajunge sa alegi o tinta, sa fi pornit impotriva ei si sa te legi de lucrurile adevarate despre ea.
Mai e nevoie sa cresti tensiunea.
NU AI VOIE SA SPUI NICIODATA: ”AM GLUMIT”, altfel distrugi toata tensiunea care s-a creat.
Tensiunea se creste povestind, cu lux de amanunte, tot ceea ce se afla inainte de POANTA propriu-zisa.
Ca sa fii amuzant trebuie sa respecti conditia PAP
Pregatire – Povestea, descriere cu amanunte, etc Anticipatie – poti sa folosesti cifra 3 ca sa creezi anticipatie(intra 3 tipi intr-un bar), sau sa povestesti cu lux de amanunte scena in care se petrece actiunea, si apoi Poanta- Dupa toate astea vine poanta care descarca tensiuena si vine rasul
Indiferent daca foloseti sau nu numarul 3 trebuie sa construiesti anticipatie.
Cel mai bun mod este sa descrii cu cat mai multe amanunte ceea ce povestesti, iar apoi , la sfarsit vine surpriza, care starneste rasul.
O, daaa. Liniste. Inainte de a povesti mai mult despre manifestarea intentiei, punand la treaba toate fortele Universului si mai ales pe cele proprii, cam cum descrie Pera Novacovici in articolul sau “Cei care se uita la The Secret”, o sa trecem putin in….liniste.
Da, inainte de actiune o sa facem liniste.
Asta pentru a avea mai multa eficienta.
Sa clarific un pic. Toata lumea stie ce mult te poti ajuta de o lanterna noaptea, pe munte, ori chiar acasa, cand e pana de curent…Si cum poti regla fasciculul de lumina, astfel incat sa vezi mai bine. Si mai stiti deja de forta uimitoare a adunarii razelor de lumina intr-un fascicul subtire, dar foarte taios: laserul.
Ei bine, cam asa e si cu mainfestarea intentiei. Ceea ce iti stabilesti clar in minte, ca tel, trebuie urmarit in mod constant si cu forta, cu vointa, pentru a taia ca si cu o raza laser orice obstacol din calea implinirii vislui. Nu numai prin actiune – care e foarte importanta, din multe puncte de vedere-, ci si prin forta de a ne sustine visul pe tot parcursul drumului catre el.
Pentru asta, pentru a avea acea forta, acea sustinere, acea concentrare pe implinirea visului, mai intai facem LINISTE.
Cam ca in taoism: ca sa urci, mai intai trebuie sa cobori, ca sa o iei spre dreapta pornesti dinspre stanga…
Pe vremuri, inainte de lupta, razboinicii parcurgeau o perioada de meditatie. Ori unii calatori faceau asta inainte de a porni la drum lung si anevoios.
Linistea e o resursa minunata pe tot parcursul drumului spre implinirea unui vis, si nu doar cand incepem un demers. De fapt, ea e o resursa capitala pentru intreaga noastra viata. Fiindca ne duce direct la sursa inspiratiei noastre, acolo de unde ne vin ideile si solutiile si nu numai atat. Chiar din ea vine acea forta a actiunii. Paradoxal, nu? Din liniste, din non-miscare, non-actiune, iese actiunea…
Va amintiti cum vorbeam de puterea personala, de trecerea cu calm si minte clara printr-o situatie. Din ce credeti ca e facuta sabia unei minti clare? Ce sustine vointa, ca pe o carma a corabiei? Linistea. Acea stare in care avem acces la resursele noastre nebanuite, deschizatoare de viziune si datatoare de solutii. Si de energia necesara trecerii cu bine printr-o incercare, fie ea examen, interviu, confruntare ori intalnire cu persoane pe care le consideram dificile sau chiar ostile… Sau pur si simplu ne hranim cu liniste pentru a ne reface dupa o perioada grea, stresanta, consumatoare de forte, de energie.
Voi povesti mai mult despre asta data viitoare.
Acum pun aici cateva metode simple de a ne aseza in liniste, unele poate deja stiute, dar al caror efectmerita amintit si a caror practica este benefica in multe aspecte ale vietii noastre.
Una din cele mai simple metode este urmarirea respiratiei. Personal o consider de mare pret, iar efectele urmaririi respiratiei se intind dincolo de ce stim. Stiinta inca face descoperiri in domeniu, studiind performantele celor care practica diverse tehnici de respiratie.
In mod normal, in situatia in care ne simtim sub presiunea unui eveniment sau dominati de o persoana, cand se deruleaza un conflict, cand obosim, cand exista conditii de mediu neprielnice, urmarirea respiratiei ne poate aduce destul de repede in echilibru. Cu un pic mai multa insistenta, se ajunge la o stare de calm, de pace, de liniste.
Cum se face asta, concret? Simplu. Sunt doua metode clasice: una este sa urmaresti ce simti cand aerul intra pe nari, cum se duce in plamani, cum iese inapoi pe gura sau pe nari, un fel de urmarire a circuitului aerului in corp.
Alta e sa urmaresti umflarea si dezumflarea abdomenului. Acuma, daca tot am povestit, va mai spun ca respiratia corecta este cea abdominala, in care aerul inspirat umfla abdomenul, iar la expir acesta se goleste. (Va amintiti statuetele cu Buddha cei burtosi? Ori cu calugari budisti zambareti si cu burtica? Ei bine, calugarii aceia stiu sa respire corect…)
Cincisprezece minute de urmarie a respirului, (urmarire corecta, fara gandit la cine stie si si pe urma amintit ca “aaa, daaa… ia sa mai respiram un pic”…) aduc mintea in liniste si pun bazele primului pas in concentrarea atentiei. Cu asta, cu atentia vom lucra pe sistem de “raza laser”…
Daca ne este greu sa facem urmarirea respiratiei (procedeul este simplu, din punct de vedere tehnic, dar destul de dificil pentru persoanele cu o minte foarte activa sau supuse unui stres puternic) mai putem face o relaxare stand pe pamant. Iar o metoda tare draga mie, pentru efectele ei spectaculare.
Cand suntem obositi, preocupati, macinati de o problema sau mai multe, ingrijorati, ori incordati inainte de un test, examen, intalnire, interviu etc. putem sa ne folosim de un petec de pamant – preferabil cu iarba, e mai placut – pe care sa stam macar un sfert de ora. Ne intindem pe o patura si lasam corpul sa-si gaseasca el pozitia cea mai placuta, inchidem ochii si ne lasam sa alunecam in relaxare… Doar respirand. Inteligenta fantastica a corpului nostru ne va ghida spre cea mai buna relaxare posibila. Metoda se combina minunat cu urmarirea respirului, si e posibil sa avem o stare de semi-transa sau chiar sa adormim. Daca se intampla asta e minunat. Putem sa punem un ceas sa ne trezeasca (eu folosesc mobilul). Putem sa imbinam asta si cu o muzica de relaxare. Desi folosesc mult muzica, la acest exercitiu eu prefer sa ascult sunetele din natura; pasari, frunze, voci, pasi…
O alta metoda este aceea a dusului. Am povestit de el la “I love my body. Gimnastica…”
Un exercitiu foarte usor de facut, in timp ce facem dus. Forta mintii e cea care lucreaza aici, cu un pic de vizualizare. Nu conteaza daca nu avem usurinta in a vedea imagini, totul e doar sa “vedem” in minte, sa ne gandim la un circuit al apei, care ne spala nu doar suprafata corpului, ci si interiorul… Ne imaginam si “urmarim” mental cum apa intra in cap si spala pe sub piele si mai adanc organele interne, tesuturile, vasele de sange si mai ales oasele. In qigong se spune ca oasele detin stocate tot felul de amintiri. Unele din ele, dupa cum stim, nu sunt placute si ne ingreuiaza pasii, ne trag inapoi in macinarea continua, in cap, a trecute situatii dificile, conflictuale. Mai bine spalam cat putem de bine, N-aveti grija, amintirile placute raman… ) Si putem cultiva oricand altele, viata e plina de frumuseti.
Dupa un dus facut cu migala, iesim de sub apa usori, calmi, relaxati, refacuti. O prietena imi spunea azi ca a facut asa un dus si i-a trecut raceala care o chinuia de vreo saptamana, cu tot cu antibiotice… (Ei, i-a priit. Acum, sa nu absolutizati valoarea dusului si sa opriti tratamentele recomandate de medic. Doar sa luati in considerare efectul benefic al acestuia, folosindu-l cu discernamant, ca adaos la tratament…)
O alta metoda, foarte placuta si cu rezultate imediate si foarte puternice este ascultarea muzicii. Exista compozitii minunate, care intra in zona numita “muzica de relaxare”,ce duc rapid la o stare de calm, de liniste, de pace… Imi place foarte mult muzica si ma folosesc de ea in fel si chip, dar si aici as avea o recomandare: cu masura. E bine sa nu se formeze o dependenta, ca si cum doar ascultarea muzicii ar fi cea in masura sa ne aduca in stare de linsite. Cunosc pe cativa care au patit cam asa, si a fost mai dificil sa iasa din dependenta. Dar au facut-o.
Ei, si ultima, ca prezentare, dar prima, ca si importanta si ca efecte (benefice e putin spus) este meditatia. Inceputa ca o asezare, ca pentru a asculta linistea, si realizata ca o stare, meditatia este cea care aduce luptatorului linistea dinaintea luptei – am vrut sa zic chiar linistea dinaintea victoriei – caci se stie ca in “lupta” nu forta invinge, ci spiritul luptatorului, si acesta este invincibil cand se manifesta in plina liniste, in pace.
Si iata ca am ajuns la meditatie, despre care voi povesti mai mult data viitoare. Pentru ca inainte de a porni la drum, pentru implinirea visului, ca manifestare a intentiei, trebuie mai intai sa ne trezim. Asa se spune: pentru a visa, trebuie mai intai sa te trezesti…
Written by Pera Novacovici on September 24th, 2009
Cei care se uita la The Secret se impart in 3 tabere: - cei care zic : “asta e o prostie” - cei care zic :” SUUUPEEEERRR” si gasesc in acest film o scuza ca sa fie lenesi si sa taraganeze in continuare pentru ca universul le aduce tot pe tava - cei care inteleg acest film si ACTIONEAZA Tot filmul nu este decat o argumentare stiintifica despre cum totul e energie, ceea ce se stie de cativa zeci de ani, doar ca oamenii nu sunt fani ai fizicii cuantice, asa ca a trebuit sa vina oamenii astia si sa explice pe intelesul tuturor. De asta si e comercial, pentru ca a fost o munca uriasa sa traduca toate conceptele de fizica cuantica in povesti dragutze si metafore ca sa inteleaga tot omu’.
Dar asta nu schimba cu nimic ideile de baza.
Apoi se aplica niste legi simple ale fizicii, despre atractie.
Trebuie sa arzi in flacari de dorinta pentru a avea un lucru si apoiSA MUNCESTI CA UN SCLAVca sa il obtii.
Daca perseverezi, vei obtine acel lucru indiferent de obstacole, esecuri, timp etc
Asta e esenta filmului.
Si nu e nici un secret, asta poate stiam toti pana acum. Ceea ce e secret si misterios si inexplicabil inca, e un adevar pe care toti l-am simtit pe propria noastra piele doar ca nu am stiut sa il observam poate sau sa il pretuim sau sa il definim. Ceva ce stia siGoetheacum 200 de ani :
“Pana cand cineva se angajeaza total intr-un scop, un vis, exista ezitare. Sunt sanse mari ca omul sa dea inapoi, de multe ori este ineficient. Cu privire la toate actele de initiativa( & creatie) este doar un adevar elemental a carui ignorare ucide multe idei si planuri splendide: Acela ca atunci cand cineva se dedica total, si providenta se misca deasemenea”.
Tot felul de lucruri se petrec care ajuta, care nu s-ar fi intamplat altfel. Un intreg lantz de evenimente neprevazute pornesc de la acea decizie, aducand in ajutor tot felul de incidente & intalniri & oameni & ajutoare materiale pe care omul nu ar fi indraznit sa viseze ca vor veni in ajutorul sau. Orice faci, sa visezi ca poti face,INCEPE!” Goethe
P.S: Pentru cei care isi imagineaza ca isi doresc suficient de tare dar nu li se intampla, sau ca muncesc mult si nu au ce vor, trebuie sa le spun ca nu stiu ce inseamna sa iti doresti si sa muncesti pentru visele tale.
Am gasit un exemplu care arata excelent ce inseamna sa vrei si sa muncesti cu adevarat. Se aplica in orice domeniu. In exemplul asta e vorba de un copil care isi dorea foarte tare sa ajunga actor. A fost scos cu forcepsul cand s a nascut si avea urmele pe craniu si avea gura stramba. Cand era tanar a fost refuzat la Hollywod de mii de ori . De cate 7,8 ori de fiecare casa de productie. Nimeni nu vroia sa ii dea un rol.
- a divortat de sotie dupa ce i-a vandut bijuteriile pentru ca nu aveau bani de mancare - si-a vandut cainele pe strada cu 25$ in timp ce plangea, prietenul lui cel mai bun care il iubea neconditionat spre deosebire de nevasta-sa
Apoi i-a venit o ideea si a scris un scenariu in cateva zeci de ore de scris in continuu. S-a dus la o casa de productie si aia au zis :” Ce scenariu SUPER!! Iti dam 125 de MII de dolari pe el, dar tu nu joci “
Dar omul vroia sa fie actor si a zis NU. Eu trebuie sa fiu actorul principal ca eu inteleg rolul mai bine ca oricine.
Peste o saptamana l-au chemat din nou, si au zis 250 de MII de dolari, dar tu nu joci in el. Omul care a divortat si si a vandut cel mai bun prieten cu 25 $ a zis NU, pentru ca el avea un vis si muncea pentru el.
Apoi au zis 325 de MII de dolari, dar tu nu joci in el. Si a zis NU. Apoi casa de productie a zis ok, probabil o sa fie un esec, iti dam 35 de mii de dolari si rolul principal.
Ce a facut cu banii? A stat 3 zile pe strada unde si-a vandut cainele si cand a trecut ala cu cainele a zis ca i-l cumpara inapoi cu 100. Tipul a zis NU. Dar omul nostru isi vroia cainele. A zis 500 de dolari pe prietenul meu cel mai bun. Apoi 1000.
Si a primit cainele inapoi pentru 15 mii de dolari si un rol pe care l-a dat acestui trecator in noul film.
Filmul se cheama Rocky I, omul nostru se cheama Sylvester Stallone. Cainele din film este cainele din viata reala a lu Stallone.
Povestea reala povestita de Tony Robbins e aici, ca sa va faceti o idee despre cum functioneaza The Secret si ce insemna sa VISEZI, sa VREI si sa MUNCESTI cu adevarat ca sa obtii ce vrei. Rocky I a castigat Oscarul si 200 de milioane de dolari. Asta ca dovada ca pana la urma obtii ce vrei.
Tin si acum minte ca, din copilaria tata imi spunea mereu sa invat, sa am rezultate foarte bune la scoala, sa termin o facultate si sa obtin imediat un loc de munca din care sa pot iesi la pensie la batranete. Imi spunea asta de fiecare data cand mai veneam cu o nota mica, ca “trebuie” sa invat si sa am o carte de munca.
Erau alte vremuri inainte, nu existau mari schimbari de la un an la celalalt. Un director de banca ramanea tot director de banca, erau posturi sigure pentru toti absolventii.
Acum, totul e in schimbare.
Posibilitatea de a-ti gasi o slujba depinde in primul rand de relatiile pe care le ai, si apoi de perfectionarea profesionala.
Insa, daca esti bun in ceea ce faci, te asigur ca iti vei mentine postul pentru mult timp, nicio relatie oricat de influenta ar fi, nu te poate da la o parte.
Cine a zis vorbele astea: “omul cat traieste invata” a avut perfecta dreptate!
Tot ceea ce se intampla in ziua de astazi, se afla intr-o continua schimbare, in fiecare clipa apare ceva nou. Cei care vor face fata schimbarilor si “crizei” sunt cei cu o personalitate flexibila si adaptabila.
Crezi ca e destul ce inveti la scoala sau la facultate, pentru ca la sfarsitul acestora sa si obtii un job bun in domeniu?
Trezeste-te! Se cere experienta in domeniu, minim un an.
Stiu, ai 23 de ani, ai terminat acum facultatea si cand ai fost sa te angajezi ti s-a spus ca trebuie sa ai experienta in domeniu minim un an. Te-ai mirat si ti se pare o prostie, ca nu ti se da posibilitatea sa profesezi si astfel sa-ti dobandesti experienta.
Pentru a fi nevoie de tine, trebuie sa adaugi activitatii profesionale componente de “cunostinte, inteligenta si atitudine” , asta inseamna ca zi de zi sa inveti ceva nou. Sa cauti informatii si sa te dezvolti in permanenta.
Viata e un program de dezvoltare libera. Orice ti s-ar intampla ia-o ca pe o experienta din care poti invata ceva.
Ia-ti mereu cu tine un carnetel si noteaza-ti acolo toate gandurile si ideile ce le ai sau fa-ti cont pe www.evernote.com si salveaza aici tot ce ti se pare interesant pentru dezvoltarea ta continua.
Citeste mult. Sunt din ce in ce mai multe carti de dezvoltare personala. (Pera Novacovici, in curand isi va publica cea mai tare carte din tara pe acest domeniu). Nu te zgarci in a procura carti si materiale pentru educatia si formarea ta continua, investeste in tine!
Fa-ti cat mai multe relatii si pastreaza legatura cu toti cunoscutii. Vorbeste cu ei din cand in cand si trimite-le informatiile care i-ar putea interesa. Vei vedea ca si ei for face acelasi lucru pentru tine.
Planifica-ti activitatile si fii organizat.
Imparte-ti sarcinile in asa fel incat sa nu te sperie cantitatea lor (deseori motivatia scade datorita cantitatii mari de sarcini atribuite).
Noteaza-ti intr-o agenda activitatile si orele intre care vrei sa fie parcurse acestea.
La sfarsitul zilei marcheaza-le pe cele indeplinite si planifica-ti urmatoarea zi tinand cont si de activitatile ramase.
Odata pe luna verifica-le pe toate si vezi ce progrese ai facut.
Iti spun toate astea pentru a te motiva sa te perfectionezi continuu si sa fi cel mai bun in domeniul tau de activitate (in nisa ta).
Nu mai sta pe ganduri, pune-ti osul la treaba si da-i voie artistului din tine sa se manifeste si el va fi dornic sa se exprime!
Ei, si iata ca am ajuns si la “Momente de gratie”…
Spuneam data trecuta ca atunci cand lucrezi prin iubire, adica din si cu pasiune, ajungi sa faci totul cu usurinta, placere si gratie… Si asta nu inseamna doar sa te misti gratios, ci mai ales sa primesti in dar momente de gratie.
Acestea sunt cele care vin in calea noastra pentru a ne arata ca… suntem pe calea cea buna.
Cand evenimentele se insiruie intr-un fel pe care il vedem ca fiind miraculos, cand ne vin in cale, servite parca pe tava de Univers, cand apar exact oamenii, informatiile si resursele de care avem nevoie, atunci putem spune ca da, traim momente de gratie.
Nu de putine ori am primit astfel de momente. Nu vorbesc doar de mine, ci de noi toti. Unele sunt atat de evidente, ca vorbim de ele toata viata, si de cate ori vorbim ne umplem iar de incantarea pe care am trait-o atunci. Alteori nu de dam seama ca am fost in ele cand suntem chiar in ele, ci doar dupa – un dupa destul de relativ, poate dura mult pana ne prindem de ce a fost acolo. Dar si atunci, dupa, ne uimim si vedem ce insiruire perfecta de lucruri, de evenimente a dus la o anumita realizare sau a aprovocat o schimbare in noi si in viata noastra. Schimbare care poate sa ne fi cuprins nu doar pe noi, ci si pe cei din jur…
Mai intai, o poveste a unei povesti. Cum ar fi fost prea lung sa inserez tot fragmentul, o sa amestec redarea cu mici rezumate:
In cartea sa, numita chiar “Momente de gratie”, Neale Donald Walsch povesteste despre David Daniel, un tanar american de 19 ani care fusese invitat sa studieze un an in Tunis, Tunisia. Parintii l-au sfatuit sa faca intai o calatorie in Europa, sa vada Franta, inainte de Tunisia. Sa invete un pic limba franceza. David Daniel era la aeroport si avea multe ore de asteptat. S-a hotarat sa viziteze Manhattan-ul, fara sa mai fi fost vreodata in New York. A gandit ca va gasi el o masina afara din aeroprt.
“Complet gresit. Masinile treceau in goana pe langa el, neluandu-i in seama degetul ridicat. Doamne, nici macar nu pot sa ajung la New York, isi spuse David. Cum sa imi inchipui eu ca o sa ma descurc in Franta?”
Tocmai atunci a oprit in vehicul si soferul l-a luat si l-a dus o bucata de drum. Omul l-a lasat insa pe o insula de asfalt, in mijlocul autostrazii americane, cu patru optiuni de iesire, in directii diferite. David habar n-avea unde se afla, cum sa ajunga unde voia sa mearga. “Iar in aceasta stare de impietrire brusca nici macar nu a avut prezenta de spirit de a-l intreba pe sofer. [...] Acum, pe cand privea la traficul de varf, pe David l-a coplesit disperarea. Nu o sa mai gasesc nici un fel de masina aici, a gandit el fara speranta.Chiar daca cineva ar vrea sa opreasca – lucru absolut improbabil – acea persoana ar trebui sa mearga spre Manhattan si nu spre una dintre celelalte iesiri. Nu putea nici sa mearga spre un loc mai convenabil sau inapoi la aeroport. Era prins in mijlocul mai multor benzi de trafic si se afla intr-o incurcatura teribila.”
David a ramas cam doua ore prins acolo, intre benzi. Sute de masini au trecut. A inceput sa isi faca ganduri negre. Inclusiv cum o sa-l ia politia, ca face autostopul. S-a suprins gandind asa si si-a spus: “Trebuie sa gandesc pozitiv”. “Cateva minute mai tarziu a observat o masina moderna care a incetinit, iar soferul se uita la el cu mila. Masina a oprit, desi nu-i venea sa creada, iar soferul culmea, mergea in Manhattan! “David l-a intrebat: “De unde sunteti?” “Eu sunt din Tunisia, din Africa de Nord.” “Ceeee?” Daca ar fi putut pune frana, ar fi facut-o. “Sunteti din Tunisia? s-a balbait el. “Da, dar n-am mai fost de multa vreme acasa. De fapt, de cativa ani, locuiesc la Paris si luna aceasta m-am mutat la New York. Practic medicina in Manhattan. “Ati locuit in Paris? Sunteti din Tunisia si ati locuit in Paris?” David nu-si putea crede urechilor. “Eu tocmai plec in Tunisia si ma opresc in Paris pentru o luna!” Ochii omului au stralucit si pe fata i-a aparut un zambet. “Pai, se pare ca am ales pasagerul potrivit. Poate ca te pot ajuta in privinta calatoriilor tale”.
Ei, si de aici va dati deja seama de cum a fost pentru David. El a primit nu doar ajutorul de a ajunge in Manhattan, dar si o multime de informatii si nume de prieteni ai soferului care il puteau ajuta in Paris si in Tunisia, despre locuri unde sa mearga si ce anume sa viziteze, restaurante, galerii de arta, apartamente de inchiriat…
David a fost chiar gazduit in Paris de niste prieteni ai celui care il dusese cu masina.
El a nu s-a mai intalnit cu omul acela, dar i-a scris saptamani intregi pentru a-i multumi. Si a inteles din aceasta intamplare multe despre cum se aseaza lucrurile in Univers. Concluzia lui a fost: “Exista un scop si un inteles in totul. Avem ocazia unica de a-i acorda atentie – sau de a nu acorda – si, in felul acesta, sa ne determinam cursul vietii.” Si intreaga lui viata a pastrat ochii deschisi pentru a vedea si a intelege…
Aceasta e o prima poveste, un exemplu de moment de gratie. Ea ilustreaza foarte bine cum poti sa iti schimbi viata schimband modul de perceptie a ceea ce se intampla. Si uneori asta apare asa, ca o sincronicitate sau chiar ca o serie de sincronicitati, venite tocmai pentru a te face sa vezi mult mai clar, mai luminat, asa, cu faruri puternice, ce se intampla de fapt in mintea noastra si in viata noastra.
Nu utiati ca masina a aparut cand David s-a surprins plin de griji si a hotarat sa-si schimbe modul de a gandi asupra situatiei. Desigur, toata povestea este, cel putin pentru David, miraculoasa, dar este asa tocmai pentru ca el a atras-o in viata lui, cand a facut schimbarea. Si a invatat sa vada si sa foloseasca aceste miracole, despre care a povestit apoi ca i-au umplut viata.
Fiindca una din regulile dupa care functioneaza realitatea noastra este ca atragem ceea ce hranim. Si el a a hranit un mod de gandire care sa-l ajute, nu sa-l darame. Intr-un fel, a cuprins in acea propozitie simpla, foarte uzata si deseori considerata o prostie intuila - Trebuie sa gandesc pozitiv - INTENTIA sa ca sa gandeasca pozitiv, in acelasi timp fiind convins ca asta ii va schimba in bine situatia. Pentru a da forta acestei idei, astfel incat sa contina intentie, nu sa fie ceva gol de continut, lui David ii trebuia o situatie cu adevarat disperata, nu? Ei, de ea a avut parte, pentru a face, neconstientizat, ceea ce este simplul si super-eficientul lucru pe care il putea face: schimbarea modului de gandire…
Momentele de gratie sunt multe in viata noastra. Invatand sa le vedem, sa le observam, facem o chestie simpla si tot asa, super-eficienta: atragem un anume mod de desfasurare a lucurilor, a evenimentelor, care arata exact un fel de a trai plin de usurinta, bucurie si gratie. Cu cat le vedem mai bine, cu cat le apreciem si multumim Universului pentru ele (amintiti-va de Naikan, despre care am povestit mai demult, ca o practica de imbuntataire a vietii prin recunostinta), cu atat vom avea parte de mai multe momente de gratie. De bucuria noastra, de aceasta stare placuta de entuziasm pe care ne-o dau aceste momente beneficiem nu doar noi, ci si cei din jurul nostru. Si uneori aceste momente schimba nu doar viata noastra, ci si a celor din jur.
Despre asta voi mai povesti data viitoare, aratand mai bine cum e cu pasiunea si cu momentele de gratie.
Pana atunci, va doresc sa aveti parte de cat mai multe astfel de momente si poate, daca veti gasi unele frumoase de tot, ne veti povesti si noua despre ele…
Astazi e momentul potrivit sa începi sa faci schimbarile pe care le vrei, pentru ca tu trebuie sa fi schimbarea pe care vrei sa o vezi în lume!
Prietene drag, sunt fericita! Astazi mi-am cumparat “Caietul visurilor”.
De mult timp pun pe hârtie ceea ce-mi doresc sa realizez, si scriu: “visez la ziua când îmi voi înlocui laptop-ul cu unul mult mai performant”, “visez ziua când îmi înving teama de apa si fac rafting pe un râu rapid”, visez sa calatoresc în……, “visez sa fiu cel mai bun psiholog!”, etc.
Stii câte vise am? 80. Si în curând vreau sa ajung la 100.
Am început sa-mi scriu visele când am realizat care e scopul si misiunea mea în viata, când mi-am gasit pasiunea, si din acel moment în fiecare zi muncesc ca visele mele sa devina realitate.
Am atribuit fiecarei pagini o descriere succinta cu visul meu, am pus o imagine relevanta (am intrat pe internet si am accesat google imagini, si mi-am facut un folder special cu “poze pentru visele mele”) si am scris data când vreau sa se realizeze visul, data când am realizat visul si o patratica în care sa bifez fericita trairile din acel moment al împlinirii.
Odata ce ai pus pe hârtie ceea ce-ti doresti, tot universul lucreaza pentru tine, toate energiile se canalizeaza spre îndeplinirea scopului propus, si inconstient atragi îndeplinirea visului tau.
Viziunea face lucrurile sa se îndeplineasca!
Acum am peste 10 vise îndeplinite din cele mentionate, si ma simt din ce în ce mai bine si mai motivata sa muncesc în fiecare zi pentru mine, si pentru visele mele.
Unul dintre lucrurile pe care le vei afla întotdeauna despre oamenii de succes si care pun lucrurile în miscare, este ca acestia au viziune. De asta te sfatuiesc si pe tine, draga prietene, sa-ti imaginezi în detaliu visul tau, si sa pui si o data când crezi ca ti-l vei îndeplini.
Pasi simpli care te vor ajuta sa-ti îndeplinesti scopul si visul:
- identifica piedicile si provocarile ce pot aparea. Ce-ti poate sta în cale, ce nu-ti permite sa actionezi? Poate fi lenea sau confortul, sau poate motivatia. Închide ochii si gândeste-te o clipa, permite-ti sa aflii raspunsul.
- cauta resurse existente pentru atingerea scopului. Gândeste-te acum de ce ai avea nevoie pentru a-ti îndeplini visul. Poate e nevoie de energie sau credinta, sau poate de anumite persoane. Cum le poti contacta sau gasi? Ce materiale îti trebuie pentru aceasta?
- Ai nevoie de resurse suplimentar? Aici poate fi vorba de o investitie materiala, de bani.
- Ce posibilitati de realizare ai?
- Enumera-le pe toate: în ce mod poti ajunge la scopul tau?, ce cai ai pentru asta? Care este primul pas pe care îl vei face?
Anatole France spunea: “pentru a realiza lucruri marete nu trebuie doar sa actionam, ci sa si visam, nu doar sa planificam, dar si sa credem.”
Sfatul meu e sa îndraznesti sa faci ceea ce poti visa.
Fi perseverent în actiunile tale!
Scrie-mi un comentariu si spune-mi câte vise ti-ai notat pâna acum si daca ai început sa muncesti pentru tine.
“Cand lucrezi, Tu esti un flaut prin care trece soapta orelor, transformandu-se in muzica.
… Si ce inseamna sa lucrezi prin iubire? Inseamna sa tesi haina cu firele extrase din popria ta inima, constient ca cea care va purta haina va fi iubita ta… “
(Kahlil Gibran, Profetul)
Ce inseamna sa lucrezi prin iubire?
Ne-am apropia de raspuns, intelegand ce inseamna sa lucrezi cu pasiune, cu pathos, cu entuziasm.
In cartea sa Cele sapte legi spirituale ale succesului, Deepak Chopra vorbeste despre legea dharmei sau legea menirii in viata, aratand ca atunci cand lucrezi ca sa implinesti menirea ta reusesti sa atingi nu doar prosperitatea, ci mai mult, sa atingi vietile altora intr-un fel care imbunatateste lumea.
Spuneam data trecuta ca esential, pentru succes, e sa faci ceea ce faci cu pasiune.
Si asta echivaleaza cu a avea “in dotare” nu doar cea mai putenica masina, ci si combustibilul necesar sa prinzi cate sute vrei pe ora. Chiar si soselele cele mai bune si drumul liber…
Pentru ca ceea ce faci cu pasiune faci usor, placut, aproape fara efort, desi poate presupune intampinarea si chiar depasirea multor obstacole. Dar nu le simti asa de tare, ori chiar daca le simti, puterea pe care ti-o da invingerea lor face sa fii propulsat peste cateva trepte de viteza, ca si cum ai zbura cu o nava cosmica.
Pasiunea, forta aceea interioara care te face sa lucrezi fara sa simti nevoia de odihna ori de hrana, timp de ore intregi, care te tine in forta cand altii abia se misca, e o resursa interioara care trebuie captata si folosita toata viata.
Si cum asta da secretul reusitei, ea trebuie gasita devreme, din copilarie.
Deepak spune in cartea amintita:
“Orice om are un talent unic si o maniera unica de a-l exprima. Exista ceva ce putem face mai bine decat oricine altcineva din intreaga lume. Oricarui talent unic (si expresiei sale manifestate) ii corespund o serie de nevoi unice. Atunci cand aceste nevoi se suprapun peste expresia creativa a talentului nostru, scanteia produsa da nastere la abundenta si belsug. Exprimarea talentelor noastre pentru a raspunde acestor nevoi creeaza prosperitate.
Daca i-am invata pe copii acest principiu inca de la inceputul vietii lor, am vedea ce efecte remarcabile poate sa produca el. Personal, am facut acest lucru cu copiii mei. Le-am spus intotdeauna ca exista un motiv pentru care se afla pe aceasta lume si ca ei trebuie sa descopere singuri care este acest motiv. Copiii mei au auzit aceste lucruri de la varsta de patru ani. In plus, i-am invatat cum sa mediteze, dupa care le-am spus: “As dori sa nu va temeti niciodata, dar niciodata, in legatura cu felul in care va veti castiga existenta. Daca nu veti reusi singuri acest lucru, eu voi avea grija de voi, asa ca nu trebuie sa va faceti griji. As dori de asemenea sa nu va concentrati excesiv asupra notelor pe care le obtineti la scoala. Nu tin sa deveniti cei mai buni. Ceea ce mi-as dori in schimba in formarea voastra ar fi sa va puneti intrebarea in ce fel puteti servi umanitatea si care sunt talentele voastre speciale. Fiecare om are un talent special pe care nu-l mai are nimeni altcineva, si fiecare are o maniera speciala de a exprima acel talent, pe care nimeni nu o mai are.” Si astfel toti copiii mei au ajuns la cele mai bune scoli, au avut cele mai bune note si fiecare incearca sa-si exprime unicitatea concentrandu-se asupra lucrurilor pe care le au de daruit.”
Iata ca gasirea din timp a talentului, a acelui dar pe care il avem cu totii pentru omenire nu tine de varsta. Poate fi gasit din copilarie, poate fi descoperit mai tarziu, dar e important sa-l gasim.
Cum ne descoperim ceea ce ne pasioneaza?
In primul rand, acel ceva facut cu pasiune ne produce o anume stare. Facem ceea ce facem cu atentie marita, cu placere, cu interes constant si chiar crescand, timp de ore intregi, fara pauze, uitand de timp, de noi, de orice altceva… Imi amintesc aici o istorioara amuzanta cu Isaac Newton, care era adancit intr-un studiu si nu avea habar de altceva. Un amic, invitat la masa, a sosit la ora potrivita. Majordomul l-a instiintat pe Newton, care a trimis vorba amicului sau sa il astepte putin, ca vine, vine el… Dupa un timp, omul nostru a aratat nerabdare, iar majordomul a intrebat iar pe Newton, care a trimis invitatie amicului sa inceapa sa manance, ca el vine uite-acusi… Omul a mancat linistit tot puiul, a mai stat o vreme, apoi a multumit si a plecat. Intr-un tarziu, Newton s-a ridicat de la masa de lucru si a cautat ceva de mancare. S-a dus la masa, a ridicat capacul si a vazut o farfurie goala. “Ia te uita, ce distrat sunt – a zis el -am si uitat ca am mancat”…
Cam asa e lucrul cu muulta, foarte multa pasiune…
In al doilea rand, ceea ce ne pasioneaza ne iese bine. Adica facem ce facem cu placere dar si cu pricepere. Suntem priceputi mai bine la cate ceva. Unii sunt mesteri innascuti, altii buni cantareti ori desenatori, ori priceputi la gradinarit, ori la calculatoare etc. De aici, din observarea a ce facem mai usor si mai cu indemanare, putem gasi ceea ce ne pasioneaza.
In al treilea rand, dar nu ultimul, ca importanta, ceea ce ne pasioneaza puternic este si ceea ce atinge viata celor din jur, schimband-o in bine. Este darul nostru, cum ziceam. Daca din doua-trei activitati care ne pasioneaza nu ne putem hotari care e cea mai importanta pentru noi, nu avem decat sa urmarim care din ele aduce mai mult in viata celor din jur. Care e remarcata de prieteni ori chiar necunoscuti ca fiind importanta, interesanta pentru ei. Care are o contributie mai mare la binele celorlalti. Aceea este cea care trece din pasiune in vocatie. Adica menirea noastra printre semenii nostri.
Daca o gasim, suntem pe cale sa atingem nu doar prosperitatea, ci o viata implinita din toate punctele de vedere. Pentru ca punerea in slujba nu doar a noastra insine, ci si a celorlalti, atrage in viata noastra momente de gratie.
Dar despre astea, despre momentele de gratie povestim data viitoare.
Pana atunci, incercati sa va gasiti propriile pasiuni, alegand dintre ele pe cea mai puternica. Si poate ne veti impartasi si noua ceva din ce descoperiti…
Prietene drag, am avut momente in viata in care trebuia sa actionez fara sa mai stau pe ganduri, in care nu aveam timp de reflectat pe o anumita situatie, si ce crezi ca faceam atunci?
Amanam, sau evitam sa ma confrunt cu situatia sau problema respectiva.
De ce faceam asta?
DA! De teama!
Teama m-a oprit de multe ori sa am succesul pe care l-as fi putut avea demult.
Sunt o fire perfectionista si din teama de esec renuntam sau evitam sa-mi atribui anumite sarcini. Cum ma simteam atunci?
Nasol…clar!
Pentru ca teama e o stare puternica, ce ma paraliza si nu ma lasa sa actionez la potentialul meu adevarat, ma facea sa actionez cu prudenta.
Imi puneam mereu intrebari de genul: esti pregatita? Poate ar fi bine sa mai repeti odata, stai, nu actiona acum, gandeste-te, esti pregatita?
DA, oamenii se complac prea usor intr-o stare de teama, pentru ca ingheata inainte de a se mobiliza.
Teama ne indeamna sa actionam cu prudenta, sa nu ne extindem zona de confort, are mereu grija sa nu comitem erori grave.
Am fost crescuti si educati sa gasim mereu situatii confortabile, incercand sa eliminam dificultatile. Dar ce e gresit aici, e faptul ca evitand dificultatile, evitam de multe ori si incercarile.
Si tie ti-e teama de ceva?
Scrie-mi si spune-mi care este teama ta!
Stai…, ca nu plec fara sa-ti spun cativa pasi care te vor ajuta in viata ta de temator:
- constientizeaza faptul ca ti-e teama. Cand esti total constient de acest lucru, de teama care o ai, relaxeaza-te… si observa ce ti se intampla atat pe plan emotional cat si pe plan fizic. Lasa-te cuprins de teama, accepta ca ea exista in corpul tau si afla ce se ascunde de fapt in spatele acesteia. Ce comportament sau atitudine din personalitatea ta sta ascuns si care sunt cauzele pentru care teama iese la suprafata. Pune tot ce simti acum pe o hartie.
- gandeste-te o clipa, ce face teama asta pentru tine? Ce alte slabiciuni se ascund in spatele ei, si cum crezi ca ai putea scapa de ele.
- in tot ceea ce faci repeat-ti mereu: “ nu esuez, ci INVAT!”
Pentru ca, in tot ceea ce faci, succesul se bazeaza pe o judecata buna, iar judecata se bazeaza pe experienta care se dobandeste prin greseli.
Asa ca dragul meu, actioneaza si atunci cand iti este teama!
De-a lungul saptamanilor trecute povesteam prietenilor despre aceasta serie de articole pe care m-am hotarat sa o scriu. Spunandu-le ce am scris si ascultand feedback-ul mi-am dat seama ca ar fi mult mai multe de spus si ca in general nu poti face reguli de conduita.
Exista totusi niste lucruri care tin de bun simt, pe care nu ar trebui sa le trecem cu vederea in relatia cu partenerul de viata si care au fost aprobate de toi cei cu care am vorbit.
Rezumand cele spuse anterior ajungem la urmatoarele concluzii:
1. Respecta-ti partenerul si respecta-i parintii. Parintii sunt cei care i-au dat viata, sunt unici. Fie ca sunt mai rai sau mai buni, parinti sunt cele mai apropiate rude, pana la aparitia copilului. Toti ne respectam parintii (sunt foarte putini cei care nu o fac) si ne deranjeaza atunci cand cei din jur nu o fac.
2. Nu-i barfi parintii si nu-i vorbi de rau de fata cu alte persoane. Oricat ti-ar spune partenerul ca nu il deranjeaza ca ii critici pe cei ce l-au crescut, la un moment dat s-ar putea sa se supere si asta va dauna relatiei.
3. Comunica-i partenerului toate dorintele, spune-i ce iti place si ce nu. Atunci cand exista comunicare, multe din conflicte pot disparea.
4. Asculta-ti partenerul si intelege-i dorintele la randul tau.
5. Discutati impreuna toate aspectele financiare ale familiei. Partea financiara este una foarte importanta in cuplu, poate la fel de importanta ca si partea sexuala. E adevarat ca “banii nu aduc fericirea”, dar sunt de neinlocuit. Nu poti trai doar cu dragoste, iar atunci cand ai bani trebuie sa ii gestionezi in asa fel incat sa fiti amandoi multumiti. Sunteti un cuplu!
6. Nu fa cheltuieli majore fara acordul partenerului. Asta tine de respectul reciproc si de faptul ca hotararile trebuie luate impreuna. V-am spus si intr-un articol anterior, surprizele pot fi si neplacute.
7. In cuplu este recomandabil ca banii sa fie gestionati la comun (asta este parerea mea!). Daca se pleaca de la idea banii mei si banii tai nu exista un echilibru.
8. Ca femeie rasfata-ti sotul cu bunatati si fa-l sa simta micile placeri ale unei cine romantice in familie
9. Ca barbat fa-i sotiei mici surprize legate de lucruri pe care si le doreste.
10. Acordati-va reciproc libertatea de a face lucrurile care va plac (un anumit sport, o intalnire cu prietenii, o iesire la shopping). S-ar putea ca recomandarea cu shopping-ul sa vi se para ca se bate cap in cap cu cea cu banii. Nu e asa, totul se poate face cu masura.
11. Faceti concediile in asa fel incat amandoi sa fiti multumiti. Chiar daca sunteti doua firi diferite, cu placeri diferite in ceea ce priveste relazarea concediul vostru poate fi unul de vis pentru amandoi. Daca tie iti place marea si lui ii sa merga la munte, exista locuri in care cele doua sa imbina foarte frumos. Daca tie iti place sa mergi sa stai la hotel, iar lui ii place cu cortul.. hmmm e ceva mai greu, dar se poate face un concediu impartit in doua. O parte la munte in cort, o parte la mare la hotel. Exista atatea variante incat cu siguranta veti gasi o solutie de compromis.
V-am mai spus, nu exista reteta pentru un cuplu fericit. Fiecare dintre noi isi cladeste relatia asa cum vrea. Fiecare are propriul mod de a interactiona cu ceilalti asa ca nu poti spune fa asa sau asa si o sa fie bine. Voi sunteti cei care veti conduce relatia voastra acolo unde doriti, daca va dura sau nu depinde de voi si de partener.
E posibil sa iti gasesti sufletul pereche foarte repede si atunci ai avut mare noroc, sau poate il gasesti mai tarziu si atunci ai avut noroc, pentru ca ai invatat din relatiile anterioare cum sa faci sa il pastrezi (asta daca ai fost atent!). In oricare din aceste cazuri te-ai afla niciodata nu strica sa mai auzi parerea cuiva despre cum se intretine o relatie. Acesta este unul dintre motivele pentru care ti-am scris.
Daca nu ai gasit inca persoana potrivita nu dispera, continua sa iti traiesti viata frumos si … sufletul pereche va aparea.
O sa inchei cucateva citate despre dragoste care mie imi plac foarte mult:
” Dragostea nu inseamna sa ne privim unul pe celalalt, ci sa privim amandoi in aceiasi directie.” Antoine de Saint Exupery
“Dragostea nu moare niciodata din cauze naturale. Ea moare din cauza ca nu stim sa o intretinem. Moare din cauza greselilor, tradarilor si orbirii noatre. Moare de boala si rani…” Anais Nin
Albert Einstein: “Mintea creativa e un dar sacru; mintea rationala e un servitor de încredere. Noi am creat o societate care onoreaza servitorul si l-a uitat pe cel daruit.”
Asadar, misiune îndeplinita. La vârsta adulta mai avem 2% din indivizi cu creativitate relativ ridicata.
Îi poti recunoaste dupa un singur nume. Ei sunt STAPÂNII.
Oameni mai prosti poate ca tine, dar care au fost creativi, au avut un vis, si si-au facut o firma la care tu acum esti sclav.
Evident, au facut sacrificii pentru asta.
Când parintii i-au întrebat : ” tu ce faci, nu te duci la lucru, vagabondule “ au trebuit sa înghita galusca si sa aibe încredere deplina în ei ca vor reusi când toata lumea, inclusiv parintii îi descurajau.
Sau la întrebarea : ” Câti ani ai ? Când îti întemeiezi familie ? ” sa scape o înjuratura printre dinti.
Ce te pot învata profesorii la scoala ? Câti dintre ei sunt experti în sex si iubire si câti dintre ei au un statut social mare ? Ca tu asta ai vrea sa înveti, si cât mai repede. Si parintii , profesorii mass media si întreaga societate stie asta. Si tu stii asta.
Si ce te învata ?
Sa ai succes în relatii, statutul social, asa cum stiu si ei, care la rândul lor au fost programati social.
Te învata sa fi sclav cum sunt si ei cu totii.
Fa-ti CV-ul, rostogoleste-te dupa fluier la interviu si POATE vei avea onoarea sa lucrezi pe o plantatie frumoasa si cu un stapân indulgent.
A auzit careva sa se faca în liceu vreo lectie de hai sa fim antreprenori la 20 de ani ?
A auzit cineva de vreo lectie : Cum sa gasim si sa pastram persoana de care suntem atrasi ?
A auzit cineva de lectia: Cum sa câstigam respectul si admiratia celor din jur?
Cum sa avem încredere în noi si sa stim ca putem totul în viata ?
Asta nu e o programa buna, asa ca baga în continuare singura lectie pe care o stim din mosi stramosi:
Cum sa ne gasim o SLUJBA buna, de unde putem fi dati afara când vrea muschiul altuia, fara ca noi sa fim vinovati, cum sa fim slugi bune si sa dam din coada pentru ca în 10 ani de cariera sa avem o carte de vizita pe care scrie MANAGER, o carte de credit de care sa fii dependent si cu care sa poti cumpara masina si casa ( facute de alti sclavi pentru a-i face bogati pe stapâni) si acum, sa îti poti întemeia FAMILIA !
Minunata familie, celula de baza a societatii. Câti ani ai ? 25 ? Si când te casatoresti /mariti ?
Asadar la scoala nu te-a învatat nimeni cum sa te porti cu sexul opus, dar nu–ti fa griji. Promisiunea unei vieti pline de iubire exista la orizont. Tot ce trebuie sa faci este sa ai o CARIERA de succes, si oamenii te vor purta pe brate.
Acum ai masina si casa, o sa îti gasesti si o femeie. Nu îndraznesti la alea bune de tot, ca alea sunt ale stapânilor. Si stapânii au avut grija de educatia ta astfel încât tu sa ai sansele cu femeile lor pe care le are un bulgare de zapada în IAD. Îti iei si tu una mai pricajita asa, femeie de casa, sa înfuleci o ciorba calda facuta de alta femeie decât maica-ta.
Acum, nu faci copii ?
Asa este NORMAL.
Acum ai nevasta si copii, care au nevoi. Acum , la 40 de ani, începi sa deschizi ochii. Nu mai esti disperat ca la tinerete si vezi lucrurile altfel.
Acum stai întins pe canapea în fata televizorului, te freci pe burta plina de bere ( singura distractie care ti-a mai ramas) si în timp ce butonezi telecomanda si vezi aceleasi reclame tâmpite cu familia fericita la picnic, cu tatal care are freza data cu gel si cu copii genii, parca îti vine sa îl înjuri pe pensionarul de taica-tu ( care urla ca nu-i ajunge pensia, dracu sa-i ia de guvernanti) si parca daca ai putea sa dai timpul înapoi, în loc sa faci politehnica aia din cauza careia ti-a cazut parul din cap, CA SA AI O SLUJBA BUNA, mai bine te faceai DJ ca erai chiar bun la asta, DAR NU AVEAI NICIUN VIITOR.
Acum însa, e prea târziu. Societatea te-a distrus.
Te-ai duce la seful tau sa îi zici : ” Sunt liber si independent si cred ca m-am lovit la cap când am decis sa lucrez pt tine. Acum mi-am revenit. Adio ” dar e toamna si începe scoala, si copii tai au nevoie de ghiozdan, toale si nevasta – ta de o pereche de pantofi frumosi, ca e ziua ei.
Ai nevoie de salariul de luna viitoare.
Si îti zici ca ai sa te gândesti la o solutie în timp ce mai deschizi o cutie de bere ca începe meciul.
Si când vine fiu-tau si te întreaba, ; ” tati, vreau sa fiu bogat si sa fiu ca nenea ala care sta cu fetele alea frumoase la brat, ce trebuie sa fac?”, ai vrea sa îl înveti sa nu ajunga ca si tine. Dar nu stii ce sa îl înveti ca tu nu ai facut altceva în viata ta decât sa fii un sclav.
Si atunci, cu frustrarea a 40 de ani de sclavie, îi spui din tot sufletul : ” Du-te la scoala, ia note mari, si într-o zi o sa fi si tu ca nenea ala ”
Dar o spui fara sa îl privesti în ochi. Pentru ca îl minti, dar asa ai fost programat sa îi spui si sa faci, altfel ar înseamna sa-i contrazici pe parintii tai, pe profesorii tai, societatea ta si stapânul tau.
Cei care scapa, sunt putini, si e datoria lor sa învete lumea ca se poate altfel. Mult mai usor, mult mai bine si cu un sentiment de satisfactie adevarata în suflet.
Însa deschizatorii de drumuri au avut întotdeauna o viata grea, asa ca hotaraste-te ce vrei.
Îti faci CV-ul sau te apuci sa mergi în excursii sa îti stimulezi creativitatea si inteligenta emotionala, ca sa nu trebuiasca sa dau eu solutiile ci sa le poti vedea tu singur.
Nu uita : ” Daca dai unui om un peste, va avea ce mânca azi. Daca îl înveti sa pescuiasca , va avea ce sa manânce toata viata ”
Nu mai cere ajutor si sfaturi. Mergi pe drumul tau, drum pe care se merge greu pentru ca esti primul care deschide acel drum care are oaze (succese) si obstacole ( esecuri). Însa sub pasii tai care urca, treptele se vor îmulti la nesfârsit si nu se vor termina niciodata.
Am fost supus si eu acestei programari sociale. Vreau sa cred ca daca nu am scapat înca, faptul ca sunt constient de ea ma va ajuta într-o zi sa fiu o persoana libera si independenta.
Nu am avut pe nimeni în mod particular cui sa îi transmit mesajul meu, asa ca am ales sa îl transmit tuturor.
Urmatorul articol este despre armele împotriva programarii sociale.
Acest articol se bazeaza pe o regula nescrisa pe care, din experienta mea am observat, ca e bine sa o respectati fiecare dintre voi (sot, sotie sau iubit, iubita).
“Dragostea unui barbat trece prin stomac si dragostea unei femei trece prin buzunar.”
Ca sa nu luati ad literam aceasta expresie va voi spune ce trebuie sa faceti fiecare dintre voi pentru o dragoste… till the end!
Revenim la chestia cu respectul reciproc si la faptul ca trebuie sa “ascultati” dorintele celuilalt.
Daca iubitul tau vrea sa ii faci o prajitura, nu il repezi si nu il trimte la “maica-sa sa manance”. Da-ti silinta si fa-i ceva bun, surprinde-l cu o cina romantica, acasa la lumina lumanarilor. O sa spui ca suna cliseatic. Poate, dar are efect maxim si castigi puncte pretioase valoroase pentru relatie. Si inca ceva, puntele astea valoreaza dublu pentru ca fie vrei fie nu, el ii va spune mamei lui ce ai facut, asa ca soacra… va fi si ea impresionata. Ce bine ai grija de puiul ei!
Fa-i lucrurile care ii plac, trezeste-l dimineata cu un mic dejun special (e atat de simplu de facut!) si cu cateva vorbe bune. Sau cand vine acasa, intampina-l cu zambetul pe buze si o mancare buna, nu cu o mutra acra si cu frigiderul gol.
Daca ii place sa practice un sport, incurajeaza-l si sustine-l, nu il impedica. Daca nu il lasi sa faca ceva ce ii place, mai devreme sau mai tarziu frustrarile vor aparea, iar aceasta situatie nu este in favoarea ta.
Nu pot sa nu va povestesc o intamplare draguta ce s-a petrecut unei persoane apropiate mie. A avut cateva relatii nereusite si la un moment dat… si-a gasit iubirea… la 5000 de km distanta.
Dupa lungi discutii si calcule s-a hotarat sa plece dupa barbatul iubit. Pana atunci locuia cu parintii si cu bunica, ei ocupandu-se de treburile gospodaresti. Ea nu stia sa faca nimic! Ba da! Facea o paine cu unt… atata de buna!!!! Si cam asta era tot.
S-a trezit in bratele iubitului, care s-a dovedit a fi un barbat extraordinar, dar nu se puteau hrani doar cu iubire, trebuiau sa si manance. Surse de venit aveau, dar nu prea se incumetau sa le cheltuiasca pe restaurante, aveau alte planuri mari.
M-a sunat si m-a rugat sa o ajut. I-am trimis zeci de retete pe mess si le-a incercat pe toate. Unele i-au reusit, altele nu. A mai ars cateva oale, dar… a ajuns experta. Face niste prajituri si niste mancaruri de nu iti vine sa crezi. Si inca ceva, chiar ii place! Sotul e incantat, soacra nu isi incape in piele de bucurie… ce nora are, ia socrul mananca de multe ori la ei la masa.
Am intrebat-o cum s-a petrecut schimbarea si mi-a spus: “Incet, incet! Am vazut ca sotului meu ii placea sa ii gatesc si am invatat.” Acum iti spun sincer, Simo nu mi-e greu deloc si cu sot si cu job si cu copil, le fac pe toate foarte usor, dar ma ajuta si sotul.”
Acum incep comentariile voastre. Ce mai vrea si asta? Ce traim pe vremea bunicii? Eu la cratita si el cine stie pe unde, nici gand, e o prostie!
Dragele mele, daca asa ganditi… va doresc succes mult de tot, pentru ca aveti nevoie! Frumusetea trece, atractia sexuala pe care o creati acum nu va mai fi aceiasi la 45 de ani, parul vostru nu va mai fi la fel de blond, iar sanii… nu vor mai fi la fel de tari. Ce va ramane? A da, am uitat exista si operatii estetice… sorry!
Este foarte adevarat ca traim vremuri moderne, femeia e egala cu barbatul. Femeia are aceleasi drepturi ca si barbatul, dar… mai exista si instincte. Exista si dorinte ancestrale pe care e bine sa ni le satisfacem. Repet, asta este parerea mea si mi-o exprim liber, cine vrea, sa ma contrazica!
Acum trec si la partea masculina. Dragii mei, noi femeile avem dorinte si… nu putine! Suntem imprevizibile sau mofturoase, suntem pofticioase sau rele uneori, dar ce v-ati face fara noi? Sau noi fara voi?
Va spun eu, dragi barbati, nu e foarte greu sa multumesti o femeie. Nu trebuie decat sa ii cumperi 20 de perechi de pantofi sau 30 de posete ca sa fie fericita . Poate sunt si cazuri din acestea, dar majoritatea dintre noi femeile ne incadram intr-o limita. Normala?
Stiti ce mult conteaza pentru noi o lauda? Vai ce mandre suntem daca ne laudati ca.. aratam bine sau ne vine bine o bluza sau ca avem ochi frumosi. Ce va costa? Trei cuvinte, dar cu efecte mari. Credeti ca este greu cand ajungeti acasa si miroase a mancare (asta pentru ca sotia s-a straduit sa va faca ceva bun), sa spuneti: Wow ce bine miroase, abia astept sa mananc!
Cat de mult inseamna pentru noi femeile o floare, fie ea si rupta din fata casei vecinului sau de pe campul din apropiere, dar daruita spontan si cu drag? O femeie care nu apreciaza un asemenea gest si il critica, nu va merita. Cat de mult conteaza sa ne ajutati in ceea ce facem prin casa. Sa fiti acolo!
O femeie simte dragostea altfel decat un barbat. Invatati ce ne place si… puneti in aplicare. Veti primi rasplata fara sa o asteptati, veti fi tratati regeste, va veti simti extraordinar!
Acum va “bag pe toti in aceiasi oala” si va spun ca e bine sa va dati libertate, sa va respectati dorintele, sa va iubiti si sa va aratati unul altuia asta in fiecare zi.
Povestile astea cu mancarea si surprizele au fost doar un exemplu pentru ca la noi functioneaza, dar respectul nu se opreste aici. Trebuie sa va ascultati unul pe altul si astfel sa aflati care sunt placerile celuilalt. Cu putin interes si multa dragoste, sunt sigura ca veti avea o relatie de invidiat.
De fapt, ar fi un soi de “Portocala 3″, caci continuam si povestea din ” Prefer capsuni”…
Hmmm… ma gandesc ca deja o sa iasa un cocktail…
Ziceam in finalul povestii de data trecuta ca o sa vedem “ce se intampla de fapt acolo”.
Asta se poate face cand deja avem oarece antrenament in a iesi din stresul situatiei, prin mutarea atentiei, cateva secunde la inceput, din ce in ce mai mult, dupa.
Prin ” exercitii de prezenta” invatam sa fim din ce in ce mai constienti de noi insine, de toata situatia, vazand in ansambul si nemafiind luati de val. Cum ziceam, avem “actii”, nu “reactii”.
Avem o perspectiva, nu doar un punct de vedere din acelasi plan cu situatia. Si incepem sa ascultam, nu doar sa auzim, sa vedem si pe ceilalti, nu doar pe noi. Pare paradoxal, dar fiind atenti la noi, la respiratia noastra, auzim si vedem din ce in ce mai clar pe cei din jur. Vedem ce se intampla de fapt acolo, fara alt amestec, folosindu-ne atentia din ce in ce mai ascutita, care ne da o intelegere mult mai “altfel”.
Sa va dau un exemplu, pentru a fi mai clar ce vreau sa spun:
Eram intr-o “situatie” la birou. Venise o noua colega si era prima ei zi de lucru la noi. De fapt, mie imi era o colega… “veche”, caci lucraseram cu ani in urma in aceeasi institutie, dar in birouri diferite. Ne stiam oarecum, ne inteleseseram bine, si acum eram incantate sa ne revedem, mai ales ca eram asezate, acum, si fata in fata. Bineinteles ca am inceput a ne intreba cate ceva, iar eu eram bucuroasa sa o pun in tema cu ce si cum se lucreaza la noi.
In scurt timp insa, s-a abatut furtuna: sefa de birou, o tanara inteligenta si placuta de altfel, a avut o iesire care ne-a mirat pe toti: S-a ratoit la mine, fiindca vorbeam cam mult la telefon cu un client… Intai am vrut sa explic ca omul cerea informatii si ca era de datoria mea sa i le dau. Am si incercat sa fac asta, dar… nimic nu “tinea”. O usoara iritare mi-a prins stomacul, si atunci, simtindu-mi corpul, am intrat repede pe atentia mutata pe respiratie. Nu stiam inca de vreun procedeu, dar am facut asta aproape instinctiv… Ca si in cazul cu “Prefer capsuni”. (Eram insa in primul an de practica a qigong-ului, invatam exersarea atentiei). In cateva secunde m-am calmat si parca o cortina s-a tras, aratandu-mi tot spectacolul, toata scena, si lamurindu-ma de fapt ce se intampla acolo:
In acea bucurie a revederii mele cu fosta colega, am atins o zona sensibila, caci in toata acea arie de lucru se folosea, pe atunci, principiul “divide et impera” –dezbina si stapaneste. Acesta era un stil de “lucru” pe atunci… Or, in momentul in care doua persoane legau o amicitie, care risca sa devina prietenie, acea forma de “stapanire” putea fi pusa in pericol… (Poate vi se pare incredibil, dar inca se practica acest stil de lucru cu oamenii, desi suntem departe, in timp, de epoca stapanirii romane peste teritoriile grecesti cucerite cu sabia).
Mi-am dat seama ca reactia tinerei noastre sefe este data de o frica, de teama ca se naste o mica alianta, si asta se intampla imediat, fara ca ea sa isi de seama de ce reactioneaza asa.
Daca as fi continuat vreo argumentatie, ar fi fost nu inutil, ci mai rau, caci nu discutia cu clientul era de fapt motivul sau de iritare. Am inteles si am incetat atunci replica, facand altceva –avem destule de facut. Si asta, intelegerea, mi-a aratat sa nu iau ce mi se transmisese la modul personal. Oricine ar fi fost in locul meu ar fi primit acelasi “dus”, caci teama aceea era cauza reactiei, nu persoana mea…
Asta, intelegerea a ce se intampla de fapt acolo, e una din modalitatile de baza de a evita conflictele, de a dezamorsa pe cele existente, si de a ne face viata mult mai usoara si mai placuta. Nu inseamna deloc a ne supune, ci de a pricepe ce este, de a ne cunoaste pe noi in raport cu noi insine si de a ne aseza apoi in raport cat mai just cu ceilalti.
Daca sunteti curiosi, aflati ca in timp relatia frumoasa de prietenie cu noua (veche) colega a adus un suflu nou in birou, aratand acelei tinere sefe ca nu are de ce sa se teama, ba ca dimpotriva, cooperarea noastra aduce imbunatatiri multor etape de lucru. In timp, s-au facut si mai frumoase relatiile intre toti colegii, si asa am ajuns un colectiv chiar un pic “invidiat” de altii. Bineinteles, nu era aici nici un secret, era doar o chestiune de a pune impreuna , in comun, adica o chestiune de comunicare…
Acum revin un pic la aceasta forma de luare in maini a fraielor puterii personale, cand incepeti nu doar a va cunoaste rectiile, urmarindu-le in corp, nu doar a face switch-ul atentiei, prin urmarirea respiratiei, ci prin intrarea in vederea dincolo de aparente, acolo unde deja incepeti a zari mecanismele de reactie ale celuilalt. Aici intram intr-o zona foarte delicata, in care invatam sa vedem, vedem si urmeaza sa folosim ce vedem in mod ecologic, adica luand in considerare binele tuturor.
Vom povesti de asta, despre dobandirea intelegerii si ce sa facem cu ea, data viitoare.
Pana atunci, incercati sa exersati, mutand atentia pe respiratie si privind dincolo de aparente intr-o situatie, pentru a intelege ce se intampla de fapt acolo.
Veti fi uimiti de ce veti descoperi…
Programarea sociala loveste cel mai tare în scopul suprem al vietii fiecaruia dintre noi.
Care e scopul suprem al majoritatii ?
Iubire si statut social.
În cazul barbatilor, ne dorim sa avem femei. Apoi vrem o sotie, apoi ne înselam sotia. Apoi divortam si cautam femei cu 20 de ani mai tinere.
Si tot asa pâna când te tin puterile.
Pe de alta parte vrem statut social.
Bani si putere. Respect. Câti dintre noi n-au visat sa fie cei mai respectati mafioti din oras ? Sincer.
Partea interesanta e ca se leaga. Statutul social si succesul cu femeile sunt legate ca si oxigenul de viata. Poti sa ai statut social si respect maxim si sa fii rupt în coate de sarac, însa ca sa ai cu adevarat succes în atractia sexuala si iubire ai nevoie de statut social.
Bun.
Si acum programarea sociala.
Fa o lista cu ce crezi tu despre :
Femei
Bani
Religie
Societate
Viata
Moarte
Iubire
Bogatie si saracie
Probabil ca ai sa repeti ca un papagal ceea ce ai fost învatat.
Crezi ca sunt concluziile tale minunate pe care le-ai deprins în scoala vietii…
Te înseli…
Prima oara, programarea sociala începe de când esti super junior.
Dresajul tau începe din clipa în care poti sa asculti comenzi…
Cum se realizeaza dresajul ?
Ca la orice animal, prin sistemul recompensa/pedeapsa
Daca faci asta…. patesti aialalta…
Te iubesc numai daca…
Daca faci asta vine lupul si te mânca si te dau la tigani
Apoi prima unealta mai evoluata de dresaj este vina. Vina este folosita de societate de la tinerete pâna la batrânete.
De ce anume trebuie sa te simti vinovat ??
Trebuie sa te simti vinovat ca îti manifesti energia facând ceea ce ai fost menit sa faci. Sex si iubire pe de-o parte si lupta pentru statut pe de alta.
Care sunt cele 2 lucruri cele mai cenzurate de societate ?
Sexul si violenta.
N-ai voie vulgaritati
N-ai voie sa îi spui uneifete ca vrei sa faci sex
N-ai voie sa înjuri
N-ai voie sa te bati
TREBUIE SA FII O FIINTA UMANA CIVILIZATA, NU UN ANIMAL
Asa ca parintii, profesorii si mass media au zis, în mod inconstient : “Oricum omul este un animal, si orice îi faci, el tot asta vrea: Sex si lupta pentru statut social. Cum sa facem atunci sa nu fie o anarhie totala si epoca de piatra? Hai sa îmblânzim animalul si sa îl facem un sclav, ca fiinta umana civilizata nu stim cum arata.
Zis si facut.
Tânara fiinta de 6-7 ani, careia i-au fost bagate pe gât regulile de baza care consta în : “ N-ai voie… urmat de o infinitate de posibilitati, merge la scoala primara.
Parintii nu pot sa îsi educe copii cum trebuie pentru ca o mare parte din zi si-o petrec pe plantatiile stapânului. Care or fi ele, ca stapânul e statul sau e patronul, ce mai conteaza. O mare de oameni care pune umarul la visele altuia în loc sa si le urmeze pe ale ei. Parintii poate îsi mai iubesc odrasla si poate ar încuraja-o sa îsi urmeze visele si destinul si sa lupte pentru independenta si libertatea ei, dar….
Asa ca odrasla trebuie trimisa în sistemul educational, sau fabrica de sclavi.
Ce înveti cel mai bine în primii 4 ani de scoala ?
Sa citesti ? Sa scrii ? Geografie ? Aritmetica ? Câte putin din toate, dar cel mai mult înveti sa ASCULTI DE AUTORITATE !!
Stai frumos în banca, aliniat perfect, în fata altarului “catedra ” unde se afla zeii carora trebuie sa le aduci tributul de supunere.
Apoi gimnaziul si liceul. Adolescenta. În perioada de 14 -18 ani se cristalizeaza personalitatea individului. Tânarul sau tânara simte ca i se apropie sfârsitul si începe sa se zbata. Începe criza de personalitate si încep întrebarile. Cine sunt ? Ce vreau ? Cine ma poate ajuta ?
În clipa asta îti ramâne o singura arma, esti singur în fata destinului si creativitatea care este o parte a inteligentei emotionale este singura care te poate salva.
Îti poate aduce bani fara sa fi sclav la fabrica.
Îti poate aduce femei fara sa le momesti cu lucruri materiale.
Te poate face un creator în adevaratul sens al cuvântului, creator al unei întregi lumi, lumea ta.
Dar stai linistit, sistemul are grija de tine si de colacul tau de salvare, creativitatea.
Societatea nu vrea indivizi creativi care au solutii la orice problema instantaneu. Dresajul ar fi un esec, asa ca toata lumea, parinti, profesori , mass media si societate au un singur scop: DISTRUGETI CREATIVITATEA !!
“Principala problema este ca aparent avem doua feluri diferite de gândire – verbal si nonverbal –, reprezentate mai degraba separat în cele doua emisfere ale creierului, iar sistemul nostru educational, la fel ca si stiinta în general, tinde sa neglijeze forma nonverbala a intelectului. Daca tragem o linie, trebuie sa spunem ca societatea moderna tinde sa discrimineze partea dreapta a creierului. (Roger Sperry, câstigator al premiului Nobel în 1981)
Personalitatea se formeaza ca rezultat al gradului cu care partile stânga si dreapta ale creierului interactioneaza (sau – în unele cazuri – nu interactioneaza). Simplificând lucrurile, putem gasi usor pe cei de “emisfera stânga”, care sunt posesorii unei gândiri analitice si ordonate si pe idealistii si visatorii care au mai dezvoltata partea dreapta.
Chiar daca stim bine ca viata de zi cu zi si activitatile marunte, dar necesare, care ne manânca tot timpul nu prea vor sa ne lase, idealul este sa dam de lucru ambelor emisfere.
Majoritatea copiilor sunt clasificati ca foarte creativi (partea dreapta) înainte sa mearga la scoala.
Dar, pentru ca sistemul nostru educational îi favorizeaza pe copiii cu rezultate bune la învatatura mai mult decât pe cei creativi, pentru ca se pune accent mult mai mult pe memorarea informatiilor (cel mai adesea “tocit” este cuvântul care descrie cel mai bine situatia), pe matematica, logica si limbaj decât pe activitati creative, la vârsta de 8 ani doar 10% din copii mai sunt considerati de o creativitate ridicata. La vârsta adulta acest procent se reduce la 2%.
O a doua lege, e bine sa le consideram legi ca poate asa le respectam si… o sa fim rasplatiti , a doua lege este aceea a comunicarii cu partenerul si respectului fata de partener.
S-au scris multe despre comunicarea in cuplu, o sa mai curga multa cerneala si in continuare, eu va voi spune ce inseamna comunicarea directa. Va voi vorbi din experienta mea, nu va voi da sfaturi psihologice, pentru ca nu sunt experta.
Fiecare dintre noi ca si individ aveam anumite nevoi, pe care vrem evident sa ni le satisfacem. Avem dorinte sexuale (asta stiu de la Pera ), dorinte materiale sau principii morale . La un moment dat ni le vom satisface si asta trebuie facut cu acordul partenerului. Nu va ganditi ca nevasta va va lasa sa aveti experiente sexuale extraconjugale , dar cu siguranta va fi deschisa la propuneri noi in ceea ce priveste … “actiunea dormitorul”.
Acesta este unul dintre cazurile in care trebuie sa va exprimati parerea direct fata de partener. Sa ii spuneti ce vreti, ce va satisface, sa ii faceti propuneri indecente care cu siguranta vor duce la ceva nou. Aveti un punct in plus la continuarea relatie, iar un partener satisfacut nu cauta relatii in alta parte! Este foarte important sa stiti ca in viata intima nu exista reguli, ci doar consens. Atata timp cat ambii parteneri accepta, totul este OK.
In ceea ce priveste dorintele materiale, daca doriti sa cumparati ceva, nu presupuneti din start ca “partenerul va fi incantat” si din impuls, sau pentru ca vreti sa ii faceti o surpriza cheltuiti o suma de bani… surprizele pot fi si neplacute. Aveti deja un punct in minus. Intr-un cuplu problema banilor este una foarte importanta. Trebuie abordata ca atare.
Sunt sigura ca in fiecare cuplu exista alta metoda de a face rost de bani. La unii lucreaza sotul, la altii sotia, la altii amandoi, dar unul castiga mai mult, altul mai putin. Fiecare dintre parteneri trebuie sa aiba respect fata de celalalt in ceea ce priveste banii. Nu va voi da sfaturi legate de gestionarea banilor, de asta se ocupa Luca si Mirela poate nu v-au spus inca despre bani si cuplu, dar o vor face, ci va voi spune lucruri mai concrete.
Indiferent cat de multi bani aveti, sau cat de putini ca si cuplu trebuie sa respectati niste principii.
1. Nu faceti cheltuieli fara stirea celuilalt, de multe ori s-ar putea sa deranjeze o astfel de actiune si sa iasa cu cearta, lucru nefavorabil in cuplu.
2. Stabiliti de comun acord pe ce cheltuiti banii, in asa fel incat sa fiti amandoi multumiti. Si pentru el si pentru tine.
3. Imprumutati sau dati bani cu imprumut doar de comun acord, nu o faceti unul pe la spatele celuilalt, ca nu merge… se va afla si va fi jale!
4. Stabiliti impreuna o strategie financiara de cuplu si respectati-o. Este foarte important sa stiti exact pe ce se duc banii, ca sa nu va reprosati mai tarziu ca “tu i-ai cheltuit, ba tu i-ai cheltuit!” Iarasi se lasa cu cearta si nu e bine.
Cat despre principiile morale sau nevoile spirituale sau cum vreti sa le spuneti o sa ma refer aici pe scurt, dar va voi scrie si pe larg intr-un articol viitor, despre problema educatiei copiilor.
Este excelent, pentru o relatie de lunga durata, ca partenerii sa fie de acord in ceea ce priveste educatia copilului. Mai devreme sau mai tarziu, unii dintre voi vor avea copii si asta este un lucru minunat. Dar trebuie sa stiti din start ca meseria de parinte este cea mai grea si… cea mai frumoasa.
Un cuplu care are copii, pentru ca si-a dorit este un cuplu complet. De aici ar trebui sa fie viata in roz si asa este, daca respecti, iarasi, niste principii de baza.
Pe scurt:
1. Nu va contraziceti in fata copilului. Parerile fiecaruia sunt importante si discutand in camera alaturata veti ajunge la un consens, fara sa stresati micutul.
2. Stabiliti de la inceput niste reguli pe care sa le respectati in ceea ce priveste copilul. Tatal cu sportul, mama cu creativitatea, tatal cu plimbarile, mama cu mancarea. Impartirea sarcinilor va usureaza munca si ofera copilului niste tabieturi care ii dau siguranta. Bineinteles ca fiecare dintre aceste activitati ar fi bine sa implice ambii parinti, dar in acest fel nu vor exista contradictii deci nu nor fi tensiuni si certuri in cuplu.
3. Implicati bunicii! Vai de mine, ce mult conteaza bunicii si cat de mult va pot ajuta, daca stiti cum sa ii implicati, pe toti patru!. Toti bunicii isi adora nepoti, ii rasfata si abia asteapta sa isi petreaca timpul cu ei. Voi in acest timp sunteti… liberi sa faceti ce vreti, singuri. Si inca ceva, rasfatul bunicilor e binevenit dupa regulile de acasa!
4. L-am lasat la urma, dar e cel mai important principiu, vorbiti cu copilul vostru, explicati-i totul, raspundeti-i la orice intrebare, ajutati-va partenerul in raspunsurile pe care i le da.
V-am dat cateva exemple concrete despre ce inseamna comunicarea in cuplu si cum prelungeste ea la “forever” o relatie. Credeti-ma functioneaza! In relatia nesfarsita nu e loc de rele, doar de bune!
Asaaa… Povesteam, data trecuta (Cand storci portocala (1)) despre ce iese cand storci portocala.
Si gasisem ca, pentru a scoate din noi “un suc dulce si bun” in loc de “acreala si amareala”, e important de facut o lucrare cu noi insine, pe care o numisem “cultivarea gradinii interioare”.
In mod firesc, daca dorim sa umplem un vas cu nectar, vas ce contine acum (si) altceva, nu doar nectar, intai se cere sa golim vasul de fiere (sau de combinatie ce contine si fiere), sa il spalam bine-bine si sa il umplem apoi cu nectarul dorit.
Vom avea atunci, ca raspuns la situatiile si starile tensionante, stresante, dureroase, acea putere interioara, acea limpezime a mintii care ne va face sa scoatem suc dulce, adica sa avem reactii prin care ne sustinem pe noi, ne ajutam sa rezolvam situatia, nu sa cadem in amaraciune ori sa lovim cu furie… Nu ca furia nu ne-ar descarca de tensiune, ea o face si inca bine, dar cei din jur nu vor “gusta” deloc manifestarea furiei noastre.
Vom putea sa scoatem rapid, fara sa trebuiasaca sa gandim prea mult, ceea ce ne ajuta, ce ne construieste, nu ne distruge.
Asa si vom ajunge sa facem, numai ca… Nu suntem toti pregatiti sa facem schimbari radicale in viata noastra. Pare ciudat, dar, desi ne dorim sa ne miscam prin viata cu usurinta, gratie si plini de voie buna, cand e sa facem in noi schimbarile care sa ne duca la acest stil de viata – cel in care sub presiune scoatem din noi miere si nu fiere – ne este incomod si chiar foarte dificil sa trecem la actiune, sa schimbam.
Ca si cum ne-am dori sa vina ceva ori cineva asa, peste noapte, sa ne atinga cu o bagheta magica si gata! Broasca se transforma in print…
Cu unii se intampla chiar asa, sunt insa alte “dedesubturi” aici, de care nu voi povesti acum, dar acum vorbim de noi, de “cei multi”.
Pentru a ajunge la momentul golirii vasului, al stergerii tuturor acelor tipare de gandire si de reactie emotionala care ne fac sa scoatem “tepi” si fiere cand suntem storsi ca o portocala, mai intai ne facem o rezerva de putere, o rezerva de nectar.Pana cand vom avea suficienta putere sa facem schimbarea radicala.
Aici revin la cealalata metafora, la cultivarea gradinilor interioare. Ca sa adunam cat mai mult optimism, cat mai multa deschidere in gandire, cat mai buna capacitate de acceptare si a altor puncte de vedere si un raspuns calm si deschis la provocari de tot felul, avem nevoie, pe langa hrana noastra cea de toate zilele , de multa claritate si discernamant, atentie si mult curaj.
Acestea din urma, se pot cultiva cu rezultate deosebite prin exercitii de prezenta, despre care am povestit deja.
Ca si prim pas, insa, e important ca in gradinile noastre interioare sa ajutam sa creasca rezervele de putere in timp ce lasam fara hrana buruienile. Iar asta, lasatul buruienilor fara apa, este de multe ori o operatiune neglijata. Vrem sa fim mai puternici, mai echilibrati, mai atenti, mai isteti, mai calmi, mai… Si, sigur, “data viitoare” nu o se mai infuriem, nu vom mai izbucni in plans, nu vom mai ridica galsul nu vom mai iesi pe usa, furtuna de gradul zece …ori chiar doisprezece!
Primul lucru, atunci cand vom fi storsi ca o portocala, daca inca nu avem in noi doar miere, e sa fim atenti la ce se intampla acolo. Cum spuneam in “exercitii de prezenta”, e foarte important sa fim treji in viata noastra, prezenti in ea. Cum simtim ca “ne ia valul” – si prin exercitiu, vom simti din ce in ce mai bine in corp – facem o maaaare manevra de carma si intoarcem corabia.
Prima miscare : mutarea atentiei. Unii au diverse metode: numara pana la zece, se ciupesc ori privesc un anume obiect (unii au chiar un peisaj preferat pastrat in memorie si-l “cheama” in ajutor), totul e sa mutam atentia, ca si cum am privi ochiul furtunii de undeva de sus.
Pentru mine, cea ma buna metoda este focalizarea atentiei pe respiratie, nu neaparat prin numarat, ci prin urmarirea ei in trup, cum am povestit in seria “exercitiilor…”
Asta pentru ca urmarirea respiratiei are multiple efecte benefice, nu doar focalizarea atentiei.
De ce sa mutam atentia? Pentru ca asta dezamorseaza situatia, cel putin in planul tensiunii resimtite de noi, permitand apoi sa actionam detasat si sa venim cu o solutie. Ori, daca inca nu stim solutia, avem macar o reactie plina de calm, care nu va alimenta un conflict.
Sa va spun aici o poveste adevarata: Eram in primii mei ani de munca, pe la vreo 21 de ani, lucrand in subordinea unui sef destul de dur. Chiar foarte dur… In zilele lui “bune” obisnuia sa “frece ridichea” a cel putin trei-patru oameni, asa, ca sa ii fie bine… Oricum, multumesc acestui om, caci am invatat enorm despre cum sa imi observ reactiile si inca multe alte lucruri, de foarte mare folos de-a lungul vietii. Insa atunci, la 21 de ani, ce sa fi stiut? Incercam sa pricep ceva, si cam dadeam gres… Ei, intr-una din zile seful a venit in inspectie, si a urmat apoi evaluarea a ceea ce facusem. Eram in al treilea an de cand lucram in subordinea sa, si deja stiam cam ce urmeaza… In general, imi era o teama grozava de el, ca si multor altor colegi, multi destul de in varsta… Am ajuns in cabinetul sau, a scos agenda si a inceput sa-mi spuna tot ce nu facusem… Ori nu facusem bine. De obicei, luam “de bun” tot ce spunea si imi faceam sange rau – amareala din portocala – multa vreme dupa aia… De data asta insa, pur si simplu am “intrat” intr-o povestire citita in acele zile, un roman de fapt, al lui George Arion. Acolo personajul principal povesteste cum, de cate ori are o situatie tensionata, nu se lasa “luat de val”. “Prefer capsuni”, spune, si alege sa vada in fata ochilor o ladita de capsuni enoooooorme, pe care fiind copil, le admira la unul din vecini, si din care nu gustase vreodata. Imaginea aceea insa il urmarise, ca pe bunul-cel-mai-bun-posibil.
Ei bine, m-am trezit si eu ca seful zicea “asta nu ai facut, asta nu e bine” si ca eu, de fapt “prefer capsuni” . Imaginea aia, fabricata desigur, ca eu nu vazusem ladita, mi-a fost suficient sa ies din starea de “catel umil care asteapta inca o nuia pe spinare” si sa vad de fapt scenariul activitatii mele. Fusesera si erori, desigur, eram inca in faza de invatare, dar fusesera si unele lucruri bune, facute ca la carte. Mi-am scris mare, in agenda mea, pe care o tineam pe genunchi: “Prefer capsuni” si am pastrat metoda mutarii atentiei inca o vreme, fara stiu de fapt ce e… Multi ani dupa aceea am trecut la urmarirea respiratiei.
Din exemplul de mai sus as dori sa luati “partea buna”. Nu e o metoda prin care imi inchid urechile cand mi se analizeaza, poate si cu ochi critic, activitatea, ci folosesc mutarea atentiei pentru cateva secunde, cat sa nu las tensiunea emotionala sa ma copleseasca. Sa am, cu alte cuvinte, mintea limpede si sangele rece, pentru a vedea ce se intampla de fapt acolo.
Asta, ce se intampla de fapt acolo vom povesti data viitoare.
Pana atunci, jucati-va cu exersarea mutarii antentiei, gasindu-va cea mai buna varianta potrivita pentru voi.
Si nu uitati –cum ati putea de altfel – e vacanta! Luati toate muuult mai putin in serios, bucurandu-va de tot de va iese in cale si dansand – cu sau fara lupi…
Daca as fi pus sa fac o lista a pasilor necesari pentru a deveni independent financiar, in ordinea importantei, pe primul loc ar fi definirea visului personal. Desi se afla pe cea mai inalta pozitie ‘in clasament’, a defini acest concept este extrem de dificil, deoarece are multe sinonime si fiecare dintre ele poate insemna altceva. Voi strange la un loc aceste sinonime pentru a va putea face o imagine de ansamblu asupra ceea ce inseamna visul tau:
scopul vietii tale
menirea ta in aceasta lume
telul suprem al existentei tale
Aceste cuvinte exprima fiecare o particica din adevar dar impreuna nu reusesc sa acopere intreaga vastitate de intelesuri. Daca ar fi sa dau o definitie a visului personal, aceasta ar fi:
Visul personal este acel lucru pe care doresti sa-l realizezi din tot sufletul, caruia esti dispusi sa-i acorzi intreaga viata si toata energia ta pentru a se realiza, a carui urmarire te umple permanent de placere si iti da senzatia de completa implinire.
Desi de cele mai multe ori visul este ceva intangibil, aproape irealizabil, insasi activitatea de a-ti urmari visul este rasplata pe care o primesti. Chiar daca la finalul vietii nu-ti vei atinge visul, timpul trait a trecut cu folos pentru tine si pentru cei din jurul tau, te simti impacat pe deplin si fericit ca ai fost in stare sa i te dedici.
Persoanele care isi urmaresc visul personal sunt capabile de eforturi si sacrificii enorme, pe care nu le simt ca atare deoarece ele sunt compensate permenent, in fiecare moment de placerea imensa de a face ceea ce si-au dorit dintotdeauna. Timpul si efortul nu sunt considerate munca, tributul platit nu este peceput a fi un sacrificiu.
Urmarirea visului personal este activitatea care te scoate din inchisoarea existentei obisnuite, care te transforma din simplu supravietuitor intr-un element al schimbarii, capabil sa influenteze prin activitatea sa milioane de oameni. Par cuvinte mari dar acesta este adevarul. E suficient sa gasesesti exemple de oameni remarcabili, care au fost in stare sa aiba un impact major asupra omenirii si iti vei da seama ca fiecare din acestia, fara exceptie, si-a urmat visul personal. Altfel nu ar fi fost in stare sa-si dedice viata telului, nu ar fi gasit puterea de a trece peste nenumaratele obstacole, de a gasi solutii la probleme aparent insolvabile.
Cautand oameni de succes si comparand numarul lor cu cel al locuitorilor acestei planete vei trage concluzia ca a-ti urma visul este un lucru foarte rar, foarte greu. Este o aparenta inselatoare, pentru ca trebuie sa intelegi: din start, de la inceput, prin educatia primita in familie si in scoala, majoritatea oamenilor nu sunt indemnati sa-si gaseasca visul personal si sa-l urmeze. Atat societatea cat si statul au nevoie de robotei ascultatori si muncitori, la fel cum stupul are nevoie de albine harnice iar musuroiul are nevoie de furnici lucratoare. De aceea nici nu este de mirare ca atat de putini oameni vor incerca sa-si caute visul.
De aici trebuie sa pleci, asta trebuie sa faci in primul rand, sa cauti acel lucru pe care foarte putini pornesc sa-l caute, cu atat mai putini incearca sa-l atinga: telul tau in aceasta viata. Trebuie sa-ti pui o seama de intrebari care sa te duca la un singur raspuns: visul personal.
Inainte de toate iti voi da o lista cu false raspunsuri, raspunsuri care au fost inghesuite in mintea ta cu forta, care au fost prezentate ca adevar de necontestat. Ai fost programat de familie, societate si stat sa crezi ca telurile tale sunt:
sa-ti gasesti o slujba bine platita
sa-ti intemeiezi o familie (sa te casatoresti)
sa ai copii
sa-ti cumperi o casa si o masina
sa-ti faci vacante in locuri exotice
Aceasta este lista majoritatii oamenilor, lista de lucruri care trebuie atinse in aceasta viata, care odata indeplinite pot da un certificat de buna purtare, pe care scrie: ti-a atins scopul. De fapt, aceste lucruri nu realizeaza decat un singur deziderat: acela de a te integra intr-o societate, de a supravietui fizic si de a produce urmasi. Nimic mai mult. Punct.
Stiu, multi dintre voi vor fi revoltati de cele spuse mai inainte. Este absolut normal, pentru ca sistemul de educatie, familial, social si statal face o treaba extrem de eficienta in a programa mintile oamenilor. De aceea societatea a supravietuit timp de milenii, chiar daca periodic se poticneste in crize existentiale.
Iti propun sa te dai un pas in spate, sa incerci sa uiti tot ce ti-a inoculat educatia si sa compari cele doua alternative, caracterizate mai jos:
1. viata “normala”
integrare
acceptare de catre ceilalti
auto-suficienta
confort
stabilitate
lipsa ineditului
rutina
plafonare
2.viata urmand visul personal
actiune
suspans
provocari
bucuria victoriei dupa depasirea problemelor aparent de nerezolvat
inedit
senzatie de implinire
satisfactia permanenta de a face ceea ce-ti place
constiinta faptului ca aduci o contributie care afecteaza pozitiv alti oameni
recompense materiale (daca iti doresti sa le obtii)
Priveste lista si da un raspuns rapid: 1 sau 2? Daca raspunsul tau e 1, te rog sa mai refaci acest test regulat, an de an, pana vei obtine raspunsul numarul 2.
Da, nu am de gand sa te imping spre schimbare. Nu poti obliga un om sa-si urmeze telul, acest impold trebuie sa vina din interior, ca o dorinta nestavilita. Trebuie sa tanjesti sa ai o viata plina de actiune si satisfactii, sa-ti doresti ca prezenta ta in aceasta realitate sa fie un factor pozitiv care sa ajute viata celor din jurul tau. Nu se poate altfel.
Ai facut primul pas: vrei sa-ti definesti visul personal. E foarte bine dar trebuie sa intelegi ca nu va fi simplu, mai ales daca esti adolescent. Adolescenta este perioada in care ne cautam personalitatea, ne definim pe noi insine: ce vrem sa fim, ce dorim sa obtinem de la viata. Tocmai de aceea e greu sa-ti gasesti visul personal dar, in acelasi timp, este cea mai potrivita perioada pentru a-l gasi, dintr-un motiv foarte simplu: viata ta este pe punctul de a demara!
Ia o hartie si un creion si incepe sa scrii, sa-ti faci o lista. Ea trebuie sa contina:
ce ti-ai dorit sa fii cand ai fost copil
pasiunile tale
alte lucruri pe care te-ar tenta sa le faci
Minunea copilariei
Copilaria timpurie (pina la sapte ani) este perioada magica a vietii. Totul este posibil, orice este realizabil. Realitatea se deschide in fiecare clipa in fata ta, gata pentru a fi descoperita. Nu exista limite, nu exista bariere. Sinceritatea este maxima, lipsita de orice calcul sau preconceptie.
Este perioada in care se formeaza preferintele care iti vor influenta viata, in care apar primele dorinte referitoare la propria persoana. A te alimenta din aceasta sursa este identic cu a-ti potoli setea sorbind dintr-un izvor de munte, intr-o zona de padure virgina.
De cele mai multe ori, dorintele copilariei sunt legate de persoane care ne-au impresionat: vreau sa fiu pompier, politist, cantareata, balerina. Ele reprezinta imboldul nostru de a iesi in evidenta, de a fi apreciati de oamenii din jurul nostru, de a fi deosebiti. E posibil ca mare parte din motivatia care sta in spatele dorintei de a fi pompier este aceea de a fi recunoscut drept un om curajos. Tot la fel de adevarat poate sa fie faptul ca, la origine, ai un imbold nestavilit de a-ti dedica viata salvarii oamenilor care traverseaza pericole mortale. Indiferent care este cauza acestei porniri, ea poate sa fie atat de puternica incat sa te consume, sa te obsedeze permanent, sa devina telul tau in viata. Poate nu vei ajunge pompier, poate te vei face salvamar, paramedic sau salvamontist; nu conteaza. Atata timp cat iti vei urmari telul, acela de a salva vieti, modalitatea in care o faci va deveni visul tau personal.
Pasiuni
Ai un hobby, o pasiune care iti consuma timpul? Pune-o pe lista.
S-ar putea sa fie o preocupare de moment, legata de o moda a timpului sau de o activitate populara in randul celor de varsta ta. Nu conteaza, e foarte important sa testezi orice pasiune care ti se pare interesanta, sa experimentezi, sa incerci cat mai multe activitati. Numai in acest fel vei putea sa-ti dai seama ce este cu adevarat relevant sau ce este doar o atractie de moment.
Pasiunile au unele dintre caracteristicile visului personal:
activitatea in sine iti produce o placere continua atunci cand o executi
nu te oboseste sa faci acel hobby
mai mult, reprezinta o metoda de relaxare
esti mandru de rezultatele finale, in momentul in care le obtii
simti ca activitatea ta are o valoare, chiar daca la inceput doar tu simti acea valoare
Din aceste motive, este posibil ca un hobby pe care il ai sa fie cel mai apropiat lucru de visul tau personal. Incearca sa vezi ce te atrage sa faci un anumit hobby si inscrie in lista ta alte activitati similare
Tentatii
Indiferent daca ai sau nu un hobby, incearca sa te gandesti care activitati te-ar tenta sa le faci. Nu are nici un rost sa te intrebi: “de ce?”. Pur si simplu gandeste-te la ceva interesant si scrie-l pe hartie.
Recomandari pentru realizarea listei
scopul listei este de a produce rezultate, nu este de a produce rezultate corecte. De aceea nu trebuie sa analizezi elementele listei (in momentul in care o scrii)
scrie orice iti trece prin minte, indiferent cat de ciudat, abstract sau imposibil iti pare (mai ales la activitatile clasate in categoria “tentatii”)
daca ti se pare ca ai epuizat lista, pune-o la o parte
de fiecare data cand iti vine o idee, trece-o pe lista
Analizarea listei
Ai o lista. Foarte bine! Urmeaza s-o prelucrezi pentru a vedea care element (elemente) de pe lista reprezinta visul tau personal sau care dintre ele se afla cel mai aproape de el.
Pentru a reusi, trebuie sa vezi care dintre ele raspund la cat mai multe intrebari din lista de mai jos:
activitatea respectiva ti-ar produce placere, de fiecare data cand o faci?
daca ai fi nevoie sa te scoli dimineata devreme pentru a incepe activitatea respectiva, ai face acest lucru cu placere si anticipare pozitiva?
te-ai simti implinit in momentul in care ai face acea activitate?
ai putea face acea activitate chiar daca nu ai fi platit pentru ea?
simti dorinta nestavilita de a povesti prietenilor despre acea activitate?
esti convins ca activitatea ta iti imbunatateste semnificativ viata?
te-ar deranja sa faci acea activitate zilnic, mai mult de opt ore?
consideri ca merita sa iti cheltui toate economiiile tale pentru a ajuta activitatea respectiva sa produca un rezultat pozitiv?
E posibil ca in lista ta sa gasesti mai multe activitati care raspund pozitiv la majoritatea (sau poate la toate!) intrebarile din lista de mai sus. Acest lucru inseamna ca acele activitati au un punct comun, un principiu, o linie-ghid care le conduce. Ele se aliniaza cu telul vietii tale. Probabil, urmand oricare dintre ele, iti vei da seama ca pot sa devina visul personal.
Daca analizand lista nu vei gasi nici un candidat serios inseamna ca trebuie sa iei procesul de la capat. Probabil ca va fi nevoie de mai multe liste, de mai multe incercari pentru a gasi raspunsul la intrebarea: care este visul meu personal?
Nu trebuie sa fii dezamagit daca nu ai reusit din prima. E important sa perseverezi, sa incerci, sa cauti. Este un efort care merita pe deplin, pentru ca iti va transforma viata intr-un fel extraordinar, in bine.
Sunt oameni care si-au descoperit telul la batranete si au reusit sa-l urmareasca doar in ultimii ani in viata. Chiar si asa, la sfarsit, in clipa mortii, s-au declarati satisfacuti si impliniti, pentru ca momentele pe care le-au trait au fost de o intensitate nemaipomenita in comparatie cu plictiseala terna a vietii de pana atunci. Tu esti tanar si ai acest avantaj enorm: ai pornit in definirea visului tau la momentul potrivit. Daca il vei gasi, ai toata viata in fata pentru a-l implini, o viata care merita traita cu intensitate, pentru ca este o viata de satisfactii continue.
Iti vine sa te dai cu capu’ de pereti, in cautare disperata de idei ?
Ce te faci cand in doua zile ai de predat un material important si tu…nici gand sa te apuci de el, nici o idee de unde si cum sa incepi.
Fie ca ai de dat un proiect la scoala sau la facultate, fie ca la servici se anunta ca deadline-ul e in doua zile, tu n-ai facut nici macar 10% din el, si nici planul de actiune nu ti-e clar.
Hmmm…cam nasol moment.
Ce faceam eu ? In timpul facultatii, odata cu inceperea fiecarui semestru ne erau prezentate materiile si ce responsabilitati avem pentru fiecare. Deci, la majoritatea materiilor stiam ca la sfarsitul semestrului am un ditamai proiect sau cercetare de facut.
Bunnn….ce faceam ? Chiar daca-mi propuneam ca de maine ma apuc, (faimosul « de maine ») mereu, mereu amanam pe ultima suta de metri.
Suntem diferiti ca structura de personalitate, eu in conditii de stres actionez mult mai bine, asa ca preferam sa ma agit cu cateva zile inainte, sa ma “droghez” cu cafea si red bull si sa-mi termin treaba si mereu imi trimiteam proiectele cu cateva minute inainte de inchiderea programului.
Iti dai seama ce emotii aveam….daca nu-mi mergea internetul, sau apareau alte probleme…nici nu vreau sa ma gandesc, si de fiecare data imi promiteam ca nu mai aman atat de mult timp pana sa ma apuc de ceva.
Tin minte ca stateam intr-un apartament cu o colega de facultate Lavinia, care cred ca era cea mai organizata si meticuloasa fiinta de pe Pamant. Ea era prima care se apuca de proiecte cu luni de zile ianintea mea, lucra zilnic cate ceva, seara isi aranja hainele frumos si dimineata in 5 min era gata de plecare, ce sa mai zic ca niciodata nu uita servetele, pix, foi, carti….tot , tot la ea gaseai.
Eu in schimb, chiar daca promiteam ca o sa urmez exemplul ei, ma simteam totusi mult mai bine cand aveam mereu alte activitati, imi placea sa descopar lucruri noi, sa inventez, sa-mi asortez mereu diferit hainele, sa fiu mereu in actiune.
Spune-mi, tie ti s-a intamplat sa trebuiasca sa ai un deadline foarte apropiat, sa ai de pregatit un proiect amplu, de care sa depinda cariera sau poate ca si viata ta ?
N-ai stiut ce sa faci ? Cum sa o scoti la capat ?
Ai avut nevoie de idei…. si nu orice idei, ci lucruri originale, sclipitor de inteligente, unice, si asa mai departe… ?
Iti vine sa te dai cu capul de pereti sau birou in cautarea de idei ?
Ai inceput sa-ti rozi unghiile ?
Sau dormi noaptea cu cartea sub cap in speranta ca poate poate iti intra ceva idei ?
Stai !!!! Opreste-te !
N-am auzit pe nimeni spunand ca a obtinut rezultate cu metodele astea. Adopti o atitudine necreativa, neproductiva…un fel de hei-rup care nu face altceva decat sa ne streseze si mai tare.
Ce e de facut, atunci? Pasul 1
- nu conteaza despre ce scrii, invata tot ce e de invatat despre domeniul respectiv. Scrii despre crocodili ? Invata si cauta cat mai multe informatii despre crocodili pana ajungi la un nivel rezonabil de cunoastere.
-daca esti stapan pe subiectul pe care trebuie sa-l dezbati ai mult mai multa materie ce o poti modela in ceva creativ, original.
- cautata ceva interesant, care „sare in ochi” cum se spune, care captiveaza si fascineaza despre subiectul ales. Afla ceva mai putin stiut, extrage pietrele pretioase din masa informatiei si pune-le de-o parte.
Pasul 2
- mintea noastra are absolut tot ce-i trebuie ca sa faca analiza si sinteza de care avem nevoie pentru a naste idei sclipitoare – daca ai incerere in puterea ei, atunci detaseaza-te si lasa-ti mintea sa proceseze totul.
- sunt convinsa ca ai spus macar de cateva ori in viata : « Pfoai…habar n-am de unde mi-a venit ideea asta . Pur si simplu mi-a venit». Serios acum, de cate ori ti s-a intamplat sa-ti vina o idee cand mergeai pur si simplu pe strada, cand faceai fitness sau alergai, sau poate erai la toaleta?
-cand ai o idee, NOTEZ-O. Eu am pierdut foarte multe informatii ca uitam sa mi le notez.
Intra pe www.evernote.com, fa-i un Downlond si fa-ti un cont. De fiecare data cand navighezi pe internet si gasesti link-uri sau site-uri interesante, sau articole, nu le lasa uitate si fa-i copy paste in contul tau din evernote.
Daca esti pe strada si nu ai acces la internet si ti-a venit o idee, ai vazut ceva pe un panou publicitar sau ai auzit-o la radio, noteazati-o pe un carnetel. Nu e scump, unul mic pe care sa-l porti in permanenta cu tine.
-toate gandurile noastre stau ascunse in inconstient, si pentru a le lasa sa iasa trebuie sa te detasezi, invata sa te relaxezi (o sa-ti arat si cateva metode de relaxare in viitoarele articole). Intinde-te, sau gaseste-ti o pozitie confortabila, inchide ochii, asculta 3 min o muzica ce te face sa fii doar tu cu tine, sa ignori pur si simplu suntele din jurul tau, si ofera-ti placerea de a medita, de a-te relaxa.Un pic de liniste nu strica nimanui si sunt multe sanse sa aiba efecte benefice asupra creativitatii.
Pasul 3
-discuta cu prietenii, colegii sau clientii despre ideile pe care le ai. Povesteste-le ce idei ai, sau ce ai vrea sa faci, si astfel primesti feedback de mai multe feluri – daca sunt cunoscatori ai subiectului, poate ca vor veni cu imbunatatiri si sugestii. Daca nu se pricep, iti vor spune unde nu e clar si unde e nevoie sa explici mai in detaliu.
-nu sta ca mutul, manifesta-ti curiozitate si pune intrebari :„ce parere ai despre[…]” sau „ce ai face tu daca ar trebui sa[…]”.
-evita intrebarea astea : „nu-i asa ca-i o idee geniala sa […]?”. Poate ca idea care tie ti se pare geniala, la altcineva sa i se para groaznica si poate nu putini vor fi nepoliticosi sa-ti spuna in fata asta. Se mai intampla sa avem idei care noua ni se par geniale, dar altii sa le vada ori ca fiind ridicole, ori de neinteles. Critica e constructiva. Acum sper ca nu incepi sa suferi sau sa devii dependent de parerile celorlati, pana la urma nu toate opiniile pe care le primesti iti sunt folositoare.
-bazeaza-te pe propria intuitie si selecteaza ideile care iti sunt cu adevarat de folos.
Odata ce ai foarte bine stabiliti pasii de mai sus iti va fi mult mai usor sa predai la timp toate proiectele.
Pentru astazi e suficient, PUNE IN PRACTICA tot ce auzi, vezi, descoperi si inveti !
Am revazut cu mare placere cateva fragmente de conferinte ale lui Waye Dyer, in special pe cele din seria “Cum sa fii o persoana fara limite”.
Mi-am reamintit subiectul legat de portocala. Atat de frumos si de clar explicat ce se intampla cand stoarcem o portocala…
Imi permit aici o traducere libera a acestei parti din conferinta, parte care mie mi-a fost de folos in multe din schimbarile prin care am trecut in ultimii doi ani.
Dr. Wayne Dyer spunea: “Sa presupunem ca uite, stau in fata dumneavoastra. Va rog sa vizualizati asta. Stau in fata dumneavoastra si am o portocala.Si iau aceasta portocala si o strang. O strang atat de tare cat pot eu sa strang. Ce o sa iasa? Suc.Ce fel de suc? (Rasete in public) Suc de portocala. Ar putea fi, in vreun fel, suc de mere? (Rasete in public) Nici macar o sansa? Haideti, nici suc de mango? Macar o data?
Nici o greseala, nu? Niciodata, orice ar fi… Ok, ati trecut testul.
Urmatoarea intrebare: De ce? De ce, cand storci o portocala, atat de tare cat poti sa strangi, iese suc de portocale? Pentru ca asta se afla inauntru.
Nu-i asa?
Pe planeta noastra, cand strangi ceva, iese ceea ce se afla inauntru. Nu-i prea greu, asa-i?
Nu conteaza daca mama ta e cea care stoarce portocala, nu conteaza ce instrument foloseste, nu conteaza daca tocmai ai fost la ciclu, si apoi ai stors o portocala, nu conteaza daca seful tau e cel care stoarce portocala, sau daca o fac copiii tai… Nu conteaza timpul, sa zicem ca ei o fac dupa-amiaza, sau daca e la patru dimineata, oare conteaza?
De cate ori storci o portocala, singurul lucru care iese in afara este ceea ce se afla inauntru.
Corect? Fara nici un dubiu.
Acelasi lucru e valabil si pentru voi. Este un principiu universal. Cineva va stoarce, adica cineva va supune unei presiuni, cineva spune despre voi lucruri care nu va plac, cineva va supune unei tensiuni, seful va zice, de pilda, ceva, si atunci din voi iese afara mania. Si iese din voi ura. Si iese din voi frica. Si iese din voi stres. Si iese din voi tensiune. De ce? Este din cauza sefului vostru? A felului in care sunteti stors? Niciodata. Este din cauza mamei? (O, ea poate fi afurisita uneori, nu-i asa?) Ei, nu. Este din cauza copiilor vostri? Nu. Ceea ce iese din voi intotdeauna, cand cineva va stoarce, va preseaza, e ceea ce se afla inauntru.
Este un principiu vital pentru a fi o persoana fara limite. Este atat de crucial in a ajunge la asta si a intelege asta. Daca aveti vreun pic de ura fata de cineva din lumea asta, sau manie, sau frica, ori oricare din aceste lucruri, ele nu au nimic de a face cu restul lumii. Au de a face doar cu ceea ce voi ati pus inauntru.
Dar cum a ajuns inauntru vostru ceea ce se afla acolo, in voi? Asta e cheia.
Cum a ajuns acolo?
Din ceea ce ganditi.
Doar din ceea ce ganditi. Vedeti, nu exista manie in lume. Nu exista stres in lume. Nu exista tensiune. Este prefect! Deja am vorbit mai inainte, acesta este un loc perfect! E grozav! Totul curge in felul in care trebuie sa curga! Dovada pentru acest lucru? Exista cate dovezi vreti! Priviti doar in jurul vostru.
Totul este un miracol. Totul, inclusiv voi. Nu exista greseli. Totul este perfect.
Si tot ce vi se intampla voua, ca este o trauma sau o boala, sau ca cineva va trateaza intr-un anume fel, in toate astea e o lectie. Persoanele fara limita inteleg lectiile primite in viata si de aceea ele celebreaza lectiile. Ajungeti la acel punct din viata voastra in care nu blestemati lucrurile care va vin in cale, si nu invinovatiti lucrurile care vin spre voi, si mai ales nu invinovatiti pe altcineva. “
Am ales fragmentul de mai sus ca o continuare la “Dansand cu lupii”, la seria dedicata descoperirii puterii personale. Desigur ca in momentul in care, supusi unei presiuni, ajungeti sa scoateti din voi o reactie care nu e de folos nici unui participant la situatie, puterea personala nu se prea vede… Un raspuns repetat, de genul unei replici pe ton ridicat, batut cu pumnul in masa, un “Asa vreau eu si gata! ” ori o vorba grea, nu sunt nici pe departe constructive. E firesc sa avem si reactii, in loc de “actii “, de acte constiente, dar acestea pot scoate din noi ceva constructiv, daca am stiut sa aducem inauntru ceva constructiv.
Cu alte cuvinte, poti ca, atunci cand esti supus presiunii, sa scoti o solutie – o simpla fraza care calmeaza situatia, ori un “Ma mai gandesc” in loc de un “Nici vorba” spus pe negandite- , ori mai mult, poti scoate, in caz de extrema intensitate a stresului, solutii care nici nu ti-ar fi trevut prin minte. De ce? Fiindca ai pus inauntru doar ceea ce construieste si ai facut, periodic, curat.
Cum asta?
Lasand pur si simplu o stuatie trecuta sa fie trecuta. Iei ce iti foloseste, ce ai invatat din ea, ce ai decis, si o lasi acolo, nu o mai macini si rasmacini in cap…
Luand hotararea de a spune ceea ce ai simtit si de a cere sa ti se faca sau sa nu ti se faca ceva – vom mai povesti asta, intr-o data viitoare, vorbind despre a spune DA sau NU.
Respirand, pur si simplu si lasand momentul de stres sa se desfasoare, cu atentia la corp, la senzatii, pentru a permite mintii sa se calmeze si sa scoata solutii, nu replici care pot turna gaz peste foc.
Cultivandu-ne interiorul cu “lucruri” frumoase, cu ceea ce poate iesi cand suntem storsi, “presati”, stresati (cu stres pozitiv), apar solutii, interventii rapide si salvatoare, chiar fapte deosebite, pe care in stare obisnuita nu am fi capabili sa le realizam. In astfel de momente se pot naste mari descoperiri, se pot salva chiar vieti, se pot realiza enorm de multe lucruri, doar daca in timp am invatat sa ne cultivam interiorul cu tot felul de “bunatati”, prin felul de a gandi, nu doar in diverse momente, ci ca mod de gandire, ca mentalitate.
Despre asta, despre cultivarea gradinii noastre interioare, povestim data viitoare…
Pana atunci, incercati sa observati cu sinceritate si fara a va judeca modul in care reactionati cand sunteti supusi unor presiuni, unui “stres”, ce anume iese din voi cand sunteti storsi ca o portocala…
Un exemplu simplu si clar despre ce înseamna umbra din fiecare om îl da Emil Cioran printr-o fraza geniala:
“Am toate defectele celorlalti si, totusi, tot ceea ce fac acestia mi se pare inadmisibil.”
Când nu îti place ceva la celelalte persoane, cu siguranta ai aceleasi trasaturi si obiceiuri, dar în loc sa fie constiente, sa apartina de Ego, ele apartin Umbrei, ( insa cu siguranta ne apartin).
“Comoara fiecarui om se afla în umbra sa” (C. G. Jung)
Un lucru important e ca aceleasi caracteristici neplacute ale umbrei, integrate si civilizate, se pot dovedi folositoare. Daca suntem tacuti si retrasi, suntem iritati de persoanele galagioase si agresive.
Însa, daca acceptam propria noastra agresivitate si o transformam într-o agresivitate pozitiva si folositoare, ne-ar putea usura viata. Umbra detine potentialul de a ne face mai puternici.
Aroganta poate face parte din umbra noastra si nu o scoatem la suprafata , pentru ca avem locul nostru în societate si regulile de politete spun ca nu e frumos sa fii arogant; aroganta îi face pe oameni sa te priveasca cu dispret, dusmanie si invidie si îsi doresc sa te vada esuând în tot ceea ce faci.
Poate stii oameni care lasa o impresie buna multa vreme, pentru ca odata sa izbucneasca si sa strice toate lucrurile bune de pâna atunci. Acesta e un caz clasic de elemente din umbra, care pentru ca nu sunt recunoscute, apar în momentele în care psihicul nostru este supraîncarcat si nu mai face fata (în momente de panica, de exemplu).
Nici o regula de politete nu o poate elimina, ea fiind acolo, cuminte în inconstient, asteptând sa se arate cu prima ocazie.
DAR, daca îti educi aceasta parte din umbra, care este a ta oricum, daca o descoperi si o recunosti, si aroganta din exemplul nostru o îmblânzesti si o transformi într-o puternica încredere în sine, pe care înainte nu o aveai, Ego-ul tau va câstiga o calitate, vei deveni o persoana mai buna, mai puternica si mai eficenta, pentru ca Umbra a mai slabit, i-ai luat o parte si ai transformat-o în una din partile tale luminoase. Ai transformat un defect într-o calitate. Agresivitatea la fel; daca ai momente când izbucnesti, înseamna ca nu o recunosti ca e în umbra si se manifesta când ti-e lumea mai draga, stricând tot.
Daca o educi, o transformi în ambitia care te va ajuta sa lupti si sa câstigi în încercarile vietii.
Mai departe te las pe tine sa faci perechi din acestea si, mai mult, te invit sa te gândesti la propria ta umbra. Gaseste lucrurile pe care le consideri defecte si pe care crezi ca nu le poti controla, recunoaste-le ca parte a personalitatii tale si vezi cum poti sa le faci sa te ajute.
Nu uita, în umbra se afla cea mai mare comoara a fiecarui om. Ea contine nu numai slabiciunile negate, dar si puncte tari, ascunse. Materialul care formeaza umbra este necesar sa fie integrat în întreg, deoarece alternativa nu este deloc încântatoare.
Ca orice lucru din inconstient, mai devreme sau mai târziu, acest material va rabufni, provocând umilire în cel mai bun caz, daca nu chiar un dezastru.
Fictiunea ne prezinta povestea lui Dr. Jekyll si Dl. Hyde. Aici, un doctor ordonat si dedicat muncii sale este subit preluat de umbra sa demonica si criminala, cu rezultate grotesti. Rezultatul nu trebuie sa fie atât de tragic decât daca umbra este suprimata cu salbaticie; dar exista câteva cazuri reale care ne pot ilustra acest lucru.
Cazul unui preot harnic de 40 de ani, om de familie, sot iubitor si tata a trei copii. Nefumator si deloc consumator de bauturi alcoolice, a disparut timp de o saptamâna si nu a putut fi gasit pâna când s-a întors singur si foarte obosit. Cartea de credit care arata platile efectuate a dezvaluit nevestei sale ca sotul ei vizitase un mare numar de baruri, bordeluri si cluburi de striptease. Nici nu era de mirare ca omul se simtea extenuat. George a îngropat putin câte putin din umbra sa de-a lungul vietii, pâna când aceasta a rabufnit în forta.
Pentru a evita astfel de situatii nimeni nu spune ca trebuie sa ne îngramadim în baruri vineri noaptea, ca si asa ele sunt pline. Dar trebuie data o atentie mai mare nevoilor noastre si acelor lucruri care mai pot lua din presiunea care apasa asupra inconstientului.
Poveste
A fost odata o persoana care se numea H. si careia nu îi placeau mincinosii, agresivii si lenesii.
Ghici ce?
Mintea de rupea si nu suporta când cineva îi dadea sa guste din propriul medicament. Când intra într-o relatie, primul lucru pe care îl spunea era “vreau sinceritate”, pentru ca stia ca el minte si proiecta asta pe ceilalti. Se astepta ca ei sa îl minta din start, pentru ca el era mincinosul.
Agresivitatea era acea parte pe care nu o recunostea în el si acum o ura la altii.
Lenea la fel. Stia ca este lenes si ca îi aduce neajunsuri si îi dispretuia pe cei lenesi, pentru ca se vedea pe el în acei lenesi si furia pe care o avea fata de viata si mizeria acelor oameni lenesi era de fapt furia împotriva propriei sale leneveli. Le vedea lenea si ce rezultate are asupra lor, si astfel vedea lenea din el si ce rezultate avea asupra lui.
Acum, aceasta persoana avea si calitati, care faceau parte din Ego. Cele trei calitati:
- inteligenta
- simtul umorului
- învata foarte repede
Iar cele trei defecte care se afla în umbra:
- minciuna
- agresivitatea
- lenea
Din cauza societatii, si–a reprimat aceste trei defecte, dar ele sunt acolo si minciuna, agresivitatea si lenea macina încet acest individ care nu este deloc constient de ce i se întâmpla.
Desi este o persoana inteligenta cu simtul umorului si învata repede, totusi face promisiuni multe pe care nu le respecta, si gaseste tot timpul scuze pentru ca e inteligent. Oamenii îi trec cu vederea iesirile, pentru ca are simtul umorului si e distractiv sa stai cu el.
Când bea, devine agresiv si, desi învata repede si e inteligent, e cam lenes, nu prea gaseste motivatia sa duca lucrurile la capat.
Acum, persoana asta va avea o existenta mediocra, pentru ca ce va face cu calitatile va strica cu defectele.
Asadar H. e o persoana normala.
Si daca H. ar stii ce sa faca, atunci ar lua minciuna si ar deveni un bun povestitor. În loc sa minta si sa pacaleasca oamenii se foloseste de talentul lui pentru a povesti frumos.
Apoi, în loc sa izbucneasca atunci când se aduna mai multi nervi, este ambitios, ataca provocarile, merge la sport si nu mai o ia razna, pentru ca si-a recunoscut agresivitatea din el.
Pentru ca învata repede si acum e si ambitios, va risca sa se suprasolicte, asa ca lenea si comoditatea, le va recunoaste si va stii cum sa îsi împarta timpul între munca si distractie.
Acum, avem o persoana:
- inteligenta
- cu simtul umorului
- care învata repede
- foarte bun povestitor si convingator
- ambitios
- stie sa îsi împarta timpul
Ce era în umbra a trecut acum în Ego, a recunoscut cele trei defecte, le-a educat si acum este o persoana foarte puternica.
Asadar, exercitiu:
Ia o lista si gândeste-te la oamenii care nu îti plac si ce trasaturi nu îti plac la ei. Persoane de acelasi sex si vârste apropiate.
Albert Camus vorbeste despre un individ cu o nevasta foarte frumoasa, pe care a înselat-o. Si atât de mult a proiectat asupra ei infidelitatea lui, încât a omorât-o din gelozie. Era obsedat ca ea îl va însela.
Cum ne descoperim umbra
1. Ia o foaie de hârtie si un creion si scrie numele a trei persoane care nu îti plac si ce trasaturi de personalitate nu îti plac la aceste trei persoane.
2. Aceste trasaturi sunt umbra ta, adica trasaturi pe care tu le ai, dar refuzi sa le recunosti, le împingi în inconstient de unde ele te saboteaza si ies la suprafata când te astepti mai putin.
3. Ia toate aceste trasaturi ale umbrei si începe sa lucrezi la ele. Primul pas este sa recunosti ca ele exista si sunt ale tale. Apoi adu-le încet în partea ta luminoasa, integreaza-le în personalitatea ta.
Apoi gândeste-te cum poti sa educi. Nu stiu cât o sa dureze, dar vei fi o persoana mai puternica decât majoritatea din jurul tau, care au umbra si nu o recunosc în ei si care îi trage în jos.
Exemplu: Nu îti place agresivitatea, înseamna ca o ai în umbra ta. Acum ca ai recunoscut-o, mergi la un sport unde sa îti poti exprima aceasta agresivitate si furie, sa o poti descarca.
Pasi simpli pentru a intelege mai bine barbatul sau femeia de langa tine.
Dragii mei, am ales sa va vorbesc astazi despre diferentele ce sunt intre barbati si femei pentru a te ajuta pe tine daca esti femeie sa intelegi mai bine barbatul de langa tine, sau tu, cititorule daca esti barbat cu siguranta iti vor prinde bine aceste randuri, ce te vor informa cum sa reactionezi la nevoile femeilor.
Chiar daca stiu ca multe relatii esueaza lamentabil, majoritatea cuplurilor se formeaza cu scopul si cu dorinta arzatoare ca relatia lor sa dureze. Ambii parteneri cred ca vor ramâne împreuna si nu-si pot imagina motivele care i-ar determina sa se desparta. Exista deseori intre ei o potrivire perfecta de interese, atitudine si stil de viata.
Din nefericire, toate acestea pot fii înselatoare. Dupa o saptamâna, o luna, un an sau chiar o jumatate de veac, descoperim ca relatia noastra nu mai este deloc ceea ce era la început. Calitatile partenerului , care altadata ne atrageau, încep acum sa ne irite, caracteristicile si comportamentul nostru nu-si mai gasesc ecoul în cel cu care traim. Pe scurt, il vedem ca pe o alta persoana – diferita de noi, si diferita de ceea ce percepusem cândva.
Diferentele masculin-feminin sunt conditionate atât de factorii hormonali, cât si de dominanta emisferelor cerebrale. Astfel, emisfera dreapta, dominanta la barbati ca centru al logicii simbolice, perceptiei spatiale, imaginatiei, explica dezvoltarea acestor functii, mai curând la barbati, în vreme ce dominanta emisferei stângi la femei, ca centru al limbajului, memoriei, ar justifica disponibilitatile lor mai bine în acest sens.
Ce trebuie sa-i oferi unei femei pentru a ramane in permanenta fericita :
• Ofera-i protectie;
• Comporta-te cu tact, blandete, ai grija ce limbaj folosesti in compania ei;
• Femeile sunt sensibile, sa nu te sperii daca incep mai usor sa planga ;
• Pentru femei comunicarea verbala este mai importanta decât cea fizica. Ele au nevoie de un timp în care sa discute în liniste problemele banale, cotidiene.
Daca esti femeie, uite ce vor barbatii :
• nevoia de respectare si apreciere a Eului este specifica barbatului, si multe dintre conflictele maritale se dezlantuie prin încalcarea « regulii » de aur. O femeie inteleapta nu-si va critica niciodata barbatul, nici în particular, nici în public. Mesajul pozitiv aduce mult mai mult bine unei relatii decât toate mesajele negative la un loc, oricât de « bine intentionate » ar fi ele. O femeia care nu poate trata cu umor si bunavointa, neglijenta sau dezordinea partenerului, risca sa nu aiba un efect de schimbare în psihologia acestuia, ci, dimpotriva, risca sa devina din ce in ce mai putin atragatoare, sau iubita, pe masura ce indica, moralizeaza, critica, si mai ales ameninta.
• nevoia de confort fizic si psihosexual este importanta pentru barbat.« Cea mai buna cale spre inima unui barbat trece prin stomac »
Daca vrei sa-ti cunosti mai bine partenerul de langa tine, incepe prin a fi atent(a) la nevoile lui(ei) principale.
Pe curand !
Florina
Dansand cu lupii
Poate va ma amintiti filmul in care Kevin Costner joaca rolul unul american alb, care intelege si ajunge chiar sa aduca in viata lui felul de a trai curajos, simplu si sincer al indienilor nativi din Nordamerica. Scena in care danseaza in jurul focului, in timp ce lupii il pandesc in noapte, a ramas un punct de referinta nu doar in cinematografie dar si in literatura si atelierele practice pe teme de dezvoltare personala.
Imagine: wallpaper.diq.ru
Trecerea dincolo de teama si infruntarea situatiilor cu curaj, indiferent de cat de amenintatoare par a fi ele, este un fel de a dansa cu lupii… Cu ceea ce iti aduce viata, bun sau rau.
Curajul nu inseamna sa nu iti fie frica. Un om curajos este cel care isi cunoaste, isi recunoaste fricile si stie sa mearga inainte, cu tot cu ele. Si cel care e cel mai curajos trece prin ele, cu sinceritate, le infrunta si vede acolo, in miezul lor, propria esenta de putere.
Puterea e inteleasa diferit de fiecare dintre noi, Cu toate acestea, avem multe in comun, unii si altii, in a ne raporta la tot felul de forme de putere, asa cum le intelegem si cum le percepem noi.
Am sa vorbesc despre putere asa cum inteleg eu. Puterea personala, aceea care face sa dansezi cu lupii, aceea care poate face lupii sa danseze cu tine…
Nu o sa fac definitii despre putere. O sa fac altceva. O sa te intreb: Ce vrei? Ce vrei in viata? Atentie, care sunt dorintele tale, ce vrei tu, nu ce crezi ca ar fi bine, decent si convenabil pentru tine sa vrei…
Povesteam deunazi, in “Cercul de creta caucazian” de fata care voia sa-si multumeasca parintii, intrand in conflict cu ea insasi, pentru ca nu indraznea sa vrea, sa spuna ce vrea. Dorintele ei nu erau “convenabile” pentru parinti. Sau poate unele erau, dar ea deja generaliza…
Intai, fixeaza cu sinceritate ce vrei, cum vrei tu si de ce. Atentie, cu SINCERITATE, am zis…Posibil sa afli, daca esti sincer, ca vrei ceva fiindca e la moda. In deplina sinceritate, daca afli de ce vrei, s-ar putea sa intelegi repede ca deja copiezi modele. Ceea ce nu e rau, daca iti dai seama de calitatea modelelor si de ce vor ele ce vor. Unii se inconjoara cu obiecte, care sunt simboluri ale puterii. O casa de un anume lux, o masina, de un anume lux, un ceas de o anume marca, haine de o anume marca, prieteni… de o anume marca si ei. Ramane sa validezi, in mintea ta, si cu SINCERITATE, daca acesti oameni sunt ei insisi puternici, fara toate aceste simboluri de putere. Daca da, daca au dat dovada de decizie rapida, clara, responsabila, si ecologica – adica tinand seama de toti cei implicati- atunci acestia sunt oameni de putere. Daca au considerat o situatie cu calm, cu cap limpede si nepatimas, asumandu-si consecintele deciziilor lor – consecinte asumate fara a se sprijini numai de simbolurile lor de putere – da, sunt modele de urmat.
In acest fel, inveti ce intelegi prin putere. Iata, alt exemplu. Oamenii pierd mereu ceva important in viata. Slujba, casa, partenerul de viata ori alta relatie importanta, sanatatea… Multe vin si pleaca, viata e ea insasi un flux. Daca un om simte si intelege pe deplin ca orice, cat de bun, cat de minunat, cat de valoros (sau nu) si cat de sigur ar parea, va dispare intr-o zi, acel om este foarte puternic. In fata unei calamitati, omul e insignifiant. Ramas in viata dupa un incendiu sa o inundatie doar cel curajos isi vede limpede puterea, pretuind viata, cu care a iesit din incercare.
Unii isi vad in case ori in alte valori propria viata. Cand le pierd spun ca si-au pierdut viata. Oare e adevarat? Cate case poate face un om? Poate face macar una? Eu stiu oameni care si-au facut case. Cati oameni poate face o casa? Nu stiu de nici una sa fi putut… Valoarea unui om sa fie doar o casa? O padure? Un rau? Chiar o planeta? In sufletul unui om, poate o planeta inlocui pe cel iubit?
Cel care poate trece prin pierdere si prin schimbare stie sa danseze cu toti lupii care-i vin la usa…
Dar trupul? Sa va spun ceva: Am lucrat doua zile cu un maestru coreean. Doua zile in care nu am sarit pe munti, nu am mers pe foc, nu am facut kumite, nici macar exersari de alea de ore intregi circulat energia prin meridiane sau stat in zazen. Nu. Dar din doua exercitii am inteles si trait mai mult decat am facut in opt ani de cand am dat de qigong. Nu ca nu as fi avut experiente fantastice si din practica qigong-ului, dar acum a fost o alta abordare si o alta intelegere. Corpul a lucrat minunat, si la un moment dat, toti, fara sa fi avut acelasi nivel de practica sau macar vreo pregatire fizica, am avut aceeasi experienta. Rezultatul a fost asemanator. Circulatia energiei a fost atat de puternica, incat tot corpul a fost zgduduit, feliuta cu feliuta si toate odata, si cu toate astea puteam fi calmi si sa ne urmarim respiratia. In acest fel am simtit foarte clar, la modul concret, fizic, ca nu suntem corpul nostru. Atentia urmarea respiratia si in acelasi timp tot ce se petrecea in corp. Era clar, perfect si extrem de limpede pentru toti ca “cineva” urmareste corpul si respirul.
Si astfel, detasati de ce se intampla, putem urmari orice fel de zguduire din viata. Fie ea emotionala, mentala ori fizica. Pastrarea in atentie, in calm, in luciditate, de care vorbeam si in “Exercitii de prezenta”, sadeste si creste capacitatea de a privi si primi detasat ce ne vine in fata, de-a lungul vietii…
Aceasta este manifestarea curajului, a puterii. Oriunde ne-am duce, fara obiecte considerate de putere (in general consideram obiecte de putere diverse bunuri sau relatii), ne luam pe noi insine.
Daca am lucrat bine si am investit in noi insine timp, practica, intelegere si sinceritate, si mai ales dragoste fata de noi insine, oriunde am fi ne avem pe noi, pentru a ne sustine si a ne ghida. Cea mai buna investitie pe care o putem face este aceea in noi insine.
Acum va mai invit o data sa va intrebati CE VRETI si sa raspundeti CU SINCERITATE si FARA TEAMA. Cand aflati – si o sa va intrebati iar si iar, de-a lungul anilor – o sa puteti face pasii in viata ca oameni puternici, stiind ca se pot baza pe ei insisi.
Avand si cultivand propriile instrumente de putere si facand din ce in ce mai adanci incursiuni catre sursa puterii personale, veti face descoperiri uluitoare. Si cea mai de pret descoperire va fi cea a Sursei insasi, sau a Vietii, sau a Iubirii, sau a lui Dumnezeu, cum veti dori sa-i spuneti. Oricum, ea e aceeasi si va sustine oriunde veti fi, de-a lungul intregii vieti.
Asadar, dansati cu tot ce va va aduce viata si bucurati-va, traind intens fiecare clipa!
Cum ma vad cand ma privesc in oglinda? Ce-mi poate spune ea despre incredere? Exercitiu de automotivare!
Locul: In fata oglinzii
Oglinda Buclucasa: Mergi cu privirea in jos! Hai, hai, mergi mai repede sa nu cumva sa te observe cineva, umerii aplecati in fata sa se vada clar ca duci pe umeri saci cu greutati!
Eu: Dar am trecut prin atatea si nu imi place cum arat, tu vezi cum imi sta parul asta, tu vezi ca n-am cu ce sa ma imbrac, n-am cum sa merg ca pe un podium, eu nu sunt ca ele!
Oglinda Buclucasa: Nu! Stai! Sa nu cumva sa vorbesti cand te intalnesti cu cineva, sa nu cumva sa zici ceva ca vor incepe sa faca misto de tine! Daca scoti vreo perla? Daca vrei sa te placa toata lumea e necesar sa vorbesti ca toti ce din grup, sa incerci sa ai stilul lor!
Eu: Dar mi-e frica, de ce esti rea, daca nu sunt de acord cu parerile mele, daca nu ma accepta in grupul lor, nu vreau sa fiu pustnica, daca zic ceva ce nu le convine si apoi o sa ma simt penibil?
Oglinda buclucasa: Asa, asa stai in banca ta sa nu cumva sa iesi in evidenta, trebuie sa fii normala, sa fii fata cu bun simt sa nu superi pe nimeni sa aprobi pe toata lumea!
Eu: Dar daca zic ceva iesit din comun oare ce-or sa creada despre mine, o sa creada ca sunt ciudata si poate chiar au dreptate si or sa vorbeasca despre mine. Nu o sa mai am prieteni in viata mea!
Oglinda Buclucasa: Oricum tu nu ai haine ca si ale lor, tu nu ai starea lor materiala, tu nu esti perfecta, aranjata, ce sa cauti in aceleasi locuri cu ei? In locul tau m-as inchide in casa, serios sau nu as avea aspiratii asa mari, daca face cineva comentarii la cum arati o sa plangi o saptamana! Si asa nu te iubeste nimeni, ce te mai chinui! Ia si mananca niste ciocolata mai bine, sau uita-te la filme toata ziua, sau mai bine culca-te sa uiti de toate problemele!
Eu: Ai dreptate! Chiar nu am nici o sansa, eu n-am cum sa ajung vreodata sa fiu o femeie de succes, n-am cum sa fiu toata ziua aranjata si sa ma doreasca toti barbatii, oricum nu mai exista in lumea asta decat materialism, nu mai exista iubire, ajungi sa te realizezi numai daca ai pile sau bani, asta este Soarta!
Daca niciun colt al oglinzii tale nu se aseamana cu oglinda mea apasa tasta Escape! Daca ai identificat cel putin o mica asemanare cu realitatea….
Felicitari!
Ai castigat!
Esti fericita posesoare a urmatoarelor calitati:
IRATIONALA
IREALISTA
RIGIDA
CU FRICA DE TOT CE E NOU SI NECUNOSCUT
REBELA FARA MOTIVATIE
DEFENSIVA
OSTILA FATA DE CEILALTI OAMENI
Si ghici ce? In viata ta nu o sa fii o persoana iubita, apreciata, nu vei deveni niciodata o femeie de succes, si printul pe cal alb va intarzia mult sa apara si s-ar putea sa te gaseasca deja neinteresanta daca tot o sa-ti creasca riduri pe fata ca firele de iarba! Da riduri, sa nu crezi ca timpul se opreste in loc pentru tine! Vrei sa arunci cu pietre in mine? Cum imi permit sa spun asemenea lucruri despre Tine? Nu eu o spun oglinda Ta o spune. Eu doar iti dau un diagnostic: ISFS -Incredere in Sine Foarte Scazuta! De unde stiu?
Incursiune in istorie: Toata viata mea n-am avut curajul sa spun tot timpul ce am de spus! Toata viata mea mi-am reprimat sclipirile de teama ca spun vreo prostie! Toata viata mea am gandit ca facand pe plac celorlalti voi fi apreciata, si respectata si voi fi iubita. Am mers pe strada de parca eram ruda cu cocosatul de la Notre Dame, sa fiu cat mai mica, cat mai mica sa nu se observe ca am imprefectiuni, sa nu se observe cumva ca nu sunt perfecta, am stat in ultima banca la scoala ca ma bantuia nesiguranta ca o fantoma o casa parasita, si nu s-a oprit aici. Nu-i de mirare ca ca ma suparam mereu daca cineva imi spunea ceva pentru ca traiam cu validarea celorlalti, incercam sa imit pe altii ca sa simulez increderea in mine, dar in interior nu credeam absolut deloc si tot esuam, tot esuam, tot cautam scuze pentru absolut orice:
” Aaa pai cum sa-i placa la tipul asta de mine cand sunt atatea tipe care sunt imbracate dupa ultima moda, cand toata ziua sunt la shopping in mall, aranjate dichisite?”
” Cum sa ajung eu sa fiu bogata cand nu am avut atatea posibilitati, nu m-a ajutat nimeni, parintii mei nu-s din familia lui Bill Gates”
” Cum sa pot eu sa socializez cu oameni necuoscuti ca eu ma rosesc imediat si poate nu stiu ce sa vorbesc cu oamenii aia?” si multe altele.
Bun! Stop! Anuleaza tot din acest moment! Rescriem istoria!
Locul: Oglinda Phoenix
Oglinda Phoenix: Mergi cu privirea ridicata. Uita-te mai bine, tu nu vezi ce ochi frumosi ai! Lasa-i sa se vada! Nimeni nu are ochi ca ai tai! Sunt unici!
Eu: Chiar am ochi frumosi mai ales cand zambesc, o sa zambesc in fiecare dimineata! Sunt frumoasa! Am ceva, am o sclipire, o aura de cand zambesc!
Oglinda Phoenix: Mergi cu spatele drept si priveste-i drept in ochi pe trecatorii de pe strada ca si cum ai vrea sa le transmiti ceva numai ca s-au terminat cuvintele si telepatia este singurul mod de a le spune asta!
Eu: Ma simt bine in pielea mea si ciudat parca tot mai multe priviri se indreapta spre mine acum, parca ceilalti simt si vor sa stea aproape de mine sa se simta si ei la fel de bine! Am ceva de oferit
Oglinda Phoenix: Spune-ti sus si tare parerea! Vocea care se aude e vocea ta interioara! Nu o reprima, nu o ascunde, se vede oricum, se simte oricum. Ai ascultat destul! E timpul sa vorbesti si tu!
Eu: Ce bine e sa spui ce ai de spus! Sunt linistita! Sunt eu si vreau sa pastrez acest sentiment! Cine nu vrea sa asculte sa nu asculte! Nu am nevoie de o multime de urechi, am nevoie doar de cele care aud aceeasi muzica ca mine, care aud aceleasi voci ca mine, care aud aceleasi chemari ca mine!
Oglinda Phoenix: Paseste chiar daca vezi doar 100 metri in fata ta! Daca nu incerci, nu ai de unde sa stii daca poti si… stiu ca poti. Primul pas e sa pasesti. Ai invatat sa mergi acum, ai invatat sa te si ridici si sa mergi din nou! Aminteste-ti cand erai mica! Pana la urma ti-a iesit!
Eu: Acum stiu ca pe un drum cu gropi uneori tocul imi mai aluneca, poate uneori ma doare putin glezna, dar stiu ca iar o sa merg pe drum drept si incet incet ma obisnuiesc si cu gropile, nu le mai simt ca la inceput!
Oglinda Phoenix: Prin definitie ai dreptul sa fii fericita si ai dreptul sa ai succes! Simti? Simti cum e sa ai succes? Simti cum e sa fii fericita? Simti cum esti iubita? Retine sentimentul si repeta-l in fiecare zi pana cand devine obicei!
Eu: Pot sa am tot ce imi doresc daca simt cum e sa am tot ce imi doresc, am descoperit inauntrul meu ce norocoasa sunt, cate calitati am, ce om extraordinar sunt, am incredere in cine sunt si aleg sa am numai ce vreau!
Am MARE INCREDERE IN MINE!
1.Oglinda Phoenix se gaseste la tine in casa!
2.Eu-l esti Tu!
La mine Functioneaza! Poti si Tu! Priveste-te in Oglinda Phoenix!
Explicatii stiintifice! Este un moment periculos sa nu stim cine suntem!Majoritatea oamenilor isi subestimeaza capacitatea de crestere si dezvoltare! Cu siguranta nu putem fi indiferenti la autoevaluearea noastra.
Increderea in sine este o nevoie funamentala umana. Putem alege sa dezvoltam dinamica increderii in sine sau sa ramanem inconstienti! Vrei Oglinda Buclucasa sau vrei oglinda pe care eu am descoperit-o, Oglinda Phoenix? De ce e important sa ai incredere in tine?
Iti ceri dreptul de a fi fericita si de a avea succes? Il ai! Vrei sa faci fata provocarilor vietii? Poti!
Iti spun eu daca ai respect fata de tine impui respectul celorlati daca nu ai transmiti inconstient!
Daca ai inceredere in tine te simti mai bine, traiesti mai bine! Daca ai incredere in tine ai ambitii mai mari, daca nu ai incredere in tine, nu ai nici aspiratii si nu esti pregatita sa le obtii! Daca crezi cu adevarat ca meriti sa fii iubita, daca te-ai acceptat pe tine insati, daca crezi ca ai ceva de oferit vei fi iubita, daca nu vei atrage langa tine doar persoane in care vei cauta aprobari, validari si nu vei vedea altceva! Stiu sigur ca vrei sa te simti bucuroasa cu cine esti Tu, cu existenta Ta de aceea iti spun acum: Acopera oglinda veche si inlocuieste-o cu oglinda Phoenix!
Nu te mai sabota singura! Alege sa fii ceea ce iti doresti sa fii!
Ai incredere in capacitatea ta de a gandi, de a intelege, de a alege, de a invata si de a lua decizii!
Da, ati citit bine! Si eu… Azi dimineata imi scria un cititor exact asta. Stiam ce vrea sa zica… Doar ca eu nu am instalat messenger-ul. L-am avut candva, dar am renuntat destul de repede.
De ce?
Hmmm… De ce nu?
Imi place grozav sa am prieteni si tovarasi de drum in multe domenii ale vietii mele. Am si timp, de curand, asa ca pot sa comunic mai mult decat o faceam candva.
E intr-adevar o placere sa poti cunoaste oameni pe care altfel nu ai ajunge sa-i vezi niciodata. Iar reteaua de internet ofera extrem de multe facilitati. De la site-uri intregi dedicate prieteniilor bazate pe diverse tipuri de interese comune (fun-cluburi, site-uri dedicate celebritatilor din sport, arta, moda etc) pana la comunitati si forumuri, organizatii si site-uri de entertainment (divertisment), poti cauta si gasi destul de repede oameni asemeni tie, in ce priveste tot felul de preocupari.
Multi dintre noi, cand facem cunostinta cu cineva, intr-un anume context, si vrem sa comunicam, suntem intrebati de “adresa de mess”. Ca invitatie sa comunicam in scris, pe net.
Toate bune si frumoase… E grozav, asa cum spuneam, sa pot comunica usor cu prietenii mei din Canada, Japonia si Noua Zeelanda. Numai ca imi place sa le aud vocile, asa ca am folosit skype. Bun, si pe yahoo/gmail putem asculta. Dar…
In ultimul timp mi-am adunat multi prieteni. Petrecem timp impreuna, povestind cate si mai cate. Schimbam pareri si ne sfatuim, ne bucuram la evenimentele frumoase si ne alinam suferintele cand unii trec prin momente sau chiar perioade grele. Ne trimitem o multime de informatii (sunt grozave link-urile, unesc idei, oameni si sentimente). Ne putem urmari pe facebook si pe twitter…
Se intampla insa un fenomen… Nu o sa-i dau vreun nume pompos, o sa-i zic asa cum se cheama el de fapt, dandu-i jos mastile de tot felul pe care si le pune. Se intampla Minciuna.
Da, e minciuna care umple retelele asa de frumos, ca pana o descoperim platim tribut mult timp din viata noastra. Dar noi suntem cei care intram in joc.
Sub fel si fel de avataruri atragatoare, care exprima ceva despre noi, poate despre cum suntem si mai ales despre cum am vrea sa fim, apar tot felul de minciuni.
Cati nu se cunosc pe “mess”, povestesc si isi petrec impreuna, in spatiul virtual, o multime de timp, crezad ca de fapt converseaza cu o persoana, asa cum o percep din scris, si pe urma, dupa un foaaaarte tarziu “pe urma”, constata ca totul a fost o inselatorie? Poate nu rea intentionata, cel ce scrie si se prezinta intr-un anume fel vrea sa se arate in acel fel, sa impresioneze, doar pentru ca isi doreste ceva firesc: apreciere, dragoste, atentie.
De la aceste nevoi firesti pana la a se ascunde mult timp in spatele unui ecran, povestind tot felul de minciunici si minciuni mai mai, distanta e de cateva tastari si click-uri…
Asta, pe de o parte.
Pe de alta parte, noi insine ne mintim. Avem impresia ca stim foarte bine pe cei cu care conversam si ca acest timp petrecut impreuna e totul, e grozav, e minunaaaat!
Da, este, si de multe ori asa se nasc frumoase prietenii si chiar relatii de cuplu reusite. Dar astea toate nu se opresc la spatiul virtual. Timpul acordat cultivarii acestui gen de relatii este din ce in ce mai mare. Copii, adulti si destui varstnici sunt din ce in ce mai mult timp in fata calculatoarelor si petrec ore intregi “pe mess”. Incepe ziua, trece dimineata, vine amiaza, trece seara, noaptea tarziu…
Trec asa anotimpuri. Trec florile pe care cei doi tineri care isi scriu si stau chiar in acelasi oras le-ar putea vedea impreuna. Trece timpul in care copilul ar fi putut sa mai alerge un pic, sa bata o minge reala la panou sau pe gazon, impreuna cu alti copii foarte “reali” si tangibili.
Ne pacalim crezand ca avem muuulti prieteni, cand de dapt, daca “pica netul” ne dam seama ca nu avem nici macar numerele lor de telefon…
Constatam ca nu stim mare lucru despre cei cu care conversam in scris. Daca da, daca am trecut de bariera virtuala si ne-am intalnit cu oamenii cat mai des, in parcuri, in gradini, pe plaje sau la munte, atunci e minunat. Atunci da, messenger-ul isi atinge scopul, acela de a facilita comunicarea cand distantele nu ne permit sa vorbim fata in fata, ori cand timpul este prea scurt ca sa apucam sa ne si vedem.
Ieri am fost in Cismigiu, sa intalesc niste prietene din mediul virtual. Una nu sta in Bucuresti, dar a dorit sa faca drumul pana aici, sa ne vedem, sa ne imbratisam, sa ne vedem fata in fata (nu prin vreo camera web –buna si ea, dar e doar o camera). A fost o intalnire de zile mari, am gasit multe povesti de viata asemanatoare si dupa un timp petrecut de minune impreuna ne-am promis ca ne vom revedea cat de curand.
Va invit sa va masurati timpul petrecut pe messenger – in caz ca o faceti, desigur. Poate e atat cat sa completeze frumos o relatie deja existenta in plan real. Daca insa prietenii vostri sunt mai mult ori numai virtuali, daca timpul petrecut in fata calculatorului nu va permite sa vedeti oameni, locuri, intamplari care sa va bucure “pe viu”, puteti oricand sa schimbati asta. Sa iesiti din autoamagirea care va spune ca sunteti perfect conectati cu lumea.
Nu… lumea e vie, e foarte vie, si toate frumusetile de poze din diverse site-uri au in ele frumosul palpabil… Ori cel visat de oamenii care stiu sa se bucure pe deplin de “afara”, atat cat le permite timpul. Si unii chair reusesc sa mareasca cercul prietenilor, trecandu-i din spatiul virtual in cel “real”. E muuult mai interesant! Incercati si voi!
Am 24 de ani si nu mi-e rusine sa lucrez. Am lucrat in vacante atat la fast-food-uri cat si la diferite promotii, am lipit afise, am impartit pliante, am participat la numeroase voluntariate, si in ultima perioada, am lucrat mai bine de un an la un Centru de Dezvoltare Personala NLP Explorer.
Banii poti sa-i faci usor si sa-i cheltui la fel de usor !
Patronii sau sefii din ziua de astazi, majoritatea profita de angajatii lor si ii pun sa-si vanda timpul de 8 ore pe zi, pe un salariu mizer, si niciodata nu poti avea siguranta ca maine sau poimaine nu vei fi inlocuit.
Tocmai de accea am preferat sa-mi iau un timp in care sa ma gandesc bine ceea ce-mi doresc cu adevarat de la viata, care sunt pasiunile mele, scopul si misiunea mea in viata si sa incep sa invat ,sa ma imbogatesc in fiecare zi cu optimism, cu voie buna, cu pofta de munca, am invatat sa ma iubesc pe mine in primul rand si sa incep sa muncesc pentru mine.
Am cautat calea catre bogatii trecand prin incercari dureroase, inainte sa aflu ca exista un drum scurt si sigur, cu care trebuie sa incep si pe care as putea sa-l urmez. Am fost ghidata in parcurgerea lui asa cum sper si eu acum sa te indrum pe tine.
Mai intai trebuie sa fim pregatiti sa cunoastem bogatiile din preajma noastra. Unii cred ca bogatiile constau doar in bani!
Dar bogatiile de durata, in sens mai larg, constau in multe valori, altele decat lucrurile materiale si as putea adauga ca fara aceste valori, banii nu va vor aduce fericirea pe care a-ti putea crede ca o veti obtine odata cu ei.
Ce trebuie sa faci?
1. Atitudinea mintala pozitiva
Cu o atitidine pozitiva atragi bogatiile prieteniei adevarate, bogatii ce le poti gasi in frumusetile naturii, cum ar fi noptile cu luna plina, sau peisajele minunate.
Bogatiile pot fi gasite si in munca pe care cineva alege sa o faca, prin care poate da expresie celor mai inalte aspiratii ale sufletului omenesc.
Armonia relatiilor familiale, atunci cand membrii familiei sunt animati de un spirit de cooperare prieteneasca. Cand pacea si linistea se aseaza cu voi de fiecare data cand sunteti impreuna. Conteaza foarte mult sa stii ca iubesti si esti iubit de cei dragi.
Bogatiile sanatatii fizice care reprezinta o adevarata comoara pentru cei care au gasit echilibrul dintre munca si relaxare , veneratie si dragoste, si care au intelepciunea de a manca pentru a trai si nu traiesc pentru a manca.
Bogatiile determinate de lispsa oricarei temeri.
Bogatiile entuziasmului.
Bogatiile cantecului sau rasului, ambele dezvaluind starea sufleteasca.
Bogatiile jocului.
2. Sanatatea
Incepe cu o constiinta sanatoasa, rod al unei minti ce gandeste in termeni pozitivi, de sanatate si nu de boala, la care se adauga cumpatarea privind obiceiurile culinare si un echilibru corespunzator al activitatilor fizice.
Mananca sanatos, fa-ti salate cu legume proaspete, mananca fructe multe, evita pe cat posibil fast-foodurile si dulciurile care iti aduc placeri si satsifactii pe moment, dar care sunt cat un munte de calorii si E-uri.
Fa sport in fiecare zi!
Nu ai bani de sala? Atunci in fiecare dimineata trezeste-te si macar 30 minute fa miscare, alearga, sau cauta pe internet exercitii care sa le faci chiar la tine acasa.
3. Armonia relatiilor interumane
Armonia cu ceilalti incepe de la impacarea cu sine. Scrie-ti pe oglinda din baie: “te iubesc”, respecta-te si ai mai mare grija de tine.
Fii sincer tu cu tine, urmeaza apoi, ca noaptea dupa zi, ca n-ai sa poti pe nimeni viclenii. (Shakespeare)
4. Lipsa temerilor
Nici un om care se teme nu este liber!
Teama este mesagerul raului, oriunde apare, acest sentiment, va descoperi si o cauza, pe care trebuie sa o elimini pentru a putea deveni bogat cu adevarat.
Temeri frecvente sunt: teama de saracie, de critici, de boala, teama pierderii dragostei, a pierderii libertatii, a imbatranirii sau teama de moarte.
5. Speranta de realizare
Cea mai mareata dintre formele fericirii este urmarea sperantei de a transpune in realitate dorinte inca nerealizabile.
Vai de omul care nu poate privi viitorul cu speranta ca va deveni cel care ar vrea sa fie sau cu increderea ca-si va realiza scopurile pe care inca nu a reusit sa le atinga.
6. Capacitatea de a crede
Credinta reprezinta baza asa-numitor miracole si a altor mistere ce nu pot fi explicate logic au stiintific.
Sa crezi cu tarie ca nimeni si nimic nu te va opri sa fii fericit, sa crezi ca poti si esti capabil sa-ti atingi visele.
Mintea deschisa…si cand spun asta ma gandesc la toleranta – care este proprie acelei persoane, care isi pastreaza oricand mintea deschisa pentru orice subiect, care accepta sfaturile si sugestiile celorlati.
Acela cu o minte deschisa va deveni cu adevarat educat si va fi astfel pregatit sa profite de cele mai mari bogatii ale vietii.
7. Autodisciplina
Acela care nu se poate stapani pe sine, nu va putea stapani niciodata nimic. Acela care este propriul stapan, poate deveni stapanul destinului sau pamantesc.
Incearca sa-ti gasesti siguranta economica, la care nu se ajunge doar avand bani.
Ea poate fi obtinuta si prin serviciile pe care cineva le ofera, deoarece serviciile folositoare pot acoperi toate formele nevoilor omenesti, cu sau fara a folosi banii.
Sa-ti dau un exemplu: Un om de afaceri, milionar are siguranta economica nu pentru ca el controleaza o mare avere in bani, ci din simplul motiv ca ofera locuri de munca profitabile barbatilor si femeilor si astfel furnizeaza bunuri si servicii valoroase unui numar mare de oameni.
Serviciile pe care le ofera atrag banii pe care-i controleaza!
Nu e greu, incearca sa le pui pe toate astea pe o hartie, si scrie in dreptul fiecarui paragraf, povestea ta, cu tot ceea ce vrei sa schimbi in viata ta. Spune ce vise ai si ce planuri ai pentru a le indeplini… si daca inca nu te-ai gandit la asta pana acum, ACUM e momentul sa incepi.
Esti bogat ca existi si ai toate resursele in tine, profita de ele si scoate-le la suprafata!
Extravertitii de obicei au un nivel foarte crescut de energie. De obicei se exprima cu multa animatie, gesticuland, cu expresii faciale etc… In majoritatea cazurilor, introvertitii sunt mai rezervati si fizic si verbal. In mod natural tendinta lor este sa isi conserve energia care o ofera in lumea exterioara.
In grupuri se observa acest lucru cel mai bine. Extravertitii se energizeaza in grupuri, in timp ce introvertitii dupa ce povestesc ceva, sau danseaza sau au orice fel de interactiune cu mediul exterior simt nevoia sa ia o pauza, pentru ca si-au consumat energia.
Stil de comunicare
Extravertitii vorbesc de obicei mai mult. Acestia se simt de obicei inconfortabil daca e liniste, asa ca vor umple acele goluri de liniste. Introvertitii mai rar vor sa intrerupa tacerea, caci ei sunt confortabili cu ea.
Insa ATENTIE, cand este atins un subiect care il intereseaza pe introvertit, pe care acesta pune foarte mare valoare, s-ar putea sa il intreaca in debit verbal pe extravertit. Pasiunea gandurilor si sentimentelor interioare iese la suprafatza. Daca e vorba de un proiect, un vis, un plan al introvertitului acesta poate vorbi cu multa pasiune si convingere despre acel subiect.
Ce e important pentru extravertiti si introvertiti
Pentru extavertiti e important sa interactioneaze cu oamenii, sa participle la evenimente unde e lume, distractie. Munca lor sa ofere posibilitatea unei vieti pline de de dinamism, sa treaca de la un proiect la altul, multitasking, etc. Sa aiba multi prieteni si sa socializeze cat mai des.
Pentru introvertiti e important ca valorile lor sa fie respectate. Sa aprofundeze subiecte, sa aiba prieteni putini, dar care le impartasesc valorile cele mai profunde. Pentu acestia e important sa le fie respectata intimitatea si sa li se ofere perioade de timp cand pot fi singuri.
Aspectul exterior
Desi aspectul exterior nu poate oferi detalii foarte exacte despre introversie sau extraversie, de obicei extravertitilor le place sa atraga atentia asupra lor mai des si de obicei se imbraca pentru societate. Introvertitii prefera sa nu fie in lumina reflectoarelor si se imbraca pentru a se simti confortabil.
Cantitatea de interactiune pe care o cauta
Un indiciu clar pentru un extravertit este faptul ca va cauta tot timpul compania multor oameni, a grupurilor, a petrecerilor.
Introvertitii prefera un numar mic de prieteni si cunostiinte cu care sunt foarte intimi. Se simt in sigurantza sa isi expuna cele mai profunde idei si sentimente si stiu ca vor fi intelesi.
Ocupatia
Poate induce usor in eroare, pentru ca multi oameni au alte ocupatii decat ceea ce ar fi natural pentru ei . De multe ori slujbele nu folosesc abilitatile si talentele omenilor, de aceea multi se afla prinsi in activitati care nu le fac placere si devin rutina. De obicei e bine sa intrebi ce ii pasioneaza. O persoana pasionata de psihologie are sanse mari sa fie introvertita, o persoana pasionata de turism are sanse mari sa fie extravertita.
Recapitulare
Extravertitii
- Sunt energici si entuziasti
- Vorbesc mai mult
- De obicei sunt mai animati
- Vorbesc mai tare si mai repede
- Li se distrage atentia usor
- Schimba subiectele rapid
- Le place compania mai multor oameni
- Le place sa fie in centrul atentiei
- Actioneaza si gandesc dupa aceea
Introvertitii
- Sunt calmi si calculati
- Vorbesc mai putin
- De obicei sunt mai rezervati
- Vorbesc mai incet si mai rar
- Se pot concentra mai bine
- Aprofundeaza un subiect
- Le place sa aiba intimitatea lor
- Incearca sa evite lumina reflectoarelor
- Sunt mai retinuti si ezitanti
Acum ai idée despre primul fel in care poti separa oamenii. Poate stii in ce parte inclina balantza pentru tine. Poate inca esti confuz. Nu-ti fa griji in lectiile urmatoare se vor clarifica multe lucruri.
Acum stii dupa ce ai putea sa te uiti la cei din jur.
Acesta a fost primul fel in care putem diferentia oamenii.
Urmeaza inca 3 astfel de perechi
Senzatie sau Intuitie
Gandire sau Emotii
Judecata sau Perceptie
Dupa ce vom discuta in lectia urmatoare despre ele, vom descoperi cele 16 tipuri psihologice si ce particularitati are fiecare.
Acest lucru te va duce la o intelegere mult mai profunda a propriei tale persoane si a celor din jur .
Vei intelege de ce unii oameni prefera sa traiasca clipa, iar altii prefera sa munceasca din greu pentru scopurile din viitor.
De ce unii prefera sa citeasca o carte, iar altii sa mearga la petrecere.
Vei descoperi, in functie de tipul tau de personalitate, in ce domeniu ai sansele cele mai mari sa fii talentat si sa ai success si vei intelege cum poti face persoanele de sex opus sa te vada ca pe o persoana mult mai atragatoare, cand vor descoperi ca ii intelegi, accepti si poti veni in intampinarea nevoilor lor.
Cu toti stim ca “ aparentele inseala” si ca e nevoie de “ timp” ca sa cunostem o persoana. De multe ori auzim ca intr-o casnicie de 20 de ani unul din parteneri spune: ”Am trait atata timp langa celalalt si imi dau seama ca nu l-am cunoscut cu adevarat niciodata”
Hmmm….
Cum ar fi daca ai putea citi o persoana foarte repede si mai ales, foarte CORECT?
Cum ar fi daca in loc sa te certi ca sa iti impui punctul de vedere ai putea sa intelegi ce nevoi are cealalta persoana, ce simte si cum ai putea transforma un conflict in care ambele parti pierd intr-o intelegere in care ambele parti castiga?
Cum ar fi daca ai putea foarte repede sa iti dai seama si sa accepti ca fiecare om are si pari rele si parti bune , ca sunt unele lucruri cu care ne nastem si murim si ca incercarea de a le schimba este o munca inutila, in schimb acceptarea lor duce la satisfactii extraordinare?
Cum ar fi sa iti poti da seama ce vocatie ai, si in loc sa iti pierzi intreaga viata lucrand intr-un domeniu in care esti mediocru sa poti avea rezultate excelente intr-un domeniu in care excelezi?
Cum ar fi daca ai stii ca doar o anumita parte din persoanele de sex opus sunt compatibile cu tine si doar cu ele poti avea satisfactii adevarate pe toate planurile si cum ar fi daca ai putea deosebi rapid intre diferitele tipuri de personalitate?
Cum ar fi daca te-ai cunoaste pe tine si pe cei din jur intr-un grad care il credeai imposibil pana acum?
Cum ar fi daca ai putea sa te uiti la oameni si sa spui instantaneu ce gandesc, ce ii framanta in adancul lor, cum sa atragi atentia, cum sa ii faci sa fie interesati de tine sau cum sa iti dai seama ce le place si ce nu?
Eu zic ca ar fi fain….
Cine ar putea sa faca asta? Un profiler ar putea…
Poti tu sa fii un profiler? Cu o mana de ajutor, cred ca poti. Raspunsul il vei da singur la sfarsitul acestor lectii…
Nu uita, ca ce urmeaza sa inveti este o unealta. Scopul nu este sa te folosesti de ea ca sa faci rau celor din jur, ci ca sa te cunosti pe tine si pe cei din jur pentru a avea relatii mai satisfacatoare si o calitate a vietii mai mare.
Sa trecem acum la treaba.
Vom vorbi despre unele generalitati , pentru ca apoi sa patrundem tot mai adanc in mintea si personalitatea umana.
Unul dintre cele mai frumoase lucruri la oameni e ca nimeni nu e la fel. La fel cum amprentele difera, si personalitatea fiecaruia difera, in functie de mostenirea genetica, mediul in care creste si se dezvolta si educatia pe care o primeste.
Insa pe langa deosebirile care ii fac unici, oamenii au multe generalitati. Pornind de la ele putem incepe sa cunoastem intreaga diversitate umana.
Caracteristicile personalitatii umane sunt identificabile si de multe ori previzibile.
Ceea ce ii motiveaza pe unii, ii lasa indiferenti pe altii.
Cheia pentru a putea patrunde in interiorul unei persoane, pentru a ne face intelesi sau pentru a-i influenta deciziile sta in intelegerea motivatiilor lor si capacitatea de a le intelege nevoile.
Daca ar fi sa impartim lumea in 2 mari categorii, i-am imparti in Extravertiti si Introvertiti.
Acum, sunt necesare niste lamuriri aici pentru ca 99% din oamenii cu care vorbesc nu inteleg ce inseamna sa fii un Extravertit sau un Introvertit.
Cum ma energizez? Din exterior sau interior?
Cand interactionez cu alti oameni sau cand petrec o parte din timp singur?
Unde imi place sa orientez energia? In lumea exterioara a oamenilor si a lucrurilor sau in lumea interioara a ideilor, gandurilor si sentimentelor.
Extravertitii cauta mai des decat Introvertitii compania grupurilor sociale.
In timp ce extravertitii isi concentreaza atentia la ce se intampla in jurul lor, introvertitii sunt independenti in mod natural si prefera sa aprofundeze proiecte personale si munca individuala ii stimluleaza si ii energizeaza.
Extravertitii sunt renumiti pentru faptul ca nu isi pot concentra energia pe doar un singur lucru, deoarece sunt mult mai interesati si energizati de diversitate.
Cum imi place sa imi petrec mai mult timpul? Sa fiu cu alti oameni sau singur? Extravertitii prefera agitatia sociala, introvertitii prefera intimitatea.
Acum, un lucru FOARTE IMPORTANT.
Nimeni nu este doar introvertit sau extravertit. Insa una din cele 2 domina la fiecare persoana, de la nastere la moarte.
O persoana introvertita poate fi foarte sociabila , insa tot timpul isi va consuma energia cand va interactiona cu cei din jur si isi va incarca bateriile cand va fi singur cu ideile si gandurile, emotiile sale.
O persoana extravertita se poate concentra si poate aprofunda anumite laucuri ca si un introvertit, dar intodeuna isi va incarca bateriile cand va socializa si va fi in mijlocul actiunii.
Idealul este sa ajungi la un echilibru. insa partea dominanta cu care te nasti, introversie sau extraversie ramane, dominanata pentru intreaga viata.
Alt lucru important de retinut este ca nici unul dintre tipurile despre care vom discuta nu este bun sau rau. Fiecare are puncte tari si puncte slabe.
In lume, procentul de persoane introvertite si extravertite se imparte in mod egal,
50% -50%
Sa vedem in continuare trasaturi si moduri in care ne putem da seama daca o persoana este intravertita sau extravertita.
Am primit un mesaj prin mail de la o fosta colega de liceu si mi-a placut. In general nu agreez mesajele trimise cu fwd si nu le citesc, dar acesta… l-am deschis si mi-a placut mult. Este un “viral” care merita sa circule, de aceea vi-l ofer si voua si poate il trimiteti mai departe.
Cine sunteti voi conteaza, face diferenta!
O profesoara din New York s-a hotarat sa-i onoreze pe toti absolventii liceului, spunandu-le insemnatatea pe care a avut-o fiecare dintre ei.
Ea l-a chemat pe fiecare elev in fata clasei, pe rand. Intai, i-a spus fiecaruia ce insemnatate a avut pentru ea si pentru clasa. Apoi i-a dat fiecaruia o panglica albastra, imprimata cu litere aurii, pe care scria “Cine sunt eu conteaza (face diferenta)!”
Dupa aceea, profesoara a decis sa realizeze un proiect al clasei, sa vada ce impact ar avea recunoasterea asupra unei comunitati.
I-a dat fiecarui student inca trei panglici si i-a instruit sa mearga si sa continue aceasta ceremonie. Apoi trebuie ca ei sa urmareasca rezultatele, pentru a vedea cine a cinstit pe cine si sa comunice clasei
peste o saptamana rezultatele.
Unul dintre baietii din clasa s-a dus la un director junior dintr-o companie din apropiere si l-a “premiat” pentru ca l-a ajutat cu planificarea carierei. I-a dat o panglica si i-a pus-o pe camasa.
Apoi i-a mai dat doua panglici si i-a spus: “Facem un proiect de clasa pe tema recunoasterii meritelor si ne-ar placea sa mergeti sa gasiti pe cineva pe care sa-l apreciati si sa-i dati o panglica albastra.”
Mai tarzu in acea zi, directorul junior s-a dus la seful lui, care avea reputatia de a fi un tip morocanos. I-a spus ca il admira cu-adevarat pentru ca e un geniu creativ.
Seful a parut foarte surprins. Directorul junior l-a intrebat daca ar accepta in dar panglica albastra si daca ii permite sa i-o puna in piept.
Seful lui a zis: “Ei bine, sigur.” Directorul junior a luat o panglica albastra si a pus-o chiar pe sacoul sefului sau, deasupra inimii.
Apoi a intrebat, oferindu-i ultima panglica, “Vreti sa luati aceasta panglica si sa o dati altcuiva in semn de apreciere? Adolescentul care mi-a dat-o are un proiect la scoala si vrem sa ducem mai departe aceasta ceremonie a panglicilor albastre, sa vedem cum afecteaza ea oamenii.”
In acea seara, seful a venit acasa si s-a asezat impreuna cu fiul sau de 14 ani. A spus: “Cel mai incredibil lucru mi s-a intamplat astazi.”
“Eram in biroul meu si unul dintre angajatii mei a intrat si mi-a zis ca ma admira si mi-a dat o panglica albastra pentru ca sunt un geniu creativ. Imagineaza-ti! El crede ca sunt un geniu creativ! Apoi mi-a pus in piept o panglica albastra pe care scrie Cine sunt eu conteaza (face diferenta)!
“Mi-a dat o alta panglica si mi-a cerut sa gasesc pe altcineva pe care il apreciez. In timp ce ma intorceam acasa, am inceput sa ma gandesc pe cine as putea aprecia si cui as putea oferi aceasta panglica si m-am gandit la tine. Vreau sa stii ca te apreciez pe tine. Zilele mele sunt confuze si cand vin acasa nu prea iti dau atentie. Tip la tine pentru ca nu iei note suficient de bune la scoala si pentru dormitorul tau dezordonat. In seara asta, am vrut doar sa ma asez aici si, ei bine, doar sa te fac sa stii ca tu chiar contezi pentru mine. Alaturi de mama ta, tu esti cea mai importanta persoana din viata mea. Esti un pusti minunat si te iubesc!”
Emotionat, baiatul a izbucnit in hohote de plans si nu se mai putea opri. Intregul corp ii tremura.
S-a uitat la tatal sau si i-a zis printre lacrimi: “Tata, asta-seara, mai devreme, stateam in camera mea si am scris o scrisoare pentru tine si mama, explicandu-va de ce a trebuit sa imi iau viata si va rugam sa ma iertati. Aveam de gand sa ma sinucid in noaptea asta, dupa ce voi veti fi adormit.
Chiar am crezut ca nu iti pasa deloc, de nimic. Scrisoarea e sus. Nu cred ca voi mai avea nevoie de ea.”
Tatal sau a urcat in camera baiatului si a gasit o scrisoare sincera plina de suferinta si durere.
Seful s-a intors la lucru un om schimbat. Nu mai era un morocanos si s-a asigurat ca toti angajatii lui afla ca intr-adevar conteaza (fac diferenta).
Directorul junior a ajutat multi alti oameni in planificarea carierei, unul fiind chiar fiul sefului sau si nu a uitat sa le spuna ca fac diferenta in
viata lui.
In plus, tanarul si colegii sai de clasa au invatat o lectie valoroasa:
“Cine esti CHIAR conteaza (face diferenta).”
Te rog sa nu uiti ca te consider o persoana importanta pentru mine, altfel nu ai fi primit acest mesaj in primul rand.
Cine esti chiar conteaza (face diferenta) si am vrut sa stii asta.
Iti predau panglica albastra.Sa ai o zi minunata si sa sti ca cineva s-a gandit la tine astazi!
Nu ai nici o obligatie sa trimiti acaest mesaj la nimeni. Nu la doua si nici la doua sute. In ceea ce ma priveste, poti sa il stergi sau sa treci la urmatorul mesaj. Dar daca ai pe cineva care inseamna mult pentru tine, te incurajez sa ii trimiti acest mesaj si sa-i dai de stire. Nu stii niciodata cat poate conta o apreciere pentru o persoana.
E vacanta! Poate ai lucruri mai placute de facut decat sa muncesti pe rupte. La urma urmei toti avem dreptul la odihna si aceasta rupere a ritmului cotidian ne ajuta sa ne revenim fizic si psihic, ne reincarca energetic.
Asa ca poate e un moment potrivit pentru putina introspectie, pentru filosofie, pentru visare si pentru cautarea de raspunsuri, mai ales ca timp de cateva luni ti-am dat tot felul de informatii si de sfaturi cam rigide referitoare la bani.
De fapt in viata tindem, constient sau inconstient, catre obtinerea a ceva ce numim fericire. Ce e fericirea, ce legatura are ea cu banii? Nu stiu. Poate ca niciuna sau poate ca, dimpotriva, una esentiala.
Cred ca fericirea este diferita pentru fiecare dintre noi. Vechile sisteme „filosofico-pragmatice” ce cuprind sfaturi pentru imbunatatirea calitatii vietii (cum am zice noi astazi) de exemplu astrologia sau feng-shui cuprind idei ce ne sunt din ce in ce mai mult confirmate de psihologia moderna. De fapt starea spre care tindem, cea care ne face fericiti este echilibrul, armonia cu tot ceea ce ne inconjoara si, la fel de important, cu propria noastra fiinta.
Suntem, fiecare, persoane diferite, fiinte cu dorinte si aspiratii diferite dar si cu talente, abilitati si insusiri diferite. Nu putem si nici nu vrem sa fim identici, nu suntem fericiti cand copiem stilul de viata al altora. Fiecare putem si trebuie sa cautam propria cale, cea care duce catre implinirea personala.
Este aceasta legata de bani? DA si NU in acelasi timp.
Banii reprezinta doar un sector al vietii noastre. Unul esential, desigur. Dar la fel sunt si toate celelalte.
Cei mai multi vor recunoaste ca familia este foarte importanta, probabil pe locul intai pe lista de prioritati.
Si totusi oamenii bogati au o viata de familie mai fericita? De cate ori manageri pusi sa administreze afaceri enorme stiu sa isi administreze eficient relatiile din familie? Cate persoane care au „reusit” in cariera au stiut sa isi aloce timp pentru copiii lor, sa-i vada crescand si sa fie alaturi de ei in momentele importante?
Cati dintre oamenii ce ne sunt prezentati drept modele de reusita in viata mai pastreaza in suflet adevaratele valori ale prieteniei si cati aloca timp doar cultivarii relatiilor generatoare sau potentatoare de “succes”?
Nu cred ca oamenii preocupati exclusiv de bani, cariera, prestigiu social, posesiuni sau putere sunt fericiti. Cred ca toti avem nevoie si de iubire, prietenie, relatii armonioase in familie, sanatate, cunoastere si evolutie spirituala pentru a ne simti fericiti si impliniti.
De fapt toate domeniile vietii sunt la fel de importante, iar vacanta este un bun prilej pentru a ne reaminti acest lucru, de a petrece timpul impreuna cu familia si prietenii, de a ne regasi unii pe altii ca oameni si nu ca profesionisti sau oameni de afaceri.
Este un prilej de a ne regasi propriul eu, de a reanaliza planurile de viitor, de a reaseza ordinea prioritatilor in viata noastra.
Iar a face aceste lucruri nu costa chiar nimic, doar putin timp alocat tie si celor dragi, timp pe care il ai acum berechet, ca doar esti in vacanta.
O piesa de teatru de Bertold Brecht, inspirata dintr-o poveste chineza si din legendara judecata a lui Solomon. N-o sa va spun povestea, unii poate o stiti. Doar foarte pe scurt esenta ei:
Un copil abandonat de mama este crescut de o tanara femeie, cu toata dragostea de care aceasta este in stare. Peste cativa ani apare mama biologica, revendicandu-si drepturile asupra copilului. In piesa, exista un mare interes pentru aceasta revendicare, nu o dragoste de mama care a lovit subit pe cea care abandonase copilul.
Judecatorul comunitatii respective cere celor doua mame sa aseze copilul inauntrul unui cerc trasat cu creta si apoi sa il traga fiecare de cate o mana. Care reuseste sa-l traga mai tare il scoate din cerc si asa copilul ramane “al sau“. Cum probabil deja stiti, mama adoptiva, cea care crescuse copilul, nu se indura sa traga de manutele lui si sa il supuna durerilor si sfasierii. Asa ca abandoneaza, preferand sa lase copilul celeilalte, decat sa il faca sa sufere. Judecatorul, intelept ca un judecator adevarat, lasa copilul in seama celei care a aratat adevarata inima de mama. Cea care renuntase la posesie si oferise libertatea…
De ce va spun toate astea? Iata de ce:
Zilele trecute a venit la mine, asa, ca din intamplare, o noua colega de birou. Eram la “bancomatul de cafea“ si imi umpleam cana cu o cafea dubla, cand s-a trezit ca ma intreaba ceva, eu ii raspund si… iata-ne vorbind cam jumatate de ora. In timpul asta ne tot xeroxam noi, cica, niste hartii… Oricum, eram in pauza de masa. Mi-a vorbit despre nelinistile care o chinuie de o vreme. Era foarte macinata de ce se intampla acasa, in relatia cu parintii ei, cu care locuieste.
Fata asta a terminat facultatea si are un post bunicel, care ii place. Se simte bine in colectiv, dar nu se poate concentra prea bine la ce lucreaza, pentru ca ii e prea mult in cap ce e acasa.
Iata, pe scurt, cum sta treaba:
Parintii, ca toti parintii iubitori, ii vor binele. Dar…binele lor. Ea isi doreste altceva, atlfel. Nu foarte diferit, dar altfel. Si pe alocuri, da, chiar diferit…
Ei, care stiu cum e viata, caci au experienta – lucru pe care fata noastra nu il are, evident - ii stiu mai bine binele. Asa!
Stiu ei mai bine:
- cu ce si cum sa se imbrace
- cu cine sa se imprieteneasca si cu cine nu
- ce tip de job ii este mai potrivit
- ce tip de… tip i-ar fi cel mai bun, ca partener si viitor sot
- ce tip de copiii sa aiba – o, ce buni programatori ai vietii!- si cati, si cand, si chiar cu cine…
Si multe altele. Fata noastra, apreciind din suflet tot ce au facut parintii pentru ea – au muncit s-o sustina mereu si sa o tina in facultate – se da de ceasul mortii cum sa ii impace. Oricum ar face, nu este suficient, iar daca are alte opinii, e cam fierbinte discutia…
In cele vreo treizeci de minunte de vorbit am stabilit impreuna ca:
- Parintii chiar ii vor binele. Sunt bine intentionati, incercand sa isi fereasca fiica de toate neajunsurile prin care au trecut ei, spre a ii fi ei viata mai usoara. Pentru asta, nimeni nu ar avea ceva sa le reproseze. Ba dimpotriva, dar:
- Binele lor nu coincide cu ce isi doreste fata noastra. Nu peste tot.
Ce facem? Conflict pe toata linia? Ce rezultate aduce o repetare de discutii incheiate cu usi trantite, lacrimi si taceri? Cui foloseste?
- Parintii nu isi pot implini visele nerealizate prin copii. Nici in tinuta vestimentara, nici in relatiile, nici in jobul copiilor lor nu e o prelungire a implinirii dorintelor vreunui parinte. Copilul e un alt suflet…
- Fiica a hotarat sa stea de vorba cu sine insasi si sa vada ce vrea. Ce vrea ea. Mai bine zis “cu cine tine“. Nu fiindca ar fi in conflict cu parintii, ci doar pentru ca acum e confuza si nu mai stie exact ce vrea ea fiindca vrea, nu fiindca ar vrea doar pentru ca sa fie pe placul cuiva.
- Dupa ce stabileste clar ce vrea, fata va incerca o discutie, nu o repetare a celor de dinainte, ci o comunicare. Aratand ca pretuieste ce ii ofera ca sprijin parintii ei, folosind parte din ce primeste si spunand ce ar dori ea. Cum ar vrea. Cerandu-si dreptul la propria experienta. Aceasta, propria experienta a facut pe parintii ei sa fie mai intelepti, contribuind la fel de mult sau poate mult mai mult decat sfaturile primite de-a lungul vietii. Daca se va ajunge iar la discutii in contradictoriu, va fi mai bine, o vreme, sa paraseasca acel camp de lupta… Pentru a regandi modul de comunicare si a reveni la ce isi doreste.
- Esential, in discutie, e sa ii abordeze pe ceilalti, oricine ar fi, ca si cum ar urma sa primeasca cea mai buna intelegere. O discutie “de la miezul bun la miezul bun“, asa am numit-o noi. Pentru ca in fiecare dintre noi, oricum am fi de gravi sau veseli, de tristi sau bucurosi, de aspri sau blanzi, exista un miez bun, miezul de om bun, care aude, chiar daca atunci, pe moment, pare ca nu asculta…
Fata mi-a spus atunci, pe loc, ca si-a dat seama, in timp ce vorbeam, ca era trasa de maini, ca in cercul de creta. De o parte, ce voiau parintii ei si era diferit ce cum vrea ea. De alta parte, ea, cu toate ale ei, poate inca nu prea clare, dar ale ei, si invinovatindu-se ca nu face tot asa cum vor cei dragi, parintii.
Am intrebat-o:
- Si atunci, la mijloc, in cerc, cine este?
S-a uitat la mine si a tacut, incercand sa prinda intrebarea cu tot cuprinsul ei.
Apoi a zis, senina si surazatoare:
- Eu, asa cum sunt…
Aici ar fi trebuit sa se termine articolul, cum il pregatisem joi. Intre timp, insa, m-am revazut cu fata noastra. Stiti ce mi-a spus? Ca a vorbit cu calm cu parintii ei, asteptandu-se sa fie ascultata, si… surpriza. Au inteles dorinta ei, punctul ei de vedere. Au acceptat sa incerce si varianta ei, si abia dupa aceea, daca nu reuseste sa obtina ce si-a dorit, sa o ajute in felul propus de ei… Fata noastra era stralucitoare si radea. Si imi spunea intruna: “ Ce simplu a fost“…
Cum sa inlocuiesti gandurile de genul: Nu sunt destul de inalta, de slaba, de atractiva, de frumoasa cu mesajele de genul: Sunt frumoasa, inteligenta, seducatoare, speciala, unica.
Continua tu:
Scrie ce nu iti convine la tine si care sunt aspectele in care te compari cu altii.
Apoi asculta ce iti spun:
Ai atat de multe incat poti sa daruiesti intregii lumi din bogatia ta interioara.
Indreapta-te spre curentul tau existential, spre centrul fiintei tale.
Elibereaza-te de dorinta de a poseda lucruri, bani, posesiuni si vei trai mai bogata ca niciodata.
Cum?
Pasi de actiune:
Cum sa scapi de senzatia de gol interior care te insoteste dintotdeauna si care-ti afecteaza existenta pe toate planurile, personal, social, profesional? Ce poti face?
Comparatia
Comparatia ucide frumusetea si unicitatea. Elimina comparatia din stilul de relationare: Esti unica si speciala.
Cunoasteti punctele forte si punctele slabe
Cunoaste-ti calitatile, subliniaza-le si imbunatateste-le , intotdeauna e loc de mai bine.
La fel procedeaza si cu vulnerabilitatile tale, cunoaste-ti limitele, cunoaste-te indeajuns de bine incat sa stii ce poti si ce nu poti. Angajeaza-te in actiuni pe care le poti duce la bun sfarsit.
Asertivitatea
Stabileste o valoare pentru cunostintele si abilitatile tale, demnitatea si respectul de sine. Ridica-te si vorbeste daca ai ceva de spus. Spune ce iti place si ce nu iti place. Repeta acest lucru pana cand teama de a-ti spune parerea si sentimentul de inferioritate dispare.
Daca vrei sa scapi de sentimentul de inferioritate ramai in contact cu capacitatile tale si nu incerca sa te autodepasesti. Gandeste-te la ce faci cel mai bine, lucreaza in acest domeniu si exceleaza. Nu putem si nu vrem sa fim bune la toate. Fii cea mai buna pe domeniul tau.
Atitudinea cu care mergi cand intri in contact cu ceilalti se bazeaza pe faptul ca esti buna, capabila, la fel de importanta ca ei. Daca nu te pricepi la ceva, accepta si recunoaste ca nu e domeniul care te intereseaza fara sa te simti complexata de asta.
Daca simti ca nu esti placuta sau dorita cand ajungi in compania cuiva poate fi datorat faptului ca astepti prea mult sa fii acceptata si aplaudata de ceilalti. Pleaca la intalnire cu gandul ca vei fi iubita si iti vei seduce publicul tinta. Da-le timp, pune-ti in valoare calitatile si lasa-i pe ceilalti sa te cunoasca, sa te descopere, sa se bucure de tine.
Daca continui sa faci ceva ce nu-ti place, ce nu te reprezinta, te autosabotezi, iti vinzi sufletul, te minti pe tine si pe ceilalti. Nu-ti fie teama sa accepti schimbarea! Nu poti excela in ceva ce nu iti place, ce nu te pasioneaza, iar expresia rezultatelor va fi esecul repetat.
Daca ai acceptat cu usurinta sa te plasezi pe locul doi si iti ceri scuze intr-una pentru asta, e treaba ta. Iti meriti soarta si pozitia ocupata. Nimeni nu va da mai multa valoare decat dai tu pe tine.
Daca consideri ca nu meriti mai mult decat locul 2, fii sigura ca nu vei ocupa alt loc in aceasta cursa numita viata.
Ceilalti vad la tine ce-i lasi sa vada. Ce le arati? Cu ce te mandresti?
Tu esti posesoarea calitatilor, abilitatilor tale. Fa parada cu ele, altfel cum vrei sa fii apreciata, admirata, curtata, iubita?
Draga mea, prin experimentare, prin practica de zi cu zi vei ajunge la nivelul in care teama, nesiguranta, sentimentul de inadecvare va disparea, se va evapora iar complexele de inferioritate se vor transforma in putere si incredere in sine.
Cum te vezi?
Frumoasa, deosebita, speciala, increzatoare, stapana ta si a vietii tale.
Esti ceea ce gandesti si ceilalti simt ceea ce tu gandesti despre tine.
Vrei sa fii aplaudata sau ocolita?
Incarca-te cu incredere in sine, energie, putere interioara.
Poti sa fii orice!
Acum ai uneltele pentru asta.
Curaj!
Nu privi schimbarea ca pe un pericol, ci ca pe o provocare.
Singura preocupare a intregii tale existente esti tu.
Accepta-te asa cum esti fara a cauta modele de comparatii, fara a cauta afara, fara a cauta la ceilalti ceea ce posezi doar tu.
Calitatea se pastreaza doar prin ganduri si sentimente de calitate.
Succes!
Pe curand, Andreea.
Putine lucruri egaleaza frumusetea unei flori. Am ales floarea de maces sau trandafir salbatic, datorita frumusetii sale exterioare, dar si armoniei din structura sa. Dar, dupa ce am expus trei puncte ce tin de vizualizare, propun o serie de exercitii.
Imagine de Grant MacDonald
Priveste cu atentie aceasta imagine. Este o floare de maces, cu 5 petale, cinci sepale, precumsi un bondar care se aseaza pe ea.
Încearca sa vizualizezi, plecând de la aceasta imagine, cum:
bondarul se aseaza pe floare, în cautarea „darurilor” sale;
bondarul se aseaza nu pe floare, dar pe frunza de mai sus;
de pe acea frunzulita se prelinge si se scutura o picatura de apa;
floarea îmboboceste la loc, iar bobocul se deschide si se închide;
fiecare petala, pe rând, se scutura, si apare o maceasa care se coace;
o furnica se plimba pe fiecare petala a florii;
petalele florii cresc din ce în ce mai mari, iar floarea devine un trandafir rosu;
pe floare începe sa ploua; cum picaturile percuteaza petalele, iar apa se aduna în stamine ca într-o pensula;
floarea devine albastra ca cerul;
frunzele devin petale;
petalele devin bondari, apoi zboara;
floarea înghite bondarul, închizându-si petalele peste el;
floarea si frunzele sale devin din ce în ce mai transparente.
Daca ai reusit, vom trece mai departe. Daca nu, vom vedea ce este de facut. Pâna acum, cum ti s-a parut acest exercitiu, si ce anume ti-ai mai dori sa reusesti sa vizualizezi, dar înca nu poti?
Cerul e albastru, marea e sarata, realitatea e ceea ce vad in jurul meu.
Perceptie, receptie, faptele trecute vorbesc de la sine.
De ce as incerca altceva decat am vazut la cei care fac parte din lumea in care zi de zi ma integrez, ma contopesc.
Am luat aceasta decizie pentru ca in general asa se intampla. Mi-o spune toata lumea. De ce sa fiu eu mai cu mot, altfel decat restul?
E gresit sa incerc sa schimb lumea, cum as putea sa ma revolt si sa fiu altfel cand toata lumea imi spune ca nu am cum, ca trebuie sa fiu realista.
N-o sa reusesti!!
Dintotdeauna, din copilarie mi s-a spus ca nu am cum sa reusesc, ca rolul meu prin definitie este sa ma adaptez conditiilor reale pe care nici macar eu nu le vad. A fost stabilit pentru mine, mi-au inradacinat ideea ca e important sa ma aliniez realitatii celorlalti si mi s-a pus o eticheta.
Ma intreb si te intreb daca esti de acord?
Accepti sa se presupuna ca daca faci parte dintr-un grup, sau daca interactionezi cu anumiti oameni esti la fel ca ei? Mai mult decat atat, incerci sa te scuzi, incerci sa oferi explicatii celor care te judeca si te eticheteaza in functie de propriile lor perceptii?
Preconceptiile iti urmaresc mereu viata , zi de zi, in care auzi mii de pareri care incearca sa te acapareze, sa te submineze, sa te cucereasca.
Mi s-a intamplat adesea sa fiu judecata in trecut, sa fiu etichetata . Am si cazut prada de multe ori acestor preconceptii, am ridicat bariere, mi-am umbrit singura sansele, oportunitatile si modurile de actiune.
Si ce am facut? Am renuntat la sperante, la cine eram eu, mi-am pierdut simtul valorii si visurile incercand sa ma adaptez realitatii, care conform statisticilor suna cam asa:
‘’N-o sa reusesti! ’’
Ei au dat verdictul.
Tu ce faci?
Preiei mesajul de bun si pasesti precaut, indoit si speriat in viata?
Ei continua:
“Nimeni nu poate reusi!”
‘’E gresit sa actionezi asa! ”
‘’Esti o visatoare!
” Nu va fi niciodata cum crezi si visezi!
Prejudecati! Prejudecati! Prejudecati!
Poate recunosti si tu unele din aceste situatii, in care indiferent ca esti bogata, sau saraca, grasa sau slaba, inteligenta sau nu, esti asa cum spun ei.
Indiferent ca tu singura gandesti despre tine ca nu poti face ceva sau ca altii iti spun cine si cum esti, ce poti si ce nu poti sa faci, ai tendinta sa apelezi la renuntare, sa fii afectata de judecata celorlalti si implicit sa iti afectezi singura puterea de judecata si decizie.
‘’Judecati-ma cat vreti dar pastrati-va verdictul despre voi insiva!’’
Pe ce baza faci asta? Te-ai gandit macar ca, uneori inconstient, alteori constient poti sa pierzi oportunitatea de a avea success pe un anumit plan, personal, profesional?
Iti spun eu: Nu te-ai gandit!
Te intereseaza prea mult ce vor spune ceilalti, te afecteaza, si automat iti pun piedici si ramai neschimbata, superficiala, mediocra. Vrei sa treci la un nivel superior de cunoastere de sine si a celorlalalti, a experientelor de viata? Atunci, inseamna ca nu-ti lipseste curajul de a infrunta tot ce e nou si necunoscut.
Imi place mult ce spune Merry Browne:’’ Notiunile preconcepute sunt lacate pentru poarta intelepciunii’’.
Prejudecatile te opresc sa vezi adevarul ascuns dupa aparente. Daca preferi sa iei decizii si sa-i lasi pe ceilalti sa ia decizii in privinta ta pe baza generalizarilor, daca iti place sa fii etichetata si sa-ti pui bariere doar pentru ca asa ai invatat tu, uitandu-te la multimea din jurul tau, atunci nu pot sa fac nimic pentru tine si iti meriti soarta!
Continua sa mergi pe drumul asta, in care te lasi controlata de prejudecati si vei rata multe ocazii de a cunoaste oameni deosebiti, de a imbratisa situatii si experiente. Nu te lasa afectata de comportamentul grupului din care faci parte, nu uita de simtul valorii de sine. Fii sincera cu tine! Fii buna si generoasa cu tine!
Asta vrei?
Poate la un momendat parerea unui grup nu este cea mai potrivita, poate societatea te invata uneori anumite lucruri doar pentru a putea avea control asupra atitudinii tale si a te determina sa actionezi asa cum vor ei.
Si pentru a avea o imagine clara asupra acestor situatii iti spun astazi cateva lucruri despre ce inseamna prejudecatile si in ce fel ne afecteaza ele viata, mai ales ce putem face pentru a le inlatura.
Simti antipatie fata de anumite persone inainte sa ai ocazia sa le descoperi singura, pareri preconcepute in legatura cu diverse situatii din viata ta, refuzarea unor evenimente, persoane inainte ca faptele sa fie relevate.
De ce faci asta?
Hai sa vedem.
Gandeste-te la situatiile in care ai ajuns la o concluzie, ti-ai format o parere despre o persoana care face parte dintr-un anumit grup, sau o anumita problema inainte sa treaca prin propriile tale filtre de perceptie.
Ai auzit tu mici parti de adevar despre o persoana sau despre o situatie si ai presupus ca acesta e adevarul fara sa mai verifici logic ipotezele.
Stereotipuri, generalizari!
Ar trebui sa schimb cine sunt, ce spun din cauza ta?? Ar trebui sa te gandesti mai bine, de 100 de ori inainte sa ajungi sa arunci la gunoi cea ce crezi despre tine, despre viata.
Stiu asta e tendinta, lumea poate fi un loc confuz, e mai simplu sa cataloghezi, e mai simplu sa judeci pe baza a ceea ce spun ceilalti.
“A gandi e atat de greu incat cei mai multi judeca.”
Fii deschisa noilor idei. Renunta la afirmatii de genul:
‘’Nu pot sa fiu cineva!’’
‘’Nu pot sa fac asta pentru ca oamenii ma vor judeca!’’
‘’Nu pot sa ma port asa pentru ca asta ar insemna sa anulez parerile lor.
Cine zice?
Lumea….
Tu stii atat cat ti-a fost descris.
Tu cunosti viata povestita de ei. Atat.
Eu vin si-ti spun altceva:
Pe cine asculti acum?
Te-am confuzat , nu-i asa?
Cu asta se ocupa parintii, bunicii, profesorii, politicienii, iubitii….cu spalarea creierului tau.
Stop!!!!
E timpul tau! E viata ta! E sansa ta! E visul tau!
Nu le permite sa-ti omoare speranta, entuziasmul, curajul, viata din tine cu prejudecati!
Eu nu te voi judeca dupa situatia ta sociala, dupa greselile pe care le-ai facut.
Da, au fost momente in viata ta cand ai actionat intr-un anumit fel dar nu-i lasa pe ceilalti sa iti spuna cine esti, pentru ca ei privesc suprafata.
Poti sa ma privesti in ochi si sa-mi spui ca ai dreptul sa ma judeci?
Gresit! Gresit! Gresit!
Greselile nu sunt greseli, sunt doar experiente, asta sa le spui cand mai vin la tine cu sfaturi intelepte. Ne-am inteles?
Cunoaste viata adevarata, traieste precum gandesti si simti.
De multe ori avem impresia ca e nevoie sa ne schimbam comportamentul fiindca ei stiu mai bine, doar au trecut prin viata.
Ce-i cu pretentia asta absurda?
Cum sa stie ceilalti ce-i mai bine pentru tine?!!
Trezeste-te!! Alege! Traieste!!
De ce esti judecat daca gresesti si de ce nu esti aplaudat cand ai succes?
E natural sa faci lucrurile bine si e gresit sa gresesti, ca sa zic asa…
De ce nu te aplauda, de ce nu te strang in brate cand ai succes?
De ce nu te iubesc si te incurajeaza cand gresesti?
De ce te mustra, de ce te umilesc?!
Oamenii in care am crezut, pe care i-am respectat mi-au spus ca nu valorez mult, ca nu stiu mult si ca n-o sa realizez nimic. Ce crezi ca s-a intamplat?
S-a intamplat ca am ajuns sa cred exact ce mi-au inoculat ei.
Asta e cel mai mare pacat. Si e pacatul lor..
Sunt prea multi cei care stiu totul despre tine, care vor sa te schimbe, care “iti vor binele”.
Nu poti sa-i lasi sa determine cine esti.
Nu poti sa-i lasi sa te judece privind la suprafata, privind ce greseli ai facut.
De unde stiu ei, cum vreau sa iubesc, ce e in inima mea?
Sterge acum tot ce ti s-a spus!
Esti minunata! Esti frumoasa! Meriti absolut totul si la fel si cei din jurul tau!
‘’Putini sunt oamenii care vad cu ochii si judeca cu mintea’’-Albert Einstein
Hai sa provocam prejudecatile si sa ne punem intrebari inainte de a imbratisa anumite situatii, anumiti oameni.
Detaseaza-te de limitari, indrazneste sa fii cine esti si priveste cu deschidere tot ce e nou si diferit in viata ta!
Pune-ti urmatoarele intrebari despre tine, despre cei cu care intri in contact, despre situatiile cu care te intalnesti si incepe sa creezi o lista pentru a-ti provoca propriile tale valori si puncte de vedere.
Intrebari ajutatatoare:
‘’Este adevarat?’’
‘’Stiu toate detaliile despre aceasta situatie, am dovezi, fapte care atesta ipoteza pe care mi-am creat-o?’’
‘’Nu cumva generalizez?’’
‘’Ma focusez pe unul sau doua aspecte negative in loc sa am in vedere intreaga imagine a situatiei?’’
‘’Pun o eticheta asupra acestui grup, persoana, situatie nedreapta?’’
Verifica de “n” ori informatia, situatia, experienta pana sa iei o decizie care ti-ar putea afecta viata. Verifica daca e a ta, daca rezoneaza cu cea care esti.
Incaraca-ti gandurile cu energie pozitiva in fiecares ecunda. Permite-ti sa gandesti abundent si vei atrage succesul si sarbatoarea in viata ta.
Vrei sa invingi?
Fa primul pas alaturi de mine: rastoarna credintele si crede cu incredere ca cea ce crezi si simti iti este indeajuns ca sa cuceresti inima lui, stelele si luna.
Si nu uita ca: ‘’Prejudecata este copilul ignorantei’’- William Hazlitt
“Un negustor oarecare si-a trimis fiul sa invete Taina Fericirii de la cel mai intelept dintre toti oamenii. Baiatul a umblat patruzeci de zile prin desert pina a ajuns la un frumos castel, in virful unui munte. Acolo traia inteleptul pe care il cauta.
Insa in loc sa intilneasca un sfint, eroul nostru s-a trezit intr-o incapere unde a vazut o vinzoleala extraordinara: era un du-te vino de negustori, oameni care stateau de vorba prin colturi, o mica orchestra cinta melodii suave, si mai era si o masa plina cu cele mai alese bucate din acea parte a lumii, inteleptul vorbea cu toata lumea, iar baiatul a trebuit sa astepte doua ore pina sa-i vina si lui rindul.
Inteleptul asculta cu atentie motivul vizitei, dar ii spuse ca in acel moment nu avea timp sa-i explice Taina Fericirii. Ii sugera baiatului sa dea o raita prin palat si sa se intoarca peste vreo doua ore.
- Dar pina atunci, vreau sa te rog ceva, a completat inteleptul, dind baiatului o lingurita in care picura doi stropi de untdelemn. Cit mergi, poarta aceasta lingurita fara sa versi untdelemnul din ea.
Baiatul a inceput sa suie si sa coboare scarile palatului, cu ochii atintiti la lingurita. Dupa doua ore, s-a prezentat iar in fata inteleptului.
- Vasazica, incepu inteleptul, ai vazut tapiseriile persane din sufragerie? Ai vazut gradina care i-a luat Maestrului gradinar zece ani ca s-o creeze? Ai observat frumoasele pergamente din biblioteca mea?
Rusinat, baiatul marturisi ca nu vazuse nimic. Singura lui preocupare fusese sa nu verse picaturile de untdelemn pe care i le incredintase inteleptul.
- Atunci intoarce-te si cunoaste minunile lumii mele, ii spuse inteleptul. Nu poti avea incredere intr-un om daca nu-i cunosti casa.
Mai linistit de aceasta data, baiatul lua lingurita si reincepu sa se plimbe prin palat, de data aceasta observind toate operele de arta care atirnau de tavane si pe pereti. A vazut gradinile, muntii din jur, gingasia florilor, rafinamentul cu care fiecare opera de arta fusese asezata la locul ei. Intors la intelept, ii relata amanuntit tot ce vazuse.
- Dar unde sint cele doua picaturi de untdelemn pe care ti le-am incredintat? a intrebat inteleptul.
Privind lingurita, baiatul vazu ca o varsase.
- Acesta este singurul sfat pe care ti-l pot da, spuse inteleptul inteleptilor. Taina Fericirii sta in a privi toate minunile lumii si a nu uita niciodata de cele doua picaturi de untdelemn din lingurita.”
(Paulo Coleho – Alchimistul)
In trecerea noastra prin viata, a fi deschis la nemarginire, la inspiratie, la creatie, la frumuseti, iar in acelasi timp a fi cu picioarele pe pamant, cu acea doza de pragmatism necesara activitatilor cotidiene, iata o mare provocare.
De cele mai multe ori, balanta inclina spre unul din talere, si ne trezim fie doar prea visatori, cu multe proiecte frumoase in cap, cu multa hrana sufleteasca adunata din frumusetile vietii, dar fara a avea cu ce sa achitam facturile…
Ori invers, adanciti in atata lucru si in atatea lucruri, spre a atinge teluri care tin de “sa am”, “sa realizez”, “sa obtin”, incat uitam sa ne bucuram, pur si simplu de linste si frumos.
Cum i se pare unui om de afaceri, cu agenda incarcata si impartita pe ore si jumatati sau chiar sferturi de ora, sa stea pe o banca in parc, privind la pomi si flori, vreo cinci minute? Poate o pierdere de timp sau, dimpotriva, usurare si prilej de limpezit mintea.
Ei, intre aceste talere, e de dorit sa ne apropiem cat mai mult de zona de echilibru.
Si prin aceasta, sa intram din nou in acea zona a Prezentei, de care vorbeam in articolele seriei “Exercitii de prezenta”. In zona in care se atinge usor starea de bine.
Ca sa putem gusta din toate, in mod cat mai echilibrat, sa fim atat buni organizatori, prezenti si atenti la ce ni se intampla, cu mintea limpede, cat si creativi, putand sa sondam zone noi, poate neexplorate, avem nevoie de “de toate”.
Si de ratiune si de simtire…
Aici putem vorbi de nivele diferite de abordare a aceleiasi situatii. De perspective de pe nivele diferite.
Pentru asta, e important sa stim in ce “loc” ne aflam, ca punct de vedere. Aceeasi situatie poate parea “altfel”…
De pilda, suntem pe banca in parc. E duminica dimineata si ne permitem putin timp liber. Poate jumatate de ora. Citim o carte ori ascultam muzica, vorbim cu un prieten/ o prietena.
Situatia este:
1. Asa cum este, al nivelul “primar” al perceptiei. Vedem si simtim lumina soarelui, caldura, prospetimea aerului, trecatorii, persoana de langa noi, cuvintele acesteia.
2. Asa cum este dincolo de ceea ce pare a fi. Lumina si caldura ne dau fiori de bine, avem langa noi o persoana care ne place din n motive, fara legatura cu ce ne spune ea acum, admiram o preche pe strada si banuim o frumoasa relatie de cuplu. Caldura acestei zile ne evoca o alta zi, in care ne-am simtit bine pentru ca…
3. Asa cum este povestea ei: Cartea pe care o citesc sau muzica ascultata imi trezesc anumite trairi, ma poarta intr-o lume a visarii. Poate cel/cea care imi vorbeste are un rol in viata mea, sau ar putea avea unul, iata, il fauresc acum cu mintea… Poate imi gasesc in toate clipele astea de relaxare o liniste, o pace launtrica, din care ma pot hrani si acum si mai tarziu, cand voi avea nevoie sa actionez din centrul zonei mele de calm si liniste.
4. Asa cum este, perfecta. Lumea este o minunata gradina, in care totul are un rost, si iata, in aceasta zi, totul e miscare, forta, viata, energie, lumina…
Cu fiecare nivel de abordare a unei situatii, a unei trairi chiar, putem schimba instant rezultatul procesarii informatiei noastre, a ceea ce credem ca e acolo. Putem sa fim hraniti sufleteste de ce traim stand pe banca, si in acelasi timp sa vedem cum cineva si-a scapat cheile din buzunar, pe iarba, nu a auzit zgomotul si n-a bagat de seama. Putem atentiona persoana si in acelasi timp ne pastram starea receptiva pentru ceea ce simtim, ca “bine” si relaxare.
In timp, invatam sa ne mentinem in starea de atentie si sa avem si picaturile de ulei in lingurita precum si bucuria cu care ne-am hranit intr-o zi. Asta se poate exersa foarte bine antrenandu-ne in exercitiile de prezenta pe care le-am amintit in zilele trecute.
E deja vara, cald, frumos, vine vacanta! Va doresc sa va bucurati de fiecare clipa, sa stoarceti pur si simplu din ea toata bucuria pe care sunteti in stare sa o absorbiti! Si fie sa fiti in stare de cat mai multa hranire cu frumos!
Pasiti in Frumusete!
Te pierzi in drumul acceptarii de sine?
Te pierzi in lupta continua de a avea ce altii au?
Suferi, esti frustrata, nemultumita de ce traiesti?
Complexe? Lipsa de acceptare?
Daca as avea un trup perfect..
Daca as avea mai mult succes…
Daca as avea mai mult noroc…
Dorinta de a poseda cat mai mult, un trup perfect, obiecte, iubitul ideal.
De ce altii au atatea si eu nu? Ma uit in oglinda, viata e nedrepta, ma uit la ceilalti si ma intreb ce imi lipseste?
Poate daca as avea bani, poate daca as fi ca ea…..
Imi spuneau mereu:
”Priveste la colega ta, sora ta, prietena ta cat e de frumoasa, tu nu vei putea niciodata sa fii ca ea, priveste ce succes are.”
In mintea mea s-au nascut afirmatii:” Nu sunt destul de frumoasa, nu sunt destul de buna, nu pot niciodata sa ajung ca ea.”
Inferioritate, senzatie de gol, regrete si resentimente ca nu ai destule resurse, ca parintii te compara mereu cu altcineva, ca prietenii iti dau exemple de idoli, ca iubitul proiecteaza pe tine perfectiunea idealizata si tot asa.
Toata viata ai suferit si inca o faci in alergarea de a deveni ca ea, toata viata iti creezi mental un standard pe care incerci sa-l atingi, aspiri spre a fi acel ideal, urmarita in fiecare zi de aspectele care te impiedica sa reusesti.
Am experimentat adesea acest sentiment in copilarie si am continuat sa observ cum cei din jurul meu isi saboteaza existenta in fiecare zi dorindu-si sa fie 90-60-90, idolatrizand persoane publice si fete cu trup perfect, conturi in banca si barbati care sa le urmareasca pentru aspectul lor fizic frumos confectionat si stilizat.
Te intreb acum:
Vrei sa fii altcineva?
De ce te compari?
Cel mai important este sa te compari cu cea care ai fost ieri si sa te-ntrebi:
Am devenit mai buna ca ieri?
De unde se nasc complexele de inferioritate?
Fiecare se simte inferior intr-un fel sau altul.
”Nu sunt la fel de frumoasa.”
”Nu-mi plac anumite parti ale corpului.”
”Nu pot sa fiu la fel ca ea, nu am sa ajung niciodata sa am succesul ei.”
Ce faci? Ce vrei? Sa fii o copie fidela? Dupa ce alergi?
Crezi ca daca iti petreci viata alergand dupa idealuri, gandindu-te mereu la ce te complexeaza o sa te simti mai bine?!Iti spun eu: Nu!
Iti pui singura limite, bariere. Refuzi sa experimentezi, refuzi sa intri in contact cu oameni sau situatii care ti se par superioare pentru ca in tine s-a inradacinat sentimentul ca esti inferioara?!
Drumul acesta te duce in fata esecului, al frustrarii si al depresiilor repetate.
Nu pot sa-mi inchipui o fiinta care sa aiba totul in aceasta lume. In afara de mine..:-))
Pare usor de spus si greu de acceptat: Esti unica , speciala si irepetabila, asa cum esti.
Cautarea sa scoata la suprafata calitatile tale, nu ale altora.
Cauta in tine, ceea ce acum cauti afara, la idoli si modele de succes.
Important este ce crezi tu despre tine, nu ceilati… Daca ei pleaca, ce se intampla cu tine? Te prabusesti..?
Siguranta de sine se naste din sentimentul ca esti cea care trebuie sa fii, ca esti completa, multumita si fericita de cea care esti, de viata pe care o traiesti.
Daca continui sa te simti inferioara, daca continui sa dai crezare celorlalti, daca continui sa fii ingradita de ideea ca nu este destul sa faci ceea ce iti doresti, sa ai viata pe care ti-o doresti, sa ai in viata ta persoanele pe care le doresti atunci intr-adevar esti inferioara si nu ai evoluat destul incat sa poti sa te bucuri de viata.
Sa revenim! Am sa-ti spun ca am citit o carte despre cunoasterea omului a lui Alfred Adler care mi-a schimbat complet perceptia asupra complexelor de inferioritate si care ofera o explicatie a nasterii acestui sentiment.
Motivul pentru care te simti inferioara este neacceptarea faptului ca fiecare este unic.
Nu ti s-a permis din copilarie sa te accepti asa cum esti si mereu ti s-au oferit modele pe care sa le urmezi.
Hai sa-ti spun ceva, in clipa in care te accepti asa cum esti , fara nici o comparatie, intreaga inferioritate, intreaga superioritate dispare.
In acceptarea totala de sine vei fi libera de complexe de inferioritate.
Fii doar tu insati si va fii suficient!
”Esti acceptata de soare, esti acceptata de luna, esti acceptata de arbori, de ocean, de pamant.”
Ce poti sa doresti mai mult?!
Esti acceptata de intregul univers!
Bucura-te si savureaza acest lucru!-Osho
Nu lasa cuvintele pe care le-ai auzit in copilarie, de la cei din jur sa-ti dicteze cine trebuie sa fii.
Ei spun ca:
“Esti slaba.
Esti grasa.
Esti lenesa.
N-o sa reusesti niciodata in viata.
Lumea e rea si viata e grea.”
Ei spun ce au intalnit si trait ei in viata, draga mea.
Data viitoare cand iti mai spun ceva despre tine, te rog sa le inchizi gura o data pentru totdeauna:
STOP!!!!
Eu stiu cine sunt! Eu stiu ce pot! Eu stiu cel mai bine ce e bine pentru mine! E viata mea si aleg sa fac ce vreau din ea!
Spune ADIO sfaturilor intelepte!
Autosabotarea vine din lipsa increderii in sine.
Te astepti sa fii respinsa de altii?
Te astepti sa esuezi in activitatile cotidiene?
Te astepti sa experimentezi esecul?
Iti evaluezi performantele in functie de ce zic ceilalti?
Te simti amenintata de oamenii pe care ii vezi superiori din anumite puncte de vedere?
Daca ai raspuns la aceste intrebari cu “DA” probabil ca suferi de un complex de inferioritate.
Nu este subiectul acestui articol, insa nu ma pot abtine::))...banca este o institutie care iti ofera imprumut o umbrela atunci cand afara este vreme frumoasa si intotdeauna ti-o cere inapoi atunci cand afara ploua........
Ce nu-mi place mie in acest articol :) ? Autorul foloseste un limbaj prea academic in descrierea celor ce nu gandesc liber si dau sfaturi altora! Sunt "cu ochelari de cal", cu mintile inghetate... aproape morti!
Capital social 200 lei. Sediul firmei acasa, eu singurul salariat, inclusiv contabilitatea (fiindca s-a nimerit sa am diploma potrivita).
Singurul mijloc fix: calculatorul.
Am incercat doar activitati din domeniul serviciilor in care n-ai nevoie de investitii.
Recunosc insa ca in primii 2 ani am castigat mai putin decat fostul meu salariu, in schimb aveam o gramada de timp liber. :) Si, mai ales, NU MAI AVEAM SEF!
Nu recomand nimanui sa ia credite in Romania. Mai ales pentru investitii. Costul creditului este mai mare decat profitul ce ti-l poate aduce investitia respectiva. Poate doar daca ai o idee geniala si ai deja piata asigurata ai putea sa risti sa iei credit.
Loading ...