Sunt unele dorinte pentru care este necesar sa investesti mai multa energie, rabdare, perseverenta, consecventa. Uneoeri cand simti ca parca in sfarsit ai priceput cum merg lucrurile si ai gasit reteta care face sa se miste lucrurile iti fuge pamantul de sub picioare si te trezesti ca de fapt nu stii nimic, nu ai nici o certitudine ca lucrurile merg in directia pe care ti-o doresti, ca vorbele pe care le-ai spus nu au rezultatul scontat si atunci un mecanism interior incepe procesul de autoblamare care in fundal iti spune ca ai gresit ceva. Ai gresit ce ai spus, cum ai actionat, ce ai cerut si se manifesta nu doar cu o persoana sau cu un domeniu din viata ci cu mai multe, pentru ca mecanismul nu face diferente, el a creat deja o stare interioara de nemultumire, indoiala, neincredere, o stare de abandon si neputinta.
Cu siguranta, daca am fi primit ceea ce ne doream in momentul respectiv si asteptarile ne-ar fi fost implinite, reactia mentala ar fi fost una ca am reusit, invins, dorinta s-a implinit, am fi avut satisfactie si multumire.
Atunci cand vad ca starea mentala si emotionala este devorata de incertitudini simt nevoia sa imi indrept atentia spre acele lucruri care deja stiu deja cum functioneaza si ce rezultate imi aduc daca fac lucrurile in felul pe care am invatat sa fac.
Ma duc spre domeniile unde lucrurile stiu ca sunt pe fagasul pe care il pot controla, imi iau stabilitatea din lucrurile simple pe care le vad concret, care sunt reale, palpabile.
Ma ancorez in realitate, imi pun picioarele pe pamant si incep sa imi disciplinez gandurile si emotiile.
Imi iau certitudinea si siguranta din relatiile constante cu oamenii cu care am un cadru relational validat, unde ne simtim in siguranta unii cu altii, indiferent de reactiile, starile si problemele fiecaruia dintre noi.
Realizez ca intre mine si tine este in regula, ca nu am ce sa schimb nici la mine, nici la tine, ca imi place exact asa cum suntem fiecare si singurul lucru „imperfect” intre mine si tine este ea. Ea, „Relatia”, acea entitate care se interpune emotional intre fiinta mea si fiinta ta, care „trebuie” sa arate intr-un fel anume si cand nu arata cum a conceput-o mentalul ma debusoleaza.
Realizez ca nu ma mai deranjeaza nici o stare emotionala, nu mai imi propun sa te scot din tristete, furie, manie, probleme ci este suficient sa te ascult, sa iti validez starile emotionale, pentru ca si tu, ca si mine esti la fel de puternic si la fel de intelept sa iti gasesti calea pe care o cauti.
Saptamana din urma am fost in postura de a primi si oferi “feedback”. In cadrul unui curs si in intalniri obisnuite.
In exercitiul de grup, provocarea a fost sa spun calitati care imi plac si aspecte pe care mi-ar placea sa si le imbunatateasca celalalt. “In masura in care spusele mele se potrivesc realitatii tale” a fost adaugirea mea la cerinta initiala.
De la bun inceput mi-am zis ca n-are rost sa-mi prepar in gand ce aveam de spus, intai ca ma cazneam sa tin minte si pierdeam ce se spunea pana sa-mi vina randul, si apoi, mi-am intarit increderea ca in fata omului respectiv, din conexiunea creata intre noi, avea sa “vina” ceva de oglindit legat indeosebi de acea persoana.
Am observat ca lucrurile de imbunatatit sau care “nu plac” la celalalt sunt subtil conectate cu paliere interioare, neclar neacceptate la noi insine si dorite a fi schimbate, imbunatatite si si mai iluzoriu poate, inlaturate. Sau legate de emitent printr-un confort de orice fel pe care l-ar putea aduce indicata schimbare.
De asemenea, aceleasi aspecte au si mai mare cautare. Poate pentru ca ne dorim sa fim infatisati cat mai autentic, nu indulcit si neadevarat, cum ne-am putea noi teme. Si poate, cine stie, ca astfel suntem scutiti, cu cea mai pozitiva si asezata intentie, sa scrutam in noi si sa acceptam ce gasim, prin ragazul pe care ne-o da intermedierea celuilalt si posibilitatea de a sorta printre ce vrem si ce nu vrem sa ajunga la noi. Poate ca asa suntem obisnuiti sa “crestem”, fie in raport cu instante binevoitoare dar externe, fie contra lor.
Cu siguranta, o oglindire, data si primita cu constienta existentei modurilor diferite de a privi si interpreta lucrurile, e o realmenta trambulina pentru autoevaluare si autodezvoltare.
La cele “placute” legatura pare mai fireasca si mai evidenta, potentialitati din noi ilustrate de manifestari ale celorlalti, pe care le admiram, ni le dorim insusite si modelate. In plus, se petrece intarirea increderii in sine a primitorului, ca o componenta de nadejde in bagajul fiecaruia.
Cu “primitul”, la fel.
In cazul meu, in contextul numit, a fost cu deschidere si curiozitate. Cu intentia sa nu le iau personal pe cele prea directe, simtind ca pot fi rezultatul unui manunchi de motivatii ale persoanei respective, impletite, accept, cu ceea ce transmit eu.
E ceva nefiresc legat de aceste mecanisme, s-ar putea isca o intrebare.
Dimpotriva.
Un folos al participarii intr-un grup, comunitate sau al intretinerii relatiilor de orice fel este de a imi scoate in prim-planul atentiei mele cat mai multe fatete si niveluri din mine, in scopul autocunoasterii, impacarii cu cat mai multe din ele, gasirii rostului acestora, folosirii lor eficiente pentru bucuria si implinirea mea si in serviciul celorlalti.
De altfel, fiecare din noi, prin experimentarea directa a contextelor, profesional, personal, de sanatate, relational, ajunge sa stie ce are nevoie si cum e adecvat sa gandeasca, sa se exprime si sa actioneze.
Si atunci, cum pot eu sa-mi aduc contributia si sa facilitez accesul celuilalt catre sine, intr-un mod neinvaziv si cat mai legat de cum e acesta de fapt?
Nu ca sfaturile, ideile, parerile, cunostintele, experientele noastre n-ar aduce bogate adaosuri pentru cei din jur. Mai ales cu intentia, necontestat de buna-credinta, de a veni ca sprijin, de a impartasi, de a arata si imprima un parcurs, o idee, un mod de viata, evident functionale (pentru daruitor) sau la care acesta insusi aspira.
Din ceea ce-am trait si experimentat, in cazul si in jurul meu, valoarea apare odata cu prezenta disponibila, ochii curiosi si urechile fara filtre presetate (pe cat posibil) si cu intentia de a percepe si primi persoana asa cum este si are loc in felul acesta sa se arate, cu cele bune, rele, dorite sau cele pe care si le doreste rearanjate. Acest spatiu, camp, mod oxigenat de privi si asculta, cum vrem sa ni-l numim fiecare, permite descoperirea de sine si evolutia.
Cu amendamentul ca rispirea iluziilor, zguduirea convingerilor bine inradacinate, un soi de singuratate necesara si prolifica, sunt ingrediente tovarase care insotesc constientizarea.
Simplu inspre derizoriu?!
Simplu inspre firesc si ecologic de ambele parti.
Iar rezultatul?
Efectele pot fi adevarate miracole in exprimarea propriei “voci interioare” si asumarea existentei, in oricare din stadiile ei.
Un drumet obosit de atata mers, vede un copac maret pe marginea drumului: “ce loc potrivit sa ma odihnesc nitel”. Cand se trezeste, isi zice: “hm, ce bine am dormit ,acum parca as manca ceva”. Si brusc, in fata ochilor ii apare o masa imbelsugata. Se minuneaza si mananca. Apoi inevitabil, gandeste: “a fost buna mancarea, dar acum mi-e sete, as bea ceva”. Si pe loc apare si o carafa cu apa. Din ce in ce mai mirat si insetat, bea. Iar gandurile continua: “oare visez? Te pomenesti ca asta e un cosmar. Daca e asa, inseamna ca vin si fantome si alte creaturi infricosatoare”. Si dintr-o data, apar niste fantome care se misca amenintator catre el. Omul se sperie: “uite cum se apropie, acum o sa ma omoare”. Si fantomele intr-adevar il omoara.
Pentru mine povestioara e o ilustrare serioasa a consecintelor gandurilor asupra modului in care imi creez viata. Tema actuala, de altfel. Dar dincolo de concepte si discursuri de sine convingatoare, ale mele si in jurul meu, observ plenar punerea in scena, in material, a ceea ce permit sa gandesc. Si observ, in timpul si dupa (cand inainte?) cat de tentant e sa si dau curs, odata pe panta imbietoare a urzelii ganditoare.
Ma intrebam, manata de evenimentele ultimelor zile, daca odata pe drumul
constientizarii, legatura poate mai subtila altfel, devine mai evidenta si mai
rapida.
Un om autentic care ma inspira si pe care sunt recunoscatoare sa-l citesc aproape in fiecare zi, spunea pe un ton de usuratate: “nu poti scapa de consecintele a ceea ce gandesti, spui si faci. Mai devreme sau mai tarziu, efectele revin, ca un bumerang.”
Ecoul poate fi diferit in fiecare. In mine e si imbarbatator si grav. Asumare sau plangere si victimizare? Spatiu, expansiune sau limitare?
La alegere.
La multi ani, cu intentii si alegeri “innoite” si potrivite noua.
In ultima vreme am vorbit de mai multe ori despre libera inititativa si modul in care ii putem incuraja pe tineri sa se lanseze intr-o intreprindere pe cont propriu.
M-au bucurat foarte mult aceste invitatii (multumesc Simona) pentru ca am avut prilejul sa discut despre un subiect prea putin tratat in mass media.
Se vorbeste foarte mult despre somajul in randurile tinerilor, despre greutatea cu care absolventii isi gasesc locuri de munca si despre corelatia redusa (sau chiar inexistenta) intre programa de invatamant din scoala si cerintele pietei muncii. Se vorbeste mult mai putin despre alternativa pe care o reprezinta libera initiativa, micile afaceri private ce reprezinta baza economica a altor state.
De la cine sa invete copiii nostri despre curajul de a te arunca in valurile vietii fara coarda de protectie? Cine sa-i incurajeze sa faca pasul spre libertatea nu doar de a visa ci de a-si trai visul? Suntem noi, adultii, un exemplu bun de urmat de catre tinerii de azi si de maine?
Am permis, prin nepasarea noastra, distrugerea sistematica a clasei mijlocii abia infiripate. Am fost indiferenti cand cei care incercau sa se ridice cu propriile aripi au fost doborati prin taxe aberante. Am neglijat cel mai important aspect: ceea ce lor li se intampla ne afecteaza, incetul cu incetul, pe noi toti.
Clasa mijlocie este cea care ar trebui sa creeze mai mult de jumatate din PIB. Cea care, corect taxata, ar trebui sa contribuie substantial la veniturile bugetare. Cea care ar trebui, prin forta ei, sa sustina buna parte din societate. Cu o singura conditie: sa existe!
Ce facem noi pentru ca aceasta clasa sa existe?
Cum ne sustinem copiii sa se ridice la acest nivel, iesind din limitarea autosuficienta a saraciei la care te condamna o simpla slujba de bugetar?
Le permitem copiilor nostri sa viseze?
Le trezim dorinta de a realiza mai mult decat o diploma pe perete si un job de la 9 la 5?
Ii incurajam sa-si asume riscuri si sa preia responsabilitati?
Ii sprijinim sa-si dezvolte talentele?
Ii indrumam spre o alegere constienta si responsabila, dar libera si curajoasa?
Pentru ca ei, tinerii, au curaj.
Au idei si sunt optimisti.
I-am vazut trecand, in cinci minute, de la surpriza intrebarii la entuziasmul descoperirii.
Pentru ca, DA, cineva le-a spus ca e in regula, ca pot sa viseze, ca au toate motivele pentru a incerca.
Pentru ca, DA, la ei acasa, la tara, sunt locuri frumoase, locuri ce merita a fi vizitate.
Si pentru ca, DA, ei invata in scoala despre agroturism.
Si, DA, e alegerea lor daca vor sa munceasca pentru ei sau pentru altii.
Si, DA, agroturismul este una din sansele Romaniei.
Ata de mult DA-uri?
Atunci de ce sa nu incerce?
Vom reusi noi, adultii cu drept de a decide, sa construim pentru copiii nostri o economie care sa incurajeze libera initiativa, o societate care sa nu ostracizeze indrazneala si sa nu marginalizeze creativitatea?
Suntem noi constienti ca viitorul lor se afla in mainile noastre? Daca nu suntem inca ar trebui, cat mai curand, sa devenim.
Gandindu-ma la un subiect pentru mica scriere de fata, imi vine in minte o povestioara cu talc:
Un cuplu de oameni in varsta locuia intr-o cladire. Intr-o zi femeia, care era foarte atenta la ce se intampla in viata colocatarilor, se uita pe fereastra si devine scandalizata: “Ia te uita, avem o vecina noua, dar din start nu-mi place, pentru ca si-a pus hainele la uscat si sunt murdare, e o rusine pentru tot blocul. Vino si tu sa vezi”, il cheama pe sot, care vine si confirma.
A doua zi, primul lucru pe care-l face e sa mearga la fereastra si sa verifice starea lucrurilor. “Incredibil, rufele sunt si mai murdare”. Il cheama si pe sot care-i spune ca da, vede si el acelasi lucru, apoi o suna pe sora ei si-i povesteste indignata ce se intampla.
Urmatoarea zi, alearga la fereastra si constata ca rufele se gasesc intr-o situatie jalnica. Sotul vede si el. Apoi ea isi suna o prietena din bloc: “Ai vazut draga ca vecina cea noua ne sfideaza pe toti prin comportamentul ei?”.
A patra zi, se duce din nou la fereastra si ramane perplexa. Rufele sunt luna, stralucesc de curatenie. Il cheama si pe sot, sa verifice daca ceea ce vede e aievea. Ea in continuare mirata: “Ceva s-a intamplat, i-a spus cineva. Cine i-o fi spus?”. El ii raspunde: “Nu stiu cine si ce i-a spus, dar eu am spalat ferestrele”.
foto by tuareg
Da, asa cum il vad eu, poate fi exercitiu simplu de reponsabilizare si igiena interioara: “sa-mi curat ferestrele”.
Ce beneficiu imi poate aduce?
Cand ma uit la ceea ce se petrece in interiorul meu ca punct de pornire pentru conjuncturile in care ma gasesc, imi acord control asupra a ceea ce gandesc si actionez, asupra vietii mele.
Ma pastrez calma si in armonie cu cei din jur, cu circumstantele exterioare.
Un invatat spunea: esti ceea ce vezi.
Eu completez acum: esti ceea ce alegi sa vezi.
Oameni, contexte, ganduri, actiuni favorabile, care sa ma sprijine, sa-mi intareasca convingerea in mine si in ceea ce pot crea si oferi prin mine celorlati.
Sau limitari, neajunsuri, ghinioane, care sa-mi justifice inactiunea si lipsa de incredere in energia si puterea mea.
Asadar “diferenta care face diferenta” vine din directia in care imi orientez atentia, fiind constienta de rolul esential pe care convingerile, gandurile mele il au in crearea vietii asa cum o traiesc in fiecare moment.
Si cu intentia sa folosesc ceea ce se intampla cu mine si in jurul meu, in diferitele ipostaze de viata, ca oglinzi si prilejuri pentru a ma uita in interior, de a intelege mesajul pentru mine, pentru dezvoltarea si trezirea mea.
Din practica mea de coaching cu clientii am analizat care au fost lucrurile care i-au indemnat sa lucreze cu un coach si cand a aparut aceasta dorinta in viata lor.
Cand tot ce ai facut pana acum de o perioada de timp (luni sau ani de zile) te-au adus intr-un punct al vietii in care realizezi viitorul va ramane la fel ca prezentul neschimband nimic in comportamentul, gandirea si obiceiurile de zi cu zi. Ca nu poate fi posibil ceva diferit daca nu starnesti orevolutie in viata ta.
Cand esti nemultumit de unul sau mai multe din domeniile din viata ta (sanatate, familie, cariera, etc) si stii ca poti sa realizezi mai multe, sa ai sau sa obtii, dar nu stii ce te impiedica si cum sa ajungi acolo unde iti doresti.
Cand doresti sa preiei controlul asupra vietii tale si sa imbunatatesti calitatea vietii directionand si redirectionand energia si concentrarea ta.
Cand constati ca anumite lucruri din viata iti consuma inutil din energia pe care o ai si iti doresti claritate, usurinta pentru tine si pentru relatiile pe care le ai.
Cand esti dispus sa aloci timp si resurse financiare acestui proces.
Cand iti doresti sa cresti prin constientizare, intelegere personala si sprijin.
In acest proces ai posibilitatea de a te cunoaste prin intrebari la care nu te-ai gandit pana atunci, vei vedea alte perspective, vei afla lucruri despre tine care te vor sprijini sa stii cine esti, de ce ai nevoie sau iti doresti de fapt si vei avea posibilitatea sa faci alte alegeri in viata ta.
Daca sunt rezistent la schimbare?
Chiar si cei care au o anumita rezistenta la schimbare, odata ce si-o doresc, vor face cate un pas inainte spre o noua atitudine si un nou comportament care sa le dea rezultatul pe care si-l doresc. Timpul necesar transformarilor dorite depinde de fiecare persoana in parte.
Daca sunt deja multumit de viata mea?
Poate nu simti nevoia ca ai nevoie de un coach, dar este folositor sa verifici acest lucru:
Te simti disconectat de tine si de oameni, care par sa nu te inteleaga?
Tolerezi lucruri care iti consuma energia?
Viata pare dificila?
Esti impacat?
Relatiile pe care le ai sunt implinite, frumoase?
Deseori am descoperit ca oamenii isi doresc ceva mai mult, profund si complet in viata lor. Au sentimentul ca ceva lipseste in viata lor. Te provoc sa te uiti la imaginea de ansamblu si sa vezi care este acel ceva care lipseste si ti-l doresti.
Pe 18-19 iunie 2011 am participat la intalnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. 20 de ani inseamna mai mult decat aveam atunci cand am absolvit clasa a XII-a a Liceului Economic si de Drept Administrativ din Suceava (L.E.D.A.) cum se numea pe atunci. Acum poarta denumirea de Colegiul Economic „Dimitrie Cantemir”.
A fost un prilej pentru mine de a rememora amintiri placute din liceu si de a revizui resentimentele pe care le-am avut alaturi de colegi si profesori in cei patru ani.
Mi-am dat seama ca anumite sensibilitati pe care le-am avut mi-au creat un disconfort in a ma simti in largul meu in acea perioada. Ma simteam o ciudata si neintegrata, eforturile mele de a ma simti bine cu colegii majoriatea esuand atunci. In facultate insa am recuperat tot ce nu avusesem in liceu: gasca faina, colegi dragi, multe momente de bucurie, prietenii care s-au pastrat ani de zile. Poate imi amintesc din liceu mai ales ce m-a marcat atunci. Din discutiile cu alti fosti colegi pe care i-am reintalnit am observat ca nu eram singura careia i se parea ca „cineva are ceva cu ei”, de la profesori, la colegi.
Cu toate astea, toate lucrurile pe care le-am trait atunci mi-au fost de folos in continuare si le-am vazut ca pe lectii de viata pe care mi-au trebuit 10-20 de ani sa le asimilez si sa completez toata experienta traita atunci. Toti dintre noi am invatat atunci multe lucruri, de la a fi impreuna intr-un colectiv sau echipa, la a spune iarta-ma sau multumesc, cum frumos a spus una din colegele mele.
Severitatea profesorilor in materie de note, multele materii la care trebuia sa invatam zilnic si la care nu ne slabea nimeni aproape sa ne asculte, competitia care era intre noi, ne-au dat o formare de specialitate si de viata totodata care ne-a fost de folos mai departe in facultatile pe care le-am urmat toti din clasa, in carierele pe care ni le-am ales si in familiile noastre. Nu a fost usor atunci, dar acum realizez ca profesorii pe care i-am avut faceau multa carte cu noi si isi faceau meseria la maxim pentru ca vedeau si potentialul nostru. Toti am ajuns sa lucram in diverse domenii interesante de activitate, majoritatea manageri sau antreprenori in Romania sau in strainatate. Cand un profesor in facultate (am terminat Management) ne-a spus ca noi suntem viitori manageri mi se parea ca viseaza, dar ma uit acum la colegii mei, din liceu sau facultate ca mare dreptate a avut.
Profesorii din liceu au venit cu drag la intalnire si abia asteptau sa ne revada pentru ca se pare ca si noi, la randul nostru le-am facut o impresie puternica prin curiozitatea pe care o aveam, responsabilitatea si bunul simt de care am dat dovada. Au fost cuvintele lor.
Asperitatile care au fost in relatiile cu colegii sau profesorii de atunci s-au stins cu desavarsire. A ramas doar bucuria revederii si de a fi impreuna pentru cateva ore cu oameni deosebiti, oameni frumosi, oameni calzi, OAMENI.
Pentru toti cei cu care am fost impreuna acum 20 de ani si ne-am revazut sau nu acum, toata stima, admiratia si iubirea mea.
De cand n-ati mai auzit cuvantul onorabil spus cu referire la o persoana sau un gest?
Eu nu l-am mai auzit de foarta multa vreme. Sincer, nici nu-mi mai amintesc de cand ….
Vorbim si scriem despre dezvoltare personala dar ce intelegem exact prin asta?
Ce intelege tanarul ce se pregateste sa-si construiasca o cariera? Ce intelege copilul pe care incercam sa-l educam in spiritul competitivitatii absolute?
Ma intreb din ce in ce mai des ce valoare mai are onoarea in societatea noastra, construita in mare masura pe non-valori. Cate persoane onorabile se afla printre modelele de reusita ale prezentului? Dar ale viitorului?
Este onoarea o valoare pierduta pentru noi si desueta pentru copiii nostri? Este sentimentul onoarei o slabiciune? Este aspiratia spre integritate morala o piedica in calea reusitei?
Daca vorbim despre reusita sociala indraznesc sa raspund cu DA!
Dar reusita personala?
Eh, aici e alta poveste! Cred ca de multe ori reusita personala nu are prea mare legatura cu cea sociala. Unul dintre motive fiind chiar cel de mai sus.
Nu cred ca o persoana ce-si calca in picioare valorile pentru a parveni va fi scutita de conflicte interioare si-si va savura fericita succesul. Oricat de inalta ar fi pozitia sa nu cred ca stima de sine se va ridica la acelasi nivel.
Am observat ca se confunda de multe ori dezvoltarea personala cu dezvoltarea profesionala. Este ca si cum ai pune semnul egal intre OM si profesionist.
Poate ca in vartejul suprecompetitiv de astazi valorile morale nu mai inseamna prea mult pentru un profesionist Dar un OM nu poate exista fara ele.
Si eu cred ca fiecare dintre noi trebuie sa fie, inainte de toate, OM.
Si cred ca dezvoltarea personala inseamna dezvoltarea Omului din noi.
Si mai cred ca un OM nu poate fi altfel decat ONORABIL.
Cat de important este sa te cunosti pe tine, cel adevarat? Partea a II-a
Am vorbit in articolul trecut despre importanta cunoasterii personale si despre faptul ca valorile nu sunt bune sau rele, pozitive sau negative, ele definesc cine este fiecare in parte, asa cum este.
Ce te bucura, ce te pasioneaza, ce este important pentru tine, acesta este cine esti tu.
Valorile se afla in mare parte la nivelul subconstient si daca nu le cunosti le vei afla imediat cand una din ele este dezonorata sau neimplinita.
Aducerea valorilor la nivel constient faciliteaza alegerile in viata si luarea deciziilor.
I. Identificarea valorilor
Am sa prezinz cateva tehnici de descoperire a valorilor:
a. Sondarea interioara
Ce este important pentru tine in viata? Ce este important aici? (Intrebare aceasta se adreseaza de mai multe ori pana se clarifica ce este cu adevarat important).
Care lucruri, daca ar disparea sau nu ai putea sa le faci, ar face viata insuportabila? Ce apreciezi/valorizezi la aceste lucruri?
Cand ai luat cele mai importante decizii, care au fost fundamentele pe care te-ai bazat?
Unde investesti cel mai mult din timpul, banii si energia ta? Pentru ce?
Care sunt preocuparile tale? Care sunt cele mai adanci ingrijorari? Pentru ce?
De ce esti cel mai mandru? Ce te bucura cel mai mult in viata? Pentru ce?
b. Cine te inspira cel mai mult?
Gandeste-te la 3 persoane pe care le admiri in mod deosebit, care sunt in viata sau nu mai sunt. De exemplu, Maica Tereza, Ghandi, Mihai Viteazu, etc. Important este sa gasesti acele persoane pe care cu adevarat le respecti si admiri.
Dupa ce le-ai identificat, care sunt calitatile pe care le admiri la aceste persoane? Pentru fiecare persoana scrieti o lista de 4-8 calitati.
De exemplu, pentru Maica Tereza: lider, spiritual, puternic, compasiune, generos, iertator, respectuos.
Definitia valorii: A iubi, a fi intelegator, a fi bland, a ierta, a accepta
Declaratia valorii: Apreciez si pretuiesc sa fiu intelegator, sa fiu bland, sa iert, sa accept si iubesc neconditionat.
III. Caracteristicile valorilor
Valorile sunt pasionale
Care sunt lucrurile in acest domeniu care iti plac cel mai mult?
Care este lucrul pe care l-ai sacrifica cel mai usor?
Valorile sunt unice
Atunci cand faci referire la valorile pe care le promoveaza alti oameni, nu sunt cele asumate de tine si, in consecinta, nu sunt ale tale.
Poti sa spui in cuvintele tale, ce reprezinta o valoare pentru tine, astfel incat acest lucru sa fie unic, personalizat, prin care oamenii sa te recunoasca pe tine?
Valorile traiesc in prezent
Spune-mi cum traiesti practic valoarea pe care ai identificat-o?
Cat de bine este reflectata aceasta declaratie de valoare in viata ta acum?
Este o valoare pe care o traiesti deja sau este una spre care aspiri si ai putea stabili un obiectiv pentru ea?
Verifica daca acestea sunt valori
O valoare este cine „esti tu”, nu ceea ce ai dori sa fii. O valoare este interna, ceva care te reprezinta. Daca identifici cuvantul „respect” si acesta inseamna sa fii respectos, este o valoare. Daca este legata de alti oameni in relatie cu tine, nu mai este o valoare, este o dorinta.
IV. Compararea si ierarhizarea valorilor
Dupa ce valorile au fost alese, urmeaza compararea acestora.
Pentru aceasta se va adresa intrebarea: valoarea nr. 1 este mai importanta decat 2, apoi decat 3, 4, 5, 6, 7, 8? Se incercuieste valoarea care este cea mai importanta.
La fel se procedeaza pentru fiecare valoare in parte, comparand-o cu cele de mai jos.
Ordinea ierarhica a valorilor determina forta cu care aceasta actioneaza. Cea mai importanta valoare este cea care are cea mai mare putere in realizarea obiectivelor.
Daca o valoare este in conflict cu alta, atunci este posibil un rezultat mixt.
Observatie: Valorile se pot schimba de la o perioada la alta.
In incheiere
Exercitiul de aflare a valorilor este foarte important. Nu te grabi. Acorda timp pentru descoperirea lor.
Odata fiind in contact cu valorile tale, cu atat mai structurat si mai clar esti, iar raspunsul la intrebari vine promt pentru ca stii deja cine esti.
Vei descoperi mai multa energie si vei fi intr-o pozitie mult mai puternica in cariera si in viata ta. Vei putea sa iti amintesti cine esti tu de cate ori intervine o preocupare in viata ta, sa te conectezi cu tine, astfel incat sa fii aliniat, in pace si armonie cu tine.
Legenda pasarii Phoenix, visul perpetuu de renastere, speranta ce nu moare nicicand dar, mai ales, puterea de a o lua de la inceput… Renasterea din propria cenusa nu mai e o simpla legenda.
Intamplarile din aceste zile m-au facut sa ma gandesc din nou la Japonia ca la o Pasare Phoenix moderna. Pentru ca nu cred ca exista in lume un popor cu o mai mare forta de renastere, mai multa resemnare in fata destinului si mai multa determinare in ceea ce priveste continuitatea.
Ai zice ca e o contradictie in termeni. Cum sa fii resemnat si luptator in acelasi timp? Uite ca japonezii pot. E rezultatul unor milenii de evolutie intr-un mediu ostil, care i-a facut sa-si utilizeze la maximum creativitatea, inteligenta si munca (da… MUNCA!) pentru supravietuirea colectiva. Da, colectiva! Nu individuala! Oare acesta sa fie secretul?
In acest zile (la noi de… weekend) japonezii din zonele neafectate major au mers, in mod normal, la serviciu.
De luni dimineata copiii vor merge, in mod normal, la scoala.
Bursa japoneza va fi deschisa, normal, maine.
Yenul japonez, dupa o scadere in momentele imediat urmatoare dezastrului, a inchis ziua de vineri in crestere fata de dolar.
Bondurile japoneze au crescut vineri pe fondul previziunilor de crestere a nevoilor de finantare a reconstructiei tarii.
Dezastrul nu a ajuns inca la final dar asta nu pare sa impiedice pe nimeni sa-si vada de treaba!
Nu-mi pot stapani admiratia fata de acest popor.
Unde a fost? Unde este? Unde va fi?
Raspunsul in veti gasi, poate, fotografiile de mai jos:
Cand ma refer la vibratie ma refer la suma tuturor gandurilor, emotiilor si starilor pe care le ai la un moment dat despre un subiect anume. Poate fi despre starea ta financiara, poate fi despre sanatate sau despre relatiile pe care le ai la un moment dat.
Dincolo de tot ceea ce stim ca avem de facut intr-un domeniu anume, dincolo de actiunile pe care le luam ca sa ne atingem obiectivele si visele, o contributie insemnata o are vibratia noastra.
De exemplu, cum crezi ca poti atrage bogatia, sanatatea sau relatia pe care ti-o doresti, atata vreme cat tu crezi ca aceste lucruri sunt departe de tine? Ele nu au loc, nu au spatiu unde sa intre, pentru ca vibratia ta este joasa, acolo predomina ingrijorarile, preocuparile, temerile, neputinta. In acest spatiu increderea in tine si in cine esti tu este scazuta, deschiderea pe care o ai catre infinitele posibilitati ale universulului este redusa.
Noi asteptam sa ne simtim mai bine dupa ce vom avea ceea ce ne dorim, banii, sanatatea, relatia, etc. Din pacate, lucrurile stau exact invers. Dupa ce ne vom simti mai bine, vor aparea si lucrurile materiale sau oamenii pe care ni-i dorim, pentru ca la nivelul de energie vibrationala pe care il avem la un moment dat corespunde o anumita realitate fizica. Ridicand energia vibrationala, dorintele incep sa se materializeaza si in planul fizic.
Din fericire, emotiile negative care apar sunt vitale, ele creaza spatiul de a ne extinde. Daca nu ne-am fi dorit ceva, nu ar fi aparut nici acele emotii negative, care sa ne faca sa ne extindem catre implinirea dorintei noastre.
In acest articol voi vorbi despre cresterea constienta a nivelului de vibratie. Voi alege pentru a exemplifica, cat mai clar si simplu, ce am constientizat ca era in viata mea pana la un moment dat intr-un anumit domeniu, ce imi doresc de fapt si cum ajung acolo.
Fiecare este invitat sa lucreze cu un domeniu din viata lui. Eu voi veni cu doua exemple personale din domeniul relatiilor si cel financiar, pentru a facilita intelegerea.
Ce am constientizat?
In relatii: Ca nu eram sigura ca e partenerul ideal pentru mine. Ca nu eram multumita de partenerul pe care il aveam pana acum. Ca daca nu imi vorbea despre ce imi doream eu sa aud in momentul respectiv, ma irita. Ca daca vorbea de munca lui, imi doream sa vorbeasca despre dragoste, ca daca vorbea despre iubire, erau chestii care ma faceau sa ma intreb, dar oare nu ma vrea doar pentru corpul meu? Ca daca nu gaseam ceea ce ma asteptam eram dezamagita si atunci starea mea o transferam inconstient si celuilat, chiar fara sa folosesc cuvintele: ca dezamageste si nu se ridica la inaltimea asteptarilor persoanei iubite. Si multe alte lucruri pe care le-am constatat pe parcurs.
Ce imi place, de fapt?
Imi place caldura, bucuria, libertatea, veselia pe care o simt intr-o relatie si in viata, indiferent cine este acea persoana. Imi place sa zbor, sa visez, sa implinesc ce imi doresc, imi place sa fiu fericita si sa vad fericiti oamenii in jurul meu.
Cum incep sa cresc vibratia?
Mihai Petra, in articolul sau, Cunoaste adevarul iar acesta te va…… infuria! explica de ce nu functioneaza afirmatiile pozitive atunci cand parte din noi nu le considera a fi adevarate.
De aceea primul pas este sa incepi sa construiesti cu ceea ce stii ca este deja adevarat pentru tine.
In relatii: Stiu ca este barbatul potrivit pentru mine. Stiu ca am deja dragoste, pasiune, iubire, ca ma face sa ma simt dorita, iubita, apreciata, admirata, in siguranta cu el, ca mereu vreau sa dau ce e mai bun din mine si sa cresc dragostea, iubirea, prietenia, increderea in noi insine si in relatia noastra.
In domeniul financiar: Stiu ca am avut intotdeauna resurse pentru ceea ce mi-am dorit cu adevarat.
Si, pe masura ce vibratia / credinta ta creste, poti sa adaugi din ce in ce mai multe lucruri la ceea ce stii si iti da puterea de a construi mai departe: casa, profesia, viata pe care o visezi.
Cum imi dau seama ca nu sunt pe vibratia care imi aduce ce imi doresc in viata?
Ei, si fiindca exista un decalaj intre ceea ce iti doresti cu adevarat si ce a fost semanat pana acum, vor fi momente cand este posibil sa apara acei bondari care bazaie si care iti vor mai aduce aminte, din cand in cand, ca ai temeri si ingrijorari. Si te gandesti, ce mi se intampla acum este adevarat sau doar e o ingrijorare?
Cum pot sa ma ridic?
Constientizand gandurile negative, care nu fac parte din ceea ce iti doresti cu adevarat, acceptandu-le, eliberandu-le si mergand mai departe. Rapid.
Daca ai semanat lalele negre pentru ce sa te plangi ca nu au iesit lalele roz?
Cum mentin vibratia?
Zilnic, concentrarea ta este necesar sa fie pe vibratia pozitiva.
Poti alege un gand care te inspira in acel moment si focusul sa fie pe acesta, pana cand vine alt gand si apoi alt gand, care construiesc casa visurilor tale.
In domeniul financiar:
- Ziua 1: Poate nu este asa de greu sa am 1000 de euro pe luna!
- Ziua 2: Poate nu este asa de greu sa am 1000 de euro pe luna!
- Ziua 3: Este foarte posibil sa am in curand 1000 de euro/luna din ceea ce imi place sa fac si mi-e drag si nu numai.
- Ziua 4: Este foarte posibil sa am 1000 de euro pe luna curand din ce imi place sa fac sau din orice alta sursa!
- Ziua 5: Gandul meu astazi este: sunt inconjurata de bogatie, abundenta, dragoste, sustinere.
- Ziua 6: Exista intotdeauna mai mult decat imi imaginez eu ca pot cere, doar sa raman deschisa la ceea ce imi vine si sa primesc.
- Ziua 7: Sunt foarte aproape de tot ce imi doresc.
- Ziua 8: Banii abia aspteapta sa vina la mine.
- Ziua 9. Banii sunt o forma de manifestare a dragostei.
- Ziua 10. Dragostea este peste tot.
Toata aceste afirmatii sunt orientative si prezentate doar pentru a fi o sursa de inspiratie, este necesar ca fiecare sa isi gaseasca propriile ganduri. Timpul necesar cresterii vibratiei depinde de la persoana la persoana.
Daca iti place sa scrii lucrurile pe care ti le doresti, poti sa le recitesti. Atunci cand le-ai scris, ai facut-o din toata inima si acolo se afla semintele care aduc rodul, bucuria, entuziasmul din tine.
Este suficient sa stii ce iti place si ce iti doresti si, daca te concentrezi pe aceste lucruri, ajungi acolo unde ti-ai propus. Este drumul cel mai simplu.
Ce altceva te sprijina sa construiesti pas cu pas vibratia ta?
In fond, este vorba de a creste credinta ca poti sa ai tot ceea ce iti doresti cu adevarat. La ce altceva mai poti apela? La religia ta, la meditatii, la vreo fraza care te ajuta sa iti mentii credinta, la ingerii tai protectori, la vreun prieten care sa iti aduca aminte de visul tau, nu stiu, fiecare stie ce e mai bine pentru el.
Nu in ultimul rand, a te bucura zilnic de ceva, ORICARE ar fi acel lucru, contribuie esential la ridicarea vibratiei si starii tale de bine.
Cum iti dai seama ca progresezi?
Una dintre masurile cele mai simple de a vedea ca vibratia ta creste, este ca, pe masura ce constientizezi si dai deoparte lucrurile care te deranjeaza, te linistesti si apoi apar altele noi care te deranjeaza, ceea ce e de bine! Inseamna ca s-a facut loc sa atragi noi si noi lucruri pe care le poti constientiza si imblanzi si ca te apropii de locul pe care ti l-ai imaginat in inima ta. Ca devii din ce in ce mai sigur pe tine, ca ai din ce in ce mai multa incredere si ca, efectiv, vezi, simti, auzi, mirosi ca se intampla ceea ce ti-ai dorit, pe masura ce vibratia ta a crescut.
Care e frecventa pe care o alegi?
La un moment dat, vei constientiza ca va fi suficient sa faci un pas ca sa treci dintr-o vibratie in alta sau dintr-o stare in alta, de la mai putin bine cu tine, la liniste si pace si posibilitatea de a crea in continuare. Depide de tine cat stai in frecventa in care esti la un moment dat si de cat de repede te muti in spatiul in care tu infloresti, radiezi de caldura, bucurie si viata prinde aripi.
Acesta nu este un articol tipic celor precedente. El se vrea a fi o invitatie. Te invit sa indraznesti.
Indrazneste sa iti faci numele cunoscut si sa ne spui ce te framanta. Sunt convins ca exista cel putin un aspect al vietii tale care necesita schimbari. Indrazneste si spune aici care este acel aspect, indiferent care este el.
Indrazneste si propune subiecte despre care ai vrea sa citesti in articolele mele viitoare. Viata este extrem de complexa si as fi ridicol sa ma erijez in mare expert atotstiutor a tot ceea ce exista, insa imi asum angajamentul de a cerceta pentru tine, de a citi pentru tine, de a intreba oamenii potriviti pentru tine, iar apoi voi pune la dispozitia tuturor informatia. Indrazneste si participa.
Viata nu iti ofera ceea ce crezi tu ca ai nevoie, ci ceea ce meriti in functie de faptele si gandurile tale predominante. Iti doresti multe insa realizezi foarte putin? Te intrebi de ce? Nu te mai framanta de unul singur. Indrazneste si spune-ne si noua, iar apoi ne vom framanta impreuna. Este nevoie de multi oameni pentru ca o orchestra sa ne incante auzul si sufletul cu acorduri sublime. Orice lucru nou pleaca de la un dialog, fie interior fie cu altcineva. Nu mai incerca de unul singur, indrazneste.
Faci anumite greseli de judecata si astepti ca altcineva sa se auto-sesizeze si sa-ti sara in ajutor. Nu te mai amagi asteptand acest lucru. Oamenii nu au timp sa-ti observe greselile tale deoarece sunt coplesiti de ale lor. Desigur sunt unii care ti le evidentieaza bucurosi fara sa le ceri acest lucru, apoi merg mai departe mandri de isprava lor. Un adevarat prieten dupa ce iti arata unde ai gresit iti intinde si o mana de ajutor pentru a-ti depasi conditia. Indrazneste si spune ce greseli crezi ca faci insa nu stii cum sa le depasesti, iar noi iti vom intinde acea mana de ajutor.
Sunt multi care se plang ca lumea se misca mult prea repede, in timp ce altii, mai putini este drept, se plang de incetineala ei. Ceea ce se pierde din vedere este faptul ca lumea isi are mersul ei propriu si in nici un caz nu il va incetini pentru cei multi, insa s-ar putea sa se grabeasca putin pentru cei putini. Indrazneste si spune-ne care este problema ta de adaptabilitate vis-a-vis de schimbare. In coada oricarui clasament este inghesuiala mare, in timp ce in fruntea lui este loc suficient pentru visurile si ambitiile tale. Indrazneste si iesi din rand.
Creatorul a dat femeii frumusete iar pe barbat l-a daruit cu capacitatea de a o admira. Insa a uitat se pare se ne inzestreze, pe noi barbatii, si cu capacitatea de a o intelege. Te intrebi si tu de ce femeia isi da toaleta ca loc de intalnire, in timp cu tu ca barbat nu vei spune niciodata: „ Hei Vasile, ma duc la toaleta, vrei sa vii si tu cu mine?”. Sau esti obsedat si tu de ce i-au trebuit lui Moise 40 de ani pentru a traversa ratacind desertul, in timp ce o femeie l-ar fi traversat mult mai repede doar intreband? Fii barbat si indrazneste recunoscand care sunt necunoscutele tale privind sexul opus.
Unii oameni mananca pentru a trai, in timp ce altii traiesc pentru a manca. Daca ai grija de corpul tau fizic in primii 50 de ani de viata, el va avea grija de tine in urmatorii 50. Din pacate majoritatea oamenilor gandesc si actioneaza exact pe dos. In prima jumatate a vietii fac tot posibilul pentru a-si distruge organismul, pentru ca a doua jumatate a vietii sa si-o petreaca reparand. Nu deveni si tu responsabil cu propria stare de bine mult prea tarziu. Indrazneste si intreaba despre cum se mananca, respira, traieste….sanatos. Lumea este si asa destul de dificila chiar fiind si tu prezent, nu o face si mai grea prin plecarea ta prea grabnica.
Ma gandeam, nu de mult, ca nu stiu cum este iertarea. Nu o simt. Cuvintele care exprima iertarea, parca nu rezoneaza cu mine. Simt vibratia de recunostinta, simt iubirea (acea caldura care trece prin corp, acea bucurie) dar parca nu simt iertarea. Si, desi se spune „precum si noi iertam gresitilor nostri” mi se pare teoretic, nu posibil pentru o fiinta umana, cel putin nu pentru mine.
In continuarea articolelor trecute, despre tiparele relationale, azi voi merge mai departe.
Obiectivul este impacarea cu mine, cu trecutul meu.
Ce inseamna pentru tine sa fii impacat?
Sa fiu linisitita, sa fiu relaxata, sa ma simt bine, sa simt bucuria de a trai, atunci am posibilitatea sa creez.
Ce mai inseamna sa fii impacat?
Sa iert, dar parca imi lipseste aceasta putere.
Au fost persoane pe care le-ai iertat?
Da, prietenii, familia, colegii. Mi se pare normal ca si eu si altii sa mai gresim din cand in cand.
Si am mai simtit, totusi, iertarea atunci cand m-am conectat la mine si la sinele meu suprem si mi-am dat seama cat negativism i-am trimis de-a lungul vieti (vietilor poate) si i-am cerut iertare. Atunci am simtit cum lacrimile curata ce era blocat acolo.
Pe cine nu ai iertat?
Cred ca in general pe oamenii de la care am avut asteptari, cu care am stabilit lucruri in comun, care au facut promisiuni si care nu s-au realizat atunci cand ni le-am propus. Si, cred ca nu intamplator, au mai revenit in viata mea, pentru a le da o alta sansa de a-i ierta sau pentru a-mi aminti ce lucruri mai aveam eu de curatat in relatia cu ei.
Cine crezi ca are aceasta putere de a ierta?
Dumnezeu / Universul / o forta supranaturala, dar asta este mi se pare supraomenesc.
Daca Dumnezeu / Universul ti-ar da aceasta putere supraomeneasca de a ierta total si profund, care ar fi atitudinea ta vizavi de acele persoane care te-au dezamagit?
Hmm, nu stiu. Cred ca nu as mai vedea faptele persoanelor respective ca pe o greseala fata de mine, ci ca pe o alegere a lor in momentul respectiv, iar respectiva alegere a fost tot ce au putut ei sa faca la momentul respectiv si nu as mai lua-o personal. Ca suferinta pe care am trait-o la momentul respectiv era doar ca urmare a faptului ca luam faptele respective ca pe un afront la persoana mea, cand ceea ce se intampla de fapt avea de a face cu viata omului respectiv si cu modul lui de a gandi si a privi lucrurile. Da, erau lucruri pe care eu le atrageam si blocajele pe care eu le aveam de curatat.
Ar fi ceva diferit pentrut tine in modul acesta de a privi?
Da, pentru ca atunci atentia mea nu ar mai fi asupra persoanelor respective ci asupra mea. Si ca, imi dau seama ca as putea fi ranita decat doar daca ma las eu ranita si ma las victima vietii. Si ca e cazul sa renunt la sensibilitatea care permite sa ma las dezamagita. Sa fiu reponsabila de ce mi se intampla si constienta.
Au fost momente cand te-ai simtit impacata?
Da. Au fost destule si sunt din ce in ce mai multe, in care am simtit linistea si impacarea, dar apoi au iesit alte lucruri la suprafata cu care a trebuit sa curat (sa elimin blocajele). Am senzatia ca aceasta curatenie este la fel cu spalatul vaselor, mananci in ele, dupa, este necesar sa le speli. Si, cu cat le lasi mai mult cu atat ai mai mult de frecat la ele.
Ce inseamna pentru tine blocaj?
Sa observ ca un lucru mi se repeta, sau ca nu ma simtcompleta vizavi de o situatie din trecut. Complet insemnand ca ar mai fi trebuit sa fie ceva acolo, un raspuns, o explicatie un alt final.
Mai inseamna ca nu am suficient curaj sa fac ceva, pentru ca ma gandesc ca mi se poate intampla ceva neplacut.
Cum poti sa depasesti blocajele?
Sa fac acele lucruri de care mi-e teama, sa ma uit, sa analizez si sa vad ce pot sa fac data viitoare mai bine sau la care ganduri este necesar sa renunt, despre mine, despre altii, despre ce ar trebui sa iasa.
Ce crezi ca ar mai lipsi sa completezi aceste relatii?
Sa le pun un final in mintea mea. Oricare ar fi el, de preferinta cel care este, asa cum este.
Mai sunt si alte lucruri nefinalizate in viata?
Oho, da. In multe domenii, in care sunt in tranzitie. Picturile mele pe care le am pana acum sunt nefinalizate, examenele pe care le-am inceput, unele relatii care sunt in suspans ca nu se stie exact ce exista acolo, ce vrea fiecare de la fiecare, etc.
Cu ce incepi sa finalizezi?
Cu acest articol si cu curatenia in casa de saptamana aceasta, dupa care o sa vad lucrurile cum se aseaza de la sine.
Ce iti doresti acum?
Sa imi pastrez starea de bine si de creativitate, aceasta este ceea ce ma implineste.
Cum crezi ca ai putea pastra starea de bine?
Sa ma fac curatator de meserie! Glumesc. Dar, atunci cand apare ceva ce simt ca ma blocheaza, ma supara, ma deranjeaza, sa ma uit ce este acolo, in subconstientul meu si sa scot acel lucru din spatiul meu si ma conectez din nou la visele mele si la bucuria de a trai.
Ce iti mai da acest lucru?
Imi da libertate, pentru ca starea mea de bine, linistea si bucuria nu depind de altcineva decat de mine si de dorinta mea de a fi in armonie cu mine si de a-mi urma visele, toate cate sunt ele. Si mai imi da senzatia ca am timp si ca, toate se intampla, atunci cand este momentul sa se intample, pe masura ce actionez cu curaj, vad ce se intampla, ce apare, pe masura ce curat spatiul si blocajele.
Observ ca, totusi ai simtit vibratia de iertare, atunci cand te-ai adresat sinelui tau suprem, ca intelegi ca eliminarea blocajelor (impacarea cu trecutul) este un proces de constientizare care, in momentul de fata, nu stii cand se termina si asta o poti realiza doar actionand in directia viselor tale, ca ai putere si libertate atunci cand lucrezi cu tine si faci ce iti place. Si ca e cazul sa incepi sa finalizezi lucrurile pe care le-ai inceput.
Da, multumesc
Despre ce vrei sa vorbim data viitoare?
Despre cum cum sa scot din subconstientul meu faptul ca uneori ma simt folosita si cum sa renunt la chestia asta. Sa invat cand sa spun da, cand sa spun nu, sa ma ascult pe mine.
Viata este o insiruire de scantei, iar tot ceea ce ai de facut este sa faci tot ce iti sta in putinta ca la momentele respective fiecare scanteie sa devina o flacara care arde cu intensitate maxima.
Fiecare om de pe acest Pamant are propriile sale scantei. Si tu le ai din plin. Cine aprinde aceste scantei pentru noi va fi subiectul altei discutii, acum sa ne concentram doar asupra lor. Ele vin si trec aproape pe neobservate. De regula ele se intampla atunci cand esti pregatit sa le vezi. Tu esti pregatit sa le vezi? Nu are rost sa-mi raspunzi, haide mai bine sa vedem ce este in sufletul tau.
Fiecare este responsabil pentru propria stare a vremii, iar daca in sufletul tau ploua sau este vesnic innorat, cu siguranta acele scantei nu vor fi irosite prin preajma ta. Da…stiu ce imi vei spune, ca economia merge in jos, ca ai terminat sau vei termina scoala si nu ai unde sa te angajezi, ca guvernantii ne fura…insa toate acestea nu au nici o legatura cu tine. Tu esti mult deasupra lor. Trebuie doar sa simti asta in sufletul tau, iar toate acele circumstante exterioare nu te vor mai afecta decat intr-o masura neglijabila. Spun asta din proprie experienta. Atata timp cat ma invarteam in namolul gandurilor legate de bani, slujbe, datorii, rate..nu stiu cum se facea insa aproape intotdeauna banuielile mele sumbre se adevereau, in ceea ce ma privea.
Mi-a trebuit ceva timp pana am inteles. Invinuiam in zadar lumea exterioara pentru greutatile prin care treceam, toate au incetat doar in momentul in care am inteles ca eu eram parte integranta a problemelor. Eu le creeam sau le intretineam pe majoritatea din ele prin ceea ce gandeam. Atrageam doar ceea ce era deja in mine. Omul va fi mereu un ignorant atata vreme cat va vedea cauza raului doar in ceilalti. Dezastrul cel mai mare era ca in acele vremuri, nu vedeam scanteile din jurul meu.
Din cauza abundentei de stimuli si informatie prin care suntem bombardati sistematic, avem impresia ca ne dorim sa facem tot mai multe lucruri. Asta nu este intotdeauna rau, insa ziua are tot atatea ore, intocmai ca atunci cand nu vroiai sa faci atatea lucruri. Si atunci aproape involuntar alegi sa faci un compromis, adica sa faci doar cate putin din fiecare, totul in mare graba si cu gandul la ce vei face dupa. De aici nu mai este decat un mic pas pana la stress si insatisfactie din tot ceea ce faci.
De aceea te sfatuiesc sa alegi cu grija ceea ce vrei sa faci pe parcursul unei zile, si este mult mai bine sa faci mai putine lucruri, insa pe deplin constient de ele, decat sa faci multe, dar in graba si cu ochii pe ceas.
Am facut o mica pauza din scris pentru a ma uita pe geam. Astazi a plouat, insa acum norii s-au mai risipit, iar printr-o spartura, soarele imi trimite ultimele lui raze pe ziua de astazi. Este fantastic ca nu m-a uitat. Stiu ca pentru mine o face. Atent la scris, era sa pierd o scanteie……..
Multi sunt atat de inversunati in a intemeia afaceri, a face bani, a muncii pe branci, a da din coate, ignorand totul in jurul lor incepand cu familia, sanatatea, traditia…incat iti lasa impresia ca vor sa ajunga cei mai bogati din cimitir. Este trist, insa isi motiveaza „alergatura prin viata” spunand ca vor sa fie fericiti. In primul rand, atunci cand te intrebi daca esti fericit, cu siguranta nu esti. In al doilea rand, fericirea este o decizie pe care trebuie sa o iei constient si irevocabil. Ea este o stare a mintii, nimic mai mult. Nici o imprejurare exterioara nu ti-o poate lua decat prin co-participarea ta. Poti alege sa fii fericit si fara sa ai lucrurile pe care ti le doresti. Nu ele te fac cu adevarat fericit, ci ceea ce cultivi in sufletul tau vis-a-vis de acele lucruri. Si apoi….nu uita de scantei….
A-i acuza pe altii pentru propria nefericire este semnul unei nevoi de educatie. A ne acuza pe noi insine, este semn ca propria educatie a inceput. Cand nu ne mai acuzam nici pe noi nici pe cei din jur, este semn ca ne-am desavarsit educatia!
Lumea este mult mai simpla decat crezi. Dupa ce te vei „dezbraca” de toate minciunile pe care altii ti le-au introdus in minte de-a lungul educatiei tale primita fara sa o ceri, din partea scolii, a bisericii si a familiei, vei vedea si tu acest lucru. Orice obiectiv care te obliga sa muncesti zi dupa zi, an dupa an si din greu, astfel incat sa nu mai ai timp pentru tine si pentru cei pe care ii iubesti, nu este un obiectiv, ci este o pedeapsa. Insa mintit fiind, nu constientizezi asta. Daca si acum cand citesti asta vei trece nepasator mai departe…este in regula, insa cu siguranta iti vei aminti aceste cuvinte peste ceva timp, doar ca o vei face pe un pat de spital sau singur pe o banca in parc. Treptat scanteile te vor ocoli, iar odata cu ele intreaga viata.
Viata nu inseamna munca, stress, target-uri, ierarhii…etc. Societatea exista doar prin ele, iar prin sistemele de educatie pe care tot ea le finanteaza , te-au facut sa crezi ca doar pentru asta esti aici. Insa societatea nu exista, nu are suflet, este doar un nume. Esenta ei esti tu. Nu uita aceasta si nici scanteile nu te vor uita pe tine.
“Am bagat mana in cos si am luat o banana la intamplare, din unul din cele trei manunchiuri din cos. [...] John lua fructul si il tinu in dreptul ochilor, cu mana stanga. Intinse degetul aratator si pe cel mijlociu de la mana drepata, unindu-le pe celelalte doua cu degetul mare. Contractand usor, isi trecu mana intr-o miscare de taiere, la aproximativ opt cm distanta de banana; s-a auzit clar un clic, si jumatate de banana cazu pe podea.
De-acum depasisem de mult faza de uimire; toata trebaba mi s-a parut ca un fel de asa-stau-lucrurile. Mi-a dat cealalata jumatate de fruct. Era stralucitoare, ca si cum ar fi fost taiata de un cutit fierbinte care ar fi topit suprafata bananei intr-o masa sticloasa.
John arata inspre centul palmei sale. “Asta”, spuse el, “e ca o pusca”. Isi intinse din nou cele doua degete si arata spre varfurile lor. “Astea”, continua, “sunt ca un laser”.
(Kosta Danaos – “Magul din Java”)
Povestirea de mai sus nu e o scena din filmele tipice de arte martiale. Acelea in care vezi cum cei doi luptatori nu se ataca doar cu sabiile ci cu vartejuri de energie.. Spulberand stancile in jur si sapand santuri ori cratere cu ceea ce tasneste din palmele lor.
Povestirea este reala. Autorul cartii “Magul din Java” povesteste cum a reusit sa fie primit ca elev al unii dintre “nemuritori”, John Chang, care traieste in Java. Invatand si practicand Nei Kung, o forma inalta a unui antrenament care implica energia vitala, chi, Kosta Danaos (acesta este numele de autor) dezvaluie cateva din secretele vietii traite in libertate si in putere.
Desigur, cei care vor sa paseasca pe aceasta cale si sa aiba o viata sanatoasa din toate punctele de vedere pana la varste inaintate, pot cauta. Cautarea e pe acel model de care am mai povestit: simte, simte bine ce e in inima ta si odata gasit “firul”, nu te lasa pana nu ajungi la miez.
Pentru cei care incepeti acum viata si aveti sansa alegerii si a potentialului de timp sunt multe posibilitati de a va face singuri instrumentele voastre de putere. Fara a depinde de ajutor din afara. Fara multe din “carjele” pe care ni le punem singuri pentru ca pur si simplu nu stim ca am putea trai altfel.
Asta va propun acum:
O viata traita altfel. Cu doze mari de libertate. Cum ar fi asta?
Printre altele, ar putea fi asa: oriunde ati merge si ati trai, in afara cazurilor de accident, epidemie sau catastrofa, ar fi normal sa fiti sanatosi si sa nu aveti nevoie de medic. Adica sa nu depindeti de niciun fel de tratament si de farmacii. Sa nu existe nevoie de medicamente, nici macar de aspirina sau algocalmin sau de vreun calmant. Nici macar de dulciurile care compenseaza o frustrare. Nici macar de o gura de ceva tare sau ceva bun. Nici macar de mersul la sala… (da, nici macar de asta). Nici macar de televizor, ca instrument de deviere a atentiei, de cautat satisfactie si de gasit preocupare. Nic macar de NET! (O, asta chiar DA libertate…)
Suntem invatati inca de la nastere, asa cum au fost invatate generatii intregi, sa depindem de ceva sau de cineva pentru a ne fi bine. In copilarie e ceva firesc, depindem de hrana, caldura si ingrijirea permaneneta a parintilor. Depindem practic de ei pentru a supravietui. Dar dupa? Dupa ce trecem de etapa ingrijirii si ocrotirii parintesti, cum ajungem sa traim pe propriile picioare? Cum facem sa nu mai depindem de ceea ce ni se tot ofera?
O durere de cap – zeci de pastile recomandate, un disconfort emotional – cam la fel, un dezchilibru mineral – suplimente de tot felul…
Imediat ni se ofera ceva, contra cost, desigur, si devenim consumatori, in loc sa ne producem singuri remediile. Sa nu mai zic de a “remedia” pe altii fara medicamente, asa cum fac oameni ca John Chang…
Nu fac aici aoplogia artelor martiale. Desi as face-o, zau ca as face-o, in ce priveste dezvoltarea omului ca fiinta echilibrata si aromonioasa, nu in ce priveste “Kombat style” (De asta se ocupa altii, specialisti…).
Ci doar va intreb: cum ar fi daca ati alege sa traiti bine, faurindu-va voi insiva si pastrandu-va timp indelungat sanatatea fizica, mentala si emotionala?
Cum ar fi sa fiti propriul vostru medic? Propriul vostru sprijin? Si mai departe, sa fiti un sprijin pentru altii? Poate chiar un factor de influenta care sa-i ajute pe altii sa se elibereze de carje, de dependenta de ceva din exterior. Care sa-i faca sanatosi si relaxati si fericiti?
Nu indemn aici “reducerea la noi insine”, la izolare si trait pe o insula. Suntem fiinte sociale si ne bucuram sa fim langa oameni dragi.
Dar repet, una e sa te bucuri si sa fii implinit langa altii, alta e sa fii dependent de asta. Poti fi implinit deja, alaturi de ei, oferindu-le un vas plin, care se revarsa spre ei, nu o mana goala care cerseste.
La asta va invit. La a va creste pe voi ca oameni liberi si puternici.
De fapt Avantaj la Start asta isi propune. Sa va ajute sa porniti in viata cu toate motoarele si sa mergeti cu putere si incredere, facandu-va propriul vostru drum.
Asa ca iar va invit sa va culegeti din articole ceea ce vi se pare potrivit pentru a va crea instrumentele voastre de putere si sa faceti alegerea acum. Nu mai incolo. Nu cand “o sa…” una si alta.
Vine vacanta. Vine timpul liber. Bucurati-va de el si profitati de inca un fel de libertate ca sa va faceti o schema bine pusa la punct. Cu disciplina si respect pentru voi insiva, incepeti, daca nu ati facut-o pana acum, un fel de a va petrece ziua care sa va incarce cu energie, cu forta, cu tot ce aveti nevoie. Creati-va acum un program, incercati, imbunatatiti… Cautati-va indrumatori, daca simtiti nevoia. Vacanta e pentru voi, profitati de ea si incepeti acum drumul vostru spre o viata traita in libertate. Mergeti pe el cu perseverenta si, repet, cu respect pentru voi insiva. Cu dragoste pentru voi insiva. Anii care vor veni vor rasplati ceea ce incepeti azi. Si peste inca ani buni, lucrand cu voi insiva, veti fi poate, unii din voi, ca si John Chang, nemuritori…
Nu are granite, nu poate fi oprita, chiar daca iti astupi urechile. Vibratiile sunt percepute de intreg corpul, modifica intregul ambient, chiar daca nu ne dam seama.
Ca o foarte iscusita spada cu doua taisuri, muzica poate creste sau dobori, in functie de mesajul transmis, mesaj de cele mai multe ori fara cuvinte.
De ce includ aici un subiect ca acesta?
Pentru ca am mai spus despre ea. Am aratat cum ne modeleaza, cum ne putem ajuta de muzica pentru a ne schimba starea de spirit. Iar starea de spirit face totul, dintr-o anume stare de spirit actionam si suntem motivati sau dimpotriva.
Muzica ne poate creste…
Nu de putine ori ni s-a intamplat ca o piesa muzicala ori un fragment dintr-o lucrare muzicala sa ne ajute cand credeam ca nu mai avem forta sau inspiratie. Imi amintesc cum mie mi-a facut enorm de mult bine aceasta:
O muzica puternica, o muzica hranitoare, care te ajuta cand crezi ca esti gata sa te opresti, cand nu mai ai poate forta, motivatie, dorinta, tel…
Muzica “actioneaza” direct, fara baraje. Transformarea pe care o produce este rapida, instantanee pot zice. Schimba starea chiar fara sa ne dam seama.
De aceea este foarte important sa stim ce face si ce ne facem noua insine cand o ascultam.
Sunt ritmuri potrivite unui anume timp, unei anume activitati. Pentru dans, de pilda, pentru relaxare, pentru drum lung – sunt minunate melodiile care ne fac calatoriile adevarate delicii – pentru sarabatorire si bucurie, pentru dragoste. Da, pentru dragoste, sub toate formele ei. Muzica ne deschide sufletele si ne face sa avem acel unghi de perceptie care ne arata viata in Frumusete.
Putem cultiva aceasta relatie de suflet cu muzica, ne putem infrumuseta minute sau ore din fiecare zi, mai ales pe cele pe care le-am considera timpi morti.
Adevarul e ca nu exista timpi morti. Doar oameni care nu stiu sa fie vii, cu totul vii, puternici si frumosi tot timpul. Nu ca nu pot, nu stiu. Dar iata, muzica ii invata…
Dar mai e ceva: asa cum zicema, muzica poate fi ca o spada. Al doilea tais poate dobori.
De aceea e important sa fim atenti la efectul pe care il are asupra noastra fiecare gen de muzica. Sunt imprejurari in care participam alaturi de prieteni la cate un eveniment unde se asculta muzica. Uneori aceasta ne face sa nu ne simtim bine. Fiecare din noi rezoneaza cu diverse genuri de muzica. Cum nu sunt granite pentru ea, ne atinge destul de repede si de adanc. Si desi nu ne este bine, continuam sa ramanem acolo, in acel mediu distorsionant, doar pentru ca suntem intr-un grup anume si participarea noastra e semn ca facem parte din acel grup.
In timp, fara sa ne dam seama, facand ceva ce nu ne este potirivit, ne epuizam. Si de oare de cate ori nu facem asta? Nu doar ascultarea unei muzici nepotrivite noua, uneori datatoare chiar de stari de rau – nu mai vorbesc aici de muzica difuzata atat de tare de iti trebuie ore sa iti iasa tiuitul din urechi – ci cate lucruri oare nu facem impotriva noastra?
Alegerea insa e mereu in mana noastra. La noi e cheia. Asa ca putem sa alegem frumos, in favoarea noastra. Putem cere, putem refuza. Putem sa ne bucuram cat mai mult de orice, si mai ales de muzica.
Inchei prima parte din povestea asta muzicala invitandu-va sa va gasiti – daca nu ati facut-o deja pana acum – acea muzica ce va hraneste, ce va face inima sa cante, si sa va faceti din ea tovaras de drum. Poate unii ati mersa deja mai departe sau o veti face, gasindu-va in ea modul vostru de exprimare.
Si va las in compania unei bucati muzicale tare dragi mie, pe care am auzit-o acum cateva zile, la o intersectie, dintr-o masina cu geamul deschis…
In cursul saptamanii tocmai incheiate s-a petrecut un lucru trist. O tanara mama a plecat prea devreme si prea nedrept dintre noi si de langa familia ei si se spune ca acest lucru s-a intamplat din cauza suprasolicitarii.
Acesta este un caz extrem dar oricare dintre noi se poate gasi in situatia in care organismul nostru sa nu mai reziste solicitarilor la care il supunem. Avem tendinta de a ne pretinde din ce in ce mai mult, mereu vrem sa demonstram cuiva ceva, sa fim in varf, sa fim cei mai cei. Si mereu concuram cu ceilalti, care vor acelasi lucru, si uite asa, incet-incet, ajungem sa renuntam la a ne trai propria viata in schimbul unei alergari permanente in cadrul unei competitii care la final nu ne ofera nici un premiu.
Veti spune, pe buna dreptate, ca viata insasi e o competitie. Si veti avea dreptate. Dar mie mi se pare ca ceea ce era candva o competitie pentru supravietuire s-a transformat in sacrificarea vietii de dragul competitiei.
Stim pana unde vrem sa mergem? Stim care este pretul? Stim cat vrem sa platim din sau cu viata noastra? Si mai ales pentru ce? Pentru visul nostru sau pentru visul altuia?
Ne sunt oferite modele de reusita. Oameni de succes, cu bani, cu putere, care tin in mana destinele altor zeci sau sute de mii de oameni, poate inclusiv al nostru. Ne sunt servite discursuri motivationale in care ni se spune cat de usor poti ajunge la succes. In 5, in 10 sau in 12 pasi. Ne spune cineva cati ating, de fapt, acel „succes”? Si cu ce pret? Si, mai ales, ne intrebam noi insine daca acela este succesul pe care ni-l dorim? Ne agatam de vise care nu ne apartim. Pornim pe calea indicata fara sa stam prea mult pe ganduri. Pe drum, cand ne apuca oboseala, suntem incurajati sa mergem inainte, ca doar succesul cere sacrificii. Si asa, pas cu pas, ne trezim prinsi intr-o capcana din care nu ne mai lasa ceilalti sa iesim. Sau nu mai stim sa iesim sau nu mai avem curaj, pentru ca nu mai cunoastem alta cale. Sau nu vrem sa recunoastem ca asta nu e drumul nostru fiindca ni se pare ca ne-am recunoaste infrangerea si am intra iremediabil si rusinos in categoria looser-ilor. Si nu vrem asta, nu? Parerea celorlalti devine mai importanta decat propria fericire. Imaginea mai importanta decat viata insasi.
Vreau o cariera. Bravo. Orice tanar doreste sa se afirme, sa devina cineva. Sa ajunga cel mai bun. Entuziasmul e absolut necesar cand pornesti la drum. Ai toata energia tineretii, profita de ea si fa primii pasi catre realizarea visului tau. Dar invata sa spui NU orelor prelungite peste program. Timpul trece si nu te vei mai reintalni cu acesti ani si cu ocaziile de a intalni persoana cu care sa vrei sa-ti petreci restul vietii. Invata sa spui NU tentatiei de a-ti petrece timpul haotic, ziua la birou si noaptea prin cluburi. Invata sa-ti organizezi eficient timpul.
Vreau o familie. Felicitari. Ai luat o decizie excelenta. Stiu ca acum aveti nevoie de o casa, de o gramada de alte lucruri care costa multi, foarte multi bani. Invata sa spui NU grabei. Cladeste totul cu rabdare, caramida cu caramida. Organizati-va treburile casnice astfel incat niciunul dintre voi sa nu fie depasit de responsabilitati. Administrati-va banii cu atentie, astfel incat sa puteti economisi un avans cat mai mare pentru locuinta dorita. Invata sa spui NU tentatiei de a te indatora pentru tot restul vietii. Multumeste-te, pentru inceput, cu o locuinta mai mica dar pe care sa o poti achita complet in cativa ani. Vei avea astfel o baza de pornire pentru urmatoarea achizitie, pe care o vei face atunci cand numarul membrilor familiei va creste.
Vreau sa am un copil. Excelent. Ati luat o decizie importanta. La acest moment aveti deja o situatie financiara stabila si, evident, doriti sa o pastrati cel putin la fel. Invata sa spui NU suprasolicitarii. Profita (ca mama sau ca tata) de dreptul pe care il ai de a sta acasa 2 ani cu copilul tau. Invata sa spui NU tentatiei de a te intoarce la munca sub amenintarea (directa sau voalata) ca iti vei pierde jobul. Un angajator care face asemenea presiuni nu este oricum unul potrivit pentru tine nici in viitor, in calitate de parinte. Daca cedezi acum vei fi pentru totdeauna vulnerabil in negocierea statutului tau de angajat. Daca are nevoie de tine te va pastra neconditionat, daca nu ii esti indispensabil va renunta oricum la tine, mai devreme sau mai tarziu. Poti profita de acesti doi ani sa inveti si lucruri noi, sa-ti pregatesti, eventual, o viitoare afacere proprie, sa explorezi alte posibilitati de castig sau sa cauti alte oportunitati de cariera, mai potrivite unui parinte cu responsabilitati acasa. Daca unul dintre voi are un job stabil si bine platit, o pozitie importanta sau o afacere buna luati in calcul si posibilitatea ca celalalt parinte sa renunte la job si sa se ocupe de copii. Este cel mai mare cadou pe care il puteti face micutilor vostri, in special in primii ani de viata. Sa renunti la cariera ta ti se pare un sacrificiu prea mare? Invata sa spui NU propriilor ambitii. Din momentul in care ai luat decizia sa fii parinte nici un alt lucru de pe lume nu trebuie sa fie mai important decat copiii tai. Cel putin nu banii. Copiii tai au mai multa nevoie de afectiunea unui parinte decat de banii care pot cumpara doar lucruri, nu si dragoste.
Aceasta nu inseamna ca trebuie sa te inchizi in casa si sa faci doar pe dadaca. Poti sa-ti pui la incercare creativitatea si sa gasesti activitati care sa te faca sa te simti util sau utila chiar si lucrand doar cateva ore pe zi, eventual chiar de acasa. Daca esti o persoana valoroasa vei reusi sa-ti traiesti frumos si echilibrat viata chiar daca vei renunta la ambitia de a fi recunoscut drept cel mai bun profesionist din domeniul tau.
La urma urmei, in orice domeniu profesional, doar unul poate fi cel mai bun. In schimb toti, absolut toti, putem fi cei mai buni parinti pentru copiii nostri, cei mai buni soti pentru partenerii nostri, cei mai buni prieteni pentru prietenii nostri. Toti avem sansa de a gasi in sufletul nostru cel mai bun om cu putinta, de a-l scoate la lumina si de a-l darui celor din jur. Si pentru asta nu trebuie sa ne luam la intrecere cu nimeni, ci doar sa cautam in interiorul propriei nostre fiinte echilibrul si armonia care ne fac sa fim fericiti oferind fericire celor din jurul nostru.
Campania “Free hugs” (Imbratisari gratis), inceputa prin 2006, a facut deja inconjurul lumii.
Oamenii daruind si primind imbratisari nu mai sunt chiar o ciudatenie, mai ales pentru cei care au urmarit asta pe internet. Sau care au avut chiar norocul sa imbratiseze si sa fie fie imbratisati…
Si la noi s-au facut astfel de evenimente, in mai multe orase din tara.
Acum doi ani, pe opt martie, participam si eu la un “Free hugs”, in parcul Herastrau din Bucuresti.
Azi a fost a doua oara cand am imbratisat oamenii, in acelasi parc. Tot o zi de primavara, frumoasa insorita, cu multa lume iesita la plimbare. Oameni cu flori. Multi aveau flori si multi zambeau.
Am vazut, fata de acum doi ani, o schimbare in bine:
- Oamenii nu se mai tem sa fie imbratisati. Nu se mai uita asa, ca la niste aratari de pe alte planete, care vor sa le faca cine stie ce rau…
Acum doi ani parea ca cei care ofera imbratisari vor cine stie ce… Trecatorii nici nu ascultau “oferta” : “Doriti o imbratisare? gratis?”
Se strecurau mai departe, grabind chiar pasul, unii chiar ofensati. Doar copiii si varstnicii erau mai receptivi…
Azi a fost altfel. Deja mai multa lume zambitoare, mai deschisa. Oamenii s-au lasat imbratisati, chiar au vrut sa ofere si altora imbratisari.
- Tinerii sunt primii care raspund ideii. A fost o echipa formata din tineri: liceeni si studenti. Frumosi, e putin spus! Entuziasmul lor a fost contagios, multa lume era incantata sa fie asa, imbratisata de fete si baieti plini de zambet. Si copiii au reactionat atat de frumos! Fara cuvinte. Doar zambet si imbratisari.
- O atingere poate transforma instantaneu starea de spirit. Dar pentru asta trebuie uneori sa ai curaj, sa vrei. A fost cazul unei doamne care trecea pe langa noi, impreuna cu un domn. Erau cam incruntati. Da, erau in parc si oameni destul de incruntati… Si am intrebat: “Doriti o imbratisare? Gratis?” S-a uitat, a trecut mai departe, si pe urma a aruncat un “da”, printre buze. Un “da” aruncat zic, cam rastit, ca si cum “numai de asta nu-mi arde mie, ciudatilor”. Dar eu am plusat: ‘Da? chiar vreti?” S-a intors bruc: “Da, chiar vreau”.
Si a venit inapoi, ne-am imbratisat, ne-am urat o primavara frumoasa, zile bune, liniste… eiii, de-astea… Femeia a inflorit. Avea ochii umezi. Radia, era calda si buna, alta decat cea care trecuse incruntata pe alee. Partenerul sau mersese inainte, probabil la fel de incruntat, dar ea era acum luminoasa. A fost chiar fericita, cred eu, pret de cateva clipe. Si-a oferit o bucurie. Poate si-a luminat intreaga zi…
Au fost si altii asa. Oameni care au raspuns minunat “ofertei”, daruindu-si lor insisi clipe de bine. A costat totusi ceva: dorinta de a incerca si timpul acela, de un minut sau mai putin. Dar cred ca a meritat pretul…
Impreuna cu tinerii de azi ne-am amintit de bucuria de a face bucurii. De faptul ca nu trebuie sa faci cine stie ce chestii sofisticate pentru asta. Si ca da, uneori e nevoi de curaj si sa oferi, si sa primesti. Dar rasplata, ca stare, e mult mai mare decat te astepti.
Asa ca va invit, daca nu ati facut-o deja pana acum, sa oferiti imbratisari. Incepeti cu cei apropiati, apoi, de ce nu, puteti initia si voi “campanii” de acest fel, asa cum au facut multi tineri din tara. Sau, cine stie, altceva. Ceva care sa aduca un zambet, o bucurie, celor din jur si voua insiva. Veti vedea cat de mult veti primi atunci cand daruiti…
Sterge praful, daca trebuie, dar oare n-ar fi mai bine
Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,
Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,
Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?
Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp,
Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,
Muzica de ascultat si carti de citit,
Prieteni de iubit si viata de trait.
Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo afara,
Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,
O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie.
Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.
Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte
Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.
Iar cand va fi sa te duci (si va trebui sa te duci o data si-o data),
Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.
Aminteste-ti ca o casa devine un camin cand poti scrie “Te iubesc” pe mobila.
(Rose Milligan -”Dust if you must”)
Acum mai multi ani descopeream poezia aceasta. Desigur, impactul e diferit de la om la om, dar mie mi-a fost foarte tare impactul asta.
Inca ma mai preocupau mai mult aparentele. Asa primisem si educatia din partea parintilor mei, crescuti si ei in spiritul lui “ce-o sa zica lumea”…
Asa ca daca nu aveam timpul necesar sa-mi pregatesc casa chiar inventam grozave pretexte pentru a refuza vizitele prietenilor.
Daca nu aveam ceva care sa mi se para potrivit ca tinuta chiar inventam si mai grozave pretexte ca sa nu ies cu prietenii…
Daca nu mi se parea ca sunt destul de supla, nu mai mergeam la inot sau la mare… Ori la cursurile de dans…
Si tot asa.
Ei, poezia spune foarte bine ca vin niste ani… In care chiar nu te mai intereseaza toate astea.
Cu timpul, am inceput si eu sa inteleg de ce vedeam la mare femei care aveau deja burta si celulita. Voiau sa se bucure de soare, de apa, de plaja, fara sa renunte la placere doar pentru ca nu au nu stiu ce look.
De ce unele prietene raspundeau la mai toate invitatiile “gastii”, fara prea multe fasoane legate de “vai, cu ce sa ma imbrac?” Era mai important cum se simteau acolo, intre prieteni.
Despre casa… lectia cea mai mare mi-a dat-o o femeie din Iasi. Era prin ‘98-’99, eram o gasca de “nebuni” calatorind prin orase, facand tot felul de drumuri ca ne sa intalnim cu oameni “de suflet”, cum ziceam noi, invatand despre una si despre alta… Fara sa facem planuri prea clare de-acasa, am plecat – o masina cu cinci insi – catre Iasi, unde urma sa innoptam la “cineva”, la care urma sa ne indrume “altcineva”, pe care il putea contacta “altcineva”…. Contactele, si alea cam firave, n-au functionat cum am crezut, si ne-am trezit pe la 12 noaptea umbland prin oras dupa un loc, ceva, un hotel, ce o fi. Cand… la un moment dat ne suna “cineva” care ne da o adresa. Una pentru toti cinci. Ajungem pe o straduta, la un bloc. Acolo, o femeie slabuta, maruntica – o umbra. Si un baiat. Baiatul ei, elev de liceu. Casa ei – un apartament cu doua camere – vai de capul ei! Cat se poate de ingrijita, dar cu peretii mancati si o baie cam ”defecta”. Femeia traia intr-o saracie lucie. Ea cu probleme de auz, baiatul cu probleme de vedere. Dar cu niste inimi… In casa ei am petrecut doua nopti de neuitat. Din ce am putut am organizat in noaptea urmatoare o adevarata petrecere. Eram totusi cinci, fiecare a contribuit cu ceva, dar cel mai mult a contat sufletul. Am cantat si am ras si am povestit pana spre dimineata. Femeia asta ne-a primit la miezul noptii pe noi, niste necunoscuti, fara sa se uite ca nu are ce pune pe masa, ca nu are paturi sau cearsafuri sau macar mobila pe care sa stearga paful. Am tinut-o minte cu totii si am invatat enorm de la ea.
In primul rand:
- sa ne bucuram de ceea ce ne vine in cale, mai ales de neasteptat. In orice eveniment se afla si ceva bun – chiar daca nu se vede la prima, poate nici la a doua vedere
- se ne punem pe masa si ca podoaba a casei sufletul; sigur gasim in el bogatii (mai ales daca stim sa ne cultivam bucuriile si valorile)
- sa traim din plin de orice clipa, lasand formalitatile celor care au timp de asa ceva; cine alege sa se bucure, o face tot timpul, nu doar la ore fixe si in uniforma sau tinuta “potrivita”
- sa ne placem pe noi insine asa cum suntem, descoperindu-ne calitatile si lucrand cu ceea ce ni se pare ca e de “indreptat”, fara a depinde de aprecierea altora. Aici, o mica “mare” precizare: e de folos sa avem feed-back-uri, sa stim cum ne vad altii, dar sa nu depindem de asta. Important e sa ne sprijinim pe popria putere.
Apoi am mai invatat ca orice moment este important pentru noi insine. Pretios pentru noi insine. Viata, oricat de minunata ar fi ea alaturi de cineva, o traim noi insine. Noi alegem cum ne-o traim, cum ne-o facem. Si noi suntem cei care ne punem in fata bucurie sau amar. Si tot noi suntem cei care ne pretuim pe noi insine.
Reamintesc ce povesteam alta data: o situatie este. Punct. Noi o vedem buna sau rea.
Si atunci? Ce alegem? Sa slefuim un aspect, o aparenta, pana la luciul impecabilitatii, asteptand aprecierile unor eventuali “musafiri”, sau sa traim din plin acolo, afara, in lumina, asa cum ne dorim?
Poezia lui Rose Milligan a circulat pe internet destul de mult, prezentata ca apartinand unui autor necunoscut si insotita de comentarii – probabil ale uneia din primele persoane care, incantata fiiind de adevarul ei, a dat-o mai departe. Comentariile apartin unui autor necunoscut si sunt acestea:
” Nici nu pot sa va spun cat de multe ore, nenumarate, mi-am petrecut FACAND CURATENIE!
Obisnuiam sa petrec 8-12 ore pe zi IN FIECARE weekend, ca sa ma asigur ca totul este perfect – “in caz ca vine cineva”. Apoi mi-am dat seama intr-o buna zi ca nimeni nu mai avea sa vina… Erau cu totii afara, traindu-si viata si distrandu-se! Acum, cand vin oameni la mine in vizita, nu simt deloc nevoia sa justific “starea” in care se prezinta casa mea. Ei sunt mult mai interesati sa afle ce am mai facut pe cand eram plecat, traindu-mi viata si distrandu-ma. Daca inca nu v-ati dat seama, va rog sa fiti atenti la acest sfat: Viata e scurta. Bucurati-va din plin de ea!”
Asa este. Viata merita traita din plin in fiecare clipa si mai ales cu bucurie!
Written by Mihaela Gheorghe on December 13th, 2009
Un vechi proverb chinezesc spune:
Un zambet nu costa nimic, dar ofera imens celor ce-l dau ori il primesc.
Zambetul aduce lumina si frumusete chipului ce-l poarta. El dureaza uneori o clipa, dar amintirea lui dainuie pentru totdeauna.
Un zambet aduce fericire, bunavointa, este cuvantul nerostit al prieteniei.
El aduce odihna celor obositi, veselie celor descurajati o raza de soare celor tristi.
Dar … Zambetul nu poate fi cumparat, cersit, imprumutat sau furat.
Unii oameni sunt prea obositi ca sa va daruiasca un zambet….
Daruiti-le voi unul, pentru ca nimeni nu are mai mare nevoie de un zambet decat acela care nu-l mai poate darui.
Zambetul nu e “doar” o simpla manifestare a unor emotii sau stari de placere, incantare, bucurie, ori o “formula” de contact care ajuta mult in comunicare.
Este mult mai mult. L-as include in randul instrumentelor “magice”.
Pentru ca:
Ofera o mult mai buna imagine de sine. Da, pe care ne-o putem fie gasi, cand ea exista si am uitat sa o observam (ce bine ne simtim cand ne surprindem cumva intr-o oglinda pe cand facem ceva ce ne place si zambim!), fie o putem reface, reconstrui, plecand de la a ne zambi noua insine de cate ori avem ocazia sa ne privim in oglinda.
Rezultatul este minunat si a fost studiat de diverse institute medicale, aratandu-se cum se imbunatatesc functiile vitale stimulate prin zambet si ce efect are in inlaturarea stresului si a urmarilor acestuia.
Imi amintesc aici de celebra actrita Dina Cocea, care isi incepea ziua cu un sfert de ora de zambit in fata oglinzii. A fost pe scena ani multi, o adevarata regina, o femeie frumoasa din toate punctele de vedere.
Zambetul de dimineata… Asta deschide mult fata, mintea, inima, da vitalitate si tonus fizic si moral in cateva minute. O alta “zisa” zice: “Cea mai frumoasa podoaba/ cel mai fumos fard pe chipul unei femei este zambetul.” (Valabil dealtfel si in cazul barbatilor.)
Apoi zambetul este un ingredient grozav in comunicare. In orice fel. De la cea intre prieteni si cunoscuti pana la cea in care jucam un rol. Un leader are un rol in care zambetul ii aduce mult din atentia si dorinta de colaborare deschisa a celor din jur.
Desigur, nu ma refer la zambetul formal, rece, care “crapa” la prima diferenta de opinie ori pe masura ce se intra in subiect. La o persoana “antrenata” in a zambi din tot sufletul, se vede si se simte autenticitatea. Este o persoana care emana siguranta de sine, echilibru, forta, pe care te poti bizui si pe care o recunosti ca leader.
Acestea insa le stiti deja. Ma voi opri mai mult asupra aspectelor curative ale zambetului. Poate si acestea va sunt cunoscute. M-as bucura sa fie asa.
Zambetul este una din primele masuri in “caz de urgenta”. O situatie care produce panica va fi repede detensionata cu un zambet.
Imi amintesc de cazul in care eram tanara invatatoare si in pauza un copil s-a accidentat. A cazut in barba si si-a taiat pielea si carnea destul de tare. Curgea sange si colega mea, mult mai in varsta, s-a panicat. Eu, care lesinam cand mi se lua sange, in cazul asta am ales rapid sa ma ocup de copil. L-am luat in brate si i-am citit mirarea, socul, mai mare ca durerea. I-am simtit ochii agatati de ai mei. I-am zambit, si am vazut cum s-a destins. Parca incerca si el sa zambeasca. Am vazut-o pe colega mea, se uita si ea si cand ne-a vazut zambind pe amandoi s-a calmat instant. S-a redresat imediat si a trecut la actiune. Eu am pus repede o fasa, ea a chemat asistenta si in doua minute totul era “sub control”. Zambetul are chiar efect de instrument magic…
In stransa legatura cu aspectul emotional, zambetul vindeca. Si suflet si trup.
In traditia taoista exista ceea se numeste “surasul interior”. Prin acesta suradem in interiorul corpului nostru tuturor celulelor din oase, tesuturi, organe, sange, de peste tot… punand mult accent pe organele principale – in aceeasi traditie, acestea sunt plamanii, inima, ficatul, splina si rinichii. Despre cum se face, tehnic, gasiti multe articole pe internet, dar important e sa gastiti in voi placerea si motivatia de a face acest lucru. Practic, in orice, absolut IN ORICE FACETI, INTENTIA CONTEAZA. Daca nu stiti o tehnica de la A la Z, dar intentia voastra e sa faceti acest zambet “pe dinauntru” veti afla de la corpul vostru insusi cum sa faceti ce-si doreste.
Mie imi place sa fac asa: In pozitie relaxata, de obicei stand turceste, cu spatele drept – poate fi rezemat de ceva – inchid ochii si privesc “locul meu preferat de meditatie”: pe malul unui lac, privind soarele cum straluceste peste apa de sus, de peste varful muntelui aflat pe malul celalalt. Soarele puternic ma incalzeste si lumina lui intra in cap si ma umple de stralucire. Capul tot e luminat. Surad, ma simt mine, mi-e cald si placut… Imi cobor lumina mai jos, prin gat, pana in piept. Acolo, in miezul pieptului, ea creste, luminand tot, si imi simt grozav de bine starea de… bine. Surad. Si “pe dinafara” si “pe dinauntru”. Surasul asta imi umple, cu starea de bine si cu lumina, inima. Apoi plamanii. Apoi “plec” in jos, pe traiectul digestiv, si zambesc ficatului, splinei, stomacului, pancreasului, rinichilor, vezicii urinare… Incet, “umblu” peste tot si zambesc. Si oaselor, si ligamentelor, si muschilor. A… sa nu uit. Acolo, in cap, zambesc ochilor!
Zambetul hraneste tot corpul cu stare de bine. Sistemul imunitar isi mareste puterea, organele sunt relaxate si hranite cu energie. Insasi simplul principiu de care vorbeam data trecuta “unde este atentia, acolo este energia” face ca atentia acordata corpului nostru sa il faca mai puternic, mai suplu, mai tanar, mai frumos.
De fapt, da, si ca “tratament cosmetic”, zambetul este infailibil, iar maestri practicilor orientale sunt recunoscuti ca fiind dintre cei care isi pastreaza chipul tanar.
La inceptul unei zile, zambiti. Zambiti-va si veti gasi in timp ce zambiti multe motive pentru care “viata e frumoasa”. Chiar daca aveti teza la mate sau un examen. Sau un interviu. Sau o alta proba. Sau, de ce nu, o intalnire. Aaaa, da! mai ales pentru asta sa zambiti!
Veti vedea cum zambetul va va aduna cumva pe voi in voi insiva, ca pe un manunchi de fibre de putere, si veti intampina altfel ceea ca va va aduce ziua.
Iar noaptea, inainte de culcare, faceti surasul interior. Veti vedea cum va va fi somnul, chiar daca aveti doar putine ore la dispozitie.
Bucurati-va de frumusetea zambetului vostru, pe care sa o oferiti tuturor, inclusiv voua, si veti vedea cum se schimba multe in viata voastra!
“Cea mai mare problema pe care o avem nu e sa învatam ceva nou, ci sa ne dezvatam de obiceiurile care ne stau în cale’’.
„Sadeste un gând, culege o actiune. Sadeste o actitune culege un obicei. Sadeste un obicei, culege un caracter. Sadeste un caracter, culege un destin.” Stephen Covey
Acel lucru pe care îl facem cu perseverenta devine mai usor de facut. Nu pentru ca natura acelui lucru s-a schimbat, ci pentru ca puterea noastra de a face acel lucru a crescut.
Suntem ceea ce facem în mod repetat. Asadar, excelenta nu e rezultatul unei actiuni, ci al unui obicei.
Cele 4 tipuri de energie:
Energia fizica alimentând focul
Energia fizica reprezinta cantitatea de energie de care dispunem. Fara ea nu putem face nimic si toate celelalte tipuri de energii se bazeaza pe ea. Energia fizica o dobândesti prin:
• Nutritie
• Sport
• Relaxarea din timpul zilei
• Somnul de noapte
Energia emotionala transformând amenintarea în provocare.
Energia emotionala reprezinta calitatea energiei noastre. Poate fi negativa sau pozitiva. Multi oameni traiesc într-o stare permanenta de stres emotional, cu garda sus, pregatiti de conflict si nu realizeaza ca atunci când nu esti în regula cu propriile emotii îti subminezi grav performanta.
Energia mentala: concentrare si optimism realist
Sa poti sa te gândesti concentrat doar la un lucru pentru o perioada de timp, asta e cea mai pretioasa resursa a creierului. Puterea de concentrare. De acum încolo, când citesti, nu faci nimic altceva. Când faci sport, nu faci nimic altceva. Când lucrezi, închizi tot. De fiecare data când faci multitasking te tâlharesti singur. Pentru ca în loc sa faci la calitatea maxima un lucru, acea calitate se distribuie în toate celelalte lucruri pe care le faci; deci rezulta calitatea mai slaba la toate.
Energia spirituala: pentru cel care are DE CE sa traiasca
Ceea ce faci conteaza pentru tine. Compara succesul cu tine. „Nu te uita la capra vecinului, caci vei tinde sa te consideri mai prejos decât el, iar o astfel de atitudine îti va afecta puterea de concentrare. Tu esti tu, el este el, nu concurezi decât cu tine însuti si pentru idealurile tale!” De ce nu sunt rezultate?
Toti avem 168 de ore într-o saptamâna. Si sunt atâtea de facut!
Raspunsul dat chiar de voi, prin prietenii pe care vi-i aduceti alaturi…
Prietenii sunt cei care stiu ce va trebuie inainte sa le cereti. Inainte chiar sa va dati seama. Uneori ei vad mai bine ceea ce voi inca nu stiti chiar despre voi, ori nu indrazniti a va arata chiar voua insiva…
Se spune” “cine nu are batrani, sa-i cumpere”. Asa ar trebui sa se spuna si despre prieteni…
Doar ca nu asta, nu cumpararea ii aduce aproape sau ii tine langa noi. Ci ceea se pune acolo, in comun, in comunicare.
Chiar, ce punem in comun noi cu prietenii nostri?
Iata un raspuns, povestit de o doamna ieri, intr-un cerc de noi… prieteni:
Doamna viziteaza de ceva vreme o noua… prietena, care are un baietel de cinci ani. Se duce in vizita si se… imprieteneste repede cu copilul, se joaca si ea cu jucariile lui, cu pisica si cu cainele lor din curte. Il intreaba pe copil cum o cheama pe pisica.
-Nu stiu.
-Dar pe caine? Cum il cheama?
-Nu stiu, zice iar baietelul.
Contrariata, doamna cometeaza un pic, nu prea mult, dar tot pare confuza. La care baietelul ii spune:
- Uite cum e, mai Mary draga. Astea, cu nume, eu le nu stiu… Eu nu stiu cu nume. Tu nu stii? Intre prieteni nu sunt nume.Prietenii nu au nevoie de cuvinte, ei au nevoie de iubire.
Un baietel de cinci ani…
Un baietel de cinci ani mi-a dat o mare lectie de viata. Si un prilej de a lucra iar pe principiul Naikan, multumind vietii pentru toti prietenii pe care i-am primit in dar.
O multime. Tovarasi de drum, pe multe felii de viata.
Mereu mi-au venit alaturi, si i-am recunoscut pentru ca:
Impartasim aceleasi idealuri
Avem cam aceleasi valori, ceea ce face sa
Avem limbaj comun
Ne construim, ne ridicam unul pe altul; (chiar am urmarit o vreme, cu o prietena, cum eram noi ca un balansoar: cand una era “jos” cealalalta tocmai era “sus”, cu o bucurie, ceva, si o tragea in sus pe cea “cazuta”)
Ne sustinem, mai ales cand altii ne parasesc
Ne castigam victorii impreuna
Ne facem impreuna trecerile prin valea plangerii
Putem spune cinstit unul altuia “ce avem pe suflet”
Uneori, ne crestem unul pe altul caci suntem prieteni din copilarie
Uneori prieten bun ne este copilul sau parintele sau partenerul de cuplu, caci toate cele de mai sus se implinesc cu el, prin el (sau ea)
Prietenia este nepretuita, iar daca se intampla sa avem o perioada de viata “goala” de prietenii si de prieteni, in nici un caz nu trebuie sa cadem in capcana credintei lui “nimeni nu ma vrea”… Acea “ruptura” e la noi, si noi avem de vazut in noi insine ce ne opreste in a ne gasi pe cei asemeni. Poate suntem in cautarea unei noi identitati, si nu e inca limpede ce vrem, cum si ce e cu noi insine. Putem sa incercam atunci sa gasim ceea ce ne motiveaza in ceea ce facem - sau chiar in ce nu facem; uneori blocajul in actiune e dat de ceva. Acel “ceva” poate fi si altora cunoscut. Important e sa incercam a intra in contact, a comunica, a gasi pe cei asemeni noua. Pentru ca prietenia se sustine si se mentine pe fondul unor valori comune. Ne atrag aceleasi idealuri, avem aceleasi preocupari… Si mai mult, putem vorbi deschis despre ele, putem visa, putem actiona impreuna mult mai usor, mai placut.
Si cand trecem de forme si formalisme, cand avem prieteni adevarati, nu doar un cerc frecventat “pentru ca si altii o fac”, atunci suntem puternici. Nu neaparat in actiune, desi si acolo putem vedea rezultate, ci in altceva, cu mult mai pretios, si care ramane indiferent de spatiu si timp: suntem mai bogati in iubire. Aceea de care vorbea acel baietel de cinci ani.
Va las mai departe sa va bucurati de cuvintele unui om care a stiut sa pretuiasca mult prietenul… Si va invit sa priviti o clipa la relatiile voastre de prietenie. Poate chiar sa va amintiti de cate un prieten de care nu mai stiti mare lucru. E un bun prilej de a-i spune “Ce mai faci?” Si poate veti avea placuta supriza de a gusta… surpriza lui placuta, cand va va auzi.
Multumiti vietii pentru prietenii vostri. Si daca “lista” de prieteni vi se pare cam scurta, nu aveti decat sa spuneti tot vietii, din inima: “Vreau”. Asta e formula magica.
Si continuati: “Vreau sa fiu prieten cu cineva. Vreau prieteni…” Si ei vor veni. Pentru ca
“Prietenul – este raspunsul dat nevoilor voastre.
El este ogorul pe care il semanati cu dragoste si il secerati din recunostinta,
El este caminul si masa voastra,
Fiindca la el veniti, asemenea flamanzilor, cautandu-l pentru oaza de liniste.
Cand prietenul isi descopera gandul, nu va inclinati spre „nu”-ul sinelui vostru, nici nu-i refuzati acel „da” asteptat,
Iar cand este inchis in el, inima voastra nu inceteaza a-i asculta inima;
Pentru ca in prietenie, toate gandurile, toate dorintele, toate asteptarile se nasc in tacere si se impart intr-o bucurie muta.
Nu va intristati cand va despartiti de prietenul vostru;
Fiindca tot ceea ce pretuiti cel mai mult la el, va poate fi mai limpede in absenta-i, precum pentru alpinist muntele apare mai deslusit vazut din departarea campiei;
si nu aflati alt tel in prietenie decat adancirea in spirit.
Pentru ca dragostea care cauta altceva decat revelatia propriului mister, nu mai e dragoste, ci-i ca o plasa in care, aruncata fiind, cade doar ceea ce-i de prisos.
Tot ce aveti mai bun in voi insiva pentru prietenul vostru sa fie;
Daca el trebuie sa cunoasca refluxul mareei voastre, atunci sa cunoasca si fluxul;
si la ce-i bun prietenul daca il cautati doar spre pierdere de vreme?
Cautati-l intotdeauna pentru a va trai cu adevarat clipele,
Fiindca-i rostul lui sa va umple nevoile, dar nu si vidul din voi,
si in desfatarea prieteniei, domneasca rasul si bucuriile impartasite.
Pentru ca in roua maruntelor lucruri inima isi afla dimineata si prospetimea.”
Va amintiti poate celebrele cuvinte ale lui Thomas Alva Edison: “Succesul inseamna 1 la suta inspiratie si 99 la suta transpiratie.”
Adica pentru a obtine ceva important, de succes, trebuie sa muncesti, sa depui efortul cu care sa sustii o idee, fie ea si una de geniu.
Ideea e foarte buna, aplicata astazi de toti cei care vor sa izbandeasca. Provocarea apare insa acolo unde, cu tot efortul depus, cei 99 la suta transpiratie “scot untul din noi”, dar nu atingem succesul dorit, sau il atingem foarte greu.
Multi sunt foare zelosi, constiinciosi, abordeaza subiectul succesului pe toate partile, dar drumul e greu. Nu imposibil, caci daca tii carma bine si nu te lasi, treci prin furtuna, dar… oare nu se poate mai bine, mai usor? Mai “economic”?
Daca privim partea “matematica” a formulei succesului, ar fi posibil, desigur, schimband ceva din proportii.
Nu am putea sa avem mai multe idei de geniu, sau una si foarte buna, care sa valoreze mai mult de 1 la suta? Poate vreo cinci… sau chiar zece la suta. Sau si mai si…
Albert Einstein, considerat unul dintre marile genii ale omenirii, avea alt sistem.
Unul in care inspiratia are un rol mai mare in ecuatie. Fara a elimina munca aceea, transpiratia, dar reducand mult din efort si scutind timp. Mult timp, uneori.
El a ajuns sa spuna, la un moment dat: “The only real valuable thing is intuition.” Unicul lucru cu adevarat valoros este intuitia.
Referindu-se la acea scanteie care aduce elementul ce pare dincolo de cercetarea asidua, dincolo de “liniaritatea” unor calcule si studii sofisticate.
Nu toti sunt genii, veti spune, si ajungem iar la 99 la suta transpiratie. Este si nu este asa… In momentele de “criza”, de stres, de presiune, putem gasi solutii nebanuite, fara a fi neaparat oameni de geniu. Dar toti avem acea sursa interioara, acea rezerva de cunoastere pe care o apelam, din pacate, doar fortati de imprejurari… Mai rar suntem, in viata de toate zilele, inclinati spre inspiratie, fiind invatati cu acel sistem de mai sus, care cere sa depunem 99 la suta transpiratie.
Spre exemplificare, voi povesti ceva din proprie experienta: am avut la un moment dat un job nou, in care m-am trezit peste noapte cu rol de decizie si de executie in acelasi timp. Nu aveam personal, si nici perspective de imbunatatire a situatiei. Asa ca aveam de acoperit niste arii de lucru, toate cu puncte fierbinti, iar pe unele inca nu le cunosteam bine, nu le stapaneam. Asa ca invatam din mers. Cum? Din ce se intampla. Apareau situatii noi, care se cereau rezolvate pe loc. Si care implicau operatiuni destul de riscante. Daca as fi dat gres, puteam sa produc niste pagube destul de mari. Se intampla atunci sa caut undeva, acolo unde nu stiam, la modul rational, cum se face. Dar se “lega” ceva. Cat de cat, informatii conexe. Si cate un “clic”, cate o idee, ceva cu totul nou, care imi zicea “Aici, acum, fa asta!”. Am avut niste “zile de foc”, si am lucrat in echipa. Eram cu totii ca in filmele americane: la secunda, cand se inchidea timpul de operare, terminam si noi, si ridicam toti mainile si strigam, ca la meci. Era “nebunie”, aproape nimic stiut. Dar daca am fi “desfacut firele”, am fi vazut ca era cea mai buna metoda de rezlovare sau una din cele mai bune… Fara sa fi studiat sau sa fi avut idee de “cum se face”.
Metoda era totusi plina de inspiratie, dar si de multa transpiratie, si ne dadea palpitatii… Dar asa am invatat ca se poate lucra si astfel (desi nu e de dorit, pentru multa vreme.) Cum faceam? Veneau din toate partile sarcini de lucru, unele cu totul noi, fara mod de rezolvare, altele contradictorii, si toate se cereau facute in acelasi timp. Uneori, chiar “ieri”. Primul lucru, invatat de toti colegii, in acele vremuri: nu va panicati. Mintea “la rece”, cum se zice. Asta se face nu cu.. capul sau picioarele in apa rece, ci cu liniste. Cum linistesti mintea cand esti in plin stres? Pai, am povestit deja: respir, urmarind respiratia. Asta face mutarea atentiei. Antrenamentul prin “exercitii de prezenta” ajuta mult la calmarea rapida a furtunii interioare.
Si asa lasam loc mintii “sa respire”, adica “sa inspire”, si apareau solutiile…
Multi din conducatorii marilor companii de succes cunosc aceste metode si isi incurajeaza angajatii sa o faca. Inaintea unor decizii importante, ei fac asa cum faceau candva luptatorii, inainte de a porni la atac: practica linistirea mintii, fac o scurta mediatie, pentru a-si aduna toate resursele si a scoate ideile cele mai bune..
Acolo, in liniste, se face ca o scufundare la mare adancime. Si se gaseste ideea. Inspiratia, cea care ofera solutii ce par a fi noi pentru toata lumea.
Albert Einstein avea acest obicei. Intra intr-un soi de liniste, cu ochii inchisi, de parca ar fi motait. Si deodata, aparea cu un zambet… Inspiratia “aprinsese becul” unei noi idei.
Nu sunt om de geniu, dar din modul de lucru de care am povestit, am invatat “pe pielea mea” ce poate face inspiratia. Oricat as fi vrut, in acea incordare si lupta contra cronomentru, nu as fi avut timp sa depun efortul a 99 la suta transpiratie. Calea cea scurta e inspiratia.
Iata modul de “antrenament” pentru a fi inspirati. Da, transpiratia pentru inspiratie. Care va scuti apoi timp si efort din acela “brut”, de 99 la suta.
Pentru a accesa aceasta sursa interioara avem nevoie de cateva intrumente de baza:
Respiratia. Da, caci de aici vine si denumirea de inspiratie. Inspir si trag de undeva (dinauntru, nu din aer) ideile “de geniu”, ideile noi, sclipirile. Cu cat stapanim arta respiratiei corecte, prin exercitiile de atentie, de prezenta, cu atat drumul spre sursa inspiratiei se face mai scurt. Facem rost de un shortcut…
Calmul. Prin educarea atitudinii relaxate suntem mult mai usor “atinsi” de ideea cautata, decat daca macinam in cap tot felul de probleme. Calmul se leaga de
Cultivarea atentiei. Din “exercitii de prezenta”, am vazut ca beneficiu al acestora capacitatea de a fi foarte flexibili, adaptati unor situatii neprevazute, tocmai prin exersarea atentiei catre mai multi stimuli in acelasi timp. Asta ofera viteza rapida de reactie mentala si relaxarea mintii. Si se leaga de
Cultivarea linistii. Desigur, a linistii interioare, exersate asa cum am povestit deja, in articolele anterioare. Beneficiile sunt nenumarate, si dincolo de o sanatate mentala si emotionala, linistea ofera cheia spre inspiratie. Iar cea care incununeaza orice efort “relaxat” de cultivare a calmului, linistii si armoniei interioare este
Meditatia. Prin pracitca meditatiei, mintea si emotiile noastre, in loc de a fi ca niste cai naravasi, vor ajunge sa cunoasca pe cel care le struneste: omul care se apropie cat mai mult de echilibrul mental si emotional.
Intentia. Despre intentie vom povesti mai pe larg. Aici insa ea apare ca cea care orienteaza tot efortul nostru, “relaxat” sau sustinut, catre atingerea unui scop. Intentia ne tine treaza atentia indreptata spre ce dorim sa aflam, de multe ori chiar si cand dormim (cum am aratat la indrumarea prin vis ). Fara a deveni obsesie, intr-un mod relaxat, putem sa punem capul compas spre o directie si sa ne tinem pe drumul cel mai bun, pastrand treaza intentia de a ajunge acolo.
Toate cele de mai sus ne ajuta sa depasim stadiul acela in care lucram mult si ne atingem obiectivul transpirand din greu. Avem de depus un efort, desigur, dar lucram cu mai mare folos cand ne cultivam inspiratia, ajungand sa “tragem” procentul de folosirea resurselor interioare spre valori din ce in ce mai mari. “Geniul” se poate educa, in acest fel, aducandu-ne succesul dorit mai repede si cu mai putin efort.
Asa ca va indemn sa va folositi din plin de aceste resurse, de inspiratie – poate deja ati vazut efectele ei – astfel incat sa va bucurati cat mai mult si cat mai repede de succesele voastre.
As putea sa va povestesc multe. Oricat ar fi, e poveste, nu e meditatia. As putea sa va trimit la o multime de carti. Oricate ar fi, nu pot fi toate, si nu sunt meditatia.
Si totusi, in lipsa unei posibilitati de a incerca impreuna ceva, – care oricum ar fi, nu e meditatia, dar face pasi spre ea, voi recurge la cuvinte.
Si la o poveste. Asta e, tot la poveste ajung!
Ramane ca, daca va atrage povestea, sa incepeti sa faceti primii pasi catre culmile puterii voastre interioare. Pentru a va realiza visele. Caci, asa cum spuneam data trecuta, ca sa visezi, trebuie mai intai sa fii treaz. Sa fii constient. Asta face meditatia.
Mai intai, o mica lamurire.
Ce am povestit mai inainte – exercitii de prezenta, liniste, respiratie, capacitatea de a actiona cu curaj, “dansand” cu tot ce va vine in cale in viata, toate astea sunt instrumente de atingere si manifestare a puterii personale. Pe care ne-o descoperim si o dezvoltam o viata intreaga.
Daca ne dorim sa ne folosim cat mai devreme, chiar acum, de sursa puterii noastre, pentru a ne implini visele, putem sa o facem folosind instrumentele acestea. Cel mai puternic din toate, care cuprinde si pe celelalte, le sustine si le dezvolta, este meditatia.
Se folosesc multe referiri la meditatie. Cu tot felul de sugestii de tehnici, de practica. Nu-s gresite nici una, dar e important de inteles din start ca meditatia nu e o tehnica sau o practica. Nu e o actiune. Ci o stare. O anume stare, rezultata in urma unor practici, desigur, dar ea e doar starea. Sunt unele tehnici numite vizualizari. Acelea chiar asta sunt: vizualizari. Altele, focalizeaza atentia pe o tema. Inca sunt actiuni, antrenand intr-un fel mintea. Dar meditatia “propriu-zisa” e altceva.
Pentru clarificare, pun aici, cat mai pe scurt, o povestioara, prescurtata, din cartea lui Robert Rabbin – “Pune suflet in ceea ce faci” (aparuta in 2006 la Editura For You).
Robert era intr-un ashram – un centru de meditatie – din India. Acolo totul e orientat spre meditatie, orice lucrare, absolut oricare. El a primit sarcina de a taia morcovii. In fiecare dimineata, la ora 4:00, era in bucatarie unde trebuia sa taie morcovii.
“Mi s-a aratat cum sa tin cutitul, in ce pozitie sa stau si cum sa tai fiecare morcov in bucati ce trebuiau sa fie taiate intr-un anumit unghi si de o anumita grosime. Acest lucru era important. Fiecare felie trebuia sa corespunda specificatiei: un unghi si o grosime exacta. [...] Supraveghetoarea de la taiatul legumelor ma urmarea cu o privire aspra si neiertatoare. Daca tinuta mea lasa de dorit, ea tipa la mine. Daca mana mea slabea stransoarea cutitului, ori imi ridicam privirea si ma uitam la ceilalti, ma mustra. Dar partea cea mai rea venea atunci cand ramaneam cu privirea atintita in gol, imaginandu-mi tot felul de evenimente. De obicei, in astfel de situatii, eram readus la realitate de un cartof care imi era aruncat in cap. Supraveghetoarea era cea care ma lovea, pentru ca treaba ei era de a ma ajuta sa devin constient.
Dar profesorul cel mai sever dintre toti s-a dovedit a fi chiar felia de morcov. [...] Fiecare felie de morcov trebuia taiata numai asa. Nu stiu daca vreunul dintre cei care mancau ceea ce pregateam noi cu morcovi era in special interesat de exactitatea dimensiunilor fiecarei felii. Dar nu asta era important, ci cum sa devii atent.[...] In primele saptamani [...] rareori reuseam sa tai macar o felie cum trebuia. [...] Undeva, pe la morcovul cu numarul treizeci de mii, am inceput sa fiu atent. Taiam in medie 800 de felii. Pozitia corpului meu, felul in care tineam cutitul si miscarea de taiere erau acum in regula. Nu ma mai uitam in jur. Nu mai ramaneam cu privirea pierduta in zare. Eram exact acolo, cam 80 la suta din timp. Devenisem bun -eram chiar bun. Dar nu indeajuns de bun. Trebuia sa ajung la o mie de felii si nici o scuza nu era admisa.
Si de ce nu? Aveam o misiune clara, materii prime, instrumente, antrenamentul si capacitatea necesara. Daca nu lipsea nimic, care era problema? Sau variabila? Atentia.
Intotdeauna era vorba numai si numai de atentie. Chiar si azi, dupa douazeci si cinci de ani, inca imi mai rasuna in urechi tipatul supraveghetoarei, izbindu-ma drept in fata: Fii atent! Concentreaza-te! Focalizeaza-te!
Sa ajung la o mie de felii?
De ce nu? Ce-mi statea in cale?
Aceasta este marea invatatura pe care am primit-o de la mentorul meu (morcovul): Fii atent!
Morcovii mi-au aratat de ce nu puteam sa fiu atent. Eram pierdut in ganduri, fara ca macar sa-mi dau seama. Acest lucru mi-a compromis si corupt de fiecare data atentia concentrata: faptul ca ma gandeam aiurea, fara ca macar sa fi fost constient de asta.”[...]
Dintr-o data am inceput sa observ din ce in ce mai multe, din ce in ce mai departe. Puteam sa-i aud pe oamnei respirand, sertare care erau deschise fara zgomot, puteam simti cum oalele erau luate de pe masa.
Atunci a fost momentul in care efortul de a fi atent – de a observa ce faceam si ce se intampla in jurul meu si in mine insumi – a fost stimulat de constienta si a explodat in ceva ce nu mai simtisem niciodata, decat in timpul meditatiei profunde, cu ochii inchisi si in pozitie sezanda. M-am simtit dintr-o data viu si treaz, intr-un camp de constienta in care eram perfect concentrat si pricepeam clar ceea ce se petrecea – inclusiv gandurile pe care mintea mea le impartea precuma cartile de joc si lupta celulelor din sangele care imi circula prin vene.
Aveam de asemenea perceptia simultana intuitiva sau senzitiva a unui camp mai larg, care putea cuprinde: doi oameni ce vorbeau la patruzeci si cinci de metri distanta, o soparla care se incalzea la soare pe o stanca, la o ora de mers cu autobuzul fata de locul unde eram, sau arcuri eliptice de materie celesta albastra, de douazeci de milioane de miliarde de kilometri lungime, croindu-si drum printre galaxii, in imensitatea spatiului.
In acest moment toate barierele conceptuale ridicate in fata unei constiente clare s-au dizolvat. In constienta clara, mintea deschisa cuprinde intreaga creatie. Mediatia inseamna a fi atenti pana cand constienta ne ridica deasupra gandirii conceptuale. Meditatia este constienta, iar constienta imbratiseaza intreaga viata. Liderii trebuie sa cunoasca acest lucru.”
Si eu sunt deplin constienta ca m-am folosit de un citat foarte lung, desi am “taiat” cat am putut din poveste, incercand sa-i pastrez esenta. Dar mi s-a parut cel mai bun fel de a explica ce este meditatia.
Oricum, asta, ce este ea cu adevarat, ramane pentru fiecare sa afle, in momentul in care, exersand, va atinge aceasta stare.
Bineinteles ca voi contiuna, data viiitoare, cu sugestii si exemple. Pentru ca puteti realiza aceasta fara ca neaparat sa taiati mii de morcovi. Si urmeaza sa arat mai limpede si la ce ne foloseste meditatia.
Pana atunci, revedeti seria “exercitiilor de prezenta”, fiindca ne vom folosi de ele si de ce ati realizat – daca ati realizat ceva din ele – in abordarea acestei minunatii care este meditatia.
Dansand cu lupii
Poate va ma amintiti filmul in care Kevin Costner joaca rolul unul american alb, care intelege si ajunge chiar sa aduca in viata lui felul de a trai curajos, simplu si sincer al indienilor nativi din Nordamerica. Scena in care danseaza in jurul focului, in timp ce lupii il pandesc in noapte, a ramas un punct de referinta nu doar in cinematografie dar si in literatura si atelierele practice pe teme de dezvoltare personala.
Imagine: wallpaper.diq.ru
Trecerea dincolo de teama si infruntarea situatiilor cu curaj, indiferent de cat de amenintatoare par a fi ele, este un fel de a dansa cu lupii… Cu ceea ce iti aduce viata, bun sau rau.
Curajul nu inseamna sa nu iti fie frica. Un om curajos este cel care isi cunoaste, isi recunoaste fricile si stie sa mearga inainte, cu tot cu ele. Si cel care e cel mai curajos trece prin ele, cu sinceritate, le infrunta si vede acolo, in miezul lor, propria esenta de putere.
Puterea e inteleasa diferit de fiecare dintre noi, Cu toate acestea, avem multe in comun, unii si altii, in a ne raporta la tot felul de forme de putere, asa cum le intelegem si cum le percepem noi.
Am sa vorbesc despre putere asa cum inteleg eu. Puterea personala, aceea care face sa dansezi cu lupii, aceea care poate face lupii sa danseze cu tine…
Nu o sa fac definitii despre putere. O sa fac altceva. O sa te intreb: Ce vrei? Ce vrei in viata? Atentie, care sunt dorintele tale, ce vrei tu, nu ce crezi ca ar fi bine, decent si convenabil pentru tine sa vrei…
Povesteam deunazi, in “Cercul de creta caucazian” de fata care voia sa-si multumeasca parintii, intrand in conflict cu ea insasi, pentru ca nu indraznea sa vrea, sa spuna ce vrea. Dorintele ei nu erau “convenabile” pentru parinti. Sau poate unele erau, dar ea deja generaliza…
Intai, fixeaza cu sinceritate ce vrei, cum vrei tu si de ce. Atentie, cu SINCERITATE, am zis…Posibil sa afli, daca esti sincer, ca vrei ceva fiindca e la moda. In deplina sinceritate, daca afli de ce vrei, s-ar putea sa intelegi repede ca deja copiezi modele. Ceea ce nu e rau, daca iti dai seama de calitatea modelelor si de ce vor ele ce vor. Unii se inconjoara cu obiecte, care sunt simboluri ale puterii. O casa de un anume lux, o masina, de un anume lux, un ceas de o anume marca, haine de o anume marca, prieteni… de o anume marca si ei. Ramane sa validezi, in mintea ta, si cu SINCERITATE, daca acesti oameni sunt ei insisi puternici, fara toate aceste simboluri de putere. Daca da, daca au dat dovada de decizie rapida, clara, responsabila, si ecologica – adica tinand seama de toti cei implicati- atunci acestia sunt oameni de putere. Daca au considerat o situatie cu calm, cu cap limpede si nepatimas, asumandu-si consecintele deciziilor lor – consecinte asumate fara a se sprijini numai de simbolurile lor de putere – da, sunt modele de urmat.
In acest fel, inveti ce intelegi prin putere. Iata, alt exemplu. Oamenii pierd mereu ceva important in viata. Slujba, casa, partenerul de viata ori alta relatie importanta, sanatatea… Multe vin si pleaca, viata e ea insasi un flux. Daca un om simte si intelege pe deplin ca orice, cat de bun, cat de minunat, cat de valoros (sau nu) si cat de sigur ar parea, va dispare intr-o zi, acel om este foarte puternic. In fata unei calamitati, omul e insignifiant. Ramas in viata dupa un incendiu sa o inundatie doar cel curajos isi vede limpede puterea, pretuind viata, cu care a iesit din incercare.
Unii isi vad in case ori in alte valori propria viata. Cand le pierd spun ca si-au pierdut viata. Oare e adevarat? Cate case poate face un om? Poate face macar una? Eu stiu oameni care si-au facut case. Cati oameni poate face o casa? Nu stiu de nici una sa fi putut… Valoarea unui om sa fie doar o casa? O padure? Un rau? Chiar o planeta? In sufletul unui om, poate o planeta inlocui pe cel iubit?
Cel care poate trece prin pierdere si prin schimbare stie sa danseze cu toti lupii care-i vin la usa…
Dar trupul? Sa va spun ceva: Am lucrat doua zile cu un maestru coreean. Doua zile in care nu am sarit pe munti, nu am mers pe foc, nu am facut kumite, nici macar exersari de alea de ore intregi circulat energia prin meridiane sau stat in zazen. Nu. Dar din doua exercitii am inteles si trait mai mult decat am facut in opt ani de cand am dat de qigong. Nu ca nu as fi avut experiente fantastice si din practica qigong-ului, dar acum a fost o alta abordare si o alta intelegere. Corpul a lucrat minunat, si la un moment dat, toti, fara sa fi avut acelasi nivel de practica sau macar vreo pregatire fizica, am avut aceeasi experienta. Rezultatul a fost asemanator. Circulatia energiei a fost atat de puternica, incat tot corpul a fost zgduduit, feliuta cu feliuta si toate odata, si cu toate astea puteam fi calmi si sa ne urmarim respiratia. In acest fel am simtit foarte clar, la modul concret, fizic, ca nu suntem corpul nostru. Atentia urmarea respiratia si in acelasi timp tot ce se petrecea in corp. Era clar, perfect si extrem de limpede pentru toti ca “cineva” urmareste corpul si respirul.
Si astfel, detasati de ce se intampla, putem urmari orice fel de zguduire din viata. Fie ea emotionala, mentala ori fizica. Pastrarea in atentie, in calm, in luciditate, de care vorbeam si in “Exercitii de prezenta”, sadeste si creste capacitatea de a privi si primi detasat ce ne vine in fata, de-a lungul vietii…
Aceasta este manifestarea curajului, a puterii. Oriunde ne-am duce, fara obiecte considerate de putere (in general consideram obiecte de putere diverse bunuri sau relatii), ne luam pe noi insine.
Daca am lucrat bine si am investit in noi insine timp, practica, intelegere si sinceritate, si mai ales dragoste fata de noi insine, oriunde am fi ne avem pe noi, pentru a ne sustine si a ne ghida. Cea mai buna investitie pe care o putem face este aceea in noi insine.
Acum va mai invit o data sa va intrebati CE VRETI si sa raspundeti CU SINCERITATE si FARA TEAMA. Cand aflati – si o sa va intrebati iar si iar, de-a lungul anilor – o sa puteti face pasii in viata ca oameni puternici, stiind ca se pot baza pe ei insisi.
Avand si cultivand propriile instrumente de putere si facand din ce in ce mai adanci incursiuni catre sursa puterii personale, veti face descoperiri uluitoare. Si cea mai de pret descoperire va fi cea a Sursei insasi, sau a Vietii, sau a Iubirii, sau a lui Dumnezeu, cum veti dori sa-i spuneti. Oricum, ea e aceeasi si va sustine oriunde veti fi, de-a lungul intregii vieti.
Asadar, dansati cu tot ce va va aduce viata si bucurati-va, traind intens fiecare clipa!
AURA ENERGETICA – CE AR FI TREBUIT SA INVETE HARRY POTTER:
CUM SA TE PROTEJEZI DE GANDURI NEGATIVE
Iti spuneam mai devreme ca aura energetica care ne inveleste corpul are rolul de a ne proteja de influentele energetice din jurul nostru. In permanenta suntem asaltati de gandurile altor oameni care se afla in vecinatatea noastra, dar si de gandurile oamenilor care sunt la distanta dar dirijeaza spre noi gandurile lor. Daca aceste ganduri dirijate spre noi sunt bune, pozitive, armonioase nu avem de ce sa ne ferim de ele. Energia unui gand frumos ne face bine, ne dezvolta aura si ne ofera un plus de forta. Insa exista persoane care se gandesc la noi cu ura, cu invidie, cu rautate. Aceste energii intra in aura noastra si apar neplaceri.
Cele mai simple neplaceri sunt durerile de cap si agitatia, dar pot apare probleme de lunga durata daca aceste ganduri negative dureaza mult timp. Orice cuvant pe care il spunem este incarcat cu energie deoarece in mintea noastra se formeaza in paralel si un gand identic cu acel cuvant. Acest gand se indreapta catre persoana caruia ne adresam, iar daca acea persoana nu este langa noi ci vorbim la telefon – gandul o gaseste oricum instantaneu.
Pana aici toate bune si frumoase, dar mai exista un principiu al bumerangului care spune ca fiecare gand emis de noi se va intoarce , mai devreme sau mai tarziu asupra noastra. Asa ca aveti grija ce gandesti. Apropo de asta imi amintesc un mic test de concentrare mentala extrem de simplu: TREBUIE SA STAI TIMP DE 5 MINUTE SI SA NU TE GANDESTI LA ELEFANTI. O sa vezi ca nu e chiar asa de simplu. Cu cat incerci sa nu te gandesti la elefanti cu atat mintea se va indrepta tocmai spre elefanti si iti vei aminti imagini cu ei.
Dar sa revin la protectia mentala energetica.
Cum spuneam, ai nevoie de aceasta atunci cand crezi ca cineva gandeste negativ despre tine sau daca ai in jurul tau oameni agitati, rautaciosi, plini de ura si manie. Gandurile acestea iti vor atinge aura chiar daca nu sunt indreptate asupra ta, ele circula in jurul planetei odata ce au fost lansate si nu dispar decat daca sunt anulate de ganduri bune, pozitive. Problema e ca sunt mult mai multe ganduri negative in jurul nostru, decat ganduri pozitive, asa ca anularea lor e rara sau dea dreptul inexistenta.
Experienta mea
O perioada buna din viata m-am confruntat cu mici ghinioane, nimic din ceea ce faceam nu reuseam de la inceput. Daca altcineva reusea sa rezolve o problema intr-o zi, eu ma chinuiam cel putin 2-3 zile pentru acelasi lucru. Aveam des stari de nervozitate si nu stiam din ce cauza, le consideram absolut normale. Dupa cativa ani in care nu mi-am dat seama ca ar fi o problema cu aceasta situatie, am gasit o intamplator o carte. O carte despre protectia mentala. De cum am inceput sa o citesc mi-am dat seama ca descria perfec situatia in care ma aflam eu.
Cum se construieste aura de protectie
Uite ce am aflat atunci despre cum sa ma protejez energetic. In primul rand mi-am dat seama ca orice gand care intra in aura ma influenteaza. Asa ca dintre toate tehnicile descrise am ales o tehnica care permite sa intre in aura numai gandurile pozitive, acele ganduri care imi doream sa ma influenteze. De obicei aceste ganduri sunt generate de persoanele care te iubesc cu adevarat. Acestia nu se gandesc la tine decat cu dragoste, iar dragostea anuleaza orice gand negativ. Cu cat aura ta e plina de ganduri de dragoste, orice gand negativ nu te poate atinge.
Ce ai de facut
1. In primul rand trebuie sa te asezi in camera cu fata spre rasarit sau spre nord. Daca nu stii de unde rasare soarele sau nu stii unde este nordul atunci nu conteaza. Te asezi cu fata in ce directie vrei tu, e mai bine sa faci tehnica si asa, decat sa nu o faci deloc.
2. Ramai in picioare si inchizi ochii. Stai cat mai relaxat cu mainile pe langa corp si cu spatele drept.
3. Iti imaginezi cum deasupra ta coboara lumina galbena stralucitoare, exact ca lumina soarelui, puternica si intensa, plina de caldura.
4. Imagineaza-ti ca lumina aceasta “spala” orice gand negativ care deja a ajuns in aura ta anterior. Continua sa faci aceasta spalare cu lumina solara timp de 2-3 minute. Cel putin in primele zile de practica. Apoi va fi din ce in ce mai putin nevoie sa faci aceasta curatire mentala. Este insa bine sa o repeti de fiecare data cand simti nevoia.
5. Imagineaza-ti apoi cum in jurul tau, la o distanta de un brat se extinde aura energetica si se umple “ca un butoi” de sus in jos cu lumina galbena solara pe care o vizualizezi cum coboara asupra ta. Imagineaza-ti ca se revarsa continuu peste tine lumina solara stralucitoare si ca iti umple aura de energie. Imagineaza-ti aceasta umplere de energie pentru aproximariv 2-3 minute.
6. Cand ai finalizat etapa 5 va trebui sa iti imaginezi ca marginile exterioare ale aurei tale (plina acum de energie solara) devin si mai stralucitoare, orbitoare. Imagineaza-ti cum in jurul aurei se dezvolta un invelis de lumina ca o membrana puternica. Spune-ti in gand ca aceasta membrana te va proteja de orice gand negativ, de orice influenta mentala urata si rautacioasa. In timp ce iti imaginezi cum se contureaza aceea membrana de protectie va trebui sa ai in minte constant rolul de protectie al acestei membrane. Prin acest gand tu ii dai o destinatie precisa si chiar isi va lua in serios rolul de filtru al gandurilor din exterior.
7. Cand ai finalizat etapa 6 va trebui sa ramai complet nemiscat pentru 30 de secunde si sa vizualizezi in minte, sa iti imaginezi intreaga aura acum plina de energie si inconjurata de o zona de protectie (membrana nou creata). Dupa circa 30 de secunde poti sa deschizi ochii si sa iti continui activitatea. Aura de protectie va munci acum pentru tine si nu va lasa sa intre nici o influenta energetica distructiva.
La inceput aceasta protectie nu va dura foarte mult, eventual va dura pana cand vei dormi, sau daca esti foarte obosit si stresat va disparea destul de repede, dupa aproximativ 8-10 ore. Pe masura ce vei repeta exercitiul protectia se va pastra de la o zi la alta, iar cand vei deveni expert va dura cateva saptamani pana la cateva luni. Oricum , este un exercitiu care nu strica sa fie realizat zilnic pentru 5 minute.
Iti doresc succes cu practicarea exercitiului de protectie mentala si astept sa relatari sau intrebari cu privire la eventuale neclaritati.
Acum cativa ani un prieten mi-a povestit o intamplare care arata ce calitati necunoscute ascunde specia umana. Calitati necunoscute sau , mai degraba, pierdute si uitate. Fiind pasionat si el de lumea subtila a energiilor, prietenul meu citea o carte in care erau explicate diferite culori ale aurei energetice. Pagini intregi cu imagini colorate descriau diferite stari ale aurelor umane, cu diferite culori si marimi. La un moment data se apropie de el fiul fratelui sau, in varsta de 3 ani. Se apleaca peste carte si il intreaba ce citeste. Prietenul meu ii arata imaginile cu siluetele umane inconjurate de aura colorata si il intreaba pe copil, mai mult in gluma, ce culori vede el in jurul parintilor. Copilul ii raspunde si ii ofera si detalii despre momentele in care culorile se schimba de la un moment la altul sau de la o persoana la alta. Cu o simplitate uimitoare copilul ii explica adultului ca in jurul tatalui sau e mult verde si ca mama are mult albastru, mai ales atunci cand se joaca cu el. Imi inchipui uimirea prietenului meu in momentele acelea, asta pentru ca l-am vazut inca uimit dupa o saptamana cand mi-a povestit si mie intamplarea.
Poate parea complet neinteresant pentru unii dar, daca esti curios sa inveti cum poti vedea si tu aura energetica citeste pana la final si exerseaza tehnica pe care o sa o descriu mai jos.
Functiile aurei energetice
Aura energetica este o caracteristica a fiecarei persoane, dimensiunile sale depind de starea de sanatate a persoanei, de puterea mentala si de starile emotionale ale persoanei in cauza. Daca esti mai mereu dominat de frica atunci aura ta este de dimensiuni reduse si va avea culori pale si relativ transparente. Daca insa mai mereu te simti plin/plina de energie si veselie atunci aura ta este stralucitoare si de dimensiuni mari. Culorile sunt vii si puternice, intense si foarte clar delimitate.
Aura energetica este suportul pe care emotiile se proiecteaza, emotiile si sentimentele sunt energie pura. Aceasta energie a emotiilor se manifesta in jurul corpului nostru pentru cateva secunde sau poate sa dureze ani de zile in cazul sentimentelor profunde care ne marcheaza viata. Fiecare emotie umana are asociata o anumita nuanta din culorile spectrului vizibil. Pentru un clarvazator aura isi schimba culorile dealungul zilei in functie de starile emotionale prin care trece persoana respectiva.
Aceasta energie poate fi transmisa de la o persoana la alta, in functie de compatibilitate. Acest proces este cunoscut in psihologie ca “empatie” – capacitatea de a simti emotiile pe care o alta persoana le resimte. Mare atentie insa, aura primeste in mod constat toate emotiile celor pe care ii intalnesti pe o raza de cativa metri in jurul tau. Nu ar insemna nimic aceasta daca aceste energii primite involuntar nu ne-ar influenta atat emotiile cat si gandurile si chiar sanatatea , daca se persista pe timp indelungat.
Vestea buna este insa ca putem sa controlam aceasta capacitate a aurei energetice de a absorbi de la altii energie si emotii. Energia subtila este complet la dispozitia vointei noastre mentale. Daca ne focalizam atentia asupra acestei energii este posibil sa o vizualizam, dar si sa ii modificam culorile.
Modalitatea de vizualizare a aurei energetice
Pentru a nu ne mai lungi prea mult vreau sa explic in continuare o metoda foarte buna pentru vizualizarea energiilor aurei. Metoda este extraordinar de simpla dar necesita practicarea constanta. Eu am incercat dealungul timpului diferite metode, dar aceasta a fost cea prin care am reusit pentru prima data sa vad aura.
Etapa 1. Apropie-te de o fereastra si priveste cat mai departe prin sticla transparenta. Incearca sa privesti fara sa clipesti macar cateva secunde. Fi apoi atent nu la ce anume vezi ci la actul vederii. Aceasa schimbare de atentie este cheia pentru a declansa acest fenomen al vederii energiei. Efectul acestei atentii supra mentale este de a influenta percepriile extrasenzoriale. Exerseaza cel putin 5 minute pe zi acest procedeu in care te concentrezi asupra actiunii tale de a vedea.
Etapa 2. Daca ai posibilitatea sa urmaresti o persoana pentru cel putin 20 de minute de la o distanta relativ constanta atunci e momentul sa treci la etapa urmatoare. In aceasta etapa este nevoie sa privesti constant in spatele persoanei alese la circa 1-2 metri. Va trebui sa iti pastrezi un punct virtual in spatele acelei persoane cam la inaltimea capului. Daca persoana se misca atunci si punctul virtual se va misca. Continua insa sa pastrezi atentia ta focalizata pe acel punct. Eu faceam aceasta privind aura profesorilor mei din facultate. Acestia ramaneau constant la o distanta de aproximativ 3-5 metri de mine si puteam sa privesc nestingherit. Probabil ca erau convinsi ca sunt atent la lectie, dar bineinteles ca habar nu aveam despre ce vorbeau.
Mi-a luat cateva sapamani de practica constanta (cred ca a fost perioada in care am fost cel mai des la scoala) si la inceput nu reuseam decat sa imi obosesc ochii pana incepeam sa lacrimez. Dar la un moment dat am inceput sa vad la cateva persoane aure de culori diferite si de intensitati diferite.
Aurele pe care le-am vazut in perioada aceea variau de la mov pana la galben si verde. Uneori mai apareau si nuante de albastru sau rosu, cautam insa sa vad o aura cu alb sau indigo ceea ce ar insemna ca am intalnit persoane cu adevarat interesante deoarece atat albul cat si indigo-ul denota o mare putere mentala si spirituala a acelei persoane. Inca sper ca o sa ajung sa vad asemenea culori predominante in aura. Zone colorate in alb sau indigo mai apar uneori la persoane care sunt interesate de spiritualitate, dar nu se pastreaza suficient de mult pentru a deveni culoarea preponderenta.
Va urma (AURA ENERGETICA – CE AR FI TREBUIT SA INVETE HARRY POTTER: PROTECTIA AURICA)-
Chiar langa inima fiecaruia, se ascunde de ochii nostri un imens focar de energie spirituala. O energie care daca am reusi sa o stapanim ne-ar face viata mult mai simpla si mai frumoasa. Simtim uneori fiorii iubirii, in momente in care anumite intamplari genereaza in noi un surplus de energie sau in momente in care ne amintim cu emotie de o iubire demult apusa. In astfel de momente, toate canalele energetice subtile ale aurei conduc mai multa energie spre inima spirituala – spre centru focar al iubirii. Atunci cand acest centru este in plina activitate traim pe deplin iubirea asa cum ar fi normal sa o traim cat mai frecvent.
Se spune ca starea noastra naturala ar fi sa simtim permanent starea de iubire si ca numai datorita slabei energizari a acestui centru focar simtim ca iubim pe apucate. Uneori da, alteori ba.
Un mic test pentru tine
Un test cu o singura intrebare, simti ca oferi sau simti ca primesti iubire? Am intalnit persoane care mi-au spus ca nu pot sa simta ca sunt iubite. Am intalnit persoane care mi-au spus ca nu pot iubi. Am intalnit si persoane care mi-au spus ca se simt iubite si iubesc.
Acest centru focar de energie se alimenteaza cu energie din univers : in momentul in care primeste energie incepi sa simti ca esti iubit/iubita. In momentul in care din centru focar pleaca energie spre cineva sau ceva – incepi sa simti ca iubesti la randul tau.
Totul este un joc de a primi energie si a oferi energie. In cazul acesta energia se numeste iubire. Asa cum culoarea rosie e tot lumina dar care poarta in ea numai o anumita informatie (frecventa de vibratie), tot asa si iubirea este una dintre frecventele de vibratie ale energiei din univers. Fiecare tip de energie difera prin efectele asupra noastra, tocmai datorita informatiei diferite pe care o poarta. Si pentru fiecare energie diferita exista un instrument diferit pentru a o recepta in aura.
De aceea iti spuneam ca sunt 7 categorii de energie, fiecare cu poarta sa de intrare in aura – adica cele sapte focare de energie.
Cum iti dai seama cata energie circula prin focarele tale
In mod natural focarele de energie se inchid pe masura ce copilul creste daca nu devine constient de ele. Focarul de energie al iubirii este situat in dreptul regiunii inimi, acolo se incruciseaza milioane de canale care poarta energie inspre acest loc. Fiecare canal inseamna energie si informatie diferita pentru finta umana. Fiecare dintre noi avem aceste focare energetice activate (pline cu energie) in mai mica sau mai mare masura. Daca ne referim numai la focarul energetic al inimii atunci putem sa ne dam seama daca este sau nu activat la o persoana prin urmatoarele caracteristici.
Stim ca acest focar energetic are efecte asupra psihicului uman prin starile emotionale. Stiti ca la nivelul sternului se afla o glanda care se numeste “glanda copilariei” pentru ca secreta hormoni numai pana in adolescenta? Ei, un lucru interesant s-a descoperit de catre medici – persoanele care si la varste adulte se simt ca niste copii – au suflet de copil si au inca capacitatea de a se juca cu inocenta copilariei, au inca activata aceasta glanda (este vorba de timus). Daca esti o persoana care ai trecut de copilarie, dar nu te dai in laturi de la jocurile adolescentilor si copiilor atunci sa stii ca focarul energetic al inimii este activ si ca prin el circula energie.
Vreau insa sa iti atrag atentia asupra unui aspect important. O necesitate a acestor focare de energie este ca energia lor sa fie echilibrata. Ce inseamna aceasta?! Degeaba am multa energie acolo, daca nu sunt in stare sa o controlez. Nu pot sa fac nimic cu ea. E ca si cum ai avea o masina prea puternica pentru abilitatile tale de control. Probabil ca ai auzit deja despre Yin si Yang (din mistica chineza). Yin-ul simbolizeaza energia (vazuta cantitativ), iar Yang-ul simbolizeaza pe cel care controleaza aceasta energie (capacitatea de control si autocontrol). O intreaga filozofie a rezultat din conceptul Yin – Yang, dar nu e timp pentru aceasta aici si acum.
Am amintit de control si autocontrol pentru a nu cadea intr-o greseala frecventa. Daca ceva te-a induiosat asa de tare incat nu ai putut sa iti controlezi lacrimile, daca ti s-a facut mila de cineva si ai inceput sa plangi la o secventa dintr-un film asta inseamna ca ai energia activata in focarul inimii – dar numai energia de tip Yin. Lipseste cea de tip Yang, adica capacitatea de a o controla. E ca si cum ai avea jumatate de energie. De ce e nevoie de energie tip Yang (control)? Pentru ca fara aceasta energie (yang), oricat de multa ar fi energia iubirii, ea se disperseaza cu usurinta.
Traim intr-un univers predominant Yin, in care energiile de tip Yang sunt exilate si uitate. Din aceasta cauza apar excesele in orice directii. In cazul energiei primului focar – prea multa energie vitala, dar de tip Yin duce la ingrasare si la stari de teama si angoasa nejustificata. La focarul urmator – energia sexuala – faptul ca predomina energia Yin duce la lipsa controlului in viata sexuala, dorinta erotica fiind urmata ca o obsesie necontrolata. La nivelul focarului energetic trei – energia vointei – prea mult Yin duce la exacerbarea violentei si a mandriei. Iar la nivelul energiei inimii – prea mult Yin duce la o viata emotionala dezorientata, dependenta de iubirea altcuiva.
- Va urma -
Cu ani in urma eram o persoana care nu avea nimic de spus, iar daca totusi aveam ceva de spus nu eram ascultat. Acest lucru ma descuraja permanent, nu mai aveam nici macar curajul sa incerc sa iau initiativa. Nu mai vorbesc de cat curaj aveam sa abordez fetele sau sa imi sustin punctele de vedere in public. Am incercat de toate, am citit carti despre dezvoltarea vointei si a increderii in sine, carti de dezvoltare personala si despre cum sa atingi succesul in 7 zile (sau etape – nu mai imi amintesc). Atunci cand credeam ca nu se mai poate face nimic am descoperit tehnicile de amplificare ale celui de-al trei-lea focar energetic.
O scurta istorie…
O sa va povestesc o singura intamplare care a avut loc acum cativa ani intr-o iarna in apropiere de Brasov, intr-un tren inghetat, la mijlocul lunii decembrie. In acel moment eram fericitul posesor al unui bilet pentru clasa a II-a si tocmai urcasem bucuros in tren, gandind ca voi avea cateva ore bune pentru a termina o carte. Dupa o asteptare de 20 de minute in gara, cu trenul care nu se hotara sa plece, am iesit pe hol si am aflat ca se defectase caldarea care asigura incalzidea vagoanelor. In acesta situatia totusi trenul a plecat urmand sa calatorim 8 ore in frig absolut. Eram imbracat cam subtire pentru ca deobicei caldura era excesiva in aceste trenuri, asa ca eram complet nepregatit pentru aceasta experienta. Nu am stat mult pe ganduri, nu aveam de ales. Am inchis ochii si timp de 30 de minute am realizat o tehnica tibetana de amplificare a energiei focului. Se pare ca am exagerat cu tehnica pentru ca pe toata durata calatoriei eram singurul care stateam numai cu o bluza pe mine si toti se uitau cam ciudat, probabil credeau ca ascund un vin fiert care imi tinea de cald. Nu era deloc asa, in urma tehnicii simteam o zona de aer cald in jurul mainilor si picioarelor ca si cum aveam un costum de protectie din aer cald. Efectul a durat pana seara tarziu, cu mult mai mult decat aveam nevoie.
Dar sa trecem la energiile noastre…
Al treilea focar de energie din cele sapte despre care o sa vorbim este responsabil cu “hranirea” cu energia focului si a vointei. Atunci cand energiile sunt bine echilibrate ele vor determina o crestere a vointei si a increderii in sine, de asemenea umorul si entuziasmul sunt amplificate tot prin aceasta energie. Acest focar poate fi numit motorul fiintei umane. Energiile acestui focar sunt cele care fac diferenta intre un leader si un simplu executant.
Simbolul acestei energii este focul, prin capacitatea focului de a se extinde si de a creste acesta simbolizeaza energia care cuprinde totul si asimileaza tot ceea ce intalneste in cale. Focul mai simbolizeaza deasemenea si transformarea. Amplificand energiile focului suntem siguri ca schimbarile se apropie. Meditatia asupra jaraticului sau asupra focului este o practica cunoscuta in toate zonele planetei. Stiati ca, in evul mediu fierarii erau considerati a detine puteri paranormale datorita faptului ca erau in permanenta comuniune cu flacarile care purifica tot?
O sa va explic unele tehnici care le puteti face folosind energia focului, dar dupa ce trecem in revista toate cele sapte focare energetice.
Aceasta energie este cea care dezvolta autocontrolul, autoritatea si respectul de sine. Acest focar energetic este foarte bine activat la cei care au putere de a hipnotiza si foarte slab activat la cei usor hipnotizabili. Se cunoaste deja ca hipnoza, pe langa efectele pozitive pe care le poate avea, are si un efect negativ major si anume slabirea vointei. Pentru contracararea acestor efecte negative se recomanda realizarea constanta a exercitiilor pentru amplificarea energiei in al treilea focar.
In situatia in care energiile sunt foarte slabe in interiorul acestui focar ne vom confrunta cu teama, lipsa de incredere in sine, intimidare, incapacitate de a avea incredere in altii, lipsa respectului de sine sau de autocontrol, teama de asumare a responsabilitatii sau de a lua decizii in ceea ce priveste propria persoana, accent exagerat pus pe putere sau recunoastere. La nivel de sanatate, proasta functionare poate genera tulburari digestive, ulcer gastric, indigestie, anorexie, bulimie, diabet, probleme intestinale, artrita.
Tehnica tibetana de care aminteam anterior este numita Tumo. Acesta tehnica se realizeaza de catre calugarii din muntii Himalaya, pentru a decide promovarea lor in gradele superioare in ierarhia religioasa. Pentru a realiza tehnica acesti calugarii iau cu ei in mijlocul zapezii intre 15 si 20 de camasi. Aseaza camasile in apa pana cand aproape ingheata. Proba pentru promovare e “banala” – castiga cel care usuca pe corp cele mai multe camasi intr-o singura zi. Si asta se intampla in mijlocul zapezii din Himalaya, in aer liber, la minus 10, minus 15 grade.
Transformarea
Folosind preponderent tehnici care amplifica energia acestui focar, avem posibilitatea de a ne transforma extraordinar de repede. Pe masura ce amplificam aceste energii in aura energetica se vor activa forte care pana acum au fost prea slabe. Vom vedea cum creste puterea interioara, cum privirea va devine mai ferma si mai convingatoare. Glasul devine mai puternic si vorbirea mai puternica, mersul isi schimba ritmul si viteza. Lenea si delasarea vor fi usor de combatut cu un simplu act de vointa. Nimic din ceea ce anterior va stresa nu va mai afecteaza, tocmai datorita increderii crescute in forta proprie. Daca pana in acest moment ati visat numai la a fi centrul atentiei, acum puteti sa va traiti acest vis. Din experienta personala va spun ca, in numai un an, am trecut de la persoana timida care nu reusea sa explice unui grup de 2-3 oameni, la organizarea si sustinerea de conferinte cu 50-100 de participanti. Aceste tehnici sunt foarte directe, ele actioneaza asupra cauzei. Aduc energie psihomentala acolo unde lipseste.
Concluzie
Ai vazut cum energia acestui focar are efecte asupra comportamentului tau, sa stii ca acest centru de forta isi ia energia atat din mediu cat si din energia celorlalti centri. Cel mai simplu mod de a amplifica acesta energie este contemplarea unei flacari din imediata ei vecinatate. Bineînteles, tehnicile pentru aceasta energie sunt utile pentru a obtine si puteri paranormale, in special acele puteri care au legatura cu vederea la distanta, vederea altor dimensiuni (lumi paralele). Deasemenea amplificarea acestor energii ale focului poate duce, daca este rau dirijata, la amplificarea orgoliului si la o crestere a violentei, din aceasta cauza eu recomand mare prudenta. Numai in cazuri exceptionale recomand cuiva sa inceapa direct cu aceste tehnici.
Inainte de toate spiritualitatea nu este numai un cuvant. Conteaza ceea ce semnifica acest cuvant pentru fiecare, ce intelesuri are pentru fiecare dintre noi. Pentru unele persoane este similar cu ocultismul si/sau cu religia (aceste aspecte vor fi abordate in articole viitoare). Insa o definire complexa a termenului ar trebui sa cuprinda tot ceea ce ne largeste orizonturile intr-un mod armonios si benefic. In mod obisnuit suntem limitati de-a lungul vietii la anumite experiente. O persoana interesata de spiritualitate vrea mai mult. Psihologii spun ca numarul de stari emotionale pe care le traieste omul obisnuit dealungul vietii este foarte mic in comparatie cu ce emotii si ce ganduri am fi capabili sa experimentam.
Emotiile traite in mod obisnuit: bucurie, teama, iubire, frustrare, dependenta, atractie, repulsie, etc.
Emotii posibile de a fi traite de fiinta umana: mister, pace profunda, fericire, eternitate, atotcunoastere, sacralitate, inspiratie, candoare, etc.
Toate aceste stari le putem simti daca stim cum sa procedam, ele au puterea de a ne face sa cunoastem din ce in ce mai mult despre propria persoana. Aceasta este cunoasterea spre care tindem in spiritualitate. Se spune ca spiritualitatea te face mai bogat. Aceasta este bogatia, cei care au experimenat asemenea stari spun ca nu ar renunta la experienta traita pentru nimic altceva. Nimic nu se compara cu momentul in care simti starea de eternitate, cand simti ca esti in afara timpului sau cu momentul in care gandurile se opresc si inspiratia te leaga de o minte mai presus de a ta.
In legatura cu emotiile va dau un exemplu simplu: oamenii considera ca bucuria apare daca au obtinut ceva ce si-au dorit, cu cat si-au dorit mai mult cu atat bucuria este mai mare. Ati observat insa ca aceasta bucurie nu se pastreaza, dupa cateva minute sau zile, ea dispare. Din punct de vedere spiritual bucuria e data nu de obtinerea obiectului dorit ci de faptul ca pentru cateva minute sau zile, mintea ta e multumita si nu apuca sa isi doreasca altceva. Cand insa incepe sa isi doreasca, incepe calvarul. Atata timp cat mintea e linistita si are putine ganduri constiinta ne poate umple viata si simtim starea de bucurie. Daca mintea e agitata si plina de ganduri, constiinta ramane izolata undeva acolo sus si noi ne traim vietile cautand sa ne indeplinim dorintele, neintelegand poate niciodata care este cu adevarat sursa bucuriei.
Sa nu intelegeti ca spun acum ca nu trebuie sa avem dorinte, eu ma limitez in a spune ca noi trebuie sa fim stapanii dorintelor si nu dorintele sa ne stapaneasca pe noi. (aceste aspecte vor fi abordate in articole viitoare)
Cunoasterea si gandurile
Cunoasterea se realizeaza in doua moduri:
1. Prin intermediul mintii, aceasta fiind forma cu care ne-am obisnuit si pe care o consideram singura posibila. Nu este asa!
2. Forma de cunoastere intuitiva este mult mai rapida si completa. Cei care au avut intuitii va pot confirma aceasta. Intuitia te conduce la cunoasterea unui obiect / fenomen mult mai rapid. E adevarat ca acesta intuitie este limitata tocmai de gandurile care nu se opresc . Aici intervine practica spirituala care ne ajuta sa controlam gandurile.
Mintea, intelectul si constiinta
Rolul mintii este sa sprijne cunoasterea. Ea functioneaza ca un ecran de cinema pe care proiecteaza tot ceea ce vedem, simtim noi. Toate aceste informatii pe care le proiecteaza sunt preluate de catre intelect care le analizeaza si emite concluzii si solutii.
Problema este ca metoda e lenta si limitata. Nu va putea niciodata sa proiecteze toate detaliile unui eveniment/obiect, asta deoarece simturile noastre sunt limitate, iar mintea poate proiecta numai ce primeste de la simturi.
Cea mai buna analogie pentru a intelege mintea si gandurile este cerul unei zile, acoperit cu nori. Gandurile noastre iau forma a ceea ce observam in jur. Daca ne uitam la un scaun, in minte va apare un gand in forma de scaun, ca si cum pe cer am vedea un nor ca ia forma unui scaun prin forta si talentul vantului . Dincolo de acest plafon de nori cu forme diferite este constiinta noastra. Linistita, priveste continuu si in tacere absoluta la toate formele pe care “norii” le adopta. Agitatia si transformarea acestora nu modifica constiinta, ea ramane acelasi martor lucid si detasat la nori cu forme monstruoase cat si la nori cu forme minunate.
Constiinta aceasta este definita prin trei caracteristici: Existenta vesnica, cunoastere absoluta, fericire infinita.
Aceasta constiinta este adevaratul nostru EU, pe care toate religiile si curentele filozofice sau caile spirituale va indeamna sa il cautati.
Atunci cand te trezesti dimineata prima senzatie pe care o ai, dar e asa de rapida si efemera, este senzatia de EU. Inainte sa apara orice gand trebuie sa simti EU. Acest Eu nu este definit nici de nume, nici de functie, nici de experienta prin care mintea a trecut. Senzatia aceasta de EU este foarte subtila, dar pentru cine o traieste este ceva unic in viata.
Scopul existentei
Pentru cei mai multi oameni scopul existentei il reprezinta trairea experientelor de zi cu zi. Pentru acestia viata se deruleaza la nivelul simturilor, eventual la nivel mental pentru intelectuali.
In realitate scopul vietii este sa o traim si nimic mai mult! Dar nu la nivel fizic sau mental, nici macar la nivel emotional ci la nivel de constiinta.
Cum s-ar reflecta aceasta asupra individului? Ar fi vesnic conectat (nu telepatic, ci prin cunoastere directa) cu toate constiintele individuale si ar trai prin proprie experienta emotia Totului. Cum spuneam caracteristic constiintei este existenta, cunoasterea si fericirea absoluta. Acestea ar fi atunci caracteristicile vietii unei asemenea persoane care a ajuns sa se cunoasca la nivel de constiinta.
Moartea si pastrarea identitatii
Rolul mortii este de a acorda alte si alte invataminte intelectului, astfel incat acesta sa inteleaga faptul ca tot ce este important este constiinta. Cu cat traim mai multe experiente de viata, cu cat traim mai multe vieti, vom ajunge la concluzia ca nimic nu e asa fascinant precum constiinta.
In momentul mortii acesta constiinta renunta la corpul fizic, la corpul mental , dar pastreaza cu ea intelectul (pe care religiile il numesc suflet). Acest intelect(suflet) migreaza in alt timp, in alt spatiu (insa va pastra aceeasi frecventa a universului – vezi conceptul de multivers din fizica cuantica) si se va incarna iar si iar pentru a invata.
Va uita trecutul la nivel mental, dar va pastra identitatea la nivel de suflet. Va acumula alta cunoastere si va intelege viata din ce in ce mai profund pana cand se va convinge ca experientele si obiectele nu sunt adevarata realitate.
Adevarata realitate a universului si iluzia cosmica
Singura realitate este constiinta. Nu exista nimic altceva in realitate, nici energie, nici materie. Constiinta creaza aceasta iluzie desenand pe propria sa “suprafata” forme de atomi care se grupeaza si care dau senzatia de materie. Aceasta este iluzia cosmica pe care religiile orientale o descriu.
Oamenii de stiinta ajung pe zi ce trece la aceasta concluzie. Cauta in interiorul particulelor atomice si nu gasesc nimic, particulele sunt defapt fenomene si nu obiecte. Particulele “se petrec”. Despre particule cel mai adevarat lucru ce poate fi spus este: “s-a intamplat un electron”. Cea mai buna analogie pentru a descrie particulele pe care le percepem este ca materie seamana cu un gand altcuiva.
- va urma –
Vorbeam zilele trecute cu nepotul meu – care nu stiu cand a apucat sa creasca asa de mare incat sa ma intrebe despre deschiderea “celui de-al treilea ochi” – si imi cerea sa ii spun o tehnica pentru amplificarea energetica a acestui “ochi” (e vorba despre al saselea focar energetic).
I-am recomandat si lui si iti spun si tie sa te gandesti ca trebuie sa incepi antrenamentul cu focarele energetice cele mai usor de energizat la inceput. E adevarat ca al 6-lea focar energetic e de-a dreptul spectaculos, dar energia nu ramane acolo daca nu sunt deja pline de energie focarele anterioare. Energia are tendinta sa coboare spre aceste focare inferioare. Din aceasta cauza se incepe de la primul si se merge pana la ultimul.
Ar trebui sa va spun totusi cele doua exceptii … daca energizezi corect focarul inimii (cel de-al patrulea focar) energia va circula in toate focarele in mod corespunzator. Cealalta exceptie este energizarea celui de al saptelea focar – cel spiritual. Acolo se aplica alte reguli, nu mai e deloc nevoie sa le energizezi pe cele anterioare pentru ca spiritul “bate” orice alt tip de energie. Dar, toate la timpul lor…
In articolul anterior ti-am explicat cum, prin activarea primului focar energetic poti sa iti imbunatatesti starea de sanatate si forta. Poti elimina oboseala si iti poti amplifica memoria de lunga durata. De asemenea energiile acestui prim focar au rolul de a amplifica norocul pentru persoanele care vor aceasta. Frecventa muzicala a notei DO este caracteristica acestui centru. Deasemenea forma geometrica specifica acestui centru energetic este patratul. Mai tarziu o sa te invat cum sa folosesti formele geometrice pentru a aduce energie in aceste focare.
Al doilea focar energetic
Cred ca mai interesant o sa ti se para al doilea focar de energie. Energia acestui focar completeaza energia corpului vital (care este hranit de primul focar energetic). O completeaza prin energia creativitatii. Daca energiile primului focar reuseau sa pastreze structura existenta a corpului fizic, energiile acestul nivel doi pot sa dezvolte, pot sa creeze. Este energia specifica reproductiei, energia vietii noi. Este instinctul sexual de perpetuare a speciei. O buna energizare a acestui focar energetic vindeca bolile aparatului genital si urinar, atat la femei cat si la barbati.
Ca o paranteza trebuie sa iti spun ca fiecare dintre energiile de care vorbim are un pol pozitiv si un pol negativ. Nu in sensul de energie buna si energie rea, ci in sensul de energie cu anumite caracteristici si energie cu caracteristici complementare. Impreunand cele doi poli se realizeaza armonia. Inclusiv electricitatea are doi poli – plus si minus. Daca ii pui impreuna … apar scantei si apoi apare o armonie energetica.
La nivelul acestui centru energetic are loc orgasmul. Sa stii ca orgasmul este de fapt punerea in contact a plusului cu minusul. Fiecare dintre noi avem la toate focarele energetice si energie plus si energie minus. Asa e normal. La nivelul focarului sexual, femeile au mai multa energie minu, iar barbatii mai multa energie plus. Daca sunt puse in contact energiile circula la cei doi parteneri si femeia primeste energie plus de la barbat, iar barbatul energie minus de la femeie. In momentul in care se atinge un nivel de echilibru intre plus si minus apare orgasmul.
O alta paranteza (pentru ca nu ma abtin sa nu va spun): daca aduceti multa energie la nivelul acestui focar, orgasmul este de zeci de ori mai intens… Aceasta poate fi realizata prin exercitii de amplificare energetica. Anumite plante sau substante chimice au efecte de amplificare a acestor energii, dar nu toate sunt recomandabile. Afrodisiacele intra in acesta categorie.
Ok, despre ce vorbeam? Spuneam ca acest centru energetic de nivel doi este responsabil de aparitia si dezvoltarea vietii. La nivel fizic acest centru este focalizat deasupra de organele sexuale cam la 3-4 latimi de deget. Dar numai clarvazatorii pot sa il vada acolo ca un vartej de energie de culoare portocalie.
Haide sa vedem si alte efecte ale energiei de la acest nivel
Energia de acest tip este responsabila de urmatoarele tendinte: dorinta de a fi la fel ca ceilalti (mimetismul social), dorinta de a fi in rand cu moda, superficialitatea in discutii, vorba multa si barfa, lipsa de concentrare mentala, efeminarea (tendinta barbatilor de a se comporta ca femeile). Atat femeile cat si barbatii care au prea multa energie minus la acest nivel nu suporta sa ramana singuri, le e teama de singuratate si sunt in permanenta in compania cuiva sau a grupului de prieteni. Toate acestea atunci cand este prea multa energie de tip minus in aura de la acest nivel.
Daca este mai multa energie plus la acest nivel atunci tendintele sunt de a fi creativ, de a compune muzica sau poezie. Persoanele care au energie plus la nivelul sexual sunt foarte apreciate in societate, pot deveni persoane publice. Sunt persoane care nu vorbesc mul, dar spun ceea ce trebuie atunci cand trebuie. Aceasta este o caracteristica a energiei plus, a energiei masculine.
Probleme la acest nivel energetic
Pentru femei
Daca la o femeie predomina energia minus la focarul acesta nu se va observa… deoarece este tendinta naturala (chiar daca ideal ar fi sa fie acceasi cantitate de energie si plus si minus pentru o buna functionare). Singurele probleme in cazul acesta vor fi cele de sanatate. In special pentru aceste probleme medicii vor recomanda hormoni masculini. Oare de ce? Tocmai pentru a amplifica tipurile de energie plus. Asa ca mare atentie, daca ai afectiuni la acest nivel sa stii ca 99% din cazuri sunt cauzate din lipsa de energie plus. Hormoni chimici din medicamente nu sunt solutia ideala, pentru ca apar efecte secundare in aura energetica.
Daca la o femeie predomina energia plus la acest nivel, aceasta va genera un surplus de hormoni masculini si caracteristici masculine, pilozitate excesiva sau voce mai groasa (nu ma refer la cele care fumeaza). Am vazut persoane care dupa ce si-au echilibrat energia (prin cresterea energiei de tip minus) si-au schimbat vocea si au pierdut pilozitatea.
Pentru barbati
Barbatii au in mod normal o energie preponderent plus la nivelul acesta al aurei energetice. Daca este mult prea mult plus si prea putin minus inseamna ca pot deasemenea apare dereglari hormonale. Pot aparea tendinte de agresivitate manifestata mai ales in timpul actului sexual.
Daca apare un surplus de energie minus la barbati (si din pacate vad asta din ce in ce mai des), atunci barbatul acela va fi feminizat. Va cauta sa fie tot timpul la moda fara a isi urma propriul stil. Va fi in permanenta cautare de ceva, dar fara a sti ce cauta, va avea dificultati sa mentina erectia mult timp pentru ca la el domina energiile feminine (minus).
Oricum majoritatea avem o mult prea mare cantitate de energie minus la acest nivel, aceasta explica tendinta generala spre sexualitate a civilizatiei actuale. Tendinta de a ne comporta astfel incat sa fim atractivi este o alta caracteristica a predominantei energiei minus. Atunci cand am reusit sa imi echilibrez energia de la acest nivel (prin tehnici bioenergetice) am vazut nu numai ca eram mai charismatic, dar si ca eram mai detasat si aveam mai multa incredere in mine. Aceasta a fost o schimbare majora pe care o recomand tuturor. Am inceput sa apreciez si alte lucruri din jurul meu. Dar asta este o discutie viitoare.
Asa cum am spus si anterior, la finalul seriei de articole voi scrie cate o tehnica pentru fiecare focar energetic. Pentru urgente sau alte clarificari puteti sa imi scrieti la marius_blanc@yahoo.com.
Spuneam in articolele anterioare ca oamenii sunt mai mult decat corpul fizic si ca au de asemenea si corpuri subtile suprapuse peste cel fizic. Fiecare dintre aceste corpuri are un punct de convergenta a energiei. Putem sa spunem ca acel punct energetic hraneste respectivul corp. Rolul acestor puncte de energie nu se limiteaza la hranirea corpurilor. Focarul de energie al fiecarui corp are functii bine stabilite, pe care le simtim in viata noastra obisnuita. Imaginati-va aceste focare ca pe niste izvoare din care tasneste energie de un anume tip. Fiecare tip de energie are functii specifice si influenteaza alte aspecte ale vietii. Unele energii influenteaza emotiile, alte energii influenteaza starea de sanatate, memoria, sexualitatea, inteligenta si spiritualitatea.
Cel mai important lucru pe care trebuie sa il stim este faptul ca fiecare dintre noi avem activate diferit aceste focare de energie si deci, corpurile subtile au cantitati diferite de energie. Constiinta noastra este atrasa de focarul care are cea mai mare cantitate de energie. In momentul in care constiinta se identifica cu focarul predominant toate experientele vietii sunt filtrate prin acel focar. Evolutia sprirituala reprezinta energizarea tuturor centrilor focar si trecerea constiintei pe nivelul ultim – cel al spiritului.
Focarul energetic vital
In general, prezentarea focarelor energetice incepe cu cel care influenteaza corpul fizic. Influenta asupra corpului fizic nu este directa ci se exercita prin intermediul “bioenergiei”. Din aceasta cauza acest centru energetic mai este numit si focarul vitalitatii. Energia provenita din acest focar inconjoara corpul fizic ca un invelis protector. Rolul fundamental al acestei energi este de a da viata celulelor corpului fizic. Aceste corpuri subtile (energetice) sunt formate din miliarde de canale (circuite) prin care circula energie. Aceasta energie traverseaza fiecare celula a fiecarui organ al corpului fizic. Prezenta si abundenta acestui tip de energie determina sanatatea organelor fizice. Primul semn ca energia vitala (“bioenergia”) este diminuata o reprezinta starea de oboseala, somnolenta, frecvente raceli chiar si vara, etc.
Localizarea acestui focar de energie vitala este in zona dintre anus si sex, in zona perineului. Centrul acestui focar energetic are culoarea rosie iar energia care izvoraste din el are culoarea galben argilos. Aceasta energie circula prin patru canale energetice de unde se ramifica in miliarde de circuite pentru a traversa apoi celulele corpului fizic. Forma acestui corp energetic urmareste forma corpului fizic si are o grosime de cativa centimetri (10-20 cm) in exteriorul corpului fizic.
Un alt rol al acestui focar de energie este aparitia instinctului de conservare. Dorinta de confort si acumulari materiale precum si pofta de mancare provine din activitatea energetica a acestui focar. Daca acest corp energetic primeste putina energie prin focarul sau, ne vom confrunta cu stari de lene, inertie, egoism, lacomie, gelozie si posesivitate, pierderi de memorie.
Pentru 99,9% dintre oameni acest focar are cea mai mare cantitate de energie, aceasta inseamna ca si constiinta noastra se mentine la acest nivel – la nivelul corpului fizic. Din aceasta cauza noi nu suntem constienti de existenta celorlalte corpuri subtile. Diferenta dintre noi – oamenii obisnuiti – si clarvazatori, este ca, acesta din urma, au mai multa energie in focarele superioare si ca devin astfel constienti de corpurile subtile ce formeaza omul.
O energizare peste nivelul mediu al acestui centru de forta va insemna o stare de sanatate excelenta, o memorie iesita din comun, incredere in capacitatea de a depasi obstacole. Deasemenea, la nivel paranormal vor apare anumite insusiri specifice energiei acestui centru de forta. Persoana care are multa energie in acest focar va putea sa vindece prin atingere alte persoane (vezi terapiile prin bioenergie), va putea sa determine instinctiv valoarea oricarui lucru. O asemenea persoana va gasi usor lucruri de valoare pierdute de altii sau ingropate de mii de ani.
Nota: La finalul articolului de prezentare a centrilor focar vom prezenta tehnicile cele mai eficiente de a creste cantitatea de energie pentru fiecare dintre aceste focare.
- va urma -
Prezentarea sintetica din prima parte a articolului nu a aratat insa cine este cel care se foloseste de aceste corpuri. Eu-l personal care este mai subtil decat aceste corpuri. Eu-l nu este un corp ci este proprietarul corpurilor. Acest Eu spiritual este cel care paraseste corpurile atunci cand acestea nu mai au suficienta energie si mor. Atunci cand corpul fizic moare, eu-ul se separa de acest corp fizic si de cel bioenergetic dar ramane inca lipit de corpul astral si mental. Dupa acest moment, in functie de tipul de energie al fiecarei persoane (in functie de preponderenta dorintelor din timpul vietii) unele Eu-ri se separa si de corpul astral, altele raman lipite pentru o perioada de cativa ani pana la sute de ani. Acele Eu-ri care pastreaza corpul astral vor avea parte de experiente in lumea astrala, experiente similare cu visele, iar dupa trecerea unei anumite perioade vor pierde si corpul astral. Aceasta va echivala cu o “moarte” in lumea astrala. Iarasi vor exista doua situatii: unii vor trece acum in lumea mentala iar altii in cea fizica urmand sa se incarneze.
Eu-l va ramane insa permanent legat de corpul cauzal impreuna cu care este denumit suflet. Acestea doua, Eu-l (spiritul) si corpul cauzal se incarneaza de milioane de ori de-a lungul existentei universului. Incarnarea se va derula intotdeauna de la un nivel inferior spre unul superior. Locurile unde sufletul (Eu-l + corpul cauzal) se incarneaza difera de la o viata la alta. Intotdeauna urmatoarea incarnare va fi una superioara. Daca o incarnare este ca om nici o alta incarnare ulterioara nu va fi ca animal.
Ar trebui sa continui sa va vorbesc despre capacitatea Eu-ului de a percepe trecutul , prezentul si viitorul in acelasi moment. Acest Eu este esenta divina, a existat dintotdeauna si va exista intotdeauna. El este scanteia divina din om. Capacitatile sale sunt infinite si deasemenea si cunoasterea de care dispune. Cum de suntem noi atunci asa de limitati? Cum de Eu-l spiritual percepe trecut-prezent-viitor, pe cand eu percep numai prezentul si imi amintesc doar, trecutul. O sa explicam aceste lucruri in articolul imediat urmator seriei despre reincarnare.
Amintirea vietilor anterioare ca metoda de terapie
Multe persoane pe care le cunoastem in viata aceasta au fost cunoscute de noi in alte vieti. Deasemenea unele probleme cu care ne confruntam in prezent sunt datorate unor situatii din trecutul indepartat. Fobii sau frici fara o cauza clara pot proveni din intamplari ale altei vieti. Anumite talente, deasemenea pot avea ca punct de pornire o alta existenta. Prin amintirea unor fragmente din vietile anterioare se pot clarifica intrebari cu privire la traume de care nu reusim sa trecem sau cu privire la dependente si obsesii care ne leaga parca de maini si de picioare.
Pentru a ne aminti vietile anterioare in prezent sunt des folosite tehnici de hipnoza, dar acestea implica un grad de incertitudine marit datorita celui ce conduce hipnoza. Metodele de autohipnoza sunt insa eficiente si nu implica riscuri asemanatoare.
Alte metode de amintire sunt cele in care sunt utilizate vizualizarea pasiva, oglinzile, anumite ritualuri, visele dirijate, meditatia. Toate aceste metode implica insa o pregatire anterioara de cateva zile sau saptamani pentru a avea efecte. Pregatirea inseamna realizarea de tehnici de purificare mentala completata cu metode de respiratie pentru a avea accesul facilitat la nivel subconstient.
Tehnica de amintire a vietilor anterioare
Pentru cei doritori de experiente deosebite o sa prezint una din tehnicile cele mai simple pentru amintirea vietilor anterioare.
Cauta o oglinda cu latura de cca 20 cm si cu o rama montata pentru a nu risca sa te ranesti cand o ti in mana. Aseaza-te pe scaun si pune oglinda cu fata in sus pe genunchi astfel incat sa privesti in oglinda ca si cum ai privi in fantana. Inchide ochii si imagineaza-ti ca te afli intr-un peisaj natural care doresti tu, in care te simti confortabil. Imagineaza-ti ca in fata ta se afla o fantana si la adancime se vede un ochi de apa care reflecta cerul. Spune-ti in minte ca aceasta fantana a fost martora evenimentelor si vietilor oamenilor de milenii. Apa din acea fantana a inregistrat, ca o memorie universala tot trecutul intregii planete. Imagineaza-ti ca privesti in acel ochi de apa si ca te vezi acum pe tine. Deschide ochii incet, fara sa privesti in jur si apleaca-te asupra oglinzii din fata ta. Priveste fix in ochii tai in oglinda, urmarind sa clipesti numai atunci cand este absolut necesar. Nu urmari detalii ale fetei sau alte imagini reflectate in oglinda ci numai ochii. Nu te gandi la nimic altceva decat la privirea ta care acum te priveste prin oglinda. Nu analiza nimic. Priveste numai. Dupa cca 10 – 20 minute inchide ochii si imagineaza-ti iar fantana si ochiul de apa din adanc. Priveste acum in aceea reflexie si cauta sa observi daca apar imagini diferite.
Imaginile pot sa se formeze ca si cum ar fi proiectate pe luciul apei din fantana ori ca “flash-uri” direct in mintea ta.
Nu intotdeauna imaginile apar de la prima experienta, dar daca perseverati o sa vedeti ca anumite amintiri incep sa iasa la suprafata. Aceasta metoda este utila si daca doriti sa va amintiti ceva ce ati uitat din trecutul acestei vieti. Succes!
Nu doresc sa conving pe nimeni de aceasta realitate. Las pe altii sa teoretizeze despre aceasta. Prefer practica ca cel mai corect mod de a te convinge de orice. In apararea celor care sustin existenta reincarnarii sunt o multime de studii realizate pe subiecti hipnotizati sau o multime de situatii in care copiii isi amintesc despre alti parinti sau de alte locuri unde au trait. Personal nu cred ca hipnoza (regresia hipnotica) este metoda potrivita pentru a demonstra existenta reincarnarii. Aceasta deoarece cel hipnotizat asimileaza toate informatiile de la hipnotizator chiar si telepatic, fara ca hipnotizatorul sa favorizeze intentionat acest lucru. Sunt cunoscute cazuri de abuzuri sexuale asupra unor minori care au fost “probate” prin hipnoza. Adultul era hipnotizat si regresat in trecut pana la varsta copilariei. Incepea apoi sa isi “aminteasca” foarte detaliat cum a fost supus unor agresiuni. S-a constatat insa ca nu era nimic adevarat ci ca in mintea hipnotizatorului se petrecea totul iar cel supus hipnozei prelua acel gand si il dezvolta.
Notiuni de baza despre reincarnare – corpurile subtile
Din punct de vedere spiritual omul e format din mai multe corpuri, fiecare fiind constituit dintr-un anume tip de material (energie).
Corpul material, cel obisnuit, cel care se naste, creste si imbatraneste este cel mai grosier corp. E alcatuit din atomi pe care i-am invatat cu toti la lectiile de chimie in scoala.
Urmatorul corp este cel bioenergetic, este corpul vital. Acesta mai este numit aura bioenergetica. In functie de starea de sanatate, de nivelul spiritual al persoanei acest corp este mai dens sau mai diluat, mai luminos sau mai intunecat. Dimensiunea acestui corp fiind de la 3-5 cm pana la 20-30 cm deasupra corpului fizic. Vizualizarea acestui corp este usor de realizat dupa un antrenament scurt. Oricine poate sa vada acest corp. Am intalnit persoane care credeau ca e complicat sa vezi aura bioenergetica iar cand au vazut aceasta aura au spus ca sunt iluzii pentru ca nu are cum sa fie asa simplu. Clarvazatorii percep acest corp si sesizeaza lipsa de energie din anumite zone, ceea ce inseamna ca organele corespondende sunt bolnave sau in curs de imbolnavire. Vizual corpul bioenergetic se percepe ca o forma ce urmareste conturul corpului fizic dar mai gros decat acesta. Senzatia tactila (energetica) este ca si cum ai atinge un camp magnetic, ca si cum ai atinge un obiect din “aer dens” si usor electrizat.
Mai subtil decat acest corp este corpul astral, format din lumina colorata care se modifica in functie de starile emotionale ale persoanei respective. Dimensiunea acestui corp variaza la oameni intre 50 cm pana la zeci de metri. Forma acestui corp este ovala. In viata de zi cu zi aceste corpuri ale oamenilor se ating unul pe altul, se intrepatrund, se atrag sau resping. Toate acestea ne determina sa ne placa sau sa ne displaca cei cu care ne intalnim zilnic. Vizualizarea acestui corp este mai dificila deoarece particulele din care este constituit vibreaza cu frecventa mai mare decat particolele corpului bioenergetic. Imaginati-va spitele unei roti care se invarte incet. La viteza mica (frecventa mica) le puteti observa ca se invart. Aceast nivel corespunde materiei lumii fizice. Cu cat creste viteza(frecventa) cu atat spitele rotii devin mai greu de vazut pana ce nu le mai distingem. Ele sunt acolo dar nu le vedem cu ochii fizici (pentru ca si acestia sunt facuti din materie care vibreaza lent). Daca acum am renunta la corpul fizic si la cel vital si am constientiza numai pe cel astral am avea in jurul nostru o lume similara cu visele. Consistenta acestui corp astral este cea a viselor.
Un alt corp energetic este corpul mental sau aura mentala. Acest corp are forma unui ou cu varful in jos sau forma de cerc. Bineinteles ca energia acestui corp este si mai rapida, deci mai elevata, mai subtila. Acest corp este foarte greu perceput si de catre clarvazatori. Gandurile noastre sunt cele care compun acest corp. Atunci cand un gand apare, o parte a corpului ia forma obiectului la care ne gandim. Forma se va schimba imediat ce ne gandim la altceva. Acest corp este denumit in mod generic “minte”. Dimensiunile acestui corp variaza in functie de nivelul intelectual al fiecaruia si in functie de puterea de concentrare. Viteza cu care se deplaseaza particulele care formeaza acest nivel al universului este enorma, este viteza “gandului”. Deplasarea este aproape instantanee, dar se face totusi in limitele legilor fizicii. Daca am renunta la corpurile anterior prezentate si am constientiza numai corpul mental, in jurul nostru ar fi numai forme care se schimba cu rapiditate si care se ciocnesc unele de altele, influentandu-se in acest mod.
Corpul cauzal sau corpul intuitiei este urmatorul nivel al fiintei si numai foarte putine persoane au ajuns sa il poata percepe direct. Acest corp este informatie pura. Nu are dimensiuni sau colorit. Energia care il formeaza este atat de rapida ca frecventa incat este mai subtila decat gandurile. Daca doriti, este nivelul conceptelor din spatele gandurilor. Gandurile sunt vehicule pentru concepte. Daca am trai o viata numai cu acest corp am trai intr-o lume a ideilor.
Întotdeauna ceva m-a facut sa caut dincolo de oglinda în care stiinta psihologiei ne pune sa privim. Psihologia este un produs al societatii. Functioneaza precum patul lui Procust. Iesi înafara dimensiunilor si regulilor si o sa te trezesti marginalizat sau chiar mai rau, cu picioarele sau capul amputate. Societatea a normat comportamentele si trairile sufletesti ale oamenilor. Daca nu se încadreaza în medie, orice stare sau comportament risca sa fie catalogat ca anormal. Va place cum suna “anormal”? Un cuvânt simplu si banal, dar daca îl folosim legat de o persoana devine instantaneu jignitor.
În prezent granitele psihologiei sunt extinse pâna la a ne mentine în normalitate, dar nu se întind spre ceea ce ar însemna depasirea conditiei umane.
Potentialul latent
Se stie deja ca numai 10-15% (parerile sunt diferite) din creier este folosit în mod curent. Restul de 85-90% nu reprezinta oare nimic important pentru evolutia noastra ca indivizi? Ne multumim sa stim ca detinem aceasta resursa , dar nu o folosim. Oare ce ar însemna pentru om sa îsi foloseasca 20% sau 50% din creier? Ar putea oare sa perceapa si sa comunice telepatic? Ar însemna oare ca lumile subtile, pe care numai clarvazatorii le percep, ar fi accesibile tuturor? Sau poate am avea posibilitatea sa ne deplasam constiinta în spatiu si de ce nu , în timp?
Psihologia se opreste la aceasta poarta, rolul ei este de a ne ridica pâna la conditia de om. Cei ce doresc sa arunce o privire în spatele oglinzii trebuie sa se înarmeze cu rabdare si inteligenta. În spatele acestei oglinzi a cunoasterii va asteapta un drum spiritual. Daca doriti sa îl parcurgeti o sa vedeti ca fiecare pas, fiecare lucru nou aflat si verificat de voi însiva, va transforma.
Riscurile inerente
Marea problema în momentul în care cauti un drum spiritual este ca devii rapid mândru de alegerea ta. Iti dai seama imediat ca devii din ce în ce mai atent la alte aspecte, ca intelegi lucruri pe care altii nici nu viseaza sa le înteleaga. Dar toate acestea te vor face sa devii orgolios. Orgoliul nu îti va da voie sa progresezi si te vei opri. Îti voi explica de ce se întampla aceasta. În primul rand trebuie sa sti ca pentru a te dezvolta (evolua/progresa/etc.) ai nevoie de energie. Un principiu de baza în spiritualitate spune ca unde îti sta gândul acolo îti merge si energia. Daca vei gândi cu orgoliu despre tine energia se va focaliza pe orgoliu… si îl va dezvolta. Ar fi pacat, pentru ca alte aspecte individuale (intuitia, memoria, etc) ar fi mult mai utile sa fie dezvoltate cu aceasta energie. Spun aceste lucruri pentru ca am simtit direct aceste pierderi de energie si de timp. Si nu vorbesc de pierderi de câteva zile ci de ani.
Un alt risc este sa nu mai deosebesti imaginatia de realitate. Solutia, pe cât de simpla pare la prima vedere, pe atât de dificil este de aplicat. Nu crede nimic din ceea ce vezi, simti sau intuiesti pâna când nu îti este confirmat clar. Nu crede real, nimic care nu are valoare concreta si directa pentru tine. Altfel spus, la un anumit nivel spiritual vei observa ca începi sa intuiesti anumite lucruri sau sa percepi anumite gânduri în mod telepatic. Recomandarea mea este sa fi cel mai mare critic si sceptic, numai asa vei putea sa pastrezi directia buna din punct de vedere spiritual.
O alta regula este simplitatea. Pe calea dezvoltarii tale este necesar sa treci totul prin filtrul simplitatii. Daca ceva este complicat atunci probabil ca nu este adevarat. Spiritualitatea este simpla deoarece este naturala. Urmareste simplitatea, altfel risti sa dai frâu liber imaginatiei.
Ultima si cea mai utila regula este sa cauti pe cineva care deja a avut acele experiente spirituale. Confruntând mai multe pareri vei observa cum se potrivesc experientele tale cu ale celorlalti, sau prin ce difera. Vei putea astfel sa devii obiectiv si sa nu te lasi influentat de imaginatie.
Bineînteles, exista si tehnici speciale pentru a identifica daca o experienta la limita normalului este autentica sau este izvorâta din imaginatie.
Religiile si alte cai spirituale
Religia este una dintre caile spirituale folosite dealungul timpului si care a oferit rezultate pentru multi dintre cei ce au urmat diferitele curente, în epoci sau zone diferite. Modul de dezvoltare spirituala folosit de toate religiile este de a acumula energie prin ritualuri. Sute de ani de repetare a unui anumit set de actiuni au ca efect acumularea unei cantitati uriase de energie. În momentul în care o persoana se integreaza în energia acelui ritual prin participare directa sau numai prin prezenta, o parte din energie se rasfrange asupra sa. Conditia este sa ai mintea suficient de linistita pentru a nu bloca energia venita prin ritual. Pentru a linisti mintea fiecare religie are metodele proprii pe care le dezvolta si le utilizeaza. Crestinismul foloseste postul si spovedania, budhismul si hinduismul folosesc mataniile si incantatiile (mantrele lungi) repetate pâna când mintea devine linistita si concentrata, etc.
Caile spirituale, nereligioase sunt putin cunoscute. Sunt privite de catre religie ca erezii si în cel mai bun caz tolerate. Cu ceva timp în urma daca urmai o cale spirituala riscai sa fi ars pe rug ca eretic.
Vom trece în revista cele mai cunoscute cai spirituale, iar în articolele urmatoare vom explica pe larg cum influenteaza acestea dezvoltarea fiintei umane, precum si cum sa ne dam seama de falsele cai spirituale. Deasemenea vom prezenta metode de evolutie spirituala specifice fiecarei cai.
Alchimia – calea spirituala a evului mediu în occident, are la ora actuala putini reprezentanti contemporani. Acestia, ca si înaintasii lor, nu cauta sa obtina aur din plumb ci sa îsi transforme plumbul fiintei lor în aur spiritual.
Meditatia – calea regala a orientului, este practicata în prezent de milioane de oameni pe întregul pamant. Despre metode de meditatie, de la cele mai simple la cele mai abstracte vom vorbi pe larg în articole viitoare.
Yoga – calea armonizarii energiilor fiintei umane, permite deasemenea armonizarea energiilor cu cele ale universului înconjurator. Metodele yoga permit acumularea de energie si utilizarea acesteia.
Arta obiectiva – calea spirituala a frumusetii universale, arta obiectiva reprezinta 1% din industria artistica a planetei. Diferenta dintre arta obiectiva si cea obisnuita este ca emotia resimtita de privitor în fata unei creatii de arta obiectiva este identica cu cea a artistului. Starea de inspiratie a artistului este resimtita de privitor în totalitate. Scopul acestei cai este dezvoltarea capacitatii de contemplare (o forma superioara de empatie). Contemplarea va conduce la identificare cu obiectul contemplat si la cunoastere spirituala a esentei obiectelor contemplate. De aici nu mai de decât un pas pâna la cunoasterea de sine, care ramâne telul tuturor cailor spirituale.
am si eu o mica/mare problema.Mi -e imi place de un baiat cu care am vb da nu mult,si stiu ca si el ma iubit,insa acum nu sunt sigura pt noi ne vedem zilnic l sc ca facem naveta,si cand ma vede se fereste,se uita l mn da eu cand ma uit ,intoarce capul ,vorbeste de mine pe la prieteni,adica zicea ceva de genu ca eu il vorbesc pe la altii,trece pe langa mine sta cu privire in jos,nujtiu ce sa cred,voi ce ziceti?
,
Referitor la exemplul tau, din ceea ce vad tipul se prezinta ca nefiind milionar si neconducand o masina de fite. Uitandu-ma la veniturile lui, dupa standardele din SUA, pot zice ca omul face parte din clasa mijlocie. In nici un caz nu cred ca reprezinta cei 1% de la varf. Faptul ca are venituri pasive e cu totul altceva. E super sa ai venituri pasive. Sunt multi bani pentru standardele noastre. Dar asta e clasa mijlocie la ei.
Am spus-o si cu alte ocazii, cei care au vocatia bogatiei nu au nevoie (dupa parerea mea) de sfaturi. Nici din partea mea, nici din a altora mai experimentati in domeniu. Reusesc singuri si, de cele mai multe ori, urmand carari nebatatorite. Ei sunt exceptiile care, ca de obicei, confirma regula.
Acest fapt nu schimba cu nimic realitatea ca cei mai multi care viseaza la imbogatire rapida rateaza un astfel de obiectiv. O demonstreaza statistica repartizarii bogatiei pe planeta.
Si tot statistic, cele mai mmulte mari averi actuale sunt obtinute prin... mostenire :)
Mirela,
te felicit pentru articol, este echilibrat si ofera perspectiva ta asupra acestui subiect.
totusi, sunt dator sa ofer o alternativa, care, la prima vedere, pare sa fie in contradictie cu ceea ce spui tu.
este vorba de cartea The Millionaire Fastlane
si mai ales deun interviu cu autorul, care iti va arata ca nu e vorba de o carte de genul "get rich quick scheme" ci experienta personala a unui tip care chiar a ajuns milionar, in timpul vietii sale, cand inca era tanar!
e o varianta care, cum spui tu, e rara, dar nu trebuie ignorata.
va recomand sa lasati parerrile preconcepute si sa audiati interviul.
Loading ...
