Sunt unele dorinte pentru care este necesar sa investesti mai multa energie, rabdare, perseverenta, consecventa. Uneoeri cand simti ca parca in sfarsit ai priceput cum merg lucrurile si ai gasit reteta care face sa se miste lucrurile iti fuge pamantul de sub picioare si te trezesti ca de fapt nu stii nimic, nu ai nici o certitudine ca lucrurile merg in directia pe care ti-o doresti, ca vorbele pe care le-ai spus nu au rezultatul scontat si atunci un mecanism interior incepe procesul de autoblamare care in fundal iti spune ca ai gresit ceva. Ai gresit ce ai spus, cum ai actionat, ce ai cerut si se manifesta nu doar cu o persoana sau cu un domeniu din viata ci cu mai multe, pentru ca mecanismul nu face diferente, el a creat deja o stare interioara de nemultumire, indoiala, neincredere, o stare de abandon si neputinta.

Cu siguranta, daca am fi primit ceea ce ne doream in momentul respectiv si asteptarile ne-ar fi fost implinite, reactia mentala ar fi fost una ca am reusit, invins, dorinta s-a implinit, am fi avut satisfactie si multumire.

Atunci cand vad ca starea mentala si emotionala este devorata de incertitudini simt nevoia sa imi indrept atentia spre acele lucruri care deja stiu deja cum functioneaza si ce rezultate imi aduc daca fac lucrurile in felul pe care am invatat sa fac.

Ma duc spre domeniile unde lucrurile stiu ca sunt pe fagasul pe care il pot controla, imi iau stabilitatea din lucrurile simple pe care le vad concret, care sunt reale, palpabile.

Ma ancorez in realitate, imi pun picioarele pe pamant si incep sa imi disciplinez gandurile si emotiile.

Imi iau certitudinea si siguranta din relatiile constante cu oamenii cu care am un cadru relational validat, unde ne simtim in siguranta unii cu altii, indiferent de reactiile, starile si problemele fiecaruia dintre noi.

Realizez ca intre mine si tine este in regula, ca nu am ce sa schimb nici la mine, nici la tine, ca imi place exact asa cum suntem fiecare si singurul lucru „imperfect” intre mine si tine este ea. Ea, „Relatia”, acea entitate care se interpune emotional intre fiinta mea si fiinta ta, care „trebuie” sa arate intr-un fel anume si cand nu arata cum a conceput-o mentalul ma debusoleaza.

Realizez ca nu ma mai deranjeaza nici o stare emotionala, nu mai imi propun sa te scot din tristete, furie, manie, probleme ci este suficient sa te ascult, sa iti validez starile emotionale, pentru ca si tu, ca si mine esti la fel de puternic si la fel de intelept sa iti gasesti calea pe care o cauti.

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viata

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Saptamana din urma am fost in postura de a primi si oferi “feedback”. In cadrul unui curs si in intalniri obisnuite.
In exercitiul de grup, provocarea a fost sa spun calitati care imi plac si aspecte pe care mi-ar placea sa si le imbunatateasca celalalt. “In masura in care spusele mele se potrivesc realitatii tale” a fost adaugirea mea la cerinta initiala.
De la bun inceput mi-am zis ca n-are rost sa-mi prepar in gand ce aveam de spus, intai ca ma cazneam sa tin minte si pierdeam ce se spunea pana sa-mi vina randul, si apoi, mi-am intarit increderea ca in fata omului respectiv, din conexiunea creata intre noi, avea sa “vina” ceva de oglindit legat indeosebi de acea persoana.

Am observat ca lucrurile de imbunatatit sau care “nu plac” la celalalt sunt subtil conectate cu paliere interioare, neclar neacceptate la noi insine si dorite a fi schimbate, imbunatatite si si mai iluzoriu poate, inlaturate. Sau legate de emitent printr-un confort de orice fel pe care l-ar putea aduce indicata schimbare.
De asemenea, aceleasi aspecte au si mai mare cautare. Poate pentru ca ne dorim sa fim infatisati cat mai autentic, nu indulcit si neadevarat, cum ne-am putea noi teme. Si poate, cine stie, ca astfel suntem scutiti, cu cea mai pozitiva si asezata intentie, sa scrutam in noi si sa acceptam ce gasim, prin ragazul pe care ne-o da intermedierea celuilalt si posibilitatea de a sorta printre ce vrem si ce nu vrem sa ajunga la noi. Poate ca asa suntem obisnuiti sa “crestem”, fie in raport cu instante binevoitoare dar externe, fie contra lor.
Cu siguranta, o oglindire, data si primita cu constienta existentei modurilor diferite de a privi si interpreta lucrurile, e o realmenta trambulina pentru autoevaluare si autodezvoltare.

La cele “placute” legatura pare mai fireasca si mai evidenta, potentialitati din noi ilustrate de manifestari ale celorlalti, pe care le admiram, ni le dorim insusite si modelate. In plus, se petrece intarirea increderii in sine a primitorului, ca o componenta de nadejde in bagajul fiecaruia.

Cu “primitul”, la fel.
In cazul meu, in contextul numit, a fost cu deschidere si curiozitate. Cu intentia sa nu le iau personal pe cele prea directe, simtind ca pot fi rezultatul unui manunchi de motivatii ale persoanei respective, impletite, accept, cu ceea ce transmit eu.

E ceva nefiresc legat de aceste mecanisme, s-ar putea isca o intrebare.
Dimpotriva.
Un folos al participarii intr-un grup, comunitate sau al intretinerii relatiilor de orice fel este de a imi scoate in prim-planul atentiei mele cat mai multe fatete si niveluri din mine, in scopul autocunoasterii, impacarii cu cat mai multe din ele, gasirii rostului acestora, folosirii lor eficiente pentru bucuria si implinirea mea si in serviciul celorlalti.

De altfel, fiecare din noi, prin experimentarea directa a contextelor, profesional, personal, de sanatate, relational, ajunge sa stie ce are nevoie si cum e adecvat sa gandeasca, sa se exprime si sa actioneze.

Si atunci, cum pot eu sa-mi aduc contributia si sa facilitez accesul celuilalt catre sine, intr-un mod neinvaziv si cat mai legat de cum e acesta de fapt?
Nu ca sfaturile, ideile, parerile, cunostintele, experientele noastre n-ar aduce bogate adaosuri pentru cei din jur. Mai ales cu intentia, necontestat de buna-credinta, de a veni ca sprijin, de a impartasi, de a arata si imprima un parcurs, o idee, un mod de viata, evident functionale (pentru daruitor) sau la care acesta insusi aspira.

Din ceea ce-am trait si experimentat, in cazul si in jurul meu, valoarea apare odata cu prezenta disponibila, ochii curiosi si urechile fara filtre presetate (pe cat posibil) si cu intentia de a percepe si primi persoana asa cum este si are loc in felul acesta sa se arate, cu cele bune, rele, dorite sau cele pe care si le doreste rearanjate. Acest spatiu, camp, mod oxigenat de privi si asculta, cum vrem sa ni-l numim fiecare, permite descoperirea de sine si evolutia.
Cu amendamentul ca rispirea iluziilor, zguduirea convingerilor bine inradacinate, un soi de singuratate necesara si prolifica, sunt ingrediente tovarase care insotesc constientizarea.

Simplu inspre derizoriu?!

Simplu inspre firesc si ecologic de ambele parti.

Iar rezultatul?

Efectele pot fi adevarate miracole in exprimarea propriei “voci interioare” si asumarea existentei, in oricare din stadiile ei.

Cu prezenta,

Anca

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Un drumet obosit de atata mers, vede un copac maret pe marginea drumului: “ce loc potrivit sa ma odihnesc nitel”. Cand se trezeste, isi zice: “hm, ce bine am dormit ,acum parca as manca ceva”. Si brusc, in fata ochilor ii apare o masa imbelsugata. Se minuneaza si mananca. Apoi inevitabil, gandeste: “a fost buna mancarea, dar acum mi-e sete, as bea ceva”. Si pe loc apare si o carafa cu apa. Din ce in ce mai mirat si insetat, bea. Iar gandurile continua: “oare visez? Te pomenesti ca asta e un cosmar. Daca e asa, inseamna ca vin si fantome si alte creaturi infricosatoare”. Si dintr-o data, apar niste fantome care se misca amenintator catre el. Omul se sperie: “uite cum se apropie, acum o sa ma omoare”. Si fantomele intr-adevar il omoara.

Pentru mine povestioara e o ilustrare serioasa a consecintelor gandurilor asupra modului in care imi creez viata. Tema actuala, de altfel. Dar dincolo de concepte si discursuri de sine convingatoare, ale mele si in jurul meu, observ plenar punerea in scena, in material, a ceea ce permit sa gandesc. Si observ, in timpul si dupa (cand inainte?) cat de tentant e sa si dau curs, odata pe panta imbietoare a urzelii ganditoare.
Ma intrebam, manata de evenimentele ultimelor zile, daca odata pe drumul
constientizarii, legatura poate mai subtila altfel, devine mai evidenta si mai
rapida.
Un om autentic care ma inspira si pe care sunt recunoscatoare sa-l citesc aproape in fiecare zi, spunea pe un ton de usuratate: “nu poti scapa de consecintele a ceea ce gandesti, spui si faci. Mai devreme sau mai tarziu, efectele revin, ca un bumerang.”

Ecoul poate fi diferit in fiecare. In mine e si imbarbatator si grav. Asumare sau plangere si victimizare? Spatiu, expansiune sau limitare?
La alegere.

La multi ani, cu intentii si alegeri “innoite” si potrivite noua.

Anca

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

In ultima vreme am vorbit de mai multe ori despre libera inititativa si modul in care ii putem incuraja pe tineri sa se lanseze intr-o intreprindere pe cont propriu.

M-au bucurat foarte mult aceste invitatii (multumesc Simona) pentru ca am avut prilejul sa discut despre un subiect prea putin tratat in mass media.

Se vorbeste foarte mult despre somajul in randurile tinerilor, despre greutatea cu care absolventii isi gasesc locuri de munca si despre corelatia redusa (sau chiar inexistenta) intre programa de invatamant din scoala si cerintele pietei muncii. Se vorbeste mult mai putin despre alternativa pe care o reprezinta libera initiativa, micile afaceri private ce reprezinta baza economica a altor state.

De la cine sa invete copiii nostri despre curajul de a te arunca in valurile vietii fara coarda de protectie? Cine sa-i incurajeze sa faca pasul spre libertatea nu doar de a visa ci de a-si trai visul? Suntem noi, adultii, un exemplu bun de urmat de catre tinerii de azi si de maine?

Am permis, prin nepasarea noastra, distrugerea sistematica a clasei mijlocii abia infiripate. Am fost indiferenti cand cei care incercau sa se ridice cu propriile aripi au fost doborati prin taxe aberante. Am neglijat cel mai important aspect: ceea ce lor li se intampla ne afecteaza, incetul cu incetul, pe noi toti.

Clasa mijlocie este cea care ar trebui sa creeze mai mult de jumatate din PIB. Cea care, corect taxata, ar trebui sa contribuie substantial la veniturile bugetare. Cea care ar trebui, prin forta ei, sa sustina buna parte din societate. Cu o singura conditie: sa existe!

Ce facem noi pentru ca aceasta clasa sa existe?

Cum ne sustinem copiii sa se ridice la acest nivel, iesind din limitarea autosuficienta a saraciei la care te condamna o simpla slujba de bugetar?

Le permitem copiilor nostri sa viseze?

Le trezim dorinta de a realiza mai mult decat o diploma pe perete si un job de la 9 la 5?

Ii incurajam sa-si asume riscuri si sa preia responsabilitati?

Ii sprijinim sa-si dezvolte talentele?

Ii indrumam spre o alegere constienta si responsabila, dar libera  si curajoasa?

Pentru ca ei, tinerii, au curaj.

Au idei si sunt optimisti.

I-am vazut trecand, in cinci minute, de la surpriza intrebarii la entuziasmul descoperirii.

Pentru ca, DA, cineva le-a spus ca e in regula, ca pot sa viseze, ca au toate motivele pentru a incerca.

Pentru ca, DA, la ei acasa, la tara, sunt locuri frumoase, locuri ce merita a fi vizitate.

Si pentru ca, DA, ei invata in scoala despre agroturism.

Si, DA, e alegerea lor daca vor sa munceasca pentru ei sau pentru altii.

Si, DA, agroturismul este una din sansele Romaniei.

Ata de mult DA-uri?

Atunci de ce sa nu incerce?

Vom reusi noi, adultii cu drept de a decide, sa construim pentru copiii nostri o economie care sa incurajeze libera initiativa, o societate care sa nu ostracizeze indrazneala si sa nu marginalizeze creativitatea?

Suntem noi constienti ca viitorul lor se afla in mainile noastre? Daca nu suntem inca ar trebui, cat mai curand, sa devenim.

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Gandindu-ma la un subiect pentru mica scriere de fata, imi vine in minte o povestioara cu talc:

Un cuplu de oameni in varsta locuia intr-o cladire. Intr-o zi femeia, care era foarte atenta la ce se intampla in viata colocatarilor, se uita pe fereastra si devine scandalizata: “Ia te uita, avem o vecina noua, dar din start nu-mi place, pentru ca si-a pus hainele la uscat si sunt murdare, e o rusine pentru tot blocul. Vino si tu sa vezi”, il cheama pe sot, care vine si confirma.
A doua zi, primul lucru pe care-l face e sa mearga la fereastra si sa verifice starea lucrurilor. “Incredibil, rufele sunt si mai murdare”. Il cheama si pe sot care-i spune ca da, vede si el acelasi lucru, apoi o suna pe sora ei si-i povesteste indignata ce se intampla.
Urmatoarea zi, alearga la fereastra si constata ca rufele se gasesc intr-o situatie jalnica. Sotul vede si el. Apoi ea isi suna o prietena din bloc: “Ai vazut draga ca vecina cea noua ne sfideaza pe toti prin comportamentul ei?”.
A patra zi, se duce din nou la fereastra si ramane perplexa. Rufele sunt luna, stralucesc de curatenie. Il cheama si pe sot, sa verifice daca ceea ce vede e aievea. Ea in continuare mirata: “Ceva s-a intamplat, i-a spus cineva. Cine i-o fi spus?”. El ii raspunde: “Nu stiu cine si ce i-a spus, dar eu am spalat ferestrele”.

foto by tuareg

Da, asa cum il vad eu, poate fi exercitiu simplu de reponsabilizare si igiena interioara: “sa-mi curat ferestrele”.

Ce beneficiu imi poate aduce?

Cand ma uit la ceea ce se petrece in interiorul meu ca punct de pornire pentru conjuncturile in care ma gasesc, imi acord control asupra a ceea ce gandesc si actionez, asupra vietii mele.
Ma pastrez calma si in armonie cu cei din jur, cu circumstantele exterioare.

Un invatat spunea: esti ceea ce vezi.
Eu completez acum: esti ceea ce alegi sa vezi.
Oameni, contexte, ganduri, actiuni favorabile, care sa ma sprijine, sa-mi intareasca convingerea in mine si in ceea ce pot crea si oferi prin mine celorlati.
Sau limitari, neajunsuri, ghinioane, care sa-mi justifice inactiunea si lipsa de incredere in energia si puterea mea.

Asadar “diferenta care face diferenta” vine din directia in care imi orientez atentia, fiind constienta de rolul esential pe care convingerile, gandurile mele il au in crearea vietii asa cum o traiesc in fiecare moment.
Si cu intentia sa folosesc ceea ce se intampla cu mine si in jurul meu, in diferitele ipostaze de viata, ca oglinzi si prilejuri pentru a ma uita in interior, de a intelege mesajul pentru mine, pentru dezvoltarea si trezirea mea.

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Din practica mea de coaching cu clientii am analizat care au fost lucrurile care i-au indemnat sa lucreze cu un coach si cand a aparut aceasta dorinta in viata lor.

• Cand tot ce ai facut pana acum de o perioada de timp (luni sau ani de zile) te-au adus intr-un punct al vietii in care realizezi viitorul va ramane la fel ca prezentul neschimband nimic in comportamentul, gandirea si obiceiurile de zi cu zi. Ca nu poate fi posibil ceva diferit daca nu starnesti o revolutie in viata ta.
• Cand esti nemultumit de unul sau mai multe din domeniile din viata ta (sanatate, familie, cariera, etc) si stii ca poti sa realizezi mai multe, sa ai sau sa obtii, dar nu stii ce te impiedica si cum sa ajungi acolo unde iti doresti.
• Cand doresti sa preiei controlul asupra vietii tale si sa imbunatatesti calitatea vietii directionand si redirectionand energia si concentrarea ta.
• Cand constati ca anumite lucruri din viata iti consuma inutil din energia pe care o ai si iti doresti claritate, usurinta pentru tine si pentru relatiile pe care le ai.
• Cand esti dispus sa aloci timp si resurse financiare acestui proces.
• Cand iti doresti sa cresti prin constientizare, intelegere personala si sprijin.

In acest proces ai posibilitatea de a te cunoaste prin intrebari la care nu te-ai gandit pana atunci, vei vedea alte perspective, vei afla lucruri despre tine care te vor sprijini sa stii cine esti, de ce ai nevoie sau iti doresti de fapt si vei avea posibilitatea sa faci alte alegeri in viata ta.

Daca sunt rezistent la schimbare?

Chiar si cei care au o anumita rezistenta la schimbare, odata ce si-o doresc, vor face cate un pas inainte spre o noua atitudine si un nou comportament care sa le dea rezultatul pe care si-l doresc. Timpul necesar transformarilor dorite depinde de fiecare persoana in parte.

Daca sunt deja multumit de viata mea?

Poate nu simti nevoia ca ai nevoie de un coach, dar este folositor sa verifici acest lucru:

Te simti disconectat de tine si de oameni, care par sa nu te inteleaga?

Tolerezi lucruri care iti consuma energia?

Viata pare dificila?

Esti impacat?

Relatiile pe care le ai sunt implinite, frumoase?

Deseori am descoperit ca oamenii isi doresc ceva mai mult, profund si complet in viata lor. Au sentimentul ca ceva lipseste in viata lor. Te provoc sa te uiti la imaginea de ansamblu si sa vezi care este acel ceva care lipseste si ti-l doresti.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Pe 18-19 iunie 2011 am participat la intalnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. 20 de ani inseamna mai mult decat aveam atunci cand am absolvit clasa a XII-a a Liceului Economic si de Drept Administrativ din Suceava (L.E.D.A.) cum se numea pe atunci. Acum poarta denumirea de Colegiul Economic „Dimitrie Cantemir”.

A fost un prilej pentru mine de a rememora amintiri placute din liceu si de a revizui resentimentele pe care le-am avut alaturi de colegi si profesori in cei patru ani.

Mi-am dat seama ca anumite sensibilitati pe care le-am avut mi-au creat un disconfort in a ma simti in largul meu in acea perioada. Ma simteam o ciudata si neintegrata, eforturile mele de a ma simti bine cu colegii majoriatea esuand atunci. In facultate insa am recuperat tot ce nu avusesem in liceu: gasca faina, colegi dragi, multe momente de bucurie, prietenii care s-au pastrat ani de zile. Poate imi amintesc din liceu mai ales ce m-a marcat atunci. Din discutiile cu alti fosti colegi pe care i-am reintalnit am observat ca nu eram singura careia i se parea ca „cineva are ceva cu ei”, de la profesori, la colegi.

Cu toate astea, toate lucrurile pe care le-am trait atunci mi-au fost de folos in continuare si le-am vazut ca pe lectii de viata pe care mi-au trebuit 10-20 de ani sa le asimilez si sa completez toata experienta traita atunci. Toti dintre noi am invatat atunci multe lucruri, de la a fi impreuna intr-un colectiv sau echipa, la a spune iarta-ma sau multumesc, cum frumos a spus una din colegele mele.

Severitatea profesorilor in materie de note, multele materii la care trebuia sa invatam zilnic si la care nu ne slabea nimeni aproape sa ne asculte, competitia care era intre noi, ne-au dat o formare de specialitate si de viata totodata care ne-a fost de folos mai departe in facultatile pe care le-am urmat toti din clasa, in carierele pe care ni le-am ales si in familiile noastre. Nu a fost usor atunci, dar acum realizez ca profesorii pe care i-am avut faceau multa carte cu noi si isi faceau meseria la maxim pentru ca vedeau si potentialul nostru. Toti am ajuns sa lucram in diverse domenii interesante de activitate, majoritatea manageri sau antreprenori in Romania sau in strainatate. Cand un profesor in facultate (am terminat Management) ne-a spus ca noi suntem viitori manageri mi se parea ca viseaza, dar ma uit acum la colegii mei, din liceu sau facultate ca mare dreptate a avut.

Profesorii din liceu au venit cu drag la intalnire si abia asteptau sa ne revada pentru ca se pare ca si noi, la randul nostru le-am facut o impresie puternica prin curiozitatea pe care o aveam, responsabilitatea si bunul simt de care am dat dovada. Au fost cuvintele lor.

Asperitatile care au fost in relatiile cu colegii sau profesorii de atunci s-au stins cu desavarsire. A ramas doar bucuria revederii si de a fi impreuna pentru cateva ore cu oameni deosebiti, oameni frumosi, oameni calzi, OAMENI.

Pentru toti cei cu care am fost impreuna acum 20 de ani si ne-am revazut sau nu acum, toata stima, admiratia si iubirea mea.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

De cand n-ati mai auzit cuvantul onorabil spus cu referire la o persoana sau un gest?

Eu nu l-am mai auzit de foarta multa vreme. Sincer, nici nu-mi mai amintesc de cand ….

Vorbim si scriem despre dezvoltare personala dar ce intelegem  exact prin asta?

Ce intelege tanarul ce se pregateste sa-si construiasca o cariera? Ce intelege copilul pe care incercam sa-l educam in spiritul competitivitatii absolute?

Ma intreb din ce in ce mai des ce valoare mai are onoarea in societatea noastra, construita in mare masura pe non-valori. Cate persoane onorabile se afla printre modelele de reusita ale prezentului?  Dar ale viitorului?

Este onoarea o valoare pierduta pentru noi si desueta pentru copiii nostri?  Este sentimentul onoarei o slabiciune? Este aspiratia spre integritate morala o piedica in calea reusitei?

Daca vorbim despre reusita sociala indraznesc sa raspund cu DA!

Dar reusita personala?

Eh, aici e alta poveste! Cred ca de multe ori reusita personala nu are prea mare legatura cu cea sociala. Unul dintre motive fiind chiar cel de mai sus.

Nu cred ca o persoana ce-si calca in picioare valorile pentru a parveni va fi scutita de conflicte interioare si-si va savura fericita succesul. Oricat de inalta ar fi pozitia sa nu cred ca stima de sine se va ridica la acelasi nivel.

Am observat ca se confunda de multe ori dezvoltarea personala cu dezvoltarea profesionala. Este ca si cum ai pune semnul egal intre OM si profesionist.

Poate ca in vartejul suprecompetitiv de astazi valorile morale nu mai inseamna prea mult pentru un profesionist Dar un OM nu poate exista fara ele.

Si eu cred ca fiecare dintre noi trebuie sa fie, inainte de toate, OM.

Si cred ca dezvoltarea personala inseamna dezvoltarea Omului din noi.

Si mai cred ca un OM nu poate fi altfel decat ONORABIL.

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Lista articolelor din seria: Cunoaste-te!

1. Cat de important este sa te cunosti pe tine, cel adevarat? Partea I
2. Cat de important este sa te cunosti pe tine, cel adevarat? Partea a II-a

Am vorbit in articolul trecut despre importanta cunoasterii personale si despre faptul ca valorile nu sunt bune sau rele, pozitive sau negative, ele definesc cine este fiecare in parte, asa cum este.

Ce te bucura, ce te pasioneaza, ce este important pentru tine, acesta este cine esti tu.

Valorile se afla in mare parte la nivelul subconstient si daca nu le cunosti le vei afla imediat cand una din ele este dezonorata sau neimplinita.

Aducerea valorilor la nivel constient faciliteaza alegerile in viata si luarea deciziilor.

I. Identificarea valorilor

Am sa prezinz cateva tehnici de descoperire a valorilor:

a. Sondarea interioara

Ce este important pentru tine in viata? Ce este important aici? (Intrebare aceasta se adreseaza de mai multe ori pana se clarifica ce este cu adevarat important).

Care lucruri, daca ar disparea sau nu ai putea sa le faci, ar face viata insuportabila? Ce apreciezi/valorizezi la aceste lucruri?

Cand ai luat cele mai importante decizii, care au fost fundamentele pe care te-ai bazat?

Unde investesti cel mai mult din timpul, banii si energia ta? Pentru ce?

Care sunt preocuparile tale? Care sunt cele mai adanci ingrijorari? Pentru ce?

De ce esti cel mai mandru? Ce te bucura cel mai mult in viata? Pentru ce?

b. Cine te inspira cel mai mult?

Gandeste-te la 3 persoane pe care le admiri in mod deosebit, care sunt in viata sau nu mai sunt. De exemplu, Maica Tereza, Ghandi, Mihai Viteazu, etc. Important este sa gasesti acele persoane pe care cu adevarat le respecti si admiri.

Dupa ce le-ai identificat, care sunt calitatile pe care le admiri la aceste persoane? Pentru fiecare persoana scrieti o lista de 4-8 calitati.

De exemplu, pentru Maica Tereza: lider, spiritual, puternic, compasiune, generos, iertator, respectuos.

c. Alegerea valorilor dintr-o lista de valori:

Care dintre aceste cuvinte rezoneaza mai mult cu tine?

Care sunt cuvintele care te reprezinta cel mai mult?

II. Pasul urmator: Care este sensul cuvintelor alese?

Care sunt cuvintele pe care le-ai gasit?

Grupeaza cuvintele similare sau care se repeta. Care este cuvantul care le leaga? Care este sensul lor?

Exemplu:

Cuvantul valorizat: Iubire

Cuvintele valorizate: iubire, compasiune, blandete, acceptare, iertare

Definitia valorii: A iubi, a fi intelegator, a fi bland, a ierta, a accepta

Declaratia valorii: Apreciez si pretuiesc sa fiu intelegator, sa fiu bland, sa iert, sa accept si iubesc neconditionat.

III. Caracteristicile valorilor

Valorile sunt pasionale

Care sunt lucrurile in acest domeniu care iti plac cel mai mult?

Care este lucrul pe care l-ai sacrifica cel mai usor?

Valorile sunt unice

Atunci cand faci referire la valorile pe care le promoveaza alti oameni, nu sunt cele asumate de tine si, in consecinta, nu sunt ale tale.

Poti sa spui in cuvintele tale, ce reprezinta o valoare pentru tine, astfel incat acest lucru sa fie unic, personalizat, prin care oamenii sa te recunoasca pe tine?

Valorile traiesc in prezent

Spune-mi cum traiesti practic valoarea pe care ai identificat-o?

Cat de bine este reflectata aceasta declaratie de valoare in viata ta acum?

Este o valoare pe care o traiesti deja sau este una spre care aspiri si ai putea stabili un obiectiv pentru ea?

Verifica daca acestea sunt valori

O valoare este cine „esti tu”, nu ceea ce ai dori sa fii. O valoare este interna, ceva care te reprezinta. Daca identifici cuvantul „respect” si acesta inseamna sa fii respectos, este o valoare. Daca este legata de alti oameni in relatie cu tine, nu mai este o valoare, este o dorinta.

IV. Compararea si ierarhizarea valorilor

Dupa ce valorile au fost alese, urmeaza compararea acestora.

Pentru aceasta se va adresa intrebarea: valoarea nr. 1 este mai importanta decat 2, apoi decat 3, 4, 5, 6, 7, 8? Se incercuieste valoarea care este cea mai importanta.

La fel se procedeaza pentru fiecare valoare in parte, comparand-o cu cele de mai jos.

Ordinea ierarhica a valorilor determina forta cu care aceasta actioneaza. Cea mai importanta valoare este cea care are cea mai mare putere in realizarea obiectivelor.

Daca o valoare este in conflict cu alta, atunci este posibil un rezultat mixt.

Observatie: Valorile se pot schimba de la o perioada la alta.

In incheiere

Exercitiul de aflare a valorilor este foarte important. Nu te grabi. Acorda timp pentru descoperirea lor.

Odata fiind in contact cu valorile tale, cu atat mai structurat si mai clar esti, iar raspunsul la intrebari vine promt pentru ca stii deja cine esti.

Vei descoperi mai multa energie si vei fi intr-o pozitie mult mai puternica in cariera si in viata ta. Vei putea sa iti amintesti cine esti tu de cate ori intervine o preocupare in viata ta, sa te conectezi cu tine, astfel incat sa fii aliniat, in pace si armonie cu tine.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Articole asemanatoare

• Viseaza…….apoi da-te jos din pat ! (7)
• Plictiseala (0)
• Multumesc. Naikan. (2)
• De ce viata ta nu s-a schimbat in bine? (0)
• Dansand cu lupii (3)

Legenda pasarii Phoenix, visul perpetuu de renastere,  speranta ce nu moare nicicand dar, mai ales, puterea de a o lua de la inceput… Renasterea din propria cenusa nu mai e o simpla legenda.

Intamplarile din aceste zile m-au facut sa ma gandesc din nou la Japonia ca la o Pasare Phoenix moderna. Pentru ca nu cred ca exista in lume un popor cu o mai mare forta de renastere, mai multa resemnare in fata destinului si mai multa determinare in ceea ce priveste continuitatea.

Ai zice ca e o contradictie in termeni. Cum sa fii resemnat si luptator in acelasi timp? Uite ca japonezii pot. E rezultatul unor milenii de evolutie intr-un mediu ostil, care i-a facut sa-si utilizeze la maximum creativitatea, inteligenta si munca (da… MUNCA!) pentru supravietuirea colectiva.  Da, colectiva! Nu individuala! Oare acesta sa fie secretul?

In acest zile (la noi de… weekend) japonezii din zonele neafectate major au mers, in mod normal, la serviciu.

De luni dimineata copiii vor merge, in mod normal, la scoala.

Bursa japoneza va fi deschisa, normal, maine.

Yenul japonez, dupa o scadere in momentele imediat urmatoare dezastrului, a inchis ziua de vineri in crestere fata de dolar.

Bondurile japoneze au crescut vineri pe fondul previziunilor de crestere a nevoilor de finantare a reconstructiei tarii.

Dezastrul nu a ajuns inca la final dar asta nu pare sa impiedice pe nimeni sa-si vada de treaba!

Nu-mi pot stapani admiratia fata de acest popor.

Unde a fost? Unde este? Unde va fi?

Raspunsul in veti gasi, poate, fotografiile de mai jos:

Hiroshima 1945

Hiroshima 2010

Restul e… fara cuvinte.

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.