Se vorbeste mult prea putin despre viitor si despre ceea ce ii asteapta pe tinerii nostri peste 30, 40 sau 50 de ani. Totusi, cateva cifre ingrijoratoare incep sa-si faca aparitia in media, insa nu sunt semne ca informatia ajunge la cei direct interesati.

Soarta tinerilor europeni este din ce in ce mai ingrijoratoare si consecintele pe termen lung ale igorarii semnelor ii vor afecta pe copiii nostri intreaga lor viata.

S-a afirmat de curand ca actuala generatie tanara europeana este prima de dupa razboi care va trai mai prost decat generatia parintilor. Asta in conditiile in care nici noi, parintii, nu putem sa ne laudam cu cea mai buna dintre vietile posibile.

Doua sunt motivele acestei ingrijorari legate de viitorul tinerilor: actuala criza economica si deja “vechea” criza demografica.

Sa le luam pe rand:

1. Criza economica afecteaza intreaga populatie dar, cel putin in Europa, se constata ca se rasfrange mai puternic asupra generatiei tinere. Somajul in randul tinerilor europeni este ingrijorator si nu exista, in viitorul apropiat, semne de imbunatatire a situatiei.

Faptul ca tinerii nu reusesc sa obtina venituri, nici din munca salariata nici din activitati antreprenoriale (la fel de afectate de criza), determina imposibilitatea lor de a duce un trai decent in prezent dar, mai ales, afecteaza capacitatea lor de a-si asigura viitorul financiar. Imposibilitatea de a economisi pentru investitii viitoare sau pentru pensie este o realitate a vietii tinerilor din statele europene.

S-a scris ca tanara generatie este victima egoismului parintilor, acestia acordand o prea mare importanta propriei bunastari, determinand prin venituile mari si pretentiile exagerate pentru pensie, o erodare a capacitatii economiei de a sustine, din produsul intregii societati, si generatia tanara. Observatia nu este lipsita de adevar in contextul in care asistam de cativa ani la contractie sau stagnare economica si situatia nu pare a se imbunatati nici pe termen mediu.

Chiar si pentru acei tineri care au norocul sa munceasca si sa obtina venituri, cota mare cu care sunt obligati sa contribuie la fondul de pensii publice este o piedica in acumularea de capital propriu pentru o pensie independenta, care ar avea menirea de a le imbunatati traiul la batranete.

In acest context efortul tinerilor de a-si cladi un viitor financiar lipsit de griji nu este sigur ca va avea si rezultatul scontat, mai ales daca noi, generatia parintilor, nu vom actiona in legatura cu  schimbarea, in favoarea copiilor nostri,  a sistemului actual european de pensii publice.

1. Criza demografica a devenit un motiv de ingrijorare inclusiv pentru agentiile de rating. Acestea au anuntat ca este posibila in viitor retrogradarea tarilor cu economie dezvoltata datorita riscului demografic la care acestea sunt expuse.

Unul dintre motivele ingrijorarii este tocmai sistemul de pensii publice amintit mai sus dar nu este singurul.

Prin cresterea ponderii populatiei varstnice se creaza un dezechilibru nu numai in sistemul de pensii ci si in economie in ansamblul ei.

Sistemul de sanatate, in special cel public, va fi afectat de imbatranirea populatiei. Presiunea pe acest sistem va fi din ce in ce mai mare iar generatia copiilor nostri probabil nu va mai avea parte deloc de asistenta medicala gratuita.

Populatia aflata la varsta activa avand o pondere scazuta nici rezultatele economice nu pot fi grozave. Tehnologia va fi probabil o unealta utila in mentinerea capacitatii de a produce bunurile necesare, chiar si cu mai putini lucratori, dar produsul muncii unui numar mic de persoane va fi distribuit intregii societati.

Cu alte cuvinte, la varsta adulta, copiii nostri vor avea de sustinut financiar si generatia noastra, a parintilor care nu mai putem spera la o pensie decenta, pe masura contributiilor noastre.

Din cauza scaderii demografice vom asista in viitor si la o reducere a consumului, ceea ce va determina stagnare sau recesiune economica endemica, stiut fiind ca unul dintre motoarele cresterii economice este tocmai cresterea demografica. Se va intra astfel (daca nu am intrat deja) intr-un cerc vicios din care nu stim daca generatia copiilor nostri va sti sau va putea sa iasa.

Concluzii:

Indraznesc sa afirm ca suntem primii responsabili pentru viata pe care o vor duce copiii nostri. Deciziile pe care le luam acum ii vor afecta, in primul rand, pe ei.

Imprumuturile pe care le facem acum vor fi platite de ei in viitor.

Pensiile pe care le asteptam peste 10-20 de ani vor fi platite tot de ei.

Nepotii nostri, pe care ni-i dorim, vor deveni o povara financiara in plus. Vor mai putea avea acces la acelasi nivel de educatie?

Vor fi nevoiti copiii nostri sa renunte la luxul pensionarii si sa lucreze, precum generatiile trecute, toata viata? Sau vor fi nepotii nostri capabili sa-i sustina?

Generatia sacrificata suntem noi sau vor fi ei?

Raspunsurile la aceste intrebari vor fi date in anii ce vin. Pentru ca sistemele se schimba lent, au inertie mare, asa ca daca vrem sa facem ceva bun pentru viitorul copiilor nostri trebuie sa actionam rapid, dureros, cu sacrificii personale. Trebuie sa cantarim si sa renuntam la noi in favoarea lor.

Ma intreb cati parinti din generatia mea au gandit vreodata aceasta problema in acesti termeni.

Ma intreb cati tineri aflati acum la inceput de drum s-au intrebat cum va arata cu adevarat viitorul pe termen lung.

Daca nu am facut-o pana acum trebuie sa incepem azi.

Pentru ca viitorul nu suna deloc bine si ne va obliga sa luam decizii dureroase. Pentru noi sau pentru ei.

Asta e vestea buna.

Veste rea e ca daca n-o facem vor lua altii decizia pentru noi.

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Exista in randul tinerei generatii o fireasca aspiratie spre o viata imbelsugata, insotita adeseori de o preocupare preponderenta pentru cautarea de mijloace de imbogatire rapida si arderea de etape. Daca, totusi, nu castigi la Loto si nu ai sansa unei mosteniri fabuloase, probabilitatea statistica de a ajunge (in timpul vietii unei singure generatii) in randul superbogatilor este extrem de mica. Cu toate acestea traim intr-o epoca in care oratorii motivationali chiar se imbogatesc creand iluzii si vanzand sperante.

Cautarea mijloacelor rapide de imbogatire este echivalenta de cele mai multe ori cu risipa de timp si resurse financiare intr-o prima faza, urmata apoi de blazare, renuntarea la lupta si imbratisarea unei conditii mediocre dar stabile.

Acceptarea, atat la nivel mental cat si emotional, a necesitatii acumularii averii treapta cu treapta, fara salturi iluzorii, este fundatia unei constructii financiare durabile.

Iar cel mai important lucru, in acest context, este intelegerea faptului ca drumul spre marea bogatie trece prin clasa mijlocie.

Pentru tinerii de azi principalul obiectiv al vietii de adult trebuie sa fie accesul in randul clasei mijlocii.

Pentru adultii de azi, care au reusit sa acceada la acest nivel, obiectivul pe termen scurt este (din pacate) mentinerea in clasa mijlocie, presiunile economice si fiscale din prezent erodand aceasta clasa si impingand in jos nivelul de trai al membrilor ei.

Ce este clasa mijlocie si ce vrea ea?

De-a lungul timpului si in functie de conditiile socio-economie definitia clasei mijlocii s-a tot modificat, pastrandu-se insa intelesul initial de categorie “nici bogata, nici saraca”.

Una dintre definitiile recente se refera la capacitatea unui membru al clasei mijlocii de a ramane, dupa acoperirea nevoilor curente de supravietuire, cu cel putin o treime din venit, surplus pe care sa-l poata folosi, fara restrictii, asa cum doreste.

Acest criteriu este important din perspectiva rolului economic al clasei mijlocii, purtatoare de progres si dezvoltare economica prin capacitatea sa de investire, economisire sau consum a acestui surplus rezultat din munca sa.

Tocmai acest surplus, pentru cei care au dorinta de a accede la nivelul superior, al clasei bogate, este baza de formare a capitalului.

Am observat, de exemplu, ca tinerii sunt mult mai interesati de investitii decat de economisire, ceea ce este echivalent cu a pune boii inaintea carului.

E adevarat ca economisirea e plictisitoare si nepurtatoare de venit semnificativ, dar ea este indispensabila crearii de capital, fara de care actiunea de a investi nu are nici o noima.

A existat, intr-adevar, in perioada de boom economic, o epidemie de ivestitii din capital imprumutat, dar pentru cei care nu au iesit la timp din investitie aceasta solutie s-a dovedit de-a dreptul falimentara si auzim mereu de multe astfel de cazuri. Realist vorbind, pentru omul obisnuit, investitiile bazate pe credit nu vor mai reprezenta o optiune in urmatorii ani si trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca generatia noastra nu va mai putea creste economic decat cu pasi mici, bazandu-se in principal pe capitalul creat de propriile economii.

Pentru cei foarte tineri, ce acum pornesc la constructia propriului viitor financiar, solutia, pentru urmatorii zece ani cel putin, este aceeasi: munca, economisire, munca, economisire.

Investirea micilor economii poate aduce castiguri dar, la fel de bine, poate duce la pierderi mai mici sau mai mari, deoarece o stagnare sau crestere economica modesta a economiei nu  duce la imbogatirea micilor investitori, indiferent care ar fi instrumentul acestor investitii.

Dincolo de aspectul economic, accesul in randul clasei mijlocii impune si existenta unei mentalitati specifice acesteia: activa, independenta, implicata, increzatoare, ambitioasa.

Avand o educatie academica si activand fie pe cont propriu fie in cadrul unor profesii inalt specializate, membrii clasei mijlocii sunt cei care au depasit mentalitatea simplista de „angajat”, chiar si atunci cand lucreaza pentru altii. Increderea in capacitatile proprii si educatia inalta ofera unui membru al clasei mijlocii certitudinea ca viata sa este in propriile sale maini.

Constientizarea propriilor valori, gandirea independenta si intelegerea intereselor sale fundamentale fac din clasa mijlocie cel mai dinamic segment social si economic al unei tari.

In special din aceasta ultima perspectiva, cea mentala, nu este chiar facil accesul. Depasirea mentalitaii de „angajat”, chiar si pentru un intelectual, nu se face fara curaj si fara imaginatie.  Dar ea este absolut necesara pentru castigarea independentei de gandire, atribut indispensabil clasei mijlocii.

Si sa ne amintim ca, inca din antichitate, clasa de mijloc se prezenta ca suport al democratiei. Aristotel scria: “ statul constituit din oamenii de mijloc va avea cea mai buna organizare”.

O clasa de mijloc, credea el, va uni societatea si va stabiliza statul, cea mai buna guvernare aparand atunci cand ea nu va mai fi determinata de cei saraci ci de clasa mijlocie, considerata mai cumpatata si rationala in pretentiile sale legate de stat.

Efortul de a ajunge si de a te mentine in randul clasei mijlocii nu e mic dar este posibil pentru orice om, indiferent de nivelul social de la care a pornit in viata. Educatia, echilibrul, planificarea si munca organizata sunt modalitatile de a atinge acest prim obiectiv.

Iar apoi, odata cu acumularea de capital, experienta si informatii, orice membru al clasei mijlocii isi poate aduna energia si curajul pentru a incerca sa faca saltul catre clasa superioara economic, cea a celor 1% cei mai bogati si invidiati oameni de pe planeta.

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Sunt unele dorinte pentru care este necesar sa investesti mai multa energie, rabdare, perseverenta, consecventa. Uneoeri cand simti ca parca in sfarsit ai priceput cum merg lucrurile si ai gasit reteta care face sa se miste lucrurile iti fuge pamantul de sub picioare si te trezesti ca de fapt nu stii nimic, nu ai nici o certitudine ca lucrurile merg in directia pe care ti-o doresti, ca vorbele pe care le-ai spus nu au rezultatul scontat si atunci un mecanism interior incepe procesul de autoblamare care in fundal iti spune ca ai gresit ceva. Ai gresit ce ai spus, cum ai actionat, ce ai cerut si se manifesta nu doar cu o persoana sau cu un domeniu din viata ci cu mai multe, pentru ca mecanismul nu face diferente, el a creat deja o stare interioara de nemultumire, indoiala, neincredere, o stare de abandon si neputinta.

Cu siguranta, daca am fi primit ceea ce ne doream in momentul respectiv si asteptarile ne-ar fi fost implinite, reactia mentala ar fi fost una ca am reusit, invins, dorinta s-a implinit, am fi avut satisfactie si multumire.

Atunci cand vad ca starea mentala si emotionala este devorata de incertitudini simt nevoia sa imi indrept atentia spre acele lucruri care deja stiu deja cum functioneaza si ce rezultate imi aduc daca fac lucrurile in felul pe care am invatat sa fac.

Ma duc spre domeniile unde lucrurile stiu ca sunt pe fagasul pe care il pot controla, imi iau stabilitatea din lucrurile simple pe care le vad concret, care sunt reale, palpabile.

Ma ancorez in realitate, imi pun picioarele pe pamant si incep sa imi disciplinez gandurile si emotiile.

Imi iau certitudinea si siguranta din relatiile constante cu oamenii cu care am un cadru relational validat, unde ne simtim in siguranta unii cu altii, indiferent de reactiile, starile si problemele fiecaruia dintre noi.

Realizez ca intre mine si tine este in regula, ca nu am ce sa schimb nici la mine, nici la tine, ca imi place exact asa cum suntem fiecare si singurul lucru „imperfect” intre mine si tine este ea. Ea, „Relatia”, acea entitate care se interpune emotional intre fiinta mea si fiinta ta, care „trebuie” sa arate intr-un fel anume si cand nu arata cum a conceput-o mentalul ma debusoleaza.

Realizez ca nu ma mai deranjeaza nici o stare emotionala, nu mai imi propun sa te scot din tristete, furie, manie, probleme ci este suficient sa te ascult, sa iti validez starile emotionale, pentru ca si tu, ca si mine esti la fel de puternic si la fel de intelept sa iti gasesti calea pe care o cauti.

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viata

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Sunt o persoana empatica si sensibila. Lucru bun in multe circumstante, dar imi aduce deservicii cand e vorba de starea proasta de spirit a celor dragi care, uneori, ma molipsesc cu tristetea, problemele sau indoielile lor. Pentru ca atunci, in lipsa comunicarii unor motive care sa explice daca le-am contribuit la starea lor de spirit, intru in starea de vinovatie si le preiau starea.

Ies din starea de vinovatie si ma separ pe mine de celalalt.

Pentru cei ce care au astfel de momente si vor sa iasa din cutiuta cu ganduri si sa vada cu obiectivitate situatia ii sprijin cu intrebari:

Ce faci sa insemne despre tine sau despre relatia voastra starea celuilalt?

(Poate ca aceasta intrebare este cea mai importanta, daca observi ca legi comportamentul celuilalt de concluzii despre tine: ca ai gresit, ca e ceva in neregula, ca relatia nu merge, etc. Sau poate nu.)

Ce legatura are asadar cu tine?

Ce ai vrea sa ii comunici?

Cu ce crezi ca te-ar putea ajuta pe tine discutia respectiva?

Ce asteptari ai de la persoana respectiva? Sunt realiste?

In ce masura crezi ca ti le-ar putea implini?

Daca ar fi vorba de altcineva decat acea persoana cum ai proceda?

Cu ce crezi ca l-ai putea ajuta in momentul de fata?

Pentru ce vrei sa il ajuti?

Ce iti ofera tie acea persoana?

Pentru ce poti sa ii fii recunoscator?

Pentru ce poti sa iti fii tie recunoscator?

Cand s-a mai intamplat ceva asemanator?

Ce ai invatat din experienta respectiva?

Ce ar fi putut merge mai bine?

Care iti sunt limitele in relatia respectiva? La ce spui NU, la ce spui DA?

Ce iti doresti tu?

Bazandu-te pe ceea ce ai notat, ce vei face data viitoare pentru ati atinge telul tau?

Daca data viitoare vei pune in practica ce ai notat, crezi ca vei avea rezultate mai bune?

Desi ultimul lucru potrivit in astfel de provocari sunt sfaturile, am totusi unul:

Nu ramane in trecut. Gandeste si actioneaza diferit de fiecare data, pornind din prezent, pe baza experientelor trecute, tinand minte ce vrei sa obtii in viitor, cu hotarare si determinare.

Cu drag

Irina Aiacoboae

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Am urmarit cu admiratie discursul scriitoarei JK Rowling catre studentii facultatii Harvard, pe care l-a adresat cu cativa ani in urma.
Pe scurt, despre beneficiul esecului si utilitatea favorizarii imaginatiei, ambele cu scopul de a promova actiuni care provin din esenta fiintei si care slujesc mai departe, celorlalti.
Sunt multiple aspecte care m-au captat.
Franchetea istorisirii din propria experienta de viata, umorul de efect, legatura dintre punctele de prezentat si mesajul transmis catre tineri si tot auditoriul.
Ce a ramas cu adevarat, in afara tehnicii excelente a discursului si a multumirii de sine pentru ca, vreme in urma, mi-am ales-o ca model pentru manifestarea scrisului, este dansul mesajului de la purtator la primitor, modul de imbinare intre semnificatia interna si imprimarea uneia mai generale, la care cei prezenti pot adera, cu care se pot identifica si care sa le vorbesca cator mai multi.

Aleg sa continui analogic cu o prezentare pe care am avut-o eu de facut, cu prilejul participarii la un proiect adresat tinerilor, cu scopul de a vorbi despre sine in preambulul unui proces ulterior de coaching.
Prezentare pe care am pregatit-o, cu intentia de a-mi asigura confortul relaxarii si mentinerii prezentei catre cei de fata.
In realitatea mea, elocventa. Metafora, concluzionare si oferta unui substantial spatiu de ghidare.
In cei carora le era destinat, ascultare curioasa, sclipiri in ochi si zambete de deslusire a talcului povestii si rezerva in apropierea ulterioara, conform cu intentia proiectului.

Imi vine in minte una din presupozitiile care stau la baza programarii neuro-lingvistice, potrivit careia cel care transmite un mesaj este responsabil pentru efectul produs.

Cum pot atunci procura veriga care completeaza?

Prin includerea in campul atentiei si a celeilalte parti participante. Cu empatie si generozitate. Plus o doza sanatoasa de curaj catalizator, in intreprinderea aratarii de sine fara spectrul fricii de vulnerabilitate.

Astfel, ceea ce se creeaza este un palier comun, autentic, in care datul si primitul, in speta prin intermediul discursului, al prezentarii, au loc sa se intample spontan si creativ.

Anca

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Un colier deosebit de frumos era expus de mult timp intr-un magazin, pentru ca nimeni nu parea sa-l vada si sa vrea sa-l cumpere. Intr-un moment de rearanjare a exponatelor, un vanzator a pus din greseala o cifra in fata pretului existent al giuvaerului. Si bijuteria a fost cumparata.

Am primit azi in dar aceasta povestioara de la un prieten drag. Intelesul a ajuns exact unde a fost nevoie.

Pretuirea incepe de la sine si asa e primita si rasplatita si din exterior.

Ma intreb cum vor arata “rafturile” si “vitrinele” noastre si cat de imbietoare pentru cei pentru care e menit sa faca o diferenta, sa aduca o valoare? Ma refer la punerea in aplicare a darurilor unice din si prin fiecare dintre noi.

Cu curiozitate si curaj,

Anca

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Un drumet obosit de atata mers, vede un copac maret pe marginea drumului: “ce loc potrivit sa ma odihnesc nitel”. Cand se trezeste, isi zice: “hm, ce bine am dormit ,acum parca as manca ceva”. Si brusc, in fata ochilor ii apare o masa imbelsugata. Se minuneaza si mananca. Apoi inevitabil, gandeste: “a fost buna mancarea, dar acum mi-e sete, as bea ceva”. Si pe loc apare si o carafa cu apa. Din ce in ce mai mirat si insetat, bea. Iar gandurile continua: “oare visez? Te pomenesti ca asta e un cosmar. Daca e asa, inseamna ca vin si fantome si alte creaturi infricosatoare”. Si dintr-o data, apar niste fantome care se misca amenintator catre el. Omul se sperie: “uite cum se apropie, acum o sa ma omoare”. Si fantomele intr-adevar il omoara.

Pentru mine povestioara e o ilustrare serioasa a consecintelor gandurilor asupra modului in care imi creez viata. Tema actuala, de altfel. Dar dincolo de concepte si discursuri de sine convingatoare, ale mele si in jurul meu, observ plenar punerea in scena, in material, a ceea ce permit sa gandesc. Si observ, in timpul si dupa (cand inainte?) cat de tentant e sa si dau curs, odata pe panta imbietoare a urzelii ganditoare.
Ma intrebam, manata de evenimentele ultimelor zile, daca odata pe drumul
constientizarii, legatura poate mai subtila altfel, devine mai evidenta si mai
rapida.
Un om autentic care ma inspira si pe care sunt recunoscatoare sa-l citesc aproape in fiecare zi, spunea pe un ton de usuratate: “nu poti scapa de consecintele a ceea ce gandesti, spui si faci. Mai devreme sau mai tarziu, efectele revin, ca un bumerang.”

Ecoul poate fi diferit in fiecare. In mine e si imbarbatator si grav. Asumare sau plangere si victimizare? Spatiu, expansiune sau limitare?
La alegere.

La multi ani, cu intentii si alegeri “innoite” si potrivite noua.

Anca

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Am primit in dar o experimentare a unui exercitiu scurt de programare neuro-lingvistica, creat ad-hoc de un om excelent cu prilejul unei intalniri aniversare si recompensatoare.
In care cerneam in palmele cu degetele rasfirate, tot ce a adus (mi-am adus in) anul care se incheie, lasand ceea ce nu isi (mai) are locul sau nu mi se (mai) potriveste sa curga, sa “se spele”. Cu deschidere si curiozitate cautam ce sa inlatur. Si imi apareau evenimente la care as fi schimbat nuante sau as fi renuntat de tot, dar doar pentru ca asa erau instructiunile. Fiindca observam ca imediat apareau si intentiile si beneficiile acelor evenimente de pus la cernut.

“Da, dar aici am asistat la o secventa din viata in comun a unor oameni, parca pusa in scena pentru mine, pentru a vedea poate o desfasurare pe care am fost norocoasa sa nu o simt pe pielea mea.
Aici, am vazut ce efect are compromiterea pacii personale la imboldul vinovatiei si auto-controlului.
Iar aici, am experimentat implinirea unor dorinte, am evaluat aplicabilitatea lor in planul realitatii si mi-am restabilit barometrul de citire a intentiilor acestora.
Atunci, am fost impinsa la actiune. Iesind din cutia confortabila. Si mai presus de atat, am invatat cat de tentant e uitatul in jur si responsabilizarea altuia. Si iluzoriu. Cat de repede si profund se transmite si se si oglindeste energia calma.
Iar atunci, din combinatia de dulce-amar, de bucurie si joaca cu neadecvarea care decurge din suprapunerea fantezista a unor harti diferite, am constientizat consecintele unor decizii personale, unde la anumite rascruci, se gaseste “ulciorul” cu “alegeri”.
Din perpetuarea unei strategii, inteleg o teama care precede punerea in actiune intr-un anumit mod.
Evitarea sau fuga bag seama ca vin cu cadoul crearii unor intalniri si contractari mai nimerite.
Rezistente in exercitiu care evoca si invita la autocontemplare.
Persistenta unei lipse, pana cand?, aduce, o reorientare catre mine a atentiei, de unde era indreptata catre locuri si oameni care imi pot folosi, ma pot inspira si ghida.”
Eheeee, si asa am ales sa pastrez in palma cam tot, si sa le confirm existenta de altfel parcursa.

Un singur lucru, totusi, s-a pretat “spalarii” din zicatoare. Balastul interpretarilor si judecatilor ivite in mintea prolifica. Pricinuite de gandurile de o anume consistenta.

Iar la adunare, lucrurile stau la fel. Pana la urma separarea “cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele” e mai mult de dragul zicalei, fiindca in fapt, in cazul meu, sunt toate “de-o muma” sau mai bine zis, neimpartite in (doua) categorii de urmari evidentiatoare.

Ce-am mai validat? Recunostinta catre oameni si univers pentru ce am primit in tot acest timp.
Catre mine si practica zilnica de a permanentiza traiul firesc (mie), cu prezenta, constienta, usuratate, bucurie.
Pentru valorizarea unor daruri lasate sa prinda forma, odata pudoarea si frica lasate la o parte.

Iar pentru la anul?
Pentru la anul, in palmele acum caus, in timpul aceluiasi exercitiu imaginativ, s-a conturat un glob (ca de brad) stralucitor, colorat si imens, care genereaza continuu energie vitala si care intruchipeaza lumina, claritatea si hotararea de a manifesta ceea ce e potrivit (pentru mine) sa devina si pentru manifestarea careia eu sunt cea mai potrivita.

Craciun cu bucurie si cu culoare, asa simtita si vazuta prin ochii nostri unici.

Anca

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Un imparat a cerut tuturor sfatuitorilor si inteleptilor sa vina cu un mesaj profund, dar format din putine cuvinte, pe care sa-l poarte permanent in inelul lui, sub un diamant, si pe care sa-l citeasca atunci cand vin timpuri dificile pentru el si sa se imbarbateze.
Nimeni n-a gasit un asemenea mesaj care sa incapa in cateva cuvinte.
Pana cand, un servitor apropiat, care, de cand parintii imparatului murisera, l-a crescut si slujit, a venit cu o bucatica de hartie si i-a spus sa nu citeasca acum, ci sa o puna sub piatra inelului pana cand va avea nevoie. I-a marturisit ca acele cuvinte i-au fost transmise candva de catre un om intelept.
Si acel timp a venit, vecinii i-au invadat granitele si imparatul a fost alungat.
Servitorul lui l-a indemnat sa citeasca biletelul. Era scris: “va trece si asta”.
Apoi tot el i-a sugerat sa-l puna inapoi in inel.
Peste un timp, imparatul si-a recapatat puterea, s-a mobilizat, si-a strans armata si si-a recastigat tinutul.
In culmea festivitatilor cu ocazia reintoarcerii la palat, servitorul a venit la el si i-a sugerat sa citeasca din nou mesajul. Imparatul nu intelegea de ce, doar fusese castigator, totul decurgea minunat.
Sfetnicul i-a marturisit ca acesta fusese tot sfatul batranului maestru. Imparatul a dat curs si a citit din nou. “Va trece si asta”. In el a aparut o intelegere si a zambit.
L-a chemat pe sfetnic langa el, la loc de cinste. Si l-a intrebat ce altceva mai stia de la acel maestru. Servitorul i-a raspuns ca ultima parte a mesajului era sa te uiti la tot ce este cu ochii celui care observa, nelasandu-te prins sau fixat in ceea ce aduce viata.

Am citit aceasta povestioara in weekend, intr-un moment in care simteam indoieli si lipsa unei semnificatii in sens mai mare. Ca intr-un puzzle, pricepeam utilitatea si intelesul pieselor din joc, importanta fiecarei parti, sa spunem, din istoria personala, relationari, evenimente, placute, provocatoare, toate legate intre ele, influentandu-se reciproc.
Ceea ce ma intrebam eu era legat de intentia celui care a “faurit” intregul puzzle.
Continuand totusi sa fac ceea ce cerea momentul, sa traduc la un workshop frumos, am observat ca urgenta primirii unui raspuns sau a indoielii ca gasesc unul, s-a evaporat.
Atentia pentru momentul prezent, ori neagatarea de starea “negativa” au permis energiei sa curga si perspectiva mi s-a schimbat.
De asemenea, imi aduc aminte ca am experimentat si partea cealalta de care pomeneste povestea, cand in plenitudinea bucuriei si entuziasmului, datorate unei stari, unei actiuni, sau ca urmare a unei intalniri, a aparut in mod intuitiv un mesaj, care invita la constientizarea faptului ca “va trece si asta”.

Ce daruri poate aduce acest mesaj? Pentru mine, impacare, echilibru si incredere in existenta.

Anca

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.