Se vorbeste mult prea putin despre viitor si despre ceea ce ii asteapta pe tinerii nostri peste 30, 40 sau 50 de ani. Totusi, cateva cifre ingrijoratoare incep sa-si faca aparitia in media, insa nu sunt semne ca informatia ajunge la cei direct interesati.
Soarta tinerilor europeni este din ce in ce mai ingrijoratoare si consecintele pe termen lung ale igorarii semnelor ii vor afecta pe copiii nostri intreaga lor viata.
S-a afirmat de curand ca actuala generatie tanara europeana este prima de dupa razboi care va trai mai prost decat generatia parintilor. Asta in conditiile in care nici noi, parintii, nu putem sa ne laudam cu cea mai buna dintre vietile posibile.
Doua sunt motivele acestei ingrijorari legate de viitorul tinerilor: actuala criza economica si deja “vechea” criza demografica.
Sa le luam pe rand:
Criza economica afecteaza intreaga populatie dar, cel putin in Europa, se constata ca se rasfrange mai puternic asupra generatiei tinere. Somajul in randul tinerilor europeni este ingrijorator si nu exista, in viitorul apropiat, semne de imbunatatire a situatiei.
Faptul ca tinerii nu reusesc sa obtina venituri, nici din munca salariata nici din activitati antreprenoriale (la fel de afectate de criza), determina imposibilitatea lor de a duce un trai decent in prezent dar, mai ales, afecteaza capacitatea lor de a-si asigura viitorul financiar. Imposibilitatea de a economisi pentru investitii viitoare sau pentru pensie este o realitate a vietii tinerilor din statele europene.
S-a scris ca tanara generatie este victima egoismului parintilor, acestia acordand o prea mare importanta propriei bunastari, determinand prin venituile mari si pretentiile exagerate pentru pensie, o erodare a capacitatii economiei de a sustine, din produsul intregii societati, si generatia tanara. Observatia nu este lipsita de adevar in contextul in care asistam de cativa ani la contractie sau stagnare economica si situatia nu pare a se imbunatati nici pe termen mediu.
Chiar si pentru acei tineri care au norocul sa munceasca si sa obtina venituri, cota mare cu care sunt obligati sa contribuie la fondul de pensii publice este o piedica in acumularea de capital propriu pentru o pensie independenta, care ar avea menirea de a le imbunatati traiul la batranete.
In acest context efortul tinerilor de a-si cladi un viitor financiar lipsit de griji nu este sigur ca va avea si rezultatul scontat, mai ales daca noi, generatia parintilor, nu vom actiona in legatura cu schimbarea, in favoarea copiilor nostri, a sistemului actual european de pensii publice.
Criza demografica a devenit un motiv de ingrijorare inclusiv pentru agentiile de rating. Acestea au anuntat ca este posibila in viitor retrogradarea tarilor cu economie dezvoltata datorita riscului demografic la care acestea sunt expuse.
Unul dintre motivele ingrijorarii este tocmai sistemul de pensii publice amintit mai sus dar nu este singurul.
Prin cresterea ponderii populatiei varstnice se creaza un dezechilibru nu numai in sistemul de pensii ci si in economie in ansamblul ei.
Sistemul de sanatate, in special cel public, va fi afectat de imbatranirea populatiei. Presiunea pe acest sistem va fi din ce in ce mai mare iar generatia copiilor nostri probabil nu va mai avea parte deloc de asistenta medicala gratuita.
Populatia aflata la varsta activa avand o pondere scazuta nici rezultatele economice nu pot fi grozave. Tehnologia va fi probabil o unealta utila in mentinerea capacitatii de a produce bunurile necesare, chiar si cu mai putini lucratori, dar produsul muncii unui numar mic de persoane va fi distribuit intregii societati.
Cu alte cuvinte, la varsta adulta, copiii nostri vor avea de sustinut financiar si generatia noastra, a parintilor care nu mai putem spera la o pensie decenta, pe masura contributiilor noastre.
Din cauza scaderii demografice vom asista in viitor si la o reducere a consumului, ceea ce va determina stagnare sau recesiune economica endemica, stiut fiind ca unul dintre motoarele cresterii economice este tocmai cresterea demografica. Se va intra astfel (daca nu am intrat deja) intr-un cerc vicios din care nu stim daca generatia copiilor nostri va sti sau va putea sa iasa.
Concluzii:
Indraznesc sa afirm ca suntem primii responsabili pentru viata pe care o vor duce copiii nostri. Deciziile pe care le luam acum ii vor afecta, in primul rand, pe ei.
Imprumuturile pe care le facem acum vor fi platite de ei in viitor.
Pensiile pe care le asteptam peste 10-20 de ani vor fi platite tot de ei.
Nepotii nostri, pe care ni-i dorim, vor deveni o povara financiara in plus. Vor mai putea avea acces la acelasi nivel de educatie?
Vor fi nevoiti copiii nostri sa renunte la luxul pensionarii si sa lucreze, precum generatiile trecute, toata viata? Sau vor fi nepotii nostri capabili sa-i sustina?
Generatia sacrificata suntem noi sau vor fi ei?
Raspunsurile la aceste intrebari vor fi date in anii ce vin. Pentru ca sistemele se schimba lent, au inertie mare, asa ca daca vrem sa facem ceva bun pentru viitorul copiilor nostri trebuie sa actionam rapid, dureros, cu sacrificii personale. Trebuie sa cantarim si sa renuntam la noi in favoarea lor.
Ma intreb cati parinti din generatia mea au gandit vreodata aceasta problema in acesti termeni.
Ma intreb cati tineri aflati acum la inceput de drum s-au intrebat cum va arata cu adevarat viitorul pe termen lung.
Daca nu am facut-o pana acum trebuie sa incepem azi.
Pentru ca viitorul nu suna deloc bine si ne va obliga sa luam decizii dureroase. Pentru noi sau pentru ei.
Asta e vestea buna.
Veste rea e ca daca n-o facem vor lua altii decizia pentru noi.
Exista in randul tinerei generatii o fireasca aspiratie spre o viata imbelsugata, insotita adeseori de o preocupare preponderenta pentru cautarea de mijloace de imbogatire rapida si arderea de etape. Daca, totusi, nu castigi la Loto si nu ai sansa unei mosteniri fabuloase, probabilitatea statistica de a ajunge (in timpul vietii unei singure generatii) in randul superbogatilor este extrem de mica. Cu toate acestea traim intr-o epoca in care oratorii motivationali chiar se imbogatesc creand iluzii si vanzand sperante.
Cautarea mijloacelor rapide de imbogatire este echivalenta de cele mai multe ori cu risipa de timp si resurse financiare intr-o prima faza, urmata apoi de blazare, renuntarea la lupta si imbratisarea unei conditii mediocre dar stabile.
Acceptarea, atat la nivel mental cat si emotional, a necesitatii acumularii averii treapta cu treapta, fara salturi iluzorii, este fundatia unei constructii financiare durabile.
Iar cel mai important lucru, in acest context, este intelegerea faptului ca drumul spre marea bogatie trece prin clasa mijlocie.
Pentru tinerii de azi principalul obiectiv al vietii de adult trebuie sa fie accesul in randul clasei mijlocii.
Pentru adultii de azi, care au reusit sa acceada la acest nivel, obiectivul pe termen scurt este (din pacate) mentinerea in clasa mijlocie, presiunile economice si fiscale din prezent erodand aceasta clasa si impingand in jos nivelul de trai al membrilor ei.
Ce este clasa mijlocie si ce vrea ea?
De-a lungul timpului si in functie de conditiile socio-economie definitia clasei mijlocii s-a tot modificat, pastrandu-se insa intelesul initial de categorie “nici bogata, nici saraca”.
Una dintre definitiile recente se refera la capacitatea unui membru al clasei mijlocii de a ramane, dupa acoperirea nevoilor curente de supravietuire, cu cel putin o treime din venit, surplus pe care sa-l poata folosi, fara restrictii, asa cum doreste.
Acest criteriu este important din perspectiva rolului economic al clasei mijlocii, purtatoare de progres si dezvoltare economica prin capacitatea sa de investire, economisire sau consum a acestui surplus rezultat din munca sa.
Tocmai acest surplus, pentru cei care au dorinta de a accede la nivelul superior, al clasei bogate, este baza de formare a capitalului.
Am observat, de exemplu, ca tinerii sunt mult mai interesati de investitii decat de economisire, ceea ce este echivalent cu a pune boii inaintea carului.
E adevarat ca economisirea e plictisitoare si nepurtatoare de venit semnificativ, dar ea este indispensabila crearii de capital, fara de care actiunea de a investi nu are nici o noima.
A existat, intr-adevar, in perioada de boom economic, o epidemie de ivestitii din capital imprumutat, dar pentru cei care nu au iesit la timp din investitie aceasta solutie s-a dovedit de-a dreptul falimentara si auzim mereu de multe astfel de cazuri. Realist vorbind, pentru omul obisnuit, investitiile bazate pe credit nu vor mai reprezenta o optiune in urmatorii ani si trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca generatia noastra nu va mai putea creste economic decat cu pasi mici, bazandu-se in principal pe capitalul creat de propriile economii.
Pentru cei foarte tineri, ce acum pornesc la constructia propriului viitor financiar, solutia, pentru urmatorii zece ani cel putin, este aceeasi: munca, economisire, munca, economisire.
Investirea micilor economii poate aduce castiguri dar, la fel de bine, poate duce la pierderi mai mici sau mai mari, deoarece o stagnare sau crestere economica modesta a economiei nu duce la imbogatirea micilor investitori, indiferent care ar fi instrumentul acestor investitii.
Dincolo de aspectul economic, accesul in randul clasei mijlocii impune si existenta unei mentalitati specifice acesteia: activa, independenta, implicata, increzatoare, ambitioasa.
Avand o educatie academica si activand fie pe cont propriu fie in cadrul unor profesii inalt specializate, membrii clasei mijlocii sunt cei care au depasit mentalitatea simplista de „angajat”, chiar si atunci cand lucreaza pentru altii. Increderea in capacitatile proprii si educatia inalta ofera unui membru al clasei mijlocii certitudinea ca viata sa este in propriile sale maini.
Constientizarea propriilor valori, gandirea independenta si intelegerea intereselor sale fundamentale fac din clasa mijlocie cel mai dinamic segment social si economic al unei tari.
In special din aceasta ultima perspectiva, cea mentala, nu este chiar facil accesul. Depasirea mentalitaii de „angajat”, chiar si pentru un intelectual, nu se face fara curaj si fara imaginatie. Dar ea este absolut necesara pentru castigarea independentei de gandire, atribut indispensabil clasei mijlocii.
Si sa ne amintim ca, inca din antichitate, clasa de mijloc se prezenta ca suport al democratiei. Aristotel scria: “ statul constituit din oamenii de mijloc va avea cea mai buna organizare”.
O clasa de mijloc, credea el, va uni societatea si va stabiliza statul, cea mai buna guvernare aparand atunci cand ea nu va mai fi determinata de cei saraci ci de clasa mijlocie, considerata mai cumpatata si rationala in pretentiile sale legate de stat.
Efortul de a ajunge si de a te mentine in randul clasei mijlocii nu e mic dar este posibil pentru orice om, indiferent de nivelul social de la care a pornit in viata. Educatia, echilibrul, planificarea si munca organizata sunt modalitatile de a atinge acest prim obiectiv.
Iar apoi, odata cu acumularea de capital, experienta si informatii, orice membru al clasei mijlocii isi poate aduna energia si curajul pentru a incerca sa faca saltul catre clasa superioara economic, cea a celor 1% cei mai bogati si invidiati oameni de pe planeta.
Sunt unele dorinte pentru care este necesar sa investesti mai multa energie, rabdare, perseverenta, consecventa. Uneoeri cand simti ca parca in sfarsit ai priceput cum merg lucrurile si ai gasit reteta care face sa se miste lucrurile iti fuge pamantul de sub picioare si te trezesti ca de fapt nu stii nimic, nu ai nici o certitudine ca lucrurile merg in directia pe care ti-o doresti, ca vorbele pe care le-ai spus nu au rezultatul scontat si atunci un mecanism interior incepe procesul de autoblamare care in fundal iti spune ca ai gresit ceva. Ai gresit ce ai spus, cum ai actionat, ce ai cerut si se manifesta nu doar cu o persoana sau cu un domeniu din viata ci cu mai multe, pentru ca mecanismul nu face diferente, el a creat deja o stare interioara de nemultumire, indoiala, neincredere, o stare de abandon si neputinta.
Cu siguranta, daca am fi primit ceea ce ne doream in momentul respectiv si asteptarile ne-ar fi fost implinite, reactia mentala ar fi fost una ca am reusit, invins, dorinta s-a implinit, am fi avut satisfactie si multumire.
Atunci cand vad ca starea mentala si emotionala este devorata de incertitudini simt nevoia sa imi indrept atentia spre acele lucruri care deja stiu deja cum functioneaza si ce rezultate imi aduc daca fac lucrurile in felul pe care am invatat sa fac.
Ma duc spre domeniile unde lucrurile stiu ca sunt pe fagasul pe care il pot controla, imi iau stabilitatea din lucrurile simple pe care le vad concret, care sunt reale, palpabile.
Ma ancorez in realitate, imi pun picioarele pe pamant si incep sa imi disciplinez gandurile si emotiile.
Imi iau certitudinea si siguranta din relatiile constante cu oamenii cu care am un cadru relational validat, unde ne simtim in siguranta unii cu altii, indiferent de reactiile, starile si problemele fiecaruia dintre noi.
Realizez ca intre mine si tine este in regula, ca nu am ce sa schimb nici la mine, nici la tine, ca imi place exact asa cum suntem fiecare si singurul lucru „imperfect” intre mine si tine este ea. Ea, „Relatia”, acea entitate care se interpune emotional intre fiinta mea si fiinta ta, care „trebuie” sa arate intr-un fel anume si cand nu arata cum a conceput-o mentalul ma debusoleaza.
Realizez ca nu ma mai deranjeaza nici o stare emotionala, nu mai imi propun sa te scot din tristete, furie, manie, probleme ci este suficient sa te ascult, sa iti validez starile emotionale, pentru ca si tu, ca si mine esti la fel de puternic si la fel de intelept sa iti gasesti calea pe care o cauti.
Sunt o persoana empatica si sensibila. Lucru bun in multe circumstante, dar imi aduce deservicii cand e vorba de starea proasta de spirit a celor dragi care, uneori, ma molipsesc cu tristetea, problemele sau indoielile lor. Pentru ca atunci, in lipsa comunicarii unor motive care sa explice daca le-am contribuit la starea lor de spirit, intru in starea de vinovatie si le preiau starea.
Ies din starea de vinovatie si ma separ pe mine de celalalt.
Pentru cei ce care au astfel de momente si vor sa iasa din cutiuta cu ganduri si sa vada cu obiectivitate situatia ii sprijin cu intrebari:
Ce faci sa insemne despre tine sau despre relatia voastra starea celuilalt?
(Poate ca aceasta intrebare este cea mai importanta, daca observi ca legi comportamentul celuilalt de concluzii despre tine: ca ai gresit, ca e ceva in neregula, ca relatia nu merge, etc. Sau poate nu.)
Ce legatura are asadar cu tine?
Ce ai vrea sa ii comunici?
Cu ce crezi ca te-ar putea ajuta pe tine discutia respectiva?
Ce asteptari ai de la persoana respectiva? Sunt realiste?
In ce masura crezi ca ti le-ar putea implini?
Daca ar fi vorba de altcineva decat acea persoana cum ai proceda?
Cu ce crezi ca l-ai putea ajuta in momentul de fata?
Pentru ce vrei sa il ajuti?
Ce iti ofera tie acea persoana?
Pentru ce poti sa ii fii recunoscator?
Pentru ce poti sa iti fii tie recunoscator?
Cand s-a mai intamplat ceva asemanator?
Ce ai invatat din experienta respectiva?
Ce ar fi putut merge mai bine?
Care iti sunt limitele in relatia respectiva? La ce spui NU, la ce spui DA?
Ce iti doresti tu?
Bazandu-te pe ceea ce ai notat, ce vei face data viitoare pentru ati atinge telul tau?
Daca data viitoare vei pune in practica ce ai notat, crezi ca vei avea rezultate mai bune?
Desi ultimul lucru potrivit in astfel de provocari sunt sfaturile, am totusi unul:
Nu ramane in trecut. Gandeste si actioneaza diferit de fiecare data, pornind din prezent, pe baza experientelor trecute, tinand minte ce vrei sa obtii in viitor, cu hotarare si determinare.
Am urmarit cu admiratie discursul scriitoarei JK Rowling catre studentii facultatii Harvard, pe care l-a adresat cu cativa ani in urma.
Pe scurt, despre beneficiul esecului si utilitatea favorizarii imaginatiei, ambele cu scopul de a promova actiuni care provin din esenta fiintei si care slujesc mai departe, celorlalti.
Sunt multiple aspecte care m-au captat.
Franchetea istorisirii din propria experienta de viata, umorul de efect, legatura dintre punctele de prezentat si mesajul transmis catre tineri si tot auditoriul.
Ce a ramas cu adevarat, in afara tehnicii excelente a discursului si a multumirii de sine pentru ca, vreme in urma, mi-am ales-o ca model pentru manifestarea scrisului, este dansul mesajului de la purtator la primitor, modul de imbinare intre semnificatia interna si imprimarea uneia mai generale, la care cei prezenti pot adera, cu care se pot identifica si care sa le vorbesca cator mai multi.
Aleg sa continui analogic cu o prezentare pe care am avut-o eu de facut, cu prilejul participarii la un proiect adresat tinerilor, cu scopul de a vorbi despre sine in preambulul unui proces ulterior de coaching.
Prezentare pe care am pregatit-o, cu intentia de a-mi asigura confortul relaxarii si mentinerii prezentei catre cei de fata.
In realitatea mea, elocventa. Metafora, concluzionare si oferta unui substantial spatiu de ghidare.
In cei carora le era destinat, ascultare curioasa, sclipiri in ochi si zambete de deslusire a talcului povestii si rezerva in apropierea ulterioara, conform cu intentia proiectului.
Imi vine in minte una din presupozitiile care stau la baza programarii neuro-lingvistice, potrivit careia cel care transmite un mesaj este responsabil pentru efectul produs.
Cum pot atunci procura veriga care completeaza?
Prin includerea in campul atentiei si a celeilalte parti participante. Cu empatie si generozitate. Plus o doza sanatoasa de curaj catalizator, in intreprinderea aratarii de sine fara spectrul fricii de vulnerabilitate.
Astfel, ceea ce se creeaza este un palier comun, autentic, in care datul si primitul, in speta prin intermediul discursului, al prezentarii, au loc sa se intample spontan si creativ.
Un colier deosebit de frumos era expus de mult timp intr-un magazin, pentru ca nimeni nu parea sa-l vada si sa vrea sa-l cumpere. Intr-un moment de rearanjare a exponatelor, un vanzator a pus din greseala o cifra in fata pretului existent al giuvaerului. Si bijuteria a fost cumparata.
Am primit azi in dar aceasta povestioara de la un prieten drag. Intelesul a ajuns exact unde a fost nevoie.
Pretuirea incepe de la sine si asa e primita si rasplatita si din exterior.
Ma intreb cum vor arata “rafturile” si “vitrinele” noastre si cat de imbietoare pentru cei pentru care e menit sa faca o diferenta, sa aduca o valoare? Ma refer la punerea in aplicare a darurilor unice din si prin fiecare dintre noi.
Un drumet obosit de atata mers, vede un copac maret pe marginea drumului: “ce loc potrivit sa ma odihnesc nitel”. Cand se trezeste, isi zice: “hm, ce bine am dormit ,acum parca as manca ceva”. Si brusc, in fata ochilor ii apare o masa imbelsugata. Se minuneaza si mananca. Apoi inevitabil, gandeste: “a fost buna mancarea, dar acum mi-e sete, as bea ceva”. Si pe loc apare si o carafa cu apa. Din ce in ce mai mirat si insetat, bea. Iar gandurile continua: “oare visez? Te pomenesti ca asta e un cosmar. Daca e asa, inseamna ca vin si fantome si alte creaturi infricosatoare”. Si dintr-o data, apar niste fantome care se misca amenintator catre el. Omul se sperie: “uite cum se apropie, acum o sa ma omoare”. Si fantomele intr-adevar il omoara.
Pentru mine povestioara e o ilustrare serioasa a consecintelor gandurilor asupra modului in care imi creez viata. Tema actuala, de altfel. Dar dincolo de concepte si discursuri de sine convingatoare, ale mele si in jurul meu, observ plenar punerea in scena, in material, a ceea ce permit sa gandesc. Si observ, in timpul si dupa (cand inainte?) cat de tentant e sa si dau curs, odata pe panta imbietoare a urzelii ganditoare.
Ma intrebam, manata de evenimentele ultimelor zile, daca odata pe drumul
constientizarii, legatura poate mai subtila altfel, devine mai evidenta si mai
rapida.
Un om autentic care ma inspira si pe care sunt recunoscatoare sa-l citesc aproape in fiecare zi, spunea pe un ton de usuratate: “nu poti scapa de consecintele a ceea ce gandesti, spui si faci. Mai devreme sau mai tarziu, efectele revin, ca un bumerang.”
Ecoul poate fi diferit in fiecare. In mine e si imbarbatator si grav. Asumare sau plangere si victimizare? Spatiu, expansiune sau limitare?
La alegere.
La multi ani, cu intentii si alegeri “innoite” si potrivite noua.
Citeste si ceea ce citesti iti va hrani sufletul cu enegrie si iti va da putere sa ierti si sa traiest in armonie cu tine insuti.
Adrian Popescu recunoaste ca sunt foarte multi sceptici in ceea ce priveste cartile motivationale, dar spune ca ei exista in orice domeniu. La inceput, cand a venit dezvoltarea personala pe piata din Romania, cand au inceput editurile sa publice carti, cei mai multi au zis: «Lasa-ma cu americanismele, lasa-ma cu ideile astea, sunt unii care vor sa faca bani». Dar trebuie sa citesti si sa intelegi si apoi sa aplici. Exista sceptici, am acasa un exemplu, tata, care inca de cand am dat la psihologie mi-a zis «ce e prostia asta», pentru ca psihologia a fost interzisa pana in anii ‘90 si nu puteai sa citesti o carte, nu aveai de unde sa-ti iei informatia, sa te cunosti, sa inveti ce temperament ai, cum te motivezi.
Ia decizii intelepte. Luarea deciziilor este o abilitate esentiala pentru liderii de succes. Indiferent daca decizi pe cine sa angajezi, cu ce furnizori sa colaborezi, ce public sa ai, abilitatea de a lua o decizie buna pe baza informatiei disponibile este vitala. Deciziile iti influenteaza viata si iti construiesc viitorul.
Fii mai bun, mai recunoscator si mai pragmatic. Citeste caci informatia inseamna putere!
Iarta si fii mai bun. Cu siguranta stii zicala: “de Craciun fii mai bun!” Dar de ce doar de Craciun? Si nu in fiecare zi din an! Asa ar fi frumos.
Asculta colinde si petrece mai mult timp cu prietenii. Fii mai relaxat si iubeste oamenii… si animalele.
Dezvoltarea personala cere dedicare, perseverenta si motivatie, dar in schimb te recompenseaza si chiar te premiaza in moduri in care nu iti poti imagina. Iti arata o alta perspectiva asupra vietii, asupra relatiilor pe care le ai cu persoanele din jur, asupra modului in care privesti banii, asupra a ceea ce crezi sau nu ca este posibil sa realizezi, si nu in ultimul rand, asupra a ceea ce consideri ca este important sa obtii in viata.
Modul tau de a vedea viata pana acum, strategia ta cu care ai imbratisat existenta iti aduce in acest moment rezultatele pe care le doresti?
Traiesti viata pe care ti-o doresti?
Dictionarul explicativ al limbii romane prezinta multe sensuri ale cuvantului “a schimba”. Este suficient sa citim explicatiile oferite acolo pentru a constientiza faptul ca in cultura noastra schimbarea se refera cel mai adesea la conditii si aspecte exterioare si mai rar la o schimbare de sine.
Suntem obisnuiti sa spunem ca ne schimbam hainele, look-ul, ca se schimba vremea, vremurile, ca vrem sa ne schimbam mobila sau culoarea zugravelii sau locul de munca. Vorbim de asemenea despre a-i schimba pe altii: vrem sa schimbam comportamentul unui copil, sa-i educam pe altii, sa-i motivam pe angajatii nostri in vederea schimbarii atitudinii fata de munca, vrem sa modificam perceptiile si opiniile altora pentru a-i determina sa ne cumpere produsele, sa ne voteze, sa-si schimbe atitudinea fata de noi, sa ne placa, sa ne iubeasca.
Mult mai rar ne gandim la un proces de auto schimbare.
Observati cu ce frecventa cuvintele unei persoane care spune: “Sunt prea/asa de… As vrea sa fiu…” sunt urmate de afirmatia: “Dar nu pot. Asa sunt eu.”
Trecerea prin efort propriu de la felul cum este o persoana la felul cum ea isi doreste sa fie inseamna schimbare personala iar prin schimbare personala se realizeaza dezvoltarea personala.
Astazi se vorbeste tot mai mult despre acest subiect. Unii stiu despre ce e vorba, altii insa habar n-au. Inainte de a continua, vreau sa te intreb ce vrei tu de la viata? Unde ai vrea sa fi peste cativa ani? Din pacate, tot mai multe persoane, s-au resemnat deja cu viata pe care o duc. Ei au incetat sa mai lupte, au incetat sa mai viseze. Eu sunt de parere ca noi nu ne-am nascut sa fim saraci, sa ne zbatem toata viata in greutati si nestiinta.
Am primit in dar o experimentare a unui exercitiu scurt de programare neuro-lingvistica, creat ad-hoc de un om excelent cu prilejul unei intalniri aniversare si recompensatoare.
In care cerneam in palmele cu degetele rasfirate, tot ce a adus (mi-am adus in) anul care se incheie, lasand ceea ce nu isi (mai) are locul sau nu mi se (mai) potriveste sa curga, sa “se spele”. Cu deschidere si curiozitate cautam ce sa inlatur. Si imi apareau evenimente la care as fi schimbat nuante sau as fi renuntat de tot, dar doar pentru ca asa erau instructiunile. Fiindca observam ca imediat apareau si intentiile si beneficiile acelor evenimente de pus la cernut.
“Da, dar aici am asistat la o secventa din viata in comun a unor oameni, parca pusa in scena pentru mine, pentru a vedea poate o desfasurare pe care am fost norocoasa sa nu o simt pe pielea mea.
Aici, am vazut ce efect are compromiterea pacii personale la imboldul vinovatiei si auto-controlului.
Iar aici, am experimentat implinirea unor dorinte, am evaluat aplicabilitatea lor in planul realitatii si mi-am restabilit barometrul de citire a intentiilor acestora.
Atunci, am fost impinsa la actiune. Iesind din cutia confortabila. Si mai presus de atat, am invatat cat de tentant e uitatul in jur si responsabilizarea altuia. Si iluzoriu. Cat de repede si profund se transmite si se si oglindeste energia calma.
Iar atunci, din combinatia de dulce-amar, de bucurie si joaca cu neadecvarea care decurge din suprapunerea fantezista a unor harti diferite, am constientizat consecintele unor decizii personale, unde la anumite rascruci, se gaseste “ulciorul” cu “alegeri”.
Din perpetuarea unei strategii, inteleg o teama care precede punerea in actiune intr-un anumit mod.
Evitarea sau fuga bag seama ca vin cu cadoul crearii unor intalniri si contractari mai nimerite.
Rezistente in exercitiu care evoca si invita la autocontemplare.
Persistenta unei lipse, pana cand?, aduce, o reorientare catre mine a atentiei, de unde era indreptata catre locuri si oameni care imi pot folosi, ma pot inspira si ghida.”
Eheeee, si asa am ales sa pastrez in palma cam tot, si sa le confirm existenta de altfel parcursa.
Un singur lucru, totusi, s-a pretat “spalarii” din zicatoare. Balastul interpretarilor si judecatilor ivite in mintea prolifica. Pricinuite de gandurile de o anume consistenta.
Iar la adunare, lucrurile stau la fel. Pana la urma separarea “cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele” e mai mult de dragul zicalei, fiindca in fapt, in cazul meu, sunt toate “de-o muma” sau mai bine zis, neimpartite in (doua) categorii de urmari evidentiatoare.
Ce-am mai validat? Recunostinta catre oameni si univers pentru ce am primit in tot acest timp.
Catre mine si practica zilnica de a permanentiza traiul firesc (mie), cu prezenta, constienta, usuratate, bucurie.
Pentru valorizarea unor daruri lasate sa prinda forma, odata pudoarea si frica lasate la o parte.
Iar pentru la anul?
Pentru la anul, in palmele acum caus, in timpul aceluiasi exercitiu imaginativ, s-a conturat un glob (ca de brad) stralucitor, colorat si imens, care genereaza continuu energie vitala si care intruchipeaza lumina, claritatea si hotararea de a manifesta ceea ce e potrivit (pentru mine) sa devina si pentru manifestarea careia eu sunt cea mai potrivita.
Craciun cu bucurie si cu culoare, asa simtita si vazuta prin ochii nostri unici.
Un imparat a cerut tuturor sfatuitorilor si inteleptilor sa vina cu un mesaj profund, dar format din putine cuvinte, pe care sa-l poarte permanent in inelul lui, sub un diamant, si pe care sa-l citeasca atunci cand vin timpuri dificile pentru el si sa se imbarbateze.
Nimeni n-a gasit un asemenea mesaj care sa incapa in cateva cuvinte.
Pana cand, un servitor apropiat, care, de cand parintii imparatului murisera, l-a crescut si slujit, a venit cu o bucatica de hartie si i-a spus sa nu citeasca acum, ci sa o puna sub piatra inelului pana cand va avea nevoie. I-a marturisit ca acele cuvinte i-au fost transmise candva de catre un om intelept.
Si acel timp a venit, vecinii i-au invadat granitele si imparatul a fost alungat.
Servitorul lui l-a indemnat sa citeasca biletelul. Era scris: “va trece si asta”.
Apoi tot el i-a sugerat sa-l puna inapoi in inel.
Peste un timp, imparatul si-a recapatat puterea, s-a mobilizat, si-a strans armata si si-a recastigat tinutul.
In culmea festivitatilor cu ocazia reintoarcerii la palat, servitorul a venit la el si i-a sugerat sa citeasca din nou mesajul. Imparatul nu intelegea de ce, doar fusese castigator, totul decurgea minunat.
Sfetnicul i-a marturisit ca acesta fusese tot sfatul batranului maestru. Imparatul a dat curs si a citit din nou. “Va trece si asta”. In el a aparut o intelegere si a zambit.
L-a chemat pe sfetnic langa el, la loc de cinste. Si l-a intrebat ce altceva mai stia de la acel maestru. Servitorul i-a raspuns ca ultima parte a mesajului era sa te uiti la tot ce este cu ochii celui care observa, nelasandu-te prins sau fixat in ceea ce aduce viata.
Am citit aceasta povestioara in weekend, intr-un moment in care simteam indoieli si lipsa unei semnificatii in sens mai mare. Ca intr-un puzzle, pricepeam utilitatea si intelesul pieselor din joc, importanta fiecarei parti, sa spunem, din istoria personala, relationari, evenimente, placute, provocatoare, toate legate intre ele, influentandu-se reciproc.
Ceea ce ma intrebam eu era legat de intentia celui care a “faurit” intregul puzzle.
Continuand totusi sa fac ceea ce cerea momentul, sa traduc la un workshop frumos, am observat ca urgenta primirii unui raspuns sau a indoielii ca gasesc unul, s-a evaporat.
Atentia pentru momentul prezent, ori neagatarea de starea “negativa” au permis energiei sa curga si perspectiva mi s-a schimbat.
De asemenea, imi aduc aminte ca am experimentat si partea cealalta de care pomeneste povestea, cand in plenitudinea bucuriei si entuziasmului, datorate unei stari, unei actiuni, sau ca urmare a unei intalniri, a aparut in mod intuitiv un mesaj, care invita la constientizarea faptului ca “va trece si asta”.
Ce daruri poate aduce acest mesaj? Pentru mine, impacare, echilibru si incredere in existenta.
Imi vine in imagine un personaj preaiubit de mine dintr-o poveste celebra si moderna.
Care din postura de dependent si aparent neputincios, si care cu intentie generoasa determina incercari si provocari in viata viitorului lui prieten, devine, cu ajutorul acestuia, o fiinta “eliberata” si completa.
Odata in contact cu uimitoarele lui resurse din interior, insumand calitatile magice ale celorlalte personaje remarcabile, ajunge sa-si traiasca visul si posibil sa-si indeplineasca rolul pentru care s-a produs alaturarea, imprietenirea.
Pentru mine, elful Dobby intruchipeaza esenta prieteniei totale, reciprocitatea, dansul daruirii si al primirii. A mea fata de mine. A mea fata de fiintele pe care, in realitatea mea, le numesc prietenii mei.
Vorbind mai devreme cu un prieten despre tema acestei expuneri, la momenul acela inca neconturata, am ajuns sa ma intreb care e intentia cu care ne-am auzit si vorbit azi, de fapt? Ce inseamna pentru mine?
In plus fata de cuvinte si expresivitatea vocilor, in cazul expus, simt intotdeauna bucuria de a fi pe aceeasi unda, in anumite si potrivite privinte.
De asemenea, contemplu si ma incant de spiritul ludic care se manifesta, intru auzit, vazut, citit.
Chiar daca neevidentiate in cuvinte, simtamintele de siguranta si de vioiciune pe care mi le dau interesul si atentia lui fata de existenta mea.
Si mai profund decat atat, ce imi aduce, de fapt?
O oglindire poate a unor parti din mine, o completare.
O imbogatire, prin alaturarea, pentru o perioada, in parcurgerea unei bucati de drum.
Doar pentru o perioada?
Am intalnit o metafora folosita pentru a reda cursul vietii, vazut ca o roata in miscare. Daca ma agat de margini, nu fac decat sa ametesc. Pe cand, daca ma plasez cat mai in mijloc, pot sa observ, sa asist, sa aleg sa particip in timp ce observ cum totul trece, se modifica.
Chiar si prieteniile?
foto by Josecarli
Asigurator. Cand apelez la analogie, imi foloseste, imi aduce o asezare.
Cand nu, am tendinta sa vreau sa mentin sau sa readuc ce si cum a fost. Momente desavarsite ale intelegerii.
Si fireste, atunci cand nu se intampla asta, simt tristete si teama. Ma retrag si ma neutralizez, sa-mi fie mai usoara provocarea dezagatarii pe care vietile noastre, prin stadiile, evenimentele lor, ne-o aduc.
Ma intreb daca tine de mine, de ceea ce exprim, de ceea ce nu spun? De perspective ale cunoasterii de sine la care eu n-am ajuns sau am ajuns prea devreme? Motivatia schimbarii rezida in actiunile mele, sau poate in ceea ce nu fac, privitor la viata mea sau pentru prietenia in discutie? Sau poate tine de celalalt? Ce s-a intamplat de nu mai percep venind “aceeasi” deschidere? Sigur, spatiul de continere si imputernicire poate fi simtit in continuare, dar formele prin care ne “dam de stire” si prin care ne pastram actualitatea relatiei, se pot subtia si rari.
Cand poate mai simplu mi-ar fi, in loc sa ma opintesc cu barca in susul raului si sa epuizez energie vaslind contra curentului, sa am incredere si sa ma las purtata in aval, mai repede, mai lent, dupa cum e curgerea.
Revenind in prezent, cum pot celebra aceste relatii nepretuite, atunci cand se petrec asa cum ne e firesc si la momentul cel mai potrivit?
Uneori, magia consta doar in a intretine un spatiu cuprinzator, bland si tihnit in care prietenii au confortul acceptarii complete a fiintelor lor. Uluitoare lucruri pot decurge de aici.
„Nu conteaza cat de asiduu lucrezi; conteaza cat de inteligent lucrezi” John C. Maxwell
Un om a auzit ca daca va munci din greu se va imbogati. Munca cea mai grea pe care o cunostea era sapatul gropilor, asa ca s-a apucat sa sape gropi adanci in curte. Si ce crezi ca s-a intampla? S-a imbogatit?
Ei bine, nu s-a imbogatit si culmea: s-a ales si cu o durere mare de spate!
Cu ce a gresit acest om? Si poate cel mai important: ce lectie a invatat?
A muncit din greu, e adevarat, dar nu s-a gandit sa-si stabileasca prioritatile.
Abordarea prioritatilor:
Foarte important / foarte urgent: acestea sunt sarcinile pe care le ataci in primul rand
Foarte important / mai putin urgent: pentru acestea stabileste termene de predare si introdu-le in rutina zilnica
Mai putin important / foarte urgent: rezolva-le urgent fara implicare personala intensa si daca este posibil, deleaga-le!
Mai putin important/ mai putin urgent: astea sunt sarcinile consumatoare de timp pe care le poti aduna si rezolva in segmente de jum de ora pe saptamana, deleaga-le sau nu le face deloc, functie de situatie.
Mai jos ai un model de agenda zilnica care iti poate folosi in activitatile tale:
Acum ca stii cum sa-ti prioritizezi activitatile si ai si instrumentele necesare iti doresc mult succes in orice alegi sa faci!
Iti multumesc pentru ca te-ai oprit din drumul tau si ai citit aceste randuri prin care poti incepe sa schimbi ceva ACUM… si daca vrei sa imparti fericire, iubire si acceptare da un share sau like si aminteste-ti sa te inscrii la newsleterul saptamanal care sa te tina la current cu toate gandurile bune…
In ultima vreme am vorbit de mai multe ori despre libera inititativa si modul in care ii putem incuraja pe tineri sa se lanseze intr-o intreprindere pe cont propriu.
M-au bucurat foarte mult aceste invitatii (multumesc Simona) pentru ca am avut prilejul sa discut despre un subiect prea putin tratat in mass media.
Se vorbeste foarte mult despre somajul in randurile tinerilor, despre greutatea cu care absolventii isi gasesc locuri de munca si despre corelatia redusa (sau chiar inexistenta) intre programa de invatamant din scoala si cerintele pietei muncii. Se vorbeste mult mai putin despre alternativa pe care o reprezinta libera initiativa, micile afaceri private ce reprezinta baza economica a altor state.
De la cine sa invete copiii nostri despre curajul de a te arunca in valurile vietii fara coarda de protectie? Cine sa-i incurajeze sa faca pasul spre libertatea nu doar de a visa ci de a-si trai visul? Suntem noi, adultii, un exemplu bun de urmat de catre tinerii de azi si de maine?
Am permis, prin nepasarea noastra, distrugerea sistematica a clasei mijlocii abia infiripate. Am fost indiferenti cand cei care incercau sa se ridice cu propriile aripi au fost doborati prin taxe aberante. Am neglijat cel mai important aspect: ceea ce lor li se intampla ne afecteaza, incetul cu incetul, pe noi toti.
Clasa mijlocie este cea care ar trebui sa creeze mai mult de jumatate din PIB. Cea care, corect taxata, ar trebui sa contribuie substantial la veniturile bugetare. Cea care ar trebui, prin forta ei, sa sustina buna parte din societate. Cu o singura conditie: sa existe!
Ce facem noi pentru ca aceasta clasa sa existe?
Cum ne sustinem copiii sa se ridice la acest nivel, iesind din limitarea autosuficienta a saraciei la care te condamna o simpla slujba de bugetar?
Le permitem copiilor nostri sa viseze?
Le trezim dorinta de a realiza mai mult decat o diploma pe perete si un job de la 9 la 5?
Ii incurajam sa-si asume riscuri si sa preia responsabilitati?
Ii sprijinim sa-si dezvolte talentele?
Ii indrumam spre o alegere constienta si responsabila, dar libera si curajoasa?
Pentru ca ei, tinerii, au curaj.
Au idei si sunt optimisti.
I-am vazut trecand, in cinci minute, de la surpriza intrebarii la entuziasmul descoperirii.
Pentru ca, DA, cineva le-a spus ca e in regula, ca pot sa viseze, ca au toate motivele pentru a incerca.
Pentru ca, DA, la ei acasa, la tara, sunt locuri frumoase, locuri ce merita a fi vizitate.
Si pentru ca, DA, ei invata in scoala despre agroturism.
Si, DA, e alegerea lor daca vor sa munceasca pentru ei sau pentru altii.
Si, DA, agroturismul este una din sansele Romaniei.
Ata de mult DA-uri?
Atunci de ce sa nu incerce?
Vom reusi noi, adultii cu drept de a decide, sa construim pentru copiii nostri o economie care sa incurajeze libera initiativa, o societate care sa nu ostracizeze indrazneala si sa nu marginalizeze creativitatea?
Suntem noi constienti ca viitorul lor se afla in mainile noastre? Daca nu suntem inca ar trebui, cat mai curand, sa devenim.
Continui seria articolelor despre bani, incredere, prietenie incepute saptamanile trecute.
- Cum au continuat lucrurile?
Dupa alte cateva zile m-au chemat sa imi spuna cum avansasera in ancheta si sa discutam ideea mea despre flagrant.
Am fost surprinsa sa constat ca deja m-au pus sa indentific pe cel cu care ma intalnisem din 5 fotografii pregatite. L-am ales fara ezitare pentru ca am stat ca sa mi-l amintesc si m-am uitat minute in sir la fotografiile pe care i le facusem cu webcam-ul si acum ii stiam fiecare trasatura si particularitate.
Politistul meu mi-a spus mandru ca deja il cunosc, mi-a spus numele si varsta reala, de unde este, mi-a aratat ca dintr-o plangere au un dosar intreg, dar nu a vrut sa imi dezvaluie cum au ajuns sa intre in posesia acestor informatii.
Cu flagrantul nu am reusit sa avansam, pentru ca ei nu au resurse sa aloce unei astfel de operatiuni (acolo am vazut un singur calculator vechi de 10 ani intr-o incapere dintr-o cladire care este efectiv in paragina). Din pacate prietenei mele i s-a facut teama ca ea, ca civil, sa fie implicata intr-o astfel de operatiune, desi politistii ma asigurasera ca e doar o formalitate. Pana la urma au spus ca il vor prinde oricum, dar flagrantul ar fi grabit lucrurile si ar fi adus o proba in plus asupra calitatii lui de escroc. La urma urmei cerusea un sprijin, acolo ei unde nu au resursele financiare necesare.
Tinand cont de faptul ca politia l-a mai prins si in alt caz cel putin, dar l-au eliberat ca nu avusesera probe suficiente, l-am intrebat pe politist: de data aceasta cum se va dovedi? La care el imi spune: Nu ne-ati lasat un plic?
- Cand o sa ne spui numele lui?
Imediat ce politia o sa il prinda efectiv.
- Ce crezi ca poti sa inveti din experienta aceasta?
Imediat dupa ce am iesit din socul ca am putut sa fac o asemenea prostie si sa ma las astfel pacalita am inceput sa inteleg cum as fi putut evita o astfel de situatie.
In primul rand mi-a devenit clar ca, de fapt, nu avem nimic de demonstrat nimanui. Oricine iti cere vreodata sa demonstrezi ceva vine pentru ca tu inca nu esti sigur pe tine si orgoliul te va impinge sa vrei sa convingi pe altii despre lucrul contrar pe care vrei sa il ascunzi. Cu cat orgoliul si nesiguranta este mai mare cu atat vei fi mai indarjit. Cine stie exact cine este, cu bune si mai putin bune, se accepta pe sine si este acceptat ca atare.
Mi-am dat seama ca prietenia si increderea nu se pot cladi in cateva zile. Ca poate fi doar un inceput, dar restul se cladeste pe parcurs. Ca sunt utile si folositoare recomandarile, nu numai in relatii, ci in general in viata.
- Ai reusit sa schimbi ceva aici?
Da, dupa ce am vazut ca daca m-as fi consultat atunci cu cineva si as fi ascultat o alta parere despre ce imi cerea acel barbat as fi inteles ca nu este in regula o astfel de atitudine.
De exemplu am vrut sa imi schimb providerul de internet fiindca am primit o oferta avantajoasa din punct de vedere financiar care mi-ar fi placut. Insa, inainte de a mai lua o decizie care avea si o tentatie financiara, m-am dus si am intrebat doi vecini de pe scara daca au fost multumiti de serviciile acelei firme si am aflat ca nu isi respectasera promisiunile din contract si avusesera probleme de conectare cu ei. Poate ca intre timp isi remediasera deficientele, dar pe piata din bloc aveau o bila neagra de 2 ani si nu m-am riscat.
Interesant este ca acum oamenii imi dau tot felul de recomandari chiar fara sa le cer. Intrasem intr-o zi intr-un magazin de carne si am cerut unul din produsele expuse in vitrina. Vanzatoarea se uita senina in ochii mei si imi spune ca nu il mai are, apoi adauga: sper ca ati inteles, nu pot sa vorbesc tare, dar va stiu ca veniti adesea in magazin si mai bine veniti maine sa il cumparati, aducem proaspat. Ii multumesc ca a fost asa draguta, iau altceva si plec nedumerita. Chiar asa celebra nu am devenit si cred ca intrasem prima sau a doua oara in magazinul respectiv. Dupa o vreme ma dumiresc: am devenit receptiva la parerile si experienta celorlalti si ei se exprima liber, chiar fara sa mai intreb uneori.
Despre alte lucruri experimentate de prietena mea veti citi saptamana viitoare.
Acum cativa ani, in cadrul unui curs, mi-am exprimat printr-o intrebare adresata unui trainer exceptional si drag, o preocupare adanc legata de fiinta mea. Ma refeream la cum pot ajusta modul in care privesc interactiunea dintre doua parti ale unui raport, vazut conflictual in acele timpuri. Parti privite de mine ca fiind inegale: o parte vulnerabila, necesitand grija si atentie (copii, delfini, paduri, comunitati, etc) si o alta, conjunctural puternica, provocand si controland starea de fapt.
Mi-a raspuns ca cei care au nevoie de ajutor, compasiune, invatare si moduri noi de a gandi si deci de a alege si actiona, sunt cei care “provoaca” intr-un fel sau altul, acele dezechilibre. Si ca, fiecare dintre noi, in functiile de propriile filtre de gandire si de stadiile de viata interioara si exterioara experimentate, le atribuim abordari diferite: pledam si militam, evitam si ignoram sau acceptam si ramanem prezenti – cu orice modalitate potrivita momentului decurgand de aici.
foto by sundstrom
Pentru mine, aceasta redirectionare a atentiei si energiei catre o viabila folosinta mai degraba decat catre intretinerea unui conflict, de orice forma, a fost ca o mangaiere si imbarbatare.
Aceasta idee, odata asezata pe un fagas firesc, a continuat sa rodeasca si sa se integreze in toata aceasta perioada.
Sunt recunoscatoare pentru o clarificare pe care am primit-o pe calea intuitiei si pe care aleg sa o impartasesc.
Ceea ce vad in jurul meu, formele de viata, plantele, animalele, natura in ansamblul ei, reprezinta un “context” daruit oamenilor, perfect ca intentie si functionare. Pentru a se trezi, vindeca, clarifica, dezvolta, crea, armoniza, darui mai departe.
Ceea ce face diferenta este raspunsul fiecarei fiinte umane la acesta chemare la transformare. De unde poate decurge o benefica scenarizare si interpretare a cuprinderii unei vieti implinite, in modul cel mai potrivit pentru fiecare.
Ma inspir aici din serialul meu preferat pe care l-am revazut recent.
Un om de stiinta are o teorie potrivit careia cineva poate calatori in trecut sau in viitor in timpul propriei sale vieti. Si cu ajutorul tehnologiei si al geniului sau, isi pune in aplicare proiectul denumit “salt in timp”.
Intentia lui este de “a indrepta ceea ce a fost nepotrivit” la momentul respectiv in timp.
Astfel, el sare din viata in viata, luand infatisarea omului in viata caruia ajunge si schimband atat ganduri, convingeri cat si actiuni concrete, astfel incat istoria initiala este modificata “in bine”.
Interpretarea pe care o dau eu este ca ne putem intoarce, mental, imaginativ, de-a lungul liniei propriei noastre vieti, sa privim dintr-o alta pespectiva, obiectiva, ca si cand am privi prin ochii altcuiva, plin de intelepciune si intelegere. Asa cum, in film, Sam este castigator al premiului Nobel pentru fizica, are nenumarate doctorate, este empatic, glumet, atletic, canta la pian si este cunoscator de arta. Are o tolba plina cu resurse pentru minte, corp, spirit, imi explic eu.
De asemenea, in calatorie este insotit de un prieten din timpul lui actual, pe care doar el il poate vedea, si care ii aduce informatii si il sprijina oportun.
Revenind la metafora mea, ne putem astfel aduce, intr-un moment anumit din timp pe care dorim sa-l vedem diferit, tot ce avem nevoie pentru a face aceasta: ganduri, calitati pe care le-am mai manifestat, persoane care sa ne sustina.
De unde ni le putem asigura? Din propriile noastre experiente. Avem nevoie de incredere? Sa cautam un exemplu din multitudinea de momente in care am simtit plenar aceasta incredere in sine si sa o activam in corpul nostru, sa o actualizam in situatia din trecut unde ne este necesara.
La fel si cu iubirea de sine, iubirea fata de ceilalti, acceptare, iertare, initiativa, bucurie, relaxare.
Facand aceasta, putem observa ca fara sa se schimbe contextul si experienta cu pricina, ne reformulam modul in care privim intamplarea initiala si convingerile care se formeaza si se rasfrang asupra intregului parcurs de viata.
La ce ma ajuta reformularea astfel tintita?
Sa folosesc lectiile pe care le-am extras din ce-am trait, sa ies din cercul mecanismului cunoscut si sa imi creez experiente proaspete si bazate pe claritate si constienta.
In timpul experimentarii situatiilor de viata provocatoare pentru “protagonistii” in viata carora se regaseste, o valoare imensa o aduc oamenii din jurul acestora, fara existenta, sprijinul, participarea carora, misiunea lui nu s-ar fi putut concretiza. Chiar daca unele din rolurile lor pot fi vazute ca potrivnice la inceput, pe parcurs, datorita interactiunii cu Sam, care ii investeste cu bunatate si deschidere, ajung sa se arate si sa se manifeste cu autenticitate.
In ultimul serial, Sam “sare” in propriul sau corp, ajungand intr-un bar in care se intalneste cu persoane in vietile carora a intrat, acestea purtand nume familiare (ale cunoscutilor din timpul lui “real”), si simtindu-se intrigat de toate aceste coincidente. Dorindu-si, “cerand” unei instante exterioare lui, sa se termine acesta calatorie si sa se intoarca acasa.
Iar barmanul, atotcunoscator, il indeamna sa se uite in oglinda, punandu-l fata in fata cu ideea ca el, Sam, este cel care a ales sa parcurga acest drum, si ca numai el poate decide daca si cum sa continue.
Deasemenea, ii valideaza actiunea, ilustrandu-i ca prin acest proiect, n-a atins favorabil numai vietile oamenilor in care a intrat ci si ale celor din jurul acestora, intocmai ca efectul unei pietricele aruncate intr-un lac si al undelor propagate de acesta miscare de inceput.
Desi in timpul experimentului avea convingerea ca o forta mai mare decat el il plaseaza exact acolo unde e nevoie, Sam are revelatia ca el este co-creatorul propriului destin. Prin alegerea de a da curs misiunii vietii lui si de a continua, a schimba sau a opri.
Un ultim element care m-a inspirat, este disponibilitatea de a actiona in acord cu intentia proiectului lui. Da, circumstantele exterioare erau menite sa-i testeze motivatia de a se pune in miscare. Iar actiunea aduce finalizare si fundament pentru a trece mai departe. Si de asemenea si intelegerea ca o initiativa gandita si razgandita poate parea mai dificila decat se dovedeste ulterior prin desfasurarea propriu-zisa.
Acestea find impartasite, sa ne fie cu bucurie si cu manifestarea darurilor noastre!
Vineri dimineata, ora 08.10 sun dupa taxi sa ajung din Rahova la Gara de Est – Obor sa prind autobuzul de ora 09.00. Toate companiile de taxi pe care le apelez sunt ocupate la ora aceea sau nu au masini disponibile. Ies in strada poate am mai mult noroc si dupa cateva incercari vad in fata ochilor un taxi care tocmai lasa o clienta.
Ii spun soferului ca trebuie sa ajung musai pana la ora 9.00 sa prind un autobuz si il rog frumos sa ajungem la timp.
Traficul la acea ora in Bucuresti este infernal, este ora de varf. Soferul pare ingrijorat ca in 30 de minute putem parcurge acea distanta, dar raman calma. Ii spun ca in pofida aglomeratiei de pe sosele si a blocajului din intersectii poate gasim un culoar liber.
Din acel moment, soferul schimba traseul clasic, alege singur directia pe care o stia mai putin blocata si ma trezesc ca parcurgem doar strazi libere, accesibile. Ma plimba prin Vitan (daca n-am ajuns cumva si prin Balta Alba ca habar nu aveam de traseul respectiv), observ doar ca mergem cu 50-60 km/ora prin multe locuri si constat cu stupefactie ca am ajuns la destinatie cu 10 minute mai devreme chiar, fredonand ultima melodie de la radio.
Imi raman in cap cuvintele pe care i le-am zis soferului: „poate gasim un culoar liber” si cum s-au derulat apoi lucrurile de am ajuns la destinatie, desi parea imposibil.
Imi aduc aminte de sedinta precedenta de coaching. Ne apropiem de sfarsitul sedintelor noastre de antrenament si dupa ce am abordat domenii ca sanatate, cariera, relatii cu partenerul de viata, dupa ce evaluam toate realizarile de pana in prezent, acum a venit randul sa discutam despre relatiile cu familia.
Clienta mea se intelege bine cu fiecare parinte in parte si din discutiile cu ea reiese ca i-ar place sa inteleaga deciziile pe care le-au luat de-a lungul casniciei lor impreuna ca si cuplu.
Testez diverse intrebari si evaluez diverse raspunsuri pana inteleg care este nevoia ei de fapt.
Isi iubeste parintii, nu le judeca deciziile luate, le-a acceptat casnicia pe care o au si cu toate acestea, daca a adus aceasta tema in discutie mi-e clar ca e ceva nelamurit pentru ea si care doreste sa clarifice.
O ultima intrebare pare sa o lumineze: Cum ar fi sa ai cate o discutie cu fiecare in parte, ca de la om la om astfel incat sa ii poti intelege?
Ma intreaba: Ca de la om la om? si face o pauza dupa care imi spune: Wow, asta inseamna ca am crescut, daca pot sa am o discutie cu parintii mei ca de la om la om.
Discutia se opreste aici, pentru ca fiecare stie ca isi va face treaba pe care si-a luat-o pana la discutiile urmatoare.
Din toate intrebarile pe care i le-am pus aceasta a fost cea care a gasit calea neuronala libera care nu era blocata de nimic, s-a dus direct in inima ei si a inspirat-o sa actioneze, sa comunice, sa inteleaga, sa se simta mai aproape de parintii ei.
Intotdeauna exista o cale libera catre inima si sufletul nostru, unde o samanta, o idee, o intrebare poate sa infloreasca, sa rodeasca, sa se materializeze.
Gandindu-ma la un subiect pentru mica scriere de fata, imi vine in minte o povestioara cu talc:
Un cuplu de oameni in varsta locuia intr-o cladire. Intr-o zi femeia, care era foarte atenta la ce se intampla in viata colocatarilor, se uita pe fereastra si devine scandalizata: “Ia te uita, avem o vecina noua, dar din start nu-mi place, pentru ca si-a pus hainele la uscat si sunt murdare, e o rusine pentru tot blocul. Vino si tu sa vezi”, il cheama pe sot, care vine si confirma.
A doua zi, primul lucru pe care-l face e sa mearga la fereastra si sa verifice starea lucrurilor. “Incredibil, rufele sunt si mai murdare”. Il cheama si pe sot care-i spune ca da, vede si el acelasi lucru, apoi o suna pe sora ei si-i povesteste indignata ce se intampla.
Urmatoarea zi, alearga la fereastra si constata ca rufele se gasesc intr-o situatie jalnica. Sotul vede si el. Apoi ea isi suna o prietena din bloc: “Ai vazut draga ca vecina cea noua ne sfideaza pe toti prin comportamentul ei?”.
A patra zi, se duce din nou la fereastra si ramane perplexa. Rufele sunt luna, stralucesc de curatenie. Il cheama si pe sot, sa verifice daca ceea ce vede e aievea. Ea in continuare mirata: “Ceva s-a intamplat, i-a spus cineva. Cine i-o fi spus?”. El ii raspunde: “Nu stiu cine si ce i-a spus, dar eu am spalat ferestrele”.
foto by tuareg
Da, asa cum il vad eu, poate fi exercitiu simplu de reponsabilizare si igiena interioara: “sa-mi curat ferestrele”.
Ce beneficiu imi poate aduce?
Cand ma uit la ceea ce se petrece in interiorul meu ca punct de pornire pentru conjuncturile in care ma gasesc, imi acord control asupra a ceea ce gandesc si actionez, asupra vietii mele.
Ma pastrez calma si in armonie cu cei din jur, cu circumstantele exterioare.
Un invatat spunea: esti ceea ce vezi.
Eu completez acum: esti ceea ce alegi sa vezi.
Oameni, contexte, ganduri, actiuni favorabile, care sa ma sprijine, sa-mi intareasca convingerea in mine si in ceea ce pot crea si oferi prin mine celorlati.
Sau limitari, neajunsuri, ghinioane, care sa-mi justifice inactiunea si lipsa de incredere in energia si puterea mea.
Asadar “diferenta care face diferenta” vine din directia in care imi orientez atentia, fiind constienta de rolul esential pe care convingerile, gandurile mele il au in crearea vietii asa cum o traiesc in fiecare moment.
Si cu intentia sa folosesc ceea ce se intampla cu mine si in jurul meu, in diferitele ipostaze de viata, ca oglinzi si prilejuri pentru a ma uita in interior, de a intelege mesajul pentru mine, pentru dezvoltarea si trezirea mea.
De mai bine de 12 ani de activitate am avut ocazia sa particip la diverse evenimente unde a trebuit sa vorbesc in public: seminarii de formare profesionala, traininguri de dezvoltare personala, in calitate de formator, trainer sau participant care a dorit sa vorbeasca. Au fost si evenimente mai putin formale unde de asemenea am trait emotiile de a vorbi in public.
Nu am ales constient rolul acesta de vorbitor, dar ceva cu siguranta m-a impins sa povestesc lucruri care ma atrageau sau sa ii invat pe oameni cate ceva din experienta acumulata pe diverse domenii. Toate bune si frumoase, doar ca, cel mai adesea spaima care ma cuprindea numai la ideea ca voi vorbi ma coplesea si, de fiecare data abia asteptam sa se termine evenimentul respectiv. Oricat de bine cunosteam materialul pe care vroiam sa il prezint cel putin in prima parte a prezentarii vorbeam sacadat si abia respiram pana reuseam sa ma relaxez si sa vorbesc normal despre ce aveam de spus.
Nici acum nu ma simt confortabil la gandul ca as participa la un eveniment public la care sunt vorbitor, doar ca acum, dupa ultima experienta de „speeker” am aflat cum poti sa fii fluent si sa scapi de emotiile cele mai mari.
Ca sa obtii fluenta in vorbire, sa fii degajat, sa ai incredere si siguranta, cel mai important este sa nu te mai concentrezi asupra propriei persoane (cum se prezinta, cum vorbeste, cum presteaza, daca spune ce trebuie, etc).
Pentru aceasta este necesar ca focusul sa se mute asupra lucrurilor pe care vrei sa le transmiti celorlalti si:
- Sa cunosti materialul: sa stii clar despre ce vrei sa vorbesti, ce mesaj transmiti publicului, sa fie pregatit in prealabil si repetat. La momentul prezentarii cuvintele vor veni ca si cum sunt spontane, ba mai mult, fiind relaxat ca stii materialul, pot sa apara si idei noi pe parcurs.
- Sa iti imaginezi locul tau in mijlocul audientei, cum te vei simti cu oamenii, cum vor reactiona la vorbele tale,
- Sa iti „creezi” audienta – cum ai vrea sa fie oamenii cu tine: curiosi, interesati, deschisi, amabili, etc
- Sa iti pregatesti momente in care glumesti, pui intrebari si interactionezi cu publicul.
De asemenea ca sa ai succes este necesar sa ai o povestepersonala care sa atraga interesul oamenilor. Povestile personale si metaforele sunt cele care raman in mintea oamenilor, mai putin faptele, cifrele, analizele. Chiar si acestea daca sunt legate ceva emotional vor trezi interesul oamenilor si vor ramane in memoria lor.
In timpul prezentarii vei urmari reactia oamenilor, ii vei privi pe rand in ochi ca si cum ai vorbi cu fiecare in parte, vei simti pulsul si atmosfera din incapere si vei face modificarile necesare pe parcurs.
Cineva pe care il admiri ca se descurca pe „scena” ca si cum ar fi acolo dintotdeauna si face acest lucru cu usurinta nu este la prima lui experienta. Acolo este practica, perseverenta, repetitie dar si bucuria de a fi si a vorbi cu oamenii si de a impartasi cu ei lucruri pe care il inspira.
Pe 18-19 iunie 2011 am participat la intalnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. 20 de ani inseamna mai mult decat aveam atunci cand am absolvit clasa a XII-a a Liceului Economic si de Drept Administrativ din Suceava (L.E.D.A.) cum se numea pe atunci. Acum poarta denumirea de Colegiul Economic „Dimitrie Cantemir”.
A fost un prilej pentru mine de a rememora amintiri placute din liceu si de a revizui resentimentele pe care le-am avut alaturi de colegi si profesori in cei patru ani.
Mi-am dat seama ca anumite sensibilitati pe care le-am avut mi-au creat un disconfort in a ma simti in largul meu in acea perioada. Ma simteam o ciudata si neintegrata, eforturile mele de a ma simti bine cu colegii majoriatea esuand atunci. In facultate insa am recuperat tot ce nu avusesem in liceu: gasca faina, colegi dragi, multe momente de bucurie, prietenii care s-au pastrat ani de zile. Poate imi amintesc din liceu mai ales ce m-a marcat atunci. Din discutiile cu alti fosti colegi pe care i-am reintalnit am observat ca nu eram singura careia i se parea ca „cineva are ceva cu ei”, de la profesori, la colegi.
Cu toate astea, toate lucrurile pe care le-am trait atunci mi-au fost de folos in continuare si le-am vazut ca pe lectii de viata pe care mi-au trebuit 10-20 de ani sa le asimilez si sa completez toata experienta traita atunci. Toti dintre noi am invatat atunci multe lucruri, de la a fi impreuna intr-un colectiv sau echipa, la a spune iarta-ma sau multumesc, cum frumos a spus una din colegele mele.
Severitatea profesorilor in materie de note, multele materii la care trebuia sa invatam zilnic si la care nu ne slabea nimeni aproape sa ne asculte, competitia care era intre noi, ne-au dat o formare de specialitate si de viata totodata care ne-a fost de folos mai departe in facultatile pe care le-am urmat toti din clasa, in carierele pe care ni le-am ales si in familiile noastre. Nu a fost usor atunci, dar acum realizez ca profesorii pe care i-am avut faceau multa carte cu noi si isi faceau meseria la maxim pentru ca vedeau si potentialul nostru. Toti am ajuns sa lucram in diverse domenii interesante de activitate, majoritatea manageri sau antreprenori in Romania sau in strainatate. Cand un profesor in facultate (am terminat Management) ne-a spus ca noi suntem viitori manageri mi se parea ca viseaza, dar ma uit acum la colegii mei, din liceu sau facultate ca mare dreptate a avut.
Profesorii din liceu au venit cu drag la intalnire si abia asteptau sa ne revada pentru ca se pare ca si noi, la randul nostru le-am facut o impresie puternica prin curiozitatea pe care o aveam, responsabilitatea si bunul simt de care am dat dovada. Au fost cuvintele lor.
Asperitatile care au fost in relatiile cu colegii sau profesorii de atunci s-au stins cu desavarsire. A ramas doar bucuria revederii si de a fi impreuna pentru cateva ore cu oameni deosebiti, oameni frumosi, oameni calzi, OAMENI.
Pentru toti cei cu care am fost impreuna acum 20 de ani si ne-am revazut sau nu acum, toata stima, admiratia si iubirea mea.
Nu exista dorinta care sa nu se implineasca. Nu exista dorinta care sa fie suficient de puternica, care sa fie obsesiva in sensul bun al cuvantului si care sa nu ajunga sa se materializeze. Poate drumul pe care trebuie sa il urmam ca sa ajungem in varful muntelui nu il cunoastem, dar la aproape fiecare pas al calatoriei avem un rezultat, fie ca il numim victorie, fie ca il numim o batalie pierduta. De data aceasta o sa vorbesc de victoria pasiunii si a bucuriei de a picta asupra mintii care nu stie ce sau cum sa faca.
In 2009 mi-am dorit enorm sa imi descopar pasiunile si talentele pe care le am. Mi-am dorit sa vad ca din mainile mele iese ceva concret, palpabil, ceva pe care l-am visat, conceput si creat eu.
Am descoperit libertatea de exprimare a culorilor si emotia de a trai transformarea materiei, bucuria de a crea imagini si povesti care ma fac sa ma simt vie si imi dau ocazia sa imi folosesc potentialul creator.
Care este legatura intre coaching si pictura sau oricare alt domeniu din viata?
Mi-am dorit un nou nivel de performanta de la picturile mele, un nivel la care sa fiu eu mandra de tablourile mele. A venit invitatia de a expune si a organiza o expozitie in cateva saptamani, lucru pe care mi-l dorisem de ceva vreme. Mai aveam 3 saptamani pana la vernisaj, astfel ca in acel moment nu am mai putut sa astept sa vina inspiratia din cer pentru a picta si reface ceea ce aveam pregatit deja pentru ca in 3 saptamani urma sa fie vernisajul.
Am renuntat la faptul ca nu mai stiu ce sa le fac tablourilor mele, am renuntat la comoditate si am inceput sa ma intreb obsesiv:
Ce lipseste aici?
Ce doresc sa reprezint de fapt? Care este povestea sau emotia pe care o exprim aici?
Cum as putea sa reprezint ce doresc?
Ce, cine ma inspira? Cum au facut alti pictori ce imi place si mie? Ce ma inspira la pictorul cutare?
Ce culoare se potriveste langa cea pe care am creat-o deja? Cine a mai combinat culorile astea, cum le-a combinat?
Cu tehnica pe care am reusit sa o deprind in ultimul tablou in care din celelalte tablouri pe care le am in lucru o pot aplica?
Cum ar fi sa fiu stapana si sigura pe culorile pe care le combin?
Cum ar fi sa am curaj sa exprim ceea ce simt, cum simt?
Care este valoarea pe care o dau fiecarui tablou in parte? Pentru ce ar cumpara cineva acest tablou, ce il atrage?
Au fost intrebari pe care mi le-am pus constant, zile in sir in care am lucrat si mi-a placut sa vad ca am atins nivelul pe care mi-l doream, nivel la care sa fiu multumita. Se pare ca aveam nevoie de un termen limita sa ma mobilizez si de o cerere concreta (invitatia de a expune).
Am descris acest proces in dorinta de a da mai departe intrebarile pe care le-am gasit utile in a atinge un nou nivel de performanta si care pot fi adaptate cu usurinta la orice domeniu de activitate.
Tu cum cresti nivelul la care esti? Cum te mobilizezi?
In cautare de idei noi? Este bine sa iti reimprospatezi mintea, astfel incat sa se goleasca locul pentru a primi ceva imbietor. Ceva care pana acum nu a mai trecut prin creierasul tau si de care sa te bucuri ca l-ai descoperit. Satisfactia de a avea parte de noi idei pentru proiectul tau sau pentru a pune in practica un vis este mare.
Concentreaza-te pe ceea ce isi doresti
Focuseaza-te pe dorinta ta, stabileste ceea ce ai vrea in momentul respectiv, ce crezi ca lipseste si doresti sau ceea ce ti-ar placea sa se intample. Stabileste cam ce intentie ai: sa dezvolti un proiect, sa descoperi care sunt pasii urmatori, sa ajungi undeva, sa cunosti pe cineva care sa te sprijine, sa atragi informatiile sau oamenii potriviti, orice, orice te inspira.
Propune-ti un timp
Pleaca si fa activitatile pe care le ai de facut, dar ia cu tine si intentia sau dorinta pe care o ai in vedere. Din cand in cand adu-ti aminte de ea si vezi daca au inceput sa apara alte idei decat cele ce au fost pana atunci.
Ideal este sa iti propui un termen pana la care sa realizezi ceea ce iti doresti, pentru ca mintea ta subconstienta sa preia comanda de solutionare si sa o returneze in timpul pe care l-ai stabilit. Altfel, ea habar nu are in cat timp este solicitata sa raspunda. Antrenandu-se la astfel de solicitari, ea va raspunde din ce in ce mai promt.
Incepe sa vizezi pe bine
Pentru aceasta este necesar un spatiu de relaxare: cada de baie, parcul verde, patul imbietor, meditatia, plimbarea sub cerul azuriu sau in masina pe drumuri de munte sau urbane.
Este necesar ca mintea sa fie relaxata, odihnita, recreata, dispusa sa investigheze in subconstientul plin de resurse, lipsita de griji si stres despre cum ar putea sa gaseasca solutia potrivita. Cand mintea este lasata in pace si nu este impactata de emotii negative, ea poate sa creeze si sa dezvolte constructiv lucruri care inainte nu erau vizibile. Cand te astepti mai putin pot aparea acele idei pe care ti le doreai si la care nici macar nu aveai cum sa te astepti.
Bucura-te ca inspiratia ta a venit si foloseste energia creatoare si placerea de a fi inspirat si pe calea cea buna.
Verifica si rafineaza ideile aparute
Acum ideile sunt pe tava, daca ai dubii despre valabilitatea lor, incepe sa discuti cu oamenii despre acestea. Vor fi unii care le vor contesta, altii care le vor credita. Asculta-i pe toti si vorbeste despre ele. In final, cel care trebuie sa fie impacat si multumit cu ceea ce va face in continuare esti tu.
Implementeaza-le
Vei vedea care vor fi rezultatele ideilor tale doar daca le pui in practica. Dupa ce ai implementat o idee vei avea loc si spatiu pentru a primi altele noi. Procesul de a crea si te a bucura de actul creator continua.
Ai avut senzatia vreodata ca stii ca nu este in regula comportamentul tau, dar emotiile pe care le incerci in momentul respectiv sunt mai presus de vointa ta de a le controla? Cand tot ce vrei in momentul respectiv este sa le eliberezi asa cum sunt?
Cand ceea ce incerci este furie, manie, suparare, dezamagire singurul lucru pe care poti sa il faci este sa le accepti asa cum sunt si sa le descarci asa cum stii mai bine. Daca exista persoane care au contribuit la starea ta cel mai bine este sa nu stea in calea ta o vreme cat tu inca le mai porti in tine. Daca ai ce sa le comunici si iti sta pe suflet poti sa o faci. Insa nu ele te vor ajuta sa te linistesti si sa iti revii atata vreme cat ele sunt unul din motivele pentru care treci prin starile respective.
Daca poti sa iti intelegi si sa iti accepti supararea sau mania chiar daca toate acestea te fac sa fii ridicol, poti sa ceri sa fii acceptat si de cei din jurul tau. Asa cum poti sa fii minunat, genial si plin de iubire tot la fel de bine poti sa ai si momente cand nu judeci limpede si ratiunea iti este intunecata de o poveste pe care nu o intelegi. Cat timp dureaza aceasta stare depinde de tine. Cand te vei satura sa stai in suferinta acumulata vei vrea sa iesi cu tot dinadinsul de acolo si sa iti indrepti gandurile si energia spre ceva pozitiv, constructiv, care sa te multumeasca si implineasca.
Important este sa elimini cu adevarat toate lucrurile care s-au adunat pe parcurs si probabil ultimul eveniment care te-a marcat e doar cireasa de pe tort si ai ocazia sa vezi de data aceasta din ce este facuta compozitia lui. Doar ca nu este o reteta de dat si la altii. Fiecare isi are propriile retete culinare si propriile povesti.
Poti sa ceri claritate si sa incepi sa vezi lucrurile dincolo de implicarea emotionala si povestea pe care ai rulat-o o vreme. Incetul cu incetul vei decanta toate emotiile din istoriile adunate si te vei elibera.
Poate fi o perioada in care poti sa inveti sa iti folosesti energia negativa spre a crea ceva pozitiv. Oriunde doresti sa o canalizezi astfel incat la sfarsitul acelei perioade sa spui, da, mi-a prins bine acest timp cu mine. Gaseste ceva de realizat pe care ti-ai propus de ceva vreme sau poate ceva nou unde poti sa iti canalizezi energia si dragostea din tine.
De cand n-ati mai auzit cuvantul onorabil spus cu referire la o persoana sau un gest?
Eu nu l-am mai auzit de foarta multa vreme. Sincer, nici nu-mi mai amintesc de cand ….
Vorbim si scriem despre dezvoltare personala dar ce intelegem exact prin asta?
Ce intelege tanarul ce se pregateste sa-si construiasca o cariera? Ce intelege copilul pe care incercam sa-l educam in spiritul competitivitatii absolute?
Ma intreb din ce in ce mai des ce valoare mai are onoarea in societatea noastra, construita in mare masura pe non-valori. Cate persoane onorabile se afla printre modelele de reusita ale prezentului? Dar ale viitorului?
Este onoarea o valoare pierduta pentru noi si desueta pentru copiii nostri? Este sentimentul onoarei o slabiciune? Este aspiratia spre integritate morala o piedica in calea reusitei?
Daca vorbim despre reusita sociala indraznesc sa raspund cu DA!
Dar reusita personala?
Eh, aici e alta poveste! Cred ca de multe ori reusita personala nu are prea mare legatura cu cea sociala. Unul dintre motive fiind chiar cel de mai sus.
Nu cred ca o persoana ce-si calca in picioare valorile pentru a parveni va fi scutita de conflicte interioare si-si va savura fericita succesul. Oricat de inalta ar fi pozitia sa nu cred ca stima de sine se va ridica la acelasi nivel.
Am observat ca se confunda de multe ori dezvoltarea personala cu dezvoltarea profesionala. Este ca si cum ai pune semnul egal intre OM si profesionist.
Poate ca in vartejul suprecompetitiv de astazi valorile morale nu mai inseamna prea mult pentru un profesionist Dar un OM nu poate exista fara ele.
Si eu cred ca fiecare dintre noi trebuie sa fie, inainte de toate, OM.
Si cred ca dezvoltarea personala inseamna dezvoltarea Omului din noi.
Si mai cred ca un OM nu poate fi altfel decat ONORABIL.
Cat de important este respectul in ecuatia calitatii vietii noastre? Probabil ca raspunsurile sunt diferite, in functie de valorile importante pentru fiecare dintre noi. Totusi, daca analizam in detaliu lucrurile ce conteaza in viata noastra, vom constata, inevitabil, ca respectul le influenteaza in mod determinant.
Respectul nostru fata de ceilalti sau respectul lor fata de noi?
Nu numai ca ambele fatete sunt importante dar ele nici nu pot exista una fara cealalta.
Cred ca, la nivel social, avem o foarte mare problema cu respectul. Toti ne dorim sa fim repectati dar cum am putea sa impunem societatii un asemenea comportament?
Poate am uitat ceva important: respectul se castiga! Si nu usor. Se castiga in timp, dupa ani buni de educatie si de munca.
Incepe din prima zi de viata
Acorda copilului tau respect inca de la inceput. Nu uita nici o clipa ca nu este doar o papusa plangacioasa, ci o persoana. Respecta-ti copilul ca persoana si va invata si el, cu ajutorul tau, sa-i respecte pe ceilalti. Chiar daca in diferite etape de crestere vor exista si sincope sau greutati, semintele plantate in solul fertil al primilor ani de viata vor da cu siguranta roade.
Exemplul personal
Nu uita ca propria ta viata este cea mai buna lectie pe care o poti oferi copilului tau. Respecta-i pe ceilalti in orice imprejurare, fa-ti din acest comportament un reflex si vei oferi un model credibil copilului tau. Nu-i discredita niciodata pe cei care ii sunt concurenti sau “adversari” de joaca. Nu interveni in “favoarea” lui decat atunci cand in ecuatia “conflictului” intervin alti adulti. Va invata astfel sa-si gestioneze singur conflictele si sa-i respecte, totodata, pe cei din jurul sau.
Continua cu prima zi de scoala
Daca acasa, in familie, a fost destul de simplu, de-abia de acum incepe greul. Totusi, cred ca lupta pentru respect poate si trebuie sa continue si in scoala. Este o conditie esentiala pentru sanatatea morala a generatiilor viitoare. Respectul, chiar si in scoala, mai ales in scoala, TREBUIE SA FIE RECIPROC.
Elevii, copiii nostri, au dreptul sa fie respectati, la fel cum lor li se cere sa-si respecte profesorii. Iar rolul nostru de parinti este esential in aceasta ecuatie.
FII ASERTIV. Ai curajul de a spune lucrurilor pe nume. Ai curajul de a-ti apara copilul atunci cand nu e tratat cu respect. Ai curajul de a cere o pedeaspsa corecta atunci cand a gresit. Ai curajul de a protesta atunci cand comportamentul cadrelor didactice devine discretionar.
Nu te arata niciodata descurajat de aceasta lupta, de cele mai multe ori inegala. Vei transmite astfel copilului tau incredere si curaj pentru a deveni si el, la randul sau, un invingator.
Nu abandona nicodata
Daca respectul a devenit parte din tine comportamentul tau nu va putea niciodata sa mai fie altfel. Indiferent de situatie, tratandu-i pe ceilalti cu respect iti rezervi, automat, dreptul de a fi tratat la fel.
Nu astepta ca ceilalti sa faca primul pas. Vei astepta degeaba…
Nici macar disperarea unei saracii autoproclamate nu justifica asaltul nepoliticos al unor raioane cu zahar si ulei la pret redus. Poate pentru unii e prea tarziu dar nu te lasa purtat de valul comportamentului irational al maselor. Stiu, e greu sa te opui instinctului de turma, dar este singurul mod de a-ti pastra respectul pentru propria ta persoana.
NU TE TEME SA UZEZI DE DREPTURILE TALE!
Daca iti respecti obligatiile cetatenesti (cum ar fi plata impozitelor) ai curajul de a cere sa ti se respecte drepturile. Nu accepta scuze sau refuz din partea autoritatilor. Chiar mai grea decat lupta cu sistemul scolar sau cu societatea, “lupta” cu autoritatile statului necesita rabdare, tenacitate si perseverenta. Vei spune poate ca este o lupta inegala. Eu cred ca nu este asa. Cetatenii au intotdeauna, asupra aparatului birocratic al statului, ascendentul numeric.
Ceea ce ne lipseste de multe ori este insa ascendentul moral.
Pentru a putea pretinde respect trebuie ca tu, in primul rand, sa te comporti corect. Daca esti platitor corect de taxe si impozite nu ai nici un motiv, absolut niciunul, de a te teme sa ceri, la randul tau, ceea ce ti se cuvine: serviciile care iti sunt datorate, pentru care deja ai platit.
Respectul se invata zi de zi, clipa de clipa, se castiga prin efort constient si de durata, se pastreaza prin lupta permanenta cu propria persoana si chiar cu cei din jur.
De multe ori se pierde usor, intr-o clipa de neatentie sau de slabiciune.
Si totusi nimic nu-l poate inlocui. Pentru ca fara el viata noastra nu are nici un farmec si nici o valoare.
- Am o eczema care ma mananca ingrozitor, ma scarpin ca o maimuta, ce imi recomandati?
- Poftiti aceasta alifie, va va vindeca garantat de eczema, iar mancarimea va ramane o amintire, spuse farmacistul amabil
Dupa ce clientul achita alifia, farmacistul observa ca acesta avea un aer nefericit pe fata….
- De ce sunteti suparat acum?….il intreba pe client
-Pai mi-ati spus ca o data cu eczema imi va trece si mancarimea….insa cum va ramane cu placerea pe care o simt cand ma scarpin???”
Cam astfel ne comportam si in viata de zi cu zi. Am vrea sa mancam omleta, insa in acelasi timp ne-ar place sa pastram si ouale. Educatia din noi ar spune acum ca asa este normal, fara munca sau fara sa pierzi ceva nu poti obtine altceva. Am scris chiar si un articol despre faptul cum ca pentru a obtine ceva trebuie sa renunti la altceva. Am facut acest lucru deoarece astfel functioneaza realitatea din care facem parte in prezent.
In continuare va provoc sa gandim diferit, sau lateral cum ar spune Bono. Realitatea prezenta nu poate fi realitate in fapt decat in masura in care noi ii permitem. Toate principiile dupa care ne guvernam existenta, functioneaza doar in anumiti parametri prestabiliti. Daca am modifica acei parametri prin felul in care gandim, cu siguranta si principiile respective ar trebui rescrise.
Acum vreau sa fac o marturisire…nu-mi place munca. Cel putin nu munca sistematizata, cu alte cuvinte omniprezentul serviciu. Im place sa muncesc la ceea ce ma pasioneaza, sa ma implic in diferite actiuni si proiecte care au o finalitatea palpabila si corecta pentru mine. Insa refuz categoric orice alta munca. Din nou ma intorc la radacini. Am crescut in familii in care ambii parinti munceau din greu. Se trezeau dimineata deja obositi, insa nu aveau incotro. Ne pregateau rapid pentru scoala, ne agatau cheia apartamentului in jurul gatului si fugeau la fabrica. Zi dupa zi…luna dupa luna…an dupa an…intreaga viata. De fapt intreaga existenta, deoarece viata este cam pretentios spus.
In acest context nu este de mirare ca si noi ca adulti gandim la fel. Ni se pare normal sa avem un serviciu. Ni se pare normal ca zilnic sa avem o activitate in slujba unui angajator. Mai mult, ii privim cu dispret pe cei(ca mine), care procedeaza altfel. Dar daca viata poate fi traita si altfel? Daca odata cu terminarea scolii am alege un proiect pe termen lung in care sa ne implicam, decat sa ne cautam doar un loc de munca? Daca in loc de stresul, mediocritatea si rutina unei zile de serviciu repetate de zeci de mii de ori pana la pensie, am alege diferite activitati prin care sa ne reconstruim in permanenta realitatea inconjuratoare? Stiu, nu toti pot face acest lucru…unii vor merge la un serviciu o viata intreaga…dar daca tu poti? Daca tu esti diferit?
Acum vreau sa va prezint un proiect despre cum mi-ar place a arate viata mea activa. De fapt am si pus acest proiect in practica de ceva timp, insa doar de curand am constientizat acest lucru si l-am sintetizat si in forma scrisa. Ganditi-va la urmatorul aspect: ce-ar fi daca ati renunta la cinci ani din pensie pe care i-ati intercala inca de acum intre anii de activitate? Cu alte cuvinte va luati din acest moment un an liber. Un an intreg. In acest an va puneti lucrurile in ordine si cautati un proiect al carui realizare va aduce bunastare atat in viata ta, cat si a celor din jurul tau. Apoi va pregatiti si incepeti activitatea respectiva. Atentie insa, acel proiect nu trebuie sa se intinda pe mai mult de 5-6 ani.
In acesti 5 ani va trebui sa te dedici cu totul proiectului repectiv, chiar si din motivul de a nu irosi acei ani. Apoi odata proiectul realizat, contul din banca alimentat corespunzator, urmeaza un nou an de libertate, sau de pensie, cum vrei sa-i spui. In acest an te vei odihni corespunzator, vei vizita locuri frumoase, vei citi, vei dormi…etc. Imagineaza-ti un an intreg de concediu. Vei trece si te vei bucura pe deplin de patru anotimpuri consecutive. Desigur in tot acest an te vei gandi la un nou proiect, sau la o continuare diferita al celui din ultimii cinci ani, tu hotarasti. Ai timp un an de zile sa te gandesti si sa studiezi despre aceasta. Apoi urmeaza alti cinci ani de activitate, alt an de concediu…..Poate vei fi tentat sa crezi ca este mult sa muncesti cinci ani fara acel concediu amarat de trei saptamani pe an. Si poate ca ai dreptate. Depinde ce hotarasti tu sa crezi despre asta. Insa activitatea despre care vorbesc eu este cu mult deasupra unei munci rutinate intr-o institutie oarecare. Iar la un calcul simplu vei constata ca ai de ales intre 15 saptamani de concediu luate in etape de cate trei, pe parcursul a cinci ani….sau un an intreg la finalul celor cinci ani.
Tot ce am scris astazi are legatura cu mine. Asa gandesc eu. Aceasta este realitatea mea. A ta poate fi diferita, este perfect normal. Din nou am vrut sa te provoc sa gandesti diferit. Am vrut doar sa-ti arat ca mai exista si alte variante de luat in calcul. Ce te-a adus pana aici nu este obligatoriu sa te duca si mai departe. Poti schimba oricand vehicolul sau directia. Sunt lucruri pe care nu le putem schimba, nu sunt naiv…insa pe unele le putem face diferit…iar diferenta va face diferenta!
A fost odata ca niciodata o regina care avea in grija un regat. Si ea devenise stapana peste tinut dupa multi ani in care domnise un rege rau care ii asuprise pe oameni, le rapise libertatile, ii fortase sa traiasca o viata lipsita de expresie, de libertate a cuvantului si le luase tot ce aveau in plus peste ce aveau nevoie ca strict necesar.
De cand facuse Dumnezeu ca ea sa fie regina a acestui pamant, ea micsorase taxele, dadu oamenilor voie sa vorbeasca liber tot ce le trece prin minte. Si pentru ca simplificase legile si taiase birurile imparatia incepu sa se imbogateasca odata cu fiecare om ce facea parte din ea.
De cand le reinapoiase dreptul de a vorbi, oamenii veneau la palatul acesteia sa-ti spuna pasurile si ea ii asculta pe fiecare si se purta cu ei ca si cum i-ar fi copii, gasea un cuvant bun, o incurajare ba chiar le dadea cate un sfat despre cum sa-si continue fiecare dintre ei viata si cum anume sa faca ca sa le fie bine lor si copilasilor lor.
Si uite asa de la o imparatie inapoiata cum erau, li se dusese vorba pana departe in alte imparatii care venisera in regatul reginei sa faca comert cu oamenii ca aici erau multe lucruri de construit si facut. Cu banii negutatorilor din alte imparatii isi facura oamenii o viata noua in care trecusera de la bordeie la mici palate, de la carele obosite la care mandre care zburau parca prin drumurile imparatiei.
Toata tara traia pe datorie catre celelalte imparatii pana intr-o zi cand oamenii au trebuit sa-si plateasca darile si au constatat ca nu mai au de unde. Oamenii si mai ales batranii sufereau cel mai tare si in mijlocul tragediei si al saraciei au inceput sa chitaie si sa-i lase pe umeri reginei toata povara si responsabilitatea spunand prin imparatie ca regina e de vina pentru ce traiesc ei.
Regina facea si ea greu fata poverii ce i-a pus-o poporul in spate si desi i-asculta si ii sfatuia cu aceeasi dragoste nu mai putea sa-i domine ca atunci cand pe vremea infloritoare ei veneau la ea si o ascultau si o adorau pentru ceea ce primeau in schimb.
Auzind ea ce se intampla in imparatie a cautat un intelept care sa-i curme suferinta pentru ca si ea nu mai simtea dragostea si adoratia pe care o simtise odinioara la palat si-avea atata nevoie de dragoste… Pentru ca acum ii era frica de mania oamenilor si-a luat regina straie de om normal si calul si a plecat catre o manastire unde aflase ea ca exista un staret intelept ce poate sa-i dea un sfat, sa-i ia durerea sfasietoare de pe suflet.
Iaca asa a plecat regina pe cal catre manastire si pentru ca era cale de trei zile pana la acolo a oprit regina prima noapte la un han. Dupa ce si-a luat odaia simpla in primire a coborat regina in curtea hanului unde oamenii erau serviti cu ale gurii si bautura. In timp ce manca retrasa cu frica ca cineva sa n-o recunoasca ii auzi pe meseni care vorbeau si ziceau ca daca regina i-ar fi sfatuit si nu i-ar fi lasat sa se indatoreze ei n-ar fi patimit zilele astea si vai si amar de ei si familiile lor si ca acum ar trebui regina sa le plateasca datoriile ca ei sa traiasca bine din nou si sa-i arate dragostea lor. In timp ce auzea regina plangea caci tare se simtea responsabila de ce patisera oamenii si mai ales isi pierduse dragostea lor de care era atat de dependenta ca sa se simta regina.
Si iara a plecat regina catre inteleptul de la manastire si-a doua seara ajunse iara la un han, rupta de oboseala de atata mers. Dupa ce i-a incredintat calul hangiului si i-a cerut sa fie ingrijit s-a dus la ea in odaie sa-si revina putin dupa care iar a coborat in curtea hanului. Aici in curte, oamenii isi spuneau iar necazurile ca le e greu cu poverile datoriilor si ca toate visele lor n-o sa se mai poata indeplini datorita faptului ca de-abia isi pot plati datoriile. Mai mult decat atat o faceau responsabila pe regina de ce li se intampla si ar fi vrut sa intoarca timpul inapoi inainte de a face datorii sa nu le mai faca, caci acum si-au dat seama ca daca sunt sanatosi si se iubesc tot e ceva de viata lor.
In urmatoarea dimineata a pornit ea pe drum mai departe si stia ca pana in seara o sa ajunga la manastirea unde o sa dea de staretul intelept. Si uite asa incet, incet incercata de emotie a ajuns la poarta manastirii unde o astepta inteleptul, calugar, staret al manastirii.
In timp ce acesta o privea cu blandete ea a descalecat de pe cal si a inceput sa vorbeasca.
Sunt regina imparatiei si am venit sa vorbesc cu staretul acestei manastiri, despre care am auzit ca e foarte intelept.
Eu sunt Maria ta, va asteptam, dupa care a poftit-o in chilia acestuia de o simplitate uimitoare.
Ma asteptai?
Da, stiu si de ce ati venit. Intre timp regina se uita uimita in ochii blanzi, calzi si iubitori ai inteleptului.
Ati venit pentru ca va indoiti ca sunteti o regina buna pentru ca desi sufleteste va asumati suferinta poporului dumneavoastra, va simtiti responsabila pentru datoriile lor si trairile lor.
Adevarat, de unde stiti?
Asta e foarte putin important. Important este ca dumneavoastra credeti ca ajutandu-i, platindu-le datoriile o sa va puteti relua pozitia in care sa-i dominati pentru ca ii puteti salva in orice situatie. Adevarul crud este ca nici nu puteti sa-i salvati si nici sa va asumati responsabilitatea pentru alegerile lor. O relatie in care maria ta este deasupra lor doar pentru ca are puterea de a-i salva nu e o relatie de egalitate, e o relatie nesanatoasa. Mergeti sanatoasa maria ta pentru ca sunteti regina noastra cu sau fara adoratia noastra. Va dau eu pe cineva care sa va conduca inapoi la palatul dumneavoastra.
Regina a plecat insotita in siguranta stiind ca este regina indiferent de circumstante chiar daca poate sa-si salveze sau nu oamenii din imparatie. Acum a inteles ca ei nu sunt supusii ei pe care trebuie sa-i domine ci niste suflete de oameni care o urmeaza pur si simplu.
Daca esti pasionat de povesti si vrei sa fii lider in viata ta, te poti inscrie la Pontul de Transformare – un newsletter din care poti sa inveti cum sa fii liber. In plus primesti gratuit doua e-book-uri despre cum sa ai rezultate in viata.
Ce ar fi daca as deveni artizanul propriei mele vieti?
Ma uit la viata mea de pana acum si gasesc destul de usor o sumedenie de esecuri. Incepand cu scoala in care nu am excelat… apoi armata… serviciurile… afacerile… relatiile…. In oricare dintre aceste zone au fost momente in care nu am facut cele mai fericite, sau inspirate alegeri. Paleta evenimentelor este destul de diversa insa toate au un singur numitor comun: ceilalti au fost de vina. In discutiile ulterioare purtate cu alti oameni sau cu mine, evidentiam o multitudine de factori care au contribuit intr-o forma sau alta la acele esecuri. Bineinteles ca nici unul nu tinea de mine.
Suntem rezultatul propriilor eforturi insa doar cei care au vieti de succes vor recunoaste in gura mare acest lucru. Atunci cand ai o problema cu un alt om, este posibil ca celalalt sa fie de vina. Daca continui in acel fel si mai ai probleme si cu alti doi-trei oameni, este posibil ca si acestia sa fie de vina. Insa daca in mod constant ai probleme cu toti oamenii, atunci categoric tu esti problema.
Acest lucru se poate extrapola si in actiunile tale, inclusiv ale mele. Daca pana acum am dat gres, sau nu am avut realizari pozitive in majoritatea actiunilor pe care le-am intreprins, cred ca a sosit momentul sa admitem ca noi suntem cauza. Acest lucru este foarte benefic deoarece daca noi suntem cauza inseamna ca tot noi putem fi si rezolvarea.
Daca continui sa-ti plasezi centrul de putere sau influenta in exteriorul tau, sau pe umerii celorlalti, atunci si rezolvarea care ar trebui sa vina din exterior va intarzia sa apara, deoarece interesul din partea celorlati este extrem de scazut, catre inexistent.
Cele mai multe umbre din viata noastra apar deoarece stam in calea propriei lumini. Suntem inzestrati cu tot ce avem nevoie, avem suficienta “lumina” in noi, insa suntem adevarati maestri in a ne limita toate aceste insusiri. Ne temem atat de tare de nereusita incat ajungem sa evitam orice noua provocare. Desigur sunt unii care evita orice actiune si din lene, insa este alta poveste.
Este adevarat ca totul din jurul nostru pare a se fi coalizat impotriva noastra, ca individ vorbind. Ni se cere sa muncim tot mai mult si sa facem sacrificii personale din ce in ce mai mari, insa banii din buzunare sunt tot mai putini. Toate legile care se emit in ultima vreme au rolul doar de a ne limita drepturile si de a intari puterea institutionala.
Ca o paranteza stiati ca este nevoie de mai mult decat de un atac nuclear pentru a opri incasarea de impozite si taxe de la populatie in S.U.A. ? Celebrul IRS, cum ar fi ANAF-ul de pe la noi, are o directiva care prevede un set de masuri pentru repornirea colectarii si urmaririi fiscale in maxim 30 zile de la declansarea unui atac nuclear. Cu alte cuvinte chiar daca o bomba nucleara ti-a ras orasul de pe fata pamantului, in cazul in care ai supravietuit trebuie se te duci si sa-ti platesti taxele si impozitele in continuare…..pentru bunul mers al societatii, desigur!
Am spus toate acestea pentru a evidentia inca o data ca tentatiile de a ceda, din jurul nostru sunt din ce in ce mai mari. Si mie mi-a fost usor sa dau vina pe stat, pe prieteni, pe vecini, pe TVA, pe criza….de fapt imi este din ce in ce mai usor si in continuare. Insa la ce imi foloseste? Viata este din ce in ce mai grea, dar capitularea nu intra in discutie. Cu ceva timp in urma am decis sa-mi iau viata in propriile maini. Am inteles ca a duplica orbeste stereotipuri impuse de altii nu ma va duce nicaieri. Imitarea este intotdeauna ieftina si nu ma poate duce decat pana la cel mult jumatatea oricarui clasament.
Rostul corpului omenesc este de a purta si sustine creierul. Creierul este cel mai extraordinar si mai complex lucru de pe acest pamant. Totul pleaca de la felul in care functioneaza acesta. Felul in care functioneaza acesta va hotara calitatea vietii tale. Daca cineva spune ca s-a imbogatit prin munca grea, intrebati-l a cui munca? Intelegand si acceptand acest lucru, am inceput sa investesc in dezvoltarea lui. Am inteles ca sigur, cartile pe care nu le citesc nu ma pot ajuta. In consecinta am inceput sa fiu mai interesat de educarea si dezvoltarea propriului creier decat sa caut vinovati in exterior.
Am inteles ca daca voi alerga in continuare pe acelasi culoar cu toata lumea si respectand aceleasi reguli voi avea parte de multa inghesuiala si nici nu voi ajunge in vreun loc deosebit. Sunt un om normal, probabil ca si tine si daca voi fi doar o copie a celor dinaintea mea, ma voi pierde in multime. Am inteles ca un om oricat de inteligent se va alatura prostiei colective daca nu ia atitudine pentru a se distanta de aceasta.
In concluzie cea mai buna solutie, dar si cea mai dificila este sa-ti devii artizanul propriei tale vieti. Nu mai merge cu valul. Asemanarea este sinucidere spirituala. Daca toti cei din jurul tau fac un lucru, nu inseamna ca este un lucru bun si pentru tine. Tu poti fi diferit. Ceea ce te diferentieaza de restul oamenilor poate fi cheia ta catre o viata extraordinara. Cauta care este acea diferenta si nu mai astepta ca schimbarea sa vina din exterior.
Majoritatea dintre noi ne aflam in pozitie defensiva in aceste vremuri tulburi economic. Insa ceea ce ar trebui sa facem este ca odata ce am castigat avantajul apararii sa incepem sa schimbam pozitia intr-una de atac. Defensiva si expectatia prelungita este calea cea mai sigura catre dezastru. La nastere am primit cu totii un gram de nebunie, trebuie sa avem mare grija sa nu-l pierdem, iar astazi a sosit momentul sa-l folosim.
Ia atitudine si spune clar si raspicat ca tu esti diferit/a. Nu te mai supune majoritatii. Sustine-ti si afirma-ti diferentele. Unicitatea si originalitatea sunt niste binecuvantari, fi mandru/a de ele. Diferit inseamna deosebit, nu gresit. Cea mai eficienta strategie pentru viitor este sa identifici si sa te lupti inca de astazi cu inamicul de maine. Inamicul acesta poarta diferite nume: indiferenta, ignoranta, ura, obedienta, nepasare, invidie…etc. Insa acest inamic are un punct slab. El poate patrunde si castiga doar acolo unde cineva isi lasa deschise portile mintii in asteptarea unei salvari din exterior.
Iar pentru cei din jurul vostru ganditi-va ca oamenii cu probleme au nevoie de mai multe exemple, nu de crtici……
Zilele acestea am discutat cu cateva persoane despre obiectivul lor de a-si gasi un nou loc de munca. O persoana este in cautare de cateva luni, alta tocmai a ramas fara un loc de munca si fiecare doreste sa isi gaseasca un angajator sau o companie pentru care sa lucreze si cu care sa creeze o relatie de parteneriat, benefica pentru ambele parti.
Din intrebarile care s-au ridicat de-a lungul discutiilor si raspunsurile primite, am reusit sa adun cateva lucruri, care sper sa fie de folos celor care au acest obiectiv in prezent.
Definirea cu claritate a jobului
Dat fiind faptul ca fiecare stie ce este cel mai bine pentru el si ce isi doreste, important este ca fiecare sa isi raspunda la intrebarile de mai jos, pentru a sti ce cauta si, nu in ultimul rand, sa atraga exact ce isi doreste si simte ca i se potriveste, nu ceea ce nu i-ar placea sa intalneasca:
Unde ti-ar placea sa lucrezi in momentul de fata?
Cum ar arata job-ul ideal?
Cum ai vrea sa arate firma la care lucrezi (domeniu de activitate, importanta pe piata, etc.)
Ce activitati ti-ar placea sa desfasori?
Cum ai vrea sa arate locul in care vrei sa lucrezi?
Cum ti-ar placea sa fie relatiile cu colegii, partenerii, seful sau subordonatii?
Cat ai vrea sa castigi ca urmare a activitatilor desfasurate?
Care este programul de lucru pe care ti l-ai dori?
In cat timp apreciezi ca vei obtine locul de munca dorit?
Ce oferi tu?
Ce pregatire si abilitati ai?
Ce realizari profesionale poti sa enumeri?
Ce atuuri ai?
Ce cunosti despre firma la care vrei sa aplici? Cum crezi ca ai putea sa contribui la dezvoltarea acesteia?
Cine te poate recomanda?
Ce alte lucruri pe care le stii despre tine pot sa te sprijine in cautarea cu succes a unui loc de munca?
Unde, cum cauti?
Ce plan ai pentru realizarea obiectivului tau? Ce faci ca sa ajungi sa contactezi si sa fii contactat de angajatori?
Ce actiuni iei?
Care este primul pas pe care trebuie sa il faci?
Ce resurse ai la dispozitie? (calculator, internet, prieteni care te pot sprijini, etc)
Cum ai reusit in trecut sa iti gasesti locul de munca dorit? Ce a functionat atunci? Cum erai, ce atitudine aveai, ce ai gandit?
Refuzuri, amanari ale angajatorilor
Rezultatul actiunilor tale in a cauta un loc se poate concretiza si in raspunsuri de care sa nu fii satisfacut. Ceva nu s-a potrivit acolo, nu stiu.
Faptul ca esti contactat si participi la interviuri poate inseamna ca esti pe drumul cel bun si ca mai ai de construit ceva la dorinta ta ca sa se finalizeze.
Ideal ar fi sa ii contactezi pe angajatori si sa afli de exemplu ce au preferat sa aleaga, astfel incat sa te orientezi spre cei cu care te potrivesti sau poate sa imbunatatesti ceva din atitudinea ta.
CV-ul, cartea ta de vizita profesionala
Atentie la CV-ul pe care il prezinti angajatorilor. El te reprezinta. Poti sa rogi un prieten sa se uite si sa iti sugereze imbunatatiri, astfel incat sa ai un CV impecabil, profesionist.
Ce ganduri despre tine, experienta ta sau companii, te impiedica sa ajungi in pozitia pe care o doresti?
Aici fiecare este necesar sa se gandeasca ce crede ca il impiedica, sa le constientizeze si sa le dea deoparte sau sa le inlocuiasca cu ceva care ii este de folos, pur si simplu.
Legenda pasarii Phoenix, visul perpetuu de renastere, speranta ce nu moare nicicand dar, mai ales, puterea de a o lua de la inceput… Renasterea din propria cenusa nu mai e o simpla legenda.
Intamplarile din aceste zile m-au facut sa ma gandesc din nou la Japonia ca la o Pasare Phoenix moderna. Pentru ca nu cred ca exista in lume un popor cu o mai mare forta de renastere, mai multa resemnare in fata destinului si mai multa determinare in ceea ce priveste continuitatea.
Ai zice ca e o contradictie in termeni. Cum sa fii resemnat si luptator in acelasi timp? Uite ca japonezii pot. E rezultatul unor milenii de evolutie intr-un mediu ostil, care i-a facut sa-si utilizeze la maximum creativitatea, inteligenta si munca (da… MUNCA!) pentru supravietuirea colectiva. Da, colectiva! Nu individuala! Oare acesta sa fie secretul?
In acest zile (la noi de… weekend) japonezii din zonele neafectate major au mers, in mod normal, la serviciu.
De luni dimineata copiii vor merge, in mod normal, la scoala.
Bursa japoneza va fi deschisa, normal, maine.
Yenul japonez, dupa o scadere in momentele imediat urmatoare dezastrului, a inchis ziua de vineri in crestere fata de dolar.
Bondurile japoneze au crescut vineri pe fondul previziunilor de crestere a nevoilor de finantare a reconstructiei tarii.
Dezastrul nu a ajuns inca la final dar asta nu pare sa impiedice pe nimeni sa-si vada de treaba!
Nu-mi pot stapani admiratia fata de acest popor.
Unde a fost? Unde este? Unde va fi?
Raspunsul in veti gasi, poate, fotografiile de mai jos:
Stresul imbraca nenumarate forme. Dintre toate formele existente, sunt doua generalizate. In continuare vom vorbi despre aceste doua forme de stres, concentrandu-ne mai mult pe a doua, prima forma o amintesc doar pentru exemplificare.
1. Cu cat gradul de inegalitate financiara este mai mare intr-o tara, cu atat stresul este mai acut pentru toti locuitorii tarii respective. Prapastia uriasa creata intre doua categorii sociale creaza incordare si adversitate in ambele tabere. Impotriva acestui tip de stres nu prea avem ce face, individual vorbind, insa ar trebui sa cautam noi metode de a reduce diferenta extrema dintre categoriile sociale ale aceleiasi tari.
2. Al doilea tip de stres tine doar de alegerile noastre si cel putin la suprafata pare in puterea noastra de a-l inlatura. Una dintre legile unei vieti echilibrate spune ca atunci cand obtii ceva trebuie sa renunti la altceva. O poti face inainte sau dupa ce obtii lucrul dorit. Facand astfel vei pastra un echilibru optim in universul tau personal si astfel vei genera un nivel scazut de stres.
Poti incepe acest lucru cu mobila sau accesoriile din casa ta. De regula exista un echilibru si un minim de confort necesar care se auto-genereaza ori de cate ori este destabilizat. Spre exemplu daca iti doresti un televizor nou, ai putea sa-l daruiesti cuiva pe cel vechi. Destabilizand echilibrul material al casei tale, vei atrage mult mai repede un nou televizor decat daca preferi sa-l pastrezi in continuare pe cel vechi.
Nu cu mult timp in urma cand imi doream un laptop, am decis sa-mi daruiesc computerul existent, fara sa am garantii ca as intra in posesia unui laptop. Apoi “lucrurile” s-au aranjat in asa masura incat pentru un efort foarte mic din partea mea am ajuns sa fiu posesorul a doua laptopuri . Daca pentru mine a functionat cu siguranta va functiona si pentru tine.
Daca totusi ai intrat in posesia lucrului dorit, fara a scapa in avans de cel vechi, nu face greseala de a-l pastra pe al doilea. A aduna o gramada de vechituri in casa, poate genera o alta forma de stres. Multa lume desi isi cumpara electrocasnice noi, nu se poate desparti de cele vechi si prefera sa le inghesuie prin debara sau sub pat. Casele acestor oameni vor semana cu adevarate depozite sau muzee. Scapa de tot ceea ce nu mai folosesti. Daca nu ai folosit un obiect, indiferent ca este electrocasnic, sau de imbracaminte, de peste un an inseamna ca nu iti foloseste, arunca-l sau fa-i o bucurie cuiva care stii ca are reala nevoie de el. (apropo, mi-as dori si al treilea laptop )
O alta forma generatoare de stres mult mai perfida, este ne-renuntarea la ideile vechi. Una dintre cele mai mari provocari ale vietii nu este a emite idei noi, ci de a scapa din ghiarele ideilor vechi si fixe care ne tin pe loc. Si aici principiul echilibrului care spune ca pentru un lucru nou trebuie sa scapi de cel vechi, este foarte valabil.
Starea ta financiara, relatiile, sau sanatatea sunt direct influentate de calitatea ideilor pe care le ai vis-a-vis de ele. De multe ori tii cu dintii de un principiu, desi in sinea ta stii ca este gresit. Psihologii spun ca asta tine de teama de nesiguranta, insa eu nu sunt psiholog si spun ca este ori incapatanare, ori prostie. Pentru prima inca exista leac, pentru a doua insa…..
Fiind tanar este vital sa-ti analizezi ideile fixe coafate cu denumirea “principii de viata”. Unele pot fi bune, altele nu. Altele poate ca au fost bune pentru parintii tai, insa acum pot avea termenul de valabilitate expirat. Desigur principii care spun sa nu fumezi, sa nu bei alcool, sa te protejezi….vor fi mereu valabile, altele insa sunt doar de conjunctura. Istoria ne arata ca invingatorii fac si multe greseli. Daca nu gresesti absolut nimic inseamna ca dormi sau nu mai respiri. Problema apare cu adevarat cand repeti aceeasi greseala de mai multe ori. Daca anumite idei fixe te-au adus adesea in pozitia de a face greseli atat fata detine cat si fata de ceilalti, cred ca incapatanarea de a continua pe aceeasi nota nu te va duce nicaieri. Tu ce crezi?
“-O nu Bunicule…nu din nou…mereu tot tu castigi…!!!
-Pai si ce vrei sa fac….sa pierd intentionat?…asa nu o sa mai inveti nimic…
-Dar eu nu vreau sa invat….eu vreau doar sa castig…!!!
Cam astfel ne dorim cu totii. Vrem doar sa castigam. Pentru a parea morali spunem ca este importanta invatarea si acumularea de experienta, insa in realitate am vrea sa sarim direct la partea cu castigatul. Este in firea noastra. Si eu as dori sa fiu scutit de durerea experientelor prin care invat. Mi-ar place sa castig direct, sa nu ma mai obosesc citind, invatand….Doar ca inca nu am descoperit metoda directa. Asta nu inseamna ca nu exista, ci doar ca nu o vad inca.
Am convingerea ca acest lucru tine tot de ideile adanc implementate in mintea fiecaruia si la care nu stim cum sa renuntam. Anumite reguli de viata nu mai au aplicabilitate practica, insa preferam sa le transmitem de la o generatie la alta in mod mecanic.
In copilarie toti cei care s-au ocupat de educatia noastra ne-au spus ce este normal si ce nu…ce avem voie sa facem si ce nu…ce exista si ce nu exista… ce este bine si ce este rau…ce putem face si ce nu putem…iar intreaga viata de adult o petrecem in acei parametrii “normali” programati din copilarie.
Dar daca nu este asa?…daca exista zane?…daca le-am putea avea pe toate?…daca ne-am putea vindeca de boli doar gandindu-ne la sanatate?…daca exista tinerete fara batranete si viata fara de moarte?…daca exista spiridusi?…daca am putea pur si simplu sa traim si fara sa muncim din greu?…daca acum visam si ne trezim in realitate doar cand mergem la somn?…daca colesterolul este bun?…..
Ma uit la unii oameni si constat ca sunt atat de inversunati in a strange averi, ignorand totul, familie, prieteni, sanatate…incat imi lasa impresia ca vor sa ajunga cei mai bogati din cimitir. Daca ar fi doar dorinta de inavutire nu ar fi atat de grav, este viata fiecaruia si fiecare si-o distruge cum crede el de cuviinta. Insa de cele mai multe ori procedam astfel fiind convinsi ca este singura cale. De-a lungul anilor anumite principii si repere ale societatii au degenerat sub o forma sau alta, iar nimeni nu a luat atitudine. Tot astfel si cu munca. Sunt oarecum partinitor scriind acest articol deoarece marturisesc ca sunt un fel de lenes incurabil in ceea ce priveste munca sistematizata. Din acest motiv de aproximativ 10 ani nu mai am serviciu. Pur si simplu nu m-am putut adapta noului concept de munca care se desfasura sub urmatorul program, in cazul meu cel putin:
“Dimineata la ora 8 incepeam serviciul….daca aveam noroc si ma miscam repede puteam termina curand adica in jurul orelor 18-19….apoi drumul pana acasa…..deci in medie la ora 20 eram in sfarsit acasa.”
Marele meu noroc a fost ca m-am trezit repede din acest cosmar si m-am oprit la timp. Unii mai carcotasi ar spune acum ca sunt puturos, ca nu-mi place munca, ca daca ar face toti ca mine unde am ajunge….Nu stiu ce sa le raspund cu o singura exceptie: puturos nu sunt. Si acum muncesc, nu am incetat niciodata sa o fac. Deosebirea este ca o fac pentru mine, acolo unde consider eu ca merita. Am perioade cand muncesc mai mult decat o faceam inainte, insa nu sunt dese, iar daca o fac stiu pentru ce. Satisfactia atat personala cat si financiara este net superioara perioadei cand eram angajat.
Filozofand mai mult pe aceasta tema, ( acum ca tot am timp), mi-am pus urmatoarea intrebare: Oare pentru ce exist? Inainte cand eram angajat, raspunsul ar fi trebuit sa fie ca m-am nascut pentru firma la care lucram. Ar fi fost un raspuns logic, deoarece cea mai mare parte a timpului in care eram treaz (85%), o petreceam la locul de munca sau pe drum catre acesta. Nu ar strica sa-ti pui si tu aceasta intrebare….
Personal am convingerea ca nu ne indreptam intr-o directie buna in ceea ce priveste modul in care muncim. Se exagereaza nepermis de mult. Sunt de acord ca “oamenii trebuie tinuti ocupati”, insa s-ar putea gasi si alte metode. Criza actuala ar fi un moment deosebit de oportun pentru a reflecta si a face anumite schimbari majore in dorinta de a creea organizatii mai bune pentru toti cei implicati. Orice activitate sau mod de viata poate fi regandit si optimizat astfel incat sa se poata obtine rezultate mai bune cu efort mai putin. Suntem in era informationala, unitatea de masura principala nu mai este kilogramul, ci kilobitul.
Presiunea continua de a genera profit angreneaza atat companiile cat si angajatii acestora, la un proces de implicare din ce in ce mai mare. Fiecare se simte nevoit sa munceasca si mai mult si mai repede. Insa ceea ce pare o ascensiune, poate fi in realitate o adevarata coborare catre dezastru pentru toti cei implicati. Criza de sistem prin care trecem este un foarte bun exemplu.
O lege a vietii spune ca atunci cand construiesti ceva, automat se distruge altceva. Nu se poate una fara cealalalta. Daca intrebati orice director de companie despre scopul acesteia, va raspunde ca trebuie sa faca profit si asta cat mai repede cu putinta. In aceasta consta totul. Ceea ce se pierde din vedere este ca in tot acest iures organizational in care totul este calculat doar in costuri versus profit, se distrug uneori iremediabil chiar lucrurile la care oamenii tin cel mai mult cum ar fi: calitatea vietii, familia, prieteniile, sanatatea, visurile….etc.
Lucrurile cu adevarat importante par sa nu mai conteze. Atunci cand se identifica o noua oportunitate de a creea profit, compania creaza repede noi sectii, noi schimburi de lucru, mareste progamul petrecut la munca…..fara sa mai conteze timpul pe care ar trebui sa-l petrecem alaturi de cei dragi. Intradevar se creaza anumite facilitati, insa tot pentru a putea ramane mai mult la serviciu, cum ar fi cantinele pentru salariati, camere de odihna sau alte facilitati in care mamele angajate isi pot aduce copiii cat ele muncesc. Cred ca nu este departe momentul in care ni se va sugera ca este mai profitabil daca am locui la serviciu. Deci inca o data, pentru ce te-ai nascut?
In trecut oamenii angajau bone sau menajere pentru a se elibera de treburile casei astfel ca dupa serviciu puteau iesi in oras la o piesa de teatru, la un concert…etc. Si acum se mai practica angajarea unui ajutor in treburile casnice dar aceasta doar pentru a castiga timpul necesar unui al doilea serviciu.
Circula cu ceva timp in urma o gluma despre un anunt al unei croitorii pentru haine de piele care suna astfel:”Lucram si cu pielea clientului” Dincolo de stupiditatea anuntului exista si un adevar daca transpunem acest anunt in relatia angajat-angajator. Suntem colaboratori efectivi la propria noastra distrugere. Desi nu ne convine situatia actuala, preferam sa nu recunoastem si privim cu un ochi critic pe cei care incearca o schimbare. Deoarece ne simtim asupriti de catre cei din conducere, ii asuprim cu si mai mare inversunare pe cei din subordinea noastra. Desi ar trebui sustinuti, ii etichetam drept lenesi sau uzurpatori ai bunului mers al companiei pe cei care iau atitudine si spun ca au nevoie de mai mult timp alaturi de famile, sau pentru a se dezvolta ca fiinta umana. Este o lume intoarsa pe dos!
Am citit un articol despre Bill Gates care m-a cutremurat. Citind acel interviu am inteles inca o data ca “mai mult” il impune pe “si mai mult”. Iata de ce. Gates spunea ca programul lui saptamanal de lucru era de 12 ore zilnic, uneori ajungand pana la 16. In jurul varstei de 40 de ani a realizat ca este importanta si viata din afara afacerii si in consecinta si-a stabilit ca weekendurile sa ramana pentru viata personala, astfel ca Sambata si Duminica muncea “numai” 8-10 ore. Desigur ca impunea acest program nebun tuturor celor cu care lucra.
Este nevoie disperata de schimbare. O putem face. Doar de noi depinde. Nu putem astepta schimbarea din partea guvernelor, trebuie sa devenim noi insine reprezentantii schimbarii. Schimbarea incepe cand o persoana se indreapta catre alte persoane iar impreuna, acest grup autoalcatuit alege sa impuna schimbarea. Singura problema reala este ca dorim sa cream o lume noua cu gandirea noastra veche. O gandire de tip”lateral”, ar descoperi multe alternative. Oportunitatile sau metodele de a o face exista, doar ca nu le vedem. Asta deoarece desi se afla in aria noastra vizuala nu se afla si in cea intelectuala. Daca am reusi sa ne eliberam mintea de toate tiparele si constrangerile impuse sau auto-impuse, am putea deveni oameni tineri pentru o lume tanara….
Interactionand zilnic cu oameni de toate varstele si cu diverse niveluri de educatie nu incetez sa fiu uimita de incapacitatea celor mai multi dintre ei de a avea o atitudine matura fata de propria lor viata. Este pentru mine greu de inteles acest lucru, pentru ca odata cu varsta ar trebui, in mod firesc, sa dobandim si un grad tot mai mare de intelepciune, decurgand cel putin din propria experienta de viata.
In opinia mea maturitatea inseamna in primul rand acceptarea responsabilitatii. Si observ cu tristete ca acest lucru lipseste celor mai multi dintre noi. Este oare tendinta de a-i invinovati mereu pe altii pentru problemele noastre o caracteristica sociala comuna?
Daca ne deresponsabilizam in privinta propriei vieti si a viitorului personal cum putem atunci sa evitam deznadejdea si depresia ce ne paralizeaza si mai mult firavele actiuni si initiative?
Cum putem iesi din acest cerc vicios? Cum putem transmite copiilor nostri credinta ca vor reusi tot ceea ce isi propun?
Cu siguranta optimismul exagerat este la fel de nepotrivit si periculos ca si pesimismul cronic. Dar realismul rational este cel care trebuie sa ne conduca atunci cand e vorba de viata noastra si de viitorul copiilor nostri.
Asumarea responsabilitatii pentru propria viata si pentru propriile decizii este primul pas spre maturizare.
Al doilea pas ar fi acceptarea pretului.
Orice lucru pe lumea asta, mai ales daca este unul extrem de dezirabil, are un pret. A accepta aceasta paradigma este probabil semnul maturitatii depline.
A astepta sa ti se intample lucruri bune fara sa platesti intr-un fel sau altul pentru ele este o iluzie. Una foarte periculoasa. Obisnuita de a capata gratis diverse beneficii (pentru care platesc altii) duce inevitabil la iluzia ca acestea ti se cuvin pur si simplu. Chiar daca in plan personal ele vor functiona macar pentru o vreme, amplificate la scara sociala ele devin (de fapt au devenit deja) extrem de periculoase.
Copii primesc de la parintii lor tot ceea ce le este necesar pentru traiul zilnic. A astepta sa ti se intample acest lucru intreaga viata este semnul imaturitatii perpetue.
Iluzia ca altii vor plati mereu pentru tine nu poate fi, din punctul meu de vedere, acceptabila in cazul adultilor. In absolut nici o situatie!
Orcui i se poate intampla sa treaca, la un moment dat, printr-un moment greu in viata. A apela sau a accepta ajutorul rudelor, prietenilor sau comunitatii este o atitudine fireasca. A oferi acest ajutor este, intr-o societate civilizata, absolut normal. Dar a perpetua la nesfarsit o astfel de stare, combinata cu lipsa de recunostinta a celui ajutat, ba mai mult, cu reprosurile acestuia ca ajutorul este insuficient mi se pare absolut revoltator.
Si totusi vad mereu in jurul meu acesta atitudine imatura.
Si cred, in continuare, ca singura cale catre prosperitate este maturizarea. A noastra, a tuturor. Atat ca indivizi cat si ca membri ai comunitatii.
Interesul si implicarea fiecaruia dintre noi in legatura cu redistribuirea resurselor la care toti contribuim este un prim pas catre maturizarea sociala.
A inceta sa ne facem iluzii de imbogatire rapida si de prosperitate fara efort este un alt pas important.
A ne asuma responsabilitatea pentru viata noastra si a familiei noastre, a transmite copiilor nostri aceste valori, a accepta sa platim pretul corect pentru ceea ce ne ofera viata este singura cale prin care putem provoca, pas cu pas, schimbarea in jurul nostru.
Viata iti deschide o sumedenie de usi insa de intrat trebuie sa intri singur. Intalnesc multi oameni care se plang de faptul ca li se deschid foarte putine usi catre succes, comparativ cu altii desigur. La prima vedere chiar astfel stau lucrurile si o tendinta fireasca ar fi sa-i compatimim. Insa soarta are un mod aparte de a se manifesta.
Este foarte adevarat ca ne-ar place tuturor sa reusim din prima in orice am face, insa lucrurile nu functioneaza astfel aproape niciodata. Daca stam si asteptam ocazia perfecta sau afacerea cea mare, este posibil sa asteptam intreaga viata. Cand iti bate oportunitatea la portile mintii trebuie sa te gaseasca ori sus, ori tocmai ridicandu-te, niciodata stand jos.
Ideea este sa ne aflam tot timpul in miscare si iata de ce:
Atunci cand te deplasezi catre ceva, indiferent ce, te misti pe un culoar al timpului si al probabilitatilor cauzale, iar daca esti atent vei observa ca pe lateralele culoarului tau intalnesti tot felul de oameni sau ti se deschid tot felul de usi. De cele mai multe ori nici nu mai are importanta incotro mergeai deoarece intalnesti ceva mult mai important pe drum si realizezi care era adevaratul tau scop. Totul tine de a merge undeva…..
Nu mai astepta momentul potrivit deoarece te vor intrece altii care nu-l asteapta. Spune da oricarei ocazii de a face ceva nou deoarece nu stii la ce poate duce. Sunt mult prea multi cei care nu fac nimic incitant, indiferent ca vorbim de un serviciu, o afacere sau o relatie sentimentala, deoarece asteapta o sumedenie de garantii de la viata. Insa viata nu inseamna garantii ci doar oportunitati….
Cei mai multi oameni reusesc in viata si au rezultate remarcabile in domenii total diferite fata de cele cu care au inceput Deoarece mergeau undeva, au reusit sa vada si celelalte oportunitati care se arata de regula doar celor care merg. Ce pacat ca majoritatea oamenilor sunt asemeni barcagiilor. Desi vaslesc din greu, stau cu spatele la viitor…
Atunci cand stai valoarea la tot ceea ce ai, sau esti, scade spre zero. Stabilitatea prin nonactiune este doar o iluzie. Linistea din jurul tau nu semnifica ca nu se intampla nimic, ci ca ai decis sa nu auzi ce se intampla. Totul din jurul tau se afla ori sub semnul evolutiei, ori sub semnul involutiei, cale de mijloc nu exista. Alege evolutia. Cand urci pe scara evolutiei te intorci oarecum si in trecut, deoarece pasind corect inainte iti corectezi automat si pasii facuti gresit anterior….nu este minunat?…..
Adevarata valoare a unei idei, sau a unei filozofii se releva doar atunci cand este pusa in practica. Intalnesc atat de multi oameni care le stiu pe toate si abia asteapta sa prinda pe cineva sa-i spuna ei cum stau lucrurile si ce ar trebui facut. Insa ce fac concret in sensul celor spuse de ei? De cele mai multe ori absolut nimic. Doar vorbesc si vorbesc…apoi se uita cu invidie si cu un ochi critic la cei care chiar au facut ceva, gasindu-le imediat ceva de reprosat, apoi continua sa faca ceea ce stiu ei mai bine..vorbesc…..
De regula te ineci nu pentru ca ai cazut in apa, ci pentru ca ramai acolo. Tot astfel se intampla si in viata. Uneori esti doborat de problemele create de oameni dar nu trebuie sa uiti ca si problemele creaza oameni la randul lor. Cea mai paguboasa varianta atunci cand esti doborat este sa ramai acolo in asteptarea unei ocazii de a te ridica. Fiecare respiratie este o ocazie si fiecare moment petrecut deasupra pamantului si nu dedesupt, este la fel de bun ca oricare altul……
A sosit si timpul tau. Da, da…nu te uita in stanga sau dreapta, cu tine vorbesc. Ai asteptat suficient, chiar prea mult as indrazni sa spun. De acum inainte orice iti concepe mintea, incepe. Nu conteaza ce spun cei din jur, nu conteaza ce zice horoscopul, sau tarotul. Mai mult, trece-ti in revista cateva din marile tale visuri care inca stau si asteapta ocazia perfecta si hotaraste ca acea ocazie a sosit.
Vrei sa ai afacerea ta, incepe…vrei sa cunosti pe cineva, du-te si spune-i. Ai curajul si sari, iar plasa va fi acolo pentru tine…
Acum cateva zile m-am trezit cu dureri cervicale din ce in ce mai mari si mi-am zis ca ajunge, este momentul sa ma ocup in profunzime sa vad despre ce e vorba aici. Ca sa nu mai pierd timpul arunc o privire in cartea lui Valeriu Popa unde stiam ca identificase deja cauzele problemelor de sanatate si scrisese deja solutiile exact la ce ma interesa pe mine, vertebrele cervicale.
La capitolul cauze autorul a scris: reprimarea flexibiliatii, refuzul de a vedea si alte parti ale problemei, rigiditate, incapatinare.
La solutii, contrariul celor de mai sus: flexibilitatesi a privi in toate directiile cu iubire.
Stabilirea unei intentii clare.
Am inceput sa ma intreb cum ar arata flexibilitatea pentru mine si sa las subconstientul sa ma surprinda in cate feluri ar putea sa apara in viata mea flexibilitatea si sub ce forme. Sa fiu curioasa sa vad lucruri la care poate nu m-am ganditpana acum si nu le-am vazut. Din cand in cand imi aduceam aminte de intentia mea si, continuand sa fac relaxat ceea ce faceam, sa ma surprind ca apar lucruri ca urmare a intentiei mele. Aceasta este o practica deprinsa la cursul de Fotocitire, care imi e de folos in multe aspecte ale vietii mele.
Combinarea activitatilor
In primul rand am constatat ca atunci cand stau mai multa vreme intr-o activitate obosesc, devin irascibila si imi piere cheful de a o face. Am constat ca devin mai eficienta daca ma concentrez pe o activitate atat cat imi permite ritmul intern si, cand devin plictisita si am nevoie de recreere, sa trec imediat la altceva, la alta activitate. In felul acesta, imi pastrez interesul, pasiunea si placerea de a face un anumit lucru si sunt eficienta pentru ca acel timp este folosit la maxim. Fac tot ceea ce mi-am propus sa fac, doar ca fac din fiecare atat cat simt la momentul respectiv.
Interesant este ca au disparut lucrurile importante sau urgente si si-au gasit locul si acele lucruri amanate de ceva vreme, mai marunte, dar care totusi trenau undeva si isi cereau rezolvarea.
Trecand cu usurinta de la o activitate la alta, am realizat o multime de activitati si nu am mai simtit nici o oboseala, ci pot sa spun ca m-am odihnit in tot timpul acesta. Nu mai era nimic care „trebuia” facut sau de grabit de finalizat pentru a ajunge sa fac altceva, ci doar lucrul in sine de care ma ocupam. Ma refer aici la orice tip de activitati, de la cele legate de job, cariera, la cele administrative din casa.
Flexibiliate in comunicare
Desi nu sunt neaparat de acord cu tine, pot sa accept cu usurinta acum ca ai dreptate. Si, Doamne, ce usoara mi se pare viata cand te las sa ai dreptate, chiar daca stiu si ca ai putea vedea si alte puncte de vedere, pe care pot sa ti le prezint, sa te ascult, sa te inteleg si sa nu ma supar cand alegi sa vezi doar anumite aspecte ale vietii. Poate la fel fac si eu.
Deschidere in cariera
Da, stiu ce imi place si unde si cum am rezultatele cele mai bune. Am insa multe posibilitati in fata, din care la un moment dat incercam sa aleg, mai bine zis sa decid care mi se potriveste cel mai bine. Si nu era momentul decat pentru a fi deschisa pentru mai multe optiuni, care toate par atractive si pe masura ce apar oferte concrete ajustez evolutia mea.
Mi-am dat seama ca aici m-a inspirat o clienta pe care am antrenat-o la un moment dat. Avea in fata o serie de posibilitati legate de cariera, dar care pareau la inceput ca ori nu i se potrivesc, ori ca nu sunt realizabile si nu stia ce sa aleaga. Dupa o ora de explorat fiecare varianta in parte si vazut ce inseamna pentru ea fiecare lucru la care se gandea, am ramas surprinsa ca, de fapt, in momentul respectiv clienta a constatat ca nu era de luat nici o decizie si era incantata ca orice ar fi ales pe parcurs ar fi fost spre binele ei, iar ceea ce isi dorea se vedea acum mai clar, mai usor si mai atractiv.
Unul dintre lucrurile pe care le iubesc la meseria de Antrenor este ca eu in primul rand am posibilitatea de a invata de la clientii mei.
Variatie in a cere sprijin
Am rugat o prietena sa ma sprijine sa realizez o munca destul de migaloasa pe un text de 100 de pagini. Dupa primele 5 pagini a cedat psihic si mi-a zis ca e prea mult. Atunci am gasit 5 prieteni pe care i-am rugat sa lucram impreuna si sa ma sprijine sa finalizez materialul, astfel incat nu mai e o corvoada pentru nimeni, este accesibil si pot sa o faca in timpul liber.
Miscare.
Pentru cei care sufera de dureri cervicale, unul din motivele concrete este ca stau multa vreme privind tinta la eran. Profit acum de orice imi distrage atentia in jur, de la vorbele auzite in jur, la apelul telefonului, la o alta activitate, pentru a petrece cateva minute cu ochii si corpul in alta parte decat in ecranul calculatorului.
Nu stiu cine va fi, dar stiu ce imi doresc.
Stiu ce imi doresc de la o relatie cu un partener de viata. Am constatat insa ca nu ma ajuta sa stau sa astept la nesfarsit ca celalat sa isi indeplineasca promisiunile si ca atata vreme cat nu exista angajamente clare in relatia noastra pot sa ma simt libera sa imi urmaresc realizarea intentiilor mele si sa gasesc acea persoana care cauta acelasi lucru ca si mine. Si ca nu stiu cine este, ci pot doar sa fiu deschisa sa vad ce apare. Lucru valabil pentru orice fel de relatie, inclusiv de afaceri.
A fost necesar sa vad ce mi se intampla, pentru ce nu mai puteam vorbi la un moment dat si sa imi exprim furia si frustarea acumulate. Spunand doar ce simt si ce imi doresc. Dupa ce am eliberat reziduurile acumulate, am renuntat la asteptari si la sperantele nerealiste, m-am simtit eliberata si impacata ca m-am intors la mine si la ce imi doresc eu, nu la ce isi doresc sau asteapta altii vizavi de mine sau pot sa ofere.
La o zi dupa ce am setat intentia de a vedea ce inseamna flexibilitate pentru mine, durerile cervicale au incetat. Nu de tot, dar acum stiu ce deprinderi noi am de luat in viata mea in permanenta.
Pentru tine cum arata sa ai flexibilitate si deschidere in viata ta?
Se spune ca atunci cand ai luat o decizie trebuie sa treci neintarziat la punerea ei in aplicare. Pentru ca orice intarziere a actiunii va duce la diluarea motivatiei si, in cele din urma, la abandon.
Aceasta regula cvasigenerala nu este valabila si in cazul investitiilor. Pentru ca atunci cand te-ai hotarat sa invesesti, unul dintre cele mai importante elemente ce influenteaza succesul este momentul ales.
Timing-ul este esential atunci cand vorbim despre cumpararea sau vinderea unui activ. A sti cand sa intri sau sa iesi dintr-o investitie este o arta pe care putini o stapanesc, chiar si atunci cand vorbim despre profesionisti.
Asa cum se intampla de cele mai multe ori in viata, a sti ce trebuie sa faci e una, iar a avea puterea sa faci ceea ce stii este cu totul altceva. Tinerea sub control a emotiilor si capacitatea de a lua decizii exclusiv rationale vine, in general, odata cu experienta. Si totusi, nu de putine ori, persoane experimentate s-au inselat si au luat decizii “gresite”. Pentru ca niciodata nu putem, cu adevarat, sa anticipam viitorul.
Poate ca tocmai in asta consta frumusetea vietii. Poate ca tocmai asta este farmecul jocului. Ce ne-ar mai fascina daca am stii dinainte finalul. Ce ne-ar mai creste nivelul adrenalinei?
Sa castigi este intotdeauna placut si nu este niciodata prea devreme.
Sa pierzi poate fi dramatic, tragic chiar atunci cand nu esti pregatit pentru asta.
A putea sa accepti consecintele deciziilor tale… este o alta poveste. Acesta este, cu adevarat, un semn de maturitate.
As spune ca momentul perfect pentru actiune este acela in care, in sfarsit, esti pregatit sa platesti pretul.
As spune ca momentul perfect pentru o investitie este acela in care iti poti permite (din toate punctele de vedere) sa pierzi.
Se spune ca la startul zilei bursiere sunt doua tipuri de investitori: unii au experienta, altii au bani.
La inchiderea zilei primii pleaca cu bani, iar ceilalti cu… experienta.
Orice pierdere poate arata ca un castig daca o privesti din unghiul potrivit. Cam la fel ca in viata, nu-i asa?
Din seria povestilor de viata vin astazi din postura celui care asculta doua persoane care se plang una de alta. Si nu este consilier, pshiholog sau nu are alta pregatire de genul acesta si nu are habar cu ce poate sa ii sprijine. Copilul care isi asculta mama spunand ca tata a facut sau nu a facut cutare lucru si apoi il asculta pe tata care spune ca mama e asa si pe dincolo. Prietenul sau prietena care isi asculta prietenul sau prietenul plangandu-se de relatia lor si unul de altul.
Tendinta de a „repara” relatii.
Pentru mine a fost frustant multa vreme sa ma simt la mijloc si sa imi dau seama ca aveam tendinta sa repar relatiile altora. Pornind de la un model paternal, apoi gasind o multime de alte ocazii sa repar alte relatii, ale prietenilor mei.
N-am de gand sa fac nici un studiu psihologic, ca nu imi foloseste la nimic sa analizez cauzele acestui comportament, dar imi foloseste sa vad efectele acestuia, astfel incat sa iau masuri.
Impactul acestei tendinte era ca niciodata nu puteam sa fiu impartiala cand ii ascultam povestind despre ce au pe suflet. In momentul cand vrei sa ajuti pe cineva sa isi rezolve problema si incepi sa ii dai sfaturi sau sa ii cauti scuze persoanei de care se plange, nu starnesti decat un val de manie mai mare si alte proteste si plangeri. Pe masura ce cauti scuze, de fapt acuzi si gasesti un vinovat in unul sau in altul. Si cum poti sa mai vorbesti cu cealalta persoana, cand de fapt tu ai scuzat-o / acuzat-o pana atunci in fata primei?
Rolul de Salvator
Cateodata avem tendinta de a salva alti oameni, relatii, sa ii ajutam cu orice pret. In afara de cei care lucreaza ca medici, pompieri, salvamontisti si salvamari, unde intradevar prin natura meseriei lor salveaza vieti, in rest e doar o aparenta ca poti salva pe cineva. Nimeni nu e neajutorat, decat in perceptia pe care o avem noi asupra celorlalti. Si fiecare stie ce e mai bine pentru el si se poate mobiliza sa isi rezolve problemele, cerand el insusi sprijin sau ajutor. Abia atunci poti sa contribui pentru ca acea persoana este deschisa si dispusa sa primeasca sprijin de la alta persoana. In rest vrea doar sa fie ascultata si inteleasa.
E relatia voastra!
Cand am realizat ca tot ma aflu la mijloc si orice as spune pic in rolul judecatorului, care da unuia sau altuia dreptate si pana la urma reusesc sa isi verse furia si nemultumirile din relatie si pe mine am zis STOP. Eu ma inteleg bine si cu tine si cu cealalta persoana. Va rog frumos, este relatia voastra, asa cum este, cu bune si cu rele, nu ma mai bagati la mijloc si nu imi mai cereti sa va tin partea unul impotriva celuilalt, ca eu una m-am saturat de rolul asta. Orice as spune pana la urma cineva iese suparat de aici si e treaba voastra cum va gestionati relatia. Si gata, am avut liniste si pace.
Si tu ai dreptate si tu ai dreptate
Undeva insa parca oprisem ca acea persoana sa imi spuna tot ce are pe suflet. Gasisem linistea mea, dar parca imi doream sa ii las posibilitatea acelei persoane sa se exprime cu tot ce o preocupa si important era sa povesteasca despre ce o framanta. Si am realizat ca de data asta pot sa o ascult fara sa mai judec, fara sa mai caut vinovati, pur si simplu sa ascult ce o doare, ce nu isi doreste, dar mai ales sa pot sa o intreb ce isi doreste, fiind foarte atenta la ce imi spune si renuntand sa gasesc eu solutii pentru aceea persoana.
Imi aminesc ca odata, dand dreptate si unuia si celuilalt, intelegand in profunzime lumea fiecaruia, pana la urma conflictul s-a rezolvat de la sine. Fiecare s-a simtit inteles si toata rezistenta pe care o resimteau unul fata de celalalt s-a dizolvat, fiind bine intelesi si ascultati de o a treia persoana.
Nu stiu ce ai putea face
Mai apare si intrebarea „ce sa fac” intr-o situatie sau alta sau cum sa gestioneze un conflict care apare.
Cel mai potrivit raspuns din partea mea s-a dovedit a fi „Nu stiu ce ai putea face, tu ce crezi ca e posibil?”
Undeva, cumva, ceva se deschide in mintea celuilalt si incepe sa caute singur solutii, nu mai sta in pozitia de neajutorat care asteapta salvarea de la o alta persoana ci isi asuma responsabilitatea pentru a solutiona acea situatie si isi ia viata in maini. Si ideile si solutiile incep sa vina.
O atitudine pozitiva
Cand am reusit sa ies din zona in care eram eu speriata de consecintele faptului ca ei aveau un conflict si sa am o atitudine pozitiva in sensul ca da, este un conflict, inteleg cum te simti, empatizez cu tine, dar nu e nici o tragedie in faptul acesta si, mai ales, nu sunt consecintele pe care ti le imaginezi, am reusit sa transmit ca totul este in regula. Prin simpla prezenta, ascultare profunda si intelegere a faptului ca, da, este posibil sa intervina si astfel de situatii si nu inseamna nimic grav, decat poate ceva la care e de gasit o solutie, de construit ceva, de invatat ceva.
Umorul
Fiind detasata de conflictul in sine, la un moment dat umorul, glumele sau ironia au ajutat de multe ori sa detensioneze un conflict si ca persoana, care era incordata, suparata sau speriata, sa se relaxeze si sa priveasca cu alti ochi situatia si sa capete o alta perspectiva asupra conflictului pe care l-a avut.
Daca am glumi mai mult, am rade de situatiile care ni se par fara iesire cateodata, am reusi sa iesim din zona aceea mult mai usor si sa gasim mai repede raspunsuri la intrebarile care ne framanta.
Odata ce inaintam in varsta incepem sa avem parte de o stare conflictuala in interiorul nostru. Nu ma refer la starea sau gandurile provocate de situatia economica sau profesionala, ci la ceva mult mai profund decat aceasta. Treptat incepem sa privim tot ceea ce facem sau ce avem, cu alti ochi. De multe ori ne trezim dimineata si ne simtim musafiri in propria noastra viata. Aceste simtaminte apareau de obicei in jurul varstei de 40 de ani, insa in ultima vreme apar la varste tot mai timpurii. Poate a-ti ghicit, ma refer la procesul de maturizare.
Ce inseamna de fapt maturizarea? Unii ar crede ca te maturizezi atunci cand devii serios, cand incetezi a te juca….etc. Noi barbatii oricum lasam senzatia ca nu ne maturizam in sensul acesta niciodata, ceea ce tind sa cred ca este foarte bine. Maturizarea cred ca se refera la cu totul altceva.
In prima parte a existentei ne fundamentam viata pe anumite principii care aproape intotdeauna nu sunt ale noastre personal. Ele ne-au fost “daruite” de-al lungul copilariei si adolescentei de catre oamenii deja “maturi” din jurul nostru. Treptat adevaratul nostru Eu capata suficienta putere si incepe sa-si faca simtita prezenta. Aici apare inevitabil starea conflictuala de care vorbeam la inceput. “Eu” este scris intentionat cu litera mare deoarece Eul fiecaruia este de fapt samanta divina care a fost pusa in noi. A nu se face niciodata confuzie intre Eu si ego. Cu cat Eul nostru devine mai puternic cu atat ne dam seama mai mult ca totul pana in acel moment era o minciuna. Alergam in directia gresita. Ego-ul ne invata doar ca suntem pe cont propriu. Mai devreme sau mai tarziu cu toti vom ajunge in acel punct al existentei, insa cu cat stim mai multe cu atat vom ajunge acolo mai repede si mai in siguranta.
Barbatii gandesc diferit fata de femei, insa principial se fac aceleasi confuzii. Pentru o mai buna intelegere vom vorbi in continuare despre cum gandim inainte si dupa acel moment. S-au facut diferite studii in aceasta directie, cele conduse de dr. Wayne Dyer sunt cele mai concludente in acest sens. Conform lor s-au evidentiat care sunt primele cinci principii dupa care ne ghidam existenta, atat barbatii cat si femeile. Ceea ce este interesant este faptul ca dupa ce Eul devine auzit, aceste principii sunt inlocuite rapid, luandu-le locul unele noi si total diferite.
Barbati – inainte
- Locul 1: Banii
- Locul 2: Simtul aventurii
- Locul 3: Identificarea cu ceea ce faci
- Locul 4: Cautarea distractiei / placerilor
- Locul 5: Respect
Cand esti tanar par in regula aceste principii de viata. Doar cu bani iti poti satisface dorintele. Barbatii sunt prin natura lor niste vanatori si in zilele noastre isi satisfac setea de aventura prin incercarea de a vana orice, femei, masini, jucarii scumpe…etc. Apoi cauta functii, ierarhii…pentru a se identifica prin ceea ce fac. Daca pana mai ieri era Popescu Ioan, de astazi a avansat, se numeste inginer Popescu si se folosesc de orice prilej de a oferi cu generozitate carti de vizita care ii atesta noua identitate. Distractia nu se lasa prea mult asteptata sunt totusi barbati, cu alte cuvinte niste copii mari. Desigur peste toate acestea vor si un anumit respect, in special din partea celor batrani.
Insa vine momentul in care ajung la concluzia ca scara valorilor personale era asezata pe zidul gresit. Sa vedem cum arata noile valori:
Barbati – dupa
- Locul 1: Spiritualitatea
- Locul 2: Pace personala
- Locul 3: Familia
- Locul 4: Identificarea scopului
- Locul 5: Onestitatea
Deja pare ca vorbim despre cu totul alti oameni si chiar asa si este. Prin faptul ca prima valoare devine spiritualitatea inseamna nu ca stiu ce isi doresc ci faptul ca inteleg care sunt nevoile lor adevarate. Treptat incep sa fie preocupati de linistea lor interioara, eschivandu-se de la actiuni care o pot tulbura. Familia devine mult mai importanta, iesirile cu “baietii” devenind amintire. Multi isi reorganizeaza viata profesionala de acum inainte avand si un scop pe termen lung. Onestitatea incepe sa ii preocupe fiind mult mai atenti la sentimentele lor fiind pe cat posibil onesti fata de ele.
Femei – inainte
- Locul 1: Familie
- Locul 2: Independenta
- Locul 3: Cariera
- Locul 4: Incadrarea in sabloane
- Locul 5: Atractivitatea
Un asemenea set de valori suna mai mult a pedeapsa sau a indatoriri de serviciu. A fi cel mai mult preocupata de famile pare firesc deoarece in acest spirit au fost crescute. Intemeierea propriei familii de la varste tot mai timpuri este un semn de cautare a independentei, insa de cele mai multe ori rezultatul nu este cel asteptat. Indiferent de povara de acasa, se pune tot mai multa presiune asupra femeilor la nivel subliminal desigur, facandu-le sa-si doreasca o cariera cat mai impresionanta. Aceasta face parte si din dorinta de a se incadra in sabloanele vremii, care pe langa aceasta le mai obliga si la anumite haine, posete, pantofi, culori…..toate in ideea de a se incadra si a fi acceptate. In dorinta de a fi cat mai atractive recurg la o gama intreaga de procedee vestimentare sau gastronomice, a caror rezultate palesc aproape intotdeauna comparativ cu eforturile depuse.
Femei – dupa
- Locul 1: Dezvoltarea personala
- Locul 2: Respect de sine
- Locul 3: Spiritualitate
- Locul 4: Fericire
- Locul 5: Iertare
Acum femeile sunt interesate de cu totul alte lucruri. Ele devin constiente de persoana lor si tot ceea ce reprezinta ea, ceea ce aduce si un nivel mai ridicat al respectului de sine… Spiritualitatea devine importanta incercand sa dea un sens oarecum firesc la tot ceea ce se intampla in jurul lor. Femeile devin cu adevarat fericite cand ajung la nivelul la care pot ierta deplin pe toti cei datorita carora si-au trait prima jumatate a vietii in incertitudine.
Oricat as incerca nu pot invata lucruri noi pe absolut nimeni, deoarece mintea celorlati va respinge pe majoritatea dintre ele. Ceea ce pot face totusi este sa ajut pe fiecare sa inteleaga daca ceea ce a invatat deja de unul singur este corect sau gresit. Acest concept sta la baza celor scrise anterior. Am evidentiat felul in care oamenii isi clasifica valorile personale pentru a usura prin cunoastere tranzitia fiecaruia dintre noi.
Daca a fost vreun lucru pe care mi l-am dorit vreodata cu ardoare, a fost sa fiu sanatoasa. Ca noi toti care am trecut prin perioade in care am incercat dureri fizice sau emotionale.
Istoric
Am avut o operatie de hernie de disc cand aveam 28 de ani (era ultima solutie la momentul respectiv sa scap de durerile atroce pe care le aveam atunci). Incercasem fizioterapia, reflexoterapia, acupunctura, laserterapia, medicatia, orice auzisem si tot a trebuit sa apelez la un chirurg ca sa ma simt mai bine. M-au mai lasat durerile, dar dupa 2 ani, dupa un RMN constat ca hernia a revenit si s-a mai adaugat si o spondiloza cervicala.
Fac gimnastica medicala 1 an si jumatate, durerile persista, ma obisnuiesc cu ele, invat ca in criza e necesara odihna si sa iau antiinflamatoare si ca trebuie sa am rabdare sa ies din criza. Gasesc un osteopat, chiropractician, cu multe cazuri in care intervenise cu succes si ameliorase starea pacientilor si care in situatia mea nu a reusit sa-mi imbunatateasca cu nimic starea. Petrec 3 saptamani la mare cu namol si tratamente specifice. Nici o imbunatarire, ba mai mult, la cateva zile se declanseaza o criza.
Gata, refuz sa mai fac gimnastica pentru imbunatarirea starii spatelui, refuz orice tratament exterior, in afara de antiinflamatoare in criza.
Dorinta
Imi amintesc ca vorbeam odata cu o prietena – Antrenor si ca i-am spus ca m-am saturat sa fiu dependenta de gimnastica, fizioterapie si orice alt remediu (care oricum nu functionasera asa cum asteptam) si ca imi doresc pur si simplu sa fiu sanatoasa.
Si in noiembrie 2010 am inceput sa lucrez cu mine intens la capitolul Sanatate si sa vad ce face sa imi declanseze crizele, pentru ca existau si perioade in care ma simteam bine si eram bine si altele care nu intelegeam cand, cum, de ce apareau durerile de spate.
Nu exista nimic in exterior
Primul lucru pe care ti-l spune cineva cand ii povestesti ca ai dureri de spate este care sunt motivele pentru acest lucru. Care sunt lucrurile pe care le-am auzit eu sau le credeam eu a fi cauze?
- Vremea, ceata, ploaia, diferentele de temperatura. Nu spun ca nu or avea vreo legatura pentru unii oameni, dar cum se intampla sa ma simt bine si cand ploua si cand e frig? Constat ca nu este o regula, ca ma simt bine si cand ploua si cand e frig.
- Activitatile fizice. O activitate fizica prelungita in casa, cum a face curatenie ma determina sa am o criza. Angajez o persoana care sa ma ajute la treburile in casa si inainte de a incepe ea sa lucreze in locul meu am alta criza. Ceea ce ma face sa vad ca nici aceste lucruri nu contribuie direct la felul cum ma simt.
- Curentul. Exista vreo sperietoare mai mare in zilele noastre decat curentul pentru cei care sufera de dureri de spate sau de cap si acuza curentul, geamul, vantul, aparatul de aer conditionat pentru felul cum se simt? Refuz cu indarjire sa cred ca aceasta miscare de aer care se numeste „curent” imi declanseaza crizele de spate! Si mai mult, doar in Romania exista aceasta sperietoare numita „curent”. In Spania de exemplu nu au auzit de asa ceva si nu tremura cand un geam sau o usa este lasata deschisa si se tem ca ii imbolnavesc de ceva.
- Inaltimea. Dat fiind faptul ca sunt inalta m-a facut sa cred o perioada ca e o cauza a subrezeniei coloanei mele. Am cunoscut persoane care sunt mignone si se plang de aceleasi dureri.
- Nu sunt o fire sportiva. Da, am crezut si ca din cauza aceasta am avut probleme cu coloana. Am cunoscut si alti oameni, care nu au facut sport la viata lor si nu au avut problemele mele de sanatate.
- Activitatea sedentara. Da, aceasta ar putea contribui la o intepenire a spatelui, atata vreme cat nu alternezi activitatea pe care o faci la birou cu ceva miscare si uiti de tine.
Bun, sunt multe altele, se pot scrie pagini intregi despre cat de inventivi suntem sa gasim un „vinovat” exterior pentru durere, o explicatie in final.
In schimb, continuand sa crezi aceste lucruri ajungi sa constati ca de fapt tu nu poti sa schimbi mai nimic.
Ce se intampla totusi cand apar aceste crize?
Pentru mine a devenit evident ca atunci cand am o suparare, o frustare, un motiv de nemultumire care nu e exprimat, scos la iveala si dat drumul sa se elibereze, apare o criza de spate.
Uneori poate mintea spune ca totul e in regula, incearca sa acopere o evidenta, dar organismul reactioneaza mult mai puternic la subconstientul care resimte ca e ceva care nu provoaca placere si deranjeaza si semnaleaza clar printr-o durere acuta in organism, indiferent unde se localizeaza aceasta.
Habar nu aveam pana recent cat de puternici suntem si cat de intelept este organismul care avertizeaza instantaneu ca e ceva in neregula si ai de luat masuri.
Citisem de mult despre legatura dintre minte, gandire si sanatate, intelegeam ca este posibil dar nu vedeam cum pot eu sa ma insanatosesc folosindu-ma doar pe mine in acest proces de autovindecare.
Ce iti spune tie corpul tau?
Am inceput sa ascult ce spune corpul. Pare straniu sa asculti ce spune coloana, dar este tot un proces de ascultare, a ceea ce ne transmite ceva sau cineva.
In mod clar, atunci cand este suferinda imi spune sa am grija de ea, sa ma odihnesc, sa ma relaxez, sa ma bucur, sa ma simt bine, sa fac orice care ma face sa simt placere.
Tu si sanatatea ta
Cu siguranta nu ne indentificam cu sanatatea noastra, cu afectiunile sau cu starile de spirit. Pe moment poate fi prioritar sa te preocupi de sanatate si da sa ai grija de tine, dar a tine focusul pe faptul ca esti suferind e doar o scuza sa faci altceva in viata sau sa te bucuri cu adevarat de viata si doar sa continui sa fii bolnav. Si viata ta nu inseamna boala, viata este mai mult decat atat.
Primul pas ar fi sa incetezi sa vorbesti despre boala, suferinta si sa te preocupe subiectul boala. A muta intentia pe a fi sanatos este cu totul altceva.
Ce iti place?
Daca acum ceva vreme dura 2-3 zile sa imi revin dupa instalarea unei crize, acum in 2-3 ore imi revin la normal. Vad ce m-a deranjat sau suparat, vorbesc cu cineva despre asta si de obicei aleg o persoana pozitiva, care se bucura de viata, care ma inspira si care imi aduce aminte de pasiunile mele si de ce imi place sa fac si vorbim despre ele. Si in scurt timp toata vibratia mea se ridica, placerea si bucuria coboara in corp si in minte si am iesit din intepenirea care se instalase, fiindca acum ma preocupa altceva, am un vis la care lucrez, ma inspira si ma incalzeste.
Suntem Vindecatori
Nu odata, avand o durere in corp, mi-am mutat toata vibratia (emotii, ganduri, actiuni) spre cu totul altceva, decat ceea ce simteam fizic, ceva intens si care ma provoca si imi placea, iar durerea a disparut instantaneu.
Astfel, capacitatea noastra de autovindecare este mai puternica decat orice alt remediu si functioneaza 100% in orice situatie.
A fi Vindecator inseamna pentru mine a avea capacitatea de a observa si a avea puterea de a lucra cu tine si a aplica ce stii ca functioneaza pentru tine, oricare ar fi lucrul acela, inseamna a fi bland cu tine, a te folosi de toate resursele pe care le ai si a ajunge sa pretuiesti Viata in toate formele ei.
Succesul si reusita in viata poarta amprenta actiunilor pe care noi le intreprindem. Actiunea diferita in contexte asemanatoare, face diferenta intre oamenii de success… si restul.
Actiunile tale sunt rezultatul deciziilor, iar felul in care iei deciziile, este acel ceva, acea stare emotional care iti va modela destinul. Poate te intrebi de ce?
Este foarte simplu si logic. Pentru ca fiecare decizie pe care o iei are o baza emotional si te va orienta intr-o anumita directie. Daca vrem sa ne controlam viata, este indicat sa ne controlam deciziile.
Daca suntem constienti ca decizile au impact asupra vietii noastre, atunci este indicat sa ne controlam si mai ales sa ne constientizam emotiile, si sa nu luam decizii importante sub imperiul emotiilor.
Cu ani in urma, am invatat la facultate, de la profesorii mei de psihologie ca oamenii au 4 emotii de baza, 4 emotii foarte importante. 1 bucuria, 2 mania, 3 frica, 4 iubirea. Desigur, mai exista si altele, dar acestea patru sunt baza.
Constientizarea emotiilor primul pas in dezvoltarea personala si profesionala
Este important in primul rand sa stii de ce ai emotii. De cele mai multe ori, temerile cu privire la relationare imbraca multe forme. Fie iti este teama ca nu vei fi placut de ceilalti, fie ca vei fi perceput drept enervant de insistent, ne facem tot felul de probleme care dau nastere la emotii negative si ne streseaza. Sa cunosti sursa fricii tale este o parte importanta in procesul depasirii obstacolelor pe care ti le pui singur atunci cand vine vorba de evolutia ta profesionala.
Am mai invatat si observat ca o calatoarie incepe intotdeauna cu un prim pas, reprezentat de o traire, de o emotie si urmat de o decizie, este indicat sa fim atenti la deciziile noastre cu adevarat importante.
Asa dupa cum probabil stii deja si esti constient de importanta dezoltarii personale, am sa enumar acum pentru tine doua beneficii de importanta majora.
1. Invatarea continua – marca distinctive a liderilor din orice domeniu, e ca ei incearca mereu sa devina mai buni. Invata si aplica mereu lucruri noi. Ei nu considera ca stiu tot ceea ce este de stiut in lume, ca nu mai au nimic de invatat.
Cunoscutul autor motivational Zig Ziglar a spus odata: “nu toti cititori sunt lideri, insa toti liderii sunt cititori.”
Dezvoltarea personala cu ajutorul programelor audio-video, este pentru minte asa cum exercitiul fizic este pentru musculature corpului. Ia chiar astazi decizia de a asculta zilnic timp de 30 – 60 de minute, material audio din sfera dezvoltarii personale, pentru ati creste abilitatile profesionale.
2. Dezvoltarea personala inseamna putere si cunoastere reala. Atunci cand aplici ceeea ce inveti, devii mai sigur pe cunostintele tale, iar sfera ta de cunoastere se largeste. Aceasta cunoastere nu poti sa o dobandesti decat printr-un process de invatare non-liniara. Te vei cunoaste mai bine, vei invata sa ii cunosti pe ceilalti mai bine, si nu in ultimul rand iti vei descoperi abilitati si orizonturi noi, care te vor propulsa catre actiune.
Ceea ce iti spui tu tie in dialogul interior este mult mai important decat tot ce-ti poate spune oricine altcineva. Multi oameni dezvolta o atitudine negativa deja de la varsta de 6-7 ani. Pana atunci li s-a spus tot ce nu au voie sau nu pot sa faca. Ei raman cu aceasta imagine negativa inca multi ani. Acum cred ca intelegi de ce cartile, seminariile, CD-urile motivationale sunt o parte vitala pentru construirea propriului destin.
De asemenea, colectia de programe audio din seria Idei Durabile este imbogatita cu un nou audiobook, “Puterea emotiilor in viata si in afaceri”, in lectura lui Adrian Popescu.
La fiecare culoare in parte am evidentiat si culoarea complementara. Culorile complementare sunt culorile diametral opuse pe diagrama culorilor. Combinatiile culorilor complementare sunt cele mai reusite din punct de vedere cromatic deoarece se evidentieaza cel mai bine una pe cealalalta.
Odata definitivat un brand personal l-am putea evidentia mai bine si cu ajutorul culorilor. Culorile hainelor sau accesoriilor pe care le purtam pot reliefa cu succes atributele brandului propriu. Ele transmit aceasta in mod automat fara sa fie nevoie de alt efort din partea purtatorului. Pentru ca, culoarea respectiva sa fie asociata cu persoana ta de catre ceilalti este nevoie ca ori de cate ori esti vazut de catre acestia, sa ai asupra ta cel putin un articol de imbracaminte sau accesoriu colorat corespunzator. Desigur in functie de imprejurari ramane la latitudinea ta cata culoare poti sa folosesti.
Tabelul de mai sus are rolul de a te ajuta sa iti alegi cel mai bine culoarea care iti va evidentia corespunzator atributele brandului personal. Primul pas este sa descoperi in care categorie sunt majoritatea atributelor si trasaturilor specifice brandului tau, apoi conform tabelului poti afla cu usurinta si culoarea corespunzatoare acestora.
Semnificatiile culorilor la nivel subliminal sunt deosebit de importante si atunci cand avem o afacere si alegem culoarea unui logo sau al unui ambalaj in care ne vindem produsul. In aceeasi nota este important si in ce culori ne echipam propri angajatii. Marile companii stiu aceste lucruri foarte bine si de aceea in spatele fiecarui logo, sigle sau ambalaj se afla o munca de studiu si cercetare foarte laborioasa si costisitoare. Nu intamplator cand vezi culoarea verde te gandesti in mod automat la ceva natural, organic, tineresc, eco-friendly…etc. Garnier sau Land Rover sunt doar doua companii care vor sa transmita aceasta folosind culoarea respectiva. Ford, Skype, IBM, Intel, Nokia…..sunt alte companii care folosesc in logo culoarea albastru in intentia de a transmite atribute ca: profesionalism, calitate, incredere….etc. Credeti ca intamplator Coca-Cola este ambalata in rosu?
Culorile cat si capacitatea omului de a le vedea sunt lucruri extraordinare. Cu ajutorul lor ne putem colora viata asa cum dorim, schimbandu-ne totodata si starea de spirit. Mai ales cand suntem tineri cred ca cel mai mare deserviciu la acest capitol ni-l facem folosind in exces negrul. Negrul nu exprima nimic, sau nimic pozitiv. Puneti-va tineretea si personalitatea in valoare prin multitudinea de culori disponibile, dar folositi negrul cat mai putin cu putinta. Poate ca intradevar esti intr-o stare de spirit negativa, insa daca te imbraci in negru nu faci altceva decat sa iti accentuezi starea respectiva. Chiar asta vrei? De partea cui esti?
Culorile au o vibratie specifica, iar acest lucru iti poate afecta dispozitia in care te afli. Cine cunoaste acest aspect poate profita din plin. Un designer de calitate va recomanda intotdeauna ca un restaurant sau fast food sa fie zugravit in rosu, portocaliu, sau galben. Frecventa vibrationala a acestor culori stimuleaza apetitul, respectiv pofta de mancare. Total neinspirati sunt cei care decoreaza un restaurant sau chiar propria bucatarie in albastru sau verde, deoarece frecventa acestor culori s-a dovedit ca inhiba apetitul,(de oricare ar fi el deci nu sunt potrivite nici in dormitor ).
De multe ori dorim sa cumparam un buchet de trandafiri insa nu stim exact ce culoare sa alegem. Trebuie sa evitam greseala de a cumpara o culoare placuta noua si sa alegem culoarea potrivita tipului de mesaj care vrem sa-l transmitem. Pentru cei care nu cunosc semnificatiile culorilor trandafirilor, am sa le enumerez foarte pe scurt in cele ce urmeaza:
- rosu = dragoste
- portocaliu = dorinta
- alb = iubire inocenta
- galben = prietenie
- roz = multumesc
- violet = incantare/apreciere
Cred ca am evidentiat suficient importanta culorilor in viata noastra. Ar fi excelent daca am tine cont si de mesajul transmis atunci cand alegem un accesoriu vestimentar, culoarea unei masini sau zugravirea unui apartament / birou. De aceea sfatul meu este ca pe cat posibil sa nu va imbracati in culorile care va plac, ci in culorile care exprima cel mai bine temperamentul si mesajul dvs. Fiecare se naste pentru a aduce lumi un mesaj. Transmite-l pe al tau color!
Lumea inconjuratoare este mult mai atenta la aparente decat ar fi cazul. Sa nu uitam totusi ca si noi facem parte din lumea inconjuratoare. In consecinta felul in care ne imbracam le va spune foarte multe celor din jur despre persoana noastra, chiar daca aparent aspectul exterior nu este in concordanta cu cel interior. Poate ca esti un om cu adevarat bun, insa cei mai multi nu au timp sa vada asta, in schimb te vor cataloga rapid doar pe baza hainelor pe care le porti si cum le porti. Personal nu mi se pare corect, dar astfel stau lucrurile si a trebuit sa ma adaptez deoarece sunt interesat in a crea o impresie buna celor din jur. De aceea sunt atent la ceea ce port si cand cobor in fata blocului sa-mi arunc gunoiul menajer. A nu se intelege ca ma imbrac in costum totusi. Nu poti sti niciodata cine te vede si ce impresie isi creaza vis-a-vis de persoana ta, impresie care uneori dureaza o viata intreaga.
A avea un brand personal in vestimentatie insemna sa incetezi a te imbraca cu hainele “altora” si sa porti cu fidelitate doar hainele “tale”. Treptat ele vor incepe sa te reprezinte si sa transmita celor din jur exact ceea ce tu vrei sa transmiti. Nu este un lucru minunat?
Nu stiu ce temperament ai sau ce vrei sa transmiti de aceea nu pot oferi o reteta generala universal valabila pentru toata lumea. Ceea ce pot face este sa abordez foarte pe scurt variantele de imbracaminte cele mai uzuale, astfel ca in urma celor citite de tine sa poti hotara cum va arata brandul tau vestimentar.
- Costumul barbatesc. Este cea mai reprezentativa piesa de vestimentatie masculina. Din pacate marea majoritate a barbatilor isi alege un costum doar dupa criterii de marime si pret. In primul rand atunci cand achizitionati un costum trebuie sa stiti exact pentru ce il cumparati. Un costum nu este doar un costum si gata, nu poate fi purtat oriunde si in orice situatie. Daca achizitionam un costum pentru serviciu el trebuie sa fie in concordanta cu aceasta si nu poate fi purtat si la nunti, botezuri, sau inmormantari. Desigur nici invers. Culorile de baza ale costumelor pentru serviciu sau afaceri sunt negru, gri deschis-inchis, bleumarin. Fiecare culoare in parte are o anumita semnificatie psihologica.
~Negrul este culoarea puterii si a autoritatii. Cand sunteti imbracati astfel intimidati pe cei din jur la nivel subliminal desigur, iar o colaborare bazata pe egalitate iese din discutie.
~Gri deschis – inchis este o culoare neutra care nu transmite prea multe. Este o culoare buna pentru a va “pierde” in multime. In alegerea unui astfel de costum trebuie sa tinem cont de culoarea tenului si a parului. Cu cat culoarea gri este mai deschisa, cu atat ii insuflati celui din fata dvs sentimentul de colaborare.
~Bleumarin este culoarea reprezentativa a omului de afaceri, sau al profesionistului intr-un domeniu oarecare.
Cu cat culorile sunt mai inchise cu atat costumul este catalogat mai elegant. Cu cat vi se vede mai putina piele, cu atat sunteti mai elegant Niciodata nu purtati haina de costum cu maneci prea lungi. Aceasta ori va spune tuturor ca va imbracati cu haine primite de la altii, ori va transmite subliminal ca aveti ceva de ascuns. Ascunderea mainilor are acest efect nedorit.
- Costumul femeiesc. El este reprezentat prin haina si fusta. Sacourile la un nasture sunt cele mai elegante cat si cele mai potrivite pentru orice eveniment, atat de seara cat si de zi. Un aspect important este zona gatului. Daca va lasati descoperita aceasta zona, respectiv adancitura de la baza gatului, va plasati pe o pozitie inferioara fata de cei cau au aceasta zona acoperita. Este un fapt psihologic de care este bine sa se tina seama, mai ales la intalnirile importante de afaceri. Eu personal prefer o femeie imbracata in costum cu fusta decat cu pantalon. Pantalonii nu au nimic feminin in ei, ori la o femeie tocmai in aceasta consta toata frumusetea ei. Fusta trebuie sa se termine pe la mijlocul genunchiului sau 1-2 cm deasupra. Dupa ora 19 se pot purta si fuste mult mai lungi.
Accesoriile atat barbatesti cat si femeiesti, trebuie sa fie intotdeauna de foarte buna calitate. O poseta, un pantof, sau o curea din piele si destul de scumpa nu se demodeaza niciodata. Eu prefer 2-3 astfel de accesorii de cea mai buna calitate decat o garderoba plina de nimicuri ieftine. Si la femei este valabil acelasi lucru ca si in cazul barbatilor, cu cat mai mica este suprafata pielii expuse privirilor cu atat este o tinuta mai eleganta. Depinde de ce vreti sa exprimati, desigur.
Universul vestimentar este deosebit de vast, de la omniprezentii blugi pana la pantalonii scurti…..de la fustele pana in pamant, pana la cele purtate doar pe post de curea…..etc.Totul tine doar de tine. Trebuie avut in vedere ca te imbraci pentru tine, in functie de conformatia corpului tau si de personalitatea ta. Sunt unii oameni care par a se imbraca in ciuda cuiva anume, insa tot ei au de pierdut in ochii celor multi care ii vad.
Pablo Picasso spunea ca toti copiii se nasc artisti. Societatea de consum din ziua de astazi nu are nevoie de artisti, de aceea educatia primita in scoli se inscrie pe alt fagas, de aici si irosirea acelei minunate trasaturi umane si anume creativitatea. Din acest punct de vedere nu este de mirare ca oamenilor contemporani le plac doar povestile gata scrise si potecile gata batatorite, evident de catre altii.
In domeniul vestimentar aceasta se traduce prin stabilirea de catre o mana de oameni, a culorilor sau a tipului de imbracaminte care “se poarta” anul acesta, iar restul oamenilor fac toate eforturile necesare (fizice, financiare…) pentru a se incadra in tiparele prestabilite. Of ce trist. “Anarhistul” din mine ar purta mereu exact pe dos ca o forma de protest.
Totusi creativitatea inca exista in fiecare, iar datorita faptului ca nu exista in aceleasi doze o face atat de nepretuita. Aseaza-te in fata unei oglinzi si priveste-te cu atentie. Iti place ceea ce vezi? Daca da, este in regula. Daca nu, incepe sa schimbi. Schimba haine, culori, accesorii, coafuri….etc. Ideea este sa arati si sa te simti bine. Odata identificata o anumita linie vestimentara care iti place, ramai consecvent ei. Cumpara-ti haine doar din linia respectiva si intotdeauna de buna calitate. Nu le schimba ori de cate ori vezi la TV sau citesti prin nu stiu ce revista ca in acest an se poarta “violet”. Nu uita un aspect deosebit de important : Un om curajos formeaza o majoritate, indiferent de numarul celorlalti.
Pe de alta parte hainele fac parte integranta a mesajului pe care vrei sa-l transmiti celorlalti. Indiferent cum vrei sa pari in ochii celorlalti, sobru, vesel, pesimist, nonconformist, periculos….hainele te ajuta in mare masura. Greseala pe care o fac multi este ca nu se hotarasc asupra unui tip de mesaj, purtand haine la intamplare fara nici un pic de logica. Mesajul transmis astfel este unul cu conotatii negative pentru persoana in cauza. Poate ca nu arati rau, dar nici memorabil. Daca nu poti merge lejer cel putin un kilometru pe tocuri cui, inseamna ca nu sunt pentru tine. Educati-va ca atunci cand mergeti la cumparaturi sa nu cumparati marci, ci ceea ce va sta cu adevarat bine.
Adevarata provocare in viata nu este sa emiti idei noi ci sa te eliberezi din ghiarele ideilor vechi si fixe. Cu siguranta si tu esti sclavul unor astfel de idei. Unele poate ca sunt sanatoase, insa altele cu siguranta nu. Pentru a le identifica in ceea ce priveste imbracamintea, scrie pe o foaie toate lucrurile pe care le consideri interzise sau obligatorii in materie vestimentara. Apoi opreste-te cateva momente asupra fiecaruia. Vis-a-vis de persoana ta, chiar este interzis?….chiar este obligatoriu? Conceptiile tale limitative sunt reale sau sunt doar insusite de la altii?
Insa care este miezul problemei? De ce o haina arata groaznic pe cineva, pe cand aceeasi haina straluceste pe altcineva? Acest lucru se intampla deoarece intotdeauna, dar absolut intotdeauna magia si farmecul personal interior al fiecaruia transpare dincolo de superficialitatea vesmintelor. Un om bogat se poate invesmanta intr-un costum scump in valoare de 5000 de dolari, insa daca starea interioara este deplorabila, el va avea aerul si infatisarea cuiva inbracat intr-un trening cumparat cu 3 dolari. Toata maretia exterioara a omului este doar o mica stralucire a celei interioare. De aceea pentru a arata bine pe dinafara trebuie sa arati bine si pe dinauntru. Daca arati bine pe dinauntru aproape ca nici nu mai conteaza cu ce te imbraci, atata timp cat sunt haine curate. Acesta ar trebui sa fie punctul de plecare pentru toata lumea.
Construiti-va universul interior format din ganduri si sentimente armonioase iar hainele si accesoriile pe care le veti alege vor avea rolul doar de a da de stire tuturor despre asta.
Cine nu isi doreste sa se simta bine? Cine doreste sa se simta bine in orice circumstante ale vietii? Eu una da. Cu toate acestea, uneori starea mea de bine era atacata de ceva nedefinit si atunci m-am apucat sa analizez ce interfera cu starea mea de bine, astfel incat sa ma pot descotorosi de acei inamici. Constientizarea este curativa. E necesar sa fie permanenta insa.
Cand ma refer la starea de bine, ma refer la starea de liniste, de pace, de bucurie si chiar de sanatate.
Care sunt acei infractori care atenteaza la starea de bine?
Asteptarile
Cum recunosti ca ai asteptari? Cand te surprinzi ca starea ta de bine este afectata de faptele cuiva sau felul cuiva de a fi, cand el se comporta intr-un fel sau face ceva si tu te astepti la altceva din partea acelei persoane. Cand primesti 1 leu si te astepti sa fi primit 2 lei. Cand iti propui anumite obiective si rezultatele pe care le obtii nu sunt pe masura lucrurilor pe care ti le-ai dorit si experimentezi o stare de nemultumire, insatisfactie, neplacere, neimplinire.
Daca te uiti in urma si realizezi ca nu odata ai primit ceva sau ai avut ceva si tot nemultumit si nesatisfacut erai, poti sa vezi ca e un mecanism care ruleaza de ceva vreme in interiorul tau.
Nu e nimic in neregula in a avea asteptari. Acestea ne aduc mai aproape de ceea ce ne dorim. Ideal este sa nu uitam sa identificam ca fiind asteptari si nu cine suntem cu adevarat: sursa de iubire, creativitate, bucurie, prosperitate.
Focusul pe ce ar trebui sa faca sau sa nu faca o alta persoana, duce la pierderea Puterii si a starii de bine, in loc sa ne concentram asupra propriilor senzatii si sentimente, sa le constientizam si sa facem ce avem de facut noi, independent emotional de altii.
Neprevazutul
Planificarea face parte din viata cotidiana. Ne planificam un concediu, sa cumparam ceva anume la un moment dat, evolutia unui contract, a unui bussines, etc. Dar poate ca intervine ceva, care dincolo de ceea ce am crezut noi ca este cursul normal al evolutiei „asteptate” si atunci nu mai suntem in control, nu mai stim ce urmeaza, cum va fi, ce va fi.
Acest „Neprevazut” ataca starea de bine, suntem aparent in deriva si nu stim cum sa gestionam ceva care nu a fost preconizat. De aceea in bussines, exista stiinta gestiunii riscului. In viata de zi cu zi nu prea ne gandim la Neprevazutul care poate sa apara pe parcurs si cu toate acestea uneori este inerent.
Nerabdarea
Dorinta de a fi altundeva decat unde esti in momentul de fata, de a face si a avea altceva decat este in momentul actual, cu alte cuvinte: neprezenta. Zadarnic astepti sa fie mai bine mai tarziu, mai ales daca nici nu ai identificat acel bine, ce astepti prin acel bine, cum l-ai recunoaste si in ce anume se materializeaza. Pana nu incepi sa te simti bine in momentul de fata, sa te bucuri si sa experimentezi satisfactia si placerea in momentul actual, nici urmatoarele momente nu au cum sa fie diferite, ci doar, eventual sa se inrautateasca, pentru ca asteptarea este nerealista, iar speranta desarta.
Drobul de sare
Mintea noastra e mereu pusa pe construit scenarii. Daca mai are si patima de a crea scenarii de groaza, cu ce ni se poate intampla, cand nu s-a intamplat nimic, nici nu traim in prezent, nici nu putem pastra o stare de constienta asupra ceea ce este si ce putem face astfel incat sa imbunatatim ceea ce ne dorim sau sa realizam ceea ce ne-am propus.
A renunta la ingrijorari necesita o practica si prezenta constanta, pana cand aceste obisnuinte sunt date uitarii si inlocuite cu altele mai vesele si mai practice. Pentru a scapa de temeri si ingrijorari de preferat ar fi concentrarea pe prezent, ca si a te intreba pur si simplu: Si ce daca se vor intampla aceste lucruri? Ce voi face mai departe?
Interpretarile
Si cineva a spus ceva si noi am interpretat altceva. Las ca stiu eu ce ai vrut sa spui. Si de cele mai multe ori nu auzim ce ni se spune ci doar interpretam in fel si chip. Suntem o masinarie de facut semnificatii si pana nu te prinzi ca tu asculti ceea ce este deja in capul tau si ca incerci sa interpretezi ce spune o persoana dupa ceea ce stii deja esti total deconectat, in suferinta si in nedumerire.
A asculta curat (fara a interpreta), a comunica ceea ce nu ai inteles, a verifica mesajul pe care l-ai transmis sau l-ai primit face parte din placerea de a fi cu cineva si a avea o conversatie de calitate.
Si daca scopul este sa ai o stare de bine, indiferent de circumstantele care pot aparea la un moment dat, dupa identificarea inamicilor de mai sus, urmeaza acceptarea lor si, evident, de luat focusul de pe inamici simutat pe starea de bine.
Nu putine sunt lucrurile pe care „trebuie” sa le facem, cele pe care consideram ca e necesar sa le indeplinim, desi nu avem un prea mare avant si sunt o multime de alte lucruri pe care am prefera sa le facem in locul lor. Unele le facem din automatism, au intrat deja in obiceiul nostru de a le realiza si nu ne gandim prea mult la ele. De altele ne plangem ca le avem de facut si le indeplinim sau nu. Oricum ele ne „stau pe creier”, mai ales daca le amanam de ceva vreme.
Diferenta intre „trebuie” si a vrea ceva cu adevarat
Asa mi s-a intamplat mie in ultima vreme. Acum 1 an m-am inscris la un curs ale carui materiale urma sa le studiez acasa si sa trimit temele pe care le aveam de facut, ca urmare a studiului si practicii individuale pentru a obtine diploma.
Imi doream enorm sa imi termin temele respective. O parte din teme, cele practice le facusem, dar cele mai „teoretice” unde aveam de scris eseuri si note nu ma atrageau deloc. Culmea, ca de scris imi place sa scriu, dar nu teme si nu ca am ceva de facut pentru ca trebuie. Eu scriu usor atunci cand ma pasioneaza un subiect, care vine si curge cu naturalete, iar cuvintele vin de la sine. Ei, pe langa „temele” astea ma invarteam de multa vreme si ma stresau pentru ca nici un chip nu ma atragea sa le fac. De remuscari ce sa mai vorbesc, investisem timp, energie si bani pe tot parcursul anului trecut si daca nu terminam ce imi propusesem nu imi atingeam scopul. Stiam ca sunt importante pentru mine, dar nici chip sa ma apuc de ele.
Cum iesi din zona in care nu iti place sa fii?
Mi-am dat seama ca e necesar sa vina o idee care sa fie atat de puternica incat sa ma atraga de la sine sa imi fac temele, ceva care sa ma inspire atat de mult sa le fac incat sa uit ca sunt „teme”, ca „trebuie”, ca „nu stiu ce am de scris”, ca „nu am chef de ele”, ca „e greu”, ca „nu imi place” – tot noianul de ganduri care ma tineau in loc. Pur si simplu un motor care sa vina din interior la fel ca atunci cand sunt intr-o intentie clara si am o dorinta puternica si ma trezesc singura indreptandu-ma acolo unde trebuie sa ajung si atragand ceea ce caut.
Nu stiam care idee, ce era important pentru mine la aceste teme, astfel incat sa ma atraga sa le fac cu usurinta si sa nu ma gandesc ca e doar un „trebuie” la mijloc.
Deschidere
Intr-o zi ascult o prietena povestind despre experienta ei in maternitate. Fiind insarcinata si sub amenintarea unui avort iminent, ultimele 4 luni de sarcina le-a petrecut in maternitate sub atentia medicului si fara sa faca nici un efort. 4 luni pe care le-a petrecut pe patul unui spital, in conditiile de spital, care la noi nu sunt grozave, departe de familie, de casa ei, pentru a putea pastra copilul pe care il purta. Doctorul l-a final i-a spus ca nu credea ca va putea duce la bun sfarsit sarcina.
Ce ma inspira aici?
Atunci am realizat ca scopul ei a fost sa duca la bun sfarsit sarcina (evident sa aiba copilul pe care si-l doreau) si ca pentru mine este la fel de important sa finalizezceea ce am inceput.
Aha, deci asta ma inspira, asta imi doresc mult, sa finalizez ceea ce am inceput, cursul, temele, sa primesc diploma pe care mi-o doream!
Ce se intampla pe urma?
Si m-am trezit in week-end, ca imi deschid manualele, fisierele si incep sa lucrez, simplu, natural, scriind tot ceea ce aveam de scris, cu pasiune chiar! Si temele au inceput sa curga una dupa alta, surprinzandu-ma usurinta cu care veneau ideile si stateam sa le fac, fara sa ma plictisesc.
A fi in flux
A disparut „trebuie”, a disparut obligatia de a face ceva, a venit din subconstient doar lucrul pe care il identificasem ca fiind important pentru mine si care m-a dus sa imi indeplinesc visul. Astfel, a revenit pasiunea, usurinta si bucuria pentru ceea ce imi place sa fac, sa studiez, sa invat si sa scriu.
Ce este important pentru Tine in fiecare lucru pe care doresti sa il faci?
Singurul lucru cu adevarat permanent in aceasta viata este schimbarea. Totul se afla sub semnul schimbarii, incepand cu infinitatea Universului si pana in profunzimile celei mai mici forme de viata de pe planeta noastra. In lumina acestui lucru relevat de toate mintile luminate care s-au perindat inaintea noastra, putem constata ca, schimbarea si evolutia reprezinta starea de normalitate, iar rezistenta la schimbare cat si blocarea evolutiei reprezinta anormalitatea. Viata “curge” continuu intr-o anumita directie insa desi uneori este insesizabil acest suvoi al vietii are parte de numeroase schimbari.
Noi oamenii putem beneficia de acest lucru, sau ne putem opune, desigur cu consecintele aferente. Cert este faptul ca raul nici nu isi va schimba cursul, nici nu va incetini, doar ca asa vor unii oameni. El merge inainte maturand totul in calea lui. Poti merge inainte ajutat de rau, sau te poti opri, insa mai devreme sau mai tarziu vei fi maturat si tu la randul tau.
De regula omul comite o sumedenie de erori tocmai cu instrumentul pe care doar el il are la dispozitie pentru a evolua si anume: ”liberul arbitru”. Restul vietuitoarelor de pe aceasta planeta nu beneficiaza de un asemenea instrument, ele fiind guvernate doar de instinctele primare. Noi oamenii putem alege. Daca ne uitam in urma, constatam ca nu intotdeauna am facut alegerile corecte. Sau uneori am reactionat asemeni animalelor, din instinct.
Indiferent cat evoluam si cat de multe vom cunoaste, greseli vom face mereu. Se pare ca este singura si cea mai scurta cale de a invata. Insa uneori, dupa ce am repetat o greseala de suficiente ori, se impune sa trecem mai departe. Se spune ca nu este o problema cand faci o greseala, problema apare cand o tot repeti. Una dintre cele mai frecvente greseli omenesti este rezistenta la schimbare.
Un mit legat de orice schimbare personala este acela cum ca ai neaparata nevoie de un numar oarecare de luni sau ani pentru a te schimba. In consecinta fiind adeptii rasplatei imediate, excludem din start posibilitatea realizarii unor schimbari personale, considerand ca nu avem timpul sau taria necesara. Insa acest mod de a vedea lucrurile este gresit.
Asa cum am spus-o chiar in titlul acestui articol, ai nevoie doar de un moment in care iti poti realmente schimba viata. Totul tine doar de o decizie. Aceasta decizie la nivel neuro-chimic, se ia in decurs a cateva secunde. Ceea ce intradevar dureaza luni sau chiar ani de zile, este momentul in care hotarasti ca se impune luarea deciziei respective.
Sunt multe zone ale vietii in care schimbarea este inevitabila, dar nici unele nu ne afecteaza viata intr-o atat de mare masura cum o fac cele din zona profesionala si familiala. Nu uita, daca nu te schimbi, vei fi schimbat. Majoritatea necazurilor sau a bucuriilor vin dupa ce au fost anuntate in prealabil de anumiti factori. In acele momente se impune cel mai mult luarea unor decizii, insa rezistenta la schimbare care s-a impamantenit in noi intervine adesea si de cele mai multe ori castiga. Daca am invata sa castigam aceasta batalie, am veni mereu in intampinarea evenimentelor respective si am avea mult mai mult de castigat. In continuare vom vorbi despre cele doua zone mentionate anterior.
Viata profesionala
Sunt multi care par loviti de trasnet in momentul in care sunt anuntati ca nu mai este nevoie de ei la locul de munca, desi tot ei recunosc ca se asteptau la aceasta datorita evolutiei din ultima vreme a serviciului sau firmei respective. Ce au facut ei in tot acest timp? Ce au schimbat ei in tot acest timp? Raspunsul la aceste doua intrebari este acelasi, NIMIC! Din perspectiva unui simplu angajat nu poti face prea multe privind evolutia pe ansamblu a firmei sau institutiei in cadrul careia activezi, dar intotdeauna sunt doua lucruri pe care le poti face privind propria persoana, astfel ca orice schimbare te va gasi pregatit:
1. Indiferent de locul sau nivelul pe care il ai, nu te plafona niciodata. Unii oameni ies la pensie mintal odata cu terminarea scolii, altii odata cu instalarea intr-un anumit post. Alti tineri par chiar mai batrani decat parintii lor, dar asta este alta poveste. Asa cum nimic nu dureaza vesnic nici postul sau functia ta nu va dura o vesnicie. In consecinta trebuie sa inveti si sa te perfectionezi in permanenta. Trebuie sa fii la curent cu toate noutatile din domeniul tau, cat sa le si stapanesti. Daca ai afacerea ta, acest lucru se impune cu mult mai mult. Capitalismul este doar un sinonim al razboiului in afaceri. Tu cum pleci la acest razboi? Daca te perfectionezi in continuu, vei fi remarcat cu siguranta de catre cei din conducere, si vei fi promovat mereu inaintea celor care vor fi disponibilizati la un moment dat. Insa pentru aceasta trebuie sa dovedesti ca o meriti. Asa cum nimeni nu pune oua la clocit sub o closca moarta, nici unul dintre sefii tai nu va investi in tine daca pari terminat profesional sau intelectual.
2. Fa intotdeauna un pic mai mult decat se astepta de la tine, iar asta din proprie initiativa. Unul dintre marile secrete ale vietii este acela ca succesul vine intotdeauna din ceea ce faci dupa ce faci ceea ce se astepta de la tine. Acest lucru este indicat sa il faci si ca o investitie pentru viitor. Daca faci mai mult decat ti se cere, cineva va vedea intotdeauna. Doar procedand astfel iti creezi viitorul, aceasta fiind si cea mai buna cale de a ti-l prevedea. Doar facand minimul necesar, nu vei avea parte de nimic extraordinar in viitorul atat atat apropiat cat si indepartat. Facand mereu lucruri in plus, vei avea mereu rezerve atat materiale cat si emotionale, astfel ca orice schimbare si de orice natura ar fi ea, nu te poate prinde descoperit.
Viata familiala
In aceasta zona este de preferat sa faci anumite schimbari in avans, inainte de a sosi un moment care iti va frange inima. In viata jonglam cu mai multe mingi, incercand sa le tinem pe toate in aer simultam. O minge se numeste munca, alta sanatatea, alta familia, alta spiritualitatea, alta relatiile….etc. Diferenta fundamentala dintre aceste mingi este faptul ca unele cum sunt munca, spiritualitatea, relatiile…sunt din cauciuc si daca le scapi sar singure inapoi la tine. Celelalte insa, cum sunt familia sau sanatatea sunt din sticla si daca le scapi se vor sparge si raman acolo. Chiar daca esti un maestru al vorbelor sau al faptelor si dregi cumva situatia, ele nu vor mai fi niciodata asa cum au fost.
Asa cum totul evolueaza, si omul de langa tine este supus acelorasi legi. Nu este destul doar sa constati ca partenerul de viata nu te mai priveste asa cum te privea odata, trebuie sa si schimbi ceva in comportamentul tau, pentru a tine pasul cu evolutia. Cea mai frecventa greseala in astfel de situatii, este sa astepti ca primul pas sa fie facut de celalalt. Iubirea inseamna a darui neconditionat. In momentul in care cineva incepe sa tina scorul cu cine a daruit mai mult, totul s-a terminat. Este adevarat nu poti face pe cineva sa te iubeasca, dar poti cerceta tu in sufletul tau sa vezi daca esti o persoana care poate fi iubita. Cerceteaza, constata, apoi fa schimbarile necesare. Priveste dincolo de micile si neinsemmnatele amanunte si vezi situatia de ansamblu. Cum a evoluat relatia voastra in ultimii ani? Daca in primii ani de casnicie v-ati mai certat pentru cine sa cumpere paine in drumul spre casa, nu mai este in regula sa o faceti si dupa 5-10 ani. Lucrurile marunte afecteaza doar mintile marunte. Oare doar atat poti?
De multe ori chiar daca faci lucrul corect, insa la timpul gresit, vei esua. Poate ca anumite gesturi sau expresi ale tale erau interesante…….acum 10 ani, dar astazi? Nu este cazul sa te superi ca partenerul de viata nu mai rade la glumele tale, desi sunt aceleasi de acum 10 ani, iar atunci radea copios. Poate este cazul sa le schimbi gasind altele noi. Certurile nu ar dura niciodata atat de mult daca vina ar fi doar a uneia dintre parti. Aminteste-ti asta la viitoarea cearta si schimba modul in care pui problema. Atunci cand o cearta este pe cale sa inceapa, este bine sa stii acest lucru: vorbitul este exprimarea emotiilor, iar tacerea este exprimarea sentimentelor. Tu ce vrei sa exprimi? Nu uita ca cele mai multe emotii sunt distructive. Un alt aspect demn de retinut este ca gelozia este masura infidelitatii de care se foloseste partea infidela.
Un aspect esential este ca oricat as incerca, nu pot schimba pe nimeni. Oricat as scrie si oricate argumente as aduce in acest sens, totul va fi in zadar. Fiecare dintre noi stam de paza la usa schimbarii personale, iar aceasta usa nu poate fi deschisa decat din interior. Eu imi voi indeplini partea mea din ecuatie prin informatia care o aduc la tine, in continuare totul tine doar de tine. In cele scrise in acest articol am incercat sa ating o mica parte din subiectele care vin adesea in discutie in viata fiecaruia. Ele sunt doar niste exemple care ma ajuta sa-mi exprim mai bine punctul de vedere. Este foarte posibil ca tu sa te confrunti cu probleme sau situatii diferite, este perfect normal. Necazurile si bolile trebuie privite ca pe niste invatatori. Daca elevul intelege mesajul invatatorului sau, va evolua. Daca invatatorul constata ca elevul a inteles lectia si a facut schimbarile necesare, se va da la o parte din calea lui. Ceea ce vreau sa retii este faptul ca schimbarea este inevitabila si de cele mai multe ori binevenita. Incearca orice, daca nu iese cum ai vrut tu, opreste-te, cerceteaza, schimba, apoi incearca din nou…pana vei reusi!
Acum ceva vreme am realizat ca ma blocheaza oamenii care tipa, care se cearta, care urla unul la altul sau la mine. Nu stiu ce vor. Nu stiu cu ce sa ii ajut, nu stiu de ce este nevoie sa ridice vocea ca sa ceara ceva, sau sa comunice ceva. Fiind de felul meu o fire pacifista, rar mi se intampla sa tip, poate doar sa ma enervez foarte tare, dar si atunci imi inabus sentimentele si le exprim de o forma sau alta, dar pe un ton moderat.
Chiar si daca incepeam sa tip, eu stiam ca nu e o solutie sa rezolv un conflict, pentru ca in adancul sufletului meu aveam oroare de tipete, de agresiune.
Am realizat cu timpul ca e o modalitate de descarcare a unei stari pe care o ai la un moment dat si, cu toate acestea, ceva din mine refuza cu toata fiinta sa primeasca astfel de manifestari de la oamenii din jur, pentru ca o luam personal, ca si cum eu as fi gresit cu ceva de tipa cei din jur, mai ales daca isi indreptau tipetele spre mine.
Ma deranja si cand auzeam ca in jur tipa si se cearta vecinii, nu intelegeam de ce nu isi pot rezolva conflictele pe o cale pasnica, de ce nu pot vorbi ca oamenii normali discutand ce ii deranjeaza unii la altii si solutionand diferendele dintre ei. Sau, daca au nevoie de ceva, pentru ce nu cer acel lucru pe care il vor, pe un ton decent.
Acum realizez ca simteam tipetele alea pe creier ca niste pete negre pe creier, care nu mai lasau nici un strop de culoare sa iasa la suprafata.
La un moment dat m-am gandit ce se intampla cu mine? Sunt oameni pe care ii apreciez pentru activitatea lor, pentru munca lor, pentru multe din calitatile lor (colegi, prieteni, vecini, familie) sunt oameni pe care ii admir si ii iubesc, fara nici o indoiala, dar cu toate astea ceva mai era acolo, ceva ce nu puteam deslusi.
Si atunci am vazut ca acel ceva care ma bloca in relatiile cu ei, era dispretul. Dispretul pentru faptul ca tipa, ca se cearta, ca ridica vocea, ca nu sunt capabili sa isi gestioneze emotiile. Am vazut acest lucru ca era in mine acolo, in adancul fiintei mele si oricat as fi incercat sa am liniste si pace in mine si in jurul meu, partea asta din mine care se revolta mereu aducea, de fiecare data, alte si alte momente in care eu nu eram, nu eram in pace si in liniste si, ca in relatiile cu oamenii era ceva care inca nu era desavarsit.
I-am cerut lui Doamne Doamne sa ma ajute sa scot pata asta neagra din mine, ca eu nu mai stiu ce sa fac.
In 10 minute m-a sunat vecina sa imi ceara tigari. Vecina de care mi-e drag, cu care stau de vorba si ne sprijinim din cand in cand, dar ea si cu sotul ei aveau momente cand se certau cu alti vecini. Am invitat-o sa stam de vorba si sa fumam impreuna o tigara, era obosita, am schimbat cateva vorbe si a plecat la ea acasa. Pe parcurs imi povestise pentru ce se certase cu vecinii de alaturi si am inteles pe deplin ca nu puteau sa doarma, ca cei de alaturi faceau galagie atunci cand ei vroiau sa doarma dupa o zi lunga de munca. Atat, am inteles, nimic altceva, nu i-am mai judecat pentru una sau alta. Am realizat atunci ca ruga mi-a fost ascultata.
Urmatoarele zile, la munca am constatat ca era mai multa liniste in jur, ca nici nu mai bagam in seama daca cineva ridica vocea in jurul meu. Ca, atunci cand vreun coleg ridica vocea era suficient sa imi indrept atentia asupra lui si sa ascult ce isi doreste, sa ii inteleg tipatul, durerea, ce cauta, dupa ce striga in momentul acela. Chiar daca ridic si eu vocea acum cand cineva se adreseaza pe un ton mai ridicat, ii simt starea de spirit, nemultumirea si frustarea si ii sunt alaturi si cautam solutii indiferent pe ce ton se intampla lucrurile acestea.
Cel mai adesea, lucrurile se calmeaza repede si apele revin in matca lor, dupa ce s-au agitat suficient cat sa poata sa isi regaseasca linistea.
Singurul lucru de care au nevoie oamenii cu adevarat este sa fie ascultati si intelesi pe deplin, fie ca este vorba de o durere, de o situatie care le este neplacuta, de o nevoie pe care o au, indiferent de natura acesteia. Odata ce primesti in sufletul tau lumea celui care se deschide cu generozitate in fata ta si auzi, simti, vezi ce isi doreste acea persoana, ea stie singur care ii este calea spre raspunsul ei.
Majoritatea oamenilor duc o existenta pasiva, preferand doar sa reactioneze la ceea ce se intampla in jurul lor, decat sa actioneze. Din acest punct de vedere putem clasifica oamenii in trei categorii:
Cei care fac ca lucrurile sa se intample.
Cei care privesc cum lucrurile se intampla.
Cei care exclama plini de mirare:”ce s-a intamplat?”.
Este lesne de inteles ca cele mai mari recompense de la viata le primesc cei din prima categorie. Din pacate acestei categorii ii apartin doar o mica parte dintre oameni. Nu sunt nici naiv nici idealist, stiu ca nu au cum sa faca parte chiar toti, insa am convingerea ca toti ar trebui macar sa incerce. Lumea ar fi cu totul alta. Am mai spus-o si am sa o tot repet, vreau sa te provoc sa gandesti. Poate ca ai gandit si pana acum insa daca nu esti multumit de situatia ta actuala, trebuie sa incepi sa gandesti diferit. Definitia nebuniei in viata este sa tot repeti aceleasi lucruri insa sa te astepti la rezulate diferite. Stiu ca asta va pare deja un cliseu demult expirat, mai stiu totodata ca multe dintre lucrurile pe care le tot amintesc in articolele mele, par asemenea. Pe de-o parte par astfel deoarece in literatura de specialitate sunt intens folosite, iar pe de alta parte le stiati deja. Aceste adevaruri trebuie doar reamintite. Multe dintre aceste concluzii le-am tras fiecare dintre noi de-a lungul vietii, doar ca fiind incomode, am preferat sa le dam repede uitarii. Insa viata este un profesor deosebit de eficient. Ne ofera tot felul de lectii, iar pana nu le invatam suficient nu ne permite sa mergem mai departe. De aceea multi dintre noi, ramanem blocati la diferite varste, incapatanandu-ne in continuare in a nu accepta si invata anumite adevaruri universal valabile. In continare am sa trec in revista cateva astfel de adevaruri specifice celor din categoria intai de mai sus. Fac acest lucru in dorinta de a vi le reaminti atat voua cat si mie deopotriva.
1. Locul intai nu este neaparat opusul esecului, sau singura alternativa. Un alergator poate ajunge ultimul intr-o cursa, dar daca si-a depasit propriul record inseamna ca a castigat. Trebuie sa elimini gandirea cum ca, doar daca iesi pe locul intai merita sa participi. Viata este mult mai complexa decat atat. Cand ai o idee, iesi din rand si actioneaza. Nu este important daca vei fi unicul castigator. Nu exista asa ceva, putem castiga pe termen lung doar impreuna. Iesi din rand si incepe o activitate pe cont propriu, iesi din rand si aplica pentru un job competitiv, iesi din rand si spune-i cuiva ca il iubesti sau ca regreti ce i-ai spus….etc. Trebuie doar sa elimini frica ca nu vei fi pe locul intai. Daca procedezi astfel, toate locurile de pe podium vor fi ocupate de tine, in competitia cu tine desigur, dar este singura competitie ce merita cu adevarat a fi purtata.
2. Ingrijorarea da de regula unui lucru oricat de neinsemnat, o umbra oricat de mare. In viata am avut parte de o sumedenie de nenorociri, noroc ca majoritatea nu mi s-au intamplat in realitate niciodata. Va suna cunoscuta fraza aceasta? In mintea noastra au loc majoritatea dramelor si tristetilor posibile din aceasta lume, dar din fericire raman doar la acel stadiu. Statisticile au relevat faptul ca 90% dintre ingrijorarile la care ne gandim zilnic nu se vor intampla niciodata. De aici mai este doar un mic pas pana la teama. Teama de a iesi din rand si de a actiona. Tot din teama stai aparent linistit in banca ta si astepti sa vezi cum evolueaza lucrurile in jurul tau, insa daca nu iei initiativa si nu te implici voluntar, lucrurile au intotdeauna tendinta de a evolua negativ. Acesta este unul dintre marile mistere ale vietii, cu care nu merita sa ne chinuim mintea, doar sa prevenim printr-o anticipare corecta.
3. Nimeni nu stie cu adevarat cat de repede poate inota, pana nu are un rechin pe urmele lui. Uneori suntem lenesi, delasatori sau chiar gresit intentionati. Este normal sa trecem prin diferite stari de-a lungul vietii. Daca este normal, nu inseamna neaparat ca ne este si benefic. O astfel de perioada ne poate strica ani intregi de munca din trecut. Ce putem face? Cea mai buna solutie, asa cum o vad eu, este sa iesi din rand si sa te pui deliberat in fata unui rechin. Practic ai putea sa rogi pe cineva de incredere si pe care il respecti, sa fie cu ochii pe tine si sa te sanctioneze intr-o forma sau alta, ori de cate ori constata ca ai deraiat. Si stii foarte bine ca, cu totii deraiem din cand in cand si este extraordinar cand cineva observa asta si ne trage inapoi pe sine. Alt mod este de a-ti face cat mai publice scopurile, lasand apoi ca teama de a nu fi ironizat de cei din jur sa te impinga mereu inainte.
4. Cei care doar stau si asteapta nu vor descoperii niciodata izvorul bogatiei. Ei vor primii doar frimiturile ramase de la cei care au actionat si au descoperit sau creeat acele izvoare. Existenta majoritatii oamenilor este doar o continua si obositoare alergatura dupa bani. Ei fac aceasta deoarece au preferat intotdeauna sa caute doar banii, cedand altora dreptul de a cauta, sau creea, izvoare de bogatie. Daca vrei sa fi bogat, trebuie sa iesi din rand si sa actionezi. Nu ai cum sa te imbogatesti doar asteptand sau reactionand la ceea ce fac altii. Ce sanse de castig ar avea o echipa de fotbal daca ar sta cu totii doar in propria jumatate de teren?
5. Intotdeauna la trezire lumina este dureroasa. Nu avem ce face, trebuie sa trecem peste aceasta, altfel ne vom zbate toata viata in intuneric si ignoranta. Cei din prima categorie au inteles si apoi depasit acest moment. Poate au fost nevoiti sa infrunte criticile venite din partea familiei, poate ironiile cunoscutilor, poate obstacolele din propria minte….insa uite unde sunt ei acum. Si pe ei i-a durut aceasta trecere, insa alternativa era total inacceptabila. Alternativa era o viata irosita si un potential pierdut. Viata ta cum este?
In fiecare zi poti muri cate putin sau poti renaste in aceeasi masura. Esti artizanul propriei tale vieti. Trebuie doar sa iesi din rand si sa actionezi. Nu mai privi de pe margine. Dintre toate miliardele de oameni care s-au perindat pe acest pamant, nu a mai existat nici unul ca tine. Esti singura si cea mai buna varianta a ta. Viata pe care o ai acum este o sansa pe care nu iti poti permite sa o ratezi!
Cand ma refer la vibratie ma refer la suma tuturor gandurilor, emotiilor si starilor pe care le ai la un moment dat despre un subiect anume. Poate fi despre starea ta financiara, poate fi despre sanatate sau despre relatiile pe care le ai la un moment dat.
Dincolo de tot ceea ce stim ca avem de facut intr-un domeniu anume, dincolo de actiunile pe care le luam ca sa ne atingem obiectivele si visele, o contributie insemnata o are vibratia noastra.
De exemplu, cum crezi ca poti atrage bogatia, sanatatea sau relatia pe care ti-o doresti, atata vreme cat tu crezi ca aceste lucruri sunt departe de tine? Ele nu au loc, nu au spatiu unde sa intre, pentru ca vibratia ta este joasa, acolo predomina ingrijorarile, preocuparile, temerile, neputinta. In acest spatiu increderea in tine si in cine esti tu este scazuta, deschiderea pe care o ai catre infinitele posibilitati ale universulului este redusa.
Noi asteptam sa ne simtim mai bine dupa ce vom avea ceea ce ne dorim, banii, sanatatea, relatia, etc. Din pacate, lucrurile stau exact invers. Dupa ce ne vom simti mai bine, vor aparea si lucrurile materiale sau oamenii pe care ni-i dorim, pentru ca la nivelul de energie vibrationala pe care il avem la un moment dat corespunde o anumita realitate fizica. Ridicand energia vibrationala, dorintele incep sa se materializeaza si in planul fizic.
Din fericire, emotiile negative care apar sunt vitale, ele creaza spatiul de a ne extinde. Daca nu ne-am fi dorit ceva, nu ar fi aparut nici acele emotii negative, care sa ne faca sa ne extindem catre implinirea dorintei noastre.
In acest articol voi vorbi despre cresterea constienta a nivelului de vibratie. Voi alege pentru a exemplifica, cat mai clar si simplu, ce am constientizat ca era in viata mea pana la un moment dat intr-un anumit domeniu, ce imi doresc de fapt si cum ajung acolo.
Fiecare este invitat sa lucreze cu un domeniu din viata lui. Eu voi veni cu doua exemple personale din domeniul relatiilor si cel financiar, pentru a facilita intelegerea.
Ce am constientizat?
In relatii: Ca nu eram sigura ca e partenerul ideal pentru mine. Ca nu eram multumita de partenerul pe care il aveam pana acum. Ca daca nu imi vorbea despre ce imi doream eu sa aud in momentul respectiv, ma irita. Ca daca vorbea de munca lui, imi doream sa vorbeasca despre dragoste, ca daca vorbea despre iubire, erau chestii care ma faceau sa ma intreb, dar oare nu ma vrea doar pentru corpul meu? Ca daca nu gaseam ceea ce ma asteptam eram dezamagita si atunci starea mea o transferam inconstient si celuilat, chiar fara sa folosesc cuvintele: ca dezamageste si nu se ridica la inaltimea asteptarilor persoanei iubite. Si multe alte lucruri pe care le-am constatat pe parcurs.
Ce imi place, de fapt?
Imi place caldura, bucuria, libertatea, veselia pe care o simt intr-o relatie si in viata, indiferent cine este acea persoana. Imi place sa zbor, sa visez, sa implinesc ce imi doresc, imi place sa fiu fericita si sa vad fericiti oamenii in jurul meu.
Cum incep sa cresc vibratia?
Mihai Petra, in articolul sau, Cunoaste adevarul iar acesta te va…… infuria! explica de ce nu functioneaza afirmatiile pozitive atunci cand parte din noi nu le considera a fi adevarate.
De aceea primul pas este sa incepi sa construiesti cu ceea ce stii ca este deja adevarat pentru tine.
In relatii: Stiu ca este barbatul potrivit pentru mine. Stiu ca am deja dragoste, pasiune, iubire, ca ma face sa ma simt dorita, iubita, apreciata, admirata, in siguranta cu el, ca mereu vreau sa dau ce e mai bun din mine si sa cresc dragostea, iubirea, prietenia, increderea in noi insine si in relatia noastra.
In domeniul financiar: Stiu ca am avut intotdeauna resurse pentru ceea ce mi-am dorit cu adevarat.
Si, pe masura ce vibratia / credinta ta creste, poti sa adaugi din ce in ce mai multe lucruri la ceea ce stii si iti da puterea de a construi mai departe: casa, profesia, viata pe care o visezi.
Cum imi dau seama ca nu sunt pe vibratia care imi aduce ce imi doresc in viata?
Ei, si fiindca exista un decalaj intre ceea ce iti doresti cu adevarat si ce a fost semanat pana acum, vor fi momente cand este posibil sa apara acei bondari care bazaie si care iti vor mai aduce aminte, din cand in cand, ca ai temeri si ingrijorari. Si te gandesti, ce mi se intampla acum este adevarat sau doar e o ingrijorare?
Cum pot sa ma ridic?
Constientizand gandurile negative, care nu fac parte din ceea ce iti doresti cu adevarat, acceptandu-le, eliberandu-le si mergand mai departe. Rapid.
Daca ai semanat lalele negre pentru ce sa te plangi ca nu au iesit lalele roz?
Cum mentin vibratia?
Zilnic, concentrarea ta este necesar sa fie pe vibratia pozitiva.
Poti alege un gand care te inspira in acel moment si focusul sa fie pe acesta, pana cand vine alt gand si apoi alt gand, care construiesc casa visurilor tale.
In domeniul financiar:
- Ziua 1: Poate nu este asa de greu sa am 1000 de euro pe luna!
- Ziua 2: Poate nu este asa de greu sa am 1000 de euro pe luna!
- Ziua 3: Este foarte posibil sa am in curand 1000 de euro/luna din ceea ce imi place sa fac si mi-e drag si nu numai.
- Ziua 4: Este foarte posibil sa am 1000 de euro pe luna curand din ce imi place sa fac sau din orice alta sursa!
- Ziua 5: Gandul meu astazi este: sunt inconjurata de bogatie, abundenta, dragoste, sustinere.
- Ziua 6: Exista intotdeauna mai mult decat imi imaginez eu ca pot cere, doar sa raman deschisa la ceea ce imi vine si sa primesc.
- Ziua 7: Sunt foarte aproape de tot ce imi doresc.
- Ziua 8: Banii abia aspteapta sa vina la mine.
- Ziua 9. Banii sunt o forma de manifestare a dragostei.
- Ziua 10. Dragostea este peste tot.
Toata aceste afirmatii sunt orientative si prezentate doar pentru a fi o sursa de inspiratie, este necesar ca fiecare sa isi gaseasca propriile ganduri. Timpul necesar cresterii vibratiei depinde de la persoana la persoana.
Daca iti place sa scrii lucrurile pe care ti le doresti, poti sa le recitesti. Atunci cand le-ai scris, ai facut-o din toata inima si acolo se afla semintele care aduc rodul, bucuria, entuziasmul din tine.
Este suficient sa stii ce iti place si ce iti doresti si, daca te concentrezi pe aceste lucruri, ajungi acolo unde ti-ai propus. Este drumul cel mai simplu.
Ce altceva te sprijina sa construiesti pas cu pas vibratia ta?
In fond, este vorba de a creste credinta ca poti sa ai tot ceea ce iti doresti cu adevarat. La ce altceva mai poti apela? La religia ta, la meditatii, la vreo fraza care te ajuta sa iti mentii credinta, la ingerii tai protectori, la vreun prieten care sa iti aduca aminte de visul tau, nu stiu, fiecare stie ce e mai bine pentru el.
Nu in ultimul rand, a te bucura zilnic de ceva, ORICARE ar fi acel lucru, contribuie esential la ridicarea vibratiei si starii tale de bine.
Cum iti dai seama ca progresezi?
Una dintre masurile cele mai simple de a vedea ca vibratia ta creste, este ca, pe masura ce constientizezi si dai deoparte lucrurile care te deranjeaza, te linistesti si apoi apar altele noi care te deranjeaza, ceea ce e de bine! Inseamna ca s-a facut loc sa atragi noi si noi lucruri pe care le poti constientiza si imblanzi si ca te apropii de locul pe care ti l-ai imaginat in inima ta. Ca devii din ce in ce mai sigur pe tine, ca ai din ce in ce mai multa incredere si ca, efectiv, vezi, simti, auzi, mirosi ca se intampla ceea ce ti-ai dorit, pe masura ce vibratia ta a crescut.
Care e frecventa pe care o alegi?
La un moment dat, vei constientiza ca va fi suficient sa faci un pas ca sa treci dintr-o vibratie in alta sau dintr-o stare in alta, de la mai putin bine cu tine, la liniste si pace si posibilitatea de a crea in continuare. Depide de tine cat stai in frecventa in care esti la un moment dat si de cat de repede te muti in spatiul in care tu infloresti, radiezi de caldura, bucurie si viata prinde aripi.
Cel mai important organ omenesc este creierul. Desigur, parerile pot fi impartite, insa puteti accepta faptul ca prin activitatea creierului influentam starea de sanatate a intregului organism. Inclusiv viata sociala pe care o avem este influentata in cea mai mare masura tot de catre creier.
Creierul este o masinarie de calcul extraordinara. Daca ar fi sa se construiasca un computer care sa egaleze uriasa putere de calcul si anticipare a creierului omenesc, ar fi necesar unul de marimea unui bloc cu zece etaje. Mintea noastra este impartita in doua entitati distincte, mintea constienta si respectiv inconstienta. Tot ceea ce reprezentam in mod real ca fiinta omeneasca se afla depozitat in subconstient. Subconstientul este adevarata forta a omului, insa in stare bruta.
Cheia acestei forte o reprezinta mintea constienta. La o prima vedere lucrurile stau in felul urmator: intr-o secunda oarecare mintea constienta foloseste pentru activitatile curente de gandire cca. 2 mii de celule neuronale, in timp ce exact in aceeasi secunda, subconstientul foloseste aproximativ 4 miliarde de celule neuronale pentru activitati stiute doar de el. Oare privind acest raport, cine conduce pe cine?
Nu va lasati pacaliti. Desi mintea constienta este incomparabil mai mica, ea are puterea de a influenta subconstientul spre a-si indrepta fortele intr-o directie sau alta. Mintea constienta este asemeni unei furnici asezata pe capul unui elefant, reprezentand mintea subconstienta, insa furnica respectiva poate sugestiona elefantul pentru a merge intr-o directie sau alta. De aceea adevarata batalie pe care trebuie sa o purtati este cu mintea constienta. Castigand batalia respectiva, castigati de fapt intregul subconstient de partea voastra.
Cum puteti realiza acest lucru? Unii oameni prefera afirmatiile. Sunt si eu de acord cu aceasta metoda cu un singur amendament, trebuie folosite afirmatii adevarate. Totusi desi simplu la prima vedere, este o munca destul de dificila, deoarece unul din rolurile mintii este si acela de a diviza. Si in mintea ta este un fel de democratie, iar pe langa tine se mai afla si opozitia. Ori de cate ori afirmi in mod intentionat unele lucruri in dorinta de a-ti impresiona subconstientul, opozitia isi va face datoria contrazicandu-te in permanenta. Din acest duel verbal din mintea ta, nu va castiga cu adevarat nimeni. Nebunii sunt sclavii propriei minti, in timp ce inteleptii ii sunt stapani. Haideti sa invatam mai eficient sa punem punct propriei sclavii.
O metoda de a influenta mintea constienta, este folosirea talismanelor sau a oricarui alt obiect. Este o metoda deosebit de puternica si insasi religia se bazeaza pe ea. Principiul care sta la baza acestei metode desi este promovat intens de catre biserica, nu are nimic religios in sine, de aceea poate fi asimilat si aplicat in oricare alt domeniu vizat de noi. Atunci cand abordezi public subiecte ca politica sau religia, inevitabil trebuie sa te pregatesti si de discutii in contradictoriu. In consecinta este posibil sa nu fiti de acord cu mine despre ceea ce voi scrie in continuare, insa iata care este punctul meu de vedere: orice obiect, icoana, lantisor, bratara…etc, are putere in mod real exact atata cata ii dai tu. Obiectele in sine sunt simple obiecte, insa ceea ce le da putere si influenta este credinta ta in ele. Credinta insuflata de subconstient este ceea ce te ajuta in mod real, si ea doar se sprijina pe acele obiecte. Cu alte cuvinte totul are loc in mintea ta. Unii oameni pot crede in obiecte cu puteri magice, supranaturale…insa este doar o iluzie, ei insisi creeaza acele puteri printr-o credinta puternica.
Cum putem folosi tot ceea ce am scris aici? Foarte simplu, conditionam anumite sentimente sau stari pe care le dorim, de anumite obiecte. Pentru a fi inteles cat mai bine am sa ma dau ca exemplu. De ceva timp port o bratara din cupru. „Cunoscatorii” vor concluziona repede ca ori am citit inunaki, ori chiar sunt reptilian, sau ca as crede in puterile magice ale cuprului. De fapt toate aceste supozitii sunt false. Singurele motive pentru care am ales cuprul sunt ca a fost la indemana financiar si arata acceptabil din punctul meu de vedere. Totusi aceasta bratara a mea este magica. Are puteri extraordinare. Ori de cate ori o pun la mana ma simt excelent, simt ca pot realiza orice imi propun si nimeni dintre cei din jur nu ma poate influenta negativ. Nu-i asa ca este o bratara extraordinara? In realitate este o bratara ca oricare alta, insa o folosesc ca reper pentru a-mi reduce „opozitia” la tacere. Daca doar as afirma toate acele lucruri, dialogul in contradictoriu ar incepe in mintea mea aproape instantaneu, insa acum am bratara. Cu ea nu se mai poate pune nimeni! Stiu poate zambiti, poate suna infantil, insa cu toata maturitatea de care dau dovada, afirm ca aceasta metoda are efecte extraordinare asupra mea. Si ar putea avea si asupra ta, doar alege-ti si tu o bratara „magica”, sau orice altceva. Treptat mintea constienta va asimila toate acele noi idei si nu vei mai avea nevoie de bratara, sau orice altceva porti. Insa la inceput ele sunt niste aliati redutabili in lupta cu propria minte.
Atunci cand cineva iti spune anumite lucruri, doar jumatate din mesaj ramane de la respectivul, cealalalta jumatate o adaugi sau o modifici tu in functie de sistemul propriu de convingeri si modul in care vezi lucrurile. Nu stiu ce vei retine din ceea ce am scris aici si ce vei adauga sau modifica. Valoarea vietii tale nu rezida doar din faptul ca stii, ci din ceea ce faci cu ceea ce stii. In momentul in care te intrebi daca esti fericit, nu esti. In momentul in care te intrebi daca esti implinit, nu esti. La stimulii veniti din exterior trebuie sa raspunzi, nu sa reactionezi.
De aceea pe langa metodele practice ceea ce iti recomand sa retii din acest articol, este faptul ca esti artizanul propriei tale vieti. Crede in tine si in puterea gandului tau, caci este singura putere adevarata de care dispui. Gandul este asemeni unui firicel de apa care se strecoara anevoie printre stanci. Treptat el intalneste alte firicele de apa si apa cu apa adunandu-se se formeaza un torent puternic caruia nimic nu-i mai poate sta in cale. Asta este ceea ce esti!
Acesta nu este un articol tipic celor precedente. El se vrea a fi o invitatie. Te invit sa indraznesti.
Indrazneste sa iti faci numele cunoscut si sa ne spui ce te framanta. Sunt convins ca exista cel putin un aspect al vietii tale care necesita schimbari. Indrazneste si spune aici care este acel aspect, indiferent care este el.
Indrazneste si propune subiecte despre care ai vrea sa citesti in articolele mele viitoare. Viata este extrem de complexa si as fi ridicol sa ma erijez in mare expert atotstiutor a tot ceea ce exista, insa imi asum angajamentul de a cerceta pentru tine, de a citi pentru tine, de a intreba oamenii potriviti pentru tine, iar apoi voi pune la dispozitia tuturor informatia. Indrazneste si participa.
Viata nu iti ofera ceea ce crezi tu ca ai nevoie, ci ceea ce meriti in functie de faptele si gandurile tale predominante. Iti doresti multe insa realizezi foarte putin? Te intrebi de ce? Nu te mai framanta de unul singur. Indrazneste si spune-ne si noua, iar apoi ne vom framanta impreuna. Este nevoie de multi oameni pentru ca o orchestra sa ne incante auzul si sufletul cu acorduri sublime. Orice lucru nou pleaca de la un dialog, fie interior fie cu altcineva. Nu mai incerca de unul singur, indrazneste.
Faci anumite greseli de judecata si astepti ca altcineva sa se auto-sesizeze si sa-ti sara in ajutor. Nu te mai amagi asteptand acest lucru. Oamenii nu au timp sa-ti observe greselile tale deoarece sunt coplesiti de ale lor. Desigur sunt unii care ti le evidentieaza bucurosi fara sa le ceri acest lucru, apoi merg mai departe mandri de isprava lor. Un adevarat prieten dupa ce iti arata unde ai gresit iti intinde si o mana de ajutor pentru a-ti depasi conditia. Indrazneste si spune ce greseli crezi ca faci insa nu stii cum sa le depasesti, iar noi iti vom intinde acea mana de ajutor.
Sunt multi care se plang ca lumea se misca mult prea repede, in timp ce altii, mai putini este drept, se plang de incetineala ei. Ceea ce se pierde din vedere este faptul ca lumea isi are mersul ei propriu si in nici un caz nu il va incetini pentru cei multi, insa s-ar putea sa se grabeasca putin pentru cei putini. Indrazneste si spune-ne care este problema ta de adaptabilitate vis-a-vis de schimbare. In coada oricarui clasament este inghesuiala mare, in timp ce in fruntea lui este loc suficient pentru visurile si ambitiile tale. Indrazneste si iesi din rand.
Creatorul a dat femeii frumusete iar pe barbat l-a daruit cu capacitatea de a o admira. Insa a uitat se pare se ne inzestreze, pe noi barbatii, si cu capacitatea de a o intelege. Te intrebi si tu de ce femeia isi da toaleta ca loc de intalnire, in timp cu tu ca barbat nu vei spune niciodata: „ Hei Vasile, ma duc la toaleta, vrei sa vii si tu cu mine?”. Sau esti obsedat si tu de ce i-au trebuit lui Moise 40 de ani pentru a traversa ratacind desertul, in timp ce o femeie l-ar fi traversat mult mai repede doar intreband? Fii barbat si indrazneste recunoscand care sunt necunoscutele tale privind sexul opus.
Unii oameni mananca pentru a trai, in timp ce altii traiesc pentru a manca. Daca ai grija de corpul tau fizic in primii 50 de ani de viata, el va avea grija de tine in urmatorii 50. Din pacate majoritatea oamenilor gandesc si actioneaza exact pe dos. In prima jumatate a vietii fac tot posibilul pentru a-si distruge organismul, pentru ca a doua jumatate a vietii sa si-o petreaca reparand. Nu deveni si tu responsabil cu propria stare de bine mult prea tarziu. Indrazneste si intreaba despre cum se mananca, respira, traieste….sanatos. Lumea este si asa destul de dificila chiar fiind si tu prezent, nu o face si mai grea prin plecarea ta prea grabnica.
Ignoranta…o binecuvantare sau o boala? Eu evident inclin pentru a doua varianta. Ignoranta este un mod de a trata viata superficial si are la baza conceptul cum ca nimic rau nu ti se poate intampla. Avand un astfel de tipar al gandirii, tindem sa ignoram toate semnalele de avertisment pe care le primim, le consideram chiar adresate celorlalti, noi doar le observam oarecum intamplator. Cu alte cuvinte traim intr-o lume fantezista negand realitatea. Problemele apar deoarece viata nu este niciodata atat de simpla sau de usoara cum am vrea noi sa fie. Orice perioada de tulburari sau greutati este periculoasa, insa si mai periculoasa este negarea realitatii. De alegerile proaste nu vom scapa chiar daca le ignoram efectele, ele se acumuleaza asemeni datoriilor. Daca esti atent la soapte nu vei fi nevoit sa asculti tipetele, insa de regula ignoram soaptele, asa ca tipetele devin inevitabile. Care ar fi atunci cea mai buna strategie de viata? Oricat de demodat ar parea, ADEVARUL este cea mai profitabila strategie in lupta cu tine cat si cu cei din jur.
Tot mai multa lume foloseste si promoveaza tehnica afirmatiilor. Aceasta tehnica presupune repetarea mecanica a unor propozitii cu scopul de a le trece din mintea constienta in cea inconstienta. Multa lume face acest lucru insa sunt foarte putini cei care au rezultate reale in sensul dorit. Daca si tu folosesti sau ai folosit aceasta tehnica insa nu a avut urmarile dorite de tine, iata care este secretul: foloseste doar afirmatii adevarate. Aceasta este cheia care de regula nu a fost inteleasa sau stiuta de majoritatea oamenilor. Daca situatia ta este dezastruoasa in adevaratul sens al cuvantului, iti vei repeta inutil afirmatii de genul: totul este minunat, am o viata extraordinara, mi se intampla doar lucruri minunate…etc. Subconstientul tau simte ca sunt niste neadevaruri, nu il poti pacali, de aceea el va ignora toate aceste afirmatii bine intentionate. Chiar daca adevarul te va infuria, recunoaste-l si accepta-l. Analizeaza situatia adevarata, nu fii ignorant si nega realitatea, cauta solutia de iesire, incepe sa faci ceva in sensul acesta, iar abia apoi poti face afirmatii pozitive in legatura cu ceea ce faci deja. Spre exemplu: „arat minunat deoarece fac sport si mananc sanatos”. Daca nu vei face sport sau manca sanatos, poti sa afirmi ca arati minunat pana la sfarsitul zilelor tale insa realitatea va fi mereu alta.
Succesul in viata apare din micile obiceiuri pe care le urmam zi dupa zi. Succesul de durata nu apare in urma unui singur act, cum ne-ar place sa credem. Multa lume crede ca daca ar castiga la Loto sau ar primi o avansare, viata li se va schimba radical de la mediocritate la succes. Nimic mai fals. Daca astepti si tu o astfel de minune, o poti astepta o viata intreaga, insa am convingerea ca asteptatea ta va fi in zadar. Succesul se cladeste zi dupa zi, prin lucrurile aparent mici si neinsemnate pe care le faci. Prin analogie, desi nu te cunosc, iti pot spune urmatorul lucru: daca viata ta nu reprezinta un model pentru cei din jurul tau, inseamna ca obiceiurile tale necesita unele schimbari. Nu stiu exact ce obiceiuri ai, insa te asigur ca nu sunt bune daca viata ta este doar un avertisment pentru ceilalti. Desigur, pentru a schimba ceva trebuie sa cunosti realitatea, adica ADEVARUL. Orice eroare sau neintelegere din judecata ta poate fi schimbata, cu conditia sa accepti adevarul, respectiv erorile din mintea ta. Nu te mai mintii in continuare, cum ca esti perfect, deoarece nu esti. Poate ca asemeni tuturor te-ai nascut perfect, insa acea perfectiune s-a pierdut treptat de-a lungul copilariei tale. Admite ca ai unele probleme. Spune-ti adevarul. Poate ca la inceput te va infuria, dar pe urma, te va elibera.
Invata sa faci ceea ce este corect chiar daca este greu, decat sa faci doar ceea ce este usor dar gresit. Viata nu iti ofera la tot pasul scurtaturi, doar pentru ca asa spun filmele de la televizor. Trezeste-te. Uita-te atent in jurul tau, care este adevarul? Care este situatia financiara reala pe care o ai? Cum stai cu sanatatea in mod real? Dar cu iubirea? Esti o persoana care poate fi iubita? Ii demonstrezi corpului tau ca il iubesti oferinduri mancare si odihna adecvata. Daca nu faci toate aceste lucruri cat si multe altele, nu te mai amagi spunand in continuare ca va fi bine. Doar recunoasterea adevarului te poate ajuta in mod real. Este singurul inceput pentru o schimbare de durata. Orice lucru neplacut care ti se intampla vine dupa ce a fost anuntat prin cateva semnale, insa daca ignoranta invinge, vei ignora toate acele semnale in detrimentul adevarului. Singurul razboi care merita a fi purtat in aceste vremuri, este razboiul cu propria minte. Fa din ignoranta si minciuna niste inamici declarati, iar adevarul va invinge intotdeauna cu conditia ca batalia sa fie purtata consecvent pana la capat……nu doar Duminica!
Capacitatea de a te proiecta in viitor, de a anticipa consecintele actiunilor trecute si prezente, de a aprecia cu suficienta exactitate realismul asteptarilor tale este, cred eu, un semn de maturitate. Este dovada ca ai depasit stadiul pueril al visarilor fara fundament dar si etapa furtunoasa a deznadejdilor adolescentine.
Regasirea echilibrului rational si a puterii de a merge mai departe sunt absolut necesare in vremurile pe care le traim.
Citeam cu putina vreme in urma ca, in conformitate cu un studiu al FMI, romanii sunt cei mai pesimisti dintre popoarele est-europene analizate, in timp ce, in urma cu doi ani, erau cei mai optimisti.
Dincolo de faptul ca demonstreaza imaturitate consumatorului roman, acest rezultat este ingrijorator si din perspectiva consecintelor sale economice. Lipsa increderii consumatorilor si asteptarile ingrijorator de mari in privinta somajului au potentialul de a sumbina cresterea economica din interior.
Lasand la o parte aceste consideratii macroeconomice, ce se intampla cu oamenii care sunt, in aceasta perioada, prada deznadejdii si pesimismului?
La nivel individual deznadejdea este un sentiment deosebit de puternic, ce nu poate fi usor depasit. Sprijinul celor din jur, al familiei in primul rand, joaca un rol esential in acest context.
Se spune in popor ca “dracu’ nu-i asa de negru” si vorba asta cuprinde multa intelepciune.
In momente de disperare avem tendinta de a vedea lucrurile mai rele decat sunt cu adevarat. La fel cum atunci cand suntem fericiti le vedem mai roz decat ar trebui. Iar studiul amintit tocmai asta ne demonstreaza.
Hai sa incepem prin a face un pas inapoi. Astfe incat sa ne pozitionam „in exteriorul” propriei persoane. Hai sa incercam sa evaluam echilibrat si fara teama situatia reala.
Poate ca este greu, poate ca esti somer, poate ca tocmai ti-a scazut salariul. Stii care-i vestea cea buna? Situatia e temporara. Da, chiar daca ti se pare ca momentul prezent, cu toata durerea lui, nu se va sfarsi niciodata, te anunt ca, in mod logic si inevitabil, el are un final. Unde, cat de indepartat? Asta nu stim inca dar important este sa nu te gaseasca nepregatit.
Asa ca pregateste-te pentru un nou inceput.
Cum?
In primul rand utilizeaza cat mai eficient ceea ce ai in prezent:
v Fa in asa fel incat banii (putini) pe care ii castigi sa iti ajunga macar pentru strictul necesar si incearca sa nu faci nici un fel de datorii.
v Utilizeaza-ti timpul ramas (mai ales daca esti somer) pentru a invata o meserie noua, pentru a-ti dezvolta noi competente sau abilitati. Profita de oferta de cursuri gratuite care se organizeaza pentru someri. Nu inceta nici o clipa sa te dezvolti.
v Cauta (si gaseste) noi oportunitati. Poate e un moment potrivit sa iti iei viata in propriile maini, sa incepi o activitate independenta. Nu-ti fie teama (sau rusine) sa practici o meserie sub nivelul pregatirii tale. Crede-ma oamenii nu au nevoie de diplome inramate ci de persoane care stiu si pot sa le ofere serviciile de care au cu adevarat nevoie.
Am auzit recent de o tanara profesoara care matura scari de bloc pentru a-si plati chiria si de un bariton de la Opera din Timisoara care, in timpul liber, face taximetrie. Nu stiu cum vi se pare voua dar eu ii admir pe acesti oameni. Pentru ca a munci nu e nici o rusine, si, mai mult decat atat, inseamna de un infinit de ori mai mult decat a te lamenta.
Traieste cu speranta in viitor. Pentru ca un om puternic este cel care, doborat fiind, are forta sa se ridice si sa mearga mai departe. Sa o ia de la inceput daca este nevoie dar sa nu se recunoasca infrant, sa nu abandoneze lupta.
Poate ca prezentul nu e asa cum ti-l imaginai dar faptul ca te-ai inselat in privinta asteptarilor tale nu trebuie sa insemne o pedeapsa vesnica. Trebuie sa fie doar o lectie despre asteptari mai realiste pe viitor. Viitor pentru care trebuie sa incepi sa speri, sa visezi si sa lucrezi chiar de azi.
Ma gandeam, nu de mult, ca nu stiu cum este iertarea. Nu o simt. Cuvintele care exprima iertarea, parca nu rezoneaza cu mine. Simt vibratia de recunostinta, simt iubirea (acea caldura care trece prin corp, acea bucurie) dar parca nu simt iertarea. Si, desi se spune „precum si noi iertam gresitilor nostri” mi se pare teoretic, nu posibil pentru o fiinta umana, cel putin nu pentru mine.
In continuarea articolelor trecute, despre tiparele relationale, azi voi merge mai departe.
Obiectivul este impacarea cu mine, cu trecutul meu.
Ce inseamna pentru tine sa fii impacat?
Sa fiu linisitita, sa fiu relaxata, sa ma simt bine, sa simt bucuria de a trai, atunci am posibilitatea sa creez.
Ce mai inseamna sa fii impacat?
Sa iert, dar parca imi lipseste aceasta putere.
Au fost persoane pe care le-ai iertat?
Da, prietenii, familia, colegii. Mi se pare normal ca si eu si altii sa mai gresim din cand in cand.
Si am mai simtit, totusi, iertarea atunci cand m-am conectat la mine si la sinele meu suprem si mi-am dat seama cat negativism i-am trimis de-a lungul vieti (vietilor poate) si i-am cerut iertare. Atunci am simtit cum lacrimile curata ce era blocat acolo.
Pe cine nu ai iertat?
Cred ca in general pe oamenii de la care am avut asteptari, cu care am stabilit lucruri in comun, care au facut promisiuni si care nu s-au realizat atunci cand ni le-am propus. Si, cred ca nu intamplator, au mai revenit in viata mea, pentru a le da o alta sansa de a-i ierta sau pentru a-mi aminti ce lucruri mai aveam eu de curatat in relatia cu ei.
Cine crezi ca are aceasta putere de a ierta?
Dumnezeu / Universul / o forta supranaturala, dar asta este mi se pare supraomenesc.
Daca Dumnezeu / Universul ti-ar da aceasta putere supraomeneasca de a ierta total si profund, care ar fi atitudinea ta vizavi de acele persoane care te-au dezamagit?
Hmm, nu stiu. Cred ca nu as mai vedea faptele persoanelor respective ca pe o greseala fata de mine, ci ca pe o alegere a lor in momentul respectiv, iar respectiva alegere a fost tot ce au putut ei sa faca la momentul respectiv si nu as mai lua-o personal. Ca suferinta pe care am trait-o la momentul respectiv era doar ca urmare a faptului ca luam faptele respective ca pe un afront la persoana mea, cand ceea ce se intampla de fapt avea de a face cu viata omului respectiv si cu modul lui de a gandi si a privi lucrurile. Da, erau lucruri pe care eu le atrageam si blocajele pe care eu le aveam de curatat.
Ar fi ceva diferit pentrut tine in modul acesta de a privi?
Da, pentru ca atunci atentia mea nu ar mai fi asupra persoanelor respective ci asupra mea. Si ca, imi dau seama ca as putea fi ranita decat doar daca ma las eu ranita si ma las victima vietii. Si ca e cazul sa renunt la sensibilitatea care permite sa ma las dezamagita. Sa fiu reponsabila de ce mi se intampla si constienta.
Au fost momente cand te-ai simtit impacata?
Da. Au fost destule si sunt din ce in ce mai multe, in care am simtit linistea si impacarea, dar apoi au iesit alte lucruri la suprafata cu care a trebuit sa curat (sa elimin blocajele). Am senzatia ca aceasta curatenie este la fel cu spalatul vaselor, mananci in ele, dupa, este necesar sa le speli. Si, cu cat le lasi mai mult cu atat ai mai mult de frecat la ele.
Ce inseamna pentru tine blocaj?
Sa observ ca un lucru mi se repeta, sau ca nu ma simtcompleta vizavi de o situatie din trecut. Complet insemnand ca ar mai fi trebuit sa fie ceva acolo, un raspuns, o explicatie un alt final.
Mai inseamna ca nu am suficient curaj sa fac ceva, pentru ca ma gandesc ca mi se poate intampla ceva neplacut.
Cum poti sa depasesti blocajele?
Sa fac acele lucruri de care mi-e teama, sa ma uit, sa analizez si sa vad ce pot sa fac data viitoare mai bine sau la care ganduri este necesar sa renunt, despre mine, despre altii, despre ce ar trebui sa iasa.
Ce crezi ca ar mai lipsi sa completezi aceste relatii?
Sa le pun un final in mintea mea. Oricare ar fi el, de preferinta cel care este, asa cum este.
Mai sunt si alte lucruri nefinalizate in viata?
Oho, da. In multe domenii, in care sunt in tranzitie. Picturile mele pe care le am pana acum sunt nefinalizate, examenele pe care le-am inceput, unele relatii care sunt in suspans ca nu se stie exact ce exista acolo, ce vrea fiecare de la fiecare, etc.
Cu ce incepi sa finalizezi?
Cu acest articol si cu curatenia in casa de saptamana aceasta, dupa care o sa vad lucrurile cum se aseaza de la sine.
Ce iti doresti acum?
Sa imi pastrez starea de bine si de creativitate, aceasta este ceea ce ma implineste.
Cum crezi ca ai putea pastra starea de bine?
Sa ma fac curatator de meserie! Glumesc. Dar, atunci cand apare ceva ce simt ca ma blocheaza, ma supara, ma deranjeaza, sa ma uit ce este acolo, in subconstientul meu si sa scot acel lucru din spatiul meu si ma conectez din nou la visele mele si la bucuria de a trai.
Ce iti mai da acest lucru?
Imi da libertate, pentru ca starea mea de bine, linistea si bucuria nu depind de altcineva decat de mine si de dorinta mea de a fi in armonie cu mine si de a-mi urma visele, toate cate sunt ele. Si mai imi da senzatia ca am timp si ca, toate se intampla, atunci cand este momentul sa se intample, pe masura ce actionez cu curaj, vad ce se intampla, ce apare, pe masura ce curat spatiul si blocajele.
Observ ca, totusi ai simtit vibratia de iertare, atunci cand te-ai adresat sinelui tau suprem, ca intelegi ca eliminarea blocajelor (impacarea cu trecutul) este un proces de constientizare care, in momentul de fata, nu stii cand se termina si asta o poti realiza doar actionand in directia viselor tale, ca ai putere si libertate atunci cand lucrezi cu tine si faci ce iti place. Si ca e cazul sa incepi sa finalizezi lucrurile pe care le-ai inceput.
Da, multumesc
Despre ce vrei sa vorbim data viitoare?
Despre cum cum sa scot din subconstientul meu faptul ca uneori ma simt folosita si cum sa renunt la chestia asta. Sa invat cand sa spun da, cand sa spun nu, sa ma ascult pe mine.
Crede in tine!Ai incredere in abilitatile tale. Fara o incredere smerita, insa rezonabila cu fortele proprii, nu poti avea succes si nu poti fi fericit. Insa ajutat de o incredere temeinica, in propria persoana, poti reusi. Un sentiment de inferioritate si inadecvare interfereaza cu implinirea sperantelor tale, insa increderea in sine duce la succes si la obtinerea de performanta. Datorita importantei acestei atitudini mentale, articolul de fata te va ajuta sa crezi in tine si sa iti eliberezi resursele interioare.
E groaznic sa vezi zilnic cat de multi oameni nefericiti sunt chinuiti de maladia ce poarta denumirea populara de complex de inferioritate. Insa nu e nevoie ca tu sa suferi din aceasta cauza. Cand sunt intreprinsi pasii adecvati, problema poate fi depasita. Iti poti dezvolta o credinta creativa una justificata.
Dupa ce am vorbit la un seminar, despre motivatie, eram pe scena si salutam publicul, cand deodata m-a abordat o persoana, ce ma intrebat cu o insistenta ciudata: “pot sa va vorbesc despre o problema foarte importanta pentru mine?” L-am rugat sa ramana pana cand sala de conferinte urma sa fie goala, apoi am mers in fata salii si ne-am asezat pe scaune. Mi-a spus ca a venit special in acel oras pentru a participa la acest curs si ca acum urmeaza sa se ocupe de cea mai importanta afacere din viata lui.
I-am spus ca e bine sa se relaxeze putin, pentru ca nimic nu e definitiv. Daca reusea era foarte bine, daca nu si maine mai era o zi. Mi-a spus ca sufera foarte mult de o lipsa de incredere in fortele proprii. L-am ascultat cu atentie si i-am spus ca sunt 2 pasi de urmat. Primul este sa descoperi motivul pentru care ai aceste sentimente ale lipsei de putere personala. Acest lucru necesita analiza si ia timp. Pur si simplu e necesar sa te observe in anumite situatii de viata. Cum reactionezi? Ce simti? De ce crezi un anumit lucru?
E important sa abordam aceste maladii ale vietii noastre emotionale, la fel ca medicul care incearca sa gaseasca ceva in neregula la nivel fizic. Acest lucru nu poate fi facut imediat, cu siguranta nu in cadrul scurtei noastre intrevederi, din acea seara. Insa pentru un remediu imediat, la aceasta situatie, i-am sugerat o formula, care va functiona daca o foloseste.
L-am sfatuit ca in timp ce merge pe strada, spre casa sa rosteasca in dialogul interior, anumite cuvinte care i le voi spune. Repeta-le de cateva ori dupa ce te asezi in pat. Cand te trezesti maine, repeta-le de trei ori inainte sa te ridici din pat. Pe drumul catre intalnirea ta importanta, mai spune-le de trei ori. Fa acest lucru cu incredere si vei primi suficienta putere si pricepere, pentru a te descurca in situatia pe care o ai. Ulterior, daca vrei, putem intreprinde o analiza a problemei tale de baza, dar oricare ar fi concluzia care se va deprinde din acest studio, formula pe care urmeaza sa ti-o ofer acum reprezinta un factor important al unui eventual remediu.
In continuare, reproduc afirmatia pe care i-am redat-o:
“Tot ceea ce am nevoie este in mine acum”.
El nu era familiarizat cu aceste cuvinte, astfel I le-am scris pe un cartonas, ramas de la curs si l-am rugat sa le citeasca de 3 ori cu voce tare. Acum urmeaza aceste sfaturi si sunt convins ca va fi bine.
S-a ridicat de pe scaun, a tacut cateva momente, dupa care a spus: “Bine, doctore. Bine”. Dupa un timp am primit un e-mail de la el, in care mi-a spus ca aceasta formula simpla “a facut minuni” pentru el si a adaugat: “pare incredibil ca numai cateva cuvinte pot sa faca atat de multe pentru o persoana”.
Crede in tine si in fortele tale proprii deodata vei fi uimit de ele!
Se spune ca o greseala recunoscuta este pe jumatate iertata.
Dar ce se intampla cu greselile nerecunoscute, mai ales cu cele pe care nu ni le asumam nici macar in fata propriei constiinte?
Pai eu cred ca ele se razbuna. Cum? Prin repetitie.
Greselile pe care refuzam sa ni le asumam, inevitabil, le vom repeta. Si, culmea, le vom repeta sperand sa obtinem rezultate diferite.
Se spune ca a gresi este omenesc, dar a persevera este diabolic.
Asa ca primul pas pentru depasirea unui blocaj este cautarea erorii.
A recunoaste greseala in actiunile trecute, a ti-o asuma si a incerca, in viitor, sa indrepti consecintele este singurul mod de a iesi din impas. Pentru ca nu putem derula timpul inapoi singurul lucru pe care il avem de facut este sa actionam mai intelept cu urmatoarea ocazie.
Viata noastra este, in general, determinata atat de deciziile personale cat si de deciziile colective ale societatii in care traim. De aceea este relativ usor sa dam vina pe altii pentru esecuri, nereusite sau nemultumiri. Cu toate acestea, in aceleasi conditii socio-economice, unii reusesc „mai bine” sau “mai mult” decat altii. Dincolo de relativitatea termenilor exista, in mod obiectiv, diferente intre indivizii aceleiasi societati din punct de vedere al succesului social sau economic.
Aceasta simpla observatie ar trebui sa ne puna pe ganduri. Sa cautam in trecutul mai apropiat sau mai indepartat momentul in care decizia luata a determinat actualul curs al evenimentelor. Daca identificam decizia “eronata” avem sanse mai mari sa indreptam lucrurile. Sau, in functie de situatie, sa ne asumam consecintele.
Cred ca in majoritatea situtiilor din viata (cu exceptia celor ce tin de aspecte morale sau axiologice) notiunile de “bine” si “rau” legate de procesul de decizie sunt relative. Ceea ce este o “decizie buna” pentru cineva poate fi “rea” pentru un alt individ, cu personalitate sau aspiratii diferite. Din acest motiv “retetele universale” ale succesului nu functioneaza aproape niciodata.
Toamai de aceea, pentru ca urmam drumuri personale si diferite in viata, necesitatea introspectiei si analizei proceselor de decizie este o chestiune individuala.
Iar daca gasim, in trecut, greseala care a fost samanata nemultumirilor noastre actuale ne va fi mai usor sa ne asumam prezentul, sa il schimbam si sa ne construim un viitor mai apropiat de aspiratiile noastre.
Invinovatindu-i doar pe ceilalti pentru esecuri nu vom putea produce (nici in noi, nici in cei din jur) acea schimbare necesara modificarii cursului evenimentelor viitoare.
Daca fiecare dintre noi ne recunoastem si ne asumam propriile greseli, impreuna cu consecintele lor, vom fi capabili mai apoi, atat in viata personala cat si in calitate de membri ai unei colectivitati, sa luam deciziile potrivite. Daca, in schimb, vom continua sa-i invinovatim pe altii pentru nemultumirile noastre cred ca sunt sanse mari sa repetam greselile din trecut si, cu urmatoarea ocazie, sa luam tot deciziile eronate.
Bine v-am regasit.Vom continua discutia inceputa saptamana trecuta, pentru a reliefa un alt motiv pentru care nu obtineti mereu lucrurile pe care le doriti. Motivul despre care vom discuta astazi isi are originea tot in mecanismul complicat dar totodata extraordinar al gandirii. Oare de ce nu gandim mereu corect, sau in favoarea noastra? O explicatie a acestui fapt ar putea fi propriul sistem de convingeri.
Sistemul de convingeri prin care interpretam tot ceea ce ne inconjoara, incepe sa se formeze inca din copilarie. Familia, scoala, biserica, societatea…ne „dreseaza” prin impunerea anumitor norme de conduita. Copii fiind le acceptam ca pe ceva de la sine inteles si le integram treptat in sistemul de convingeri. Apoi crestem ca oameni maturi si ne eliberam de „dictatura” reprezentata de institutiile amintite anterior, insa insesizabil devenim proprii nostrii dresori prin sistemul de convingeri gata format si caruia ii devenim slujitori fideli. Privind superficial am tinde sa credem ca este in regula sa fie asa, doar ca lucrurile sunt mult mai profunde de atat. Multe din conceptele care stau la baza sistemului de convingeri sunt nepotrivite felului nostru de a fi, sau sunt pur si simplu gresite. Consecinta este o viata cladita si traita avand ca baza anumite repere gresit asimilate.
Se spune ca cei mai bogati mostenitori sunt cei care au modele demne de urmat in familie. Din pacate lucrurile nu stau astfel, de cele mai multe ori. Prin felul lor de a gandi si a actiona, parintii nostri ne impun propriul lor mod de a interpreta viata, mod care de cele mai multe ori este depasit de vremurile actuale. Ei nu o fac din rautate desigur, doar ca asa s-a procedat si cu ei la randul lor. Insa noi acum stim, suntem o generatie care beneficiem de mult mai multa informatie decat in trecut, cheia este sa cautam informatia si sa o punem la munca in folosul tuturor.
Care ar fi inca un motiv pentru care nu reusim in tot ceea ce ne propunem? Daca o sa intrebati diversi oameni despre sursa, sau sursele neimplinirilor personale, veti constata ca majoritatea vor spune ca nu au beneficiat de anumite lucruri cum ar fi: bani, timp, cunostinte, relatii, imprejurari, circumstante…etc. Cu alte cuvinte le-au lipsit resursele necesare pentru a reusi in ceea ce isi doreau. Daca esti cinstit cu tine, vei gasi acest tipar de gandire si in propria minte. Cel mai usor lucru pe care il poate face mintea omeneasca este sa gaseasca vinovati sau scuze in afara ei.
Ce pierdem din vedere majoritatea dintre noi? Datorita sistemului de convingeri prin care vedem lumea in intreaga ei complexitate, vedem banii, timpul, relatiile, circumstantele….ca si cum acestea ar reprezenta niste resurse, iar lipsa lor o asociem automat cu lipsa resurselor. Nimic mai fals. Toate acele lucruri enumerate anterior nu sunt decat niste rezultate ale folosirii adevaratelor resurse de care dispunem aproape nelimitat. Aceste resurse reale sunt in mintea omeneasca si se numesc emotii. Nimic nu ne misca inainte mai mult decat o emotie. Ele pot fi: curaj, iubire, pasiune, imaginatie…etc. Folosind corect si profitabil acele emotii, poti obtine toate acele lucruri pe care le considerai resurse. Lucrurile cu adevarat importante stau intotdeauna in puterea ta. Trebuie doar sa-ti schimbi sistemul de convingeri dupa aceste noi coordonate.
Va propun un mic joc de imaginatie pentru a se vedea mai bine puterea unor emotii: „Este Luni seara. Ati ajuns obosit de la serviciu, sunteti plictisit, apatic….intocmai ca o zi de Luni. Suna telefonul, un prieten va invita in oras, insa spuneti ca va este imposibil sa mai faceti ceva astazi, fiind atat de obosit si lipsit de vlaga. Va asezati in fotoliul drag din sufragerie si cu un ultim efort porniti televizorul. Ca prin farmec tocmai se anunta numerele castigatoare la Loto si cu uimire constatati ca sunt exact numerele completate de dvs. in Duminica care tocmai trecuse dureros de repede. Emotiile va invaluie fulgerator, fara posibilitatea de a le mai controla…….mai priviti inca o data biletul sa fiti sigur……si da… asa este….esti miliardar…….Acum te intreb, sub imperiul noilor emotii, ce vei face? Te duci sa te culci deoarece esti obosit?”
Despre astfel de emotii vorbesc. Emotii care odata declansate, vor porni un intreg lant de evenimente care nu mai pot fi oprite indiferent cate persoane din jurul tau iti spun:”Dar daca?” Carcotasi vor fi mereu in jurul tau, insa daca emotiile care te anima sunt puternice, ei nu pot avea nici o influenta asupra ta. Trebuie sa cauti cu buna stiinta modele demne de urmat din jurul tau, sau din cartile pe care sper ca le citesti. Lumea este plina de astfel de modele. Este de preferat sa inveti din experienta cuiva caruia i-au trebuit 20 de ani pentru a descoperii anumite lucruri, decat sa-ti petreci tu urmatorii 20 de ani descoperind lucuri deja descoperite.
- Domnule motan, ati putea sa-mi spuneti pe ce drum sa o iau?
- Aceasta depinde in buna masura de locul in care intentionezi sa ajungi, raspunse motanul.
- in ceea ce ma priveste, imi este indiferent…, spuse Alice.
- Atunci, fiecare drum este bun, raspunse motanul.
-… numai sa ajung totusi undeva, incerca sa explice Alice.
- Ah, dar vei ajunge, fara indoiala, spuse motanul, daca vei merge atat cat trebuie.
“Alice in tara Minunilor”, de L. Carrol
Majoritatea dintre noi ratacim prin viata fara o tinta anume, privind cu dispret la cersetori, multumind cerului ca nu suntem ca ei, pentru ca apoi sa privim cu invidie catre cei bogati acuzand acelasi cer, ca nu a fost la fel de darnic si in cazul nostru. Insa ceea ce pierdem din vedere este faptul ca Universul este echidistant fata de toata lumea. Natura este intocmai.
Priviti un copac, el ofera umbra oricui, fara discriminari, evident pentru a beneficia si tu de umbra lui trebuie sa te deplasezi pana la el. Tot asa si cu o floare. Ea ofera oricui parfumul ei, desigur daca si tu iti indeplinesti partea ta din ecuatie, respectiv sa te deplasezi catre ea.
In aceste conditii ne traim viata. Privim cu dispret sau cu invidie catre existenta altora, fara sa cercetam care au fost actiunile respectivilor, actiuni care au avut ca rezultat insasi realitatea observabila in acest moment. Se pare ca iubim sau criticam doar rezultatele, munca din spatele lor ramane pe un plan secund. Un intelept indian spunea odata ca in viata trebuie sa iubesti si semintele, nu doar florile.
De ce nu obtinem mereu tot ceea ce ne dorim? Atunci cand ne referim la dorintele altora, ne este usor sa gasim raspunsuri. Spunem cu usurinta ca respectivii nu aveau nevoie de ceea ce isi doreau, poate ca nu meritau, poate pentru ca nu au facut suficient pentru ceea ce isi doreau, poate ca nu era momentul, poate ca le-ar fi facut rau in viitor……dar cand este vorba despre dorintele tale, lucrurile par sa se complice.
Brusc nu o sa mai fii atat de critic sau de intelept. Desigur in adancul subconstientului tau vei gasi cateva motive pentru care lucrurile nu evolueaza in directia dorita, insa iti va fi foarte greu ca de unul singur sa le scoti la suprafata. Subconstientul nu ne este dusman, insa are capacitatea extraordinara de a ne arata conflictele si tensiunile interioare, de a ne aduce in fata refularile si lucrurile nespuse, sau de a ne atrage atentia asupra incoerentelor noastre dintre gandire si actiune.
Acum te afli la inceput de drum, intr-o mica sau mai mare masura. Cu siguranta iti imaginezi viitorul intr-un fel sau altul. Daca mi-ar fi permis sa iti dau un singur sfat, fara sa stau prea mult pe ganduri, ar fi acesta: Cultiva si perpetueaza doar obiceiuri sanatoase vis-a-vis de oricare aspect al vietii tale. Excelenta si rezultatele bune in viata, sunt rezultatele unor obiceiuri, nu ale unor actiuni.
„Sadeste un gand si vei culege o actiune. Sadeste o actiune si vei culege un obicei. Sadeste un obicei si vei culege un caracter. Sadeste un caracter si vei culege un destin”
O greseala frecventa pe care o facem cu totii atunci cand ne dorim anumite rezultate, este ca nu definim lucrurile pe care le vrem, in termeni realizabili. Vorbim mereu la timpul viitor, insa fara termeni clari sau aspecte concrete si masurabile. Voi fi bogat… o sa am o viata minunata… voi fi sanatos… voi fi fericit…voi avea o casa minunata…voi calatorii mult……..of, de nenumarate ori am auzit aceste lucruri, chiar si in propria minte, desigur. Este oarecum o ironie faptul ca vrem sa ajungem bogati, sanatosi, liberi, fericiti, …insa nu definim in nici un alt fel aceste lucruri. Cum vei stii ca le-ai obtinut? Sau preferi ca intreaga ta viata sa fie o continua alergatura dupa ceva aflat mereu la timpul viitor? Ati vazut vreo data cum merge un magar avand legat un morcov la jumatate de metru in fata lui? Poate ca este cam deplasata comparatia, insa alta mai elocventa nu mi-a trecut prin minte acum.
Defineste in termeni realizabili si cuantificabili ceea ce iti doresti, daca esti mai ordonat, fa chiar si o lista. Pentru sangvinici acest lucru este mai greu, de aceea nu insist asupra lui. Sangvinic irecuperabil fiind si eu, prefer sa descarc un camion cu mobila decat sa iau o foaie si un creion si sa intocmesc o lista sau un plan scris. Noroc ca am memorie buna….asta pana uit, desigur.
Vrei sa fii bogat….nu este suficient. Ce suma te-ar face sa te simti bogat? Sau ce sentimente legate de bani te-ar face sa te simti bogat? Astfel vei putea monitoriza progresul realizat si poti face corectiile necesare pe parcurs. Vrei sa fii fericit…nici aceasta declaratie nu te va ajuta prea mult. Ce inseamna concret pentru tine a fi fericit? Este legat strict de tine? Sau cumva de oamenii din jurul tau? Cauta cateva definitii ale starii tale de fericire, apoi creeaza-ti obiceiuri care te vor duce catre ele. Vrei sa fii o persoana iubita…..tot nu este prea clar. Iubita de cine? De catre tine sau de catre ceilalti? Cum ar trebui sa se poarte ceilalti pentru a-ti arata ca te iubesc? Aici am totusi un amendament. Pentru a fi iubit de catre cei de langa tine, trebuie ca mai intai sa devii tu o persoana care poate fi iubita, restul depinde doar de ceilalti. Daca tu iti indeplinesti partea ta din ecuatie, restul va fi doar o consecinta fireasca. Si asa mai departe cu tot ceea ce iti doresti……….
„Intotdeauna sa fii preocupat doar cum sa dai de la tine, nu cum sa iei de la altii. Dupa ce procedezi astfel, ceea ce iti vor darui altii la randul lor iti va fi mai mult decat suficient, incat nu te va mai preocupa sa iei nimic de la nimeni niciodata”
Acum 6 ani, barbatul cu care eram eu atunci de 3 ani, a disparut din viata mea. Eu locuiam in Romania, el in Spania si ne intalneam regulat, in Romania sau in Spania. Aveam o relatie frumoasa si eram fericita cu el, desi mi-as fi dorit sa locuim impreuna, eram impreuna cu el si asta ma facea sa fiu implinita si atunci cand ne intalneam eram amandoi unul pentru altul si exploatam cu bucurie timpul petrecut impreuna.
Faptul ca, la un moment dat, nu a mai raspuns la telefoane, e-mailuri, nu l-am mai putut contacta si a disparut din viata mea, pur si simplu, a fost un fapt dincolo de puterea mea de intelegere. Imi amintesc ca, vreme de cel putin cateva luni de zile, puneam disperata intrebarea „cum s-a putut intampla asa ceva?” tuturor prietenilor mei. Poate, daca ar fi murit atunci, socul ar fi fost mai mic, ca macar as fi stiut unde s-a dus sau ce s-a intamplat cu el.
Partea si mai proasta, dincolo de durerea pe care am avut-o atunci, este ca, de atunci, ceva am blocat in mine si a avut repercursiuni si mai tarziu, atunci cand am cunoscut pe altcineva.
Ca am aflat mai tarziu ce se intamplase, dupa aproape 2 ani de zile, cand a revenit ca amic in viata mea, nu mi-a dat nici o satisfactie si nici nu mi-a luat durerea si socul de acolo unde s-a instalat, in subconstientul meu. Avusese probleme financiare si considerase ca e mai bine pentru mine sa ma lase „libera”. Poate ca, macar de as fi stiut ce s-a intamplat cu el, ce ganduri are, m-ar fi durut, dar m-am blocat in ideea ca nu stiu ce se intampla, ca macar putea sa ma anunte ce planuri are.
Am stat sa ma gandesc mult si bine, pentru ce mi s-a repetat istoria aceasta si altadata. Atunci cand am simtit ca exista potential ca o relatie sa fie fericita, sa ma simt bine cu un barbat, sa fiu implinita cu el, acesta disparea fara sa ma anunte macar. Ceilalti, cu care nu aveam acelasi sentiment, pe care nu i-am dorit din toata inima si nu am simtit ca rezonez cu ei, au ramas in viata mea, ca amici, pentru ca aici nu aveam nimic de pierdut probabil.
Am observat, deci doua lucruri: unul ca dispareau cei cu care ma simteam bine si de care ma simteam atrasa (si se simteau si ei bine cu bine, pot spune chiar ca exista iubire intre noi) si doi, ca nici macar nu intelegeam motivul, unii dispareau pur si simplu.
E clar ca, cel mai mult ma durea ca nu intelegeam cum un barbat caruia ii place de mine si care, spune ca vrea sa fie cu mine si cu care vreau sa fiu, poate pur si simplu sa dispara.
Nu am inteles acum 6 ani si de atunci, probabil mi-am cautat situatii in care sa inteleg de ce un barbat iubit poate sa dispara. Am cautat sa repet evenimentul pana cand sa ajung sa inteleg ceva ce nu poate fi inteles, ci doar luat ca atare. Lucurile s-au petrecut ca atare si de atunci subconstientul meu incearca sa dezlege un mister, pe care il tot repeta automat.
Pentru cineva care nu a trecut prin asa ceva poate parea ceva lesne de inteles sau neimportant, scriu pentru cei carora li s-a intamplat ceva similar, in speranta ca vor descoperi, la randul lor, ce s-a blocat in relatiile cu femeile sau barbatii din viata lor si, mai ales, ca vor putea avea din nou o relatie fericita si implinita cu o persoana iubita.
In momentul cand nu intelegem ceva, cand ni se intampla un eveniment care ne afecteaza, noi tragem niste concluzii, declaram ceva, luam o decizie, care sa ne fereasca de acea durere de acum inainte.
De exemplu, daca o fata refuza la dans un baiat, un baiat poate sa declare, ca niciodata, niciodata, niciodata el nu va mai avea initiativa in a cere ceva unei fete. Si, desi poate o face, ceva din interiorul lui il opreste sau se va trezi ca este refuzat de nenumarate ori si nu stie de ce.
Sau daca, la o varsta frageda, ai vorbit in public si cei de acolo au ras, de atunci incolo nu vei mai indrazni sa vorbesti in public sau iti va fi o frica imensa ca cineva va rade de tine.
In consecinta, avem de lucru cu noi si a vedea in noi ce anume este in plus sau in minus, cum putem echilibra si materializa pe termen lung ceea ce ne dorim.
Primul pas ar fi sa constientizezi tiparul care ti se repeta. Pentru aceasta este necesar sa ceri, sa fii in intentia de a vedea ce anume este blocat. Pur si simplu, esti atent la ce ti se intampla, la tine si la cei cu care interactionezi si vezi lucrurile detasat, le pui in ecuatie, matematic.
Eu pe al meu l-am descris mai sus: materializez (apare) barbatul pe care mi-l doresc si, care, cel putin aparent, are aceleasi sentimente ca si mine, dar „dispare” la un moment dat.
Al doilea pas este sa fii, in continuare, in intentia de a curata/elimina aceste blocaje din viata ta.
In articolul urmator voi vorbi despre cum poti sa elimini aceste blocaje:
Ce si cum reusesc sa materializez din lucrurile pe care mi le doresc?
Ce anume pierd?
Cand se manifesta?
Ce e blocat si cum pot sa curat cu acest blocaj?
Ce practici pot sa dezvolt astfel incat sa aduc in viata mea ceea ce lipseste astfel incat sa fiu implinit, fericit, multumit cu viata mea?
Cu siguranta te-ai uitat macar odata la televizor cand se derulau Jocurile Olimpice. Cu siguranta ai auzit de Michael Phelps, inotatorul care din opt curse a castigat opt. Opt medalii de aur la o singura Olimpiada. In seara in care a castigat ultima cursa de 100 de metri fluture si a doborat recordul de sapte medalii detinut de Mark Spitz, Phelps a declarat ca pur si simplu si-a imaginat ca va castiga aceste opt medalii, iar apoi si-a impus un antrenament care i-a transformat visul in realitate.
Chiar inainte de de inceperea Jocurilor Olimpice si-a notat visul pe hartie. Exact asa cum isi imaginase si cum isi dorea sa se indeplineasca. La 2 zile dupa Victoria finala, cand jurnalistul NBC Bob Costas l-a intrebat daca a realizat ceea ce si-a notat pe hartie, raspunsul lui Phelps a fost: “Da, cu siguranta!”
Acest gen de experienta este cea de care avem cu totii nevoie. Stim ca se poate, cunoastem o duzina de povestioare de success si recitam zilnic zeci de citate optimiste, dar undeva, intr-un cotlon al mintii noastre, dialogul interior nu ne da pace. Avem mici discrepante intre ceea ce ne dorim si ceea ce gandim. Astfel de exemple reale ne spun ca totul sta in puterea noastra. Este simplu daca stim ce vrem cu adevarat. Din experienta lui Michael se poate desprinde un principiu: daca vrei sa ai success comporta-te zi de zi ca si cum ceea ce iti doresti s-a intamplat deja.
Al cincilea punct din crezul optimistului spune: “ sa-ti promiti ca te vei gandi numai la lucruri bune, ca vei lucra numai pentru scopuri bune si ca te vei astepta numai la ce-I mai bun.” Este ceea ce a facut si Michael Phelps in timpul pregatirii pentru Olimpiada.
Iata in continuare pe larg ce inseamna crezul optimistului
Promite-ti zilnic:
1. sa fii atat de puternic, incat nimic sa nu-ti perturbe linistea mintii;
2. sa vorbesti fiecarei persoane pe care o intalnesti despre sanatate, fericire si prosperitate;
3. sa faci astfel incat toti prietenii tai sa simta ca sunt speciali;
4. sa privesti partea luminoasa a fiecarui eveniment;
5 . sa te gandesti, sa lucrezi si sa te astepti numai la bine;
6. sa fii la fel de entuziast in ceea ce priveste succesul altora pe cat ai fi pentru al tau;
7. sa uiti durerile trecutului si sa-ti concentrezi puterea asupra succesului viitor;
8. sa fii mereu bine dispus si sa-ti intampini semenii cu un zambet;
9. sa-ti oferi atat de mult timp pentru a te perfectiona, incat sa nu mai ai timp sa ii critici pe altii;
10. sa fii prea generos pentru a te ingrijora, prea puternic pentru a-ti fi teama, prea fericit pentru a admite si permite prezenta necazurilor;
11. sa ai o parere buna despre tine si sa impartasesti asta celorlalti nu prin vorbe galagioase, ci prin fapte minunate;
12. sa crezi cu tarie ca intreaga lume iti este favorabila, atat timp cat tu dai tot ce ai mai bun in tine.
Uitandu-te la TV sau citind presa (aproape toata tabloida), ai putea avea impresia ca cei mai de succes oameni din Romania sunt manelistii, fotbalistii, hotii, pitipoancele si vedetele din lumea mondena.
Majoritatea adolescentilor si-au format fara sa vrea impresia ca numai in acest fel pot deveni fericiti. Dar este o pista gresita care-i determina pe multi sa ajunga dupa cativa ani de la terminarea facultatii saraci, blazati si fara perspective sau motivatie.
De ce apar aceste false modele atat de mult in presa? Pentru ca asta se vinde. Cititorii si telespectatorii apreciaza senzationalul, sunt curiosi sa vada cum traiesc vedetele si sunt vrajiti de ideea ca o persoana obisnuita poate deveni bogata in scurt timp fara sa faca mare lucru. Ei nu vad insa decat partea pozitiva (exploatata comercial) a problemei, nu stiu prin ce au trecut acei oameni pentru a ajunge acolo, cat de multe implicatii negative exista, cat de putin fericiti sunt si cat de multi au incercat fara succes sa parcurga acelasi drum.
Nu e usor sa devii fotbalist celebru, manelist de succes sau vedeta in showbiz. Pentru fiecare persoana care a reusit, alte o suta au esuat lamentabil. Viata celor care au reusit e extrem de grea, desi nu vor recunoate niciodata asta; au facut numeroase compromisuri, traiesc mai mult pentru imaginea exterioara decat pentru ei insisi, in rare momente fiind cu adevarat multumiti de ceea ce au.
Hai sa privim si in perspectiva: ce produc acesti oameni? Isi aduc ei cu adevarat contributia la evolutia societatii? Mult prea putin. Iti imaginezi ce va crede nepotelul tau cand vei avea 80 de ani si el te va intreba ce-ai facut pe lumea asta, iar tu ii vei zice ca ai cantat despre masini, bani si dusmani si ai alergat dupa o bila de cauciuc?
Exista alternative. Poate considerati niste clisee meseriile de avocat, doctor sau inginer, promovate atat de mult de parinti. Dar sunt banoase si mult mai sigure! Pe de alta parte, cel mai important este sa faci ceea ce iti place. In primul rand la asta sa te gandesti, nu ce profesie aduce mai multi bani. Poti castiga bine in orice domeniu daca esti pasionat, pentru ca vei pune suflet in munca ta si vei putea oferi societatii mult mai mult decat simpla indeplinire a unor obligatii. Urmeaza-ti vocatia, banii vor veni pana la urma daca esti perseverent! Si nu uita ca banii nu sunt un scop in sine, ci doar un mijloc de a-ti castiga libertatea si a-ti trai viata asa cum vrei.
Despre tineretea mea nu am prea multe de spus cu exceptia unui singur regret. Am incercat multe slujbe, am stat si acasa, apoi m-am decis sa nu mai lucrez pentru altii si am pornit pe cont propriu.
Asta a insemnat diferite incercari, unele mai reusite, alte mai putin…..toate au fost experiente de viata si inca mai experimentez. Regretul despre care vorbeam la inceput este ca expresia „dezvoltare personala” a fost total necunoscuta pentru mine in tot acest timp in care imi cautam calea. Ironia era ca doream sa fiu altcineva, fara sa stiu cine eram deja, poate ca mi-ar fi placut, cine stie.
Dezvoltarea personala a aparut in viata mea mult mai tarziu, sub forma unei afaceri MLM. Oare unde as fi ajuns astazi daca ma ocupam de dezvoltarea mea personala inca de acum 15 ani? Oare unde as fi ajuns astazi daca incepeam sa citesc cartile pe care le citesc acum, cu 15 ani in urma? Oare unde as fi ajuns astazi daca cunosteam oamenii pe care ii cunosc si de la care invat enorm, inca de acum 15 ani?
…….cine stie, nu am cum sa mai aflu vreo data. Insa nici acum nu este tarziu, am doar 36 de ani. Teoretic cel putin, ma mai asteapta inca pe atat. Inca 35 de ani de acum inainte mi se par suficienti. Dar stai putin….daca calculez, inseamna doar 420 de luni, asta nu mai pare chiar atat de mult. Iar daca continui cu calculele si constat ca aceste 420 de luni inseamna DOAR aproximativ 12600 de zile, ma ingrozesc de-a dreptul. La cat de repede fug zilele pe langa noi, aceasta suma pare doar o bataie de aripi a unui fluture.
Ce inseamna de fapt dezvoltare personala? Unii pot cadea in capcana asociind-o cu cea profesionala. Vis-a-vis de acest aspect eu fac urmatoarea deosebire, cand te dezvolti personal o faci strict pentru tine, iar atunci cand te dezvolti profesional o faci doar pentru angajatorii tai. Am observat ca viata te invata oricum anumite lectii, insa o face la modul neplacut si de regula prin suferinta. Multe lectii ne dor cand au loc, insa trebuie tratate ca atare si mers mai departe. Durerea este inevitabila de cele mai multe ori, insa nefericirea este doar o optiune. Cand cazi in prapastie si iesi prin forte proprii, devii mai intelept. Cand cazi in prapastie, dar te scot altii de acolo, cu siguranta vei cadea din nou deoarece astfel nu ai invatat nimic.
Cu ce incepe dezvoltarea personala? Eu cred ca un inceput bun ar fi sa te cunosti pe tine. Trebuie sa iti cauti busola ta personala care indica Nordul tau. Tragedia multor tineri este ca se ghideaza in viata dupa busola altcuiva, care li se pare mai stralucitoare probabil. Dupa ce te vei cunoaste cu adevarat, nu vei mai face aceasta greseala. Trebuie sa stii ca daca toata lumea din jurul tau face un anumit lucru, nu inseamna ca acel lucru este bun si pentru tine. Nu uita ca esti unic. Diferit inseamna deosebit, nu neaparat gresit. Vei fi intotdeauna jalnic incercand in viata sa interpretezi rolul altcuiva, cand ai putea fi genial in propria piele. Am citit intr-o carte cum ca viata ta este darul Universului catre tine, iar ceea ce vei face tu cu ea, este darul tau catre Univers. Esti cuprins de mandrie si recunostinta cand iti prezinti acest dar?
Apoi daca ai aflat cine esti, iti poti stabili cu usurinta un drum in viata. Spun aceasta deoarece, cine esti trebuie sa dicteze ceea ce faci si nu invers. Sunt oarecum trist cand fac cunostinta cu cineva si inaintea numelui isi spune si functia de la serviciu. Unii isi pun asta si pe usa de la intrare in apartament. Oamenii acestia sunt ceea ce fac. Daca ma intrebi pe mine, nu este chiar corect acest mod de a vedea lucrurile. Atunci cand iti construiesti viata pe valori sau lucruri care nu depind in totalitate de tine, risti emotional foarte mult. Astazi esti inginer si iti centrezi viata in jurul acestui lucru, dar daca maine nu mai esti in aceasta functie? Eu stiu ca mi se poate lua orice in afara de EU SUNT. Dar daca dupa eu sunt, spun si avocat, asta mi se poate lua destul de usor. (nu sunt avocat )
Dezvoltarea personala te face sa cauti sursa implinirilor cat si a neimplinirilor, chiar in tine. Atunci cand ii acuzi pe altii pentru esecurile tale, este semnul unei nevoi de educatie. Atunci cand incepi sa te acuzi pe tine pentru acele neimpliniri, este semn ca educatia a inceput. Cand ajungi sa nu mai acuzi pe nimeni, este semn ca ti-ai desavarsit educatia. Cu totii am auzit de succesul obtinut prin forte proprii, dar aproape niciodata de esecul obtinut prin aceleasi metode. Trebuie sa iti asumi si esecurile, sa inveti din ele si sa mergi mai departe. Nu uita ca succesul este cel mai prost profesor.
Dezvoltarea personala te invata ca viata este asemeni unui joc de carti, unde fiecare primeste la nastere o mana de carti si tot ce are de facut este sa isi joace cat mai bine acele carti, incat sa fie castigator. Atentie insa, castigator in lupta cu tine, nu cu ceilalti. Viata nu trebuie confundata cu un alt fel de joc unde daca unul castiga, asta inseamna ca celalalt trebuie sa piarda. Pe termen lung vom pierde cu totii daca procedam astfel. Daca in relatiile cu oamenii apropiati de tine, folosesti strategii, pe termen lung vei pierde cu siguranta. Nu puteti castiga decat impreuna. Altfel este doar o iluzie. Daca vei ajunge totusi pe muntele succesului insa constati ca ai ramas singur, cu siguranta te vei arunca de acolo.
Deoarece suntem atat de diferiti, nu va pot da formula succesului, insa am aflat care este formula esecului: incercati sa-i multumiti pe toti. Daca totusi insisti sa afli formula respectiva, ii cedez onoarea de a o spune unui titan al dezvoltarii personale din toate timpurile:
„Sa razi mult si des, sa castigi respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiiilor, sa obtii aprecierea criticilor corecti si sa induri tradarea prietenilor ipocriti, sa apreciezi ce este frumos si mai bun in fiecare, sa lasi in urma ta o lume un pic mai buna, fie printr-un copil, fie printr-o bucata de gradina sau printr-o conditie sociala imbunatatita, sa stii ca macar un suflet a respirat mai usor pentru ca ai trait tu. ASTA INSEAMNA CA AI REUSIT!
Written by Irina Aiacoboae on September 30th, 2010
Cati dintre noi nu au vise si planuri ambitioase? Si stiu clar, mai mult sau mai putin, ce isi doresc, unde vor sa fie sau sa aiba peste 6 luni, 1 an, 5 ani? Cei mai multi oameni isi imagineaza ce rezultate financiare vor sa aiba, nivelul la care vor sa ajunga in afacerea lor sau in proiectele pe care le au.
Pentru a ajunge acolo unde ti-ai propus este necesar sa iei actiune, sa faci in prezent lucrurile care sunt necesare pentru a avea in viitor rezultatele pe care ti le doresti. Este un lucru simplu si clar.
Uneori insa, sabotorul nostru intern (mintea, care ne spune ca si maine e o zi, ca azi nu am chef si o sa fac in alta zi ce mi-am propus, etc) ne face sa amanam lucrurile la nesfarsit, astfel incat suntem intr-o zona de confort, in care facem doar ceea ce am invatat si pastram aceleasi obiceiuri.
Einstein spunea ca definitia schizofreniei este sa faci acelasi lucru la fel si sa speri sa ai rezultate diferite. Clar, neiesind din zona de confort si neluand actiunile necesare, nu se poate ajunge la atingerea obiectivelor, indiferent care sunt acestea.
Iata, 5 pasi prin care poti sa iesi din zona de confort cu usurinta:
1. Constientizeaza unde esti in momentul respectiv
Bun, primul pas ar fi sa realizezi unde te afli si care iti sunt gandurile care te macina si ca, de fapt, ele te saboteaza astfel incat tu stai pe loc. Partea si mai nefericita, este ca, pe de o parte, stii ca ai de luat niste actiuni si nu le faci si te blamezi singur, te certi cu tine astfel incat vibratia ta, starea ta de spirit nu este una dintre cele mai bune. Continuand in acelasi stil, ajungi sa nu te mai intelegi cu tine, nici nu faci lucrurile respective, nici cu tine nu esti impacat.
Si nu prea ai cum sa fii impacat, cand tu ai ceva de facut in viata si stii ca poti mai mult de la tine si ai de oferit atatea tie si celor din jur.
2. Adu-ti aminte pentru ce iti doresti sa faci lucrurile respective
Actiunile respective iti vor aduce un confort financiar, prosperitate, belsug?
Vei avea parte de mai mult timp pentru tine sau vei putea fi recunoscut si bine remunerat pentru valoarea ta?
Vei avea casa pe care ti-o doresti, masina, job-ul, echipa pe care ti-o doresti sa o conduci? Vei putea calatori sau petrece mai mult timp cu cei dragi?
Care iti sunt motivatiile care te-ar pune in miscare atunci cand nu mai ai energia si disponibilitatea necesare sa le faci?
3. Fa lucrurile care iti fac placere in momentul in care simti ca nu ai starea necesara pentru actiunile propuse
Daca nu ai placere si satisfactie in ceea ce faci, toata rezistenta ta te va da peste cap si te vei simti de parca ai muta muntii din loc si ai o greutate pe care o cari in spate.
De aceea, in primul rand este necesar sa aduci placere in viata ta, stabilitate si echilibru cu tine, bucurie si implinire. Daca nu esti inca pregatit sa faci ce ai de facut, ia-ti o pauza in care vei face exact ceea ce ai chef sa faci, ce te inspira, in care gasesti placere si satisfactie. Acestea pot fi lucruri marunte si din care poti sa iti iei bucuria de a trai, fie ca e vorba de a citi o carte, o plimbare, a sta de vorba cu prietenii, a savura un film, a asculta muzica, a face sport, orice simti tu ca ai avea nevoie in momentul respectiv. Si, bineinteles, te vei bucura de lucrul respectiv, te vei relaxa si vei lasa deoparte gandurile despre ce nu ai facut pana acum.
4. Cauta placerea pe care o ai facand actiunea respectiva
Ce satisfactie ai atunci cand faci lucrul respectiv? Dincolo de motivatia finaciara finala pe care cu toti o cautam, in fiecare sunt lucruri pe care le descoperim ca ne place sa le facem cu drag. Fie ca e vorba de a sta de vorba cu oamenii, fie ca credem intr-un produs si in rezultatele acestuia, intr-o idee, ne place sa vedem entuziasmul oamenilor, sa le oferim posibilitatea de a prospera financiar sau acces la sanatate, a le reda increderea in ei, a contribui in final celor din jur.
In loc sa te concentrezi la ce nu iti place cand ai de facut un lucru sau cate alte motive ar fi ca sa nu il faci, adu-ti aminte de fiecare data ca tie chiar iti place sa faci un lucru sau care e partea din acel lucru care te atrage, ca altfel nu ai fi ajuns sa iti propui lucrurile respective. Concentrandu-te pe bucuria, pe placerea respectiva te vei trezi ca deja esti in alta vibratie si ai alta stare de spirit si tu, ca intreg, esti pe traiectoria respectiva.
5. Formulele magice care te inspira si te pun in miscare
Noi suntem cei care generam gandurile, fie ele cele care ne saboteaza, negative, care ne scurg de putere, fie cele pozitive, care ne pun in miscare si ne determina sa actionam si sa atragem spre noi oamenii si rezultatele pe care ni le dorim. De ce sa nu le inlocuiesti pe cele negative cu cele care iti sunt de folos? De ce in loc sa spui nu am chef, mi-e lene, sa nu iti spui de exemplu: sunt un lider indraznet, imi place sa lucrez cu oamenii, am curajul si abilitatea necesara sa fiu de folos oamenilor si abia astept sa cunosc noi si noi oameni cu care sa creez parteneriate?
Fiecare isi gaseste lucrurile care il inspira, in functie de fiecare activitate, obiectiv, proiect in parte.
Bonus: I-ati un antrenor sau un partener care sa te sprijine si cu care sa comunici zilnic
Vrei performanta? Uneori este necesar sa ceri sprijinul cuiva format sa scoata la iveala ce e mai bun in tine, unei persoane care sa iti gaseasca acele motorase care te pun in functiune si sa reusesti sa faci acest lucru constant.
Poti sa lucrezi si cu o persoana din viata ta, caruia sa ii spui, uite azi am trecut peste rezistenta mea si am facut lucrurile pe care mi le-am propus si sunt mandru de mine sau, azi nu am facut, ma iert si maine o iau de la capat. Sau spui orice lucruri care crezi ca te sprijina in efortul tau de a aduce noi obiceiuri in viata ta, pas cu pas, astfel incat sa savurezi distanta pana la atingerea obiectivelor finale, care oricum vor fi altele si altele.
Fara sa iei actiune si sa faci lucrurile propuse nu ai de unde sa stii care sunt rezultatele. Si nu ai ce invata si imbunatati.
Timpul care iti ia pana iei actiunile necesare, depinde de tine si numai de tine. Poate e necesar sa adaugi si rabdare cu tine si, in primul rand, orice ai face, cauta sa iti gasesti starea de bine si placerea in a fi si a face ceva. Urmatorii pasi vin de la sine, cand nici nu te astepti te poti trezi ca te-ai si apucat de treburile pe care le-ai amanat pana acum.
Da, mi-a fost lene… O lene din aceea care te face sa gasesti o gramada de justificari pentru inactiune: am alte lucruri de facut, castigul prezumat nu merita suplimentul de efort, lasa… o sa cumpar dupa listare…
Cam acestea au fost motivele mele pentru a nu participa la Oferta Publica Initiala (IPO pe scurt) a unitatilor de fond iFond Financial.
Citisem prospectul de oferta, stiam ca sansele de castig sunt garantate de intentia de achizitionare de actiuni la Fondul Proprietatea. Fondul proprietatea, cel mai dorit activ de pe piata mobiliara romaneasca, nu se tranzactioneaza inca la bursa. Cumpararea de actiuni este complicata si laborioasa, nefacila pentru un investitor mic. Asa au gandit si cei care au lansat iFond Financial, asa am gandit si eu cand m-am hotarat sa cumpar unitati la acest fond.
Si totusi… mi-a fost lene. Pentru ca nu puteam achizitiona prin brokerul meu ci doar prin societatea care intermedia IPO-ul am luat decizia de a renunta pe moment la achizitie. Pentru ca mi-a fost pur si simplu lene sa merg la acea societate, sa-mi deschid un cont la banca ce le era partener iar apoi sa-l alimentez cu suma ce doream sa o investesc. Cat insemna asta? Probabil vreo 2-3 ore cu tot cu drumul la banca inclus.
Ce as fi castigat? Pai in prima zi de tranzactionare pretul unitatilor de fond a crescut cu 18%. Da, intr-o singura zi. Chiar scazand comisionul de 1% tot ramaneam cu un profit frumusel pentru un efort de 2 ore. Efort pe care insa… nu l-am facut…
O sa-mi spuneti ca nu-i chiar asa, ca de fapt nu am pierdut nimic. Doar ca… nu am castigat.
Dar eu am sa va raspund ca in viata orice ocazie nefolosita este una pierduta. Chiar daca multe alte oportunitati vor aparea, aceea pe care n-ai folosit-o nu se mai intoarce niciodata. Asa cum nici timpul nu da niciodata inapoi.
O sa-mi spuneti ca nu puteam sti ca voi castiga. Pretul putea sa scada iar eu as fi fost fericita cu inactiunea mea.
Iar eu am sa va raspund ca asa este, in viata nu stii niciodata cu certitudine cum vor evolua lucrurile. Dar atunci cand analizezi optiunile si concluzionezi ca sansele de reusita sunt mai mari decat cele de esec atunci trebuie sa-si asumi riscurile si sa actionezi. Mai bine sa regreti ca ai dat gres decat sa regreti ca ai stat pe margine.
O sa-mi spuneti ca a fost o lectie.
Si voi spune ca a fost, intr-adevar o lectie. Una usoara si fara urmari grave de aceasta data. Pur si simplu voi astepta un pret bun si voi cumpara in perioada urmatoare. Pentru ca investitia respectiva este excelenta pe termen mediu si lung.
Si am mai invatat o lectie. Sau mai bine zis mi-am reamintit-o. Aceea ca lenea nu e nicodata un bun sfatuitor.
De multe ori in viata amanam sa luam o decizie sau, chiar mai rau, intarziem sa actionam chiar si dupa ce am luat-o totusi. Si acest lucru ne afecteaza intotdeauna.
Ziua de maine nu va fi nociodata la fel cu cea de azi si nu stim daca ne va mai oferi aceleasi sanse.
Timpul inseamna bani si astea nu sunt doar vorbe…
Cei care actioneaza la timp vor fi mereu inaintea celorlalti.
Cei care amana actiunea vor sta mereu pe margine si ii vor invinovati pe altii pentru nereusitele lor.
Indiferent ce doresti sa obtii de la viata nu uita ca trebuie sa iei initiativa. Nu conteaza daca e vorba de bani, de sentimente, de emotii sau de familie .
Cei care asteapta doar pomeni nu vor fi nimic mai mult decat niste cersetori.
Va propun ca in cele ce urmeaza sa dezbatem putin si problema lui „trebuie”. Intalnesc sau citesc despre multi oameni care fac tot felul de lucruri cum ar fi mersul la un serviciu care nu le place, complacerea intr-o casnicie fara viitor, platitul impozitelor sau al taxelor, locuitul intr-o anumita zona….insa fac acele lucruri bombanind si aratandu-si mereu dezaprobarea despre ceea ce fac motivand ca „trebuie” sa faca acele lucruri.
Acest mod de a privi viata prin prisma lui trebuie, nu este altceva decat o alta sursa de stres, desi nu cred ca mai era nevoie de inca una. Vreau sa va dezvalui un secret: Totul in viata reprezinta o alegere. Poate nu iti dai seama de acest lucru deoarece iti duci existenta strans incadrat de anumite constrangeri care treptat te-au facut sa crezi ca „trebuie”. Insa dupa ce vei privi in urma cu suficient discernamant, vei constata ca si constrangerile respective au la baza unele alegeri facute in momentele respective, acum doar suporti consecintele.
Cu totii am fost lipsiti de dreptul la o exprimare personala, tocmai de catre cei care trebuiau sa ne asigure acest drept si anume parintii nostri. Nu din rautate, desigur. Vorbind in locul nostru, impunandu-ne adesea sentimente, comportamente, experiente, trairi, emotii, prietenii….nu au facut altceva decat ne-au rapit involuntar, puterea de a recunoaste si experimenta o traire pur personala.
In consecinta majoritatea dintre noi, traim ca adulti in anumite circumstante, crezand ca asa trebuie si nu avem alta optiune. La nastere venim pe lume caracterizati de curiozitate si exuberanta, avand la baza doua devize: „eu pot” si „nu trebuie sa”. Dar din pacate lucrurile nu raman asa.
Treptat intervine educatia reprezentata de gradinita, scoala, biserica, armata…si acele devize devin: „nu pot” si „trebuie sa”. De cele mai multe ori regulile de functionare ale societatii din care facem parte, ne sunt utile pe de o parte, insa privite cu mai multa atentie, constatam ca ne fac chiar rau in mai multe feluri. Insa acum stii, te poti oprii, daca vrei. Poti alege altceva, daca asta iti doresti, desigur urmand sa suporti consecintele respective.
Locul in care te afli astazi, cat si circumstantele in care iti traiesti viata in acest moment, nu este altceva decat rezultatul alegerilor facute de-a lungul timpului. Poate ca te-ai lasat dus de val, poate ca ai cedat altora dreptul de a face alegeri in locul tau, insa nu te poti scuza ca nu ai ales nimic. Chiar si faptul de a refuza sa faci vre-o alegere, reprezinta tot o alegere, adica ai ales sa nu alegi nimic.
Daca acum ai o slujba care nu iti place, sau nu te reprezinta, este in regula sa mai continui o vreme cu ea, insa in permanenta trebuie sa cauti cum sa faci trecerea catre ceva mai bun pentru tine. O vorba inteleapta spune ca, daca ar fi sa dam cate un sut in fund persoanei care este responsabila pentru fiecare dintre problemele cu care ne confruntam acum, nu am mai putea sta pe scaun cel putin o luna.
Cand va duceti existenta sub imperiul lui ”trebuie” este foarte posibil sa fiti permanent sub presiune. Chiar daca din mandrie sau din alte motive negati acest lucru, remuscarile si frustrarile se vor aduna treptat si sigur. Vreau sa va spun ca exista o alternativa. Alternativa de a alege. Intotdeauna poti alege, trebuie doar sa reconsideri situatia actuala dupa alte criterii. A sosit momentul sa pui in balanta optiunile pe care le ai, insotite desigur si de consecinte, apoi sa poti alege in deplina cunostinta de cauza. Treptat inlocuieste formularea, trebuie sa, sau sunt nevoit sa, cu „aleg sa”. In mod subliminal te vei pune astfel intr-o pozitie de putere, iar faptul ca nu te mai simti la mila circumstantelor exterioare, fiind mereu „nevoit sa”, iti va imbunatatii substantial imaginea de sine.
Unul dintre cele mai mari secrete ale unei vieti prospere si implinite pe toate planurile, este ca tot ceea ce faci sa le faci pentru ca vrei tu sa le faci, nu doar pentru ca esti nevoit sa le faci. Desigur, uneori vei face si activitati mai putin placute tie, insa prin disciplina vei realiza ca uneori este bine sa “suferi” putin si pe termen scurt, pentru a amplifica satisfactia ulterioara pe termen lung.Partea plina a paharului este ca toate acestea vei alege tu singur sa le faci, nu vor mai fi lucruri pe care “trebuie” sa le faci.
Viata va ofera o multime de posibilitati, insa pentru a profita de ele trebuie sa va aduceti si voi contributia. In consecinta uneori facem unele alegeri care care par a ne dezavantaja pe termen scurt, insa avantajele pe termen lung sunt incomparabil superioare. In astfel de cazuri, recompensa va veni mult mai repede si mai firesc daca noi insine am ales drumul pe care mergem. In schimb, daca ne-am afla pe acel drum, independent de vointa noastra si bombanind in permanenta ca „trebuie” sa fim acolo, chiar daca acel drum este unul bun, el tot va fi plin de obstacole si greutati, sau nu il vom putea parcurge in intregime. De regula nu ne lipseste puterea ci vointa.
In viata exista doar doua dureri adevarate: durerea disciplinei si durerea regretului. Disciplina cantareste cateva grame, insa regretul cantareste cateva tone. Alegeti-o pe prima!
Am folosit si folosesc in trainingurile si mesajele mele, de-a lungul timpului, analogii cu lumea sportului, nu doar pentru simplu fapt ca am practicat fotbal de performanta. Chiar le consider foarte potrivite pentru identificarea acelor atribute raspunzatoare de succesul fiecaruia in viata, fie ca este vorba de afaceri, relatii de vanzari sau orice altceva.
Orice campion se bazeaza pe anumite principii solide, aplicabile multor situatii din viata de zi cu zi. Campionii au grija de sanatatea lor, se antreneaza constant si fac schimbari atunci cand este necesar, isi doresc sa se autodepaseasca, au un spirit de echipa foarte dezvoltat, accepta sfaturi de la antrenor si poseda o inteligenta emotionala demna de urmat.
De multe ori realizarile sportive ale unei persoane sau echipe antreneaza schimbari mentale si atitudine in randul maselor. In unele situatii contribuie chiar la crearea identitatii unei natiuni. Si voi va puteti ridica abilitatile la un alt nivel, insusindu-va cunostintele unui sportive si aplicand principii sanatoase de viata pentru un destin mai bun.
Un mic exemplu. In 1913, un tanar sarac muncea intr-un club privat de golf, ca baiat de mingi, pentru doar cativa banuti pe zi. In fiecare zi i se amintea care este locul lui in viata, mai ales ca in acea perioada golful era considerat, in SUA un sport al oamenilor bogati, al elitelor. Un complex de imprejurari mai deosebite a facut, ca acest tanar, pe nume Francis Ouimet, sa se califice pentru prestigiosul turneu US Open. Cu o crosa si banii pentru taxa de participare imprumutate, acest tanar de 20 de ani i-a invins pe marii campioni ai lumii, inclusive pe Harry Vardon, castigatorul a sase titluri British Open. Nu avea nici bani, nici echipament si nu era sprijinit de nimeni, pana cand Eddie Lowery, un baiat de numai 10 ani, s-a desprins din multime si s-a oferit sa-I care geanta. Imaginati-va scena: campionii lumii la golf, in fata primei mingi, concurand impotriva unui tanar amator lipsit de experienta, conditie fizica, al carui echipament era carat de un baietel.
Timp de 3 zile, campionii lumii s-au intrecut, iar competitia s-a incheiat cu o finala intre Francis si Harry Vardon, una dintre cele mai frumoase finale din istoria golfului. Tanarul amator si baietelul care i-a fost alaturi l-au invins pe marele campion si au castigat trofeul US Open, iar Victoria lor a schimbat viziunea despre sport si mentalitatea intregii natiuni. Foarte curand, golful a devenit un sport atat de popular, incat foarte multi oameni il practica.
Uneori, este posibil sa va simtiti asa cum se simteau Francis si Eddie in fata primei mingi. Dar hai sa fim sinceri! Nimeni nu a venit pe lume invatat, dar cu totii avem o motivatie pentru ceva anume. Oamenii care se automotiveaza si trec peste obstacole incep sa traiasca succesul catre care tindeti si voi acum.
Jucati ca si cum Victoria ar fi a voastra, incepeti si incheiati fiecare zi in forta si ganditi-va la Francis si Eddie in fata terenului de golf, pregatindu-se pentru marea finala. Chiar daca teoretic, ar fi avut un million de motive sa creada ca vor pierde, au ramas concentrate, si-au continuat jocul si au castigat. A fost o victorie despre care multi ar spune ca a schimbat lumea.
A fost o victorie a unor campioni. Tu cand devii campion?
Se spune ca orice lucru important se face de cel putin doua ori. Prima data in momentul conceperii lui, apoi pe parcurs, mintea celui care l-a conceput evolueaza si descopera noi modalitati de a face mai bine acel lucru si il face cel putin inca o data. Pana aici nimic rau, totul se desfasoara sub semnul evolutiei constante a tot ceea ce ne inconjoara, inclusiv a noastra. Insa de cele mai multe ori, trebuie sa revenim asupra unui lucru, nu pentru ca am fi descoperit lucruri noi despre acesta, ci deoarece l-am facut superficial sau chiar prost de la bun inceput. Asta ne consuma mult mai mult timp sau energie, decat daca am fi facut bine acel lucru de la inceput.
Alegerile proaste se acumuleaza asemeni datoriilor. Nu stiu cum se intampla insa nimeni nu vrea sa ne scape de ele. Imi amintesc cat de frumoasa era copilaria in sensul acesta. Indiferent daca duceam ceva la bun sfarsit sau nu, cineva intotdeauna venea dupa mine si restabilea ordinea in lucruri. Aveam mult mai mult timp sa ma gandesc la lucrurile cu adevarat importante, cum ar fi de ce cerul este negru noaptea, decat sa nu uit sa pun capacul la pasta de dinti. Cu acele nimicuri se ocupa altcineva. Dar vremurile acelea s-au dus de mult. Am citit undeva ca a fi matur inseamna a accepta toate responsabilitatile propriei vieti. Chiar toate? Of…dar asta e chiar greu!
Treptat ni se contureaza si un oarecare orgoliu si vrem sa putem spune cu mandrie ca NOI am facut anumite lucruri. Dar stai putin…asta inseamna sa imi asum niste responsabilitati…sa duc lucurile respective la bun sfarsit…of, si uite asa am devenit maturi. Ceea ce nu este chiar rau, doar ca nu trebuie sa uitam a ne intreba din cand in cand, de ce cerul este negru noaptea. Apropo, tu stii?….eu nu am aflat nici pana la varsta asta………
Perfectiunea nu este un unic act, ci un obicei. In consecinta va propun sa fiti cat mai impecabili in tot ceea ce spuneti sau faceti. Macar pentru o perioada pentru a vedea rezultatele si abia apoi sa va hotarati definitiv. Priviti cu mai mult discernamant toate”nimicurile” pe care le faceti zilnic si faceti-le corect. In primul rand vi se va schimba imaginea de sine. O imagine de sine buna, este temelia oricarui succes personal viitor. Apoi mai este un aspect neglijat de majoritatea oamenilor. Se pare ca toate creierele oamenilor sunt interconectate, formand o asa numita gandire colectiva sau mintea universala. Gandul este energie, iar acea energie nu are frontiere.
In permanenta suntem inconjurati atat de gandurile noastre, cat si ale celor din jur. In permanenta suntem intr-un ocean de semnale, chiar in acest moment emitem si receptionam inconstient o cantitate enorma de informatii. Suntem asemeni celui care se afla intr-o camera si crede ca este complet singur, nu se mai afla nimeni cu el in acea camera. Insa, daca deschide un televizor sau un aparat de radio, camera se va umple de sunete si imagini, ele erau deja acolo, doar ca erau pe o frecventa inaccesibila lui. Desi creierul nu are, inca, abilitatea de a fi constient de semnalele primite, nu inseamna ca ele nu ne si afecteaza.
Savantii Harold Puthoff si Russel Targ sunt pionierii cercetarilor in bio-comunicatie inca din 1970. In urma a numeroase experimente, ei au descoperit si dovedit stiintific cum ca, gandurile care ni se adreseaza de catre ceilalti, ne influenteaza activitatea electrica a creierului, chiar dincolo de abilitatea nostra de a le constientiza. In concluzie daca gandurile celorlalti oameni adresate noua sunt negative, invariabil ni se schimba si noua starea psihica, evident negativ. La fel, este valabil si invers, daca ceilalti se gandesc pozitiv la noi, vom avea o zi minunata.
Stiind toate aceste lucruri, am inceput sa fiu mai atent unde si cum imi parchez masina, unde imi las hainele prin casa, sa sting lumina la baie dupa ce o folosesc, sa nimeresc mai des cosul de gunoi cand arunc ceva, sa fac ceea ce am spus ca voi face….deoarece daca ii indispun pe cei din jurul meu care descopera ca nu am facut aceste lucuri cat si multe altele, ma indispun invariabil si pe mine prin ceea ce receptionez ulterior de la ei. Deranjandu-i pe ceilalti, ma deranjam indirect si pe mine. Dupa ce vei proceda astfel, vei simtii cu siguranta o schimbare in bine. Eu chiar stiu asta.
Sursa nefericirii oamenilor in general, o reprezinta asteptarile prea mari pe care le au de la cei din jur si asteptarile prea mici pe care le au de la propria persoana. Multa lume isi traieste intreaga viata pornind de la aceasta neintelegere. Acum ca stim aceasta, va propun sa crestem asteptarile pe care le avem fata de noi insine. Sa incercam a imprumuta mai putina putere din exterior si sa descoperim acea putere in interiorul nostru. De cele mai multe ori esenta vietii consta in micile detalii din viata de zi cu zi. Ocupa-te de aceste detalii. Fa-le asa cum trebuie de la bun inceput, chiar daca nu par importante la momentele respective. Vei descoperii ca treci prin multe momente care iti par fara nici o semnificatie sau logica la momentele respective. Insa daca ai incredere vei realiza ca toate aceste momente au avut o anume semnificatie si toate converg catre desavarsirea ta.
Viata este o insiruire de scantei, iar tot ceea ce ai de facut este sa faci tot ce iti sta in putinta ca la momentele respective fiecare scanteie sa devina o flacara care arde cu intensitate maxima.
Fiecare om de pe acest Pamant are propriile sale scantei. Si tu le ai din plin. Cine aprinde aceste scantei pentru noi va fi subiectul altei discutii, acum sa ne concentram doar asupra lor. Ele vin si trec aproape pe neobservate. De regula ele se intampla atunci cand esti pregatit sa le vezi. Tu esti pregatit sa le vezi? Nu are rost sa-mi raspunzi, haide mai bine sa vedem ce este in sufletul tau.
Fiecare este responsabil pentru propria stare a vremii, iar daca in sufletul tau ploua sau este vesnic innorat, cu siguranta acele scantei nu vor fi irosite prin preajma ta. Da…stiu ce imi vei spune, ca economia merge in jos, ca ai terminat sau vei termina scoala si nu ai unde sa te angajezi, ca guvernantii ne fura…insa toate acestea nu au nici o legatura cu tine. Tu esti mult deasupra lor. Trebuie doar sa simti asta in sufletul tau, iar toate acele circumstante exterioare nu te vor mai afecta decat intr-o masura neglijabila. Spun asta din proprie experienta. Atata timp cat ma invarteam in namolul gandurilor legate de bani, slujbe, datorii, rate..nu stiu cum se facea insa aproape intotdeauna banuielile mele sumbre se adevereau, in ceea ce ma privea.
Mi-a trebuit ceva timp pana am inteles. Invinuiam in zadar lumea exterioara pentru greutatile prin care treceam, toate au incetat doar in momentul in care am inteles ca eu eram parte integranta a problemelor. Eu le creeam sau le intretineam pe majoritatea din ele prin ceea ce gandeam. Atrageam doar ceea ce era deja in mine. Omul va fi mereu un ignorant atata vreme cat va vedea cauza raului doar in ceilalti. Dezastrul cel mai mare era ca in acele vremuri, nu vedeam scanteile din jurul meu.
Din cauza abundentei de stimuli si informatie prin care suntem bombardati sistematic, avem impresia ca ne dorim sa facem tot mai multe lucruri. Asta nu este intotdeauna rau, insa ziua are tot atatea ore, intocmai ca atunci cand nu vroiai sa faci atatea lucruri. Si atunci aproape involuntar alegi sa faci un compromis, adica sa faci doar cate putin din fiecare, totul in mare graba si cu gandul la ce vei face dupa. De aici nu mai este decat un mic pas pana la stress si insatisfactie din tot ceea ce faci.
De aceea te sfatuiesc sa alegi cu grija ceea ce vrei sa faci pe parcursul unei zile, si este mult mai bine sa faci mai putine lucruri, insa pe deplin constient de ele, decat sa faci multe, dar in graba si cu ochii pe ceas.
Am facut o mica pauza din scris pentru a ma uita pe geam. Astazi a plouat, insa acum norii s-au mai risipit, iar printr-o spartura, soarele imi trimite ultimele lui raze pe ziua de astazi. Este fantastic ca nu m-a uitat. Stiu ca pentru mine o face. Atent la scris, era sa pierd o scanteie……..
Multi sunt atat de inversunati in a intemeia afaceri, a face bani, a muncii pe branci, a da din coate, ignorand totul in jurul lor incepand cu familia, sanatatea, traditia…incat iti lasa impresia ca vor sa ajunga cei mai bogati din cimitir. Este trist, insa isi motiveaza „alergatura prin viata” spunand ca vor sa fie fericiti. In primul rand, atunci cand te intrebi daca esti fericit, cu siguranta nu esti. In al doilea rand, fericirea este o decizie pe care trebuie sa o iei constient si irevocabil. Ea este o stare a mintii, nimic mai mult. Nici o imprejurare exterioara nu ti-o poate lua decat prin co-participarea ta. Poti alege sa fii fericit si fara sa ai lucrurile pe care ti le doresti. Nu ele te fac cu adevarat fericit, ci ceea ce cultivi in sufletul tau vis-a-vis de acele lucruri. Si apoi….nu uita de scantei….
A-i acuza pe altii pentru propria nefericire este semnul unei nevoi de educatie. A ne acuza pe noi insine, este semn ca propria educatie a inceput. Cand nu ne mai acuzam nici pe noi nici pe cei din jur, este semn ca ne-am desavarsit educatia!
Lumea este mult mai simpla decat crezi. Dupa ce te vei „dezbraca” de toate minciunile pe care altii ti le-au introdus in minte de-a lungul educatiei tale primita fara sa o ceri, din partea scolii, a bisericii si a familiei, vei vedea si tu acest lucru. Orice obiectiv care te obliga sa muncesti zi dupa zi, an dupa an si din greu, astfel incat sa nu mai ai timp pentru tine si pentru cei pe care ii iubesti, nu este un obiectiv, ci este o pedeapsa. Insa mintit fiind, nu constientizezi asta. Daca si acum cand citesti asta vei trece nepasator mai departe…este in regula, insa cu siguranta iti vei aminti aceste cuvinte peste ceva timp, doar ca o vei face pe un pat de spital sau singur pe o banca in parc. Treptat scanteile te vor ocoli, iar odata cu ele intreaga viata.
Viata nu inseamna munca, stress, target-uri, ierarhii…etc. Societatea exista doar prin ele, iar prin sistemele de educatie pe care tot ea le finanteaza , te-au facut sa crezi ca doar pentru asta esti aici. Insa societatea nu exista, nu are suflet, este doar un nume. Esenta ei esti tu. Nu uita aceasta si nici scanteile nu te vor uita pe tine.
De nenumarate ori, sunt sigura. Ti le spun parintii, pentru a-ti crea si creste respectul de sine. Ti le spune cate un prieten pentru a te incuraja la nevoie. Le auzi in discursurile motivationale, in care sunt laudate diferentele dar recomandate retete universale.
Da, suntem diferiti si totusi ne asemanam atat de mult.
Comportamentul uman respecta niste clisee pe care ne e greu sa le depasim, cu toata diversitatea noastra.
A te conforma e simplu, comod, etapele sunt clare, recompensa dinainte stiuta. Sa fii asemeni multimii nu prezinta, de cele mai multe ori, nici un pericol. Dimpotriva, multimea te va primi cu drag in mijlocul ei si iti va rasplati, prin solidaritate, loialitatea.
Puterea celor multi nu e o gluma. Nici o figura de stil. Ea exista si se manifesta clipa de clipa in societatea umana.
Se numeste instinct de turma si toti, absolut toti, il avem adanc intiparit in gene, probabil din vremurile ancestrale in care supravietuirea noastra depindea de efortul colectiv al tribului.
Sa alegi sa fii diferit este un risc asumat.
Sa alegi un alt drum inseamna risc, provocare, adrenalina si, la final, poate o rasplata mai mare sau poate o mare dezamagire.
Dar sa alegi un alt drum inseamna si invidie, piedici, animozitati, ipocrizie si lovituri sub centura.
Crezi ca “turma” te va iubi pentru ca ai tradat-o?
Crezi ca va accepta alegerea ta? Crezi ca va tolera “succesul” tau?
Crezi ca te va ierta vreodata ca ai avut curajul sa faci altfel lucrurile?
Oh, nu! In nici un caz!
Mai intai va incerca sa te convinga, cu vorba dulce, ca alegerea ta n-o sa-ti aduca nimic bun.
Apoi, daca te incapatanezi pe drumul tau, te vei trezi evitat, izolat, singur.
Mai tarziu, cand vei incepe sa ai oarecare succes, vei fi hulit, ponegrit, acuzat de toate lipsurile societatii.
Iar la final, ca ultima lovitura de gratie, turma, folosindu-se de ascendentul sau numeric, se va infrupta bucuroasa din roadele muncii tale hulite si ponegrite pana atunci, savurand placerea de a te fi readus in mijlocul ei, cu picioarele pe pamant, din nou la locul de pornire.
Vei avea curajul sa o iei de la inceput pe acelasi drum diferit si dificil?
Nu demult am fost plecat intr-o mica excursie, impreuna cu familia. Nu a fost cine stie ce, a fost doar o excursie de o zi, cu masina. Ne-am trezit de dimineata si am plecat la drum fara sa facem prea multe pregatiri „tehnice”. La acel moment consideram ca stiu unde trebuie sa ajung. Oricum noi barbatii suntem construiti genetic pentru a nu cere lamuriri in legatura cu un traseu sau o destinatie. Preferam sa ne invartim ore intregi intr-un oras cautand o strada, si intotdeauna ne este mult mai la indemana sa ne orientam dupa muschiul copacilor pe langa care trecem, sau asteptam noaptea pentru a ne orienta dupa Steaua Polara, decat sa cerem cuiva sa ne indrume. Probabil tot de asta i-a luat si lui Moise patruzeci de ani pana a traversat desertul. Dar sa revin. Destinatia se afla undeva la o suta de kilometri fata de orasul Sibiu, in care locuiesc si era un drum oarecum nou pentru noi.
Acest drum s-a dovedit a fi deosebit. Am avut parte de o vreme superba, un peisaj de vis, nu am avut nici un fel de probleme, si am facut si cateva mici opriri pentru a simti mai bine incarcatura locurilor pe care le strabateam in calatoria noastra. Dupa aproximativ trei ore am ajuns si la destinatia catre care am pornit, insa am avut parte de o mare surpriza. Acolo era cu totul altceva decat ceea ce ne asteptam. In locul unei impresionante cetati, descrise pe un site oarecare, am gasit doar cateva pietre imprastiate prin iarba si multe gunoaie. Am zambit si dupa un scurt schimb de priviri cu sotia mea, am intors masina si am pornit nerabdatori pe drumul de intoarcere, dornici sa revedem locurile prin care abia trecuseram. Si intoarcerea a fost la fel de frumoasa, am descoperit alte locuri pe care nu le-am vazut la venire, iar toate acestea ne-au facut sa nici nu ne mai gandim la „cetatea” catre care am pornit la inceputul zilei.
In acele momente nu am avut timp sa ma gandesc profund la cele intamplate, insa ulterior am avut o mica „revelatie”. Excursia noastra de o zi, cat si modul in care am abordat diferitele ei etape, poarta in ea o intreaga filozofie de viata. Aceasta filozofie o pot sintetiza intr-o singura propozitie: Destinatia devine mai putin importanta daca te bucuri de intreaga calatorie.
Desigur, unii dintre voi s-ar putea sa nu fiti de acord cu mine, poate veti crede ca este important doar finalul, iar cum ajungeti acolo sunt doar amanunte de arhiva. Fiecare isi intelege viata prin propriul sistem de convingeri. Insa eu am descoperit ca, calatoria este mult mai importanta decat destinatia.
Privind aceasta filozofie la un nivel mai mare, te asigur ca, daca te bucuri cu adevarat de fiecare aspect al calatoriei tale pe acest pamant, destinatia va deveni o simpla si fireasca consecinta a felului in care ai calatorit.
Aici gresim, majoritatea dintre noi. Avem tendinta materialista de a ne concentra doar pe scopuri, pe directive, pe recompense, iar toate acestea ne fac sa traim cu gandul undeva in viitor, atunci cand acestea vor avea loc. Facand astfel, pierdem clipa prezenta, care inseamna insasi calatoria. Toate clipele minunate trec neobservate pe langa noi.
In consecinta iti propun sa te concentrezi mult mai mult pe ceea ce ai si cum traiesti acum. Nici trecutul, nici viitorul nu sunt la fel de importante cum este prezentul. Daca nu „gusti” calatoria ta, recompensele mult visate din viitor te vor dezamagi cu siguranta.
Sa mai lamurim un aspect. Tot mai multa lume apeleaza din ce in ce mai mult la tot felul de clarvazatori, cititori in carti sau in stele….pentru a afla ce fel de vieti anterioare au avut, sau ce fel de viitor ii asteapta. Ceea ce pierd ei din vedere, este ca raspunsul este dezarmant de simplu si se afla chiar in clipa prezenta din viata lor.
In consecinta, daca vrei sa afli ce fel de vieti anterioare ai avut, asta desigur daca ai astfel de preocupari, este suficient sa privesti cu mai multa atentie ce fel de viata, in ansamblu ai astazi, caci ea este catalizatorul a tot ceea ce ai fost vreodata. Toate realizarile tale de suflet, toate lucrurile la care aspiri sau le cunosti, sunt rezultante a tot ceea ce ai fost, vazut, sau auzit vreo data. Este atat de simplu. Trebuie doar sa privesti in intuneric, sa asculti in liniste si sa intelegi in suflet.
Tot „acum” poti afla si ce fel de viitor te asteapta. Priveste inca o data la ceea ce faci sau gandesti in momentul prezent, caci asta iti va trasa viitorul. Un proverb spune ca cea mai buna metoda de a-ti prevedea viitorul, este sa ti-l creezi. Chiar daca nu esti constient, chiar daca crezi intr-un viitor gata predestinat si scris undeva in infinitatea stelelor, doar tu esti artizanul propriei tale vieti…..doar tu esti personajul principal in propria ta reprezentatie si doar de tine depinde daca reprezentatia ta a fost o capodopera de mare succes, sau a fost doar o drama sustinuta in fata unei sali lipsita de spectatori.
Concentreaza-te asupra calatoriei tale. Asta este tot ce ai. Acompaniaza-te de oameni potriviti care te sustin si nu iti ponegresc ambitiile, iar calatoria ta va deveni mult mai usoara. Nu te mai concentra atat de mult asupra destinatiei si nu mai amana nimic. Ironia este ca prima jumatate din viata amanam sa facem anumite lucruri importante, scuzandu-ne oarecum fata de noi, ca suntem prea tineri. Dar in a doua jumatate a vietii ce crezi ca vei face? Te vei scuza ca esti prea batran. Constientizeaza-ti calatoria clipa de clipa.
Inteligenta este putinta de a vedea si reproduce obiectiv cele ce exist? si se intampla.
Acum, la inceputul erei informationale, lucrurile incep insa sa se schimbe. Daniel Goleman, sustine ca inteligenta emotionala (EQ) este cel putin la fel de importanta ca si IQ-ul (coeficientul de inteligenta), in determinarea traiectoriei vietii noastre.
Inteligenta emotionala se refera la modul in care oamenii isi folosesc emotiile. Capacitatea de automotivare, de autocontrol, de entuziasm si tenacitate. Acestea nu sunt nicidecum mostenite si, cu cat pot fi inoculate mai devreme copiilor, cu atat acestia au mai multe sanse de a-si folosi capacitatile intelectuale si, implicit, de a avea mai mult succes in viata.
Un alt tip de inteligenta care poate face diferenta este: inteligenta interpersonala. Aceasta reprezinta capacitatea de a-i intelege pe ceilalti: ce ii motiveaza, cum muncesc si cum cooperezi cu ei. Este foarte probabil ca vanzatorii de succes, politicienii, medicii si liderii spirituali s? fie persoane cu un inalt grad de inteligenta interpersonala.
Inteligenta intrapersonala este capacitatea omului de a-si forma un model precis despre sine ?i de a putea folosi acel model pentru a ac?iona eficient in viata.
Este necesar s? ne revizuim ideile despre inteligenta, pentru a include diversitatea factorilor care determina succesul in viata. Ceva asemanator se poate spune si despre educatia in sine. Noile dezvoltari tehnologice, in special cele asociate cu tehnologiile informationale, ne pot determina sa reconsideram, in viitor, modul in care privim procesele educationale. Elanul brusc al schimb?rii tehnologice creeaza o mai rapida rasturnare a profesiilor decat s-a intamplat vreodata.
Educatia nu mai poate fi privita ca o treapta pregatitoare, inainte ca individul sa inceapa sa munceasca. Pe masura ce tehnologia se schimba, in mod necesar se schimba aptitudinile si domeniile de expertiza. Chiar dac? educatia e privita din punct de vedere vocational, ea asigura aptitudinile necesare muncii, majoritatea observatorilor fiind de acord ca acum, in era informationala, educatia continua reprezinta cheia succesului in viata, si mai ales in afaceri.
Robert Kiyosaki vorbeste in cartea sa, „Inainte de a demisiona”, despre viitorul muncii ?i al angajatilor, semnalând faptul ca angajatii de astazi reprezinta un fenomen nou.
Se stie ca in era agricola cei mai multi oameni erau intreprinzatori. Majoritatea erau fermieri ce lucrau pamantul regelui. Ei nu primeau salariu de la rege. De fapt, era invers. Fermierul ii pl?tea regelui o taxa pentru dreptul de a folosi pamantul. Aceia care nu erau fermieri erau comercianti, adica mici intreprinzatori. Majoritatea copiilor crescuti in familii de intreprinzatori au calcat pe urmele parintilor, devenind, la randul lor, intreprinzatori. Din nou, o chestiune de educatie.
In timpul epocii industriale, cererea de angajati a crescut. Ca raspuns, guvernul a preluat sarcina educatiei in masa si a adoptat „sistemul prusac”, cum il denumeste Kiyosaki, dupa care sunt organizate majoritatea sistemelor de educatie la nivel mondial, in ziua de azi. Cert este faptul ca acest sistem are ca scop producerea de angajati in masa. Desigur, este din nou vorba de educatie.
Eu si tu am fost sfatuiti adesea: „mergi la scoala, ia note bune, ca sa obtii o slujba buna!” Dar niciodata n-am auzit cuvintele: „mergi la scoala ca s? devii un intreprinzator bun!”
Afla mai multe despre cele 10 tipuri de inteligenta in programul audio: “Puterea emotiilor in viata si in afaceri”, in lectura lui Adrian Popescu.
Uitandu-ma la ce exemple avem majoritatea dintre noi, in familiile noastre, am simtit nevoia si unui astfel de articol. Viata este asemeni unui joc cu propriile lui reguli, iar ca orice joc daca nu are o miza, va deveni anost si plictisitor atat pentru tine cat si pentru cei din jurul tau.
Inchipuieste-ti un meci de fotbal la care am inlaturat portile, oare cine ar mai juca? Sau pentru cat timp? Tot astfel si cu viata ta, daca nu urmaresti o miza, sau mai multe, treptat va deveni o rutina apasatoare si amara.
Fa un exercitiu de imaginatie. Imagineaza-ti ca ai saizeci de ani si te uiti in urma la viata care s-a scurs. Cum o vezi? Te uiti cu mandrie si spui: Uoau, ce viata am avut!!!…???…..sau iti pleci privirea in pamant? Viata va trece oricum, indiferent cum o vei traii.
In alta ordine de idei, eu nu incurajez cariera in detrimentul familiei. Se spune ca pe patul de moarte nimeni nu a regretat ca nu a petrecut mai mult timp la serviciu, ci ca nu a petrecut mai mult timp alaturi de cei dragi. Tu, ce vei regreta?
Viata pe care ti-o pregateste societatea de astazi, nu este viata, ci este doar existenta. Daca te lasi incadrat in tiparele majoritatii, nu vei fi decat un „cadavru” umblator, care asteapta si moartea fizica. Fiecare zi din viata ta ar trebui sa fie o adevarata sarbatoare, caci este un dar nepretuit. In schimb societatea ti-a transformat viata intr-o insiruire de sarcini, corvezi, probleme de rezolvat, indatoriri,”drepturi”, obligatii, iar ca supapa de eliberare a presiunii acumulate ti-a mai lasat cateva zile de sarbatoare pe an.
In acele zile, trebuie sa te relaxezi, si sa te bucuri de viata, asa la comanda, cat si in ziua respectiva, deoarece doar atunci, cineva a hotarat sa fie sarbatoare. Nu ti se pare cam artificial? De ce sa ma simt bine si sa ma bucur ca traiesc doar in 15…18….si 25 ale anumitor luni? In rest ce-mi ramane? Majoritatea oamenilor nu sesizeaza acest aspect si ajung sa faca sant adanc intre locul in care dorm si locul in care muncesc…..un sant atat de adanc incat dupa o vreme orice incercare de iesire din el devine sortita esecului. Nu face si tu asta.
Ce ar fi de facut? Nu uita titlul acestui articol, porneste cu finalul in minte. Adauga o miza sau mai multe, vietii tale. Daca totusi trebuie sa te angajezi si sa muncesti pentru realizarea viselor altor persoane, ok, fa-o, dar fa-o planificat. Cu alte cuvinte stabileste-ti un termen sau un obiectiv de realizat prin acel serviciu, apoi da tot ce ai mai bun la locul tau de munca, astfel incat sa iti realizezi cat mai repede ceea ce ti-ai propus, apoi paraseste acel serviciu si incepe sa traiesti. Spun asta deoarece majoritatea oamenilor nu se angajeaza undeva, avand si un scop in minte. Ei se gandesc doar la cum sa-si plateasca facturile in luna urmatoare. Apoi va urma o alta luna…apoi o alta luna…si pe furis intreaga viata. Unii oameni lasa impresia ca s-au nascut doar pentru a manca, a plati facturi si impozite si a se inmultii. Oare sa nu fim decat niste iepuri mai mari? Ce trist!
Tu nu trebuie sa uiti cine esti cu adevarat, asta presupunand ca stii deja. Esti o fiinta vie care isi cauta implinirea pe acest pamant. Problemele apar in momentul in care ne indragostim si credem intr-o imagine pe care ne-am creat-o vis-a vis de persoana noastra, imagine care de cele mai multe ori nu are nici o legatura cu originalul. In aceasta imagine tu te inchipui ca iti sta bine, sau chiar iti doresti, sa fi inginer, politician, om de afaceri, fotbalist…insa dupa un anumit numar de ani incepi sa te intrebi, de ce nu esti fericit in sufletul tau.
Raspunsul ti-l dau chiar eu, acum, esti nefericit deoarece implinirea nu a fost una dintre mizele vietii tale. Umbra de care te indragostesti si in care crezi, inchipuindu-ti ca esti chiar tu, nu poate cunoaste nici un fel de implinire. Implinirea ta ca om, nu are nici o legatura cu mersul la un serviciu anost o viata intreaga, la a da ordine sau chiar striga la subalterni, deoarece si la tine striga altii, la a scrie rapoarte la serviciu, la a aseza salam si cascaval pe rafturile unui supermaket, la a stresa oamenii incercand sa le vinzi o asigurare sau un sapun, …..etc.
Sa nu ma intelegeti gresit, toate aceste meserii sunt nobile asemeni celor care le-au inventat, insa ele devin o tragedie cand sunt transformate in principalul obiectiv al vietii unui om. Tu nu trebuie sa uiti niciodata care este scopul sau misiunea ta aici, iar restul, indiferent ca sunt slujbe, afaceri, scoli…sa fie doar etape bine stabilite in calea ta catre implinire, cat si a celor din jurul tau. Spun ca si a celor din jur, deoarece daca vei ajunge totusi pe muntele succesului insa vei constata ca ai ramas singur, probabil te vei arunca de acolo!
Una dintre cele mai minunate capacitati ale mintii umane este aceea de a visa. Nu am intrat in mintea altor animale, inca, insa tind sa cred ca doar noi oamenii putem face aceasta. Toate marile realizari din jurul nostru au avut ca punct de pornire un vis in mintea cuiva. Cineva a visat la ele, apoi a actionat conform visului sau. Astfel a aparut diferenta, deoarece majoritatea oamenilor sunt in stare sa aiba visuri, insa putini sunt cei care le si pun in practica. Dintr-un vis apare un scop, iar eu stiu ca scopurile nu sunt pentru prosti. Tu ai scopuri? Ai grija ce raspunzi.
Exista o multime de carti si articole pe internet despre arta de a visa. In consecinta nu am sa reiau si eu subiectul din aceasta perspectiva. Iti propun un alt mod de a vedea acest aspect.
Incep prin ati dezvalui un secret: „Universul gandeste prin tine”. Odata cu acest secret se poate sa te dezamagesc putin, caci asta inseamna ca nu tu esti centrul universului, ci doar o rotita mica al marelui sistem ce ne inconjoara. Inteligenta Divina isi transpune creatiile in plan material si prin intermediul tau.
De aici extrapolez mai departe si spun ca nimeni nu este daruit cu un vis fara sa fie daruit si cu posibilitatea de a-l indeplini. Universul nu face lucrurile pe jumatate, cu asta ne ocupam noi oamenii, dar asta este o alta discutie. Doar ca, nu vedem maretia si implicatiile visului cu care am fost daruiti. In majoritatea cazurilor cadem in capcana mintii constiente, de a analiza viitorul doar pe baza a ceea ce avem sau stim in acest moment. Acest lucru este o greseala fundamentala, deoarece in univers nimic nu este static. Ce a fost valabil ieri nu mai este valabil astazi, iar ce este valabil astazi nu mai este maine….si tot asa. Trebuie doar sa avem incredere. Un vechi proverb spune ca este suficient ca omul sa aiba incredere si sa mearga doar pana unde vede cu ochii sai, caci de acolo va vedea si mai departe, iar increderea sa va spori.
In concluzie, ori de cate ori iti trece ceva prin minte, mediteaza putin asupra acelui lucru, indiferent cat de nebunesc sau irealizabil iti pare la momentul respectiv. In aceasta lume nimic nu se intampla pur si simplu, totul urmeaza un plan. Orice lucru la care poti visa, incepe-l. Universul te va sustine prin mijloace nebanuite. Un om intelept traieste actionand, nu gandind sa actioneze, nici gandind la ce va gandi cand va inceta sa actioneze.
Poti visa la absolut orice. Realizarile tale de pe urma visurilor pot fi atat materiale cat si spirituale. Acestea din urma de cele mai multe ori sunt desconsiderate. Datorita societatii de consum in care am ajuns sa traim, materialul primeaza in fata spiritualului. Hrana spirituala a devenit doar subiect de discutii la o ceasca de cafea, sau nici macar atat. Hrana spirituala nu inseamna neaparat mersul la o biserica, desi si acesta este un lucru bun.
Hrana spirituala are legatura cu sufletul tau, sunt acele lucruri care atunci cand au loc, te bucuri sufleteste, nu te mandresti cu ele, cum ar fi o masina sau o poseta. Daca nu intelegi ce spun, doar citeste, sufletul tau sigur ma intelege.
Poti privi un apus sau rasarit de soare, poti vizita locurile sacre ale civilizatiei noastre, poti face o surpriza cuiva care se credea uitat…cat si multe altele. Sunt fericiti cei care au si astfel de visuri. Se spune ca deosebirea dintre un spiritualist si un materialist este ca spiritualistul isi poarta casa si realizarile peste tot cu el, chiar si in lumea de dincolo, deoarece toate aceste „bogatii” se afla in interiorul lui. Nu am spus toate aceste lucruri in detrimentul materialului si el are importanta lui, insa”globalizarea” la care suntem supusi ucide tot mai multe spirite pe zi ce trece.
Un alt motiv pentru care cineva nu face pasul de la vis la realizare, este teama de esec, sau de a parea ridicol in ochii”cunoscatorilor” care il inconjoara. Of…si este plina lumea de astfel de distrugatori de visuri. De aceea iti recomand sa nu te destainui decat in fata oamenilor care stii ca te sustin si te imping inainte. Evita pe cat posibil carcotasii si „realistii” care iti spun ca nu tot ce zboara se mananca si ca ar fi bine sa revii cu picioarele pe pamant. Vis-a-vis de teama de esec iti spun doar atat: Atunci cand te indrepti catre realizarea unui vis important si muncesti pentru el, chiar daca nu il vei realiza niciodata, cea mai mare recompensa este omul care devii pe tot acest drum. Astept sa-mi spui ce visuri ai……..
AS VREA SA FIU CEL CE ERAM ATUNCI CAND DOREAM SA FIU CEL CE SUNT ACUM
Anii trec. Trec mult mai repede decat pare la prima vedere, ne dam seama de aceasta doar dupa o anumita varsta. Este asemeni unei vacante, la inceputul ei ai impresia ca va dura o vesnicie, dar cand te apropii de final te uiti in urma cu nostalgie si tristete intrebandu-te, cand a si trecut? Tot astfel si cu viata, la o scara mai mare desigur, insa este supusa acelorasi legi. Cand suntem tineri si avem toata viata inainte, avem si aspiratii pe masura. Aici apare un paradox, omul este mereu nehotararat in ceea ce vrea.
Cand suntem copii ne dorim cu ardoare sa devenim cat mai repede oameni mari, iar atunci cand aceasta se intampla, tanjim dupa perioada copilariei. De fapt cred ca totul tine de evolutia fireasca a omului si de integrarea lui in infinit.
Aici avem alt paradox, parintii nostri au “complotat” pentru a ne aduce din infinit, in planul fizic al acestei lumi, pentru ca apoi toata viata noastra sa nu fie altceva decat o reintoarcere catre acel infinit.
Inocenta copilariei, urmata de exuberanta adolescentei sunt perioade sublime cu, care nu ne vom mai intalni in acesta viata. In acele perioade suntem minunati, curiosi, cutezatori, insa si foarte usor influentabili. Tot in perioadele respective subconstientul nostru inca nu are puterea necesara de a se face auzit din cauza zgomotului tumultuos al mintii constiente. Asta nu este un lucru bun, deoarece tanarul la inceput de drum va incepe sa-si ghideze viata doar pe baza mintii constiente.
Si ce-i cu asta, poate vei fi tentat sa spui, insa aceasta latura constienta a mintii nu este intotdeauna de partea ta. La mintea ta constienta are acces multa lume, fiecare incercand sa-ti impuna la nivelul ei un anumit tipar de gandire.
Aici ma refer la parinti, profesori, preoti, prieteni…cu totii isi aroga dreptul de a-ti spune cum trebuie sa traiesti sau ce fel de om “ar fi bine” sa fi. De fapt pentru cucerirea mintii tale constiente se duce un adevarat razboi, deoarece suntem o societate de consum, iar cei care tin fraiele acestei societati au tot interesul sa consumi doar de la ei, dar acesta va fi subiectul altui articol. In tot acest proces, mintea ta subconstienta nu se poate face auzita. Problema mare pentru tine consta in faptul ca tot ceea ce reprezinti tu ca fiinta, este stocat la nivelul mintii subconstiente. Fiecare om are o “chemare” catre ceva, insa aceea chemare se afla adanc ascunsa in subconstientul tau. Fara sa descoperi acea chemare toata viata ta nu va fi altceva decat o continua si dureroasa amagire, condimentata cu scurte dar trecatoare momente de bucurie.
Este foarte posibil ca batalia pentru mintea ta constienta sa fie deja castigata de catre ceilalti. In acest caz consecinta fireasca ar fi sa nu te increzi in ea cand iti planifici viitorul sau persoana care vrei sa devii. Majoritatea dintre noi nu am stiut acest lucru cand am fost la inceput de drum, dar tu acum STII. Profita de asta. Din cauza acestui lucru sunt tot mai multi oameni care odata ajunsi la varsta maturitatii, sunt profund dezamagiti de ceea ce au devenit. De regula acest moment se intampla doar la maturitate sau chiar dupa, deoarece doar atunci subconstientul poate incepe de unul singur sa se faca auzit. Doar atunci incepi sa-ti auzi adevarata chemare si te uiti cu tristete la ceea ce ai devenit intre timp. Apar tot mai multe filme in care oameni maturi de 40-50 de ani, sunt nemultumiti de felul in care a evoluat viata lor si incearca sa-si retraiasca tineretea, insa totul se va reduce la o tentativa caraghioasa si penibila. De aceea tu nu trebuie sa fi astfel. Daca eu am descoperit toate aceste lucruri de unul singur si doar la 36 de ani, tu ai avantajul ca ti le servesc tie, chiar acum cand inca te afli la inceput de drum. Priveste cu atentie drumul pe care vrei sa pornesti pentru ca il vei parcurge multa vreme. Daca peste cativa ani vei privi in urma cu mandrie sau dimpotriva, cu tristete, depinde doar de ceea ce alegi tu acum. Cauta adanc in tine si afla-ti adevarata chemare cu care ai fost inzestrat. Fiecare o avem. Subconstientul tau o stie, doar trebuie sa-l asculti.
Sfat practic: Profita de momentele in care esti singur/a si inconjoara-te de liniste. Atunci cand sunt singuri pentru anumite perioade de timp, oamenii au tendinta de a evita linistea din jur, preferand tot felul de zgomote exterioare,…radio … televizor …etc. Evita aceasta capcana intinsa tot de catre mintea constienta care iti spune ca linistea nu este buna. De aceea ramai inconjurat de liniste ori de cate ori este posibil. Doar in aceste momente poti incepe sa te auzi tu pe tine. Trebuie doar sa fi constient si sa asculti. Doar atunci vocea suava si abia perceptibila a subconstientului va razbate pana la tine. Iar cand o vei auzi, viata ta va deveni o binecuvantare atat pentru tine cat si pentru cei din jurul tau.
Sa fie adevarat? Oare gandul nostru e mai puternic decat medicina cu toate tehnicile si leacurile ei ? Oare mintea noastra poate declansa schimbari radicale in trupul nostru?
“Fara indoiala”, raspunde Darian Leader, un celebru cercetator britanic, care, in cartea sa Why Do People Get Ill (scrisa impreuna cu academicianul David Coperfield) demonstreaza legatura uluitoare dintre minte si trup. “Nu exista nicio boala fara o radacina psihologica. Nu exista boli, ci bolnavi. Iata, un om se poate vindeca de o raceala banala in5 zile, in vreme ce altul se poate chinui cateva luni bune. De unde vine diferenta? Din mintea pacientului, fara indoiala.”
Psihanalist de profesie, Leaders si-a inceput cercetarile cu interpretarea simptomelor anumitor boli in functie de gandurile si declaratiile pacien?ilor. Pe masura ce a avansat in studiu, a capatat convingerea ca, desi bolile se manifesta printr-o stare de rau fizic, in fond scot la iveala dorinte, frustrari, emotii de care nici macar pacientul respectiv nu era constient. In sustinerea acestei teorii el aminteste o multime de boli declansate pe fond psihic (de la diabet si ulcer, pana la afectiuni dermatologice). Pe baza aceluiasi rationament, Leaders explica de ce un numar urias de femei diagnosticate cu sterilitate au ramas insarcinate imediat ce au fost acceptate ca mame adoptive. “In mod inconstient, o femeie simte ca nu poate fi mama, daca se afla intr-o conjunctura nepotrivita. Abia dupa ce lucrurile s-au asezat si gandurile i s-au limpezit, corpul reactioneaza. Ceea ce se intampla in mintea unui om este din cale afara de important pentru starea lui de sanatate.”
Ideea nu e noua. Sigmund Freud spunea ca boala e o consecinta a povestii vietii pacientului, iar simptomele nu sunt doar semnele ei, ci, in primul rand, forme de expresie ale unei emotii sau reprimari, un soi de arta personala. Pacientii vorbesc codat, iar simptomele sunt forme de comunicare. Oamenii sunt marcati de propriile lor manifestari de boala, nu de cele descrise in manualele de medicina. Pe de o parte doresc sa scape de ele, dar vor si sa le pastreze, intr-un fel ciudat. “Boala are si ea beneficiile sale”, spune Freud. “Uneori absenta simptomatologiei nu inseamna in mod obligatoriu sanatate, ci depresie, autism, moarte fizica.”
Cu alte cuvinte, daca mintea este cea care ne face vulnerabili in fata bolilor, tot ea este responsabila de felul in care luptam cu boala si reusim sa ne vindecam. S-a observat in nenumarate studii ca bolnavii de cancer care primesc sustinerea si afectiunea familiei au o speran?a de via?a crescuta, iar sansele de vindecare (acolo unde se poate vorbi de asa ceva) cresc considerabil. De asemenea, un studiu de data recenta a demonstrat ca numai cateva cuvinte de incurajare spuse de medicul anestezist inainte de operatie au un efect postoperator pozitiv uluitor (si masurabil) asupra pacientului , in ceea ce priveste suportarea durerii si perioada de timp petrecuta in spital pentru recuperare. Iata de ce Leader crede ca un medic bun trebuie sa fie un impecabil om de stiinta si un umanist desavarsit.
Psihologie vs medicina
Sigur, boala tine de o anume predispozitie genetica si e declansata de factori biologici (virusi, bacterii, bacili etc), dar e, fara indoiala, legata si de subconstient, element de care medicina conventionala nu pare deloc interesata. S-a observat ca, in momente dificile din via?a, oamenii sunt expu?i unui risc crescut de imbolnavire. Iata de ce intrebarea “de cat timp esti bolnav?”, ar trebui inlocuita cu una mai semnificativa: “cand a aparut aceasta boala?”. Exista intotdeauna un moment esential legat de declansarea ei. Evident, nu inseamna ca toti medicii trebuie sa devina psihanalisti, dar nu vad nici un motiv pentru care nu ar putea sa invete sa reformuleze intrebarile, de vreme ce istoricul bolii tine de povestea vietii pacientului.
Atunci, emotiile pozitive vor putea intari sistemul imunitar?
Emotiile pozitive si vietuirea sanatoasa stimuleaza productia unor substante cerebrale, numite endorfine, care hranesc efectiv sistemul imunitar. Aceste misterioase substante ajuta in lupta contra bolilor si promoveaza insanatosirea. In plus, ele intensifica bucuria de a trai prin simtamintele de bine, de euforic pe care le produc. Cercetari mai noi arata in mod convingator ca o ata emotionala echilibrata este la fel de importanta pentru sanatate ca factorii deja traditionali, cum sunt alimentatia sanatoasa, exercitiul fizic regulat si etarea alcoolului, tutunului si a altor droguri.
De cate ori ti-ai spus tie sau altora ca nu mai incredere in cineva sau ceva? Care este impactul, rezultatul acestei atitudini asupra ta, asupra relatiei tale cu persoana respectiva, asupra dorintelor si viselor pe care le ai?
Definitia increderii din dictionarul explicativ al limbii romane este: „Sentiment de convingere; lips? de îndoiala”.
De asemenea, tot in DEX gasim explicatia: „actiunea de a (se) încrede si rezultatul ei; sentiment de siguranta fata de cinstea, buna-credinta sau sinceritate a cuiva; credinta”.
Neincrederea este, evident, opusul increderii si reprezinta lipsa sigurantei, indoiala, in final lipsa credintei. Cel mai adesea apare ca urmare a unor incidente din trecut, cand noi am decis ca oamenii ne inseala, nu ne putem baza pe ei, nu isi tin cuvantul, vor doar sa profite, etc. Cand nu ai incredere in oameni, nu ai incredere / credinta nici in Divinitate si te simti singur, izolat, frustat, nemultumit, nu stii incotro sa o ei.
Siguranta / certitudinea este o valoare, un sentiment pe care majoritatea dintre noi il cauta, fie ca este vorba de o relatie cu un partener, fie de prieteni, de locul de munca sau afacerea pe care o avem, de relatia cu banii.
A face trecerea de la neincredere la incredere, de la indoiala la credinta poate fi realizata intr-o secunda, atunci cand iti dai seama ca tu ai facut aceasta alegere la un moment dat si de atunci tot universul ti-a confirmat ca nu merita sa ai incredere intr-o anumita persoana sau persoane, sau, un proces care poate dura ceva mai mult, in functie de fiecare persoana.
Esti dispus sa faci o schimbare la tine?
Daca vei schimba acel ceva ce vei avea de acum inainte in viata ta?
Poate multumire, implinire, satisfactie, armonie, liniste? Ce anume?
Uitate-te unde esti acum si la convingerile pe care le ai vizavi de persoanele in care nu mai ai incredere. Stiu ca sunt lucruri care asa au fost pana acum, pana la momentul acesta. Daca ai ales sa ai incredere intr-o persoana, daca ai ales sa stai intr-o relatie sau loc de munca sau sa iti construiesti o afacere, ce alegi sa faci tu diferit de acum inainte?
Cum esti cand nu ai incredere ? Cum esti cand ai incredere?
In ce directie vrei sa mergi? Cat de motivat esti sa faci schimbarea?
Crede cu putere in ceea ce iti doresti, ai rabdare cu tine si cu celalalt. Rabdare! Fii constient ca e un proces de durata. Lasa-l sa fie asa cum este si cere Universului sa fii suprins de cate lucruri extraordinare poate cealalta persoana sa iti ofere/arate. Cum ar fi sa fie asa?
Constientizea cand apar gandurile negative, lasa-le sa fie si intorce-te catre cele pozitive.
Fa in fiecare zi ceva care sa te duca mai aproape de obiectivul tau, orice, chiar daca e un pas mic, aparent nesemnificativ.
Detaseaza-te de ceea ce iti doresti sa se intample. Cand iti vin ganduri negative, opreste-le cu: „Si ce daca se mai intampla la fel?” si intoarce-te la ce ai tu de facut si la cine esti tu.
Ce alte resurse ai care sa te sprijine sa ai incredere si siguranta?
Cine te poate sprijini sa te concentrezi pe incredere si sa aduci increderea in tine si in viata ta pe toate planurile?
George MacDonald spunea ca: „A fi de incredere este un compliment mai mare decat a fi iubit”. Adaptandu-l la acest articol as spune, a acorda increderea ta cuiva este mai presus de a-l iubi.
Sunt sigura ca este foarte la moda sa ai aceleasi “gadget-uri” ca si prietenii din trupa ta.
Sunt sigura ca sfaturile lor ti se par mai bune decat acelea pe care ti le da mami si tati.
Stiu ca este mai interesant sa fumezi pe ascuns, decat sa te gandesti de doua ori daca e bine sau nu, ca doar… asa fac toti prietenii tai, nu?
Si mai ales stiu… ca daca prietena ta a facut sex saptamana trecuta… tu nu poti fi mai prejos, trebuie sa faci si tu sex, sa fii in rand cu ea…. altfel nu vei mai fi la fel de “cool” si vei fi poreclita virgina trupei
Ce ganduri sunt acum in mintea ta?
Ce stii despre baiatul cu care vrei sa faci sex? Aaaa… nu stii inca cine va fi “fericitul”? Aha! Stii doar ca trebuie sa o faci, ca sa nu fi mai prejos decat prietenele tale.
Lasa la o parte gandurile din momentul asta, lasa-ti prietenii in spate pentru un moment, gandeste-te la tine!
Esti cea mai importanta fata de pe pamant!
Esti unica si irepetabila!
Esti frumoasa, desteapta si de succes, ai viata inainte.
De ce TREBUIE sa faci sex azi?
De ce TREBUIE sa fii ca celelalte fete?
De ce sa nu astepti MOMENTUL?
De ce sa nu astepti CLIPA?
Tu contezi cel mai mult, viata ta e cea mai importanta, fericirea ta e pe primul loc. TU meriti totul!
Te-ai gandit la consecintele unui act sexual?
Te-ai gandit ca poti sa te imbolnazesti de gonoree, candida, sifilis, hepatita?
Te-ai gadit ca SIDA poate fi la un pas de tine?
Te-ai gandit ca poti ramane insarcinata si… avortul nu este intotdeauna o solutie?
Poate te-ai gandit, poate ai luat in calcul toate riscurile, poate esti pregatita sau… poate NU!
Mai gandeste-te! Gandeste-te la tine! Gandeste-te la o viata pe care s-ar putea sa o curmi!
Priveste! Gandeste! Analizeaza! TU esti cea mai importanta fiinta de pe pamant!
Asculta… “Strigatul mut”! Atentie!!! Filmul contine imagini explicite!
Una dintre cele mai mari temeri ale oamenilor este vorbitul în public. Desi zilnic se fac mii de prezentari, stim din propria experienta ca majoritatea prezentarilor sunt greu de urmarit, sunt neclare si mai ales sunt plictisitoare si monotone. Acest lucru se datoreaza lipsei de talent a prezentatorilor? Trebuie sa te nasti cu acest talent? Noi credem ca nu.
Noi credem ca fiecare dintre dumneavoastra poate fi un foarte bun prezentator. Se pun urmatoarele întrebari:
Ce trebuie sa aveti în vedere daca vreti sa aveti succes în prezentari?
Cum trebuie sa va pregatiti si la ce rezultate puteti sa va asteptati?
În continuare, va prezentam o serie de indicatii pretioase, pentru ca în viitor sa aveti curajul de a vorbi în fata celorlalti si ca urmare sa aveti si succesul bine meritat.
Fiti constienti de responsabilitatea deosebita
Ca prima idee, trebuie sa retineti: Indiferent, daca publicul este acolo din propria vointa sau a fost fortat sa participe, vorbim despre oameni, care îsi sacrifica o parte din timpul lor pretios. Legat de importanta acestui fapt, subliniem si de data asta: sa nu risipiti niciodata timpul publicului dumneavoastra! Numai atunci vom fi constienti de responsabilitatea noastra, daca ne este clar, ca în fata noastra sunt oameni, care ar avea multe alte lucruri de facut în acelasi timp. Aveti grija ca publicul sa nu se plictiseasca.
Sa cunoasteti componenta publicului, precum si pregatirea si interesele lor.
Evitati supra – sau subevaluarea publicului si sa-l luati mereu în serios. De aceea, va propunem sa fiti bine pregatiti pentru fiecare prezentare.
Sa aveti publicul mereu în fata ochilor
Sa nu pierdeti niciodata publicul din fata ochilor. Aceasta propozitie s-ar putea sa va para de prisos, dar daca ne gandim la nenumaratele prezentari nereusite la care am participat, aceasta ar putea sa se transforme într-un sfat important.
O prezentare este reusita daca este ajustata publicului, atat în continut, cat si în durata.
N-ar trebui sa tineti aceeasi prezentare pentru un public specializat si un public laic, sau sa spuneti aceleasi lucruri pentru un public tanar si unul mai în varsta. De aceea, este
important ca sa aflati cat mai multe informatii despre publicul tinta. Daca stiti cine sta în fata dumneavoastra, puteti sa construiti prezentarea în functie de nevoile si cerintele lor.
Desigur, nu puteti sa aflati mereu prea multe despre public, dar totusi, încercati. Daca nu stiti nimic precis despre publicul tinta, puneti-va în locul lor si faceti presupuneri cu privire la asteptarile si interesele lor. Astfel deja va ocupati de public, si asta vine in avantajul prezentarii dumneavoastra. În timpul prezentarii, de asemenea, trebuie sa va ocupati de public, si anume trebuie sa raspundeti din timp la reactiile lor.
Pregatirea este totul
Cu cat va pregatiti mai bine, cu atat veti putea fi mai relaxati. Chiar daca de cele mai multe ori vorbitul ni se pare cel mai greu lucru, prezentarea în sine trece foarte repede.
Cea mai mare investitie trebuie facut în pregatirea prezentarii. Pregatirea se refera la mai multe domenii, din care va prezentam cateva:
A. Pregatirea continutului
Puteti sa vorbiti liber si relaxati numai despre lucrurile, în care sunteti pregatiti. Un public observa foarte repede daca un prezentator are numai cunostinte superficiale
despre o tema sau este chiar nepregatit. În timpul pregatirii sa aveti în vedere si temele care se leaga într-un fel sau alta de tema principala. Astfel puteti raspunde fara probleme la întrebari si sa dovediti cunostintele de-a lungul discutiilor.
B. Conceperea si constructia prezentarii
Colorati prezentarea cu o anecdota scurta, cu un citat sau cu o metafora. Astfel cresteti interesul publicului si prezentarea creste în eficienta.
Chiar si în cazul prezentarilor mai scurte merita sa va ganditi deja înainte despre constructia acestuia. O prelegere, o prezentare ar trebui sa fie conceput din start foarte bine.
Este vorba despre captarea interesului. Ganditi-va mereu la ordinea transmiterii informatiilor pentru a capta interesul publicului si la momentele cand vreti sa folositi mijloacele audio-video. Aici este foarte important, ce anume doriti sa realizati, sa atingeti.
10 Convingeri ale vorbitorilor publici
1.Este imposibil sa esuz cand ma aflu pe scena.
2. Pot sa ii inspir pe oameni sa isi declanseze propria motivatie.
3. Oamenii au nevoie sa ma exprim foarte clar. Rolul meu este sa explic
informatii complexe intermeni cat mai simpli.
4. Este important sa ma conectez cu audienta inima la inima si abia apoi creier
la creier. Prima sarcina este sa construiesc o relatie de incredere cu audienta.
5. Sunt o persoana flexibila.
6. Ceea ce am de spus este extrem de valoros pentru audienta.
7. Totul este ca un joc al carui scop principal este sa invatam.
8. Ceea ce fac nu este pentru mine in primul rand, ci pentru public.
9. Dorinta profunda a publicului este sa se distreze.
10.Audienta mea merita sa aiba un vorbitor excelent.
De la Martin Luther King, trecand pe la Barack Obama, indemnul mobilizator ajunge intr-un final si la noi prin intermediul ambasadorului SUA.
Excelenta sa dl. Mark Gitenstein, cu ceva radacini prin zona Moldovei, incearca sa ne convinga sa renuntam la fatalismul mioritic si sa indraznim sa ne asumam propriul destin colectiv.
Dupa atatea luni de dezamagiri si vesti proaste aveam, intr-adevar, nevoie de o incurajare.
Din pacate totul se opreste aici.
Pentru ca eu cred ca nu putinta ne lipseste noua. Nu cred ca suntem mai neputinciosi decat alti oameni de pe aceasta planeta, fie ei si marele popor de dincolo de ocean.
Cred ca, la o adica, nici vointa nu ne-ar lipsi. Daca ne-am stabili un tel cred ca am fi capabili sa-l atingem.
Cred ca problema noastra este stiinta. Sau, mai bine zis, lipsa ei.
Cred ca, de fapt, nu stim ce sa facem. Habar n-avem ce obiective sa ne stabilim. Nu avem, la nivelul mediei populatiei, educatia practica ce ar putea sa ne ajute sa percepem corect ceea ce ni se intampla. Nu stim sa intelegem semnalele din jurul nostru, nu stim sa citim semnele vremurilor.
Navigam in deriva, de vreo 20 de ani, fara tinta, fara viziune, fara harta.
Unde sa ajungem daca ne indreptam spre nicaieri?
Unii spun ca vom iesi din criza daca ne apucam serios de munca.
Eu cred ca daca vom munci tot fara cap vom trece dintr-o criza in alta.
Putem lua decizii individuale corecte. La ce ne foloseste daca deciziile colective, pe care le iau altii, ni le anuleaza complet?
Unii spera ca terapia prin criza va da ceva rezultate si va reusi macar sa omoare prin inanitie celulele canceroase ale economiei cunoscute generic sub numele de “coruptie”. Daca ar fi asa am putea spune ca merita.
Pentru ca sansa copiilor nostri de a avea un trai bun aici, in tara, este o economie corecta, curatata de cancerul coruptiei. Credeti ca vom stii sa le oferim asta?
Daca experimentezi la un moment dat insatisfactie la locul de munca sau in cariera, daca te simti fara putere si vezi ca lucrurile au luat-o razna in jurul tau, daca ti se pare ca nu te mai intelegi cu seful sau colegii, te invit sa respiri si sa te opresti putin din caruselul acesta.
Nemultumirile de la locul de munca se rasfrang si in viata personala, te simti vlaguit, fara motivatie, atragi tot felul de evenimente neplacute, ai neimpliniri si in alte domenii din viata.
Lucrurile care nu au fost rezolvate la timp, se acumuleaza si nu fac decat sa adanceasca la un moment dat nemultumirea si lipsa ta de incredere in tine.
Esti gata sa faci o schimbare?
1. Adu claritate vizavi de locul de munca in care esti in prezent.
Iti doresti cu adevarat job-ul pe care il ai in prezent?
Ce te motiveaza la el?
Iti place domeniul si activitatea pe care o faci tu?
Ce nu iti place? Ce anume iti place la ceea ce faci?
Daca ajungi la concluzia ca este meseria si activitatea care este pentru tine, e foarte bine, mergi mai departe sa iti construiesti pozitia pe care ti-o doresti.
Daca constati ca ai dori sa faci altceva, atata vreme cat stai la acel job, fa tot ce tine de tine ca sa faci bine activitatea pentru care esti platit.
2. Imagineaza-ti
Exista ceva ce ti-ai dori mai mult de la jobul pe care il ai in prezent? Poate o alta activitate, o alta pozitie, alt nivel salarial?
Ce crezi ca ai putea face mai mult?
Ce crezi ca meriti sa primesti mai mult de la acest job?
Totul incepe cu un gand, un gand care se transforma intr-o dorinta, si care, pe masura ce incepi sa pui in practica actiunile care stii ca te duc acolo, se materializeaza in ceea ce ai gandit sau visat la un moment dat
3. Constientizeaza-tivaloarea ta!
Ce oferi tu acolo unde esti acum?
Care sunt rezultatele pe care le-ai adus pana acum in firma?
Care sunt proiectele pe care le-ai dus la bun sfarsit?
Care sunt oamenii care te apreciaza?
Ce altceva ai putea sa faci, ce alte competente ai?
Cand tu insuti vei incepe sa devii constient de valoarea si competentele tale profesionale si cei din jurul tau se vor raporta la tine, din ce in ce mai mult, ca la un specialist, un om care are o valoare deosebita prin cine este si ceea ce face.
Asculta ce spun oamenii despre tine, daca sunt lucruri care nu iti fac placere, alege sa nu te superi ci, doar sa vezi daca este asa sau nu si ce poti sa faci diferit.
Si, mai ales, asculta-i pe cei care te incurajeaza, te apreciaza si te motiveaza. Daca cineva iti spune lucruri frumoase despre tine, nu fi modest si il contrazice, primeste cuvintele acestea si creste-ti increderea in tine.
De tine depinde in ce crezi si ce pareri iti formezi.
4. Admira-i si respecta-i pe cei din jur.
Iti doresti relatii bune cu colegii si cu sefii?
Admira-i si pretuieste-i pentru calitatile lor.
Inteleg ca sunt lucruri care poate nu iti plac la unii oameni, dar te costa destula energie sa te concentrezi pe ceea ce nu iti place la ei. Fiecare isi are locul pe care il merita si, chiar daca tu poate nu vezi de ce merita unul sau altul sa fie in pozitia in care este, nu iti foloseste la nimic sa stai sa gandesti la acest lucru, decat sa ai o stare conflictuala cu el/ea. Chiar daca nu ii adresezi cuvinte care sa conduca la o disputa, inconstient ii transmiti faptul ca nu il/o pretuiesti si lucrul acesta se intoarce ca un bumerang asupra ta.
Prefera sa fii impacat cu felul de a fi al oamenilor si, sa te uiti la calitatile lor, mai degraba decat la defecte. Atunci vei putea crea relatii bazate pe respect si, chiar un mediu de lucru armonios in care va puteti sprijini unii pe altii in proiectele pe care le aveti.
5. Vrei performanta in ceea ce faci?
Ia-ti un antrenor, un partener care sa te sustina pe drumul spre cariera pe care ti-o doresti.
Impreuna puteti creea cum arata jobul tau ideal. Vei primi sprijinul necesar pentru a pune in practica energia ta creatoare si sa alegi ce ti se potriveste cel mai bine. Cunoscandu-te tu pe tine, calitatile si defectele tale, abilitatile si competentele tale profesionale, crescand nivelul tau de incredere in tine, poti sa iti gasesti drumul exact care sa te duca la rezultatele pe care le doresti.
Adaptarea si modernizarea suportului informational trebuie actualizat la nivelul publicului si al societatii careia i se adreseaza, oferind o alternativa sau chiar posibilitatea de a avea acces la informatie. Carte vorbita (Audiocarte) a aparut odata cu dezvoltarea si popularizarea (ieftinirea) instrumentelor de inregistrare a sunetelor si a fost utilizata in special, pentru folsinta orbilor, sau celor cu probleme de vedere. In multe orase din lume s-au creat biblioteci cu placi de patefon, sau casete cu carti vorbite.
O alta folosire a metodei a fost la invatarea limbilor straine, cu pronuntia si dictia corecte.
De mult succes s-au bucurat inregistrarile unor poezii sau piese de teatru inregistrate de autori sau de mari actori.
Utilizatorii de astazi ai audiocartii sunt cei care duc o activitate manuala automata si monotona, ca sofatul pe sosele aglomerate.
Audiobook-urile faciliteaza accesul omului la cultura pe care de altfel, nu o respinge, ci doar o impinge intr-un plan secund din lipsa de timp. Acestea schimba calitatea individului din cititor in ascultator permitandu-i astfel sa desfasoare alte activitati in acelasi timp cu savurarea cartii alese.
Audiobook-urile surprind prin caracterul de simultaneitate, oferind ascultatorului o alta modalitate de a experimenta complexitatea textului scris.
Caracteristicile unui audiobook fac din acesta un instrument ideal pentru crearea suportului de curs necesar oricarei institutii de invatamant, care practica invatamantul la distanta asistat de calculator.
In Romania prima carte audio a fost realizata in anul 1967 si a fost creata exclusiv pentru nevazatori. Relansarea acestora, intr-un format mult mai modern si usor de utilizat a avut loc in 2004.
Chiar daca multi ar fi tentati sa creada ca audiobookurile reprezinta o descoperire recenta, acestea au de fapt o istorie de mai bine de saptezeci de ani. In prezent, piata cunoaste o crestere moderata, dar sigura, sfidand chiar efectele crizei financiare, iar semnalele cititorilor incurajeaza demersul putinelor edituri din Romania care au ales sa le ofere o noua experienta a lecturii.
Acest tip de produs satisface o nevoie tot mai prezenta a oamenilor de a umple cumva cantitatea imensa de timp pierdut, mai ales in traficul din Bucuresti.
Acestia au astfel posibilitatea de a asculta o poveste, o lectie, un eseu, o carte de specialitate sau cateva poezii in momente in care n-ar putea face altceva. Este un mod deopotriva util si placut de a trece peste momentele terne ale zilei.
Cei care prefera “lectura” cartilor in format electronic sunt, in general, persoane cu educatie peste medie, venituri medii si mari si, cu siguranta, iubitori de cultura, un mare procent dintre acestia fiind constituit din cititorii fideli ai cartilor traditionale sau de nisa.
O data cu dezvoltarea telecomunicatiilor, cresterea popularitatii internetului, aparitia unor noi formate audio si a MP3 player-erelor, piata audiobookurilor a crescut enorm, devenind o noua pasiune a iubitorilor de literatura, dar si o alternativa plauzibila pentru petrecerea cu folos a orelor petrecute in trafic sau desfasurand anumite activitati de rutina.
De asemenea, colectia de business va fi imbogatita cu un nou audiobook, “Un strop de motivatie”, in lectura lui Adrian Popescu, lansat la incepultul lui Iulie.
Fiecare este convins de un adevar sau altul, are o realitate care si-a construit-o pe parcursul timpului, prin fapte, experiente proprii sau ale altor oameni pe care ii cunoaste si care ii intaresc punctul de vedere si convingerea ca asa stau lucrurile si nu altfel.
Cel mai usor le poti observa la ceilalti. Cand te uiti la tine este mai dificil de observat, daca nu esti obisnuit sa te detasezi de gandire ci, doar sa observi gandurile care pun stapanire, din cand in cand pe minte si sa nu te confunzi cu ele.
Auzeam, la un moment dat o doamna care sustinea sus si tare ca ea nu isi da copilul la gradinita pentru ca acolo educatoarele ii lasa pe copii flamanzi. Cer iertare educatoarelor, este doar un exemplu de ceea ce crede cineva. Personal, ea nu si-a dat copilul niciodata la gradinita, dar copii tuturor prietenelor ei au avut incidente la gradinita, ca atare tot universul ei ii sustine aceasta convingere care si-a creat-o. In urma discutiilor pro si contra gradinita, pe care le-a avut cu alte persoane, in final, ea a recunoscut ca de fapt nu vrea sa isi dea copilul la gradinita. Astfel, si-a creat o intreaga realitate care sa ii sustina de fapt, aceasta alegere. Nu este nimic in neregula cu aceasta alegere, este doar de observat cum ne gasim motive pentru care un lucru de exemplu nu functioneaza, cand de fapt nu dorim cu adevarat, 100% acel ceva.
Tot aceasta doamna, a cununat la un moment dat o familie de tineri, care in timp, nu au mai tinut legatura cu nasii lor. Ce spune ea acum: “nu merita sa ajuti pe nimeni” pentru ca… asta si asta si asta. Interesant este ca au o familie prietena care sunt in aceasi situatie si care, bineinteles, le confirma aceasta convingere.
Acum cativa ani, dupa ce m-am despartit de prietenul meu, una din temerile cu care ramasesem a fost ca incep sa mi se strice aparatele electronice din casa si nu are cine sa le repare, eu considerandu-ma atehnica. Bineinteles, rand pe rand s-au defectat, le-am reparat si asta este ceea ce creasem eu la momentul respectiv.
Referitor la investitii, am avut un” mecanism” care arata cam asa: in orice investeam se strica sau pierdeam bani. Am reparat bara din spate a masinii si exact a doua zi m-a lovit o alta masina in spate, am cumparat un incarcator de telefon, a functionat doar o zi si multe alte exemple. Pana m-am prins, am vazut ca eu am creat acest lucru, am vazut impactul cum eu am atras atatea dovezi in viata mea care sa imi arate ca am dreptate si am inceput sa creez altceva. Daca tot eu am creat asa ceva, tot eu pot sa rescriu ce imi doresc.
Tu ce iti doresti in momentul acesta?
Ce convingeri ai deja despre subiectul respectiv?
Ce alte surse ti le confirma?
Exista si surse care ti le infirma?
Ce ai putea sa creezi in loc?
Cum ai putea sa mentii in viata noile convingeri?
Ne nastem cu o vedere periferica larga, cu o viziune care cuprinde o arie larga din univers si de-a lungul vietii aceasta vedere se ingusteaza pana ajunge la un singur punct de vedere sau o parere. Unul singur.
Este necesara rabdare si perseverenta pentru a recrea aceste credinte. Sunt ganduri si convingeri pe care le avem de ani de zile si este necesar le observi detasat, sa fii atent si prezent pentru a aduce altceva, care te inspira mai mult.
Bineinteles, poti sa traiesti foarte bine si cu ceea ce exista deja, dar daca iti doresti altceva, este necesara o schimbare de gandire si acest proces se poate produce simplu, relaxat, fara nici un sentiment de culpabilitate vizavi de ce a fost pana acum, ci doar din postura de Observator si Co-creator al vietii tale.
“Am bagat mana in cos si am luat o banana la intamplare, din unul din cele trei manunchiuri din cos. [...] John lua fructul si il tinu in dreptul ochilor, cu mana stanga. Intinse degetul aratator si pe cel mijlociu de la mana drepata, unindu-le pe celelalte doua cu degetul mare. Contractand usor, isi trecu mana intr-o miscare de taiere, la aproximativ opt cm distanta de banana; s-a auzit clar un clic, si jumatate de banana cazu pe podea.
De-acum depasisem de mult faza de uimire; toata trebaba mi s-a parut ca un fel de asa-stau-lucrurile. Mi-a dat cealalata jumatate de fruct. Era stralucitoare, ca si cum ar fi fost taiata de un cutit fierbinte care ar fi topit suprafata bananei intr-o masa sticloasa.
John arata inspre centul palmei sale. “Asta”, spuse el, “e ca o pusca”. Isi intinse din nou cele doua degete si arata spre varfurile lor. “Astea”, continua, “sunt ca un laser”.
(Kosta Danaos – “Magul din Java”)
Povestirea de mai sus nu e o scena din filmele tipice de arte martiale. Acelea in care vezi cum cei doi luptatori nu se ataca doar cu sabiile ci cu vartejuri de energie.. Spulberand stancile in jur si sapand santuri ori cratere cu ceea ce tasneste din palmele lor.
Povestirea este reala. Autorul cartii “Magul din Java” povesteste cum a reusit sa fie primit ca elev al unii dintre “nemuritori”, John Chang, care traieste in Java. Invatand si practicand Nei Kung, o forma inalta a unui antrenament care implica energia vitala, chi, Kosta Danaos (acesta este numele de autor) dezvaluie cateva din secretele vietii traite in libertate si in putere.
Desigur, cei care vor sa paseasca pe aceasta cale si sa aiba o viata sanatoasa din toate punctele de vedere pana la varste inaintate, pot cauta. Cautarea e pe acel model de care am mai povestit: simte, simte bine ce e in inima ta si odata gasit “firul”, nu te lasa pana nu ajungi la miez.
Pentru cei care incepeti acum viata si aveti sansa alegerii si a potentialului de timp sunt multe posibilitati de a va face singuri instrumentele voastre de putere. Fara a depinde de ajutor din afara. Fara multe din “carjele” pe care ni le punem singuri pentru ca pur si simplu nu stim ca am putea trai altfel.
Asta va propun acum:
O viata traita altfel. Cu doze mari de libertate. Cum ar fi asta?
Printre altele, ar putea fi asa: oriunde ati merge si ati trai, in afara cazurilor de accident, epidemie sau catastrofa, ar fi normal sa fiti sanatosi si sa nu aveti nevoie de medic. Adica sa nu depindeti de niciun fel de tratament si de farmacii. Sa nu existe nevoie de medicamente, nici macar de aspirina sau algocalmin sau de vreun calmant. Nici macar de dulciurile care compenseaza o frustrare. Nici macar de o gura de ceva tare sau ceva bun. Nici macar de mersul la sala… (da, nici macar de asta). Nici macar de televizor, ca instrument de deviere a atentiei, de cautat satisfactie si de gasit preocupare. Nic macar de NET! (O, asta chiar DA libertate…)
Suntem invatati inca de la nastere, asa cum au fost invatate generatii intregi, sa depindem de ceva sau de cineva pentru a ne fi bine. In copilarie e ceva firesc, depindem de hrana, caldura si ingrijirea permaneneta a parintilor. Depindem practic de ei pentru a supravietui. Dar dupa? Dupa ce trecem de etapa ingrijirii si ocrotirii parintesti, cum ajungem sa traim pe propriile picioare? Cum facem sa nu mai depindem de ceea ce ni se tot ofera?
O durere de cap – zeci de pastile recomandate, un disconfort emotional – cam la fel, un dezchilibru mineral – suplimente de tot felul…
Imediat ni se ofera ceva, contra cost, desigur, si devenim consumatori, in loc sa ne producem singuri remediile. Sa nu mai zic de a “remedia” pe altii fara medicamente, asa cum fac oameni ca John Chang…
Nu fac aici aoplogia artelor martiale. Desi as face-o, zau ca as face-o, in ce priveste dezvoltarea omului ca fiinta echilibrata si aromonioasa, nu in ce priveste “Kombat style” (De asta se ocupa altii, specialisti…).
Ci doar va intreb: cum ar fi daca ati alege sa traiti bine, faurindu-va voi insiva si pastrandu-va timp indelungat sanatatea fizica, mentala si emotionala?
Cum ar fi sa fiti propriul vostru medic? Propriul vostru sprijin? Si mai departe, sa fiti un sprijin pentru altii? Poate chiar un factor de influenta care sa-i ajute pe altii sa se elibereze de carje, de dependenta de ceva din exterior. Care sa-i faca sanatosi si relaxati si fericiti?
Nu indemn aici “reducerea la noi insine”, la izolare si trait pe o insula. Suntem fiinte sociale si ne bucuram sa fim langa oameni dragi.
Dar repet, una e sa te bucuri si sa fii implinit langa altii, alta e sa fii dependent de asta. Poti fi implinit deja, alaturi de ei, oferindu-le un vas plin, care se revarsa spre ei, nu o mana goala care cerseste.
La asta va invit. La a va creste pe voi ca oameni liberi si puternici.
De fapt Avantaj la Start asta isi propune. Sa va ajute sa porniti in viata cu toate motoarele si sa mergeti cu putere si incredere, facandu-va propriul vostru drum.
Asa ca iar va invit sa va culegeti din articole ceea ce vi se pare potrivit pentru a va crea instrumentele voastre de putere si sa faceti alegerea acum. Nu mai incolo. Nu cand “o sa…” una si alta.
Vine vacanta. Vine timpul liber. Bucurati-va de el si profitati de inca un fel de libertate ca sa va faceti o schema bine pusa la punct. Cu disciplina si respect pentru voi insiva, incepeti, daca nu ati facut-o pana acum, un fel de a va petrece ziua care sa va incarce cu energie, cu forta, cu tot ce aveti nevoie. Creati-va acum un program, incercati, imbunatatiti… Cautati-va indrumatori, daca simtiti nevoia. Vacanta e pentru voi, profitati de ea si incepeti acum drumul vostru spre o viata traita in libertate. Mergeti pe el cu perseverenta si, repet, cu respect pentru voi insiva. Cu dragoste pentru voi insiva. Anii care vor veni vor rasplati ceea ce incepeti azi. Si peste inca ani buni, lucrand cu voi insiva, veti fi poate, unii din voi, ca si John Chang, nemuritori…
Dupa zile intregi de ploaie, care mi-au lasat urme pe ferestre, m-am hotarat in sfarsit sa le spal. Mai ploua, nu mai ploua, nu le mai suport asa, le vreau curate si sa vad prin ele limpede, nu ca prin ceata.
Acum ma gandesc la ceata pe care o avem pe creier cateodata, confuzia, lipsa de responsabilitate cand afirmi ca nu stii ce iti doresti sau daca stii, gasesti scuze pentru care acel lucru nu e posibil si astepti sa treaca timpul, ca poate, poate se va intampla ceva.
Nu se va intampla nimic, daca nu stii cine esti si nu faci ceea ce ai de facut ca sa ajungi acolo unde ti-ai propus sa ajungi.
Incertitudinea poate fi utila atunci cand cauti solutiile, pentru ca esti deschis sa primesti si sa gasesti orice solutie, dincolo de ceea ce stii deja ca este posibil.
Uneori nu stii ce sa faci si alegi sa vorbesti cu cineva, astfel incat sa te limpezesti si sa iti gasesti solutia potrivita. Zilele trecute am avut o ora de coaching cu un tanar ambitios, care stia ca doreste sa isi urmeze drumul, doar ca in momentul acela avea de facut o alegere cu implicatii pe toate planurile, care ii schimba tot cursul vietii, si nu vedea inca care ar fi fost decizia potrivita pentru el. Punand doar intrebari, la final imi spune fericit ca stia ce are de facut acum: „ce usor a fost, solutia era in fata mea, doar eu nu o vedeam”.
Indiferent de ce ni se intampla sau ce avem de facut, toate se petrec in mintea noastra si ca sa poti sa ei o decizie, este necesar sa te detasezi si sa te uiti de undeva de sus la tot peisajul ca sa poti sa ajungi la inima ta si sa nu stai doar in minte.
Am avut un conflict la un moment dat cu cineva si, desi stiam starea celuilalt nu era din pricina mea (desi as fi putut si eu sa fac si altceva), nu reuseam sa ma detasez si sa imi eliberez mintea de emotiile negative. Atunci m-am gandit, daca ar fi sa fie altcineva in locul meu si sa aud despre aceasta situatie ca i s-a intamplat altcuiva si imi povesteste mie lucrurile acestea, cum as reactiona? Brusc, m-am ridicat deasupra cutiei cu emotii si ganduri si am putut sa vad ca nu e ceva personal si sa imi linistesc mintea. Uneori e nevoie sa te ierti pentru acelasi lucru, din nou si din nou, pana termini cu sentimentul de vinovatie pe care il porti dupa tine, poate de ani de zile.
Cineva imi povestea ca isi doreste sa antreneze oameni, dar nu stia daca oamenii ar crede ca ea este capabila sa sa faca acest lucru. Increderea oamenilor in tine vine din increderea ta in tine si nu invers, sau mai bine zis, atunci cand stii cine esti si ce iti place sa faci atragi oamenii, ei vin si te cauta pe tine si iti cer sa ii antrenezi, sa le oferi serviciile sau produsele pe care le ai. E necesar sa deschizi tu gura si sa iti oferi serviciile? Fa-o, nu ai de unde sa stii cine va cumpara.
Cand m-am apucat de scris, acum 9 luni, am primit diverse feed-back-uri, de la aprecieri, la critici, chiar din partea persoanelor dragi mie. Au fost persoane care au fost surprinse ca eu sunt coach si ca, dupa parerea lor, ar mai fi trebuit sa fac inca vreo 10 cursuri pana sa stiu cine sunt si ce pot sa fac. Poate ca cel mai mult de furca am avut cu momentele in care eu insami ma confruntam cu neincrederea in cine sunt si, nu a fost usor, ca aveam, nu aveam dispozitia necesara, sa fiu o prezenta constanta, saptamanala, pe blog, sa scriu si sa motivez oamenii. De fapt, odata facand lucrul acesta, ma ridicam pe mine si construiam cine sunt eu. De cine a depins sa trec peste toate lucrurile care imi spuneau ca nu e posibil?
In prezent antrenez, am dat un interviu pentru TVR Info despre life-coaching ca metoda de atragere a abundentei, din octombrie 2009 pana in iunie 2010 am aproximativ 5800 de vizite pe blog, articolele mele de pe www.3ner.ro au, in medie, 300-400 de afisari, unul din ele cu 1495 de afisari si sunt mandra ca sunt in echipa „Avantaj la start online” si scriu articole de dezvoltare personala adolescentilor care pornesc in viata.
Am multumirea ca ale mele cuvinte au impact si sprijina oamenii sa se ridice, sa evolueze, sa mearga mai departe, sa se descopere, iar eu odata cu cei din jurul meu.
De cate ori asculti ce spun altii, parerea lor ca nu e posibil sa reusesti intr-un domeniu sau altul? De cate ori iti asculti mintea care iti spune verzi si uscate, doar, doar nu vei gasi curajul sa faci lucrurile de care ti-e teama?
Cand reusesti sa iesi din cutie, sa iti gasesti linistea, sa faci ceea ce ai de facut, sa ei actiunile necesare, iti gasesti implinirea si multumirea din orice lucru marunt, care te bucura si te motiveaza pe zi ce trece.
Uitandu-se in urma, la cariera lui, un om de afaceri de succes spunea acum, ca si-ar fi dorit sa fi avut mai multa incredere in drumul pe care il avea de parcus pana a ajuns la nivelul la care a ajuns.
Inainte de a face un pas ai in fata teama de necunoscut, dupa ce l-ai facut deja devine parte din tine si o experienta din care inveti si construiesti.
Am increderea ca noi, toti, gasim sprijinul si suportul necesar pentru ceea ce ne dorim, atunci cand este nevoie si suntem deschisi si dispusi sa il primim, in orice forma poate sa apara.
Am inceput a scrie astazi prin a nu sti ce sa spun, prin a ma confrunta cu propriile temeri, cu emotii si cu neincredere, cu o dorinta de a fugi si a dormi pana cand toate aceste stari vor fugi ele insele de mine si vor uita ca au fost in preajma mea.
De ce oare mi-e teama? Exista ceva in acest moment de care mi-e frica cu adevarat? In aceasta clipa, in sufletul meu exista cu adevarat vreo neliniste, e ceva acum care trebuie sa fac si nu pot sa il fac?
In clipa aceasta am vreo problema cu adevarat? Exista ceva ce nu poate fi solutionat pana la urma? Nu intotdeauna s-au gasit solutii la preocuparile mele? Nu intotdeauna ceva mai presus de mine mi-a aratat cum sa rezolv o situatie sau alta?
Am sa imi las frica, temerile, ingrijorarile deoparte, renut la ele si doar am sa scriu.
Ce mi-am propus sa fac azi?
Printre altele, sa scriu, sa impartasesc cu voi cine sunt si ce fac si ce ma inspira.
Ma uit la ultimele lucruri pe care le-am realizat in ultimele 6 luni.
Am inceput sa ii iubesc pe oameni asa cum sunt, cu lucrurile lor minunate, cu calitatile si cu limitele lor, cu temerile si fricile lor, cu credintele lor (functionale sau nu), sa ii vad dincolo de cine spun ca sunt, sa ii ascult, sa ii inteleg, sa comunic cu ei. Sa ii iubesc exact asa cum sunt, sa le iubesc temerile si preocuparile lor si pe ale mele. Sa ii admir, sa ii incurajez, sa fiu impreuna cu ei. Sa ii ajut sa isi gaseasca solutii, sa fiu mandra ca au reusit lucruri frumoase, in urma discutiilor cu mine si ca le-am contribuit oamenilor din viata mea, prin cine sunt si ceea ce fac.
Sa imi iubesc si sa accept tacerile mele si ale celor din jur.
Sa ma bucur de viata, sa accept ca nu intotdeauna am entuziasmul pe care mi-l doresc si ca starile mele pot sa fluctueze si sa le pretuiesc pe fiecare in parte. Sa cad si sa ma ridic.
Sa invat sa ma rog, sa imi linistesc sufletul, sa fac lucruri pe care altadata nici nu ma gandeam ca le voi face.
Recent, mi-am descoperit pasiunea de a picta si ma uit cu suprindere ca tehnica si calitatea picturilor mele evolueaza de la un tablou la altul, fara sa fi facut in mod expres vreun curs in acest domeniu.
Ce se intampla cand pictez? Sunt acolo in tabloul meu, sunt concentrata si daruita total in ceea ce fac, imi place, e o pasiune. Si am evoluat pictand, facand, luand actiune. Am auzit multe voci in capul meu care imi spuneau ca nu stiu ce sa mai pictez, nu stiu ce sa fac si cum sa fac si, totusi, lucrul care m-a impins mai departe sa evoluez, a fost doar prin a face, a picta si nu am ascultat niciuna din vocile respective. Si, nu m-am gandit la bani, la ce o sa zica alti oameni, daca este bine sau nu ceea ce fac, are sau nu valoare, am pictat din pasiune, pentru sufletul meu initial si apoi, si alti oameni s-au bucurat de lucrarile mele.
Daca fiecare am descoperi lucrurile pe care le-am facem din pasiune si cu drag, fara a ne ingrijora daca vin sau nu banii, cat, cum si daca vin, am avea o liniste sufleteasca, o implinire, o motivatie care ne-ar impinge afacerile si proiectele inainte mult mai usor decat daca am urmari doar sa gasim jobul sau afacerea care sa ne aduca un venit anume. Si, da, este necesar sa treci la actiune, dincolo de orice alta parere ai ca poti, nu poti, stii, nu stii sa faci acel lucru, ti-e teama sau nu ti-e teama de orice.
Cine sunt azi?
Sunt o fiinta umana inspirata de frumusetea oamenilor si de puterea lor de depasi obstacolele, de a-si gasi drumul in viata si lucrurile care ii implinesc, fie ele lucruri mai mici sau mai mari.
Ce ma inspira?
Ma inspira sa scriu, sa pictez, sa fiu creativa, sa antrenez oameni, sa descoper infinitul potential uman.
Te invit si pe tine sa te uiti la realizarile pe care le ai in viata ta si in cariera ta.
Te invit sa faci un efort pentru a vedea ceea ce este minunat si lucrurile de care esti mandru ca le-ai realizat in viata ta, sa iti exprimi recunostinta pentru cine esti si ce ai facut cu timpul tau si sa lasi pentru moment ceea ce nu ai (inca) si ingrijorarile tale.
Ce inseamna a avea succes? Pentru fiecare succesul este definit diferit. Ai definit cum arata succesul pentru tine? Sau ce ar trebui sa ai ca sa consideri ca ai succes?
De cele mai multe ori, consideram ca am esuat cand nu avem inca in viata rezultatele pe care ni le-am propus (de parca nu ar mai exista o a doua sansa sau „vreme” pentru a le obtine), cand avem asteptari ca in viata ar trebui sa avem anumite lucruri (de cele mai multe ori pe care le au altii si noi nu le avem sau ne amintim ca asa era mai bine), etc.
Cineva spunea ca zidurile sunt acolo pentru a vedea cat de mult ne dorim un lucru sau altul. Poate inainte de a avea acel lucru pe care ti-l doresti ai de trecut prin diverse etape.
Cum poti sa fii constient ca este doar o parere sau o senzatie ca ai esuat si cum poti sa te reintorci la a te simti bine si a continua sa iti construiesti drumul spre „succes”?
Iata cateva idei:
1. Renunt la comparatie
Suntem diferiti, in sensul de unicitate. A te compara pe tine cu altcineva sau ce ai tu cu ce are altul de cele mai multe ori duce la insatisfactie. Da, poate pentru cineva a fost mai usor decat pentru tine sa obtina ceva, dar chiar stii daca a fost usor sau greu ca sa aiba succes?
Fiecare vine cu o lectie de viata si fiecare are de invatat cate ceva. A te compara cu rezultatelor altora, in sensul de a te intreba de ce el are un venit anume, are un partener de viata sau partenerul lui de viata este mai intelegator si mai bland ca al tau, nu te duce decat in pozitia de victima. Avem langa noi exact oamenii care ni se potrivesc si de la care avem de invatat ca sa evoluam.
2. Sunt unic
Ce te face pe tine unic? Care sunt calitatile care le apreciezi la tine?
Ai un produs, serviciu, afacere de oferit?
Care este valoarea lor, ce beneficiu aduce oamenilor carora il oferi? De ce ar cumpara oamenii de la tine? Cat de mult crezi tu, in final, in ceea ce vinzi sau oferi?
Vrei sa le oferi oamenilor ceva de care sa se bucure si sa fie multumiti sau doar vrei sa le vinzi ceva, oricum si orice ar fi?
3. Practic acceptarea
Astazi, declar ca voi incepe o zi si o viata noua.
Astazi ma voi dedica impacarii cu mine, azi voi alunga gandurile care ma supara, gandurile care ma fac sa imi pierd calmul sau ma strezeaza.
Astazi nu imi voi plange de mila, azi voi privi la toate lucrurile minunate care sunt in mine si in cei din jur.
Astazi voi face un lucru care imi face placere mie si care este pentru sufletul meu. Ma voi gandi care sunt lucrurile pe care le-as face din pasiune si voi incerca sa ma descoper.
4. Perseverez
Astazi voi face o lista cu lucrurile pe care le am de facut ca sa imi ating obiectivele si la sfarsitul zilei voi bifa tot ce am facut, voi fi recunoscator si voi simti bucuria lucrurilor facute si satisfactia ca sunt mai aproape pe drumul meu spre succes. Daca sunt lucruri pe care nu le-am facut, terminat sau nu sunt suficient de incantat cum au iesit, ma voi ierta si le voi revedea si reprograma a doua zi. Cand ziua de azi se va termina sunt recunoscator pentru ea asa cum a fost.
Astazi voi investi in mine, voi citi, voi studia, voi asculta oameni de la care am ce sa invat, ma voi intreba cum sa fac sau ce am nevoie sa stiu ca sa ajung acolo unde imi doresc si voi avea siguranta ca voi primi raspunsuri la intrebarile pe care mi le pun, pe masura ce actionez si sunt dispus sa primesc succesul in viata mea.
5. Sunt recunoscator
Azi voi practica rugaciunea, meditatia, voi canta sau dansa sau orice care ma va face sa ma simt bine si sa imi eliberez mintea de ganduri si ingrijorari. Azi voi sarbatori ziua care imi este data.
Astazi voi incepe sa practic entuziasmul si sa ma bucur viata si nu ma voi ingrijora cand entuziasmnul meu nu arata asa cum cred eu ca ar trebui sa arate ci voi aprecia fiecare stare, moment si clipa si voi lasa sa curga pe langa mine gandurile negative si ma voi intoarce la a fi linistit si in pace.
6. Ma apreciez
Voi fi recunoscator pentru fiecare salt pe care il fac in munca mea si pentru fiecare rezultat pe care il am si il voi impartasi cu cei din jurul meu, voi transmite energie pozitiva si voi bucura si pe altii cu entuziasmul si voiosia mea.
Sunt mandru ca am atins rezultatele pe care le am si voi pastra in sufletul meu recunostinta pentru valoarea pe care mi-am atins-o prin munca mea.
Voi pastra starea de bucurie si rezultatele pe care le am si nu ma voi lasa sa cad si sa imi subminez eu singur rezultatele pe care le am la momentul respectiv. Voi cauta doar sa vad ce pot sa imbunatatesc.
7. Voi fi generos
Astazi voi dedica timp oamenilor din jurul meu, ii voi incuraja, voi raspunde cu drag celor care ma intreaba si care vor vorbi cu mine, voi petrece timp cu familia si prietenii.
Voi construi echipe pe diverse proiecte sau idei si voi dedica pentru a face lucruri in comun cu familia mea, cu partenerii mei de afaceri sau cu colegii. Impreuna vom reusi mai mult decat voi reusi singur. Stiu ca exista oameni care ma sustin si pe care pot sa ii sustin in proiectele care ma inspira. Voi cauta sa pun mai presus de binele meu si persoana mea, echipa din care fac parte (familie, proiecte, afacere).
Facem alegeri moment de moment. Consideram ca suntem conditionati de stimulii exteriori, de lucrurile care ni se intampla, de vorbele pe care le auzim, de ceea ce vedem in afara interiorului nostru. In realitate, insa, lucrurile stau de cele mai multe ori invers. In functie de ceea ce este in constientul si subconstientul nostru co-cream realitatea.
Ai observat poate ca, atunci cand te simti bine, esti fericit, multumit si linistit, atragi lucruri bune si majoritatea oamenilor din jurul tau au aceasi stare ca si tine?
In acelasi timp, atunci cand lucrurile nu stau bine pe un plan, cand tu insuti nu esti multumit cu tine, traiesti cu senzatia ca nimic nu merge cum ai dori in aproape nici un domeniu?
La un moment dat, poti avea o stare de care sa fii multumit, dar poti sa ai si o stare care nu iti convine, in care tu te lupti cu ea si cu tine. Daca este o stare care nu iti place, cu cat o detesti mai tare cu atat te vei adanci in ea mai mult.
Este posibil sa te muti dintr-o stare in alta, facand un pas la stanga sau la dreapta, trecand dintr-o frecventa de energie in alta, dar acest lucru nu intotdeauna iese din prima. Atunci este necesar sa incepi sa construiesti propriul echilibru si stare de bine, tu cu tine, pas cu pas. Fiecare isi gaseste propriile solutii si mijloace de a-si ridica energia vibrationala si a fi impacat cu el insusi.
Procesul de contientizare este moment de moment. Completeaza tu urmatoarele lucruri:
In acest moment sunt….
Renunt la…
Aleg sa….
De exemplu:
In acest moment, realizez ca ma preocupa reactia celorlalti oameni vizavi de mine.
Constientizez indoiala, neincredere, teama.
Renunt la preocupari, griji, temeri.
Aleg sa ma concentrez, sa ma simt bine cu mine insumi, sa dau ce e mai bun din mine, sa am rabdare cu mine si cu cei din jur, sa fiu constient de ceea ce este exact asa cum este si nu cum cred eu ca ar trebui sa fie, sa fiu conectat cu oamenii, sa fiu in flux.
Aleg sa construiesc cu multa rabdare si dragoste obiectivele mele, aleg sa ma bucur de fiecare rezultat in parte.
Aleg sa am grija de mine si sa dau dragoste celor din jur.
Aleg sa fiu complet cu tot ce a fost in viata mea. (A fi complet – cand nu consideri ca ar fi trebuit sa fie mai mult sau mai putin decat a fost sau altceva decat exact ce a fost si s-a intamplat).
Ceea ce a fost in trecut, nu mai exista, viitorul nu il cunosc si nu il am, tot ceea ce am este momentul de fata.
Privesc viitorul cu incredere si am tot sprijinul Universului alaturi de mine.
Singura mea preocupare este momentul de fata si eu aleg cum sa ma simt acum.
Nu are granite, nu poate fi oprita, chiar daca iti astupi urechile. Vibratiile sunt percepute de intreg corpul, modifica intregul ambient, chiar daca nu ne dam seama.
Ca o foarte iscusita spada cu doua taisuri, muzica poate creste sau dobori, in functie de mesajul transmis, mesaj de cele mai multe ori fara cuvinte.
De ce includ aici un subiect ca acesta?
Pentru ca am mai spus despre ea. Am aratat cum ne modeleaza, cum ne putem ajuta de muzica pentru a ne schimba starea de spirit. Iar starea de spirit face totul, dintr-o anume stare de spirit actionam si suntem motivati sau dimpotriva.
Muzica ne poate creste…
Nu de putine ori ni s-a intamplat ca o piesa muzicala ori un fragment dintr-o lucrare muzicala sa ne ajute cand credeam ca nu mai avem forta sau inspiratie. Imi amintesc cum mie mi-a facut enorm de mult bine aceasta:
O muzica puternica, o muzica hranitoare, care te ajuta cand crezi ca esti gata sa te opresti, cand nu mai ai poate forta, motivatie, dorinta, tel…
Muzica “actioneaza” direct, fara baraje. Transformarea pe care o produce este rapida, instantanee pot zice. Schimba starea chiar fara sa ne dam seama.
De aceea este foarte important sa stim ce face si ce ne facem noua insine cand o ascultam.
Sunt ritmuri potrivite unui anume timp, unei anume activitati. Pentru dans, de pilda, pentru relaxare, pentru drum lung – sunt minunate melodiile care ne fac calatoriile adevarate delicii – pentru sarabatorire si bucurie, pentru dragoste. Da, pentru dragoste, sub toate formele ei. Muzica ne deschide sufletele si ne face sa avem acel unghi de perceptie care ne arata viata in Frumusete.
Putem cultiva aceasta relatie de suflet cu muzica, ne putem infrumuseta minute sau ore din fiecare zi, mai ales pe cele pe care le-am considera timpi morti.
Adevarul e ca nu exista timpi morti. Doar oameni care nu stiu sa fie vii, cu totul vii, puternici si frumosi tot timpul. Nu ca nu pot, nu stiu. Dar iata, muzica ii invata…
Dar mai e ceva: asa cum zicema, muzica poate fi ca o spada. Al doilea tais poate dobori.
De aceea e important sa fim atenti la efectul pe care il are asupra noastra fiecare gen de muzica. Sunt imprejurari in care participam alaturi de prieteni la cate un eveniment unde se asculta muzica. Uneori aceasta ne face sa nu ne simtim bine. Fiecare din noi rezoneaza cu diverse genuri de muzica. Cum nu sunt granite pentru ea, ne atinge destul de repede si de adanc. Si desi nu ne este bine, continuam sa ramanem acolo, in acel mediu distorsionant, doar pentru ca suntem intr-un grup anume si participarea noastra e semn ca facem parte din acel grup.
In timp, fara sa ne dam seama, facand ceva ce nu ne este potirivit, ne epuizam. Si de oare de cate ori nu facem asta? Nu doar ascultarea unei muzici nepotrivite noua, uneori datatoare chiar de stari de rau – nu mai vorbesc aici de muzica difuzata atat de tare de iti trebuie ore sa iti iasa tiuitul din urechi – ci cate lucruri oare nu facem impotriva noastra?
Alegerea insa e mereu in mana noastra. La noi e cheia. Asa ca putem sa alegem frumos, in favoarea noastra. Putem cere, putem refuza. Putem sa ne bucuram cat mai mult de orice, si mai ales de muzica.
Inchei prima parte din povestea asta muzicala invitandu-va sa va gasiti – daca nu ati facut-o deja pana acum – acea muzica ce va hraneste, ce va face inima sa cante, si sa va faceti din ea tovaras de drum. Poate unii ati mersa deja mai departe sau o veti face, gasindu-va in ea modul vostru de exprimare.
Si va las in compania unei bucati muzicale tare dragi mie, pe care am auzit-o acum cateva zile, la o intersectie, dintr-o masina cu geamul deschis…
Cu cat trecem prin viata si avem mai multe relatii sau experimentam perioade in care suntem singuri, cu atat mai greu suntem dispusi, cel putin unii dintre noi, sa incepem o noua relatie.
Uneori avem dificultati in a lasa in urma o relatie, disparitia unei persoane dragi, un esec intr-o casnicie, toate acestea creand o frica constienta si inconstienta.de a mai iubi si de ne “implica emotional”.
Consideram ca exista amintiri placute si amintiri mai putin placute. Si unele si altele ne tin in loc si nu ne dau voie sa lasam viata sa ne aduca lucruri din ce in ce mai bune si mai frumoase.
Lipsa de incredere in viata se manifesta prin furie, tristete, depresie, lipsa de curaj si de energie, etc. Ele alterneaza cu momente in care ne simtim bine, dar unii dintre noi suntem atat de obisnuiti cu suferinta incat momentele in care ne simtim bine, suntem veseli, plini de energie si de viata nu dureaza prea mult.
Este necesar sa antrenezi muschii care lasa ingrijorarile, tristetile si supararile sa treaca pe langa tine, sa le lasi sa fie cat vor sa fie, dar, de preferat, nu prea mult. Sa te intorci la a fi deschis in fata vietii ca un copil, care nu stie si nu a invatat inca sa nu aiba incredere in oameni, ca barbatii/femeile sunt intr-un fel sau altul si trebuie sa ne pazim de ei/ele, altfel suferim.
Vrei sa iti confrunti temerile? Te invit sa iti raspunzi la intrebarile de mai jos:
De ce ti-e teama acum?
Si ce daca se mai intampla la fel?
Si ce daca vei mai gresi ?
Si ce daca se va mai termina o relatie?
Si ce daca ti-e frica?
Majoritatea oamenilor doresc sa detina controlul lucrurilor care li se intampla si cand apar alte evenimente decat cele la care se asteapta, alte rezultate decat cele pe care le presupun ca trebuie sa apara, intra in panica. E ca si cum am incerca sa tinem in pumni apa care curge intr-un rau.
Este necesar sa ne predam vietii insasi si a fi in pace cu absolut orice ni se intampla. Daca ne relaxam, ne destindem, ne deschidem si avem incredere, din ce in ce mai multe momente pretioase apar. Renuntand la a ne impotrivi la ce nu ne place si la a da drumul la suferinta permitem sa atragem din ce in ce mai mult din misterul vietii.
Erich Fromm scria in cartea sa, “The Art of Loving”, publicata in 1956, “Arta de a iubi este ca orice meserie. Presupune rabdare, incredere, disciplina, concentrare, credinta si practica zilnica.”
Si daca tot iti doresti sa iubesti si sa fii iubit, incepe cu tine.
Ce pretuiesti si valorizezi la tine azi?
Ce calitati din tine si ce rezultate din viata ta apreciezi si admiri?
Inteligenta este cel mai greu inalt produs al naturii, creatiunea cea mai rara si cea mai pretioasa din cate exist ape lume” Arthur Schopenhauer.
In cele ce urmeaza, voi vorbi despre asa cum poate intuiesti, despre inteligenta si cum o putem folosi in viata de zi cu zi.
Termenul de inteligenta provine din latinescul intelligere, care inseama a relationa, a organiza. Chiar terminologia cuvantului indica faptul ca inteligenta depaseste gandirea, care se limiteaza la stabilirea relatiilor dintre insusirile esentiale ale obiectivelor si fenomenelor si nu a relatiilor intre relatii. Cand vorbim despre inteligenta ca sistem complex de operatii care conditioneaza modul general de abordare si solutionarea celor mai diverse sarcini si situatii problematice, avem in vedere operatii si abilitati, cum ar fi: adaptarea la solutii noi, generalizarea si deductia, corelarea si integrarea intr-un sistem a partilor relative disparate, anticiparea deznodamantului si consecintelor, compararea rapida a variantelor actionale si retinerea celei optime, rezolvarea usoara si corectarea unor probleme cu un grad crescut de dificultate.
Toate aceste abilitati releva trei caracteristici fundamentale ale inteligentei:
1. capacitatea ei de a solutiona situatiile noi, cele vechi, familiare, fiind solutionate cu ajutorul deprinderilor.
2. rapiditatea, mobilitatea si felxibilitatea ei.
3. adaptabilitatea adecvata si eficienta la imprejurari si circumstante.
Inteligenta este o calitate a intregii activitati mintale, ca expresia organizarii superioare a tuturor proceselor psihice, inclusive a celor afectiv-motivationale.
Termeni precum „destept”,„istet”,„greu de cap” sunt folositi ca etichete pentru unele categorii de oameni. Dar în ciuda frecventei acestor termeni în limbajul cotidian, stabilirea unei definitii precise a inteligentei, cu care sa fie de acord toti psihologii este un lucru foarte dificil.
Sistemele educationale se transforma deoarece atât studentii si profesorii învata sa foloseasca tehnologia multimedia. Copiii care înca nu stiu sa scrie si sa citeasca scriu povesti cu ajutorul unor programe care în unele cazuri le recitesc studentilor ceea ce scrisesera.
Noi programe permit copiilor sa scrie sau sa insereze grafice în texte gen rebus precum “Wings of Learning” , “Muppet Slate”. Alte programe cum sunt “Pine Artist and Creative Writer” de la Microsoft fac posibila formatarea proiectelor de scris în diferite forme, sa scrie cuvinte în diferite marimi si formeze si sa acompanieze cu diferite efecte sonore.
Numarul crescând de programe user-friendly fac posibil sa combine informatia în diferite forme, incluzând cuvinte, imagini si sunete. Studentii pot acum sa înregistreze, sa sorteze si sa intersecteze informatii, notite, bibliografii si sa creeze raporturi multimedia pentru a crea o aventura a învatarii.
Profesorii pot sa-si dezvolte propria “magazie” de cursuri, sa creeze baze de date care sa lege cursurile cu un surplus de tehnologie descris in capitolele celorlalte tipuri de inteligenta.
Calculatorul încurajeaza studentii sa-si revizuiasca si sa-si rescrie compunerile si astfel sa-si dezvolte o mai mare fluenta si un stil mai eficient. Recopiind de mâna sau tastând adesea inhiba corectia si revizuiurea, dar calculatorul adesea faciliteaza aceste procese îi dau studentului un mai mare simt al controlului asupra a ceea ce scrie.
Când studentii îsi vad lucrarea într-un format cu aspect profesional devin mai interesati de studiul si maiestria mecanicii care îi va da stralucirea finala. Unele dintre cele mai importante programe de procesare de text sunt Microsoft Word, Word Perfect, si Ami Pro pentru,Windows.
Învatarea tastatului în scoala primara de astazi este la fel de important ca si scrisul cu stiloul, si a învata sa folosesti un procesor de text este la fel de important pentru studenti ca si a învata sa tasteze. Copiii sunt încurajati sa foloseasca aceste posibilitati în comunicare si colaborare cu studentii aflati la departare pe o varietate de proiecte, prin intermediul unui numar crescând de retele electronice. Telefoanele si modem-urile esentiale acestor procese ar trebui sa fi echipamentul oricarei clase
Dezvoltarea abilitatilor lingvistice pentru întreaga populatie poate fi catalizata de noi unelte electronice remarcabile pentru accesarea si prelucrarea informatiei si comunicatiilor, învatarea, si dezvoltarea inteligentei la un nivel fara precedent.
Zi de zi acumulezi cunostinte peste cunostinte, pe care le ai stocate undeva in memoria constienta si subconstienta. Ai cunostinte profesionale, de viata, spirituale, etc.
Iti doresti mai mult si ai senzatia ca mai ai inca de acumulat cunostinte sau anumite lucruri ca sa ajungi sa ai ce iti doresti?
De fapt, intrebarea este, daca vei avea acele lucruri pe care ti le doresti acum, cum vei fi atunci cand le vei avea?
A vrea
A sti ce vrei, ce e important pentru tine, a avea claritate, este primul pas care te conduce la indeplinirea viselor.
A vrea, insa, cu disperare anumite lucruri nu face decat sa te impiedice sa le ai mai curand. Ingrijorarile, legate de lucrurile pe care nu le ai in viata ta si pe care ti le doresti, provoaca frica, iar frica indeparteaza dragostea, altereaza relatiile, indeparteaza abundenta din viata ta. Energia pe care o ai se transmite si in jurul tau si sa nu te mire ca ceilalti au o stare proasta sau ca sunt cum sunt, daca tu insuti esti nelinistit si preocupat.
A fi
Ce poti sa faci este sa te intrebi cum vei fi dupa ce vei avea acel lucru care ti-l doresti. Sanatate, o relatie frumoasa, bani, job-ul, etc pe care ti-l doresti si adu acea stare in prezent. Proiecteaza-te in momentul cand lucrurile sunt asa cum ti le-ai imagina si traieste senzatia pe care ai avea-o atunci si apoi adu-o in prezent. Vei fi linistit, multumit, relaxat, impacat, fericit? Cum vei fi?
Adu acea stare in prezent si de aici incepe sa faci ce ai de facut.
In cat timp crezi ca poti ajunge acolo?
Care au fost pasii care te-au dus acolo?
Care este angajamentul pe care il ei azi?
Care este prima actiune pe care o ei?
Construieste
Uita-te la oamenii care au ceea ce iti doresti tu. Intreaba-i cum au fost, ce stare aveau, cum au gandit, ce au facut, la ce au renuntat pentru ca sa aiba acele lucruri pe care le admiri la ei.
Persevereaza pana iti atingi obiectivele si bucura-te de diversele rezultate pe care le ai pe parcurs.
Vrei realizari mari? Ai rabdare, ai incredere. Nimic nu se compara cu increderea si rabdarea.
Ca cine ai vrea sa fii la capitolul rabdare? Dar incredere? Ce sau cine din jurul tau te inspira?
Pentru a avansa este necesar sa inveti sa practici anumite lucruri pana devin o a doua natura a ta si sa te dezveti de altele care nu iti sunt de folos. Fa lucruri mici, zilnic, la aceasi ora care sa iti ridice nivelul de incredere si sa iti dezvolte noi abilitati si practici.
Ce alegi sa faci diferit de acum inainte?
Pacea interioara
Cel mai important lucru pe care il cauta oamenii este pacea interioara. Cand viata lor este aliniata la valorile pe care fiecare le are si sunt in armonie cu valorile prietenilor, familiei, au pace interioara.
Stresul, senzatia de neliniste, teama apar cand avem senzatia ca nu avem controlul. Nu ma refer la a manipula sau la a controla pe altii ci la controlul gandurilor noastre, la asumarea responsabilitatii, la increderea in propria persoana sau in viata in general. Poti sa fii linistit si impacat cu cine esti tu si cu ce iti doresti, sau sa fii o victima a vietii, societatii, altor oameni.
Credintele
Fiecare crede anumite lucruri, ca este intr-un anumit fel, ca se vor intampla anumite lucruri, etc. Toate acestea convingeri te determina sa ai succes sau esec. Si, cu toate acestea, esec este doar ce consideri tu a fi esec.
Cel mai mult de lucru este la capitolul credinte si convingeri. Doar tu poti sa le schimbi.
Si cum fiecare stie mai bine ce are de facut in momentul respectiv, care din convingerile tale simti ca te tine cel mai mult in loc?
Ce alegi de acum inainte?
Cazi, te ridici, pierzi, castigi, toate acestea sunt doar pentru a te sprijini in procesul de dezvoltare si autocunoastere.
„Viitorul apartine celor care cred in frumusetea viselor lor” Eleanor Roosvelt.
“Ceea ce urmeaza sa experimentezi este o transcriere a unei meditatii care ii ajuta pe oameni sa aplice strategiile lui Tesla de vizualizare a crearii noilor viziuni pentru viitor…
Asaza-ti corpul intr-o pozitie confortabila si relaxata… Ia loc avand o postura si o fiziologie care sa iti permita cu adevarat abilitatea ta de a visa… Daca fiziologia ta ar fi deja in masura sa te aduca in starea in care cu adevarat ii permiti visatorului din tine sa apara, cum ai sta asezat?… In ce directie ar fi inclinat capul tau?… Unde anume ai respira?… Ce fel de tensiune musculara ai simti in corpul tau?…
Cum ar fi calitatea vocii tale interioare daca ai fi cu adevarat capabil sa visezi?…Ar fi sensibila si soptita?… Sau ar fi doar sunet?… Poate ca ar fi incurajatoare si intrebatoare… Sau poate ca ar suna foarte increzatoare… Ajusteaza vocea interioara la o calitate a vocii care te conduce spre visurile tale si te orienteaza spre acestea…
Apoi poti incepe sa vizualizezi un fel special de vis... Un vis despre planeta… Daca ai putea sa creezi un vis frumos pentru planeta, cum ar fi acesta?… Si pentru ca acesta e doar un vis, nu trebuie sa iti facigriji daca este posibil sau practic… Poti visa liber… Daca ai putea sa visezi propria ta versiune a unei utopii, cum ar fi viziunea ta?… Cum s-ar integra tehnologia in acest vis global despre planeta?… Ce s-ar intimpla cu razboiul?… Cum ar fi copii tai educati?… Cum ar comunica oamenii din diferetele parti ale lumii intre ei?… In ce feluri am utiliza instrumentele pe care le avem in folosul planetei si al oamenilor de pe aceasta, intr-o maniera ecologica si creativa?…
Permite-i visului tau sa te mute in viitor... Cum ar fi medicina?… Oamenii inca ar mai merge la doctori asa cum ii avem acum?… Inca vor mai fi spitale atunci?… Daca ai putea sa schimbi lumea doar visand-o, vazind-o, cum ai transforma spitalele, scolile si companiile?… Cum va arata biroul din viitor?… Vor mai fi birouri acolo?… Sau toata lumea va fi conectata impreuna din casa in casa?… Cum vor calatorii oamenii in viitor?… Nu este nevoie sa te limitezi singur cu tehnologia de astazi… Imagineaza-ti ca traiesti pe o planeta pe care orice iti imaginezi poate deveni automat realitate… Singura limita ar fi limitele propriei tale imaginatii…
Cum am tratata viata animalelor si a plantelor in viitor?… Am mai avea nevoie de avocati si terapeuti?… Care ar fi cea mai importanta profesie in viitor?…
Ce fel de muzica ai asculta in viitor?… Cum ar arata muzeele viitorului?… Daca vei fi mers la un muzeu in care sa fi vazut vestigii de astazi, care va fi cea mai amuzanta pentru oamenii din viitor?…
Ce ai putea sa visezi care ar schimba lumea cel mai mult?… Care parte a vietii noastre are cel mai mult loc pentru schimbare?…
Imagineazati ca tu ai putea schimba lumea cu ajutorul a ceva facut de tine insuti/insati… Viseaza la ceea ce ai putea face si ce ar putea schimba lumea…
Si lasa mintea ta inconstienta sa continue acel vis in felul care este cel mai potivit pentru tine, intr-un fel care iti da tie un sens interior de placere, excitatie si speranta… Apoi, pentru o clipa, lasa mintea ta sa se mute din viitor in trecut… Orienteaza-te inapoi la viata ta si gaseste un timp cind un vis a devenit realitate pentru tine… Reaminteste-ti ceva ce la anumit moment era doar un vis pentru tine… Apoi, dupa aceea, ai descoperit ca acesta a devenit realitate…
In trecut, cand m-am implicat prima data in NLP, am visat ca poate intr-o zi oameni creativi, inteligenti si constinciosi se string impreuna pentru a impartasi interesul si intelegerea reciproce despre mintea si strategiile celor mai mari genii ale lumii; si astfel ei ar putea sa lucreze impreuna pentru a schimba lumea… Ascultind aceste cuvinte, ai devenit o parte dintre aceia care fac visul sa devina realitate…
Copilul meu este cu certitudine un vis devenit realitate pentru mine… Si probabil ca fiecare din noi aveam visuri care deveneau realitate… Si daca tu gasesti unul, vei incepe sa il realizezi… “Desigur, mai este unul!”… Poate ca sunt chiar visuri care au devenit realitate si de care ai uitat ca au fost de fapt visuri la un moment dat in viata ta, deoarece sint realitate normala acum…
Si poate ca noi avem o competenta incosntienta ca individualitati sau ca grup de oameni care pot face aceste visuri sa devina realitate daca ne-am da voie noua insine sa le visam…
Si in timp ce privesti la lumea din jurul tau, observa cate din lucrurile pe care le vezi in jurul tau sunt de fapt visuri care au devenit realitate; camera in care esti, lumina electrica la care poate privesti, scaunul pe care poate stai, hainele de pe tine… Toate aceste lucruri au fost cindva doar un vis in mintea cuiva, dar acum acestea au venit in realitate…
Traim intr-o lume de visuri devenite realitate… Probabil ca tu insuti/insati i-ai ajutat pe altii sa isi transforme visurile in realitate… Poate ca tu esti pentru cineva visul care a devenit realitate… Poate ca parintii tai te-au visat inainte sa te nasti… Poate ca ai intrat in viata cuiva exact in momentul in care ei aveau nevoie de cineva ca tine…
Asa ca pastraza-ti visurile… Pastreaza acele visuri care au devenit realitate… Si in timp ce revii in prezent in ritmul care e cel mai potrivit pentru tine, poate ca te percepi pe tine insuti/insati stind in acea pozitie linistita, in pragul unui nou vis… In spatele tau sint visurile care tocmai au devenit realitate… In fata ta sint noile visuri care dau inteles vietii tale…”
Printre primele articole ale acestui site va povesteam despre modele. Despre cei care ne influenteaza si despre cat e de important sa ne alegem modele care sa ne construiasca, nu sa ne traga in jos.
Acum voi povesti tot de aceasta influenta, dar un pic altfel.
Mai intai
ESTI O MINUNE!
“Fiecare secunda pe care o traim este un moment unic in univers, o clipa care nu va mai fi niciodata… Si noi ce ii invatam pe copiii nostri? Ii invatam ca doi si cu doi fac patru si ca Parisul este capitala Frantei.
Cand ii vom invata ce sunt ei?
Ar trebui sa spunem fiecaruia:”Stii ce esti tu? Esti o minune. Esti unic. In toti anii care au trecut nu a mai fost niciun copil ca tine. Picioarele tale, degetele tale destepte, felul in care te misti.
Poti deveni un Shakespeare, un Michelangelo, un Beethoven. Tu poti face orice. Da, esti o minune. Si cand o sa cresti vei putea tu sa-l ranesti pe altul, care este o minune ca tine?”
(Pablo Casals)
Am luat citatul din “Supa de pui pentru suflet” – carte pe care o recomand tuturor – pentru ca mi s-a parut portivita pentru povestea de azi.
Sa fiu ca cine?
Ca cine vrem sa fim? Vedeti, multe modele nici nu ne apar a fi modele. Dar urmam cu usurinta personaje de film – uneori chiar serialele dau modele – sau persoane publice, vedete, ori colegi ori alte persoane din jur, a caror aura ne impresioneaza. Ca si cum succesul unora ar deveni contagios si doar copiindu-i am “copia” si succesul. Publicitatea, sub forma reclamelor de tot felul, foloseste imaginea unor vedete pentru a ne sugera ca daca vom cumpara produsul respectiv vom deveni asemeni acelor persoane pline de succes.
In modelare se foloseste asta, si e grozav sa urmam un model atunci cand acesta ne ajuta sa ne atingem tinta. Doar ca nu trebuie sa ne pierdm tinta sau sa ne lipsim de ea inlocuindu-ne pe noi cu modelele. Si nu realizam nimic daca nici visele noastre nu ni le stim, luand modelul de-a gata, “pachet”, cu visele si cu viata lui cu tot.
Stim mai bine ce a facut personajul x, si prietena lui/ei y, stim tot, in detaliu, dar uitam de noi insine si uitam ca langa noi traiesc membrii familei noastre, “personaje” vii, de care suntem mult mai legati…
Sunt multi care copiaza doar pentru ca nu sunt in stare sa-si dea seama cum sunt ei insisi. Se stie ca o copie, oricat de buna ar fi, e doar o copie.
Una e sa te folosesti de modelul unui luptator de arte martiale, de pilda, urmarind cum se anterneaza, cum si organizeaza timpul, ce anume face sa-si sustina efortul, cum se motiveaza, ca sa folosesti toate astea in antrenamentul tau, si alta e sa te imbraci ca el, sa vorbesti ca el, sa faci fix aceleasi exercitii si aceleasi miscari, asteptandu-te sa ai exact acelasi succes. N-o sa ai. O sa fii mai slab… Sau poate mai bun, dar asta din urma doar daca iti vei da seama la timp ca tu esti unic.
Modul tau de a gandi, actiona si simti este unic. Ca si corpul tau. Ca si mediul tau de viata. Poti sa-ti mobilezi casa la fel, sa te tunzi la fel, sa te fardezi la fel, nu vei fi acea persoana. Poti folosi multe insa, mai ales daca modelul tau e un performer intr-un anumit domeniu. Foloseste insa cu discernamant, ascultandu-te mereu, dandu-ti seama de propria ta creativitate, de unicitatea ta. Si mai ales de ceea ce vrei tu sa realizezi.
Cei care doar copiaza au parte de multe frustrari, fiindca niciodata nu pot fi “originalul”. Dezamagirile sunt crunte, mai ales cand “modelul” tau face ceva de care tie ti-ar fi rusine. Asta pentru ca atunci iti dai seama ca tu nu esti el si vrei sa fii vazut asa cum esti. Pentru ca atunci, doar atunci, iti dai seama ca esti mai bun. Ei bine, de ce nu ti-ai dat seama pana atunci? Pentru ca ai copiat, in loc sa crezi in tine atat de mult incat sa vrei sa fii “originalul” care de fapt esti.
Asa ca, in loc sa pierzi timp copiind, fa altfel: ia ceea ce crezi ca te ajuta, “mecanismul” prin care modelul tau isi atinge performanta. Poate modul de lucru, poate tehnica aceea ca atare, poate modul de a gandi, acel “ceva” care il stimuleaza. Poate chiar modelul lui, modelul modelului tau… Multi oameni de succes au fost inspirati de altii.
Dar opreste-te aici. Invata sa te cunosti pe tine si sa vezi cum functioneaza la tine ceea ce ai preluat, folosindu-te de cat mai multe din ideile tale si urmand visul tau. Acela pe care il descoperi si il atingi lucrand tu cu tine, pentru tine. Nu pentru a fi ca cineva, ci ca tine.
Care esti intr-adevar unic. Si intr-adevar, O MINUNE!
Esti la inceput de drum in viata, esti la momentul cand iti alegi cariera sau esti la o rascruce de drumuri, cand iti doresti sa faci altceva in viata? Ai de facut o alegere majora sau poate ceva care conteaza pentru tine o perioada mai lunga de timp?
Intreaba-te
Incepe prin a te intreba ce ti-ar place sa faci cu adevarat, ce te inspira, care iti sunt talentele si abilitatile naturale, ce activitate te-ar motiva, dincolo de aspectele materiale, astfel incat sa te simti motivat sa faci acel lucru si sa il faci cu placere si cu drag.
Vei petrece o perioada buna invatand, acumuland deprinderi si cunostinte, vei merge zilnic la un loc de munca sau vei avea o afacere a ta, ani de zile. Conteaza enorm ca in spatele obiectivelor si actiunilor tale sa existe un motor intern care sa te puna in miscare cu usurinta si cu bucurie.
Daca nu vezi in tine ce ti-ar place sa faci, poti sa incepi sa ii intrebi pe ceilalti si sa asculti pe cei din jurul tau, sa vezi pasiunile lor si sa realizezi ca unele pot fi si ale tale.
Fii tu insuti convins de alegerea pe care o faci
Vei avea parte, poate de impotriviri, de pareri pro si contra, de la familie, prieteni, colegi, societate. Iti vei dori poate sa alegi ceva, dar in acelasi timp ai de ales intre mai multe optiuni, fiecare cu avantajele si dezavantajele ei, vei fi indecis, nu vei sti ce sa alegi si cu toate acestea ai de facut o alegere. Nu te astepta ca toata lumea sa iti aprobe alegerile, atata vreme cat nu esti tu insuti convins 100% ca acela este lucrul pe care il ai de facut.
Ramai deschis
Incepe sa iti asculti inima. Tot ce ai nevoie sa stii se afla deja inauntrul tau, tot ce ai de facut este sa iti pui intrebari dupa intrebari, sa sondezi sufletul si mintea ta, astfel incat la un moment dat sa gasesti in interiorul tau raspunsul corect. Poti sa auzi un raspuns din afara ta, de la altcineva, dar pana nu vei avea un „aha”, o strafulgerare ca si cum acesta era raspunsul pe care il cautai de atata vreme, nu va sti cu adevarat ca acesta este raspunsul pe care il cauti si calea ta.
Priveste in viitor
Ce realizari crezi c? trebuie s? ai în via?a ta, astfel incat sa consideri c? viata ta a fost traita din plin si ai avut satisfactii? Cum ar arata pentru tine o viata cu regrete putine sau fara regrete?
Alege sa iti urmezi visul
Indiferent daca stii ce vrei sau nu de la viata, indiferent daca stii sau nu ce este important pentru tine si unde vrei sa ajungi, viata tot te va duce undeva, tot vei ajunge undeva.
Ce ar fi daca ai tu conduce acest proces in directia in care ti-o doresti si ai realiza in viata ce este cu adevarat important pentru tine?
Renunta la ce te tine in loc
Renunta la „nu pot, este greu” sau la orice altceva iti apare ca fiind imposibil pentru tine. Daca vrei!
Intreaba-te ce te tine de fapt pe loc? Ce tolerezi la tine sau la cei din jur?
La ce te concentrezi de fapt? La obiective, la visuri, la actiuni sau la plangeri? Ca este posibil sau ca nu este posibil sa ai ce ti-ai propus?
Ti-e frica sa nu gresesti? Da-ti voie sa gresesti! Nu este nici o catastrofa, decat daca faci tu din asta o catastrofa. Cum ai putea sa inveti, sa evoluezi, sa mergi mai departe pe drumul tau, daca ti-e frica sa pasesti? Poate ca ai sa constati la un moment dat, ca, tocmai ce ai considerat a fi o greseala, a fost cel mai bun moment sa inveti si sa evoluezi, mai mult ca dupa toate succesele pe care l-ai avut. Nu ai sa realizezi cum s-au aranjat evenimentele din viata ta, decat dupa ce ai trecut de ele, cand ai sa te uiti in spatele tau.
Cauta solutii
Mintea noastra este deosebit de creativa, subconstientul nostru este plin de suprize, atunci cand suntem dispusi si deschisi sa investigam dupa noi si noi idei.
Noteaza-le pe o hartie, bucura-te de fiecare idee care iti vine, oricat ar parea de imposibila sau ciudata.
Da voie ideilor sa iasa la suprafata, sa vina la tine, sa te surprinda cand si in ce forma apar.
Viata este plina de surprize
Uneori poate drumul pe care ni-l imaginam pana unde vrem sa ajungem nu este tocmai drept si apar diverse alte trasee pe care le urmam, nu avem de unde sa stim nici ce urmeaza, nici cum ajungem acolo unde ne dorim.
Desi ne dorim, intr-un fel sau altul sa stim ce urmeaza, daca am sti, ar fi plictisitor si de fapt, nu ne-ar fi de nici un folos, am indeplini niste predictii.
Viata este un miracol, viata este un joc de descoperit, viata are farmecul ei care te asteapta sa il descoperi moment de moment.
‘’Trebuie sa acceptam evidenta: influentarea este inerenta oricarei comunicari, de orice natura ar fi ea. Comunicarea cu sine insusi, cu altul, cu altii.’’ Erica Guilane – Nanchez.
Studiez de mult timp persuasiunea si am inceput cu dictionarul explicativ al limbii romane. Definitia termenului persuasiune inseamna: actiunea, darul sau puterea de a convinge pe cineva sa creada, sa gandeasca sau sa faca un anumit lucru.
Acest articol se doreste a fi o introducere in arta persuasiunii. Pentru inceput vreau sa motivez un numar cat mai mare de oameni sa-si traiasca la maximum potentialul si sa isi indeplineasca visele.
Stii probabil sa vinzi, dar nimeni nu te-a invatat cum sa convingi, nici macar la scoala.
Persuasiunea, este prezenta in orice forma de comunicare, scrisa sau nonverbala, de cand lumea. De-a lungul timpului au fost scrise foarte multe materiale ce acopera majoritatea elementelor procesului persuasiv. Chiar au fost create si multe modele stiintifice, detaliate pentru a demonstra cum are loc persuasiunea si procesele necesare pentru a determina masele sa actioneze sau sa gandeasca intr-un anume mod.
Procesul persuasive este extreme de simplu si cuprinde doar 2 pasi:
Pozitionarea
Prezentarea
I.Pozitionarea, reprezinta prima conditie a formulei si consta in 3 elemente:
Imaginea. Este primul element important inainte de inceperea procesului persuasiv. Este important sa te asiguri ca ai o imagine dezvoltata in mod adecvat. Elementele primordiale ce trebuie verificate sunt urmatoarele: povestirea, imbracamintea, stilul ingrijit, statutul de expert, si prezentarea. Este important sa ai o imagine buna si clara inca de la prima intalnire.
Pozitionarea auditoriului tau. Este benefic sa te asiguri ca publicul tau se potriveste abilitatilor tale si este interesat de ceea ce tu prezinti. Vrei ca publicul tau sa fie receptiv si sa inteleaga de ce petreci acest timp cu el. Chiar daca auditoriul este ostil sau rigid, terenul comun, pe care trebuie sa mergi este dorinta gasirii unei solutii. Uneori procesul persuasiunii da gres, deoarece cei ce isi doresc sa influenteze ori isi aleg un public gresit pentru a transimite mesajul lor ori ‘’aluneca pe cojile de banana’’ puse de public. Mai usor spus intra in capcana intrebarilor celor prezenti in sala si chiar in conflict de idei cu acestia.
Construieste-ti povestea. Este bine ca povestile tale sa fie construite pe fragmente, astfel incat sa le poti personaliza si adapta la fiecare auditoriu, cu exemple specifice si legaturi relevante pentru ei.
II.Prezentarea, reprezinta a doua parte a formulei persuasiunii. La inceput, trebuie sa demonstrzi imediat relevanta si importanta si sa dezvolti o relatie afectiva. Ai nevoie de o prezentare eficienta a povestirii tale catre un auditoriu clar definit. Prezentarea ta este alcatuita din povestea si imaginea ta, asa ca asigura-te ca imediat ce apari, prezenta ta transimite un mesaj puternic. Acesta este un moment bun pentru a dezvolta o relatie familiara cu publicul.
Daca este vorba despre o persoana, pe care ai intilnit-o prima data si incerci sa o convingi, acum este bine sa pui cateva intrebari si sa dezvolti un relatie familiara, incercand sa descoperi experiente sau hobby-uri comune. Astfel determini acea persoana sa iti vorbeasca despre ea.
Daca vrei sa realizezi un material publicitar pentru mass-media, aici vei impartasi o dorinta sau o problema comuna pe care o au cei carora te adresezi, dar pe care produsul sau serviciul tau o va rezolva.
Al doilea pas ce trebuie sa il realizezi este crearea unei prezentari puternice, de impact. Condu prezentand o poveste sau o idee puternica intarita de o povestire cu care publicul se poate identifica.
Foloseste, grafice, brosuri, materiale audio sau video de care ai nevoie pentru a-ti demonstra punctul de vedere. Fi atent si la comunicarea nonverbala. Concentreaza-te asupra gesturilor tale. La prima vedere, in comunicare, unul din semnalele pe care oamenii il folosesc pentru a determina nivelul de incredere pe care il pot acorda cuiva provine din prima impresie.
Foloseste expresiile fetei si zambeste des. Prin zambet transmiti o stare de relaxare, incredere si entuziasm.
Incepe sa exersezi cele prezentate aici pana devine o parte din tine si chiar pana incepi sa o aplici fara macar sa te gandesti la asta. Aceasta capacitate este esenta profesionistului in arta persuasiunii.
Formula este simpla si se poate aplica personal, in scris, la scrisorile de vanzare, la TV sau la radio.
Acum, uitandu-te in trecut la afcerile pe care le-ai pierdut sau la cele care nu au mers asa cum ai vrut si pe care inca le poti schimba, ce ai putea face diferit dupa ce ai citit acest articol?
Nu uita: defineste in mod cat mai clar mesajul pe care vrei sa-l transmiti, dar si rezultatul pe care doresti sa-l obtii. Toti isi doresc ca lucrurile sa iasa asa cum vor ei. Acum imi vine in minte imaginea copilariei, atunci cand doream un anumit lucru. Plangeam, ma suparam sau zambeam, numai ca sa fie ca mine sau sa obtin acel obiect. O modalitate cam primitiva desigur, dar eficienta.
Acum, ai crecut si odata cu tine si modalitatile de influentare au crescut. Imagineaza-ti ce mult succes ai avea daca sti cum sa elimini orice urma de rezistenta, a potentialului client si indreptarea spre un rezultat pe care ti-l doresti.
Daca ai sti ca poti orice, absolut orice, ce ai alege sa faci? Ce ai vrea? Ce curs ai vrea sa dai vietii tale?
Intrebarea asta, pusa acum sapte ani, a pus samanta schimbarii vietii mele. Fiindca atunci am inceput a pricepe. Acum insa abia se vede conturata clar schimbarea in viata mea.
Daca ai sti ca poti orice, ce ai vrea?
Poate ca cineva ar raspunde: “Vreau sa zbor. Vreau sa calatoresc si sa vad China, India, Tibet, Hymalaia, Australia, Noua Zeelanda.”
Par multe deja? Imposibile? Vise cu ochii deschisi?
Ia sa vedem… Poate il stiti pe John Goddard, tanarul care isi facuse la 15 ani o “lista de viata” cu fix 127 de obiective. A pus hartie ce si-a dorit el sa realizeze in viata. In lista, marcate cu * sunt obiectivele realizate deja cand povestea lui facea inconjurul lumii, in cartea”Supa de pui pentru suflet“:
DE EXPLORAT:
1. * Nilul
2. * Amazonul
3. * Raul Congo
4. * Raul Colorado
5. Yangtze, China
6. Raul Niger
7. Raul Orinoco, Venezuela
8. * Rio de Coco, Nicaragua
STUDIU CULTURILOR PRIMITIVE in:
9. * Congo
10. * Noua Guinee
11. * Brazilia
12. * Borneo
13. * Sudan (aproape ingropat de viu într-o furtun? de nisip)
14. * Australia
15. * Kenya
16. * Filipine
17. * Tanganyika (acum Tanzania)
18. * Etiopia
19. * Nigeria
20. Alaska *
SA MA CATAR PE:
21. Mt. Everest
22. Mt. Aconcagua, Argentina
23. Mt. McKinley
24. * Mt. Hauscaran, Peru
25. * Mt. Kilimanjaro
26. * Mt. Ararat, Turcia
27. * Mt. Kenia
28. Mt. Cook, Noua Zeelanda
29. * Mt. Popocatepetl, Mexic
30. * Matterhorn
31. * Mt. Rainier
32. * Mt. Fuji
33. * Mt. Vezuviu
34. * Mt. Bromo, Java
35. * Grand Tetons
36. * Mt. Baldy, California
37. De dezvoltat o cariera în medicina ?i explorare (a studiat student la medicina, trateaz? boli, printre triburi primitive)
38. De vizitat fiecare tara din lume (30 inca de vizitat)
39. * Studiat indienii Navaho ?i indienii Hopi
40. * De invatat sa pilotez un avion
41. * Cal Ride în Rose Parade
DE FOTOGRAFIAT:
42. * Cascada Iguacu, Brazilia
43. * Cascada Victoria, Rhodesia
44. * Cascada Falls, Noua Zeelanda
45. * Cascada Yosemite
46. * Cascada Niagara
47. * De facut calatoriile lui Marco Polo si Alexandru cel Mare
De explorat subacvatic:
48. * Recifele de coral din Florida
49. * Marea Barier? de Corali, Australia (fotografiat o scoica de 300 lire)
50. * Marea Ro?ie
51. * Insulele Fiji
52. * Bahamas
53. * De explorat mlastinile Okefenokee si Everglades
DE VIZITAT:
54. Polul Nordul si polul Sud
55. * Marele Zid Chinezesc
56. * Panama si canalul Suez
57. * Insula Pastelui
58. * Insulele Galapagos
59. * Vatican (vazut pe Papa)
60. * Taj Mahal
61. * Turnul Eiffel
62. * Pestera Blue
63. * Turnul din Londra
64. * Turnul din Pisa
65. * Locurile sacre Chichen-Itza, Mexic
66. * De urcat pe stanca Ayers Rock din Australia
67. De urmat Raul Iordan de la Marea Galileei pana la Marea Moarta
De inotat in:
68. * Lacul Victoria
69. * Lacul Superior
70. * Lacul Tanganyika
71. * Lacul Titicaca, America de Sud
72. * Lacul Nicaragua
DE REALIZAT:
73. * Sa devin un cercetas Eagle Scout
74. * Sa ma scufund cu un submarin
75. * Sa aterizez si sa decolez de pe un portavion
76. * Sa zbor cu un dirijabil, cu planorul si cu balonul
77. * Sa calaresc un elefant, o camila, un strut si un cal salbatic
78. * Sa ma scufund la 40 de picioare adancime si sa-mi tin respiratia doua minute si jumatate sub apa
79. * Sa prind un homar de zece pfunzi ?i o scoica Abalonede zece inch
80. * Sa cant la flaut si la vioara
81. * Sa scriu 50 de cuvinte pe minut
82. * Sa sar cu parasuta
83. * Sa schiez pe apa si pe zapada
84. * Sa merg intr-o misiune a unei biserici
85. * Sa urmez traseul lui John Muir
86. * Sa studiez leacurile indienilor si sa ofer lumii pe cele folositoare
87. Sa colectionez fotografii -trofeu cu elefant, leu, rinocer, ghepard, bivol si balena
88. * Sa invat scrima
89. * Sa invat jujitsu
90. * Sa predau un curs intr-un colegiu
91. * Sa particip la o ceremonie de incinerare in Bali
92. * Sa explorez adancimile marilor
93. Sa apar intr-un film cu Tarzan (el acum considera acest vis o copilarie lipsita de relevanta)
94. Sa fiu proprietarul unui cal, cimpanzeu, ghepard, ocelot ?i coiot (inca mai trebuie sa dobandeasca un cimpanzeu sau un ghepard)
95. Sa devin radioamator
96. * Sa construiesc propriul telescop
97. * Sa scriu o carte (realizat in timpul calatoriri pe Nil)
98. * De publicat un articol in Revista National Geographic
99. * De sarit in inaltime cinci picioare
100. * De sarit in lungime 15 metri
101. * De alergat o mila in cinci minute
102. *Sa cantaresc dezbracat 175 de pfunzi (inca are aceasta greutate)
103. * De facut 200 ridicari (abdomene) si 20 de ridicari in brate la bara
104. * De invatat franceza, spaniola si araba
105. De studiat soparla dragon pe Insula Komodo (barca s-a stricat la 20 de kilometri de insula)
106. * De vizitat locul de nastere al bunicului Sorenson in Danemarca
107. * De vizitat locul de nastere al bunicului Goddard in Anglia
112 .* De familiarizat cu compozitii de Bach, Beethoven, Debussy, Ibert, Mendelssohn, Lalo, Liszt, Rimski-Korsakov, Respighi, Rahmaninov, Paganini, Stravinsky, Toch, Tschaikosvsky, Verdi
113 .* Sa devin specialist in utilizarea unui avion, motocicleta, tractor, placa de surf, pusca, pistol, canoe, microscop, sa practic fotbal, baschet, trasul cu arcul si sageata, arcanul si bumerangul
114. * De compus muzica
115. * De cantat Clair de Lune la pian
116. * De facut ceremonia de mers prin foc (Bali si Surinam)
117. * De muls laptele unui sarpe veninos (muscat in timpul sesiunii foto)
118. * Sa aprind un chibrit cu o pusca 22
119. * Sa vizitez un studio de film
120. * Sa urc pe piramida lui Keops
121. * Sa devin un membru al Clubului Explorer si Club Aventura
122. * Sa invat sa joc polo
123. * De facut o calatorie prin Grand Canyon pe jos si cu barca
124. * De facut ocolul Pamantului (realizat de patru ori)
125. De zburat in Luna (“Intr-o zi, daca vrea Dumnezeu”)
126. * De casatorit si avut copii (are cinci copii)
127. * Sa ajung sa traiesc in secolul 21
La 74 de ani John atinsese 109 obiective. Vazuse 120 de tari, fusese gata sa moara de 38 de ori, cunoscuse viata oamenilor din cele mai indepartate colturi ale lumii.
A devenit un cunoscut si influent vorbitor motivational, povestirile aventurilor sale fiind marturii ale reusitei in fata multor serii de tineri sudenti.
Si totusi, dupa cum spunea si el, nu toate aceste obiective sunt din cele esentiale. Nu e asa de important sa vezi nu stiu ce lac ori munte, cat e important pentru tine sa faci tot ce poti sa-ti implinesti visul cel mai maret, urmand pas cu pas un plan de actiune.
Despre plan si cum sa reusesti ati aflat deja din articole pulbicate pe acest site.
La altceva am sa va invit sa reflectati:
Daca ai sti ca poti orice, absolut orice, ce ai alege sa faci?
Vedeti, John, la 15 ani, nu s-a gandit prea mult. A luat o foaie si un creion si a facut lista. Asa cum se face “profesionist”, adica “noteaza si actioneaza!“.
Si a facut ceva extrem de important: nu a legat nicio clipa visul sau de a putea sau a nu putea. Cu alte cuvinte, nu a facut confuzia pe care multi o facem, cand nu indraznim sa vrem, pentru ca punem deja filtrul Pot – Nu Pot. Pierdem dorinta, viziunea, sub aceasta perdea pusa peste ea.
Cand vreau sa scriu ce vreau, ma ascult si imi fixez tinta. Nu conteaza acum, in acest moment al fixarii, daca pot sau nu. Notez ce vreau, nu ce pot. Ce putea sa faca John, in mod concret, masurabil, cand a facut lista? S-a intrebat el cu ce fonduri si echipamente si mijloace va face ocolul Pamantului si va zbura cu atatea aparate? Si-a pus problema cum ajunge el in acele locuri?
Nu. Intai a pus “tinta” pe hartie ascultandu-se pe sine.
Desigur, cu o ascultare profunda si repetata a propriei persoane, in liniste, ca raspuns la intrebarea de mai sus, vom afla poate nu 127 de “tinte”. Poate ne vom ghida mai atent dupa ce simtim si vom gasi cateva doar, ori poate avem sansa de a afla Marele Obiectiv. Legenda Personala, cum se spune. Acea pasiune “centrala” a vietii noastre, acel talent (sau acele talente) care ne face (ne fac) impliniti.
Asa ca primul lucru pe care il puteti face pentru voi insiva, atunci cand incepeti sa va cunoasteti, sa va intrebati, e sa inlaturati orice filtru, ascultandu-va cu atentie, studiindu-va cu toata dedicarea – e vorba doar de viata voastra, nu?- pentru a va orienta din timp corabia spre tinta.
Asa veti castiga mult: timp, in primul rand timp, caci nu veti bajbai in incercari prea multe. Apoi acuratete in a va fixa obiecitvele, fara a le distorsiona prin filtrul “resurselor”. Si apoi forta, incredere in voi insiva. Pentru ca daca va asterneti pe foaie ce vreti, veti vedea cu totul altfel propria schema de viata. Propria lista. Si poate veti admira ce se afla acolo, inauntrul vostru, asteptand sa iasa la iveala…
Porniti cu curaj in aceasta aventura si nu uitati: Daca as sti ca pot orice…
Chiar daca de obicei nu citesti nimic, citeste macar urmatoarele randuri. Poate ca te-ai intrebat de ce oamenii cumpara carti cu privire la time managment. Probabil ca raspunsul poate fi sintetizat intr-o idee foarte simpla.
Momentul in care oamenii incep sa doreasca sa duca o viata mai buna este acela in care devin mai constienti ca nu detin controlul asupra propriei vieti si lucrurile care conteaza cel mai mult in viata sunt prea adesea puse in umbra de altele care conteaza prea putin sau aproape deloc.
Traim in era “crizei de timp”. Viata devine din ce in ce mai agitata, iar noi suntem nevoiti sa ne miscam din ce in ce mai repede doar pentru a ne pastra locul de munca. Cerintele pietei de munca pun un atat de mare accent pe productivitatea individuala incat, daca nu esti productiv, esti eliminat. Rezultatul este o presiune extraordinara si o dorinta perpetua de a excela, insotita de un sentiment coplesitor de nesiguranta in ceea ce priveste viitorul. Carierele noastre solicita din ce in ce mai mult timp, iar aceasta se reflecta in viata noastra de familie. Vietile noastre sunt atat de incarcate de sarcini pe care trebuie sa le indeplinim, incat ne simtim realmente prinsi in capcana, neputinciosi.
Mai jos sunt enuntate 5 legi, mai bine zis 5 ponturi pentru o imbunatatire a calitatii relatiei timp – viata noastra:
Legea 1 – Iti controlezi viata, controlandu-ti timpul
Legea 2 – Valorile fundamentale reprezinta baza implinirii personale
Legea 3 – Cand activitatea cotidiana iti reflecta valorile fundamentale vei ajunge sa te bucuri de echilibrul interior
Legea 4 – Pentru a-ti atinge obiectivele importante trebuie sa iti pasasesti zona de confort
Legea 5 – Planificarea zilnica te ajuta sa iti valorifici timpul mai eficient prin cresterea concentrarii
Trebuie sa nu uitam ca perfectiunea nu poate fi experimentata ca idee. Poate fi doar simtita. Cum simtim perfectiunea celuilalt? Deschizandu-ne inima catre acea persoana. Inima noastra constituie cea mai de pret comoara pe care o avem. Ea reprezinta sursa adevarului, a intelepciunii, a pacii si a bucuriei. Cu o inima deschisa putem vindeca orice.
Ori de cate ori timpul pare sa fie o problema pentru noi, sigur este o falsa problema. Sa presupunem ca avem de terminat o lucrare pana la un termen limita si credem ca nu este suficient timp. Adevarul este ca atunci cand suntem inspirati sa facem ceva, ideile curg repede si usor. Timpul pur si simplu se suspenda. Daca, indiferent de motive, simtim ca nu putem termina acea lucrare la timp, stim ca de fapt nu vrem sa o terminam la timp. Disconfortul simtit fata de presiunea timpului este un semn ca refuzam iubirea pentru cel care ne-a dat de facut acea lucrare si pentru noi.
Oamenii care cred ca timpul este important vor crea sau vor atrage circumstantele care sprijina aceasta convingere. Dimpotriva, cei care cred ca timpul e nesemnificativ nu vor genera sau nu vor atrage circumstante in care timpul cauzeaza disconfort.
In lumea animala totul e lipsit de echivoc si de emotie. Toti stiu ca vine un moment cand puii trebuie sa abandoneze confortul oferit de grija materna si sa porneasca in viata pe cont propriu. Dar pana la sosirea acelei clipe tinerele animale vor fi invatat de la parintii lor tot ceea ce este necesar supravietuirii.
Se intampla candva, la fel, si printre oameni. Dar pe masura ce am evoluat social si ne-am civilizat am pierdut multe dintre instinctele ce ne asigurau supravietuirea. Ne ingrijim prea mult de aparente si uitam sa ne invatam copiii despre lucrurile esentiale ale vietii. Sau, poate, nu le stim nici noi?
Cu totii stim ca in cultura noastra sociala este de la sine inteles ca parintii sa-si sustina copiii oricat este necesar. Ne protejam „puii” de tot ce credem ca i-ar putea face sa sufere, fara sa ne dam seama ca tocmai prin asta ii fortam sa se expuna mai tarziu, fara sabie sau scut, tuturor loviturilor vietii. Ne e greu sa ii lasam sa zboare pentru ca atunci cand intelegem ca nu mai au nevoie de noi ne simtim batrani si inutili. Asta bineinteles pana apar nepotii, apoi o luam de la capat, chiar mai abitir, simtind ca e ultima noastra sansa de a ne demonstra iubirea, utilitatea, grija.
Si uite asa, transmitem aceasta atitudine supraprotectoare, invatand fiecare generatie sa fie din ce in ce mai dependenta de societate, de anturaj, de moda, de oricine altcineva in afara propriei persoane.
Si totusi, daca esti un tanar adult si vrei sa te eliberezi de aceasta grja care te sufoca? Simti ca trebuie sa faci asta pentru ca altfel nu-ti poti exprima pe de-a-ntregul personalitatea, nu-ti poti dobandi stima fata de propria persoana, increderea in propriile forte, nu poti deveni cu adevarat TU.
Primul pas facut odata cu trecerea in viata adulta ar trebui, firesc, sa fie plecarea de acasa. Da, ai auzit bine. A pleca de acasa, a trai pe banii tai, a te gospodari singur, a-ti rezolva singur problemele, a-ti spala singur rufele, asta e calea spre maturitate. A deveni adult inseamna, in primul rand, a nu mai fi “puiul mamei”. Intreaga educatie, din prima zi de viata si pana azi, ar fi trebuit sa aiba scopul de a te pregati pentru acest pas. A facut-o?
Vremurile nu sunt deloc favorabile acestei desprinderi. Multi tineri locuiesc impreuna cu parintii pentru ca, pur si simplu, nu-si permit o locuinta proprie. Dar la fel de adevarat ca fiecare generatie a trecut prin aceleasi greutati si de multe ori cei care pareau a avea sanse mai putine au avut cele mai mari reusite. Cei care au fost aruncati in apa mai devreme au fost nevoiti sa invete sa inoate.
Dintre colegii mei de facultate, acum 19 ani, cand vremurile erau chiar mai grele decat acum, au reusit cel mai rapid tocmai cei plecati de acasa si care nu aveau la ce sa se intoarca acolo. Intr-o vreme in care se inchideau fabricile si se concediau ingineri pe banda rulanta, cei care nu isi puteau permite sa traasca pe spinarea parintilor au acceptat orice job, cu orice salariu, fara sa faca mofturi. Si, credeti-ma, nu le-a luat prea mult sa ajunga sus, acolo unde si-au dorit.
Poate ca un job oarecare nu iti ofera confortul material la care visezi. Dar el iti ofera, in primul rand, independenta fata de parinti, ceea ce este un foarte mare pas in lupta pentru afirmarea propriei personalitati. Poti imparti chiria unei locuinte cu mai multi prieteni sau poti, locuind in continuare cu parintii, sa contribui la cheltuielile gospodariei. Acest lucru iti va conferi un alt statut in cadrul familiei si iti va creste increderea si stima fata de propria ta persoana.
Vei avea, in plus, o preocupare, un mod util de a-ti umple timpul, vei avea ocazia sa inveti lucruri noi, sa-ti faci relatii, sa incepi sa-ti construiesti cariera. Vei putea sa pui un ban deoparte pentru a-ti incepe propria afacere, pentru o investitie sau pentru propria ta casa.
Daca treci printr-o perioada dificila si nu reusesti sa-ti gasesti nici un loc de munca nu te descuraja. Poti prelua o parte din sarcinile din gospodarie, degrevandu-ti astfel parintii de muncile pe care le faceau pana acum singuri. In acest fel vei fi activ, te vei simti util si vei evita depresia si descurajarea. In plus vei invata sa devii responsabil, sa-ti asumi si sa-ti indeplinesti sarcini, sa te desprinzi de pustiul rasfatat care ai fost pana mai ieri. Aceasta noua atitudine te va ajuta sa te maturizezi chiar daca nu poti lua inca viata in piept cu propriile puteri.
Cand nu ai un job ai, in schimb, mult timp la dispozitie. In loc sa-l pierzi impreuna cu stima de sine prin diverse locuri sau localuri, utilizeaza-l creativ. Invata lucruri despre care crezi ca iti vor fi de folos, lucruri practice, diferite de cele de la scoala. Daca ai o pasiune ocupa-te acum de ea si cauta modalitati de a o transforma intr-o mica afacere. Ofera-te sa ajuti in mod gratuit prieteni sau cunostinte are au afaceri proprii. Poate ca vor descoperi ca le esti foarte util. Inscrie-te in programe de volunatariat. Iti vei face prieteni noi, relatii diverse si vei obtine si recomandari ce se pot dovedi utile.
Orice inceput este greu dar orice drum, oricat de lung, incepe cu primul pas. Asa ca deschide-ti aripile, fa-ti curaj si ia-ti zborul. Cuibul parintesc va ramane mereu locul unde te vei intoarce cu drag, dar prima ta datorie, fata de tine si fata de ai tai, este sa-ti traiesti propria viata.
O distinctie despre care se vorbeste foarte mult in cartile de management si probabil arhi-cunoscuta pentru majoritate, care aparent este minima ca nuanta, dar cruciala in strategie si management strategic, si anume :
eficienta = doing things right
eficacitate = doing the right things
De multe ori in elaborarea unei strategii se uita analiza mai clara a notiunii de eficacitate, trecandu-se direct la eforturi de obtinere a eficientei. Din pacate insa, indiferent daca faci lucrurile cum trebuie, este relativ dificil sa obtii excelenta si avantaj competitiv daca nu faci lucrurile care trebuie. Si, ca tot suntem la lucrurile care trebuie facute si strategie, as vrea sa reamintesc principiul lui Pareto, care ilustreaza foarte bine distinctia dintre cei doi termeni. Principiul lui Pareto sau regula 80/20 spune ca: “80% dintre efecte sunt generate de 20% dintre cauze”. Strategic, o reusita este sa determini prin analiza strategica acei 20% care sunt cu adevarat importanti si sa te concentrezi asupra lor.
Timpul este singura resursa care este disponibila in aceeasi cantitate pentru toata lumea, deci diferenta in rezultatele pe care le obtinem nu este data de cantitatea de timp disponibila ci de modul in care o folosim. Una din diferentele fundamentale intre oamenii de vanzari de success si restul este data de modul in care-si investesc timpul.
“Odata trait timpul e pierdut definitiv; de accea trebuie sa invatam sa il folosim cu intelepciune.” (Dr. Denis Waitley)
In cele ce urmeaza sunt prezentate 20 de sugestii pentru eficientizarea timpului:
1. Stabilese-ti un program zilnic. Programeaza-ti activitatile curente ca: intruniri, citirea corespondentei, semnarea documentelor, intalnirile, telefoanele care necesita nota ta personala, etc.
2. Rezolva problemele care necesita capacitate intelectuala maxima in momentele cand esti in cea mai buna forma. Rezolva probleme marunte in momentul in care iti scade capacitatea de concentrare.
3. . Fixeaza-ti termene limita pentru orice fel de problema si respecta-le !. Munca respectiva trebuie sa-ti ocupe exact timpul alocat.
4. Nu amana chestiunile importante, chiar daca sunt neplacute! Ele iti vor bloca mintea, vor reduce creativitatea ?i capacitatea de munca. Nu vor deveni niciodata mai placute prin amanare!
5. Lasa deoparte ceea ce nu este important! Multe din probleme au tendin?a de a se rezolva de la sine, daca sunt ignorate pentru o vreme!
6. Analizeaza intreruperile. Ia masuri pentru evitarea sau diminuarea efectului lor!
7. Fixeaza ore precisecand nu doresti sa fii deranjat! Tine sedin?e cu tine insuti! Cere cuiva sa-ti preia apelurile telefonice sau sa se ocupe de vizitatori. Spune colegilor intre ce ore nu poti fi interupt! Fara indoiala ca vei fi inteles. Spune-le exact cand te pot solicita din nou.
8. Fa un singur lucru deodata! Pastreaza o viziune de ansamblu a urmatorului lucru de facut!
9. Planifica-ti apelurile telefonice. Noteaza pe scurt ce vrei sa spui si ce vrei sa afli. Acest lucru iti va economisi timp si va duce la o comunicare mai buna!
10. Scrie-ti toate ideile intr-un singur loc. Noteaza imediat ce ai una, altfel o vei pierde! Reciteste-le permanent ?i fa ceva ca ele sa se transforme in realitate!
11. Cand incepi o activitate încearca sa o termini. Daca o vei frac?iona, nu vei mai lucra coerent, vei pierde imaginea de ansamblu si spiritul ei si-ti vei pierde timpul reluand-o de fiecare data.
12. Foloseste fiecare pauza in care nu poti lucra efectiv, ca de exemplu atunci cand astepti sau calatoresti. Profita de acesti timpi morti pentru a face o planificare, a-ti lua notite, a asculta cursuri audio, etc. Incearca mental sa rezolvi alte probleme.
13. Utilizeaza perioade de timp precise (intalniri) cu colegii pentru discutarea problemelor de rutina. Astfel vei evita intreruperile reciproce.
14. Fii selectiv. Înva?a sa spui, NU !. Obisnuieste-te sa-ti pui intrebarea: “Sunt persoana potrivita pentru a face acest lucru?”
15. Fa o regula din a te verifica cum folosesti timpul. De exemplu o data pe saptamana. Întreaba-te daca l-ai putea utiliza mai bine ?i cum.
16. Evita sa-ti iei de lucru acasa daca nu esti sigur ca poti face asta! Este mai bine sa lucrezi la birou pana inchei si apoi sa te bucuri de timpul tau liber.
17. Fa lucrurile bine. Evita perfectionismul exagerat. Acest lucru iti lasa mai mult timp pentru treburile importante.
18. Stresul ?i oboseala nu sunt cauzate de ceea ce ai facut, ci de gandul la ceea ce n-ai facut. Planifica-ti ziua în mod realist si incearca sa duci la bun sfarsit sarcinile planificate. Acest lucru iti va crea un sentiment de implinire si te va face sa mergi acasa fara sa te simti obosit.
19. Gandeste inainte de a actiona. Nimic nu este atat de urgent incat sa nu ai timp pentru a lua in considerare procesul decizional.
20. . Rupe sarcinile in bucati. Utilizeaza tehnica elefantului: “Pot manca cu usurinta un elefant, daca iau o îmbucatura in fiecare zi”. Fa-ti un obicei din a face intotdeauna ceva mai mult decat programul tau zilnic. Vei fi surprins de cate poti realiza.
Timpul – o resursa extrem de valoroasa pentru fiecare dintre noi.
“Nu timpul ti se potriveste tie, ci tu potriveste-te timpului.”- proverb armean
Cu totii ne dorim sa putem folosi mai bine timpul, insa de prea putine ori reusim sa ducem la bun sfarsit tot ce ne propunem.
De fiecare data avem prea putin timp pentru lucrurile care conteaza pentru noi cu adevarat. Timpul este unul dintre factorii foarte importanti ce apar in viata noastra. Si fie ca vrem sau nu vrem aceasta, intotdeauna noi ne construim o relatie cu timpul. De calitatea acestei relatii depinde in mare masura calitatea vietii noastre.
Aici s-ar mai putea lucra…o sa ma mai gandesc…o sa ne mai gandim,…. tu stii mai bine in ce context ti-ar mai putea fi de folos acest material.
“Work expands so as to fill the time available for its completion.” (Cyril Northcote Parkinson)
Timpul este pierdut pentru ca este disponibil. La fel de celebre in lumea corporatiilor ca si legile lui Murphy, legile lui Parkinson contin cateva sfaturi amuzante legate de eficienta.
Prima lege a lui Parkinson a fost pentru prima oara publicata in 1955 in The Economist intr-un eseu scris de catre Cyril Northcote Parkinson si sustine ca “Munca se extinde pentru a umple timpul alocat indeplinirii ei“.
Cele 3 legi ale lui Parkinson, rezumate in respectivul eseu si in scrierile ulterioare ale autorului, pot fi rezumate astfel:
1. Prima lege a lui Parkinson – Orice activitate se extinde atat cat sa umple intregul timp afectat efectuarii ei.
2. A doua lege a lui Parkinson – Cheltuielile cresc atit cat sa egaleze veniturile.
3. A treia lege a lui Parkinson – Expansiunea inseamna complexitate si complexitatea decadere; sau, si mai simplu, cu cat mai complex, cu atat mai aproape de moarte.
Pe langa cele 3 legi de mai sus, Parkinson a mai adaugat si 2 axiome corelate:
Axioma 1 – O oficialitate doreste sa-si sporeasca subordonatii si nu rivalii. Axioma 2 – Oficialitatile isi dau de lucru unele altora.
Ca exemple pentru a demonstra ca orice activitate se extinde continuu pentru a umple timpul afectat efectuarii ei, Parkinson a folosit cazul unei doamne in varsta care isi poate petrece intreaga zi pentru a scrie si expedia o scrisoare nepoatei. La fel, un angajat poate face o prezentare pentru un client atat intr-o ora – recurgand doar la trecerea in revista a lucrurilor esentiale -, cat si 2 saptamani, intrand in detalii, dezvoltand propunerile, etc.
Legea lui Parkinson este data ca exemplu si de Tim Ferriss in ” cartea sa “4-hour workweek” ca sfat de eficienta.
Legea lui Parkinson sustine deci 2 lucruri aparent opuse si totusi complementare:
• Limiteaza sarcinile la cele importante pentru a scurta timpul de munca;
• Limiteaza timpul de munca pentru a limita taskurile la cele importante.
Ideea ascunsa in spatele acestei legi, spusa mai concis este aceea ca timpul este pierdut pentru ca este disponibil.
EUSTRESUL vs DISTRESUL
Eustresul este bun. Distresul este rau.
Atunci cand avem timp putin la dispozitie, intervine eustresul si suntem mai eficienti.
Practic, ideea este legata de principiul lui Pareto sau principiul 80/20 si de diferenta dintre eficienta si eficacitate. Time management inseamna in primul rand a face lucrurile importante, fara a pierde timp inutil cu lucrurile care nu conteaza atat mult.
Acestor legi ale lui Parkinson li se adauga si alte legi amuzante, invartindu-se in jurul acelorasi principii din cele 3 legi de mai sus, reprezentand de fapt aplicatii ale legilor pentru diferite domenii.
Spre exemplu, exista si o lege a lui Parkinson aplicata telefonului. Legea telefonului a lui Parkinson sustine ca eficacitatea unei conversatii telefonice este invers proportional cu timpul afectat convorbirii.
Adrian Popescu este psiholog, sociolog , trainer si autor a numeroase articole motivationale in reviste de profil. Are la activ peste 200 de ore de formare si dezvoltare personala prin inteligenta emotionala. A lucrat si a colaborat cu diverse companii de training din Bucuresti. Este Certified LAB Profile Practitioner si se ghideaza dupa principiul: “Integritatea este esenta oricarui succes”.
El va fi autor la Avantaj la start Online si va sustine webinarii in cadrul proiectului.
am si eu o mica/mare problema.Mi -e imi place de un baiat cu care am vb da nu mult,si stiu ca si el ma iubit,insa acum nu sunt sigura pt noi ne vedem zilnic l sc ca facem naveta,si cand ma vede se fereste,se uita l mn da eu cand ma uit ,intoarce capul ,vorbeste de mine pe la prieteni,adica zicea ceva de genu ca eu il vorbesc pe la altii,trece pe langa mine sta cu privire in jos,nujtiu ce sa cred,voi ce ziceti?
,
Referitor la exemplul tau, din ceea ce vad tipul se prezinta ca nefiind milionar si neconducand o masina de fite. Uitandu-ma la veniturile lui, dupa standardele din SUA, pot zice ca omul face parte din clasa mijlocie. In nici un caz nu cred ca reprezinta cei 1% de la varf. Faptul ca are venituri pasive e cu totul altceva. E super sa ai venituri pasive. Sunt multi bani pentru standardele noastre. Dar asta e clasa mijlocie la ei.
Am spus-o si cu alte ocazii, cei care au vocatia bogatiei nu au nevoie (dupa parerea mea) de sfaturi. Nici din partea mea, nici din a altora mai experimentati in domeniu. Reusesc singuri si, de cele mai multe ori, urmand carari nebatatorite. Ei sunt exceptiile care, ca de obicei, confirma regula.
Acest fapt nu schimba cu nimic realitatea ca cei mai multi care viseaza la imbogatire rapida rateaza un astfel de obiectiv. O demonstreaza statistica repartizarii bogatiei pe planeta.
Si tot statistic, cele mai mmulte mari averi actuale sunt obtinute prin... mostenire :)
Mirela,
te felicit pentru articol, este echilibrat si ofera perspectiva ta asupra acestui subiect.
totusi, sunt dator sa ofer o alternativa, care, la prima vedere, pare sa fie in contradictie cu ceea ce spui tu.
este vorba de cartea The Millionaire Fastlane
si mai ales deun interviu cu autorul, care iti va arata ca nu e vorba de o carte de genul "get rich quick scheme" ci experienta personala a unui tip care chiar a ajuns milionar, in timpul vietii sale, cand inca era tanar!
e o varianta care, cum spui tu, e rara, dar nu trebuie ignorata.
va recomand sa lasati parerrile preconcepute si sa audiati interviul.
. Daca pentru mine a functionat cu siguranta va functiona si pentru tine.
Loading ...