Cat de important este sa te cunosti pe tine, cel adevarat? Partea a II-a
Am vorbit in articolul trecut despre importanta cunoasterii personale si despre faptul ca valorile nu sunt bune sau rele, pozitive sau negative, ele definesc cine este fiecare in parte, asa cum este.
Ce te bucura, ce te pasioneaza, ce este important pentru tine, acesta este cine esti tu.
Valorile se afla in mare parte la nivelul subconstient si daca nu le cunosti le vei afla imediat cand una din ele este dezonorata sau neimplinita.
Aducerea valorilor la nivel constient faciliteaza alegerile in viata si luarea deciziilor.
I. Identificarea valorilor
Am sa prezinz cateva tehnici de descoperire a valorilor:
a. Sondarea interioara
Ce este important pentru tine in viata? Ce este important aici? (Intrebare aceasta se adreseaza de mai multe ori pana se clarifica ce este cu adevarat important).
Care lucruri, daca ar disparea sau nu ai putea sa le faci, ar face viata insuportabila? Ce apreciezi/valorizezi la aceste lucruri?
Cand ai luat cele mai importante decizii, care au fost fundamentele pe care te-ai bazat?
Unde investesti cel mai mult din timpul, banii si energia ta? Pentru ce?
Care sunt preocuparile tale? Care sunt cele mai adanci ingrijorari? Pentru ce?
De ce esti cel mai mandru? Ce te bucura cel mai mult in viata? Pentru ce?
b. Cine te inspira cel mai mult?
Gandeste-te la 3 persoane pe care le admiri in mod deosebit, care sunt in viata sau nu mai sunt. De exemplu, Maica Tereza, Ghandi, Mihai Viteazu, etc. Important este sa gasesti acele persoane pe care cu adevarat le respecti si admiri.
Dupa ce le-ai identificat, care sunt calitatile pe care le admiri la aceste persoane? Pentru fiecare persoana scrieti o lista de 4-8 calitati.
De exemplu, pentru Maica Tereza: lider, spiritual, puternic, compasiune, generos, iertator, respectuos.
Definitia valorii: A iubi, a fi intelegator, a fi bland, a ierta, a accepta
Declaratia valorii: Apreciez si pretuiesc sa fiu intelegator, sa fiu bland, sa iert, sa accept si iubesc neconditionat.
III. Caracteristicile valorilor
Valorile sunt pasionale
Care sunt lucrurile in acest domeniu care iti plac cel mai mult?
Care este lucrul pe care l-ai sacrifica cel mai usor?
Valorile sunt unice
Atunci cand faci referire la valorile pe care le promoveaza alti oameni, nu sunt cele asumate de tine si, in consecinta, nu sunt ale tale.
Poti sa spui in cuvintele tale, ce reprezinta o valoare pentru tine, astfel incat acest lucru sa fie unic, personalizat, prin care oamenii sa te recunoasca pe tine?
Valorile traiesc in prezent
Spune-mi cum traiesti practic valoarea pe care ai identificat-o?
Cat de bine este reflectata aceasta declaratie de valoare in viata ta acum?
Este o valoare pe care o traiesti deja sau este una spre care aspiri si ai putea stabili un obiectiv pentru ea?
Verifica daca acestea sunt valori
O valoare este cine „esti tu”, nu ceea ce ai dori sa fii. O valoare este interna, ceva care te reprezinta. Daca identifici cuvantul „respect” si acesta inseamna sa fii respectos, este o valoare. Daca este legata de alti oameni in relatie cu tine, nu mai este o valoare, este o dorinta.
IV. Compararea si ierarhizarea valorilor
Dupa ce valorile au fost alese, urmeaza compararea acestora.
Pentru aceasta se va adresa intrebarea: valoarea nr. 1 este mai importanta decat 2, apoi decat 3, 4, 5, 6, 7, 8? Se incercuieste valoarea care este cea mai importanta.
La fel se procedeaza pentru fiecare valoare in parte, comparand-o cu cele de mai jos.
Ordinea ierarhica a valorilor determina forta cu care aceasta actioneaza. Cea mai importanta valoare este cea care are cea mai mare putere in realizarea obiectivelor.
Daca o valoare este in conflict cu alta, atunci este posibil un rezultat mixt.
Observatie: Valorile se pot schimba de la o perioada la alta.
In incheiere
Exercitiul de aflare a valorilor este foarte important. Nu te grabi. Acorda timp pentru descoperirea lor.
Odata fiind in contact cu valorile tale, cu atat mai structurat si mai clar esti, iar raspunsul la intrebari vine promt pentru ca stii deja cine esti.
Vei descoperi mai multa energie si vei fi intr-o pozitie mult mai puternica in cariera si in viata ta. Vei putea sa iti amintesti cine esti tu de cate ori intervine o preocupare in viata ta, sa te conectezi cu tine, astfel incat sa fii aliniat, in pace si armonie cu tine.
Acesta nu este un articol tipic celor precedente. El se vrea a fi o invitatie. Te invit sa indraznesti.
Indrazneste sa iti faci numele cunoscut si sa ne spui ce te framanta. Sunt convins ca exista cel putin un aspect al vietii tale care necesita schimbari. Indrazneste si spune aici care este acel aspect, indiferent care este el.
Indrazneste si propune subiecte despre care ai vrea sa citesti in articolele mele viitoare. Viata este extrem de complexa si as fi ridicol sa ma erijez in mare expert atotstiutor a tot ceea ce exista, insa imi asum angajamentul de a cerceta pentru tine, de a citi pentru tine, de a intreba oamenii potriviti pentru tine, iar apoi voi pune la dispozitia tuturor informatia. Indrazneste si participa.
Viata nu iti ofera ceea ce crezi tu ca ai nevoie, ci ceea ce meriti in functie de faptele si gandurile tale predominante. Iti doresti multe insa realizezi foarte putin? Te intrebi de ce? Nu te mai framanta de unul singur. Indrazneste si spune-ne si noua, iar apoi ne vom framanta impreuna. Este nevoie de multi oameni pentru ca o orchestra sa ne incante auzul si sufletul cu acorduri sublime. Orice lucru nou pleaca de la un dialog, fie interior fie cu altcineva. Nu mai incerca de unul singur, indrazneste.
Faci anumite greseli de judecata si astepti ca altcineva sa se auto-sesizeze si sa-ti sara in ajutor. Nu te mai amagi asteptand acest lucru. Oamenii nu au timp sa-ti observe greselile tale deoarece sunt coplesiti de ale lor. Desigur sunt unii care ti le evidentieaza bucurosi fara sa le ceri acest lucru, apoi merg mai departe mandri de isprava lor. Un adevarat prieten dupa ce iti arata unde ai gresit iti intinde si o mana de ajutor pentru a-ti depasi conditia. Indrazneste si spune ce greseli crezi ca faci insa nu stii cum sa le depasesti, iar noi iti vom intinde acea mana de ajutor.
Sunt multi care se plang ca lumea se misca mult prea repede, in timp ce altii, mai putini este drept, se plang de incetineala ei. Ceea ce se pierde din vedere este faptul ca lumea isi are mersul ei propriu si in nici un caz nu il va incetini pentru cei multi, insa s-ar putea sa se grabeasca putin pentru cei putini. Indrazneste si spune-ne care este problema ta de adaptabilitate vis-a-vis de schimbare. In coada oricarui clasament este inghesuiala mare, in timp ce in fruntea lui este loc suficient pentru visurile si ambitiile tale. Indrazneste si iesi din rand.
Creatorul a dat femeii frumusete iar pe barbat l-a daruit cu capacitatea de a o admira. Insa a uitat se pare se ne inzestreze, pe noi barbatii, si cu capacitatea de a o intelege. Te intrebi si tu de ce femeia isi da toaleta ca loc de intalnire, in timp cu tu ca barbat nu vei spune niciodata: „ Hei Vasile, ma duc la toaleta, vrei sa vii si tu cu mine?”. Sau esti obsedat si tu de ce i-au trebuit lui Moise 40 de ani pentru a traversa ratacind desertul, in timp ce o femeie l-ar fi traversat mult mai repede doar intreband? Fii barbat si indrazneste recunoscand care sunt necunoscutele tale privind sexul opus.
Unii oameni mananca pentru a trai, in timp ce altii traiesc pentru a manca. Daca ai grija de corpul tau fizic in primii 50 de ani de viata, el va avea grija de tine in urmatorii 50. Din pacate majoritatea oamenilor gandesc si actioneaza exact pe dos. In prima jumatate a vietii fac tot posibilul pentru a-si distruge organismul, pentru ca a doua jumatate a vietii sa si-o petreaca reparand. Nu deveni si tu responsabil cu propria stare de bine mult prea tarziu. Indrazneste si intreaba despre cum se mananca, respira, traieste….sanatos. Lumea este si asa destul de dificila chiar fiind si tu prezent, nu o face si mai grea prin plecarea ta prea grabnica.
Sa fie adevarat? Oare gandul nostru e mai puternic decat medicina cu toate tehnicile si leacurile ei ? Oare mintea noastra poate declansa schimbari radicale in trupul nostru?
“Fara indoiala”, raspunde Darian Leader, un celebru cercetator britanic, care, in cartea sa Why Do People Get Ill (scrisa impreuna cu academicianul David Coperfield) demonstreaza legatura uluitoare dintre minte si trup. “Nu exista nicio boala fara o radacina psihologica. Nu exista boli, ci bolnavi. Iata, un om se poate vindeca de o raceala banala in5 zile, in vreme ce altul se poate chinui cateva luni bune. De unde vine diferenta? Din mintea pacientului, fara indoiala.”
Psihanalist de profesie, Leaders si-a inceput cercetarile cu interpretarea simptomelor anumitor boli in functie de gandurile si declaratiile pacien?ilor. Pe masura ce a avansat in studiu, a capatat convingerea ca, desi bolile se manifesta printr-o stare de rau fizic, in fond scot la iveala dorinte, frustrari, emotii de care nici macar pacientul respectiv nu era constient. In sustinerea acestei teorii el aminteste o multime de boli declansate pe fond psihic (de la diabet si ulcer, pana la afectiuni dermatologice). Pe baza aceluiasi rationament, Leaders explica de ce un numar urias de femei diagnosticate cu sterilitate au ramas insarcinate imediat ce au fost acceptate ca mame adoptive. “In mod inconstient, o femeie simte ca nu poate fi mama, daca se afla intr-o conjunctura nepotrivita. Abia dupa ce lucrurile s-au asezat si gandurile i s-au limpezit, corpul reactioneaza. Ceea ce se intampla in mintea unui om este din cale afara de important pentru starea lui de sanatate.”
Ideea nu e noua. Sigmund Freud spunea ca boala e o consecinta a povestii vietii pacientului, iar simptomele nu sunt doar semnele ei, ci, in primul rand, forme de expresie ale unei emotii sau reprimari, un soi de arta personala. Pacientii vorbesc codat, iar simptomele sunt forme de comunicare. Oamenii sunt marcati de propriile lor manifestari de boala, nu de cele descrise in manualele de medicina. Pe de o parte doresc sa scape de ele, dar vor si sa le pastreze, intr-un fel ciudat. “Boala are si ea beneficiile sale”, spune Freud. “Uneori absenta simptomatologiei nu inseamna in mod obligatoriu sanatate, ci depresie, autism, moarte fizica.”
Cu alte cuvinte, daca mintea este cea care ne face vulnerabili in fata bolilor, tot ea este responsabila de felul in care luptam cu boala si reusim sa ne vindecam. S-a observat in nenumarate studii ca bolnavii de cancer care primesc sustinerea si afectiunea familiei au o speran?a de via?a crescuta, iar sansele de vindecare (acolo unde se poate vorbi de asa ceva) cresc considerabil. De asemenea, un studiu de data recenta a demonstrat ca numai cateva cuvinte de incurajare spuse de medicul anestezist inainte de operatie au un efect postoperator pozitiv uluitor (si masurabil) asupra pacientului , in ceea ce priveste suportarea durerii si perioada de timp petrecuta in spital pentru recuperare. Iata de ce Leader crede ca un medic bun trebuie sa fie un impecabil om de stiinta si un umanist desavarsit.
Psihologie vs medicina
Sigur, boala tine de o anume predispozitie genetica si e declansata de factori biologici (virusi, bacterii, bacili etc), dar e, fara indoiala, legata si de subconstient, element de care medicina conventionala nu pare deloc interesata. S-a observat ca, in momente dificile din via?a, oamenii sunt expu?i unui risc crescut de imbolnavire. Iata de ce intrebarea “de cat timp esti bolnav?”, ar trebui inlocuita cu una mai semnificativa: “cand a aparut aceasta boala?”. Exista intotdeauna un moment esential legat de declansarea ei. Evident, nu inseamna ca toti medicii trebuie sa devina psihanalisti, dar nu vad nici un motiv pentru care nu ar putea sa invete sa reformuleze intrebarile, de vreme ce istoricul bolii tine de povestea vietii pacientului.
Atunci, emotiile pozitive vor putea intari sistemul imunitar?
Emotiile pozitive si vietuirea sanatoasa stimuleaza productia unor substante cerebrale, numite endorfine, care hranesc efectiv sistemul imunitar. Aceste misterioase substante ajuta in lupta contra bolilor si promoveaza insanatosirea. In plus, ele intensifica bucuria de a trai prin simtamintele de bine, de euforic pe care le produc. Cercetari mai noi arata in mod convingator ca o ata emotionala echilibrata este la fel de importanta pentru sanatate ca factorii deja traditionali, cum sunt alimentatia sanatoasa, exercitiul fizic regulat si etarea alcoolului, tutunului si a altor droguri.
Sunt sigura ca este foarte la moda sa ai aceleasi “gadget-uri” ca si prietenii din trupa ta.
Sunt sigura ca sfaturile lor ti se par mai bune decat acelea pe care ti le da mami si tati.
Stiu ca este mai interesant sa fumezi pe ascuns, decat sa te gandesti de doua ori daca e bine sau nu, ca doar… asa fac toti prietenii tai, nu?
Si mai ales stiu… ca daca prietena ta a facut sex saptamana trecuta… tu nu poti fi mai prejos, trebuie sa faci si tu sex, sa fii in rand cu ea…. altfel nu vei mai fi la fel de “cool” si vei fi poreclita virgina trupei
Ce ganduri sunt acum in mintea ta?
Ce stii despre baiatul cu care vrei sa faci sex? Aaaa… nu stii inca cine va fi “fericitul”? Aha! Stii doar ca trebuie sa o faci, ca sa nu fi mai prejos decat prietenele tale.
Lasa la o parte gandurile din momentul asta, lasa-ti prietenii in spate pentru un moment, gandeste-te la tine!
Esti cea mai importanta fata de pe pamant!
Esti unica si irepetabila!
Esti frumoasa, desteapta si de succes, ai viata inainte.
De ce TREBUIE sa faci sex azi?
De ce TREBUIE sa fii ca celelalte fete?
De ce sa nu astepti MOMENTUL?
De ce sa nu astepti CLIPA?
Tu contezi cel mai mult, viata ta e cea mai importanta, fericirea ta e pe primul loc. TU meriti totul!
Te-ai gandit la consecintele unui act sexual?
Te-ai gandit ca poti sa te imbolnazesti de gonoree, candida, sifilis, hepatita?
Te-ai gadit ca SIDA poate fi la un pas de tine?
Te-ai gandit ca poti ramane insarcinata si… avortul nu este intotdeauna o solutie?
Poate te-ai gandit, poate ai luat in calcul toate riscurile, poate esti pregatita sau… poate NU!
Mai gandeste-te! Gandeste-te la tine! Gandeste-te la o viata pe care s-ar putea sa o curmi!
Priveste! Gandeste! Analizeaza! TU esti cea mai importanta fiinta de pe pamant!
Asculta… “Strigatul mut”! Atentie!!! Filmul contine imagini explicite!
Sunt prea gras/a! Sunt prea scund/a! Doamne, cat de mult mi-ar placea un nas mai mic, sa am parul cret/drept, muschii mai bine conturati etc etc… Te-au frapat cumva aceste fraze? Te regasesti in ele? Ti s-a intamplat vreodata sa iti sara nasturele de la pantaloni cand te chinuiai sa incapi in ei? Ti-ai dat seama brusc pe terenul de baschet ca fugi mai greu, ca nu mai esti foarte stapan pe miscarile tale? Ca propriul tau corp iti joace feste?
Majoritatea tinerilor se asteapta la schimbari fizice in timpul adolescentei. Fetele, de exemplu, se asteapta sa le creasca sanii, iar baietii asteapta cu nerabdare cresterea masei corporale si aparitia parului in diferite zone le corpului (fata, piept). De multe ori insa, schimbarile care apar pot fi …neasteptate si neplacute. Atat fetele cat si baietii pot observa ca acumuleaza mai usor grasime in zona burtii sau a fundului, de exemplu.
Schimbarile drastice ale corpului tau se vor extinde pana dupa adolescenta. Sa nu crezi ca asta se intampla doar in pubertate! Pana in jurul varstei de 20-22 de ani (depinde de ritmul fiecaruia) corpul tau va fi predispus la schimbari. Iar tu trebuie sa faci fata!
Un lucru este deosebit de important si vreau sa il tii bine minte: felul in care iti percepi propriul corp este foarte diferit de felul in care altii iti apeciaza fizicul. Tu ai tendinta de a fi mult mai critic cu el decat ceilalti.
Sa luam de exemplu cazul Elenei. Elena este o fata foarte hotarata, face balet de la gradinita. Odata ajunsa in perioada pubertatii si adolescentei, trupul ei s-a dezvoltat in ceea ce altii ar denumi “un corp voluptos”. Elena are sani mari, fund bine conturat – toate acestea fara a fi grasa. Colegele de liceu o invidiau pentru asta. Ea insa s-a vazut mult timp ca fiind grasa si lipsita de gratie. A suferit ani de zile din cauza acestei false perceptii pe care o avea asupra corpului ei, cu a carui imagine nu se impaca nicicum. Cand oamenii din jurul ei ii spuneau ca este frumoasa si feminina, Elena avea impresia ca aceste complimente ii sunt facute din mila, sau, in cel mai bun caz, din bun simt.
Fals, fals, fals – cat se poate de fals!!!
A durat ani de zile pana cand Elena a ajuns sa isi invinga temerile legate de trupul ei si sa inceapa sa isi vada calitatile. Momentul in care ea a ales insa sa isi ingaduie sa se vada frumoasa, a fost decisiv pentru ea: a dezvoltat o puternica incredere in sine, care i-a adus mai multe satisfactii profesionale si mai multi prieteni.
Adaptarea la noul tau corp este insa o chestiune care nu tine numai de aspectul fizic. Trebuie sa te obisnuiesti si cu felul in care corpul tau se simte si performeaza sau face fata la efort.
Marius, de exemplu, a fost intotdeauna foarte bun la sport, iar la proba de viteza ajungea mereu in cel mai scurt timp la celalalt capat al terenului. Odata ce trupul lui a inceput sa se schimbe si sa se tot schimbe, a durat o perioada de timp pana cand Marius a invatat felul in care noul corp – de barbat in toata firea- actioneaza. Cand a observat ca fuga lui este mai lenta, si mai mult de atat, sprintul este mult incetinit, stima de sine a baiatului care se trasforma in barbat a suferit leziuni puternice.
Ce este insa de facut? Cum putem sa ne obisnuim la noua infatisare de adult?
Ai putea incepe simplu: ai grija de corpul tau!
Mananca sanatos si fa sport! Stiu ca toata lumea iti zice asta, si ca poate ti se pare ca a devenit deja un cliseu. Dar atunci cand 5 oameni iti zic ca esti beat…. te duci sa te culci. Asa ca gandeste-te: poate nu toti oamenii din jurul tau care te enerveza cu teoriile lor legate de o nutritie sanatoasa spun tampenii.
In ultimii zece – cinsprezece ani, generatiile de adolescenti se confrunta tot mai mult cu probleme legate de greutatea corporala. De ce? Foarte simplu: pentru ca inainte nu existau atatea fast-fooduri si shawormerii.
Ai putina grija la ce mananci! Asta iti influenteaza enorm infatisarea.
Nu ma intelege gresit… nu fac propaganda unui stil alimentar bazat pe apa, paie si bataie!
Incearca doar iti intelegi corpul si sa iti echilibrezi dieta in functie de nevoile lui. Da-i fructe, legume si apa si incearca sa reduci din grasimi!
Imprieteneste-te cu trupul tau! Exact asa cum o prietenie intre doi oameni se construieste in timp, gradat si cu multa perseverenta, asa relatia ta de prietenie pe care trebuie sa o stabilesti cu corpul tau necesita timp si perseverenta.
Paseste mandru/mandra! Sa nu crezi ca daca vei incerca sa te faci cat mai mic pe strada pentru ca ceilalti sa nu-ti observe defectele, chiar asa de va intampla. Dimpotriva – vei iesi in evidenta intr-un mod negativ.
Indreapta-ti spatele, construieste-ti un mers frumos, vertical si astfel vei capata cu totul o noua infatisare.
Daca te vei uita putin pe strada, iti vei da seama ca o persoana, chiar deosebit de frumoasa, dar cu un mers ciudat si labartat este mai putin agreabila si placuta ochiului decat orice alta persoana cu infatisare medie, dar care are un mers viguros si drept.
Nu incerca sa iti ascunzi asadar defectele! Daca te simti complexat de cosuri, nu iti ascunde fata in spatele unui breton lung si des. In afara faptului ca probabil bretonul doar iti va accentua acneea, vei atrage atentia asupra ceea ce vrei sa ascunzi!
Daca esti putin mai plinut/a si vei opta pentru niste haine laaaargi si lungi, vei amplifica senzatia de coporalitate excesiva.
Secretele cele mai bine pazite sunt acelea care le ascunzi cel mai putin!
Si nu in ultimul rand: inceteaza sa te compari cu altii!
Nici chiar modelele din reviste nu sunt ceea ce par, si tu stii asta. Ele sufera numeroare retusuri chirurgicale, de make-up sau in photoshop, in cazul in care vorbim de poze. Mijloacele media vand reclame, nu realitati!
Plus ca aceasta atitudine de competitie intre fizicul tau si fizicul altora nu este altceva decat o mare pierdere de timp si de energie. Corpurile noastre sunt unice, la fel ca si personalitatile, si se dezvolta intr-un ritm propriu.
Eu de exemplu, am fost printre ultimele fete din clasa mea care s-au dezvoltat. Si, intr-un fel sau altul, ma simteam ciudat din cauza ca toate colegele mele aveau sani mari si menstruatie. Am inteles in cele din urma ca sunt altfel. Asta eram eu, pur si simplu. Corpul meu a vrut sa copilareasca o idee in plus. Am recuperat insa repede din urma, dandu-mi seama ce mare greseala facusem in a ma grabi sa cresc doar pentru ca ceilalti deja o facusera.
Nimeni nu e ca tine. Esti o fiinta irepetabila, si la fel este si trupul tau.
Iubeste-l, apreciaza-l, ingrijeste-l.
Picura din frumusetea personalitatii tale si in exterior, si vei vedea ca lumina din tine te va face cu adevarat irezitibil/a!
La inceput de an, facem o trecere spre un nou inceput.
Chiar daca in calendar apare doar o noapte intre ani, mintea noastra se foloseste de acest prag pentru a evalua si pentru a planui. Pentru a pune un nou inceput.
Ne putem folosi de acest obicei ca sa ne facem noi insine o trecere cat mai “eficienta”.
Ne putem folosi de acest “prag” de doua-trei zile, ca sa ne facem un soi de trambulina, nu doar o lista.
Nu e de ajuns sa-ti pui niste dorinte. E nevoie sa stii ce vrei, sa iti sustii cu toate fortele visele si mai ales sa traiesti in CA-SI-CUM, asa cum am aratat in articolul precedent.
In acest prag, sunt doua parti:
- ce a fost
si
- ce va fi
Trecerea se face in mod foarte “practic”, construindu-ne o punte si creand energia propulsarii in anul ce vine. E desigur doar un joc, dar e un joc foarte creativ…
Intai, luam din ce a fost doar ce ne foloseste. Lasam in urma, ca pe un balast, ceea ce nu ne ajuta sa inaintam:
- ezitarile, nereusitele/infrangerile, abandonarile, tot ce ne-a facut sa avem pareri de rau, remuscari, regrete. Din astea luam ceea ce este bun: un alt mod de a incerca, inchiderea unui drum nepotrivit, renuntarea la relatii in care nu ne simtim bine, la obiceiuri care ne limiteaza/micsoreaza/distrug etc.
Orice nereusita are in ea cel putin un lucru bun: stim cum sa nu si incercam altfel sau altceva.
Privind la ce a fost, ne culegem semintele de putere pentru ce va fi.
Apoi insamantam. Punem un nou inceput. Fie ca vom da drumul unor proiecte noi – poate ne asteapta o noua treapta de studiu sau o schimbare de relatii – fie ca abia acum ne gandim sa construim pentru noi insine ceva. Orice va fi, se cere hranit cu dorinta noastra de realizare.
Asa ca atunci cand faceti un nou inceput, oricare ar fi el si oricand – putem sa ne cream oricand momentul de inceput ( cu conditia sa nu ramanem doar la acesta, sa facem si pasii mai departe) faceti-va:
- o lista clara cu obiective; ce vreti sa realizati in acest an (scrieti tot ce va vine in minte, fara a va gandi daca “se poate/nu se poate”- e vorba de ce vreti)
- o privire in viitor, traind cu toata fiinta voastra senzatiile implinirii fiecarui obiectiv
- schite pentru pasii de urmat, daca exista obiective care se pot “aseza” in pasi – si cam toate sunt asa (scrieti cat mai multe detalii, o sa fiti uimit de cat de creativi sunteti)
- “rezerva de neprevazut” (“si daca nu reusesc, ce voi face?”) cu scenariul de rezerva, care poate fi acum, la inceput, fie si “doar” imaginea in care voi incercati din nou
- declansarea starii de CA-SI-CUM, in care deja va simtiti ca si cum ati fi atins obiectivul
Ca sa fie mai frumos, mai viu si mai incarcat cu puterea voastra personala, puteti face un foc – fie si simbolic, folosind bete de chibrit sau chiar artificii – in care ardeti pe de o parte “balastul” trecutului, lucrurile de care vreti sa scapati (eu am ars bete de chibrit simbolizand dificultatea pe care inca o mai resimt cand fac lucruri care nu ma prea pasioneaza, obiceiul amanarii, obiceiul de a manca multe dulciuri) si pe de alta parte sa “luminati” viitorul, cu viziunea vie a celor ce se vor implini (aici mi-am pus un articol care va castiga un concurs, renovarea baii, o vacanta in muntii nostri).
Tot ce puneti aici, pe “trecere” se hraneste cu dragoste. Si ceea ce lasati in urma – sunt parti din noi, moduri de a fi pe care le lasam, caci nu ne mai slujesc, si nu ne mai legam de ele nici macar prin regret si condamnare – si mai ales ceea ce veti construi. Iubiti-va planurile, visele, viziunile. Incarcati-le de puterea voastra de a crede in ele si mai ales in voi.
Foarte importanta este, in ce priveste croirea planului de viitor, “vederea”. Vizualizarea, cum i se mai zice. Acel mod de a te vedea pe tine in CA-SI-CUM.
Nu e doar un joc, desi pare…
Am descoperit puterea lui acum zece ani, cand, intr-o vara, am raspuns unui “ce-ar fi?” aruncat asa, intr-o doara, cu WHY NOT?
Asa mi-a iesit pe gura, fara sa gandesc, si am avut clar in fata ochilor imaginea mea calatorind cu viteza prin desert. In anul acela, fara sa fi avut macar idee cum si ce, am fost in Egipt. Prima aventura, din care am invatat posibilul…
Construiti-va din inceputul de an o trecere, o punte. Vedeti clar ce vreti si puneti-va “la bataie” si viziunea si toate cele invatate pana acum din ce a fost. Credeti in voi si veti vedea ce va fi…
Cu cat corpul tau este mai viu, mai incarcat energetic, cu atat el va fi mai mult in lume.
Cu totii avem zile cand suntem radianti, plini de energie si ni se pare ca lumea este a noastra, precum si zile cand suntem lipsiti de vitalitate, obositi sau bolnavi sau depresivi si lumea ni se pare departe, vedem lucrurile ca prin ceata.
Baza tuturor limbajelor este limbajul corporal. Cum bine stiti 80% din informatiile ce le transmitem celorlalti se fac pe cale non-verbala. Ce transmiti? Seduci sau respingi?
Postura corpului tau vorbeste despre tine, despre cum stai in viata. Fata, privirea, sprancenele, ochii, vocea, mainile, umerii, bratele, picioarele dezvaluie lumii personalitatea ta.
De exemplu, o persoana care e garbovita mereu transmite celorlalti ca nu-si asuma responsabilitatile ce le poarta pe umeri. O persoana care sta cu genunchii blocati, intinsi si incordati, si arata de parca ar fi curbati in spate, transmit insecuritate, picioarele mele n-or sa ma tina, am nevoie de un suport suplimentar.
Print- tinuta regala?
Cocosatul de la Notre Damme?
Orice activitate a corpului contribuie la exprimarea de sine, mersul, dansul, mancatul, cantatul. Cum le faci pe toate? Prezent, constient?
Mersul, ca de exemplu, nu te defineste doar ca specie umana, ci iti defineste si sexualitatea, varsta aproximativa, nivelul energetic, structura caracteriala.
Ne exprimam pe noi insine in fiecare moment, constient si inconstient.
Se poate vorbi despre o personalitate sanatoasa cand corpul, mintea si sufletul traiesc in armonie, pana atunci esti tulburat, dragul meu.
Te luminez cu povestea mea:
Am trait proiectata in viitor si m-am imbolnavit. Nu m-am plans niciodata dar am ascuns resentimente cumplite si prin boala au iesit la suprafata.
Tatal meu a plecat cand eu aveam 4 ani, nu s-a mai intors.
Ce am inteles eu? Ca am facut ceva gresit, rau, a plecat din cauza mea .
Am pastrat aceasta convingere in subconstient si la maturitate, relatiile mele de iubire intalneau aceeasi dinamica si sfarsit. Ori ii paraseam eu ca sa nu ma raneasca ei, ori ma paraseau ei si eu ii acuzam ca nu ma iubesc, ca sa-mi realizez profetia, ca nu merit iubire, ca nu sunt buna. Repetam acelasi tipar mereu si mereu. Pana intr-o zi cand am inteles ca lipsa iubirii de sine ma atragea catre acei barbati care aveau sa-mi confirme convingerea interioara. Terapie, dezvoltare personala, socoteli incheiate cu trecutul si acceptarea ca tata nu o sa mai vina, a plecat din motivele lui, care nu au nici o legatura cu mine. Eu merit sa fiu iubita, merit tot ce-i mai bun in lume. Acum ofer iubire si primesc iubire, fara sa ma tem ca cineva o sa-mi calce in picioare sufletul.
Te doare ceva?
Suferi de o boala fizica?
Boala fizica este un instrument de reechilibrare a balantei.
Citeste semnele..nu mai dormi pe tine.
Tu esti totul!
Tu esti corpul tau!
Tu esti mintea ta!
Tu esti sufletul tau!
Ce traiesti? Cum traiesti? Ce gandesti?
“Sunt sanatos, sunt frumos, sunt energic!”
Atitudine mentala pozitiva- optimismul face miracole- zambeste mult!
O femeie sau un barbat care nu zambeste este ca o chitara la care nu se canta.
Zambetul are o putere miraculoasa pt tine si pt cei din jur- oameni, animale, plante.
Persoana care zambeste aduce bucurie in sufletul oamenilor si duce ea insasi o viata sanatoasa si fericita.
“Sunt bolnav, sunt urat, sunt devitalizat!!”
Atitudine negativa- pesimismul atrage nenoricirea, drama in viata ta.
Cine plange mult e nefericit!
Cine e posomorat, critic, lipsit de incredere si iubire de sine traieste un cosmar in fiecare zi.
Vrei sa fii femeie/barbat remarcabil, atragator, iubit, adorat, aplaudat?
Imprieteneste-te cu tine.
Cum?
Incepe sa renunti la obiceiurile nesanatoase care nu te-au dus unde ai vrut.
Saptamana asta o sa vorbim despre corpul tau.
Placerea de a fi tu insuti
Ne asezam la masa, folosim furculita si cutitul chiar daca avem de ingerat o salata; dupa fiecare imbucatura, furculita si cutitul se aseaza pe farfurie, in timpul masticatiei. Mancarea se mesteca de 30 de ori.
Nu se mananca in stari de agitatie mentala, stres, anxietate, graba, neliniste, inapetenta.
Se evita consumul de apa in timpul mesei sau dupa masa ( 30 min inainte si dupa).
Dimineata inainte de masa se consuma o cana cu apa calduta sau un ceai caldut.
Fructele se mananca pe stomacul gol.
In timpul mesei se exclud conversatia, privitul la televizor, cititul.
Alimentele trebuie sa fie bine prezentate, sa aiba culori cat mai calde care sa stimuleze armonios apetitul si digestia.
Se evita consumul de fructe si zarzavaturi la aceeasi masa.
Nu se mananca intre mese.
Nu se consuma alimente grele, foarte consistente, greu de digerat – indigestie balonare.
Nr meselor- 3/zi la aceeasi ora.
Ultima masa se serveste pana in ora 19 si e usoara, salata, o supa, cereale, pt a nu incarca stomacul.
Pranzul se recomanda sa fie cel mai consistent, alegeti ce vi se potriveste, ori in functie de grupa sanguina, ori ascultati-va corpul, care e cel mai bun nutritionist.
El iti spune daca ce ai mancat iti face bine sau nu. Daca te simti balonat, incetinit in procesele mentale, obosit, constipat, si asa mai departe inseamna ca e timpul sa-ti schimbi stilul alimentar.
Alegeti mancare VIE!
Gatitul la aburi sau la cuptor, ca sa pastram substantele nutritive si cat mai putin prajit.
Evita mancarea prelucrata, fast-food-uri, sucurile, ciocolata, alege combustibilul corect, daca simti nevoie de o gura de energie, si anume:
fructe, placinte de casa, cu indice glicemic scazut si care contin ingrediente inteligente, cereale, faina integrala, fructe uscate, migdale, nuci crude, fructe de padure.
Evitati alimentele albe, alimentele la moda.
Alege alimente organice.
Daca n-ai un nutritionist fa rost de unul.
Recomand pentru fete o carte indispensabila- Din tainele frumusetii feminine – tudor ilie, liviu gheorghe, minoiu mihai
Dupa ce ai mancat, mediteaza timp de 15, 20 minute.
Relaxeaza-te, bucura-te de aromele si senzatiile placute ce ti le-au oferit alimentele.
Esti ceea ce mananci!
Emotiile si sportul
Corpul tau este facut, in cea mai mare parte din apa. Atunci cand nu te misti, stai pe emotiile si problemele tale personale, in consecinta, acumulezi si mai multa apa, daca nu faci miscare, sport, te trezesti in fiecare zi mai gras. Insa, daca esti activ si te misti, topesti apa in exces, prin transpiratie, o elimini din corp.
Sportul modifica substantele chimice din creierul nostru. Cine merge la sala sau face alt sport in fiecare zi, doarme mai bine, are o atitudine pozitiva in viata, e multumit, increzator, are emotii stabile. Se stabileste o legatura intre minte si corp. Corpul are nevoie de tine ca sa ramana puternic, energic, echilibrat si sa-si pastreze o circulatie sanatoasa. Tu ai nevoie de el? Asa-i? Ce faci pentru el? Manaci in exces, bei, fumezi?
Daca tu esti sedentar si emotiile tale sunt la fel, si problemele aceleasi.
Nu stiu daca va puteti imagina asta, dar acum va scriu ascultand o melodie superba, o preferata de-a mea: Ave Maria Lola. Se danseaza pe ea salsa, si e grozava!
Poate ca va intrebati ce legatura are cu meditatia. Are! Poate nu pare asa, o legatura directa. La prima vedere. Poate si la a doua…
Dar, cum spuneam in articolul anterior despre meditatie, aceasta este o stare. Si in starea aceasta, de profunda claritate, fara tulburare a gandurilor, intri in fel si chip, dar cu atentie la… atentie. Muzica si dansul duc la stari profunde si la o mai mare capacitate de focalizare a atentiei. Desigur, o anumita muzica si anumite dansuri.
Cum putem intra in starea de meditatie?
Un mod de a ajunge la aceasta stare este cel descris in povestirea din prima parte (Meditatia I).
Dar asta nu e pe masura multora dintre noi. Nu ca nu am fi capabili, dar putini se duc intr-un loc special, luni de zile, sa lucreze cu ei insisi. Desi asta ar fi cea mai buna investitie pe care o putem face, aceea in noi insine.
Am colegi si prieteni care doresc sa atinga starea aceasta. Ei sunt dintre cei supusi zilnic stresului, iar meditatia pare o oaza de liniste. “Macar pentru asta”, zic ei, “si ar fi grozav”… “Sa ne putem detasa de ganduri.”
Si asa incep sa practice “ca la carte”, dupa modelul cel mai des intalnit :
Iata cum se aseaza ei frumusel in pozitia clasica recomandata pentru meditatie – sezand turceste, cu spatele drept, cu barbia trasa un pic in jos… (Cel mai bun reper pentru pozitia capului – ne imaginam ca tavanul se afla exact deasupra noastra si ca incercam sa ne lipim de el crestetul). Si amicii mei incearca si incearca… Vin multe ganduri si ei se pierd in ele, incep junghiurile in picioare sau in spate, si gata! s-a dus starea, daca o fi apucat sa se instaleze…
Si pe urma ei zic: “Nu pot. Nu e de mine. Prea greu”…
Si totusi, asta poate fi simplu, daca nu ne luptam… Practic, ar fi doar de stat si urmarit gandurile, care vin si pleaca… iara vin si pleaca… Intentia noastra fiind de a ne simti pe noi insine, propriul corp, si de a respira in liniste. Cand ne surprindem ca ne gandim la ceva – “oah, tre’ sa pun o masina de rufe/ ce bine arata x azi dimineata/ cum sa fac sa…” etc – lasam sa treaca acel gand si ne intoarcem la “a simti”… Pana atingem starea. Starea de pace de liniste, de bine. Nu o pot defini, fiecare urmeaza sa afle ce si cum e…
Aici ma simt datoare cu o explicatie: exista multe practici in care suntem indemnati sa meditam, vizualizand ceva sau chiar “facand” ceva, ca intr-un “film”. Acele exercitii sunt numite “meditatie”, dar, pentru ca ele contin actiuni ale mintii si unele chiar dirijate (“vizualizam un lotus, care se deschide si se umple de lumina”…) ele nu sunt meditatie, propriu-zis. In meditatie, e o stare, nu o actiune.
Exista moduri de a practica intens meditatia, conform unei discipline (ati vazut un pic si din asta si in povestea cu morcovii), si rezultatele apar, destul de puternice si de durata. Zen-ul este una din practicile radicale, care schimba mult nu doar starea, ci se implica si in modul de viata al practicantilor.
Pentru prietenii mei insa, chiar efortul este cel care impiedica obtinerea rezultatului pentru care ei depun… efortul. Neobisnuiti cu practica zilinica, intr-un ritm de viata alert si plin de imprevizibil, ei ai nevoie de metode mai “blande”.
Care ar fi ele?
Pai, una deja o stiti, am tot povestit de ea: urmarirea respiratiei. Asta se poate face foarte bine in “timpii morti” dintr-o zi: in autobuz sau in masina, la stop. In timp ce stam la coada la casa, in magazin. Cand stam pe o banca in parc…
Ca tot veni vorba de parc, alta metoda ar fi aceea de a merge, urmarind mersul.E o mare asemanare intre asta si taiatul morcovilor din povestirea lui Robert Rabbin. Mersul, activitate pe care nici nu o bagam de seama… Cand pasim, cu intentia de a urmari mersul, devine ceva foaaaarte interesant… Cand merg, urmaresc senzatiile, toate senzatiile: rularea talpii pe asfalt, de la calcai la varf, cum se ridica genunchii, cum se simte piciorul de sprijun, ce simt la trecerea greutatii de pe un picior pe altul, in toti muschii, de la talpa, glezna, gamba, si pana la fesieri. Si mai simt si cum respir, si miscarea mainilor, si bazinul… Aerul pe fata… Stiti deja gama de senzatii, descrisa in seria “exercitii de prezenta”. Urmarirea asta face in mod firesc ceea ce se straduie fara succes amicii mei care incearca sa practice, “in pozitia de meditatie”. Adica face limpezirea mintii si taierea firului gandurilor. Pentru ca, in final, spre asta tindem: sa oprim morisca gandurilor, spre a atinge o stare anume. Aceea in care nu ne preocupa ceva. In care e liniste. In acea liniste se instaleaza o pace care ne hraneste fiecare fibra, fizic, mental si emotional. Din acea rezerva fantastica ne tragm puterea cand vrem sa actionam cu claritate si precizie.
Linistea si absenta gandurilor sunt doar primele “simptome”. Urmeaza stari de bucurie imensa, care ating culmi numite extaz. Ekstasis- iesirea din sine… Hmmm… poate vom vorbi si de asta.
Mai sunt moduri de a atinge starea de meditatie. Unul, foarte placut si foarte puternic, datator de multiple beneficii, este taichi-ul, despre care am mai povestit. Este, practic, meditatie in miscare, unind trupul si mintea intr-un echilibru perfect, in armonie.
Si iata ca revin la dans. Desi nu pare sa semene cu meditatia, fiind departe, ca “aspect”, de pozitia aceea clasica, amintit mai sus, dansul poate aduce acea stare. Ar fi intr-un fel o execeptie de la regula, fiindca exista actiune, dar e cea a trupului, nu a mintii. Exista dansuri specifice (“trance dance”) si exista… dansurile preferate. Prin ele suntem cu totul in dans, mai bine zis el se desfasoara prin noi, si atunci mintea e in “pauza” complet, noi fiind doar niste receptacule ale unei stari superbe, de placere si bucurie. Posibil ca marii maestri in ale meditatiei sa ma dojeneasca pentru alaturarea dansului in sirul metodelor de meditatie, dar si aici sunt sigura ca unii au incercat si descoperit valentele fantastice ale acestei… stravechi practici.
Ca beneficii ale meditatiei, am amintit mai sus linistea si pacea, atat de pretioase, mai ales pentru cei cu un stil de viata foarte alert.
Ar mai fi si sanatatea mentala si emotionala, daruri deloc de neglijat, care se adauga si celei fizice. Nu voi intra in detalii, dar pastrarea starii de meditatie echilibreaza si furnizeaza energie pentru toate sistemele noastre – fizic, mental si emotional.
Am mai amintit de atentie. Focalizarea atentiei asupra propriilor senzatii, asupra linistii interioare determina o mai buna reactie in viata de zi cu zi: mintea e mai clara, mai rapida, si atentia devine din ce in ce mai stabila. Si mult mai cuprinzatoare. Practic, devenim din ce in ce mai constienti, de cat mai multe din jurul si dinauntrul nostru.
Si mai este inca un dar: de cate ori atingem starea de meditatie, atingem rezervoarele noastre de inspiratie. De aici putem scoate cele mai bune solutii, acelea care vin “pe negandite”, desi pot combina multe din ce am gandit cu diverse ocazii. Aici, in inspiratie, atingem partea aceea din noi care stie si poate, de multe ori chiar mai presus de logica.
Dar despre asta, despre inspir, data viitoare…
Pana atunci, bucurati-va de aceste zile de toamna si, in mersul vostru… catre oriunde ati merge, cautati sa meditati. Veti vedea…
Va propun de data aceasta o discutie despre sanatate si despre impactul pe care stilul de viata il poate avea asupra sanatatii.
Sanatatea este definita de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) ca fiind starea de bine fizica, mentala si sociala si nu doar absenta bolii sau a infirmitatii. Starea de sanatate trebuie considerata atat la nivel socio-economic, cat si la nivel individual.
Pentru mentinerea sau dobandirea starii de sanatate este necesara dezvoltarea unor abilitati protectoare ale starii de sanatate.
De exemplu: pentru mentinerea sanatatii mentale este necesara dezvoltarea abilitatilor emotionale precum exprimarea emotionala, intelegerea cauzelor trairilor emotionale, comunicarea asertiva a emotiilor negative; pentru mentinerea sanatatii sociale este necesara dezvoltarea abilitatilor sociale precum negocierea, aservitatea, leadership-ul, oferirea de suport social, abilitatea de a dezvolta o retea de suport social. O alta serie de abilitati cruciale in mentinerea sanatatii sunt cele cognitive: rezolvarea de probleme, luarea de decizii, cautarea de informatii, planificarea, managementul timpului,etc.
Luand exemplu uneia dintre aceste abilitati, cum ar fi luarea de decizii, daca aceasta nu este dezvoltata la un nivel potrivit, persoana poate lua decizii gresite cum ar fi sa conduca masina cu foarte mare viteza sau sa nu foloseasca mijloace de protectie in cazul unui act sexual sau sa aiba incredere in persoane dubioase si sa plece cu acestea din tara. Consecintele acestor decizii pot fi uneori de-a dreptul tragice: un accident grav, contractarea unei boli cu transmitere sexuala sau chiar SIDA, intrarea intr-o retea de trafic de fiinte umane.
Abilitatile sociale sunt de asemenea foarte importante. A sti sa negociem de exemplu ne poate fi de folos intr-o multitudine de situatii si poate face diferenta dintre rezolvarea unui conflict sau soldarea acestuia cu ranire sau chiar mai grav. In ceea ce priveste abilitatile emotionale, acestea ne pot proteja de o serie de afectiuni psihice, de la cele mai simple la cele ai grave.
Si atunci avand in vedere importanta acestor abilitati, cum putem sa fim siguri ca le posedam, de unde invatam aceste lucruri care ne pot fi de folos.
Una dintre variante este scoala care trebuie privita in ansamblul ei, la scoala nu invatam doar materii sau informatii specializate ci invatam si cum sa rezolvam o problema, cum sa ne intelegem cu colegii, cum sa facem sa convietuim. O alta sursa pentru dezvoltarea acestor abilitati este familia, fiind de dorit ca parintii sa faciliteze dezvoltarea acestor abilitati, permitand copilului sau adolescentului sa ia decizii sa participe la diferite activitati de grup si poate si mai important sa ofere un adevarat exemplu in ceea ce priveste comportamentul responsabil si stilul de viata sanatos.
Stilul de viata se refera la totalitatea deciziilor si actiunilor voluntare care afecteaza starea de sanatate. In sens larg, stilul de viata – ca principal factor protector al sanatatii – integreaza aspecte cognitive, emotionale si sociale care se manifesta prin comportamente.
Stilul de viata sanatos este esential în promovarea si mentinerea sanatatii si prevenirea imbolnavirilor. Stilul de viata format din comportamente de risc pentru starea de sanatate are consecinte negative, pe termen scurt si lung, asupra sanatatii fizice si psihice si, in consecinta, reduc calitatea vietii si starea de bine a persoanei.
Daca ar fi sa privim in paralel elemente ale unui stil de viata sanatos fata de caracteristice ale unui stil de viata riscant am constata printre deprinderile sanatoase: exercitiul fizic (practicat de minim 3 ori pe saptamana), alimentatia sanatoasa (mese regulate, multe legume si fructe proaspete,etc.), echilibrul somn-veghe, comportamentul sexual protejat, comportamente preventive (vizite medicale regulate, utilizarea centurii de siguranta, utilizarea cremelor de protectie solara, utilizarea echipamentelor de protectie).
Comportamente de risc ar fi: sedentarismul, alimentatia nesanatoasa (fast-food, bauturi carbogazoase, etc.), fumat, consum de alcool, droguri, lipsa unui echilibru somn-veghe, comportament sexual neprotejat, neutilizarea centurii de siguranta, a echipamentelor de protectie, a cremelor de protectie solara, nerespectarea unui program de controale medicale periodice.
Abilitatile protectoare ale starii de sanatate nu actioneaza izolat in mentinerea sanatatii, ci sunt in stransa legatura. Absenta unei abilitati face mai dificila achizitionarea altei abilitati si creste riscul deteriorarii starii de sanatate.
Continuand seria exercitiilor de prezenta, va invit sa revedeti un pic beneficiile respiratiei constiente.
Printre ele ar fi:
Stapanirea de sine. Calmul.
“Calmul este stapanul miscarii. De aceea inteleptul totdeauna isi pastreaza seriozitatea; el isi pastreaza totdeauna calmul. Ce rusine ca regii, capetenii de nenumarate osti, se conduc pe sine in mod usuratic! Superficialitatea ii pierde pe sfetnici. Agitatia ii pierde pe regi.”
(Tao Te Ching – Lao Tzu)
Spuneam ca respiratia constienta aduce, printre altele, o stare de bine. Si asta nu doar asa, ca sa mai schimbam, cand ne plictisim )
E foarte veche metoda de “respirat” cu numarat pana la zece (sau la cat simtim ca e eficient) atunci cand avem o situatie mai greu de infruntat. Cand vrem sa fim, cum se zice, “stapani pe noi insine”.
Daca am inceput sa practicam respiratia constienta, putem deja sa incercam fixarea atentiei. In situatii dificile sau cand ne confruntam cu persoane dificile avem in corp complexe de senzatii destul de neplacute: “pumn in stomac”, sangele scurs in picioare sau dimpotriva, lovind in tample furios, respiratie sacadata sau chiar senzatie de sufocare, ori poate acea teribila “alunecare a pamantului de sub picioare”… Oricand putem sa ne folosim de exersarea respiratiei si doar o secunda ne ia sa ne fixam atentia in zona abdomenului si sa urmarim respirul un minut, ori chiar doua sau mai multe (depinde de cat de repede ni se cere o reactie). Cu atentia fixata undeva, in zona ombilicului, doar respiram, urmarind cum aerul umfla si dezumfla abdomenul. Nu e nici macar nevoie sa numaram (pana la zece sau …) . Doar atat, mutam atentia in alta parte. Asta e ca si cum am fi cu corabia in ochiul furtunii si dintr-o data iesim de acolo. Altfel putem manevra acum nava noastra…
De cate ori nu ni s-a intamplat sa avem iar o reactie fata de ceva sau cineva, dupa ce ne promiseseram ca “nu mai facem”? Iar, si iar, aceeasi reactie. “Iar am cedat”, “iar m-a luat valul”, “nu ma pot stapani”… Deseori patim asa. Dar daca am schimba?
Ei bine, manevra de mai sus e exact cheia, solutia pentru respectiva provocare.
Cand simtim ca incepem iar un tipar de reactie pe care nu il mai vrem, pluffff, “plonjam” in urmarirea respiratiei. Si ajungem sa ne mentinem in calm, de unde putem alege o noua varianta de comportament.
Imi amintesc aici o povestioara:
Se intalnisera trei magi, cei mai puternici, sa-si incerce puterile.
Unul, stapanul fortei vantului, a adunat furtunile, vijeliile, uraganele, musonii, si a smuls din radacini arborii, stergand coaste de dealuri si munti, lasandu-le fara case si vegetatie, rostogolind stanci si astupand cursuri de ape. In scurt timp, fata pamantului se schimbase mult, dunele de nisip si dealurile lasasera in urma vai, vaile astupate de pomi si stanci se facusera dealuri…
Al doilea, stapanul apelor, mai furios, a scos raurile din matca. A facut rape adanci sapate in munte, a revarsat lacurile si a daramat cetati intregi in ape. Insule au disparut, altele au aparut in mare, acolo unde apa se retrasese spre susul raurilor, in haos nebun.
Al treilea insa, se aseza pe o bucata de trunchi si se apuca sa priveasca apusul. Ceilalti doi asteptara sa vada ceva, poate o forta sa vina din zare, sa schimbe iar fata pamantului, in alt fel… nimic. Batranul mag se retrasese in sine, privind calm spre apus. Respirand rar, linsitit, privea nemiscat. Atunci toate se oprira, incremenira si ele: vantul cazu, fara suflare. Apele incetara de a mai curge. Soarele ramase pe cer, gata sa apuna, prins in nemiscare. O liniste cumplita facea sa le tiuie urechile celor doi magi care nu mai puteau suporta incremenirea. Atunci unul din ei striga” De ajuns! Tu ai invins! Recunoastem ca dintre toate fortele, Calmul este cel mai puternic.”
Asa si este, dragilor. In stare de calm, exact cand partenerul de discutie sau situatia ar fi fost gata sa va doboare, puteti , respirand calm, fiind in punctul de echilibru emotional asa de pretios si asa de puternic, sa alegeti. Din acest punct puteti schimba.
Alt beneficiu al respiratiei constiente este
Schimbarea.
Daca nu ati fost multumiti de felul in care ati gestionat propriile voastre reactii, acum e momentul sa schimbati. Si o puteti face oricand. Oricand ati prins momentul de calm.
Probabil credeti chiar voi in etichete care vi s-au pus: “neatent’, “incapabil”, “superficial”, “prea bun- prost de bun” , “delasator’, “nu sunt in stare” etc. Toate sunt impresii ale altora legate de o situatie trecuta.
Oricand voi puteti alege sa reactionati si sa actionati altfel. Cu calm puteti privi mai bine harta, conjunctura prezenta si puteti opta spre o solutie. In loc sa faceti aceeasi “greseala” ca alta data, puteti da o noua directie fortei care se exprima ca emotie. De pilda, la o veche remarca a cuiva, repetata de cate ori are chef si cu mare efect de “enervare” asupra voastra, puteti sa ramaneti cateva secunde atenti la respir – urmarind abdomenul- si apoi sa va contemplati starea interioara. Poate ca doar urmarind respiratia deja nu mai simtiti iritarea. Poate o simtiti, dar cu calm alegeti sa faceti ceva : priviti in alta parte cateva secunde, va simtiti palmele sau alta parte a corpului – mutarea atentiei muta si energia emotiei – sau poate chiar faceti ceva practic. In timp, se formeaza o stare de calm instalata de cate ori sunteti provocati. Ca un paradox, orice veche situatie in care deveneati nervosi, iritati, tematori, devine acum prilej de exersare a calmului si in final va face sa va schimbati comportamentul. Ajungeti, practic, sa fiti vazut ca “alt om”. Ei, oare e putin asa ceva?
De aici pana la a deveni un leader, cel care e urmat de altii, ca model, ca si forta, ca si inteligenta, nu e chiar asa de mult.
Si va veti trai cu intelepciune viata. Ca stapani, ca regi ai vostri insiva, nu ca sclavi ai reactiei la “ce vi se face”…
Pana la o urmatoare povestire despre schimbare, respirati, respirati, respirati…
Daca ati gasit interesante exercitiile de “data trecuta”, acum ati putea gasi o varianta poate si mai usor de aplicat, cu si mai multe rezultate.
Cel mai la indemana exercitiu este cel legat de respiratie.
Toata lumea respira. Toti oamenii. Dar oare respira ei constient? De buna seama ca nu. Respiratia este un act fiziologic complex si firesc, ce are loc fara a ne solicita atentia. Un act reflex. Pur si simplu, corpul nostru o face, singur…
Poate unii stiati, altii nu, ca delfinii, de pilda, respira prin plamani si ca actul respiratiei lor este unul voluntar. Cu alte cuvinte, ei trebuie sa respire constient, si asta inseamna ca o fac in mod controlat si in somn… O emisfera cerebrala “se ocupa” de asta si face ca ei sa se mentina la suprafata apei si sa doarma in “reprize” scurte, cu un ochi deschis, un somn “uniemisferic”.
Noi suntem norocosi si habar n-avem ca respiram… Dar daca am sti, daca am simti cum o facem? Cum se face ea in corpul nostru?
Urmarindu-ne in mod constient respiratia avem dintr-o data o multime de avantaje, de rezultate extraordinare prin cea mai la indemana forma de exersare a atentiei, a prezentei in corpul nostru.
De ce am vrea asta? Mai intai, pentru a ne simti vii. Cat de mult, cat de bine stim ce e senzatia de a fi viu? De fapt, cum e fantasticul complex de senzatii prin care putem caracteriza aceasta stare…
Iata ce spune Eckhart Tolle in cartea sa “Un pamant nou”:
” A fi incapabili sa simtiti viata care anima corpul fizic, insasi viata care este esenta voastra, reprezinta cea mai mare privare de care puteti avea parte.
Atunci incepeti sa cautati nu doar substitute pentru starea naturala de bine interior, ci si ceva care sa acopere disconfortul continuu pe care il resimtiti atunci cand nu sunteti in legatura cu insufletirea care este intotdeauna acolo, dar pe care de obicei o treceti cu vederea. Unele dintre substitutele pe care le cauta oamenii sunt stari euforice produse de droguri, suprastimulare senzoriala – precum muzica la volum exagerat, emotii puternice sau activitati periculoase, preocuparea obsesiva pentru sex. Chiar si dramele relatiilor sunt folosite ca un substitut pentru starea aceea autentica de insufletire“.
Orice am face, ca activitate fizica ori ca o creatie in plan ideatic – proiecte, rezolvari de probleme, rezolutii pentru diverse situatii, redactari de lucrari simple sau de anvergura - ca si toate actele – de preferat constiente – de relationare cu ceilalti, oricare dintre acestea poate purta amprenta unei expresii a insufletirii, a entuziasmului, a fortei creatoare, sau a unei fiinte pur si simplu adormite, “robotice” chiar.
Cum ne dorim oare? Sa putem crea, lucra, trai intre oameni in mod placut, plini de forta, de idei creatoare, de chef de viata, ori sa ne strecuram nevazuti, ca niste umbre, negasindu-ne nici o motivatie de a de folosi timpul vietii noastre in vreun fel?
E o chestiune de alegere. Putem sa ne descoperim resurse acolo unde nici nu banuim. Putem trezi forte latente cand credeam ca nu mai avem de unde primi ajutor si putere. In noi insine.
Pentru asta e nevoie de atentie si exercitiu, supuse bineinteles vointei noastre de a trezi toate aceste capacitati. Nici nu stim ce putem gasi!
Oricum, in primul rand este aceasta insufletire. Ea va determina pe urma toata gama de descoperiri care sigur ne va incanta pe fiecare.
Si ne va elibera de o multime de dependente, de obiceiuri care ne manaca pur si simplu timp, energie si atentie – atentia pe care o putem folosi ca sa ne bucuram de viata, sa fim treji si participanti la ea, nu doar purtati ca frunza in vant.
In multele avantaje ale exercitiului respiratiei, iesirea din dependente este unul major.
Cand ne trezim – bine ca ne trezim! – ca am devenit supusii unor comportamente compulsive – obiceiuri prin care pierdem mult din viata noastra, respiratia ne ajuta enorm sa revenim la a fi in prezent, la a fi prezenti in viata noastra.
Daca petrecem mult timp subjugati de un anume comportament precum fumatul, consumul de alcool, mancatul in exces, privitul la televizor, dependenta de internet, de droguri , sau oricare alta, putem sa ne oprim si sa respiram in mod constient de cateva ori. De trei ori, de plida.
Cum facem asta?
Foarte simplu: Observand cum aerul intra si iese din corp. Putem fixa atentia la nivelul narilor, observand senzatiile date de miscarea aerului, sau putem plasa o palma pe abdomen, pentru a urmari mai usor cu acesta se ridica si se lasa odata cu intrarea si iesirea aerului din corp. In timp, putem sa “dezvoltam” atentia, in sensul urmaririi mai multor senzatii simultan: si nas, si abdomen, si piept. Esential este sa fim atenti doar la respiratie. La nimic altceva. Fara incordare, doar relaxat, urmarind inspirul si expirul.
Nu facem noi respiratia. Doar o lasam sa umfle si sa dezumfle pieptul si abdomenul, urmarind procesul si observand si momentul acela “fin”, pauza de la sfarsitul expiratiei, inainte de urmatoarea inspiratie.
In acest fel dezvoltam o respiratie naturala, care redevine profunda, mult mai ampla decat cea pe care o avem acum.
Constientizarea respiratiei este chiea trasformarii noastre interioare. A trairii in prezent.
In aceasta constientizare a actului respirator mintea se opreste si putem deveni observatori. Putem simti corpul fizic si ceea ce Eckhart Tolle numeste corpul interior. Acea insufletire. Viata. Senzatia de a fi viu.
Cu cat mai mult patrundem in aceasta stare,cu atat mai multe rezultate transformatoare ne vor arata ce inseaman a te simti viu.
Ne putem scufunda in observarea respiratiei folosindu-ne de acele dependente de care vorbeam. In timp, dependentele se vor diminuna, chiar vor dispare… Caci starea de implinire, de plinatate, data de seanztia de a fi viu, face ca sa nu mai cautam “in afara” ceea ce deja detinem: insufletire, vitalitate, chef de viata.
Alte rezultate care se vad destul de rapid dupa ce incepem aceste exercitii – practica ce nu este neaparat legate de eliminarea dependentelor, o putem face oricand - sunt cele de care am povestit si in articlul precedent:
O minte clara, limpede, care gaseste mai usor solutii, dat fiind ca in urmariea respiratiti ea s-a “relaxat” total si astfel s-a curatat de “morisca” permanenta care ne roade pe dinauntru cand nu suntem constienti.
O atentie treaza,gata de actiune, capabila sa scoata oricinad din noi un act constient in locul unei reactii impulsive, pe care pate pe urma ma regreta-o.
O constienta, o luciditate a raspunsului la o anume situatie, la un stimul – acel “moment” de alegere, in care ne dam seama de ce se intampla prin detasarea de “joc”, privirea un pic de la distanta si apoi decidem cu calm si incredere in noi insine.
O stare de bine, de implinire, de insufletire, care alimenteaza cele mai multe acte ale noastre si reorienteaza chiar continutul gandurilor si emotiilor noastre. In timp, va fi baza de pornire a unor noi convingeri, a unei noi atitudini, a altei mentalitati. Ni se schimba viata, si inca mult in bine.
Multe mai sunt beneficiile exersarii respiratiei constiente si despre cateva voi mai povesti intr-un viitor articol.
Pana atunci va invit sa va folositi de acele momente ale zilei sau noptii in care puteti sa va gasiti un pic de liniste si cateva minute sa exersati respiratia constienta, ca sa va umpleti de insufletire si sa va bucurati apoi la maximum de toate momentele vietii voastre.
Desi suna poate cam pretios, nu am stiut cum sa denumesc altfel subiectul articolului.
Ca o continuare a prezentarii “Dansului de viata lunga”, dezvoltand mai mult un anume aspect, voi povesti putin despre “prezenta”.
Poate ati citit si auzit cate ceva, in ultima vreme, despre a trai in prezent, a fi in prezent, a gusta clipa…
Inainte de a spune mai departe, ma opresc un pic sa lamuresc ceva: Intai: nu cred ca este un subiect prea “elevat” pentru cei tineri si foarte tineri. Asta pentru ca eu am invatat si invat enorm de la cei foarte tineri si nu o data am primit deosebite lectii de viata de la suflete mari in trupuri de copii, adolescenti si tineri… Al doilea: nu e deloc ceva foarte desprins de viata de zi cu zi, ceva ce tine de sfere indepartate, poate “filosofice”. E “chestie” de viata , de viata de zi cu zi.
Spuneam in articolul privind TaiChi-ul cum acesta are ca efect benefic o trezire si o ascutire a atentiei, o capacitate de reactie foarte buna si o luciditate deosebita. Abilitati care ne favorizeaza in relatia noastra cu tot ce ne inconjoara.
O capacitate de mentinere a starii de “a fi treaz”, de a fi constienti de noi insine, este un avanataj in multe situatii, pregatind un raspuns in care ne afirmam puterea personala. Aceea prin care suntem constienti de ce ni se intampla si actionam cu responsabilitate, calm si incredere.
Lucruri simple ne pot antrena aceasta stare de constienta, de prezenta.
Cum spuneam in acelasi articol de mai inainte, corpul este cel care ne ajuta extraordinar in multe. In exercitiile de prezenta, are un rol cheie.
Voi exemplifica un pic, aratand cum fac eu…
Probabil stiti despre Bucuresti, faimosul cosmar al participantilor in trafic! Drumul zilnic pana la locul de munca si inapoi ori in diverse alte directii imi da prilejul de a exersa prezenta si de a imi pregati reactiile, cam ca un practicant de arte martiale.
Eu circul pana la birou schimband nu mai putin de cinci mijloace de transport, si de vreo jumatate de an am doar vreo ora – o ora jumate de petrecut in trafic (Pana in vara trecuta erau vreo doua ore dus – doua intors…)
Timpul, acest pretios dar, merita folosit cat mai bine pentru binele nostru, al tuturor.
Ok, in “transport” pot sa citesc, sa ascult muzica ori un fisier audio, sa privesc, sa ma bucur de fiecare imagine si stare. Multe se pot face! Pot si sa stau in liniste si sa ma bucur de asta. Imi place tare mult!
Cand urc in tramvai, ochesc un loc “bun” undeva mai la mijloc, unde nu se inghesuie prea multi, fiindca nu ajung la barele se sustinere. Ma fixez cam pe langa una, cat sa pot ajunge in caz de nevoie si ma asez bine pe picioare. Din TaiChi am deja o anume “simtire” a echilibrului si stau bine pe talpi, cu genunchii usor indoiti si bazinul impins in fata. Talpile prind bine solul, in rest sunt foarte flexibila. Sunt foarte atenta le ce simt. In timp, cu exercitiu, se formeaza un fel de a sta in echilibru, primind miscarile tramvaiului si miscandu-ma usor, doar putin, flexibil, cu sprijin pe toata talpa. Nu fac excese – sunt atenta, in timp ce citesc, la ce simt, si daca sunt miscari bruste, rapid intind mana sa ma prind de bara. De cele mai multe ori nu e nevoie. Langa mine, cei care se tin de bara se balangane destul de mult, se lovesc unii de altii. Cu o “manuta” nu poti tine prea bine greutatea unui corp. Pe talpi insa, cu o deschidere adecvata intre ele, (nu e nevoie de distanta mare) poti sustine foarte bine si peste o suta de kile, cu conditia sa lasi mai jos centrul de greutate (genunchii usor flexati) si sa fii cat mai prezent in corpul tau. Nu imi amorteste vreo mana tinuta pe bara cat sta tramvaiul blocat in trafic (uneori destul timp intr-o singura statie) si nu ma ia prin surprindere vreo schimbare de viteza sau o manevra mai brusca…
La ce serveste toata povestea asta? La multe. In primul rand, la schimbarile de atitudine si de “atmosfera” din carul relatiilor zilnice. In mod foarte interesant, felul in care ne pastram echilibrul in plan fizic influenteaza si echilibrul emotional. Atentia treaza la ce simt – fara a exagera obsesiv, eu si privesc pe geam sau citesc ori ascult muzica – face sa imi constientizez mai bine si mai des propriile reactii emotionale, sa le transform din re-actii in acte constiente. Am un soi de simt al propriei persoane, ma simt pe mine in pielea mea si stiu ce mi se intampla. Nu sunt luata prea mult prin surprindere. Un fel se stapanire de sine, as zice… Acelasi exercitiu aduce un plus de calm si incredere.
Ganditi-va cum ar fi ca intr-o anume imprejurare - aveti de vorbit unei persoane sau unui gup, aveti de raspuns la o provocare sau de nascocit rapid o solutie -, sa puteti fi “cu picioarele pe pamant”, bine ancorati, stabili, puternici, increzatori, si in acelasi timp fluizi, flexibili, receptivi la nou si adaptabili. La asta ajuta mult exercitiul descris mai inainte.
Va invit sa-l incercati, in acele activitati zilnice care va cer mentinerea echilibrului fizic.
In caz ca nu calatoriti prea mult cu transportul in comun, o forma usor de exersat este mersul, pur si simplu.
Mersul pe jos. Asta avem cu totii ocazia de a exersa si chiar va recomand practicarea mersului constient ca pe un mare aducator de beneficii. In multe…
Prezenti in corpul nostru, suntem atenti la TOT ce simtim. Incercam sa prindem cat mai multe senzatii simultan. Ce simtim cu talpa (care ruleaza calcai-talpa-varf) dar in acelasi timp ce simtim in gambe, coapse, abdomen, bratele care se misca pe langa corp, miscarile respiratiei (nas, piept, abdomen), senzatiile aerului care se misca pe langa pielea fetei si a bratelor, in par… Avem in acelasi timp senzatii auditive si vizuale – vedem peisajul prin care ne deplasam, auzim poate fosnet de frunze, frecusul talpii pe asfalt, voci ale altor oameni, poate ciripit de pasari. Cu cat este mai ampla cuprinderea senzatiilor, cu atat devenim mai atenti, mai prezenti…
Asta ne ajuta tot la a fi in masura sa raspundem constient si pregatit la orice primim de la cei din jur. Putem surprinde la un mesaj nu doar cuvintele, ci si ce e dincolo ele, ca incarcatura emotionala, putem observa in detaliu limbajul non-verbal, stim cam “in ce ape se scalda” partenerul de discutie, care uneori spune altceva decat a gandit. Incet-incet, invatam multe din a simti si ne educam o rafinata capacitate de observatie, foarte utila in viitoarele negocieri, de pilda. In relatiile cu un partener de viata, mai ales…
Vom fi mult mai empatici, simtind si intelegand mai bine ce simt ceilalti, folosind aceasta cunoastere pentru a ne armoniza pe noi insine si mediul in care traim.
In timpul unui examen, vom fi mult mai concentrati, adunandu-ne mai usor fortele, vom avea o minte mult mai limpede si mai linistita. Asta pentru ca atunci cand observam ce simtim in acest fel, atat de complex, nu putem gandi la ceva care a fost sau va fi. Nu mai putem fi decat atenti la prezent. Ca in TaiChi…
Si ne putem folosi acum pe deplin toate resursele. Unele abia acum se descopera, se deschid…
Asta face ca noi sa fim cei care folosim mintea, nelasand-o sa ruleze la infinit ganduri-ganduri-ganduri… Putem sa o lansam, ca pe o raza laser, foarte concentrat, cand avem nevoie de inspiratie, de solutie pentru o problema. Intr-o minte aerisita, relaxata si “dresata” e mai usor sa scotocim dupa o idee, decat intr-una in care rotesc “gramezi” de ganduri.
Despre asta, despre sabia mintii, curata si limpede ca si cristalul, voi mai povesti in curand.
Deocamdata va invit sa folositi timpul exersand cat mai bine atentia, echilibrul si starea de bine pe care o da linistea care apare cand faceti aceste exercitii de prezenta.
Mai sunt inca multe de spus si de facut…
Ce putem face pentru a ne simti bine in pielea noastra?
O multime de chestii “misto”, cum zice un prieten care mi-a dat intr-un fel ideea de a va spune ceva din secretele mele de seara…
Unul e gimnastica de cateva minute (cinci minute, max zece se gasesc in orice “sertar” de timp) pe muzica si cu muuuuult rasfat. Multa dragoste de noi insine.
In 2002 am cunoscut o Frumoasa care mi-a dat multe baghete magice.
Una din ele a fost cea de “I love my body”…
Eram in Polonia, unde ma dusesem dupa ea, caci venea un pic prin Europa…
Imparteam camera de hotel cu o poloneza, o femeie superba, mama a patru baieti, la vreo patruzeci si un pic… Trecuse prin multe, avusese mari probleme de sanatate, dureri trupesti si mai ales sufletesti. Trecuse prin ele si acum era ea cea care ajuta pe altii sa scape de suferinta. Faceam amandoua dimineata, fiecare ce stia : ea, salutul soarelui, yoghin, eu, ceva “chinezarii”…
Ne intelegeam in engleza. Eram singura straina de la workshopul acela, si toti ma intrebau: chiar nu vorbiti poloneza? Am vorbit si eu vreo trei cuvinte, dupa cinci zile petrecute impreuna…
Ca un facut, poloneza mea stia engleza, asa ca ne-am inteles de minune. Plus ca limbajul fara cuvinte era atat de limpede…
Frumoasa noastra, care ne arata niste “chestii misto” – magice, cum zic eu – ne-a invatat si un mic exercitiu de iubit propriul trup. Cu usurinta unei dansatoare, ne-a facut pe loc miscarile simple, si ne-a condus spre intelegerea prin simturi a ce putem face pentru trupul nostru, spre a il mentine frumos, tanar, si mai ales sanatos.
Armonia, spunea ea, este cheia. Dincolo de lucrarea laborioasa cu noi insine in planul emotiilor, mult mai simpla ca abordare si mai complexa, ca si continut si efecte, e lucrarea cu “simtitul”.
Atunci a inceput pentru mine descoperirea acestui fantastic dar, uluitorul instrument de simtit, care este trupul. Acela care face fixarea in trairea lui Acum.
Intorcandu-ma la exercitiu, acesta e foarte simplu. In felul propriu, care se descopera de catre fiecare, ne iubim partile trupului, carora le vorbim sau le cantam, dupa cum ne place si ne vine. Le atingem sau doar le vizualizam (nu scotocesc fizic dupa ficat…) si le spunem ceva, de dragoste…
Atunci multora li s-a parut o aiureala. Dar facand exercitiul in sala, deja o parte am devenit brusc adeptii “metodei”. Eu am ramas adepta fidela…
De ce povesteam de poloneza, colega mea de camera?
Pentru ca as fi vrut sa fi fost si voi martorii acelei scene deosebite. In hotel aveam baia mica-mica in interioarul camerei. Si sonorul destul de “indiscret”. Asa ca am auzit-o seara, sub dus, facand ce spusese Frumoasa. Nu imi trebuia mult sa leg intelesul cuvintelor cantate in poloneza. Ceva bulgara de “dinainte” ma ducea spre diverse “sclipiri”… Dar mai ales vocea, tonul ei, caldura si rasul care se auzeau acolo, sub dus, erau foarte clare, ca si limba universala…
“Imi iubesc corpul. Imi iubesc picioarele mele frumoase, imi iubesc mainile, imi iubesc fata, imi iubesc burta, imi iubesc sanii, imi iubesc… ”
Tot ce vreti, liber la imaginatie si la inventar…
Asa canta poloneza mea. Stiu clar ca spunea “picioruse” si “manute”, le alinta….
Mi-a placut enorm cum canta, sub dus!
Eu folosesc metoda si pe gimnastica. Un soi de dans aerobic, neaparat pe o melodie placuta mie, care sa ma ajute sa ma misc si sa cant.
Mainile se misca unduit, si le privesc, si le cant:”va iubesc”… Sau doar gandesc, nu e nevoie sa rostesc. Umerii, obositi dupa “calculatorit” peste opt ore zilnic, se simt taare bine cand sunt miscati si iubiti macar un pic… Picioarele se misca singure, in rotirile lor favorite, la fel si soldurile, si pieptul… Toate partile trupului sunt rasfatate si cateva minute pe zi, macar, sunt ale lor…
Indiferent de cum arata, de cat de mobile sau rigide ar fi, partile trupului nostru raspund la miscare, atentie si mangaiere ca florile udate dupa multe zile de seceta.
Oricat de obositi am fi, se simte imediat o revigorare, care este data nu atat de miscare, cat de intentia cu care am hranit trupul. De dragostea cu care l-am hranit…
Putin timp, mult efect… In timp, se castiga chiar timp de trait. Mai multa “durata de viata’, la propriu. Si inca in trup sanatos si plin de energie.
Va doresc sa incercati si voi asta, pe muzica, mai ales seara, cand este mai mult timp pentru rasfat. Sa va lasati pe unda unei melodii indragite si sa va iubiti trupul cateva minute.
Ma las acum pe mana lui Antaeus, cu “Kyrie”, melodia in care imi place sa inchei seara. Numai buna de “dans aerobic”, cum zic eu… Ei, mai mult dans si mult rasfat… Que buenooo…
“O data Yin, o data Yang, acesta este Tao (Calea).” (I Ching)
Cum ar fi oare sa traim o viata lunga si plina de armonie? Implinita si cu multe daruri pentru noi si cei ce ni-s alaturi…
Nu-i chiar asa de utopic asa un vis. Mie mi-a fost oferit, foarte frumos, acum cativa ani. A inceput, ca orice vis, cu inceputul… Cu trezirea.
Pentru ca, asa cum spunea cineva, ca sa visezi mai intai trebuie sa te trezesti…
Cu Dansul de viata lunga m-am intalnit acum aproape douazeci de ani. (Ce muuuult pare!) Prin ‘90, dupa Revolutie, au aparut si la noi multime de sali de arte martiale. Curioasa cum sunt, am incercat si eu asa ceva, si mi-a placut grozav. In acea vreme erau tot felul de reviste, care mai de care mai interesante, si aflam si eu despre maestri, scoli, muntii Wudang ai Chinei, vestitii calugari Saholin, luptatorii ninja si atatea alte minunatii.
Mult mai interesant insa a fost ce se petrecea cu mine. Invatand multe despre cum ma pot cunoaste, ce pot si ce cred ca nu pot, am reusit sa depasesc multe limite, venite in special din mintea mea. Am inteles ca lucrand, exersand ceva, pot obtine enorm de multe de la corpul meu. Ca sunt in noi capacitati nebanuite de regenerare, de descatusare a fortei fizice, mentale si spirituale. Asa a inceput…
Gasisem intr-o revista un articol despre Dansul de viata lunga. T’ai Chi (Tai Chi), sau Taijiquan, minunatia asta care e mult mai mult decat un dans.
Atunci am citit si m-am incantat. Peste inca multi ani aveam sa descopar insa cum este sa te bucuri de el, de Tai Chi.
Ce este Tai Chi? Foarte pe scurt spus, este o forma dinamica de practica energetica interna. Denumirea ar putea fi tradusa ca “Boxul Marelui Adevar”. Practica straveche din muntii Chinei, aceasta forma de arte martiale este in prezent cel mai eficient mijloc de pastrare a sanatatii, recunoscut ca atare in 1988 de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii.
Prin acest Dans de viata lunga se poate ajunge la o varsta avansata, cu deplina bucurie a unei sanatati si vioiciuni de invidiat. Ba nu, de daruit cu drag celor din jur. Oare nu e minunat sa fii sanatos in mod firesc, natural, fara sa ai nevoie de medicamente, de intaritoare de imunitate, de atatea si atatea vaccinuri? Nu neg eficienta acestora din urma, dar oare nu-i mai de dorit sa avem “sanatate la purtator” cat mai multi ani? Daca ne dorim independenta financiara, de pilda, de ce nu am urmari si o stare de sanatate “independenta”?
Tai Chi este insa cu mult mai mult. Cand am vazut prima oara practicantii carora urma sa ma alatur (nu stiam inca asta pe atunci) m-a izbit foarte puternic starea pe care o puteam vedea. Lucrau usor, un grup de oameni, cu miscari line, plutind, parca abia atingand pamanatul, mangaind aerul cu mainile, in rotiri diafane. Ce m-a izbit a fost starea de armonie pe care o percepeam. Pace, frumos, senin. Atat de placut!
Tai Chi este Calea armoniei, alternanta Yin-Yang pe toate planurile – energetic, inspir-expir, miscare, minte…
Miscarile line se executa in anumite secvente, pastrate de-a lungul timpurilor, conform diverselor scoli si stiluri. Nu voi intra aici in detalii, caci mi-am propus doar sa va deschid apetitul…
Voi mai spune doar ca o succesiune de forme de miscare, completand o secventa, dureaza destul de putin timp de executat (unele secvente dureaza vreo cinci minute), astfel incat ea se poate face usor, de cateva ori, dimineata sau seara, ori daca vrem, ore in sir. Uneori devine atat de placuta starea, incat nu te mai saturi de exersat! Iar cand lucrezi afara, in aer liber, intre pomi, in parc, e o adevarata desfatare!
La ce e bun Tai Chi? La toate, as putea zice.
Voi insira aici cateva din beneficiile sale, asa cum le-am desprins eu din propria experienta. Marturisesc de la bun inceput ca sunt doar un invatacel, si pentru cine doreste mai mult, fac invitatia sa intre pe site-ul www.quigong.ro. Maestrul Cezar Culda (pentru mine, MAESTRU, cu toate literele mari) prezinta multe despre aceasta bijuterie a artelor martiale chinezesti.
Sanatatea corpului fizic.
Ca forma de practica energetica in miscare, Tai Chi dezvolta corpul fizic, lucrand de la aspectele exterioare (mobilitate fantastica, flexibilitate de invidiat la varste inaintate), suplete, echilibru, vioiciune si multe altele, pana la functionarea in deplina sanatate a organelor si sistemelor corpului nostru. In plan intern, asigura circulatia energiei pe meridiane, trezind si cultivand energia pana la rezultate uimitoare. Aici se pot spune multe, caci cel mai vizibil efect al practicii Tai Chi-ului este cel in plan fizic. Sistemul imunitar are asa o imbunatatire, incat greu se mai atinge de noi vreo raceala, iar efortul fizic e sustinut mult mai bine de organism. Putem rezista mai bine la frig si umezeala ori la canicula. Reactiile, reflexele sunt mult imbunatatite si asta se vede cand practicam si alte sporturi sau cand suntem la volan.
Mintea treaza, echilibrata, atenta.
Practica zilnica dezvolta o minte calma, atenta, prezenta, gata sa surprinda detalii fine si sa ofere solutii ingenioase. Pentru un student, de pilda, sau pentru cineva care dezvolta un proiect, o lucrare de anvergura, de durata, cu efort intelectual sustinut, Tai Chi aduce nu doar putere de concentrare, ci si claritate, capacitate de analiza si sinteza deosebite. In practica, mintea se odihneste, caci suntem atenti la miscare. Dar in acelasi timp suntem mai lucizi, mai cuprinzatori si creste puterea mintii, atunci cand trebuie sa apelam la ea… Apare focusarea, concentrarea mai buna pe subiectul interesului nostru si ne putem relaxa inainte de o provocare, cum ar fi aceea a unui examen, de pilda, ca sa dam apoi totul, mult mai usor, cu mai multa acuratete.
Echilibrul emotional; dezvoltarea inteligentei emotionale.
Puterea de a face fata unei situatii de stres maxim, oboseala, tracasare, ori chiar atac, agresiune fizica si psihica… Cum ar fi sa fii calm si sa ai darul acesta, al actiunii perfect echilibrate, fiind in ochiul furtunii? Ei, cum ar reactiona un maestru? Probabil, cu mult calm, gasind solutia cea mai buna pentru cat mai multi din cei implicati.
Vederea de ansamblu a unei situatii tensionate, in mod relaxat, cu grija pentru toti, iata unul din beneficiile practicii Dansului de viata lunga. Iar viata lunga o au cei ce sunt in liniste, in pace, in frumos, oricum ar bate vanturile, gasind solutii si actionand cu calm, in echilibru.
Mie mi-a fost de mare ajutor, in unele situatii tensionate de la locul de munca, de pilda. Asa am invatat despre puterea calmului si a “actiei” – actiunii constiente - in locul reactiei, aducatoare de consecinte nu intotdeauna fericite.
Spiritul luminos si armonios.
Spiritul, acesta este cel care face miscarea de fapt. Si el este cel care se exprima, asa ca omul va actiona din perspectiva cea mai inalta. O persoana care practica indelung aceasta forma de meditatie in miscare ajunge sa se descopere pe sine, sa atinga nebanuite izvoare de intelepciune si compasiune. In timp, aceasta persoana ajunge sa fie armonioasa, senina, plina de optimism, cu multa daruire pentru cei din jur.
Mai sunt multe de spus despre Tai Chi, si nu numai despre el… Voi mai povesti.
Dar cel mai bine este de practicat. Aceasta, sub indrumarea unui maestru. Daca va va fi trezit interesul povestirea mea, si vreti sa stiti cum e, doar cereti si cautati indrumatorul potrivit. O varianta ar fi sugestia facuta de mine in aceasta prezentare , www.qigong.ro, sau orice alta veti gasi cand veti incepe cautarea. Cum se spune, “Cand discipolul este pregatit, Maestrul apare”.
am si eu o mica/mare problema.Mi -e imi place de un baiat cu care am vb da nu mult,si stiu ca si el ma iubit,insa acum nu sunt sigura pt noi ne vedem zilnic l sc ca facem naveta,si cand ma vede se fereste,se uita l mn da eu cand ma uit ,intoarce capul ,vorbeste de mine pe la prieteni,adica zicea ceva de genu ca eu il vorbesc pe la altii,trece pe langa mine sta cu privire in jos,nujtiu ce sa cred,voi ce ziceti?
,
Referitor la exemplul tau, din ceea ce vad tipul se prezinta ca nefiind milionar si neconducand o masina de fite. Uitandu-ma la veniturile lui, dupa standardele din SUA, pot zice ca omul face parte din clasa mijlocie. In nici un caz nu cred ca reprezinta cei 1% de la varf. Faptul ca are venituri pasive e cu totul altceva. E super sa ai venituri pasive. Sunt multi bani pentru standardele noastre. Dar asta e clasa mijlocie la ei.
Am spus-o si cu alte ocazii, cei care au vocatia bogatiei nu au nevoie (dupa parerea mea) de sfaturi. Nici din partea mea, nici din a altora mai experimentati in domeniu. Reusesc singuri si, de cele mai multe ori, urmand carari nebatatorite. Ei sunt exceptiile care, ca de obicei, confirma regula.
Acest fapt nu schimba cu nimic realitatea ca cei mai multi care viseaza la imbogatire rapida rateaza un astfel de obiectiv. O demonstreaza statistica repartizarii bogatiei pe planeta.
Si tot statistic, cele mai mmulte mari averi actuale sunt obtinute prin... mostenire :)
Mirela,
te felicit pentru articol, este echilibrat si ofera perspectiva ta asupra acestui subiect.
totusi, sunt dator sa ofer o alternativa, care, la prima vedere, pare sa fie in contradictie cu ceea ce spui tu.
este vorba de cartea The Millionaire Fastlane
si mai ales deun interviu cu autorul, care iti va arata ca nu e vorba de o carte de genul "get rich quick scheme" ci experienta personala a unui tip care chiar a ajuns milionar, in timpul vietii sale, cand inca era tanar!
e o varianta care, cum spui tu, e rara, dar nu trebuie ignorata.
va recomand sa lasati parerrile preconcepute si sa audiati interviul.
Loading ...
