A fost o vreme cand ma intrebam ce e in capul celuilalt sex, a barbatilor, cum probabil si ei se intreaba, la randul lor, ce e in capul femeilor. Am facut o recenzie la cartea lui Sorin Delaskela, „Abisex” si mi-am raspuns la o parte din intrebari.

In critica respectiva am fost cat am putut de impartiala, atat cat poti sa fii atunci cand scrii despre ceva si totusi vezi, percepi si filtrezi prin ochii tai si a cunoasterii tale.

Personal, m-am lamurit odata pentru totdeauna ca sunt aceleasi lucruri, preocupari, temeri, dorinte ca si in capul femeilor si ca nu are nici un sens sa cauti in capul altcuiva, ci este suficient sa te uiti in al tau si primesti toate raspunsurile. Apoi, e suficienta nebunie in capul tau, nu mai e cazul sa o mai citesti si pe a altora, mai ales ca, in orice relatie, responsabilitatea se imparte la 2 sau la cate persoane sunt implicate intr-un rol sau altul. Tot ce ai de facut este sa te ingrijesti de propriile actiuni, emotii si lucruri pe care vrei sa le creezi si sa le ajustezi pe parcurs, daca este cazul.

Si acum despre iubire. Daca simptomele sunt ganduri si zambete frecvente, ti se pare ca il/o vezi in alti oameni, emotii intense, nu ai pofta de mancare, simti o durere in zona pieptului sau te simti confuz, diagnosticul e clar. Traiesti ceea ce ti-ai dorit sa traiesti si sa experimentezi, cel mai frumos sentiment uman.

Doar ca, de data aceasta, inveti ca iubirea nu are o finalitate sau un scop, ci pur si simplu exista. Te bucuri, te sperii, te uiti la cuvinte si iti amintesti ca sunt doar cuvinte si ceea ce simti depaseste limitele pe care ti le-ai creat, limite nu in sensul de limitari ci de cadru relational. Pentru ca stiai, din tot ce stiai pana acum despre iubire, ca astfel de sentimente care te incearca sunt potrivite in alt context si, cu toate acestea, nu intamplator iti sunt date sa le incerci, ci, ca sa te extinzi la nivel de constiinta si de dragoste neconditionata fata de semeni. Poate suna banal, dar ai nevoie sa gasesti o motivatie si un scop pentru toate emotiile care te incearca pana la limita irespirabilului si nu poti decat sa te rogi si sa ceri… nici nu stii ce sa ceri, ca prea ti s-au indeplinit rugaciunile. Stii doar ca ti-ai dorit sa „practici” prietenia, in conditiile in care nu ai asteptari, nici dorinte, nimic, ci doar de oferit si primit.

Pana la urma, vrei sa te simti in largul tau si in siguranta cu emotiile tale, sa pastrezi deschiderea fata de tot ce are de oferit acest Univers, sa te bucuri de darurile naucitoare primite si sa le asezi in inima si suflet cu recunostinta.

Iti aduci aminte sa respiri… respiri.. respiri.

Irina-Elena Aiacoboae

Antrenor

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Sunt o persoana empatica si sensibila. Lucru bun in multe circumstante, dar imi aduce deservicii cand e vorba de starea proasta de spirit a celor dragi care, uneori, ma molipsesc cu tristetea, problemele sau indoielile lor. Pentru ca atunci, in lipsa comunicarii unor motive care sa explice daca le-am contribuit la starea lor de spirit, intru in starea de vinovatie si le preiau starea.

Ies din starea de vinovatie si ma separ pe mine de celalalt.

Pentru cei ce care au astfel de momente si vor sa iasa din cutiuta cu ganduri si sa vada cu obiectivitate situatia ii sprijin cu intrebari:

Ce faci sa insemne despre tine sau despre relatia voastra starea celuilalt?

(Poate ca aceasta intrebare este cea mai importanta, daca observi ca legi comportamentul celuilalt de concluzii despre tine: ca ai gresit, ca e ceva in neregula, ca relatia nu merge, etc. Sau poate nu.)

Ce legatura are asadar cu tine?

Ce ai vrea sa ii comunici?

Cu ce crezi ca te-ar putea ajuta pe tine discutia respectiva?

Ce asteptari ai de la persoana respectiva? Sunt realiste?

In ce masura crezi ca ti le-ar putea implini?

Daca ar fi vorba de altcineva decat acea persoana cum ai proceda?

Cu ce crezi ca l-ai putea ajuta in momentul de fata?

Pentru ce vrei sa il ajuti?

Ce iti ofera tie acea persoana?

Pentru ce poti sa ii fii recunoscator?

Pentru ce poti sa iti fii tie recunoscator?

Cand s-a mai intamplat ceva asemanator?

Ce ai invatat din experienta respectiva?

Ce ar fi putut merge mai bine?

Care iti sunt limitele in relatia respectiva? La ce spui NU, la ce spui DA?

Ce iti doresti tu?

Bazandu-te pe ceea ce ai notat, ce vei face data viitoare pentru ati atinge telul tau?

Daca data viitoare vei pune in practica ce ai notat, crezi ca vei avea rezultate mai bune?

Desi ultimul lucru potrivit in astfel de provocari sunt sfaturile, am totusi unul:

Nu ramane in trecut. Gandeste si actioneaza diferit de fiecare data, pornind din prezent, pe baza experientelor trecute, tinand minte ce vrei sa obtii in viitor, cu hotarare si determinare.

Cu drag

Irina Aiacoboae

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

In ultima vreme am vorbit de mai multe ori despre libera inititativa si modul in care ii putem incuraja pe tineri sa se lanseze intr-o intreprindere pe cont propriu.

M-au bucurat foarte mult aceste invitatii (multumesc Simona) pentru ca am avut prilejul sa discut despre un subiect prea putin tratat in mass media.

Se vorbeste foarte mult despre somajul in randurile tinerilor, despre greutatea cu care absolventii isi gasesc locuri de munca si despre corelatia redusa (sau chiar inexistenta) intre programa de invatamant din scoala si cerintele pietei muncii. Se vorbeste mult mai putin despre alternativa pe care o reprezinta libera initiativa, micile afaceri private ce reprezinta baza economica a altor state.

De la cine sa invete copiii nostri despre curajul de a te arunca in valurile vietii fara coarda de protectie? Cine sa-i incurajeze sa faca pasul spre libertatea nu doar de a visa ci de a-si trai visul? Suntem noi, adultii, un exemplu bun de urmat de catre tinerii de azi si de maine?

Am permis, prin nepasarea noastra, distrugerea sistematica a clasei mijlocii abia infiripate. Am fost indiferenti cand cei care incercau sa se ridice cu propriile aripi au fost doborati prin taxe aberante. Am neglijat cel mai important aspect: ceea ce lor li se intampla ne afecteaza, incetul cu incetul, pe noi toti.

Clasa mijlocie este cea care ar trebui sa creeze mai mult de jumatate din PIB. Cea care, corect taxata, ar trebui sa contribuie substantial la veniturile bugetare. Cea care ar trebui, prin forta ei, sa sustina buna parte din societate. Cu o singura conditie: sa existe!

Ce facem noi pentru ca aceasta clasa sa existe?

Cum ne sustinem copiii sa se ridice la acest nivel, iesind din limitarea autosuficienta a saraciei la care te condamna o simpla slujba de bugetar?

Le permitem copiilor nostri sa viseze?

Le trezim dorinta de a realiza mai mult decat o diploma pe perete si un job de la 9 la 5?

Ii incurajam sa-si asume riscuri si sa preia responsabilitati?

Ii sprijinim sa-si dezvolte talentele?

Ii indrumam spre o alegere constienta si responsabila, dar libera  si curajoasa?

Pentru ca ei, tinerii, au curaj.

Au idei si sunt optimisti.

I-am vazut trecand, in cinci minute, de la surpriza intrebarii la entuziasmul descoperirii.

Pentru ca, DA, cineva le-a spus ca e in regula, ca pot sa viseze, ca au toate motivele pentru a incerca.

Pentru ca, DA, la ei acasa, la tara, sunt locuri frumoase, locuri ce merita a fi vizitate.

Si pentru ca, DA, ei invata in scoala despre agroturism.

Si, DA, e alegerea lor daca vor sa munceasca pentru ei sau pentru altii.

Si, DA, agroturismul este una din sansele Romaniei.

Ata de mult DA-uri?

Atunci de ce sa nu incerce?

Vom reusi noi, adultii cu drept de a decide, sa construim pentru copiii nostri o economie care sa incurajeze libera initiativa, o societate care sa nu ostracizeze indrazneala si sa nu marginalizeze creativitatea?

Suntem noi constienti ca viitorul lor se afla in mainile noastre? Daca nu suntem inca ar trebui, cat mai curand, sa devenim.

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Ce ai mai invatat din experienta respectiva?

Cred ca unul din primele lucruri pe care le-am realizat atunci a fost ca ceea ce facuse individul respectiv nu era ceva personal. El isi alesese sa isi castige existenta practicand meseria de escroc, exploatand dorintele imediate ale femeilor de dragoste, nerabdarea si neatentia lor. Gandul asta m-a facut sa ma detasez de propria mea experienta, sa incep sa gandesc limpede si chiar sa il iert. Faptul ca eu am interactionat cu el la maniera aceasta pentru mine insemna ca eu am de invatat niste lectii, pe care altadata le-am ignorat. Acum pe langa dezamagirea sentimentala aveam de invatat si o lectie financiara pe care am plati-o cu varf si indesat. Probabil ca altfel nu as fi inceput sa ma trezesc la maniera asta.

Faptul ca l-am iertat nu m-a facut sa imi spun ca o sa il pedepseasca Cineva acolo Sus pentru asta, decat pentru un moment. Atata vreme cat pe Pamant exista institutii abilitate sa stabileasca o pedeapsa pentru o infractiune de talharie savarsita e treaba mea sa cer lucrul acesta acolo unde traiesc si nu sa las altuiva sarcina asta.

Am aflat atunci ca un escroc nu insista. El propune odata, pentru ca asa cum zicea politistul, chiar daca una refuza sunt multe gaste de unde isi poate gasi o victima.

M-am intrebat care a fost gandul premergator acestei intalniri. Observasem ca nu o data barbatii dispareau brusc din viata mea pentru o perioada. Atunci mi-am zis ca ca probabil si eu fac acelasi lucru si Eu o sa stau intr-o relatie. Numai ca am stat ca o stanca exact in relatia cu un infractor. Nu m-am clintit, nu am vazut, nu am vrut sa aud nimic, am mers pana la capat cu ochii inchisi. Am stabilit de la inceput conditiile de intalnire si ziua si chiar si atunci cand am avut ezitari el a reusit sa ma intoarca la planul initial. Pentru ca si eu ma tineam cu dintii de reguli stabilite de la bun inceput.

Nu stiam ce inseamna sa fii flexibil, sa negociez, sa spun Nu intr-o relatie. Nu stiam cat vreau sa dau, pana unde, care imi sunt limitele, care imi sunt conditiile. Nu stiam cum functionez eu, cum as fi putut sti cum functioneaza altcineva?

Ai schimbat ceva de atunci?

Da, sunt mult mai flexibila si mai deschisa. Ascult, vad ce imi convine, ce nu, negociez o solutie comuna atunci cand este posibila, accept ca uneori pot sa nu inteleg un om, asa cum nici eu nu sunt inteleasa cateodata si sa mergem mai departe.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viata

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Continui seria articolelor despre bani, incredere, prietenie incepute saptamanile trecute.

- Cum au continuat lucrurile?

Dupa alte cateva zile m-au chemat sa imi spuna cum avansasera in ancheta si sa discutam ideea mea despre flagrant.

Am fost surprinsa sa constat ca deja m-au pus sa indentific pe cel cu care ma intalnisem din 5 fotografii pregatite. L-am ales fara ezitare pentru ca am stat ca sa mi-l amintesc si m-am uitat minute in sir la fotografiile pe care i le facusem cu webcam-ul si acum ii stiam fiecare trasatura si particularitate.

Politistul meu mi-a spus mandru ca deja il cunosc, mi-a spus numele si varsta reala, de unde este, mi-a aratat ca dintr-o plangere au un dosar intreg, dar nu a vrut sa imi dezvaluie cum au ajuns sa intre in posesia acestor informatii.

Cu flagrantul nu am reusit sa avansam, pentru ca ei nu au resurse sa aloce unei astfel de operatiuni (acolo am vazut un singur calculator vechi de 10 ani intr-o incapere dintr-o cladire care este efectiv in paragina). Din pacate prietenei mele i s-a facut teama ca ea, ca civil, sa fie implicata intr-o astfel de operatiune, desi politistii ma asigurasera ca e doar o formalitate. Pana la urma au spus ca il vor prinde oricum, dar flagrantul ar fi grabit lucrurile si ar fi adus o proba in plus asupra calitatii lui de escroc. La urma urmei cerusea un sprijin, acolo ei unde nu au resursele financiare necesare.

Tinand cont de faptul ca politia l-a mai prins si in alt caz cel putin, dar l-au eliberat ca nu avusesera probe suficiente, l-am intrebat pe politist: de data aceasta cum se va dovedi? La care el imi spune: Nu ne-ati lasat un plic?

- Cand o sa ne spui numele lui?

Imediat ce politia o sa il prinda efectiv.

- Ce crezi ca poti sa inveti din experienta aceasta?

Imediat dupa ce am iesit din socul ca am putut sa fac o asemenea prostie si sa ma las astfel pacalita am inceput sa inteleg cum as fi putut evita o astfel de situatie.

In primul rand mi-a devenit clar ca, de fapt, nu avem nimic de demonstrat nimanui. Oricine iti cere vreodata sa demonstrezi ceva vine pentru ca tu inca nu esti sigur pe tine si orgoliul te va impinge sa vrei sa convingi pe altii despre lucrul contrar pe care vrei sa il ascunzi. Cu cat orgoliul si nesiguranta este mai mare cu atat vei fi mai indarjit. Cine stie exact cine este, cu bune si mai putin bune, se accepta pe sine si este acceptat ca atare.

Mi-am dat seama ca prietenia si increderea nu se pot cladi in cateva zile. Ca poate fi doar un inceput, dar restul se cladeste pe parcurs. Ca sunt utile si folositoare recomandarile, nu numai in relatii, ci in general in viata.

- Ai reusit sa schimbi ceva aici?

Da, dupa ce am vazut ca daca m-as fi consultat atunci cu cineva si as fi ascultat o alta parere despre ce imi cerea acel barbat as fi inteles ca nu este in regula o astfel de atitudine.

De exemplu am vrut sa imi schimb providerul de internet fiindca am primit o oferta avantajoasa din punct de vedere financiar care mi-ar fi placut. Insa, inainte de a mai lua o decizie care avea si o tentatie financiara, m-am dus si am intrebat doi vecini de pe scara daca au fost multumiti de serviciile acelei firme si am aflat ca nu isi respectasera promisiunile din contract si avusesera probleme de conectare cu ei. Poate ca intre timp isi remediasera deficientele, dar pe piata din bloc aveau o bila neagra de 2 ani si nu m-am riscat.

Interesant este ca acum oamenii imi dau tot felul de recomandari chiar fara sa le cer. Intrasem intr-o zi intr-un magazin de carne si am cerut unul din produsele expuse in vitrina. Vanzatoarea se uita senina in ochii mei si imi spune ca nu il mai are, apoi adauga: sper ca ati inteles, nu pot sa vorbesc tare, dar va stiu ca veniti adesea in magazin si mai bine veniti maine sa il cumparati, aducem proaspat. Ii multumesc ca a fost asa draguta, iau altceva si plec nedumerita. Chiar asa celebra nu am devenit si cred ca intrasem prima sau a doua oara in magazinul respectiv. Dupa o vreme ma dumiresc: am devenit receptiva la parerile si experienta celorlalti si ei se exprima liber, chiar fara sa mai intreb uneori.

Despre alte lucruri experimentate de prietena mea veti citi saptamana viitoare.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viata

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

In continuarea articolulul trecut va voi spune patania prietenei mele care s-a trezit la o intalnire amoroasa ca i se fura banii.

- Ce ai facut mai departe?

M-am intors acasa si dupa bocete, plansete si alte celea am iesit din soc si am inceput sa ma linistesc si ma gandesc ce am de invatat din toata povestea asta. De asemenea am vrut sa imi recuperez banii si sa ma intreb cum pot sa fac asta. Primul gand a fost sa reiau legatura cu el si sa folosesc armele lui. Initial nu l-am mai gasit pe site caci isi suspendase contul, dar dupa doua zile a reaparut. Am creat alt cont, am rugat o prietena sa ma sprijine sa il prind si sa joace acelasi rol ca si mine si sa organizam, cu ajutorul politiei, un flagrant. I-am pus in legatura si au inceput sa vorbeasca la telefon, iar scenariul s-a repetat. Prietena mea, deosebit de inteligenta, l-a determinat sa vina intr-o seara sa vorbeasca iar cu el pe internet si sa ii confirme ca el este folosind webcam-ul. Cu ocazia asta in timp ce ei vorbeau eu i-am facut o serie de fotografii. Pe de alta parte, am mutat cartela ei de telefon in telefonul meu si am inregistrat convorbirea in care el solicita ca ea sa vina la intalnirea dintre ei doi cu o suma de bani, care evident trebuiau sa demonstreze ca ea este independenta financiar si credibila.  Stiam ca aceasta inregistrare nu poate fi folosita ca proba in justitie, dar imi era de folos ca sa arat politiei care este jocul si escrocheria lui.

foto by Nokomai

- Ce a facut politia in cazul asta?

Culmea este ca, exact a doua zi, dupa ce am adunat eu aceste informatii, m-au chemat sa discute cu mine. M-am intalnit cu lucratorul din Politie caruia i se repartizase cazul si am aflat ca tocmai se intorsese dupa 3 ani de detasare din Kosovo. Din zecile de plangeri pe care le primise mostenire si pe care le avea de solutionat nu stiu cum alesese cererea mea si spunea ca, desi este constient ca nu are putere sa le rezolve pe toate din dulap, isi doreste ca macar cateva sa le poata rezolva.

Am avut incredere in el de la inceput. Am mai explicat o data ce s-a intamplat, le-am aratat pozele si le-am pus sa asculte inregistrarea. Povestea mea a devenit interesanta si i-a incitat pe toti de acolo si mi-era clar ca dorinta mea de a-l prinde se reflecta si in ei.

Intrebarile politistului m-au facut si pe mine sa inteleg mai bine ce s-a intamplat atunci. Acolo unde nu imi aminteam sau nici eu nu stiam cum am putut fi atat de naiva si sa ma las prada unei escrocherii atat de evidente am gasit pana la urma raspunsuri la mine dar si intelegere intr-un alt politist mai in varsta care a cunoscut si prins escroci care au fraudat directori de fabrica de milioane de euro. Pana la urma sa arunce cu pietre cine nu a fost inselat, furat, escrocat niciodata in viata lui.

Am fost cu ei si le-am aratat locul unde m-am intalnit cu escrocul, pe unde am mers, ce am vorbit, cu cine ne-am intalnit. Au vazut ca erau doua banci care au camere de luat vederi si urmau sa le solicite imaginile din ziua si de la ora respectiva la care eu am trecut cu el pe acolo. De asemenea urma sa ma duc sa fac un potret robot cu desenatorul din cadrul Politiei. Le-am spus ca am citit pe internet despre astfel de escrocherii sentimentale de prin alte orase din tara (dupa ce patit-o am inceput sa ma informez si eu) si ca este posibil sa il aiba deja in baza de date.

Despre cum a continuat ancheta si ce a invataminte a tras prietena mea veti citi saptamana viitoare.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viata

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Am cunoscut o prietena care mi-a impartasit o poveste absolut reala despre o escrocherie pe care a trait-o la un moment dat si a vrut sa o impartaseasca si cititorilor mei pentru ca ea considera ca sunt multe lucruri de invatat despre incredere, prietenie, bani, din aceasta poveste.

Ii voi adresa intrebari.

- Povesteste-ne, te rog, despre ce a fost vorba.

Imi place sa stau de vorba si sa cunosc oameni si am intrat pe unul din site-urile de socializare din Romania. Scopul meu era sa imi gasesc un prieten cu care sa am o relatie serioasa. La un moment dat am cunoscut pe cineva, care a reusit sa ma faca sa cred ca isi doreste acelasi lucru ca si mine pentru stia exact ce nevoi au femeile (incredere, stabilitate, grija si atentie) si a jucat rolul barbatului perfect timp de cateva zile pana ne-am intalnit.

Lucrul pe care l-a cerut a fost ca eu sa imi dovedesc credibilitatea financiara pentru ca el spunea ca este bogat si ca isi doreste o femeie care este independenta financiar. Ca sa ii dovedesc acest lucru a cerut ca la intalnire sa vin cu o anumita suma de bani ca sa ii „confirm” ca sunt persoana potrivita. Pe de alta parte, discutand pe aceasta tema, odata ce a cerut sa vada ca sunt pe picioarele mele si-a oferit si sprijinul lui financiar in lucrurile pe care mi le doream eu, in calitate de prieten.

foto by Mrinkk

- Ce s-a intamplat la intalnire?

Am inceput sa vorbim despre diverse lucruri, mai mult el (eu aveam mari emotii). Apoi a inceput sa se joace cu mine si sa ma testeze cu diverse intrebari, care in mare parte vizau care ar fi alegerea mea intre prietenie si bani. Raspunsul meu era invariabil ca aleg prietenia. Nu intelegeam unde vrea sa ajunga cu testele, dar l-am lasat sa vad pana unde merge si abia asteptam sa se termine tensiunea pe care o simteam. I-am aratat banii intr-un plic, l-a pus deoparte, a continuat sa intrebe, sa testeze, mi-a tinut mintea ocupata cu dat raspunsuri, timp in care a schimbat banii din plic cu un servetel de hartie si a pus plicul pe masa. Sub pretextul ca ma testeaza in continuare, a cerut alti bani si a iesit afara din restaurant si dus a fost. L-am sunat sa vad ce face si mi-a spus sa ma uit in plicul de pe masa si m-a intrebat ce simt. Atunci am vazut ca in plic era un servetel de hartie in loc de bani. Tot nu intelegeam ce se intampla si l-am intrebat cand se intoarce. Mi-a spus sa platesc consumatia si sa vin unde a parcat el masina. Am facut ce a spus, dar apoi nu a mai raspuns la telefon si abia atunci am realizat ca am fost victima unei escrocherii.

- Ce ai facut in momentul acela?

Eram in soc si eram (tele)ghidata. Am sunat o prietena careia ii spusem ca ma voi intalni cu barbatul acela si i-am povestit ce s-a intamplat. Mi-a spus sa ma duc la politie sa declar ce am patit si sa fac o plangere. Primul gand a fost sa ma indoiesc ca ar fi posibil sa fie identificata o persoana care evident nu isi daduse numele real, de care nu stiam mai nimic si care probabil si-a aruncat cartela de telefon, dar totusi m-am dus. Era singurul lucru pe care il puteam face atunci si nu vroiam sa imi para rau ca a fost ceva pe care puteam sa il fac si nu l-am facut. La politie am povestit si declarat de cateva ori lucrurile astea si le-am lasat mapa (pe care initial am vrut sa o arunc la ghena) pe care o adusese escrocul si plicul cu servetelul pentru amprentare.

- Ce ti-au spus politistii?

Ca nu trebuia sa ma joc atat cu mapa si plicul dar spera sa poata selecta amprentele mele de cele ale infractorului. Procedura spune ca lucrarea pleaca la Parchet si de acolo o vor repartiza unui lucrator spre solutionare si ca mai dureaza pana va intra in lucru.

Continuarea o veti citi in articolele viitoare. Veti citi despre ce a facut prietena mea mai departe si ce rezultate a avut politia in solutionarea cazului. Va povesti si despre ce a invatat ea din experienta aceasta.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viata

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Din seria povestilor de viata vin astazi din postura celui care asculta doua persoane care se plang una de alta. Si nu este consilier, pshiholog sau nu are alta pregatire de genul acesta si nu are habar cu ce poate sa ii sprijine. Copilul care isi asculta mama spunand ca tata a facut sau nu a facut cutare lucru si apoi il asculta pe tata care spune ca mama e asa si pe dincolo. Prietenul sau prietena care isi asculta prietenul sau prietenul plangandu-se de relatia lor si unul de altul.

Tendinta de a „repara” relatii.

Pentru mine a fost frustant multa vreme sa ma simt la mijloc si sa imi dau seama ca aveam tendinta sa repar relatiile altora. Pornind de la un model paternal, apoi gasind o multime de alte ocazii sa repar alte relatii, ale prietenilor mei.

N-am de gand sa fac nici un studiu psihologic, ca nu imi foloseste la nimic sa analizez cauzele acestui comportament, dar imi foloseste sa vad efectele acestuia, astfel incat sa iau masuri.

Impactul acestei tendinte era ca niciodata nu puteam sa fiu impartiala cand ii ascultam povestind despre ce au pe suflet. In momentul cand vrei sa ajuti pe cineva sa isi rezolve problema si incepi sa ii dai sfaturi sau sa ii cauti scuze persoanei de care se plange, nu starnesti decat un val de manie mai mare si alte proteste si plangeri. Pe masura ce cauti scuze, de fapt acuzi si gasesti un vinovat in unul sau in altul. Si cum poti sa mai vorbesti cu cealalta persoana, cand de fapt tu ai scuzat-o / acuzat-o pana atunci in fata primei?

Rolul de Salvator

Cateodata avem tendinta de a salva alti oameni, relatii, sa ii ajutam cu orice pret. In afara de cei care lucreaza ca medici, pompieri, salvamontisti si salvamari, unde intradevar prin natura meseriei lor salveaza vieti, in rest e doar o aparenta ca poti salva pe cineva. Nimeni nu e neajutorat, decat in perceptia pe care o avem noi asupra celorlalti. Si fiecare stie ce e mai bine pentru el si se poate mobiliza sa isi rezolve problemele, cerand el insusi sprijin sau ajutor. Abia atunci poti sa contribui pentru ca acea persoana este deschisa si dispusa sa primeasca sprijin de la alta persoana. In rest vrea doar sa fie ascultata si inteleasa.

E relatia voastra!

Cand am realizat ca tot ma aflu la mijloc si orice as spune pic in rolul judecatorului, care da unuia sau altuia dreptate si pana la urma reusesc sa isi verse furia si nemultumirile din relatie si pe mine am zis STOP. Eu ma inteleg bine si cu tine si cu cealalta persoana. Va rog frumos, este relatia voastra, asa cum este, cu bune si cu rele, nu ma mai bagati la mijloc si nu imi mai cereti sa va tin partea unul impotriva celuilalt, ca eu una m-am saturat de rolul asta. Orice as spune pana la urma cineva iese suparat de aici si e treaba voastra cum va gestionati relatia. Si gata, am avut liniste si pace.

Si tu ai dreptate si tu ai dreptate

Undeva insa parca oprisem ca acea persoana sa imi spuna tot ce are pe suflet. Gasisem linistea mea, dar parca imi doream sa ii las posibilitatea acelei persoane sa se exprime cu tot ce o preocupa si important era sa povesteasca despre ce o framanta. Si am realizat ca de data asta pot sa o ascult fara sa mai judec, fara sa mai caut vinovati, pur si simplu sa ascult ce o doare, ce nu isi doreste, dar mai ales sa pot sa o intreb ce isi doreste, fiind foarte atenta la ce imi spune si renuntand sa gasesc eu solutii pentru aceea persoana.

Imi aminesc ca odata, dand dreptate si unuia si celuilalt, intelegand in profunzime lumea fiecaruia, pana la urma conflictul s-a rezolvat de la sine. Fiecare s-a simtit inteles si toata rezistenta pe care o resimteau unul fata de celalalt s-a dizolvat, fiind bine intelesi si ascultati de o a treia persoana.

Nu stiu ce ai putea face

Mai apare si intrebarea „ce sa fac” intr-o situatie sau alta sau cum sa gestioneze un conflict care apare.

Cel mai potrivit raspuns din partea mea s-a dovedit a fi „Nu stiu ce ai putea face, tu ce crezi ca e posibil?”

Undeva, cumva, ceva se deschide in mintea celuilalt si incepe sa caute singur solutii, nu mai sta in pozitia de neajutorat care asteapta salvarea de la o alta persoana ci isi asuma responsabilitatea pentru a solutiona acea situatie si isi ia viata in maini. Si ideile si solutiile incep sa vina.

O atitudine pozitiva

Cand am reusit sa ies din zona in care eram eu speriata de consecintele faptului ca ei aveau un conflict si sa am o atitudine pozitiva in sensul ca da, este un conflict, inteleg cum te simti, empatizez cu tine, dar nu e nici o tragedie in faptul acesta si, mai ales, nu sunt consecintele pe care ti le imaginezi, am reusit sa transmit ca totul este in regula. Prin simpla prezenta, ascultare profunda si intelegere a faptului ca, da, este posibil sa intervina si astfel de situatii si nu inseamna nimic grav, decat poate ceva la care e de gasit o solutie, de construit ceva, de invatat ceva.

Umorul

Fiind detasata de conflictul in sine, la un moment dat umorul, glumele sau ironia au ajutat de multe ori sa detensioneze un conflict si ca persoana, care era incordata, suparata sau speriata, sa se relaxeze si sa priveasca cu alti ochi situatia si sa capete o alta perspectiva asupra conflictului pe care l-a avut.

Daca am glumi mai mult, am rade de situatiile care ni se par fara iesire cateodata, am reusi sa iesim din zona aceea mult mai usor si sa gasim mai repede raspunsuri la intrebarile care ne framanta.

La cat mai multe momente de umor si voie buna! J

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Lista articolelor din seria: Tiparele relationale

1. Cum deblochez tiparele pe care le am, in relatiile cu barbatii / femeile? Partea 1
2. Cum deblochez tiparele pe care le am in relatiile cu barbatii / femeile? Partea II

Acum 6 ani, barbatul cu care eram eu atunci de 3 ani, a disparut din viata mea. Eu locuiam in Romania, el in Spania si ne intalneam regulat, in Romania sau in Spania. Aveam o relatie frumoasa si eram fericita cu el, desi mi-as fi dorit sa locuim impreuna, eram impreuna cu el si asta ma facea sa fiu implinita si atunci cand ne intalneam eram amandoi unul pentru altul si exploatam cu bucurie timpul petrecut impreuna.

Faptul ca, la un moment dat, nu a mai raspuns la telefoane, e-mailuri, nu l-am mai putut contacta si a disparut din viata mea, pur si simplu, a fost un fapt dincolo de puterea mea de intelegere. Imi amintesc ca, vreme de cel putin cateva luni de zile, puneam disperata intrebarea „cum s-a putut intampla asa ceva?” tuturor prietenilor mei. Poate, daca ar fi murit atunci, socul ar fi fost mai mic, ca macar as fi stiut unde s-a dus sau ce s-a intamplat cu el.

Partea si mai proasta, dincolo de durerea pe care am avut-o atunci, este ca, de atunci, ceva am blocat in mine si a avut repercursiuni si mai tarziu, atunci cand am cunoscut pe altcineva.

Ca am aflat mai tarziu ce se intamplase, dupa aproape 2 ani de zile, cand a revenit ca amic in viata mea, nu mi-a dat nici o satisfactie si nici nu mi-a luat durerea si socul de acolo unde s-a instalat, in subconstientul meu. Avusese probleme financiare si considerase ca e mai bine pentru mine sa ma lase „libera”. Poate ca, macar de as fi stiut ce s-a intamplat cu el, ce ganduri are, m-ar fi durut, dar m-am blocat in ideea ca nu stiu ce se intampla, ca macar putea sa ma anunte ce planuri are.

Am stat sa ma gandesc mult si bine, pentru ce mi s-a repetat istoria aceasta si altadata. Atunci cand am simtit ca exista potential ca o relatie sa fie fericita, sa ma simt bine cu un barbat, sa fiu implinita cu el, acesta disparea fara sa ma anunte macar. Ceilalti, cu care nu aveam acelasi sentiment, pe care nu i-am dorit din toata inima si nu am simtit ca rezonez cu ei, au ramas in viata mea, ca amici, pentru ca aici nu aveam nimic de pierdut probabil.

Am observat, deci doua lucruri: unul ca dispareau cei cu care ma simteam bine si de care ma simteam atrasa (si se simteau si ei bine cu bine, pot spune chiar ca exista iubire intre noi) si doi, ca nici macar nu intelegeam motivul, unii dispareau pur si simplu.

E clar ca, cel mai mult ma durea ca nu intelegeam cum un barbat caruia ii place de mine si care, spune ca vrea sa fie cu mine si cu care vreau sa fiu, poate pur si simplu sa dispara.

Nu am inteles acum 6 ani si de atunci, probabil mi-am cautat situatii in care sa inteleg de ce un barbat iubit poate sa dispara. Am cautat sa repet evenimentul pana cand sa ajung sa inteleg ceva ce nu poate fi inteles, ci doar luat ca atare. Lucurile s-au petrecut ca atare si de atunci subconstientul meu incearca sa dezlege un mister, pe care il tot repeta automat.

Pentru cineva care nu a trecut prin asa ceva poate parea ceva lesne de inteles sau neimportant, scriu pentru cei carora li s-a intamplat ceva similar, in speranta ca vor descoperi, la randul lor, ce s-a blocat in relatiile cu femeile sau barbatii din viata lor si, mai ales, ca vor putea avea din nou o relatie fericita si implinita cu o persoana iubita.

In momentul cand nu intelegem ceva, cand ni se intampla un eveniment care ne afecteaza, noi tragem niste concluzii, declaram ceva, luam o decizie, care sa ne fereasca de acea durere de acum inainte.

De exemplu, daca o fata  refuza la dans un baiat, un baiat poate sa declare, ca niciodata, niciodata, niciodata el nu va mai avea initiativa in a cere ceva unei fete. Si, desi poate o face, ceva din interiorul lui il opreste sau se va trezi ca este refuzat de nenumarate ori si nu stie de ce.

Sau daca, la o varsta frageda, ai vorbit in public si cei de acolo au ras, de atunci incolo nu vei mai indrazni sa vorbesti in public sau iti va fi o frica imensa ca cineva va rade de tine.

In consecinta, avem de lucru cu noi si a vedea in noi ce anume este in plus sau in minus, cum putem echilibra si materializa pe termen lung ceea ce ne dorim.

Primul pas ar fi sa constientizezi tiparul care ti se repeta. Pentru aceasta este necesar sa ceri, sa fii in intentia de a vedea ce anume este blocat. Pur si simplu, esti atent la ce ti se intampla, la tine si la cei cu care interactionezi si vezi lucrurile detasat, le pui in ecuatie, matematic.

Eu pe al meu l-am descris mai sus: materializez (apare) barbatul pe care mi-l doresc si, care, cel putin aparent, are aceleasi sentimente ca si mine, dar „dispare” la un moment dat.

Al doilea pas este sa fii, in continuare, in intentia de a curata/elimina aceste blocaje din viata ta.

In articolul urmator voi vorbi despre cum poti sa elimini aceste blocaje:

• Ce si cum reusesc sa materializez din lucrurile pe care mi le doresc?
• Ce anume pierd?
• Cand se manifesta?
• Ce e blocat si cum pot sa curat cu acest blocaj?
• Ce practici pot sa dezvolt astfel incat sa aduc in viata mea ceea ce lipseste astfel incat sa fiu implinit, fericit, multumit cu viata mea?

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Live your Life with Love

http://irinaaiacoboae.wordpress.com/

Articole asemanatoare

• Webinar AS: Scorpie sau zana, demon sau inger? (0)
• Succes la femei = aspect fizic impecabil (0)
• Mi-e frica de schimbare (0)
• Ce faci cand iti place de o fata si nu ai rezultate? (12)
• Would you be my Valentine? (0)

Cu cat trecem prin viata si avem mai multe relatii sau experimentam perioade in care suntem singuri, cu atat mai greu suntem dispusi, cel putin unii dintre noi, sa incepem o noua relatie.

Uneori avem dificultati in a lasa in urma o relatie, disparitia unei persoane dragi, un esec intr-o casnicie, toate acestea creand o frica constienta si inconstienta.de a mai iubi si de ne “implica emotional”.

Consideram ca exista amintiri placute si amintiri mai putin placute. Si unele si altele ne tin in loc si nu ne dau voie sa lasam viata sa ne aduca lucruri din ce in ce mai bune si mai frumoase.

Lipsa de incredere in viata se manifesta prin furie, tristete, depresie, lipsa de curaj si de energie, etc. Ele alterneaza cu momente in care ne simtim bine, dar unii dintre noi suntem atat de obisnuiti cu suferinta incat momentele in care ne simtim bine, suntem veseli, plini de energie si de viata nu dureaza prea mult.

Este necesar sa antrenezi muschii care lasa ingrijorarile, tristetile si supararile sa treaca pe langa tine, sa le lasi sa fie cat vor sa fie, dar, de preferat, nu prea mult. Sa te intorci la a fi deschis in fata vietii ca un copil, care nu stie si nu a invatat inca sa nu aiba incredere in oameni, ca barbatii/femeile sunt intr-un fel sau altul si trebuie sa ne pazim de ei/ele, altfel suferim.

Vrei sa iti confrunti temerile? Te invit sa iti raspunzi la intrebarile de mai jos:

De ce ti-e teama acum?

Si ce daca se mai intampla la fel?

Si ce daca vei mai gresi ?

Si ce daca se va mai termina o relatie?

Si ce daca ti-e frica?

Majoritatea oamenilor doresc sa detina controlul lucrurilor care li se intampla si cand apar alte evenimente decat cele la care se asteapta, alte rezultate decat cele pe care le presupun ca trebuie sa apara, intra in panica. E ca si cum am incerca sa tinem in pumni apa care curge intr-un rau.

Este necesar sa ne predam vietii insasi si a fi in pace cu absolut orice ni se intampla. Daca ne relaxam, ne destindem, ne deschidem si avem incredere, din ce in ce mai multe momente pretioase apar. Renuntand la a ne impotrivi la ce nu ne place si la a da drumul la suferinta permitem sa atragem din ce in ce mai mult din misterul vietii.

Erich Fromm scria in cartea sa, “The Art of Loving”, publicata in 1956, “Arta de a iubi este ca orice meserie. Presupune rabdare, incredere, disciplina, concentrare, credinta si practica zilnica.”

Si daca tot iti doresti sa iubesti si sa fii iubit, incepe cu tine.

Ce pretuiesti si valorizezi la tine azi?

Ce calitati din tine si ce rezultate din viata ta apreciezi si admiri?

Cine esti tu si care este valoarea ta?

Cu drag,

Irina Aiacoboae, life coach

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.