Despre inteligenta

Written by Adrian Popescu on May 12th, 2010

Inteligenta este cel mai greu inalt produs al naturii, creatiunea cea mai rara si cea mai pretioasa din cate exist ape lume” Arthur Schopenhauer.

In cele ce urmeaza, voi vorbi despre asa cum poate intuiesti, despre inteligenta si cum o putem folosi in viata de zi cu zi.

Termenul de inteligenta provine din latinescul intelligere, care inseama a relationa, a organiza. Chiar terminologia cuvantului indica faptul ca inteligenta depaseste gandirea, care se limiteaza la stabilirea relatiilor dintre insusirile esentiale ale obiectivelor si fenomenelor si nu a relatiilor intre relatii. Cand vorbim despre inteligenta ca sistem complex de operatii care conditioneaza modul general de abordare si solutionarea celor mai diverse sarcini si situatii problematice, avem in vedere operatii si abilitati, cum ar fi: adaptarea la solutii noi, generalizarea si deductia, corelarea si integrarea intr-un sistem a partilor relative disparate, anticiparea deznodamantului si consecintelor, compararea rapida a variantelor actionale si retinerea celei optime, rezolvarea usoara si corectarea unor probleme cu un grad crescut de dificultate.

Toate aceste abilitati releva trei caracteristici fundamentale ale inteligentei:

1. capacitatea ei de a solutiona situatiile noi, cele vechi, familiare, fiind solutionate cu ajutorul deprinderilor.

2. rapiditatea, mobilitatea si felxibilitatea ei.

3. adaptabilitatea adecvata si  eficienta la imprejurari si circumstante.

Inteligenta este o calitate a intregii activitati mintale, ca expresia organizarii superioare a tuturor proceselor psihice, inclusive a celor afectiv-motivationale.

Termeni precum „destept”,„istet”,„greu de cap” sunt folositi ca etichete pentru unele categorii de oameni. Dar în ciuda frecventei acestor termeni în limbajul cotidian, stabilirea unei definitii precise a inteligentei, cu care sa fie de acord toti psihologii este un lucru foarte dificil.

Sistemele educationale se transforma deoarece atât studentii si profesorii învata sa foloseasca tehnologia multimedia. Copiii care înca nu stiu sa scrie si sa citeasca scriu povesti cu ajutorul unor programe care în unele cazuri le recitesc studentilor ceea ce scrisesera.

Noi programe permit copiilor sa scrie sau sa insereze grafice în texte gen rebus precum “Wings of Learning” , “Muppet Slate”. Alte programe cum sunt “Pine Artist and Creative Writer” de la Microsoft fac posibila formatarea proiectelor de scris în diferite forme, sa scrie cuvinte în diferite marimi si formeze si sa acompanieze cu diferite efecte sonore.

Numarul crescând de programe user-friendly fac posibil sa combine informatia în diferite forme, incluzând cuvinte, imagini si sunete. Studentii pot acum sa înregistreze, sa sorteze si sa intersecteze informatii, notite, bibliografii si sa creeze raporturi multimedia pentru a crea o aventura a învatarii.

Profesorii pot sa-si dezvolte propria “magazie” de cursuri, sa creeze baze de date care sa lege cursurile cu un surplus de tehnologie descris in capitolele celorlalte tipuri de inteligenta.
Calculatorul încurajeaza studentii sa-si revizuiasca si sa-si rescrie compunerile si astfel sa-si dezvolte o mai mare fluenta si un stil mai eficient. Recopiind de mâna sau tastând adesea inhiba corectia si revizuiurea, dar calculatorul adesea faciliteaza aceste procese îi dau studentului un mai mare simt al controlului asupra a ceea ce scrie.

Când studentii îsi vad lucrarea într-un format cu aspect profesional devin mai interesati de studiul si maiestria mecanicii care îi va da stralucirea finala. Unele dintre cele mai importante programe de procesare de text sunt Microsoft Word, Word Perfect, si Ami Pro pentru,Windows.
Învatarea tastatului în scoala primara de astazi este la fel de important ca si scrisul cu stiloul, si a învata sa folosesti un procesor de text este la fel de important pentru studenti ca si a învata sa tasteze. Copiii sunt încurajati sa foloseasca aceste posibilitati în comunicare si colaborare cu studentii aflati la departare pe o varietate de proiecte, prin intermediul unui numar crescând de retele electronice. Telefoanele si modem-urile esentiale acestor procese ar trebui sa fi echipamentul oricarei clase

Dezvoltarea abilitatilor lingvistice pentru întreaga populatie poate fi catalizata de noi unelte electronice remarcabile pentru accesarea si prelucrarea informatiei si comunicatiilor, învatarea, si dezvoltarea inteligentei la un nivel fara precedent.

Motivatie!

Carti pentru cunoasterea si antrenamentul memoriei II

Written by Lia Stelea on July 31st, 2009

Titlu: Memoria Umana
Autor: Alan Baddele
Editura: Teora
ISBN: 973-601-892-X
Gen: Psihologie
Se adreseaza: publicului larg

O lucrare de baza pentru cine doreste sa isi cunoasca memoria in particular si o parte foarte importanta din modul de functionare a mintii umane in general.

Cartea ne prezinta sistematic si pe scurt o teorie cu care ar fi bine sa ne familiarizam daca vrem sa retinem mai bine lucrurile. Cartea ne prezinta ce este memoria din perspective neurofiziologice, ce este memoria de scurta durata, de lunga durata, memoria de lucru, cum anume sunt stocate, regasite (sau uitate) informatiile, precum si cum sa ne imbunatatim memoria. Cititorul poate sa afle de aici si o serie de lucruri interesante, cum ar fi viata pentru amnezici, cum anume retinea cel mai bun mnemotehnician din lume formulele matematice, rolul imagisticii, cat de incredere sunt depozitiile martorilor oculari, in special copiii. O lucrare de luat in considerare daca vrei sa incepi a-ti cunoaste capacitatile si a le folosi pe deplin.

Carti pentru cunoasterea si antrenamentul memoriei I

Written by Lia Stelea on July 24th, 2009

Titlu: Tehnici de suprainvatare. Cum sa înveti foarte repede si foarte bine
Autori: Oana Panagoret, C.M Armeanu ISBN 973-8223-71-7
Gen: optimizarea invatarii – se adreseaza in primul rand elevilor

O carte pe care am gasit-o acum doi ani la librarie, dar pe care o poti gasi probabil si la biblioteca, Tehnici de suprainvatare trateaza foarte echilibrat subiectul invatarii. Cartea nu intra direct in tehnicile propriu-zise, ci incepe cu o sectiune introductiva, foarte important, de pregatire a invatarii. Cum trebuie sa ai ambientul, muzica, alimente, oxigenarea creierului. Apoi, cum sa te relaxezi si sa-ti organizezi invatarea.

Subiectele aduse in discutie sunt importante, majoritatea informatiilor de acolo sunt bine documentate si de actualitate, insa unele precum sunt cele privitoare la alimentatie pot contine inexactitati. Recomand cu caldura capitolul de planificarea invatarii.

Trecem apoi intr-o sectiune destinata psihologiei invatarii eficiente, unde sunt prezentate informatii despre particularitatile emisferelor cerebrale, despre inteligenta, moduri de a gandi si tehnici de concentrare pe care le-am gasit utile. Insa cea mai interesanta sectiune este cea a tehnicilor de invatare eficienta: tehnici de memorare, tehnici de citire, luare a notitelor, folosirea vizualizarii precum si tehnici de sustinere a examenelor.

Per ansamblu, am considerat-o o carte buna ca introducere in subiectele prezentate si prezinta recomandari care merita urmate, cu toate ca mai prezinta si opinii care nu sunt suficient fundamentate stiintific, cum sunt cele despre alimentatia corecta sau legate de “aura”. Partea de invatare eficienta este destul de bine fundamentata, utila, prezentata intr-un limbaj direct si foarte accesibil.

Urmate intocmai, sistematic, majoritatea recomandarilor din aceasta carte pot duce la imbunatatirea performantelor in invatare. Recomand o vizita la biblioteca (probabil ca nu se mai gaseste in librarii) si lecturarea ei, cel putin.

Cum am invatat sa vizualizez II – Observatia

Written by Lia Stelea on June 5th, 2009

Nu numai visele, ci si alte lucruri m-au ajutat în drumul meu catre vizualizare. Poate chiar alaturi de vise, în cazul meu, au fost observatia si mai tarziu meditatia. In cazul meu a fost un proces neintrerupt, care a inceput in frageda copilarie. Stim copiii mici care incearca sa testeze tot ce intalnesc cu cele cinci simturi. Vor sa stie cum arata jucaria, cum zdrancane, ce gust are, si cum se sparge . Asa am incercat si eu sa cunosc lumea prin intermediul simturilor si apoi prin intermediul notiunilor abstracte.

In primul rand, pentru a da viata viselor si pentru a avea un punct de plecare, am practicat observatia, la inceput, iar meditatia mai tarziu. Obervatia se opreste undeva la suprafata lucrurilor, asa cum sunt ele cunoscute simturilor, in special vazului. Meditatia merge mai departe, este tot un mod de a vedea, insa prin substanta lucrurilor, lasand superficialitatea laoparte.

Mi-am format deprinderea de a observa in detaliu lucruri care merg de la mediul inconjurator in lini mari, la cladiri, masini, plante si animale. Asa imi programez o baza pentru vizualizare. Cum sa vizualizezi o masina daca nu stii bine cum arata?

Astfel, plecand in oras sau in natura imi blochez pur si simplu sirul de ganduri si  imi concentrez toata atentia pe ceea ce ma inconjoara. Un exercitiu pe care il practic de multi ani este urmatorul: plec pe jos intr-un loc unde nu am mai fost, fara harta, busola, uneori si fara ceas, si trebuie sa ma intorc inapoi la o ora anume. Astfel, simturile mele se deschid la toti stimulii pentru a-mi gasi drumul inapoi. Pe langa numele strazilor, memorez pe loc elementele mari precum orientarea strazilor, cladirile, parcurile, dar si elementele mai mici precum tufele de trandafiri, gropile din asfalt, cate un ornament interesant la cornisa, masinile abandonate. Nici un detaliu nu este prea mic pentru a fi luat in considerare.

Iar cand ajung acasa, partea cea mai interesanta e exercitiului este sa redau in scris toata ruta in  jurnal. Astfel, memorez zone intregi, si le pot vizualiza in detaliu, asa cum le-am vazut. De curand am capatat si un interes puternic in investitiile imobiliare, tocmai fiindca mi-am format o baza, un mod de a observa.

La fel si fiintele sau obiectele. Le observ marimea relativa, simetria, culoarea, alcatuirea, prezenta unor elemente mai simple care se repeta, precum si relatiile dintre ele. De pilda, te-ai intrebat vreodata daca semintele de mar au partea ascutita in jos, sau in sus? Pentru a vizualiza un mar, asa cum este el, sau pentru a medita asupra unui mar, trebuie sa stii si aceste detalii pentru a avea o imagine clara. Sau cate seminte are un mar. Cate tepale (sic!) are o lalea, si cate petale are un trandafir.

Vizualizarea nu vine usor, si uneori, daca nu este bine antrenata, da imagini superficiale, nerealiste sau de-a dreptul aberante. De aceea, primul pas in vizualizare este observatia. Priveste cu mare atentie obiectele din jurul tau, analizandu-le din priviri forma, culoarea, consistenta, precum si alte proprietati. Priveste-le in detaliu, fara sa ignori nicio proprietate.

Iar cand vei invata sa privesti in detaliu, vei putea trece si la meditatie. De la meditatie incolo, voi trece la articole cu ilustratii noi si interesante.

Cum am invatat sa vizualizez – partea I – Matrixul viselor

Written by Lia Stelea on May 22nd, 2009

Am aflat de vizualizare cand incepusem liceul, cand incepusem mica mea aventura in domeniul cartilor motivationale. In liceu avusesem o mare problema cu increderea in sine, si gandeam cel mai adesea negativ. Intr-o carte gasisem o tehnica: sa iti imaginezi necazurile tale ca sunt toate puse intr-o cutie, cutie care dispare apoi in neant.

In alta carte gasisem primii pasi in vizualizare: cum sa iti imaginezi mai intai forme simple, precum un punct in spatiu, si iti disciplinezi vederea interioara astfel incat punctul respectiv sa isi pastreze stralucirea, pozitia, dimensiunile.

Inchideam ochii si nu puteam sa vad nimic. Ani de zile am crezut ca vizualizarea nu merge pentru mine. Degeaba ma concentram sau ma relaxam, pur si simplu nu mergea.

Apoi am gasit o carte care explica cum se formeaza perceptiile si visele. Nu genul ala de carti de taraba care iti spun ce inseamna sobolanul, cainele, mireasa etc., ci fiziologia din spatele lor si rolul pe care il joaca in memorie. Mai scria un lucru: toata lumea viseaza, indiferent daca constientizeaza acest lucru sau nu, iar visul poate fi reamintit in primele cateva secunde de la trezire.

La momentul respectiv, nu imi aminteam visele si credeam ca nu am. Dormeam intre 2 si 5 ore pe noapte, si nu imi aminteam sa fi visat ceva. Apoi am inceput sa imi notez visele intr-un jurnal, cand mi le aminteam si sa le pun cap la cap. Am descoperit astfel multe lucruri interesante, referitor la propriile mele vise, si incercam sa imi amintesc cat mai mult din ele. Am inceput a visa din ce in ce mai detaliat, iar uneori ‘inghetam’ pur si simplu actiunea pentru a observa detalii care de obicei scapa. Odata, visasem ca eram in oras si langa mine erau parcate doua masini. In momentul in care mi-am dat seama ca visez, m-am uitat cu atentie la una din masini pentru a vedea daca este sau nu realista. Parea, dar nu era. Masina nu avea nici numar de inmatricurare, nici radiator. In momentul acela mi-am dat seama ca visul este o reconstructie mentala, insa nu una foarte precisa.

Apoi am inceput sa controlez visele. Am avut portia mea de cosmaruri in timpul adolescentei. Niste monstri cu care ma bateam intr-un joc pe calculator ma vizitasera si in timpul noptii pentru o rafuiala intr-un oras pustiu. Mi-am dat seama ca nu e adevarat, si ca monstrii se bateau pe domeniul meu, nu eu pe al lor. Asa ca i-am lasat sa se apropie, si apoi pur si simplu “i-am disparut”. Intr-o clipa nu mai era nici unul acolo, fara sa ma bat cu ei – asta ar fi insemnat sa le admit realitatea, ceea ce nu am facut. Mi-am dat seama de acel Matrix care insemna mintea mea, si de faptul ca jucam si in Matrix ca in lumea reala. Aceeasi gravitatie, acelasi soare, aceiasi oameni. Timp de cativa ani, pur si simplu am inceput a constientiza cum perceptiile si aspiratiile mele modeleaza felul in care mintea mea reconstruieste lumea.

Inainte de a vedea filmul Matrix, care mi s-a parut ’slabut’, mi-am folosit visele ca si teren de joaca. Am incercat sa incalc cat de multe reguli am putut – gravitatia, starile de agregare ale corpurilor, sensul timpului. Astfel am constientizat mai multe lucruri si fenomene decat daca as fi facut-o numai citind carti si uitandu-ma la filme. Marea mea curiozitate a fost cum mintea mea construieste lumea, iar intr-un fel, experienta mea a fost ca a lui Neo din Matrix. In acelasi timp, discernamantul meu a crescut enorm. Cartile de vise, cele care iti dau interpretari pentru diferite elemente, nu au nici o valoare pentru mine. Experientele unora cu fantome, spirite, aure, interpretari si revelatii stiu ca sunt pur si simplu autoinselari sau jocuri ale intuitiei. Si mi-am mai dat seama ce rol enorm joaca imaginatia in viata de zi cu zi. Pentru prietenii mei indieni, unii dintre ei, zeii lor sunt ceva real si sfant, cum sunt Dumnezeu, sfintii si ingerii la foarte multi dintre romani.

Mi-am format cu timpul si o disciplina puternica in acest sens. Unele persoane care ma cunosc, dar nu foarte bine, ar putea spune ca nu am imaginatie, ca gandesc ‘prea rational’.  Am considerat si consider disciplina ca fiind ceva mult mai important decat puterea vizualizarii. Cunosc oameni cu o mare creativitate, care sunt pur si simplu pierduti in lumea lor interioara. Scriitori si alti artisti cu probleme, care traiesc in mintea lor, unde probabil sunt lucruri interesante, dar degeaba daca au probleme; sau unii care au idei crete, le considera mari revelatii si sunt guest stars pe un post TV notoriu . Inapoi la artistii cu probleme. N-au bani, lumea ii paraseste iar unii innebunesc de-a dreptul. Pentru multi poate fi o supapa pentru a evada din lumea reala care le face rau. De aceea sunt destui care consuma droguri, pentru a percepe lumea ‘altfel’. Desi nu am incercat niciodata si nici nu am de gand sa iau asa ceva, am vorbit cu persoane care au luat droguri, nu numai iarba, droguri din cele tari, sa vad unde merge asemanarea. Nu prea departe, se pare. In marea lor majoritate, cei care iau droguri se pierd pur si simplu in ele intr-un fel de incostienta mancatoare de bani si sanatate, pe cand explorarea viselor a fost pentru mine un exercitiu in constientizare si punerea bazelor vizualizarii de mai tarziu.

Astfel, primul exercitiu pe care l-am deprins pentru a vizualiza a fost o insusire pe care toata lumea o are, cea de a visa, dar intr-un mod diferit. Toata lumea viseaza, dar diferenta este daca in vis tu inveti sa iti constientizezi si folosesti lumea sau esti doar luat/a de val. Doar pentru ca unii spun ca visatorii nu sunt potriviti vremurilor noastre, sau afacerilor, etc, asta nu inseamna ca au dreptate. Toti visam. Unii oameni de mare succes au devenit asa pentru ca au stiut sa aiba vise in care credeau si sa le transforme in realitate.

Spatiul mnezic II

Written by Lia Stelea on May 15th, 2009

Am povestit data trecuta cum folosesc vizualizarea pentru a memora rapid o lista de cuvinte. Insa pentru a tine minte o lista de cuvinte pe termen lung, cu timpul mi-am imaginat si tinut minte peste ani cu totul altceva.

Un bloc de locuinte, nu foarte diferit de cel in care mi-am petrecut o buna parte din copilarie, insa cu apartamente goale. Gandeste-te cum ar fi sa te plimbi prin casa sau apartamentul tau, gol. Poate l-ai vazut astfel la zugravit sau mutat mobila, si iti amintesti bine planul lui. Eu, pentru liste pe care sa le tin minte peste ani, am creat in imaginatia mea un intreg bloc, cu 4 apartamente pe etaj, toate cu planul identic cu al apartamentului in care am locuit. Numai cate un element, in afara usii , face diferenta.

Fiecare apartament are 9 incaperi: un hol la intrare, o camara, un dormitor, bucataria, sufrageria, balconul, inca un hol, un dormitor si o baie. In aceste incaperi pun cate un element, daca am nevoie sa tin minte o lista pentru mai mult timp. Poate fi o lista de ingrediente pentru o reteta de tort sau niste cuvinte cheie pentru un examen.

O sa dau un exemplu cu un ‘apartament’ pe care l-am folosit pentru a tine  minte o lista de cuvinte pe care am intalnit-o pur si simplu intr-un test de memorie – pentru cat timp poti tine minte o lista? Lista era urmatoarea: camasa, ciuperca, vultur, crocodil, clema, batista, trandafir, carnati, aparat foto, primar. Avand incaperile numerotate in ordine, incepand cu holul exterior si terminand cu baia, imi pot reaminti lista si in ordine.

Cum? Pentru fiecare lista de cuvinte, primul element este cel care conduce la apartamentul corect. In cazul acesta, camasa. Care este pur si simplu o camasa zburatoare, si ma duce la apartamentul corect. Pentru lista nr. 2, este un fotoliu carpit saritor. Apartamentul… intru in hol, iar in hol, pe jos, pe pereti, pe tavan, de fapt peste tot, ciuperci rozalii, pe care le simt moi, paraind sub pantofi. Inaintez cu atentie printre ciuperci si ajung la camara. Acolo, un vultur cu aripile desfacute incepuse sa clampane din cioc. Inchid usile si inaintez prin ciuperci la dormitorul 1. Acolo e un crocodil mic si verde prins cu dintii de lustra, cu coada balabanindu-se prin aer. Inchid iarasi usa, si merg la bucatarie. Acolo, o clema uriasa aproape ca ma prinde de mana. Inchid usa si merg in sufragerie. Acolo, televizorul era deschis iar cineva se uita la Titanic, cu o batista uriasa in mana. Pe balcon, o incantare de trandafiri crescand si desfacandu-se incontinuu, cu un parfum ametitor. Ma intorc inapoi in sufragerie, sar peste batista si intru in al doilea hol. Acolo era masina de spalat, care in loc sa spele rufe invartea randuri-randuri de carnaciori oltenesti. Din hol, trec in dormitorul 2, unde un aparat foto de 1m/1,5m era prins de tavan si facea incontinuu poze cu un blitz orbitor. Inchid usa la dormitor si deschid usa la baie, insa simt ca cineva o inchide dinauntru. „Imediat termin!” aud. Era primarul.

Asta a fost doar o scurta introducere intr-o structura mentala destinata stocarii unor amintiri care altfel s-ar pierde. Esta bazata pe vizualizare, iar vizualizarea nu e la indemana oricui, si trebuie practicata. Poate sunt destui cititori care considera ca spun chestii imposibile. Asa ca data viitoare imi voi povesti primele experiente cu vizualizarea.

Spatiul mnezic

Written by Lia Stelea on May 8th, 2009

O metoda pe care o aplic, nu foarte des insa cand ma grabesc, este asemanatoare cu cea descrisa de Laura Tripa in articolul ei, “Cum sa avem o memorie fantastica”. Tehnica povestita de Laura este un pic avansata, insa poate fi aplicata cu mult exercitiu si succes in viata de zi cu zi. Este vizualizare aplicata. Vizualizarea iti poate folosi in multe domenii: sport, inginerie, afaceri, nu numai arta. De obicei artistii sunt renumiti pentru asta, reusind sa isi puna pe ecran, hartie sau panza, viziunile.

Desi nu intentionam sa intru asa repede in tehnica asta, Laura mi-a dat un imbold. Voi povesti despre spatiul meu virtual unde imi stochez listele de cuvinte.
Acum voi face o marturisire. Voi povesti putin despre o parte a imaginatiei mele, acolo unde stochez anumite amintiri. Nu ca specialist, Laura e specialista, ci ca practicanta.

Important este ca am mizat pe punctele mele forte. Asta cred ca trebuie sa faci si tu. Vezi ce merge mai usor la tine. Eu, din frageda copilarie, am observat ca cel mai usor dintre toate lucrurile, retin geografia unui loc. Inca din adolescenta plecam in orientare fara harta, fara busola, si ma intorceam la fel. Mi-am educat privirea, timp de ani si ani, sa retina elementele ambientale, astfel incat sa am o intoarcere rapida si lipsita de risc. De aceea profesez acum ecologia, fiindca am ochiul foarte bine format si spiritul de observatie in alerta. Imi exersez continuu privirea, plimbandu-ma, citind in scrieri diferite, rezolvand teste si analizand obiecte din natura si opere de arta. Uneori, desenez.

Asta mi-a ajutat cand am trecut la tehnici de memorare. Am avut probleme in scoala, fiindca uitam foarte repede. Carnetul meu de note din gimnaziu si prima parte a liceului nu arata prea grozav. In scoala primara am capatat primele notiuni de mnemotehnica, insa erau numai pentru a trece clasa. In liceu si facultate am ajuns la performanta, initial cu mnemotehnici, apoi folosind vizualizarea in alte moduri. Mi-am creat cateva spatii virtuale, in care depozitez amintiri sau pur si simplu experimentez idei noi. Iata cum:

Pentru a retine rapid liste de cuvinte, ca pentru teste de memorie rapide, atunci cand mi se da o lista si trebuie sa o memorezi intr-un minut si sa o uiti, am urmatorul spatiu: o straduta cu doua case si lateral un pod peste un paraias, pe malul caruia sunt buruieni cu flori galbene si ciuperci cu palarie iar in buruieni o masinuta rosie. Nu folosesc acest spatiu decat pentru o durata scurta de timp, apoi e programat sa se curete singur. Desi locul este pasnic, este pregatit pentru actiune. De pilda lista: sera, butoaie, pilot, timp, conducere, grijuliu, manastire, branza, ulei, set, chei, tigru. Imediat ce vad cuvintele, ele se localizeaza undeva in scena. Cum?

Acoperind cele doua case apare o sera uriasa, plina cu vrejuri din care cresc butoaie ruginite in loc de pepeni. Vrejurile nu sunt oricum, ci miscatoare si vin dupa tine. Un pilot de F-16 cu casca pe cap si in combinezon verde apare si el calare pe un butoi saltator, sa te alerge. Nu ai prea mult timp la dispozitie. Mai rau, un ceas mare zburator iti zdrancaneste in cap, incat sa iti iasa cucuie. Butoiul te prinde din urma, iar tu ajungi la pod si sari in tufe, unde aveai masinuta. Ti-ai uitat permisul de conducere, iar tu conduci grijuliu printre firele de iarba, sa nu te prinda politia care vegheaza pe marginea drumului. Stiind ca acum ai devenit invizibl pentru butoi, asa ca te gandesti sa aduci ofrande la manastire. Manastirea este bineinteles in varful unei ciuperci rotitoare, pe care trebuie sa te cateri. Acolo vezi un indicator: “Pentru a vizita manastirea aduceti branza si ulei”. Vezi ca ai un triunghi de branza topita in buzunar, si pete de ulei pe tricou si pantaloni. Dar cu ce sa te urci la manastire? Cauti in masina un set de chei pe care le modifici cu mana si le transformi in pioleti. Apoi, te cateri pe ciuperca, incercand sa nu te uiti in lateral, fiindca e o ciuperca ROTITOARE. In manastire, doar stegulete la intrare, un covor rosu, un tigru dormind (Un tigru!) si o farfurie cu apa. Tigrul zice, cu vocea specifica lui Donald Trump: “You’re late!”
Amintirea respectiva e programata sa se stearga dupa cateva minute. Cateva principii:
1.    Mintea mea face exact ce ii comand. E cel mai performant computer pe care il am si probabil il voi avea vreodata la dispozitie.
2.    Alegerea si vizitarea frecventa a locurilor pentru amintiri. Imi aleg locurile de amintiri ca fiind exact locurile pe care le visez cel mai des. Astfel, nu am nevoie de nici un pic de exercitiu de vizualizare in plus si pot sa ii adaug chestii noi si interesante.
3.    In timpul somnului imi pot vizita locurile pentru amintiri daca aplic punctul 2.
4.    Locurile trebuiesc vizitate constant si observate in mare detaliu.
5.    Trebuie sa fie curatenie exemplara si obiectele trebuie sa nu fie deteriorare, vechi, decolorate, acoperite de praf sau mici. Pot fi murdare daca este relevant.
6.    Scena trebuie sa fie in miscare. Nu imi amintesc bine ceva static. Altii da, eu nu.
7.    Intotdeauna trebuie sa fie elemente neplacute, socante, exagerate.
8.    Sa nu exagerez cu exagerarile. Daca totul este exagerat devine comun si deci neinteresant.
9.    Mentinerea contactului cu realitatea, cred ca e evident de ce. Poate ca un efect secundar al stapanirii imaginatiei, ea nu ma mai stapaneste pe mine. Nu cred in efecte invizibile, minuni, superstitii, OZN-uri, monstri, legende, aure, astrologie, ghicit, vindecari miraculoase, reptilieni , spirite bune sau rele, oricum ar fi ele numite. Poate de aceea, unele religii considera imaginatia un pacat, desi sunt destule cazuri de sfinti care au dus lupte pur imaginare (Sf. Gheorghe).
10.    Antrenament constant pentru imaginatie. Cel mai bun antrenament pentru mine este ancorarea in realitate, cu simturile treze. Apoi, uneori, meditatia. Daca vad ca mi-au ruginit oarecum neuronii, trec la ce scrie in paragraful urmator.

Materiale pe care le-am folosit si le folosesc pentru stimularea fanteziei sunt cartile de aventuri cu foarte multe exagerari (Lewis Caroll: Alice in Tara minunilor; Rudolph Erich Raspe: Aventurile baronului Munchausen; Jonathan Swift: Calatoriile lui Gulliver), cartile fantastice cu un tempo foarte alert si un element de groaza (Michael Crichton: Jurassic Park, Timeline; Stephen King: Orasul bantuit), iar preferatele mele si cele mai solicitante dpdv al imaginatiei sunt pentru mine cele de matematica, fizica si chimie. Richard Feynman este preferatul meu, si ar mai fi Roger Penrose. Lista poate sa ti se para extrem de surprinzatoare, insa este nevoie de mai multa imaginatie sa citesti Richard Feynman decat sa citesti Alice in Tara Minunilor. Nu recomand nici un film, fiindca ai de-a face cu o lista de cuvinte scrise, pe care trebuie sa ti le reprezinti folosindu-ti propria imaginatie.

In episodul viitor voi descrie mai detaliat alte spatii pe care le foloseam sau le folosesc in memorare sau analiza. Ce mai am: am un bloc cu 5 nivele (deocamdata) pazit de o camasa, pe care il folosesc pentru liste de cuvinte memorate pe lunga durata, cel putin un an. Mai am un spatiu mare de ~2400km patrati cuprinzand un oras istoric, sate, padure, terenuri agricole, pasuni, drumuri. La 20 de km de oras am aeroportul si zonele industriale si de cercetare-dezvoltare. Acesta e simulatorul meu de ecologie, detaliat pe masura ce trece timpul. Orice invat din domeniul ecologiei sau din orice domeniu intra automat in simulator si observ ce sa intampla, dar, atentie, aici nu retin decat fenomene, nu si cuvinte. Astfel, am un mediu mental controlat, unde informatiile pe care le primesc sunt integrate armonios, capata forma, culoare, sunet si personalitate proprie.