Avantaj la start Online

Europa- Viitorul tinerilor: sumbru

Written by Mirela Bojin on February 1st, 2012

Se vorbeste mult prea putin despre viitor si despre ceea ce ii asteapta pe tinerii nostri peste 30, 40 sau 50 de ani. Totusi, cateva cifre ingrijoratoare incep sa-si faca aparitia in media, insa nu sunt semne ca informatia ajunge la cei direct interesati.

Soarta tinerilor europeni este din ce in ce mai ingrijoratoare si consecintele pe termen lung ale igorarii semnelor ii vor afecta pe copiii nostri intreaga lor viata.

S-a afirmat de curand ca actuala generatie tanara europeana este prima de dupa razboi care va trai mai prost decat generatia parintilor. Asta in conditiile in care nici noi, parintii, nu putem sa ne laudam cu cea mai buna dintre vietile posibile.

Doua sunt motivele acestei ingrijorari legate de viitorul tinerilor: actuala criza economica si deja “vechea” criza demografica.

Sa le luam pe rand:

1. Criza economica afecteaza intreaga populatie dar, cel putin in Europa, se constata ca se rasfrange mai puternic asupra generatiei tinere. Somajul in randul tinerilor europeni este ingrijorator si nu exista, in viitorul apropiat, semne de imbunatatire a situatiei.

Faptul ca tinerii nu reusesc sa obtina venituri, nici din munca salariata nici din activitati antreprenoriale (la fel de afectate de criza), determina imposibilitatea lor de a duce un trai decent in prezent dar, mai ales, afecteaza capacitatea lor de a-si asigura viitorul financiar. Imposibilitatea de a economisi pentru investitii viitoare sau pentru pensie este o realitate a vietii tinerilor din statele europene.

S-a scris ca tanara generatie este victima egoismului parintilor, acestia acordand o prea mare importanta propriei bunastari, determinand prin venituile mari si pretentiile exagerate pentru pensie, o erodare a capacitatii economiei de a sustine, din produsul intregii societati, si generatia tanara. Observatia nu este lipsita de adevar in contextul in care asistam de cativa ani la contractie sau stagnare economica si situatia nu pare a se imbunatati nici pe termen mediu.

Chiar si pentru acei tineri care au norocul sa munceasca si sa obtina venituri, cota mare cu care sunt obligati sa contribuie la fondul de pensii publice este o piedica in acumularea de capital propriu pentru o pensie independenta, care ar avea menirea de a le imbunatati traiul la batranete.

In acest context efortul tinerilor de a-si cladi un viitor financiar lipsit de griji nu este sigur ca va avea si rezultatul scontat, mai ales daca noi, generatia parintilor, nu vom actiona in legatura cu  schimbarea, in favoarea copiilor nostri,  a sistemului actual european de pensii publice.

1. Criza demografica a devenit un motiv de ingrijorare inclusiv pentru agentiile de rating. Acestea au anuntat ca este posibila in viitor retrogradarea tarilor cu economie dezvoltata datorita riscului demografic la care acestea sunt expuse.

Unul dintre motivele ingrijorarii este tocmai sistemul de pensii publice amintit mai sus dar nu este singurul.

Prin cresterea ponderii populatiei varstnice se creaza un dezechilibru nu numai in sistemul de pensii ci si in economie in ansamblul ei.

Sistemul de sanatate, in special cel public, va fi afectat de imbatranirea populatiei. Presiunea pe acest sistem va fi din ce in ce mai mare iar generatia copiilor nostri probabil nu va mai avea parte deloc de asistenta medicala gratuita.

Populatia aflata la varsta activa avand o pondere scazuta nici rezultatele economice nu pot fi grozave. Tehnologia va fi probabil o unealta utila in mentinerea capacitatii de a produce bunurile necesare, chiar si cu mai putini lucratori, dar produsul muncii unui numar mic de persoane va fi distribuit intregii societati.

Cu alte cuvinte, la varsta adulta, copiii nostri vor avea de sustinut financiar si generatia noastra, a parintilor care nu mai putem spera la o pensie decenta, pe masura contributiilor noastre.

Din cauza scaderii demografice vom asista in viitor si la o reducere a consumului, ceea ce va determina stagnare sau recesiune economica endemica, stiut fiind ca unul dintre motoarele cresterii economice este tocmai cresterea demografica. Se va intra astfel (daca nu am intrat deja) intr-un cerc vicios din care nu stim daca generatia copiilor nostri va sti sau va putea sa iasa.

Concluzii:

Indraznesc sa afirm ca suntem primii responsabili pentru viata pe care o vor duce copiii nostri. Deciziile pe care le luam acum ii vor afecta, in primul rand, pe ei.

Imprumuturile pe care le facem acum vor fi platite de ei in viitor.

Pensiile pe care le asteptam peste 10-20 de ani vor fi platite tot de ei.

Nepotii nostri, pe care ni-i dorim, vor deveni o povara financiara in plus. Vor mai putea avea acces la acelasi nivel de educatie?

Vor fi nevoiti copiii nostri sa renunte la luxul pensionarii si sa lucreze, precum generatiile trecute, toata viata? Sau vor fi nepotii nostri capabili sa-i sustina?

Generatia sacrificata suntem noi sau vor fi ei?

Raspunsurile la aceste intrebari vor fi date in anii ce vin. Pentru ca sistemele se schimba lent, au inertie mare, asa ca daca vrem sa facem ceva bun pentru viitorul copiilor nostri trebuie sa actionam rapid, dureros, cu sacrificii personale. Trebuie sa cantarim si sa renuntam la noi in favoarea lor.

Ma intreb cati parinti din generatia mea au gandit vreodata aceasta problema in acesti termeni.

Ma intreb cati tineri aflati acum la inceput de drum s-au intrebat cum va arata cu adevarat viitorul pe termen lung.

Daca nu am facut-o pana acum trebuie sa incepem azi.

Pentru ca viitorul nu suna deloc bine si ne va obliga sa luam decizii dureroase. Pentru noi sau pentru ei.

Asta e vestea buna.

Veste rea e ca daca n-o facem vor lua altii decizia pentru noi.

Obiectiv: clasa mijlocie!

Written by Mirela Bojin on January 23rd, 2012

Exista in randul tinerei generatii o fireasca aspiratie spre o viata imbelsugata, insotita adeseori de o preocupare preponderenta pentru cautarea de mijloace de imbogatire rapida si arderea de etape. Daca, totusi, nu castigi la Loto si nu ai sansa unei mosteniri fabuloase, probabilitatea statistica de a ajunge (in timpul vietii unei singure generatii) in randul superbogatilor este extrem de mica. Cu toate acestea traim intr-o epoca in care oratorii motivationali chiar se imbogatesc creand iluzii si vanzand sperante.

Cautarea mijloacelor rapide de imbogatire este echivalenta de cele mai multe ori cu risipa de timp si resurse financiare intr-o prima faza, urmata apoi de blazare, renuntarea la lupta si imbratisarea unei conditii mediocre dar stabile.

Acceptarea, atat la nivel mental cat si emotional, a necesitatii acumularii averii treapta cu treapta, fara salturi iluzorii, este fundatia unei constructii financiare durabile.

Iar cel mai important lucru, in acest context, este intelegerea faptului ca drumul spre marea bogatie trece prin clasa mijlocie.

Pentru tinerii de azi principalul obiectiv al vietii de adult trebuie sa fie accesul in randul clasei mijlocii.

Pentru adultii de azi, care au reusit sa acceada la acest nivel, obiectivul pe termen scurt este (din pacate) mentinerea in clasa mijlocie, presiunile economice si fiscale din prezent erodand aceasta clasa si impingand in jos nivelul de trai al membrilor ei.

Ce este clasa mijlocie si ce vrea ea?

De-a lungul timpului si in functie de conditiile socio-economie definitia clasei mijlocii s-a tot modificat, pastrandu-se insa intelesul initial de categorie “nici bogata, nici saraca”.

Una dintre definitiile recente se refera la capacitatea unui membru al clasei mijlocii de a ramane, dupa acoperirea nevoilor curente de supravietuire, cu cel putin o treime din venit, surplus pe care sa-l poata folosi, fara restrictii, asa cum doreste.

Acest criteriu este important din perspectiva rolului economic al clasei mijlocii, purtatoare de progres si dezvoltare economica prin capacitatea sa de investire, economisire sau consum a acestui surplus rezultat din munca sa.

Tocmai acest surplus, pentru cei care au dorinta de a accede la nivelul superior, al clasei bogate, este baza de formare a capitalului.

Am observat, de exemplu, ca tinerii sunt mult mai interesati de investitii decat de economisire, ceea ce este echivalent cu a pune boii inaintea carului.

E adevarat ca economisirea e plictisitoare si nepurtatoare de venit semnificativ, dar ea este indispensabila crearii de capital, fara de care actiunea de a investi nu are nici o noima.

A existat, intr-adevar, in perioada de boom economic, o epidemie de ivestitii din capital imprumutat, dar pentru cei care nu au iesit la timp din investitie aceasta solutie s-a dovedit de-a dreptul falimentara si auzim mereu de multe astfel de cazuri. Realist vorbind, pentru omul obisnuit, investitiile bazate pe credit nu vor mai reprezenta o optiune in urmatorii ani si trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca generatia noastra nu va mai putea creste economic decat cu pasi mici, bazandu-se in principal pe capitalul creat de propriile economii.

Pentru cei foarte tineri, ce acum pornesc la constructia propriului viitor financiar, solutia, pentru urmatorii zece ani cel putin, este aceeasi: munca, economisire, munca, economisire.

Investirea micilor economii poate aduce castiguri dar, la fel de bine, poate duce la pierderi mai mici sau mai mari, deoarece o stagnare sau crestere economica modesta a economiei nu  duce la imbogatirea micilor investitori, indiferent care ar fi instrumentul acestor investitii.

Dincolo de aspectul economic, accesul in randul clasei mijlocii impune si existenta unei mentalitati specifice acesteia: activa, independenta, implicata, increzatoare, ambitioasa.

Avand o educatie academica si activand fie pe cont propriu fie in cadrul unor profesii inalt specializate, membrii clasei mijlocii sunt cei care au depasit mentalitatea simplista de „angajat”, chiar si atunci cand lucreaza pentru altii. Increderea in capacitatile proprii si educatia inalta ofera unui membru al clasei mijlocii certitudinea ca viata sa este in propriile sale maini.

Constientizarea propriilor valori, gandirea independenta si intelegerea intereselor sale fundamentale fac din clasa mijlocie cel mai dinamic segment social si economic al unei tari.

In special din aceasta ultima perspectiva, cea mentala, nu este chiar facil accesul. Depasirea mentalitaii de „angajat”, chiar si pentru un intelectual, nu se face fara curaj si fara imaginatie.  Dar ea este absolut necesara pentru castigarea independentei de gandire, atribut indispensabil clasei mijlocii.

Si sa ne amintim ca, inca din antichitate, clasa de mijloc se prezenta ca suport al democratiei. Aristotel scria: “ statul constituit din oamenii de mijloc va avea cea mai buna organizare”.

O clasa de mijloc, credea el, va uni societatea si va stabiliza statul, cea mai buna guvernare aparand atunci cand ea nu va mai fi determinata de cei saraci ci de clasa mijlocie, considerata mai cumpatata si rationala in pretentiile sale legate de stat.

Efortul de a ajunge si de a te mentine in randul clasei mijlocii nu e mic dar este posibil pentru orice om, indiferent de nivelul social de la care a pornit in viata. Educatia, echilibrul, planificarea si munca organizata sunt modalitatile de a atinge acest prim obiectiv.

Iar apoi, odata cu acumularea de capital, experienta si informatii, orice membru al clasei mijlocii isi poate aduna energia si curajul pentru a incerca sa faca saltul catre clasa superioara economic, cea a celor 1% cei mai bogati si invidiati oameni de pe planeta.

Proiecte despre viitor

Written by Mirela Bojin on January 16th, 2012

Citesc azi (duminica 15 ianuarie) un titlu in editia online a revistei Capital: Investitorii straini nu-si pot proiecta viitorul in Romania. Articolul este un interviu cu unul dintre avocatii celei mai de succes case de avocatura din tara. Evident ca omul, cu multi clienti oameni de afaceri straini, stie ce zice.

Primul meu gand la citirea titlului: surpriza, nici eu nu pot sa-mi proiectez viitorul in Romania.

Ma refer la viitorul economic, evident. Si lucrul asta ma enerveaza teribil. Pentru ca imi facusem un plan si fiecare schimbare legislativa din ultimii ani m-a indepartat, putin cate putin, de termenele stabilite. Pentru ca, de cativa ani incoace, imi petrec aproape la fel de mult timp studiind legislatia cat imi petrec si pentru afacerea mea propriu-zisa. Pentru ca indiferent ce solutie juridica aleg o noua lege ma ajunge din urma si ma trezesc cu un nou bir tocmai cand credeam ca deja e destul. Pentru ca in schimbul taxelor pe care le platesc nu primesc nimic in schimb: nici serviciile la care am dreptul, nici protectie in fata concurentei neloiale a celor care fac evaziune fiscala, nici mediu economic corect si necorupt, nici macar profesionalism din partea functionarilor carora trebuie eu sa le explic, de fiecare data, ce zice de fapt legea.

Fiul meu nu-si proiecteaza viitorul in Romania. Si asta ma intristeaza.

Daca nu-mi pot proiecta eu viitorul cum il pot convinge pe el de altceva?

Am obosit de atata instabilitate legislativa. Am obosit de slalomul printre articlole si coduri. Am obosit de a cauta zi de zi alte solutii. Am obosit de legi noi si proaste pe banda rulanta.

Chiar vreau sa-mi pot proiecta viitorul in Romania.

Si sa nu fie nevoie sa-mi modific proiectul in fiecare an.

Pentru ca daca eu voi putea face asta va putea si fiul meu.

Si daca fiul meu va putea, veti putea s-o faceti si voi.

Si dupa aceea, daca vor, pot veni si investitorii straini sa-si proiecteze viitorul aici.

La Multi Ani 2012!

Written by Mirela Bojin on January 9th, 2012

Gata! O luam de la capat! Un An Nou cu planuri, provocari, piedici, oportunitati si sperante.

La inceput de an mi-am pus si eu o dorinta: as vrea sa fim mai putin superficiali.

Da, asta e dorinta si speranta mea pentru anul 2012.

As vrea sa putem privi mai departe decat propria persoana. Imi doresc sa vad oamenii iesind din autoizolarea egoista si comoda si construind ceva impreuna.

Pentru ca eu (spre deosebire de multi altii) nu cred ca este posibila bunastarea personala in afara bunastarii generale.

Nu cred ca puetm fi fericiti daca in jur vedem doar nefericire.

Nu cred ca putem fi bogati daca nivelul mediu al societatii in care traim este unul scazut.

Nu cred ca putem fi cu adevarat liberi in plan individual daca nu suntem liberi in plan social.

Cred ca trebuie sa gasim acel spirit al comunitatii care face ca lucrurile sa fie mai bune si mai usoare. Pentru ca lipsa acestui sentiment ne face, printre altele, cel mai nefericit popor din lume.

Sunt sigura ca toti v-ati pus dorinte in 2012. Pentru voi, pentru familiile voastre.

Dar va provoc sa raspundeti la o intrebare: s-ar putea indeplini aceste dorinte fara aportul altor oameni? Ati putea reusi sa le indepliniti intr-un mediu exterior ostil? Poate ca unii dintre voi da, dar cu cat efort suplimentar, cu cata energie risipita?

Imi doresc in 2012 sa iesim din globurile sticla in care suntem izolati si sa contribuim, cu un cat de mic graunte, la construirea unui mediu prietenos in jurul nostru. Un mediu prietenos pentru afaceri, prietenos pentru familie, prietenos pentru adevar.

Imi doresc sa deschidem ochii, sa nu ne mai prefacem ca nu vedem ceea ce ne deranjeaza, sa avem curajul sa ne afirmam si sa ne sustinem principiile.

Imi doresc sa cautam si sa gasim nu solutii de moment, ci rezolvari reale, pe termen lung, pentru problemele cu care ne confruntam permanent.

Imi doresc sa nu mai ascundem gunoiul sub pres, ci sa avem curajul sa il punem pa faras si sa defilam cu el, fara jena, prin fata tuturor, pana la tomberonul care trebuie sa-l inghita definitiv.

Pentru 2012 imi doresc sa nu mai fim superficiali. Imi doresc sa fim profunzi, adevarati, sinceri si curajosi. Asa sa imi ajute si sa ne ajute Dumnezeu!

Ocna Sibiului – Lumina vine din interior

Written by Irina Aiacoboae on January 7th, 2012

Cateva zile petrecute la Ocna Sibiului in decembrie. O zona din centrul tarii unde se pare ca e mult mai multa curatenie sufleteasca sau, poate, e doar o zona unde pentru un calator din alta parte a tarii, necunoscutul il apropie de el insusi.

La hotelul la care am stat era o piscina de care m-am indragostit din prima clipa, mereu cautand apa care sa ma vindece. Dat fiind faptul ca imi incep sederea cu o criza de spate, urmez singura regula care mi-a ramas in minte din instructajul in caz de avarie realizat la decolarea unui avion. Inainte de a ajuta pe altcineva puneti tie masca de oxigen, asa ca fac orice sa imi petrec ceva timp in bazin si sa imi indrept coloana ca sa pot sa fiu de folos si altor persoane ulterior.

In una din zile, dupa ceata, ploaie marunta, iese in sfarsit soarele si prin geamurile de sticla care inconjoara bazinul il vad stralucind de undeva de unde nu ma asteptam vreodata sa vad vreodata ca vine lumina: de pe fundul bazinului. Pentru cei care au avut vreodata un moment in care sa simta ca se sufoca, poate din cauza ca se afla intr-o apa, ceea ce ii ghideaza spre suprafata este lumina care o vad deasupra. De data aceasta vazusem lumina de pe fundul bazinului, e drept fiind o distanta mica pana acolo.

Multa vreme cautam in exterior ceea ce ne dorim, cand de fapt ceea ce cu adevarat ne implineste, satisface si ne bucura se afla in interior, exprimat atat de imaterial in lucruri marunte si atat, atat importante, pe care sufletul si le doreste si le cauta.

Pentru ca sufletul nu stie cum sa ajunga la starea de echilibru atat de necesara lui, la pacea mintii dupa care tanjeste, pornim pas cu pas orientandu-ne dupa o lumina pe care o vedem in exterior, ca apoi, incet, agale, sigur, ajungem la a ne vedea propria lumina interioara.

In relatiile de coaching pe care le am, ca si in viata de zi cu zi, imi place sa spun ca rolul meu este sa pun reflectoarele pe oameni, sa isi descopere ei insisi acea lumina care ii face sa straluceasca, sa isi gaseasca, regaseasca, sa isi pastreze echilibrul interior, motivatia care ii impinge spre lucruri incredibil de frumoase, umane, aproape divine.

Darul pe care il am este ascultarea atenta a fiecarui om, abilitate in care am m-am antrenat in ultimii 3 ani. E singurul „sport” pe care il practic constant si in care ma numesc antrenor. Antrenor de oameni in viata lor de zi cu zi, in care rolul meu este sa ii conectez pe fiecare in parte cu ei insisi, cu valorile si visele lor.

Daca tot ai un vis, macar sa fie unul maret, nu?

Cu drag,

Irina Aiacoboae

2012- Modificari ale Codului Fiscal partea II

Written by Mirela Bojin on December 20th, 2011

2012- Modificari ale Codului Fiscal

-continuare-

Sa continuam, asadar, cu analiza modificarilor ce se doreste a fi introduse, incepand cu 1 iulie 2012, in calcularea contributiei la asigurari sociale.

Venituri din drepturi de autor, conventii civile, contracte de mandat (venituri cvasi-dependente)

Persoanele care realizeaza astfel de venituri se regasesc printre contribuabili asigurati obligatoriu in sistemul public de pensii, la art.  29621 – (1) la lit. e sau la lit.g.

Legat de aceste venituri avem urmatoarele prevederi:

Baza de calcul

Art. 29622 – (1) Baza lunara de calcul a contributiei de asigurari sociale pentru persoanele prevazute la art. 29621 alin. (1) lit. a) – e) este diferenta dintre totalul veniturilor incasate si cheltuielile efectuate in scopul realizarii acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentand contributii sociale, valoarea anuala a normei de venit, sau diferenta dintre venitul brutsi cheltuiala deductibila prevazuta la art. 50, dupa caz, si nu poate fi mai mare decat echivalentul a de 5 ori castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat.

(4) Pentru persoanele prevazute la art. 52 lit. a) – e) care nu opteaza pentru impozit final, baza lunara de calcul a contribu?iilor sociale se stabileste potrivit alin. (1), (2) ?i (3), dup? caz. (5) Pentru persoanele prevazute la art. 29621 lit. g) al caror impozit este final potrivit prevederilor Titlului III, sau in cazul in care se opteaza pentru impozit final, baza de calcul a contributiilor sociale este venitul brut stabilit prin contractul incheiat intre parti, diferenta dintre venitul brut si cheltuiala deductibila prevazuta la art. 50, sau venitul din asociere, dupa caz.

Pentru ca, la noi, fiecare regula are si exceptii, urmeaza:

Excep?ii specifice

Art. 29623 – Persoanele prevazute la art. 29621 alin. (1) lit. f), art. 52 alin. (1) lit. b) ?i e1), art. 71 lit. d), precum si cele care realizeaz? venituri din asocierile fara personalitate juridic? prevazute la art. 13 lit. e), nu datoreaza contributie de asigurari sociale.

In traducere libera acest lucru inseamna ca angajatorii (platitorii de venit)  persoanelor care realizeaza venituri din drepturi de autor, conventii civile, contracte de mandat, consignatie etc. nu datoreaza contributii (cota angaatorului) de asigurari sociale.

Cotele de contributie

Art. 29626 – (1) Cotele de contributie pentru contribuabilii prevazuti la art. 29621 sunt cele prevazute la art. 29618 alin. (3), respectiv:

a) cota integrala, pentru contributia de asigur?ri sociale, corespunzatoare conditiilor normale de munca, potrivit legii;

b) cota individuala, pentru contributia de asigurari sociale de sanatate.

(2) Contribuabilii cu regim de retinere la sursa a impozitului pe venit si cu impozit final datoreaz? doar contributia individuala de asigurari sociale, care se calculeaz? prin aplicarea cotei prevazute la art. 29618 alin.(3) asupra bazei de calcul.

Cu alte cuvinte, pentru veniturile din drepturi de autor (si celelalte cu retinere la sursa) nu se va plati si cota angajatorului, ci doar cea a angajatului, de 10,5%.

Concluzii:

De aceasta data veniturile din drepturi de autor si din conventii civile ies in avantaj fata de cele comerciale si din profesii libere, intrucat nu vor datora 31,3% ci doar 10,5% din venitul baza de calcul.

Diferenta este substantiala si probabil vom vedea urmarile ei in migrarea PFA-urilor catre acest tip de contracte, mult mai usor de gestionat de catre prestator (nu se tine contabilitate) si mai avantajoase fiscal. In schimb platitorii veniturilor (angajatori, clienti) isi vor complica viata prin obligativitatea declararii acestor venituri, retinerii si platii contributiilor si impozitelor aferente.

Unii clienti vor accepta aceasta noua formula, altii nu, in functie de natura activitatii si de valoarea contractelor. In cazul unor contracte de valori mici probabil ca va fi prea complicata gestionarea lor de catre clienti si acestia vor renunta la prestatiile respective.

In cazul activitatilor care au drept clienti persoane fizice sau in cazul profesiilor libere nu va fi posibila migrarea catre contracte de prestari servicii sau drepturi de autor, micii meseriasi si prestatori de servicii  ramanad blocati in forma de organizare permisa de lege si platind astfel pretul pentru ca au ales independenta.

Decembrie 2011 luna bilanturilor contabile si nu numai

Written by Irina Aiacoboae on December 18th, 2011

Gloria, faima, realizarile profesionale se masoara concret si in veniturile obtinute. Am publicat graficul cu veniturile obtinute in ultimele 8 luni si cineva m-a intrebat cum am reusit sa am o asemenea crestere. I-am spus ca voi scrie un articol, pentru ca sunt cateva lucruri de povestit.

Acum cateva luni eram depasita de sumele pe care le aveam de plata la persoane fizice si atunci mi-am redactat un obiectiv financiar, care sa functioneze pe toate planurile. La mijloc de decembrie pot sa spun ca am ajuns in echilibru si nu mai cheltui in avans inainte de a incasa, ceea ce pentru mine este un salt financiar.

Un cuvant magic, luat din coaching a fost sa imi spun mereu „schimb cadrul de referinta”, ceea ce nu as putea sa va explic ce inseamna exact, dar atat de bine a functionat, incat il folosesc de fiecare data cand mintea nu gaseste solutii la indemana pentru a solutiona o problema financiara sau de alta natura.

Mi-am dorit sa incep sa castig si din activitatile de trainer si am inceput sa cer bani pentru prestatia mea ca formator sau facilitator de discutii, am avut o ocazie si apoi nu am mai avut nici o cerere. In schimb, m-am trezit eu trimisa la cursuri de formare profesionala, pentru ca imi place sa invat si imi place sa fiu pregatita in domeniul meu de activitate. Am evaluat in Bani facilitatile primite (masa, cazare) si au depasit cat as fi putut cere eu daca eram eu insami trainerul.

Mi-am dorit sa calatoresc, m-am trezit trimisa in delegatii la Bruxelles, in Bucuresti si in tara. Intre timp imi imbunatatisem abilitatile de negociere si contractare, imi recunoscusem (eu cu mine) realizarile profesionale pe care le-am avut in prezent, dar si diverse alte perioade de activitate. Am evaluat in Bani pregatirea profesionala primita gratuit, diurna adaugata. N-am pus aici transportul cu avionul de exemplu sau cazarea la Bruxelles pentru ca as fi sarit mult din grafic si apoi le-am considerat ca fiind prinse in bugetul institutiei in care lucrez.

Am vrut sa vand din stocuri, din tablourile pe care le facusem pana acum. Pretul cu care spusesem initial ca vand nu a functionat, atunci m-am gandit sa vand o copie fotografiata la un pret mic. N-am gasit nici un fotograf si eram plina de nervi. Am vandut originalul atunci la un pret negociat si acceptat de ambele parti. Am castigat de 4 ori mai mult decat as fi vandut copia fotografiata. Pot sa reproduc in continuare originalul si sa vand ideea creata de mine.

Mi-am dorit sa fac tratament pentru crizele spate, dar fara sa intru in concediu medical! Am vrut mult de tot sa merg la piscina, dar nu aveam bani de abonament, in schimb la hotelul la care am stat aveam o piscina la dispozitie si orificii prin care venea apa calda si imi facea masaj subacval. Am gasit oameni care au inceput sa ma invete sa inot corect. Astfel, am fost si la munca si in delegatie si la tratament.

Am vrut masaj si o colega pe care am „initiat-o” in gradul 3 in Reiki mi-a platit o sedinta de masaj profesionist. M-am intors acasa si am oferit oportunitatea unui om sa isi schimbe meseria si sa practice masajul pe mine si acum il recomand deja mai departe.

Am vrut bradut impodobit de Craciun si am primit de la colegii pe care i-am sprijinit cu toate resursele si toate fortele cea mai frumoasa coroana de brad impodobita vreodata cu beculete, conuri de brad, margelute, nuci, coji de portocala, fundita, 4 lumanari rosii.

Am ramas fara lichiditati financiare in delegatie si eram in imposibilitatea de a plati factura de la hotel si m-a apucat deznadejdea si plansul ca iarasi sunt nevoita sa imprumut de la persoane fizice, pe care nici macar nu le cunosc. Cu toate astea am spus ca am probleme cu finantele personale si am primit sprijin de la o persoana pe care o ajutasem impreuna cu colegii sa se trateze, sa ajunga la doctor si sa faca saltul ca nu este necesar sa platesti alti bani pentru servicii medicale, atata vreme cat esti deja asigurat.  Suma care o am de plata la acea persoana nu e la termen.

Am vazut un om cu o moneda de 50 de bani in mana care imi povestea cum a vrut sa dea cuiva acea moneda care cerea bani si a fost desconsiderata. I-am simtit nevoia de a darui si l-am intrebat daca vrea sa imi dea mie acea moneda si l-am facut fericit ca poate sa o daruiasca cuiva care primeste.

Dupa toate lucrurile astea am inteles ca echilibrul il gasesti atunci cand daruiesti si primesti pe masura. Vorba reclamei… si primitul se simte bine, nu numai daruitul.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viata

2012- Proiect de modificare a Codului Fiscal

Written by Mirela Bojin on December 12th, 2011

A fost postat pe site-ul Ministerului Finantelor, spre dezbatere publica, proiectul de ORDONANTA DE URGENTA pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

caricatura completa…la vidu.ro

Ce modificari cuprinde acest proiect cu privire la veniturile din activitati independente?

Art. 97. Se introduc doua noi capitole Capitolul 2 si Capitolul 3, cu urmatorul cuprins:

„Capitolul 2

Contributii sociale obligatorii privind persoanele care realizeaza venituri din activitati independente, activitati agricole si asocieri fara personaliate juridica

Modificarile arata cam asa:

Venituri din activitati comerciale (PFA, II, AF), profesii libere, drepturi de autor, alte venituri din activitati independente:

Baza lunara de calcul a contributiei de asigurari sociale este diferenta dintre totalul veniturilor încasate si cheltuielile efectuate în scopul realizarii acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contributii sociale, valoarea anuala a normei de venit, sau diferenta dintre venitul brut si cheltuiala deductibila prevazuta la art. 50.

Cum era pana acum: persoana aflata intr-una din aceste situatii era obligata sa se asigure, la Casa de pensii, in baza unei Declaratii de asigurare. Contributia lunara era 31,3% din venitul asigurat a carui valoare era aleasa de contribuabil dar nu mai mica decat 710 lei/luna. Deci contributia la sistemul publica de pensii era de 222 lei/luna sau mai mare, la alegerea declarantului.

Cum va fi din 1 iulie 2012: contribuabilul va fi obligat sa plateasca 31,3% din venitul sau (incasari – cheltuieli deductibile altele decat contributii) la fondul de pensii.

De la caz la caz, pentru fiecare mie de lei facturata si incasata de la clienti, situatia va arata cam asa:

• Cazul 1:  in sectorul serviciilor, lucrand de acasa, la un calculator, avand cheltuieli de functionare mici:

-         Venituri: 1000 lei

-         Cheltuieli materiale (telefon, consumabile birou etc.): 100 lei

-         Baza de calcul contributii sociale: 1000-100=900 lei

-         Contributie pensii 31,3%: 282 lei

-         Contributie sanatate 5,5%: 50 lei

-         Baza de calcul impozit: 900-282-50=568 lei

-         Impozit 16%: 91 lei

-         Venitul final al contribuabiluilui/ 1000 lei incasari: 477 lei.

-         Venit propriu/ Incasari: 47,7%

• Cazul 2:  in sectorul serviciilor, lucrand intr-un birou inchiriat, fara angajati:

-         Venituri: 1000 lei

-         Cheltuieli (chirie, utilitati, telefon, consumabile birou etc.): 400 lei

-         Baza de calcul contributii sociale: 1000-400=600 lei

-         Contributie pensii 31,3%: 188 lei

-         Contributie sanatate 5,5%: 33 lei

-         Baza de calcul impozit: 600-188-33=379 lei

-         Impozit 16%: 61 lei

-         Venitul final al contribuabiluilui/ 1000 lei incasari: 318 lei.

-         Venit propriu/ Incasari: 31,8%

• Cazul 3:  in sectorul serviciilor, lucrand cu un autoturism (in domenii cu deductibilitate 100%, de ex. taxi, transport marfa, agenti vanzari), fara angajati:

-         Venituri: 1000 lei

-         Cheltuieli (leasing, intretinere, combustibil): 700 lei

-         Baza de calcul contributii sociale: 1000-700=300 lei

-         Contributie pensii 31,3%: 94 lei

-         Contributie sanatate 5,5%: 17 lei

-         Baza de calcul impozit: 300-94-17=189 lei

-         Impozit 16%: 30 lei

-         Venitul final al contribuabiluilui/ 1000 lei incasari: 159 lei.

-         Venit propriu/ Incasari: 15,9%

Cu alte cuvinte, la fiecare leu pe care il vei plati unei persoane care iti tine contabilitatea la firma, iti realizeaza un site internet sau iti proiecteaza casa din propria sa sufragerie, 52 bani se vor duce la stat si doar 48 de bani vor ramane in buzunarul prestatorului.

Daca  mergi la un birou de arhitectura, la cabinetul medical privat sau la atelierul pantofarului, la fiecare leu platit el va ramane, pentru munca sa, cu aproximativ 32 de bani. Restul, ai ghicit, la stat. Nici la medicul de familie nu va fi mai bine, din pacate el nici nu va putea sa-si modifice tarifele, deoarece suma pe care o primeste pentru fiecare pacient este stabilita de altii.

Cu taximetristul e si mai si. Daca nu are masina deja cumparata si trebuie, din venituri, sa-si achite ratele de leasing, va ramane, in cel mai bun caz, cu 16 bani din fiecare leu cu care platesti cursa.

Ma intreb, odata ce aceasta propunere va deveni realitate, cine va mai fi atras de activitatile independente? Cine va mai fi dispus sa faca investitii in propria activitate (fiindca nu-ti da nimeni baza materiala), sa-si asume concurenta din piata, sa alerge dupa clienti, sa nu aiba concediu, sa poata disparea oricand la aparitia unei legi aberante?

Pretul libertatii devine din ce in ce mai mare.

Si cei cu adevarat liberi vor fi din ce in ce mai putini.

De 1 Decembrie s-a dat start la cumparaturi si la fasole

Written by Mirela Bojin on December 5th, 2011

Gata, s-a dat startul! Aglomeratia din supermaket-uri e deja ostentativa. Aud la stiri ca s-au epuizat stocurile de papusi care fac pipi pe olita si alte jucarii costisitoare.

www.pottytrainingconcepts.com

In fiecare an, la fiecare sarbatoare, consumatorul roman se repede sa-si umple cosul si sa-si goleasca buzunarul.

In fiecare weekend, prelungit sau nu, cozile de masini blocheaza sosele patriei, turistii de ocazie nefiind descurajati nici de timpul pierdut in trafic si nici de scumpirea permanenta a carburantilor.

De cativa ani, cel putin de cand ne plangem de criza si saracie, incerc sa inteleg mecanismul prin care este determinat consumatorul roman sa se comporte ca un animal de prada, singura sa grija parand a fi sa nu rateze nimic, indiferent daca-i pe bani multi sau pe gratis.

Stiu, are si marketingul rolul lui, la fel si “prestigiul” pe care ti-l ofera cumparaturile sofisticate sau sejurul in statiunile „trendy” de pe Valea Prahovei. Nici terapia prin shopping nu e de neglijat.

Totusi, la aceleasi programe de stiri aud ca oamenii sunt saraci, ca nu isi pot plati utilitatile, ca nu au bani de medicamente si ca, una peste alta, o ducem rau de tot si ne caftim pentru o portie de faslole cu (scuze pentru cei care postesc) ciolan.

Parca traim intr-o schizofrenie colectiva. Suntem tot noi cei care ne plagem, tot noi cei care ne risipim. Ne risipim nu numai banii pe care cica nu-i avem, ci si sperantele, idealurile si, poate, viitorul.

Parem a fi o populatie dezorganizata, fara obiective si fara viziune, incapabili sa ne coagulam eforturile pentru construirea unui viitor.

Imi pare rau dar asa am vazut eu ca arata 1 Decembrie, ziua nationala.

Tu ti-ai construit bugetul?

Written by Mirela Bojin on November 28th, 2011

La fiecare inceput de an ne facem planuri.

Ne punem dorinte. De cate ori ni s-au indeplinit?

Luam decizii. De cate ori le punem in aplicare?

Hai sa incercam, la acest nou inceput, sa ne facem un plan concret, bine definit, scris negru pe alb. Un plan pe care sa nu-l mai putem uita, ignora, arunca la cos. Un plan a carui realizare sa o urmarim in fiecare etapa, pas cu pas.

Hai sa ne construim un buget pentru 2012.

foto by OmirOnia

Pentru inceput, ca la orice buget, trebuie sa incepem cu veniturile. Te sfatuieasc sa iei in considerare urmatoarele aspecte:

1. Crezi ca iti vei pastra actuala sursa de venit pe intreaga durata a anului 2012?
2. Care este marimea venitului anual estimat din sursa de baza (salariu etc)?
3. Ce activitati suplimentare crezi ca iti vor aduce venit?
4. Care estimezi ca va fi marimea venitului din activitati suplimentare?
5. Ce bunuri de valoare intentionezi sa vinzi?

E bine sa detaliezi cat poti mai mult raspunsurile. Poate ca vei fi surprins de cate posibilitati de crestere a venitului exista.

Pentru un buget realist este de dorit sa nu-ti supraestimezi veniturile, ci, dimpotriva, sa tii cont de aspectele neplacute ce se pot manifesta.

In partea a doua, cea mai ampla de obicei, ne ocupam de cheltuieli. Aici trebuie sa fii foarte obiectiv si atent sa notezi toate cheltuielile pe care intentionezi sa le faci:

1. Impozite, taxe, asigurari obligatorii, asigurari facultative
2. Chirii (daca e cazul)
3. Rate la banca
4. Educatia copiilor (meditatii, transport scoala, chirie)
5. Utilitati
6. Abonamente telefon, internet, cablu TV
7. Hrana
8. Imbracaminte si incaltaminte

Bineinteles ca nu vei putea stii cu exactitate marimea tuturor acestor cheltuieli. Incearca sa le estimezi pornind de la cheltuielile din anul precedent si sa le reduci acolo unde este posibil.

Acum trage linia:

Cazul 1: Cheltuielile sunt mai mari decat veniturile, rezultatul „iti da cu minus”.

Asta nu e bine: bugetul tau este pe deficit. Si, tine minte, nu am luat in considerarea decat cheltuielile curente, de consum. Un buget construit doar pentru consum nu are voie sa fie deficitar. Pentru ca asta ar insemna sa iei bani imprumut (si sa te indatorezi pentru anul viitor) doar pentru consumul curent.

Este obligatoriu sa iti reduci cheltuielile. Renunta la orice nu iti este absolut necesar, stabileste-ti prioritatile (pct. 1-4) si in rest taie fara mila de pe lista de cumparaturi.

Este bine sa incerci sa-ti cresti veniturile. Daca este posibil lucreaza ore suplimentare la serviciu sau gaseste-ti inca un job, incepe o mica afacere pentru timpul liber (dar, atentie, una care sa nu necesite investitii mari).

Cazul II: Cheltuielile sunt egale cu veniturile, rezultatul este “zero”.

Nu stai prea rau. Ai invatat prima lectie a crizei si ti-ai ajustat cheltuielile la venituri. Sau ai castigat mai mult, astfel incat sa-ti permiti sa cheltuiesti mai mult fara sa faci datorii.

E bine dar nu e suficient.

Daca nu reusesti sa pui bani de o parte pentru “zile negre” sau pentru investitii in viitor atunci trebuie sa te straduiesti mai mult.

Daca ti-ai ajustat bugetul la limita si simti ca nu mai poti strange cureaua atunci incearca sa te mentii macar in acest echilibru delicat. Daca reusesti sa inchei anul 2012 fara datorii te poti, oricum, considera un invingator.

Cazul III: Veniturile sunt mai mari decat cheltuielile. Rezultatul “iti da cu plus” si bugetul tau are un excedent.

Excedentul tau este suma care iti ramane ca surplus dupa ce iti achiti toate cheltuielile propuse. Este excelent. Ai libertatea de a face ce vrei cu banii ramasi: ii poti economisi, ii poti investi in speranta multiplicatii, ii poti chiar cheltui pe obiecte necesare, de folosinta indelungata, pe care acum le poti cumpara la un pret avantajos.

Odata bugetul intocmit nu ramane decat sa-i urmaresti executia:

• In fiecare luna verifica incadrarea in sumele planificate.
• Ajusteaza veniturile/ cheltuielile pentru a-ti atinge obiectivele,
• “Rectifica” bugetul daca vezi ca nu este realist. Traseaza alte repere, mai usor de realizat, daca ai gresit estimarile sau situatia concreta s-a modificat pe parcurs.
• Nu dispera si, mai ales, nu renunta la planificare. Orice situatie, oricat de grea, are o rezolvare. Hartia si creionul te vor ajuta sa-ti pui ideile in ordine si sa gasest mai usor solutiile.

Ce zici, pare simplu?

Probabil ca da, cata vreme nu am pomenit deloc despre… cheltuielile neplanificate.  :)

Pentru adolescenti…

Written by Simona Hupov on November 27th, 2011

Tot mai des, tinerii si copiii ma abordeaza pentru a le raspunde unor intrebari dificile pe care si le pun in gand, dar de multe ori nu au curaj sa le spuna cu voce tare.

Daca esti adolescent, copil sau tanar, te astept cu intrebari legate de problemele tale, la un webinar gratuit in cadrul webinariilor Avantaj la start.
Am trecut prin adolescenta si nu am uitat!

Trec din nou prin adolescenta alaturi de fiica mea!
Lucrez cu adolescenti si imi place!
Sunt alaturi de copii si nu ma satur de acest lucru!
Raspund intrebarilor sincer, fara ocolisuri!

Te astept si pe tine!

Luni, 28 noiembrie, de la ora 19.00 pe platforma Any Meeting va avea loc un eveniment pentru tineri, o sesiune de intrebari si raspunsuri pentru adolescenti.

Orice intrebare ai avea, despre relationarea cu prietenii, cu parintii, cu profesorii, despre comunicarea in cuplu, cu iubita sau iubitul, despre parinti, despre frati, despre cum sa te faci inteles… vino la webinarul nostru si voi incerca sa te ajut.

Alaturi de tine vor fi si alti adolescenti, care poate au gasit solutii pe care ti le vor impartasi.
Daca esti interesat da un click pe link-ul de mai jos, luni la ora 18.55…

Te astept cu drag!

LUNI, 28 noiembrie, de la ora 19.00

Simona
P.S. …. poti veni incognito!

Din nou la bilant!

Written by Mirela Bojin on November 22nd, 2011

Toamna se culeg roadele. Si se cantaresc, se socotesc, se numara…

Unde eram in urma cu un an, unde suntem acum?

foto by Sidwebb

Am crescut? Am stagnat? Am avut de pierdut?

Ce am facut bine, ce am gresit? Ce am invatat din experientele acestui an?

O lista cu raspunsuri la aceste intrebari ne va fi de mare ajutor. Pentru ca avem nevoie de curajul de a ne privi in oglinda. Intr-o oglinda care nu infrumuseteaza, ci ne reflecta imaginea reala. Pentru ca doar cunoscandu-ne cu adevarat putem sa ne corectam, sa ne indreptam, sa ne desavarsim. Pentru ca nu vrem sa batem pasul pe loc, nu-i asa?

Avem acum, inainte de a intra in vartejul magic al sarbatorilor, putin timp de analiza.

Hai sa-l utilizam cu folos, caci odata bilantul facut, invatamintele trase, planurile de actiune create, vom putea in liniste sa ne dedicam celor dragi si bucuriei de a sarbatori impreuna.

Castiga razboiul cu timpul

Written by Simona Hupov on November 13th, 2011

Maine de la ora 19.00 te invitam la un nou webinar AS, “Castiga razboiul cu timpul”

Bogdan Vaida va fi trainerul tau pentru o ora si te va ajuta sa te organizezi mai bine, in asa fel incat sa castigi razboiul cu timpul.

Te asteptam maine sa dai un clcik pe link-ul de mai jos si sa ni te alaturi pe platforma Any Meeting pentru o ora de training gratuit!

http://www.anymeeting.com/webinariiAS1

“Castiga razboiul cu timpul”

Written by Simona Hupov on November 11th, 2011

Luni de la ora 19.00 va asteptam la un nou webinar AS.

Bogdan Vaida va va ajuta sa “castigati razboiul cu timpul” intr-o intalnire de 60 de minute.

Pentru a participa, dati un click pe link-ul de mai jos:

anymeeting.com/webinariiAS1

Va asteptam!

Obiectiv financiar: Fara datorii externe!

Written by Irina Aiacoboae on November 10th, 2011

Obiectivul meu pe plan financiar incepe sa prinda elegant contur.

Prima etapa este identificarea intentiilor: renuntarea la datoriile externe si sa ajung la o gestiune lucida a aceleasi cantitati de bani lunara, pe care sa o adminstrez cu lejeritate. Mi-am angajat si niste Ministrii.

Primul rand m-am gandit la ce renunt si la ce nu renunt. Apoi am vorbit cu Ministrii mei si le-am trasat dat niste sarcini pe fiecare domeniu din viata.

foto by cobrasoft

Ministerul Finantelor si Economiei: Cunoasterea realista a incasarilor si platilor.

Finante: Situatii financiare exacte, care sa cuprinda atat fluxurile de incasari curente cat si consumurile, stocurile si resursele existe si disponibile. Cuvant de ordine: vointa.

Economie: Intrebare: Cum as putea sa ma incadrez in bugetul disponibil?

Ministerul Turismului: Practicam turismul intern (vizita la parinti, prieteni, etc). Nu refuzam oferte gratuite. Dar ne gandim de doua ori. Deviza: ne simtim bine oriunde!

Ministerul Administratiei si Internelor

La Interne cascam ochii la orice tentatie financiara si de consum. Ne intrebam: Pentru ce vreau acel lucru? La ce imi foloseste? Exista altceva ce as putea folosi?

La Administratie reformam sistemul de gandire.

Cuvant de ordine: disciplina mintii.

Ministerul Educatiei si Dezvoltarii: continuam dezvoltarea personala accesand resurse free sau cu costuri reduse si invatam tot ce avem nevoie de la oamenii si sursele de viata cu care intram in contact zilnic. Parola de acces: modestie.

Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale

La Munca: obiectivul este ca munca sa fie cu bucurie, fara oboseala, truda sau istovire si cu rasplata financiara. Intentie: sa nu ne multumim cu prea putin!

Pentru Pensie gandim in perspectiva planuri de investitie.

La Familie: gestiunea impreuna a bugetului, clara, fara ascunzisuri.

Ministerul Sanatatii: Taiem din antiinflamatoare si analgezice. Le inlocuim cu leacuri pe cat posibil naturale si folosim puterea mintii de vindecare. Evitam accidentele fiind prezenti.

Incurajam atat dieta financiara cat si cea alimentara. Readucem alimentatia la rolul ei de hrana in viata si ne luam bucuria si placerea din celelalte domenii.

Ministerul Transporturilor: orice mijloc de transport are beneficiile lui.

Ministerul Telecomunicatiilor: vorbim doar cand avem chef de vorbit, preferam sa ascultam cat mai mult cu putinta.

Ministerul Culturii si Patrimoniului National:

Scriem, pictam, cream. Practicam simplitatea.

La Culte: Imbunatatim relatia cu Divinitatea si rugam ca ingrijararile si temerile noastre sa fie transmutate. Practicam detasarea, relaxarea, credinta.

Intrebare: Care este rolul si misiunea mea?

Vrei Guvernul meu? Ti-l dau si tie!

Am angajat si un Prim Ministru, care preia sesizari, reclamatii si, mai ales sugestii si idei! Dar sa stiti ca le preiau si le dau mai departe! Dati cu ele!

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viata

Despre tineri, libertate si viitor

Written by Mirela Bojin on November 7th, 2011

In ultima vreme am vorbit de mai multe ori despre libera inititativa si modul in care ii putem incuraja pe tineri sa se lanseze intr-o intreprindere pe cont propriu.

M-au bucurat foarte mult aceste invitatii (multumesc Simona) pentru ca am avut prilejul sa discut despre un subiect prea putin tratat in mass media.

Se vorbeste foarte mult despre somajul in randurile tinerilor, despre greutatea cu care absolventii isi gasesc locuri de munca si despre corelatia redusa (sau chiar inexistenta) intre programa de invatamant din scoala si cerintele pietei muncii. Se vorbeste mult mai putin despre alternativa pe care o reprezinta libera initiativa, micile afaceri private ce reprezinta baza economica a altor state.

De la cine sa invete copiii nostri despre curajul de a te arunca in valurile vietii fara coarda de protectie? Cine sa-i incurajeze sa faca pasul spre libertatea nu doar de a visa ci de a-si trai visul? Suntem noi, adultii, un exemplu bun de urmat de catre tinerii de azi si de maine?

Am permis, prin nepasarea noastra, distrugerea sistematica a clasei mijlocii abia infiripate. Am fost indiferenti cand cei care incercau sa se ridice cu propriile aripi au fost doborati prin taxe aberante. Am neglijat cel mai important aspect: ceea ce lor li se intampla ne afecteaza, incetul cu incetul, pe noi toti.

Clasa mijlocie este cea care ar trebui sa creeze mai mult de jumatate din PIB. Cea care, corect taxata, ar trebui sa contribuie substantial la veniturile bugetare. Cea care ar trebui, prin forta ei, sa sustina buna parte din societate. Cu o singura conditie: sa existe!

Ce facem noi pentru ca aceasta clasa sa existe?

Cum ne sustinem copiii sa se ridice la acest nivel, iesind din limitarea autosuficienta a saraciei la care te condamna o simpla slujba de bugetar?

Le permitem copiilor nostri sa viseze?

Le trezim dorinta de a realiza mai mult decat o diploma pe perete si un job de la 9 la 5?

Ii incurajam sa-si asume riscuri si sa preia responsabilitati?

Ii sprijinim sa-si dezvolte talentele?

Ii indrumam spre o alegere constienta si responsabila, dar libera  si curajoasa?

Pentru ca ei, tinerii, au curaj.

Au idei si sunt optimisti.

I-am vazut trecand, in cinci minute, de la surpriza intrebarii la entuziasmul descoperirii.

Pentru ca, DA, cineva le-a spus ca e in regula, ca pot sa viseze, ca au toate motivele pentru a incerca.

Pentru ca, DA, la ei acasa, la tara, sunt locuri frumoase, locuri ce merita a fi vizitate.

Si pentru ca, DA, ei invata in scoala despre agroturism.

Si, DA, e alegerea lor daca vor sa munceasca pentru ei sau pentru altii.

Si, DA, agroturismul este una din sansele Romaniei.

Ata de mult DA-uri?

Atunci de ce sa nu incerce?

Vom reusi noi, adultii cu drept de a decide, sa construim pentru copiii nostri o economie care sa incurajeze libera initiativa, o societate care sa nu ostracizeze indrazneala si sa nu marginalizeze creativitatea?

Suntem noi constienti ca viitorul lor se afla in mainile noastre? Daca nu suntem inca ar trebui, cat mai curand, sa devenim.

Escrocherie sentimentala cu pierderi financiare IV – Precum in Cer asa si pe Pamant

Written by Irina Aiacoboae on November 5th, 2011

Ce ai mai invatat din experienta respectiva?

Cred ca unul din primele lucruri pe care le-am realizat atunci a fost ca ceea ce facuse individul respectiv nu era ceva personal. El isi alesese sa isi castige existenta practicand meseria de escroc, exploatand dorintele imediate ale femeilor de dragoste, nerabdarea si neatentia lor. Gandul asta m-a facut sa ma detasez de propria mea experienta, sa incep sa gandesc limpede si chiar sa il iert. Faptul ca eu am interactionat cu el la maniera aceasta pentru mine insemna ca eu am de invatat niste lectii, pe care altadata le-am ignorat. Acum pe langa dezamagirea sentimentala aveam de invatat si o lectie financiara pe care am plati-o cu varf si indesat. Probabil ca altfel nu as fi inceput sa ma trezesc la maniera asta.

Faptul ca l-am iertat nu m-a facut sa imi spun ca o sa il pedepseasca Cineva acolo Sus pentru asta, decat pentru un moment. Atata vreme cat pe Pamant exista institutii abilitate sa stabileasca o pedeapsa pentru o infractiune de talharie savarsita e treaba mea sa cer lucrul acesta acolo unde traiesc si nu sa las altuiva sarcina asta.

Am aflat atunci ca un escroc nu insista. El propune odata, pentru ca asa cum zicea politistul, chiar daca una refuza sunt multe gaste de unde isi poate gasi o victima.

M-am intrebat care a fost gandul premergator acestei intalniri. Observasem ca nu o data barbatii dispareau brusc din viata mea pentru o perioada. Atunci mi-am zis ca ca probabil si eu fac acelasi lucru si Eu o sa stau intr-o relatie. Numai ca am stat ca o stanca exact in relatia cu un infractor. Nu m-am clintit, nu am vazut, nu am vrut sa aud nimic, am mers pana la capat cu ochii inchisi. Am stabilit de la inceput conditiile de intalnire si ziua si chiar si atunci cand am avut ezitari el a reusit sa ma intoarca la planul initial. Pentru ca si eu ma tineam cu dintii de reguli stabilite de la bun inceput.

Nu stiam ce inseamna sa fii flexibil, sa negociez, sa spun Nu intr-o relatie. Nu stiam cat vreau sa dau, pana unde, care imi sunt limitele, care imi sunt conditiile. Nu stiam cum functionez eu, cum as fi putut sti cum functioneaza altcineva?

Ai schimbat ceva de atunci?

Da, sunt mult mai flexibila si mai deschisa. Ascult, vad ce imi convine, ce nu, negociez o solutie comuna atunci cand este posibila, accept ca uneori pot sa nu inteleg un om, asa cum nici eu nu sunt inteleasa cateodata si sa mergem mai departe.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viata

Primul webinar din aceasta editie…

Written by Simona Hupov on November 3rd, 2011

Sergiu Tamas va fi alaturi de voi si va spune…

Schimbarea este inconfortabila… dar poate fi facuta!

Atunci cand experimentezi schimbarea este ca si atunci cand parasesti locurile familiare pentru ceva necunoscut. Schimbarea cauzeaz? un intreg haos pentru sine si pentru corp, deoarece sinele nu mai are sentimente cu care s? rezoneze pentru a se defini.

In cadrul acestui webinar vom incerca sa raspundem la cateva intrebari precum:

1. Este omul doar o fiint? activata chimic?
2. Ce si cum repetam?
3. Cum ne modeleaz? mediul propria gandire?
4. Cum s? facem, totusi, schimb?rile pe care ni le dorim?

Pentru a avea orice noi experiente, trebuie sa traim mai presus de gandurile, amintirile si asocierile din trecutul familiar.

Ne auzim luni, 7 noiembrie, incepand cu ora 19.00, pe platforma AnyMeeting.

Pentru a va inscrie la webinar dati click pe link-ul de mai jos cu 10 minute inaintea inceperii.

http://www.anymeeting.com/webinariiAS1

Securitatea financiara se construieste intreaga viata

Written by Mirela Bojin on October 31st, 2011

Povestea incepe in copilarie…

Atunci cand intelegi ce sunt banii si la ce folosesc ei.

Atunci cand observi comportamentul parintilor tai in legatura cu finantele familiei.

Atunci cand te obisnuiesti sa fii risipitor (fiindca ai primit intotdeauna tot ce ai cerut) sau chibzuit (fiindca ai invatat sa alegi doar lucrurile necesare).

… continua in adolescenta…

Atunci incepi sa observi diferentele intre colegi.

Vezi ca unii se imbraca cu haine de marca iar altii nu.

Compari telefoanele mobile si vrei sa ai ultimul model.

Iti inchipui ca afisarea bunastarii te scoate din multime.

Te intereseaza doar prezentul si admiratia (chiar simulata) a celor din jur fata de gadget-urile tale.

… merge mai departe cand esti student…

Atunci incepi sa inveti sa te gospodaresti singur.

Ai primul buget (banii trimisi de parinti) si trebuie sa te incadrezi in el.

Incepi sa lucrezi pentru cativa lei in plus si intelegi pentru prima data valoarea banului muncit.

Cheltuiesti tot ce castigi fiindca e important sa iesi cu prietenii si asta nu prea e pe gratis.

… merge si mai departe odata cu primul job…

Acum esti adult cu adevarat.

Daca pana in acest moment ti-ai permis excese, ar fi cazul sa incepi sa-ti planifici viitorul pas cu pas.

Nimeni nu va avea mai multa grija de situatia ta financiara decat o poti face tu.

Incepand din acest moment viitorul tau depinde in cea mai mare masura de tine. Vor fi cu siguranta si elemente neprevazute, vei avea noroc sau ghinion, dar tocmai de asta ai nevoie de planificare si disciplina.

Luna de luna, an de an, bilantul tau trebuie sa arate din ce in ce mai bine.

In fiecare an averea ta trebuie sa creasca, acesta fiind singurul mod prin care te vei putea intretine atunci cand iti vei inceta viata activa.

… incepe o noua poveste…

…odata cu intemeierea unei familii.

Vei deveni acum tu exemplu de viata pentru copilul tau.

Iti vei schimba prioritatile financiare, viitorul copilului tau devenind cel mai important.

Pe langa construirea pensiei tale linistite trebuie sa te ocupi si de bazele sigurantei lui financiare.

Si trebuie sa faci toate acestea in vartejul vietii de zi cu zi, cu cheltuieli de trai, cu rate pentru casa, cu combustibil tot mai scump si cu cauciucuri de iarna, fir-ar sa fie!

Si meditatiile si rochia pentru banchet si vacanta pe care nu vrei s-o ratezi si anul asta…

Varianta 1:

E complicat, e imposibil, mai bine … o lasi balta.

Mai bine te concentrezi doar pe copil, doar el este cel pentru care muncesti.

Lasa sa aiba el tot ce-si doreste.

Daca nu poti pleca in concediu atunci macar el sa mearga intr-o tabara, excursie, ceva…

Si tocmai acum s-a stricat si frigiderul… Noroc cu creditul asta, ca altfel nu stiu cum te descurcai…

Pensia privata, investitiile pentru viitor, din ce sa mai pui deoparte si pentru asta?

O sa-ti dea statul o pensie, ca doar ai muncit o viata si ai contribuit la sistem, ce atata…

Tu acum ai nevoie de bani ca pensia… cine stie daca o mai apuci…

Varianta 2:

E greu… dar nimic nu e imposibil atunci cand vrei.

Cauta modalitati de castig suplimentar, astfel incat sa poti face fata cheltuielilor crescute.

Iti gestionezi cu mult mai multa atentie bugetul, astfel incat sa nu intri in cercul vicios al datoriilor necontrolate.

Hotarasti ca vei continua sa pui bani deoparte, renuntand la tot ceea ce nu e absolut necesar.

foto by quitarqoa

Vei cauta metode diverse de a-ti investi economiile, astfel incat sa obtii cele mai bune randamente fara sa-ti asumi riscuri imposibil de gestionat.

…Sfarsit de poveste.

Varianta 1:

Traiesti din pensia de la stat. E mica si neindexata. E mult mai mica decat gigacaloria. Si gandul asta te ingrozeste. Nu te mai poti bucura de nimic. Si stresul asta te-a imbonavit iar medicamentele compensate … costa o gramada de bani.

Te consolezi cu gandul ca o sa primesti ajutor de incalzire.

De la copii nu poti sa astepti ajutor. Se descurca si ei greu, salariile mici, cheltuiesc tot ce castiga.

De unde sa puna si ei un ban de-o parte, mama… Ca n-au de unde…

Si, mai ales, de unde puteau ei sa invete altceva?

Varianta 2:

Stai pe terasa casei tale de la tara si te bucuri de culorile toamnei. Gradina iti ofera mai tot ce-ti trebuie si, in plus, e o adevarata relaxare sa te ocupi de ea. Te mentine si in forma.

Apartamentul de la oras l-ai inchiriat, asa ca nu duci grija zilei de maine. Mai ai si pensia privata la care ai contribuit, pe langa cea mica de la stat.

Si actiunile alea pe care le-ai cumparat acum vreo 20 de ani iti aduc an de an ceva dividende, nu te imbogatesti dar poti sa vizitezi locuri minunate cu banii aia.

Copiii vin in vizita mereu si se simt minunat, ca in vacanta. Pentru nepoti gradina ta e un colt de rai. Aer curat, alimente sanatoase… Ce ti-ai putea dori mai mult?

La urma urmei meriti si tu, la sfarsitul unei vieti de munca, sa poti sta relaxat, bucurandu-te de realizarile tale.

La masa bogatiei universale…

Written by Mirela Bojin on October 24th, 2011

Saptamana trecuta a fost publicat Wealth Report 2011, emis de catre Credit Suisse. Chiar daca ne aflam in plina criza, constatam cresterea bogatiei globale.

Unde se situeaza Romania? Pe un interesant loc 59 din 160 de tari.

Suntem bogati? Suntem saraci?

Socotind dupa numarul persoanelor bogate ne situam pe locul 47, deci nu stam prea rau.

Romanul are, in medie, o avere de aproape 14.000 $, iar un adult roman una de 17.600 $. Distributia averii arata cam asa:

Ce inseamna asta?

• Aproape un sfert din populatia adulta are o avere sub 1000 $. Un procent mult prea mare pentru secolul in care traim. Se poate spune, fara sa gresim prea mult, ca acesti oameni nu au nimic in afara de ceea ce poarta asupra lor.
• Cea mai mare pondere (44%) o au adultii cu avere intre 1000 si 10.000 $. Sincera sa fiu limitele mi se par prea largi pentru a putea face vreo analiza. Diferenta intre a avea o avere de 1100 $ si 9900 $ mi se pare enorma. Dar faptul ca cea mai mare parte a populatiei se afla sub nivelul mediu (de 17.600$) al averii ne spune foarte mult despre polarizarea bogatiei.

Aici, in cele 44%, ar trebui sa se afle clasa mijlocie, cea care ar trebui sa constituie atat baza sociala cat si economica a unei tari.

Din pacate in ultimii trei ani s-au facut eforturi constante si sistematice pentru stoparea dezvoltarii clasei mijlocii si impingerea ei inapoi in patura saraca.

• Aproape 30% din populatia adulta detine o avere estimata intre 10.000$ si 100.000$. Aici regasim media de 17.600$ si constatam ca ea se afla in treimea superioara a distributiei averilor. Cei situati deasupra acestei limite se pot considera privilegiati. Chiar daca, de multe ori, singura lor satisfactie este aceea ca au pur si simplu o locuinta decenta.

Totusi cred ca este important ca aceasta categorie sa inteleaga ca are sansa (si chiar datoria) de a-si mobiliza resursele si de a forma o masa critica in scopul obtinerii libertatii economice si sociale ce ar trebui, conform definitiei, sa o caracterizeze.

• Clasa bogata a Romaniei cuprinde 2,1% din populatia adulta. Procentul nu e diferit de al altora, in schimb nivelul de la care un roman se poate considera bogat este mult sub nivelul clasei mijlocii din tarile bogate.

De unde tragem concluzia ca pana si bogatii nostri sunt prea saraci!

Unde vom fi peste zece ani?

Unde ne popunem sa fim?

Aici sau prin alte parti ale lumii?

Acolo unde bogatia este mai consistenta si mult mai usor de obtinut…

Acolo unde o educatie de nivel superior iti asigura automat accesul in clasa de mijloc…

Acolo unde a avea o activitate independenta nu este echivalent cu a fi jecmanit de fisc…

Acolo unde a-ti infiinta o mica afacere nu inseamna a lupta permanent cu birocratia si birocratii…

Putem face ca „acolo” sa devina “aici”?

Escrocherie sentimentala cu pierderi financiare II

Written by Irina Aiacoboae on October 21st, 2011

In continuarea articolulul trecut va voi spune patania prietenei mele care s-a trezit la o intalnire amoroasa ca i se fura banii.

- Ce ai facut mai departe?

M-am intors acasa si dupa bocete, plansete si alte celea am iesit din soc si am inceput sa ma linistesc si ma gandesc ce am de invatat din toata povestea asta. De asemenea am vrut sa imi recuperez banii si sa ma intreb cum pot sa fac asta. Primul gand a fost sa reiau legatura cu el si sa folosesc armele lui. Initial nu l-am mai gasit pe site caci isi suspendase contul, dar dupa doua zile a reaparut. Am creat alt cont, am rugat o prietena sa ma sprijine sa il prind si sa joace acelasi rol ca si mine si sa organizam, cu ajutorul politiei, un flagrant. I-am pus in legatura si au inceput sa vorbeasca la telefon, iar scenariul s-a repetat. Prietena mea, deosebit de inteligenta, l-a determinat sa vina intr-o seara sa vorbeasca iar cu el pe internet si sa ii confirme ca el este folosind webcam-ul. Cu ocazia asta in timp ce ei vorbeau eu i-am facut o serie de fotografii. Pe de alta parte, am mutat cartela ei de telefon in telefonul meu si am inregistrat convorbirea in care el solicita ca ea sa vina la intalnirea dintre ei doi cu o suma de bani, care evident trebuiau sa demonstreze ca ea este independenta financiar si credibila.  Stiam ca aceasta inregistrare nu poate fi folosita ca proba in justitie, dar imi era de folos ca sa arat politiei care este jocul si escrocheria lui.

foto by Nokomai

- Ce a facut politia in cazul asta?

Culmea este ca, exact a doua zi, dupa ce am adunat eu aceste informatii, m-au chemat sa discute cu mine. M-am intalnit cu lucratorul din Politie caruia i se repartizase cazul si am aflat ca tocmai se intorsese dupa 3 ani de detasare din Kosovo. Din zecile de plangeri pe care le primise mostenire si pe care le avea de solutionat nu stiu cum alesese cererea mea si spunea ca, desi este constient ca nu are putere sa le rezolve pe toate din dulap, isi doreste ca macar cateva sa le poata rezolva.

Am avut incredere in el de la inceput. Am mai explicat o data ce s-a intamplat, le-am aratat pozele si le-am pus sa asculte inregistrarea. Povestea mea a devenit interesanta si i-a incitat pe toti de acolo si mi-era clar ca dorinta mea de a-l prinde se reflecta si in ei.

Intrebarile politistului m-au facut si pe mine sa inteleg mai bine ce s-a intamplat atunci. Acolo unde nu imi aminteam sau nici eu nu stiam cum am putut fi atat de naiva si sa ma las prada unei escrocherii atat de evidente am gasit pana la urma raspunsuri la mine dar si intelegere intr-un alt politist mai in varsta care a cunoscut si prins escroci care au fraudat directori de fabrica de milioane de euro. Pana la urma sa arunce cu pietre cine nu a fost inselat, furat, escrocat niciodata in viata lui.

Am fost cu ei si le-am aratat locul unde m-am intalnit cu escrocul, pe unde am mers, ce am vorbit, cu cine ne-am intalnit. Au vazut ca erau doua banci care au camere de luat vederi si urmau sa le solicite imaginile din ziua si de la ora respectiva la care eu am trecut cu el pe acolo. De asemenea urma sa ma duc sa fac un potret robot cu desenatorul din cadrul Politiei. Le-am spus ca am citit pe internet despre astfel de escrocherii sentimentale de prin alte orase din tara (dupa ce patit-o am inceput sa ma informez si eu) si ca este posibil sa il aiba deja in baza de date.

Despre cum a continuat ancheta si ce a invataminte a tras prietena mea veti citi saptamana viitoare.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viata

Daca n-o putem cuceri macar s-o … ocupam!

Written by Mirela Bojin on October 17th, 2011

E vorba despre o strada foarte animata in ultima vreme.  Si extrem de ocupata. N-ai loc sa arunci un ac. Fiindca ei sunt, nici mai mult nici mai putin, 99%.

Interesant este faptul ca, pana nu demult, aproape orice american avea o mare dorinta: sa acceada la varful reprezentant de acel 1%. Procentul magic era glorificat in orice discurs motivational si o multime de bani s-au castigat din vanzarea de carti ce te invatau sa te imbogatesti.

foto by svilen001

Insasi samanta acestei crize se gaseste in dorinta americanului de rand de a se imbogati peste noapte si, pentru acest scop, de a se indatora mai mult decat putea duce. Daca n-ar fi fost “lacomia” main street-ului piramida financiara nu ar fi putut fi construita.

Odata cu declansarea crizei financiare si deprecierea accelerata a valorii activelor s-au topit si sperantele de imbogatire. Si uite asa, cei 99% au inteles, in sfarsit, ca nu vor putea fi, toti, 1%.

Si totusi, de ce doar 1% sunt foarte… foarte bogati?

De ce apare concentrarea bogatiei?

Se stie ca resursele economice sunt limitate. Mai mult decat atat, o resursa este cu atat mai valoroasa cu cat este mai dorita si este cu atat mai dorita cu cat este mai rara.

Accesul la resurse, indiferent daca se realizeaza prin competitie libera sau prin coruptie institutionalizata, este limitat. Evident ca cei care nu apuca nici o particica se simt frustrati.

Daca toti am avea gramezi de aur in gradina aurul n-ar mai avea nici o valoare.

Daca 99% din populatie ar avea din abundenta active de tot felul atunci nu ar mai fi nimeni care sa le cumpere. Asa ca n-ar valora nici o para chioara.

Visul de imbogatire nu este complet nerealist sau total lipsit de temei. Cel putin nu acolo, in America. Multi dintre cei aflati in topul de 1% au fost oameni simpli, poate chiar imigranti, care au demonstrat ca visul american nu-i doar o vorba-n vant.

foto by twood

Doar ca, realist vorbind, lumea va fi mereu impartita in 1% vs. 99%.  Orice alte promisiuni nu sunt decat vorbe goale. Iar a te afla intr-una sau alta dintre tabere tine de o multime de lucruri.

Inclusiv (sau mai ales) de noroc.

Printre altele, tine si de norocul de a te fi nascut intr-un anumit loc, intr-o anumita tara, undeva unde se intampla cel mai important lucru dintre toate: oamenii chiar au sanse egale.

Pana la urma aceasta este esenta liberalismului economic si social. Ne nastem diferiti, avem abilitati, educatie sau cultura diferita.

Dar o societate care ofera tuturor sanse egale nu este de lepadat.

Nici chiar daca, sau mai ales daca, te afli printre cei 99%.

P.S. Poate nu-i lipsit de interes faptul ca reprezentantii acelui 1% (devenit acum dusman public) ii sustin pe manifestanti, sustin ideea taxelor mai mari pentru cei bogati. De ce n-ar face-o? Oricum ei isi doneaza mare parte din avere actiunilor de caritate.

Escrocherie sentimentala cu pierderi financiare

Written by Irina Aiacoboae on October 14th, 2011

Am cunoscut o prietena care mi-a impartasit o poveste absolut reala despre o escrocherie pe care a trait-o la un moment dat si a vrut sa o impartaseasca si cititorilor mei pentru ca ea considera ca sunt multe lucruri de invatat despre incredere, prietenie, bani, din aceasta poveste.

Ii voi adresa intrebari.

- Povesteste-ne, te rog, despre ce a fost vorba.

Imi place sa stau de vorba si sa cunosc oameni si am intrat pe unul din site-urile de socializare din Romania. Scopul meu era sa imi gasesc un prieten cu care sa am o relatie serioasa. La un moment dat am cunoscut pe cineva, care a reusit sa ma faca sa cred ca isi doreste acelasi lucru ca si mine pentru stia exact ce nevoi au femeile (incredere, stabilitate, grija si atentie) si a jucat rolul barbatului perfect timp de cateva zile pana ne-am intalnit.

Lucrul pe care l-a cerut a fost ca eu sa imi dovedesc credibilitatea financiara pentru ca el spunea ca este bogat si ca isi doreste o femeie care este independenta financiar. Ca sa ii dovedesc acest lucru a cerut ca la intalnire sa vin cu o anumita suma de bani ca sa ii „confirm” ca sunt persoana potrivita. Pe de alta parte, discutand pe aceasta tema, odata ce a cerut sa vada ca sunt pe picioarele mele si-a oferit si sprijinul lui financiar in lucrurile pe care mi le doream eu, in calitate de prieten.

foto by Mrinkk

- Ce s-a intamplat la intalnire?

Am inceput sa vorbim despre diverse lucruri, mai mult el (eu aveam mari emotii). Apoi a inceput sa se joace cu mine si sa ma testeze cu diverse intrebari, care in mare parte vizau care ar fi alegerea mea intre prietenie si bani. Raspunsul meu era invariabil ca aleg prietenia. Nu intelegeam unde vrea sa ajunga cu testele, dar l-am lasat sa vad pana unde merge si abia asteptam sa se termine tensiunea pe care o simteam. I-am aratat banii intr-un plic, l-a pus deoparte, a continuat sa intrebe, sa testeze, mi-a tinut mintea ocupata cu dat raspunsuri, timp in care a schimbat banii din plic cu un servetel de hartie si a pus plicul pe masa. Sub pretextul ca ma testeaza in continuare, a cerut alti bani si a iesit afara din restaurant si dus a fost. L-am sunat sa vad ce face si mi-a spus sa ma uit in plicul de pe masa si m-a intrebat ce simt. Atunci am vazut ca in plic era un servetel de hartie in loc de bani. Tot nu intelegeam ce se intampla si l-am intrebat cand se intoarce. Mi-a spus sa platesc consumatia si sa vin unde a parcat el masina. Am facut ce a spus, dar apoi nu a mai raspuns la telefon si abia atunci am realizat ca am fost victima unei escrocherii.

- Ce ai facut in momentul acela?

Eram in soc si eram (tele)ghidata. Am sunat o prietena careia ii spusem ca ma voi intalni cu barbatul acela si i-am povestit ce s-a intamplat. Mi-a spus sa ma duc la politie sa declar ce am patit si sa fac o plangere. Primul gand a fost sa ma indoiesc ca ar fi posibil sa fie identificata o persoana care evident nu isi daduse numele real, de care nu stiam mai nimic si care probabil si-a aruncat cartela de telefon, dar totusi m-am dus. Era singurul lucru pe care il puteam face atunci si nu vroiam sa imi para rau ca a fost ceva pe care puteam sa il fac si nu l-am facut. La politie am povestit si declarat de cateva ori lucrurile astea si le-am lasat mapa (pe care initial am vrut sa o arunc la ghena) pe care o adusese escrocul si plicul cu servetelul pentru amprentare.

- Ce ti-au spus politistii?

Ca nu trebuia sa ma joc atat cu mapa si plicul dar spera sa poata selecta amprentele mele de cele ale infractorului. Procedura spune ca lucrarea pleaca la Parchet si de acolo o vor repartiza unui lucrator spre solutionare si ca mai dureaza pana va intra in lucru.

Continuarea o veti citi in articolele viitoare. Veti citi despre ce a facut prietena mea mai departe si ce rezultate a avut politia in solutionarea cazului. Va povesti si despre ce a invatat ea din experienta aceasta.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viata

Ce este criza datoriilor suverane si cum ne afecteaza ea?

Written by Mirela Bojin on October 10th, 2011

Probabil ca pana la aceasta ora ati aflat deja vestea cea rea: Criza s-a intors!

Evident e o ironie, fiindca nu a plecat niciodata. Ba mai mult, as indrazni sa spun ca Europa convietuieste de multa vreme cu aceasta criza, doar ca, precum o boala ce macina corpul incet-incet, invizibil, tacut si parsiv, datoriile statelor au crescut nebagate in seama pana cand (si din cauza crizei financiare, e adevarat) nu au mai putut fi ignorate.

De unde a aparut?

Daca in SUA, in urma cu patru ani, izbucnea o criza financiara cauzata de imprumuturile excesive (si neacoperite) acordate populatiei pentru construirea de case, in Europa bancile au fost ceva mai prudente. Atat de prudente incat mare parte din portofoliile lor e formata din obligatiuni ale statelor.

Considerate active cu risc zero, obligatiunile de stat au fost cele care, intr-un portofoliu de investitii, asigurau partea stabila, sigura, de echilibru. Si uite ca tocmai aceasta a devenit partea cea mai problematica, expunand bancile europene unei avalanse de scaderi ale cotatiilor bursiere si ale ratingurilor.

Si totusi, cum s-a intaplat asta? Cum au devenit cele mai sigure investitii o povara in portofoliul institutiilor financiare?

Raspunsul pe scurt este unul singur: cheltuieli mai mari decat veniturile = deficit = nevoia de a imprumuta bani = cheltuieli si mai mari = imprumuturi si mai mari = ……..

foto by Lusi

Ce se intampla atunci cand indatorarea este prea mare si nu se intrevad sperante ca datoria sa poata fi platita? Nimeni nu vrea sa te mai imprumute. Sau, daca o face, dobanda ceruta va fi foarte, foarte mare. Si, uite asa, s-a creat si cercul vicios.

Suna cunoscut? Cate persoane au patit asta? Cate familii nu-si mai pot plati datoriile? Cati oameni au incercat sa traiasca peste posibilitatile lor reale si s-au imprumutat pentru a-si cumpara (pentru scurt timp, din nefericire) nivelul de viata visat?  De ce n-ar pati si statele la fel??

Da, n-ar trebui, dar daca s-a intamplat nu putem sa mai facem nimic sa schimbam trecutul.

Dar viitorul?

Nu ma intrebati, nu stiu sa citesc viitorul. Dar trecutul ne arata ca omenirea nu prea invata din propriile greseli…

Cum suntem noi afectati?

Datoria noastra publica nu este excesiva dar ingrijorator este faptul ca a crescut fulgerator in ultimii trei ani. Daca ritmul acesta se mentine situatia va deveni cu adevarat greu de controlat.

Dar cred ca actuala criza, odata rezolvata prin efortul comun al statelor europene, va determina schimbari profunde ale continentului nostru.

Ce cale vor alege liderii europeni? E inca o necunoscuta.

Dar stiu cu siguranta ca noi ne vom schimba.

Vom deveni mai responsabili (pentru ca nu vom avea de ales).

Vom deveni mai eficienti (pentru ca nu vom avea alta cale).

Ne vom multumi cu mai putin (pentru ca nimeni nu ne va mai da nimic gratis).

Vom fi, cu alte cuvinte, mult mai realisti! Si vom creste (sper) pas cu pas, prin munca noastra, prin creativitate, prin seriozitate. Vom inceta sa ne mintim, sa visam cai verzi pe pereti, sa credem in povesti cu Alba ca Zapada si printul pe cal alb.

Sau cel putin asta ar trebui sa facem da nu vrem sa ne intoarcem la periferia saracita a civilizatiei europene.

We are back!

Written by Simona Hupov on October 3rd, 2011

Bine v-am gasit!

Dupa o vacanta binemeritata in care am avut timp sa muncim , ne revedem, ne reauzim si ne reintalnim.

Anul acesta veti avea parte de articole noi, scrise de noi sau mai vechi colaboratori ai proiectului Avantaj la start, de un nou DVD cu o multime de materiale, video, audio, carti electronice, prezentari PowerPoint sau pdf-uri si nu in ultimul rand de webinariile gratuite din fiecare luni.

O noua surpriza… incepand cu editia 2011 a proiectului veti beneficia si de intalniri LIVE la care puteti participa gratuit si pe care le vom anunta din timp si pe site. In cadrul intalnirilor veti avea parte de prezentari interactive, cu traineri de dezvoltare personala care au decis sa ne fie alaturi in proiect.

Am inceput seria articolelor… asa ca stati pe aproape!

Aaaa si inca ceva… am inscris Editia 2010 a proiectului Avantaj la start la “Gala premiilor in educatie” a Fundatiei Dinu Patriciu, pentru “proiectul anului”. Daca vom fi printre finalisti… vom avea nevoie de suportul  si sustinerea voastra… Va vom da detalii in 17 octombrie, cand vom afla daca suntem sau nu printre cei 10 finalisti.

Va doresc un an, scolar sau nu, minunat si multe realizari!

Simona

Vacanta…

Written by Simona Hupov on July 27th, 2011

In sfarsit… a venit vacanta!

O binemeritata perioada de relaxare si pentru noi, autorii si editorii site-ului online.avantajlastart.net

Nu vom fi despartiti prea mult timp, pentru ca incepand cu 1 octombrie, vom relua sirul articolelor de pe site, va vom pregati noi webinarii si alte surprize, pe care voi, cititorii nostri fideli, le meritati din plin.

Pana atunci, va doresc o vara minunata si distractie la maxim!

Cu mult drag,

Simona

Wishfull thinking sau cum dorinta devine neputinta

Written by Mirela Bojin on July 26th, 2011

Gandirea pozitiva are valente deja recunoscute in psihoterapie. Dar de la a fi optimist si pana la a deveni complet nerealist nu este decat un pas. Probabil acelasi pas care desparte sublimul de ridicol.

Esecul ofertei secundare Petrom (SNP), previzibil dupa aflarea pretului minim de vanzare (mult prea mare fata de asteptari si fata de conditiile de piata), dovedeste, inca o data, ca nu e bine sa zici „Hop!” pana nu sari si nici sa te lauzi in gura mare in targ atunci cand tu habar n-ai dupa ce reguli functioneaza comertul la taraba..

Acest esec (pentru care nu-si va asuma nimeni responsabilitatea) da un semnal ingrijorator pe termen mediu, demonstrand atat lipsa vointei de privatizare cat si lipsa de profesionalism a autoritatilor.

Desigur, bursa este o chestie… asa, doar pentru bogati, doar pentru speculatori, doar pentru aia care vor sa se imbogateasca pe munca altora . De ce ne-ar pasa?

Pai fiindca e un model de comportament care ne reprezinta, din pacate.

Pornind de la acest fapt, pentru unii banal, nu pot sa nu constat deloc intamplatoarea asemanare cu intreaga societate romaneasca. De la vladica la opinca, romanul are obiceiul de a se supraestima si de a arunca, intotdeauna, vina pe ceilalti.

Desigur, mediul exterior are o influenta de multe ori determinanta in evolutia evenimentelor. Dar vina de a nu citi semnalele ne apartine in intregime.

A lua decizii, mari sau mici, economice sau pur si simplu de viata, doar pe baza dorintelor, fara legatura cu capacitatile  noastre reale si cu conditiile exterioare concrete, nu poate duce altundeva decat la esec.

Putem invata ceva din acesta intamplare sau putem ridica din umeri si afirma ca nu ne priveste.

Asa cum nu ne priveste nici esecul scolar al unei generatii, nici esecul in integrarea tinerilor pe piata muncii. Pentru ca, nu-i asa, nu au nici o legatura cu supraestimarea si cu asteptarile nerealiste. Vinovatii sunt intotdeauna altii, normal: camerele video de la bac si patronii cei rai, care nu angajeaza tineri fara experienta cu pretentii de directori.

Asa cum si pentru esecul ofertei Pentrom va fi de vina, desigur, criza globala…

Asta se cere, asta-l fac!

Written by Mirela Bojin on June 21st, 2011

Va place reclama cu tractorul?

Pe mine la inceput m-a enervat, apoi m-a intrigat, iar acum imi place la nebunie.

O prietena, profa de romana, ii explica de curand fiului meu ca dintr-o metafora intelege fiecare ce vrea. Si ca tocmai in asta consta farmecul poeziei: fiecare se regaseste alfel in ea.

Asadar am descoperit, cu aceasta ocazie, ca economia nu e numai drama, sex sau viata ci este si metafora, deci … poezie.

Ma fascineaza economia fiindca ea are intotdeauna dreptate. N-o putem manipula (desi mereu se gasesc unii care incearca), n-o putem minti, n-o putem distorsiona. Economia este un sistem care se autoregleaza. Si in acest sistem fiecare dintre noi este o rotita. Care se invarteste mai repeda sau mai incet, care franeaza sau care… tracteaza.

Asa ca de ce sa nu vrei sa fii tractor? Sa tragi dupa tine mecanismul? Sa invartesti inca vreo doua- trei rotite?

Mda, sa fii tractor inseamna sa depui efort. Si nu un efort mic. Inseamna munca adevarata.

In tineretea mea, atunci cand economia nu prea era lasata sa functioneze, era o vorba: “doi cu sapa, cinci cu mapa”.

Din pacate mentalitatile se schimba greu. Generatia tanara pare a fi atrasa in aceeasi capcana.

Nimeni nu doreste sa produca, toata lumea vrea sa-i invete pe ceilalti cum sa produca.

Tinerii vor fie sa dea sfaturi altora, fie  sa conduca multinationale.

Aici apar cateva probleme absolut obiective: pentru a da sfaturi altora trebuie nu numai sa ai deja o bogata experienta in afacerea respectiva si o reputatie pe masura dar, mai mult decat atat, trebuie sa ai cui sa dai sfaturi, adica trebuie sa existe afaceri. Trebuie sa fie unii care sa accepte sa fie tractoare. Si abia apoi sa te accepte pe tine ca sfatuitor.

Cu multinationalele povestea se complica si mai mult. Prin insasi natura lor, multinationalele se deplaseaza spe zonele periferice ale economiei mondiale, acolo unde gasesc forta de munca foarte ieftina. Si atunci vom avea de ales: ori ne pastram statutul de colonie, salariile mici si locurile de munca la multinationale, ori ne emancipam, ne ridicam pe propriile picioare, strangem din dinti si devenim… tractoare.  Cale de mijloc nu exista.

Ne plangem ca suntem din ce in ce mai saraci? E si normal, cata vreme suntem din ce in ce mai putin productivi.

Cu cat mai repede vom reusi sa schimbam modul in care tinerii abordeaza antreprenoriatul cu atat mai multe sanse vom avea in urmatoarele decenii de a iesi din actuala paradigama. E datoria noastra sa-i invatam  sa fie pragmatici, sa inteleaga ca pe termen lung intotdeauna vor castiga cei care inteleg si satisfac cererea.

Pentru ca oamenii au nevoie si de vorbe dar mai ales de paine.

Pentru ca viata nu e vis, ci realitate. Si nu pot fi alergatori de cursa lunga decat cei care inteleg acest lucru.

Asadar…

Conecteaza-ti potentialul la realitate!

Satisfactia lucrului bine facut

Written by Irina Aiacoboae on June 9th, 2011

In ultimele 3 luni de zile am lucrat cu colegii la un proiect care a trenat vreme de mai bine de 1 an de zile si am realizat lucruri care se doreau a fi facute de cel putin 3 ani. Acum le-a venit vremea, nu au mai putut fi amanate si au inceput sa se realizeze unul dupa altul. Fiind desemnata sa creez si sa implementez proiectul in departamentul meu si, de asemenea, sa asigur secretariatul acestui proiect pe toata institutia, am avut satisfactia sa vad cum proiectul se realizeaza pas cu pas si cum toti oamenii isi fac partea lor de proiect.

Nu de multe ori am avut teama ca cineva din echipa va refuza ori va amana sa isi faca partea pe care o avea de facut, intotdeauna existand plangeri ca sunt alte activitati urgente, alte prioritati si o supraincarcare de sarcini. Cand se apropia termenul de predare,  am revenit cu un telefon sa aduc aminte de proiectul pe care il avem, de termene, de rolul acestuia sau am oferit sprijinul acolo unde era nevoie cu lamuriri despre ce si cum avem de facut. Spre surpriza mea pana la urma lucrarile erau transmise, chiar la termenele pe care le fixasem, oricare ar fi fost plangerea sau scuza initiala ca nu ar putea fi realizate (cel mai adesea lipsa timpului necesar). In mod sigur, daca nu ma tineam de cei care uitau sa lucreze la proiect, daca nu verificam ce s-a trimis si nu functionam si pe post de reminder, proiectul ar fi zacut undeva ca si pana acum 3 luni.

A fost un proiect total nou, la care nimeni nu avea experienta, astfel incat ca ne-am consultat adesea despre ce si cum avem de facut si pana cand sau cum am putea sa scriem mai bine. A fost un  loc in care unde fiecare putea sa vina cu orice fel de idei, oricat de hilare. Nu aveam cum sa picam prost, pentru ca oricum nu aveam ceva existent cu ce sa comparam pana acum, ci doar sa inovam. Am gasit si materiale care sa ne inspire, alte proiecte similare, pe care le-am aplicat specificului nostru. Pe parcurs, am perfectionat ceea ce deja gandisem si creasem.

Am avut placerea sa lucrez cu lucruri care ma atrag: obiective, termene, activitati, actiuni, evaluari, riscuri etc la un nivel de institutie mare. Dar, mai ales, am avut ocazia sa lucrez cu manageri care si-au asumat un proiect de amploare, oameni la care am gasit deschidere, disponibilitate si dorinta de a a-si realiza sarcinile asumate cu profesionalism.

In reusita unui proiect conteaza focusul pe ceea ce vrei sa realizezi, indiferent de trancaneala interioara si exterioara. Daca vrei sa ii dai mintii ceva de facut ca sa te lase in pace sa lucrezi, concentreaza-te pe ceva din ceea ce ai de facut sau ce vrei sa imbunatatesti. In tenis de exemplu te concentrezi pe traiectoria mingii. Eu m-am concentrat sa descoper cum as putea sa realizez si sa implementez proiectul, sa il inteleg astfel incat sa il pot explica si celorlalti si sa stabilesc o comunicare placuta si eficienta cu fiecare membru al echipei.

In final, pentru cei care doresc sa aiba si mai multa satisfactie in ceea ce realizeaza vin cu cateva intrebari:

Ce inseamna pentru tine reusita unui proiect sau obiectiv?

Pe ce te concentrezi atunci cand iti doresti sa realizezi ceva cu adevarat?

Ce inseamna pentru tine a fi un lider in viata ta?

Care este relatia ta cu ceilalalti lideri?

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Ziua libertatii fiscale

Written by Mirela Bojin on June 6th, 2011

30 mai a fost pentru contribuabilul roman Ziua Libertatii Fiscale.  Ziua din care, precum arata calculele, incepem sa muncim pentru noi. Cu alte cuvinte, in anul 2011 contribuabilul roman a muncit 149 de zile doar pentru stat.

Cum vine asta?

Pai uite cum se calculeaza acest indicator: daca in 2010 cheltuielile publice ale statului au constituit 40,80% din PIB, acest procent echivaleaza cu un numar de 149 zile din totalul uni an.

O fi mult? O fi putin?

Depinde din ce parte privesti.

Pentru ca cele 149 de zile reprezinta, cum altfel, o medie. Si stiti cum e cu media: daca stai cu picioarele in soba si capul in frigider pe medie ti-e bine. Cam asa si cu statistica noastra.

Stim ca mult mai mult din munca noastra ajunge, intr-un fel sau altul, in buzunarele statului: o parte prin impozite directe, taxe si contributii sociale, o alta prin impozitarea consumului: TVA si accize. Asadar cei care muncesc si consuma produse cumparate transmit, in fapt, aproximativ 65% din munca lor statului. Deci, pentru ei, ziua libertatii fiscale ar fi undeva prin toamna. L

O alta categorie este constituita din cei care mucesc fara a plati vreun impozit si contribuie la bugetul statului doar prin taxele pe consum. Ziua libertatii lor fiscale a fost undeva prin martie, restul anului fiind liberi sa munceasca doar pentru ei. Cu riscurile pe care le implica evaziunea fiscala, desigur.

A treia categorie de cetateni, slab contribuabili la bugetul de stat, sunt cei care traiesc din autoconsum. Munca lor, in special in agricultura, nu este impozitata, iar consumul lor nu este taxat fiind destinat in principal propriei familii. Dar chiar si atunci cand exista un surplus destinat vanzarii in piete, acesta nu este impozabil, nefiind impusa utilizarea casei de marcat. Ziua libertatii fiscale a fost pentru ei pe la inceputul anului, fiind echivalentul TVA-ului pentru putinele bunuri cumparate din comert. Pe de alta parte, aceasta categorie de populatie cu pondere mult mai mare la noi fata de restul Europei, este de multe ori beneficiara unor subventii platite tocmai din acel buget la care altii contribuie. Acestia oameni, considerati de multe ori ca traind la limita saraciei, lucreaza aproape exclusiv pentru ei insisi, contributiile lor la bunastarea generala a societatii fiind infime. Cu toate acestea saracia lor perpetua, atunci cand nu e fals afisata, se datoreaza lipsei de eficienta a muncii lor si refuzului de a face saltul catre o activitate organizata si orientata catre profit.

Exista din pacate si categoria celor care nu muncesc nimic si nici nu consuma mare lucru, traind in special din produse primite drept ajutoare de tot felul. Spre acestia se indreapta mare parte din cheltuielile bugetare prin intermediul asistentei sociale. Obtinerea celor necesare traiului fara a depune vreun efort determina perpetuarea acestui mod de viata si catre generatiile urmatoare, ceea ce duce, pe termen mediu si lung, la cresterea poverii fiscale ce apasa pe umarul contribuabililor. Acesti oameni sunt cu adevarat liberi, singura lor constrangere fiind sa-si demonstreze, periodic, saracia. In schimbul acestor dovezi vor primi, ei, copii lor si copiii copiilor lor, o parte din munca noastra. Se pare ca, totusi, saracia este uneri o virtute.

Asa ca eu nu am sarbatorit ziua libertatii fiscale. Pentru ca, pana in momentul in care toti cetatenii vor avea aceleasi drepturi si obligatii, in fapte, nu in vorbe, consider ca nu e nimic de sarbatorit.

Cata vreme statul nu are bani sa-mi ofere mie, contribuabilului cinstit, serviciile de sanatate, invatamant, protectie pentru care platesc cu jumatate din viata mea, nu am motive sa ma bucur.

Redistribuirea roadelor muncii celor ce platesc taxe si impozite in special catre cei care nu platesc nimic sau platesc mult prea putin  nu e nici un motiv de bucurie.

Serviciile „gratuite” ale statului ne costa mult prea mult. Ne costa mult mai mult decat daca am plati pentru ele. Si, culmea, nici nu le primim. Cand ati facut ultima oara niste analiza gratuite?

Unele lucruri nu pot fi schimbate.

Altele da.

De exemplu mentalitatea contribuabilului.

Atunci cand cetateanul platitor de taxe si impozite va intelege ca are dreptul dar si obligatia de a intreba ce se intampla cu banii lui va incepe si schimbarea. Atunci cand vom intelege ca statul suntem noi, cei care-l sustinem financiar, vom avea si puterea de a decide ce e de facut.

Pana atunci putem sta pe margine, ne putem plange si vaita, continuand sa-i lasam pe cei care sunt sustinuti din munca noastra sa decida in locul nostru.

“Fiecare sa-si lucreze gradina”

Written by Mirela Bojin on May 24th, 2011

In mod neasteptat, ciudat poate, aceasta a fost fraza care mi-a venit in minte. Automat, parca mi-ar fi dictat-o cineva care a avut rabdarea sa-mi caute in creier, printre amintirile pierdute din timpul liceului, cand il citeam pe Voltaire.

Nu stiu (sau poate stiu) prin ce mecanism al subconstientului aceasta replica s-a lipit precum o eticheta de stirea pe care o auzisem, cert este ca imi revenea in minte ori de cate ori stirea era reluata, la ore fixe, in anostul program TV.

Pentru mine nu era nou nici indemnul (mereu m-am preocupat sa ma dezvolt singura si sa nu astept ajutor sau favoruri de la altii) nici stirea provocatoare de amintiri: in sfarsit, dupa cativa ani de cadere abisala, am reusit sa stopam aceasta alunecare spre nicaieri. Da, in sfarsit o veste buna. Cel putin temporar am luat o pauza si putem acum sa stam si sa judecam ce avem de facut. Iar la capitolul ce avem de facut nu puteam sa-mi scot din minte obesiva fraza ce incheie romanul subintitulat (ciudat, nu?) tocmai “Optimismul”.

Poate unii cred ca, odata oprita caderea economica, automat va urma cresterea. Eu sunt sigura ca nu. Mi-e teama ca vor urma ani de stagnare sau crestere lenta, ani in care nu vom avea altceva de facut decat sa ne lucram fiecare, singuri, gradina. Focalizarea pe propria cariera sau afacere, pe propria gospodarie (in termeni de eficienta economica) si pe propria viata va fi probabil singurul instrument la indemana. Cei care asteapta ajutor dintr-o parte sau alta vor ramane cu mana intinsa. Cei care amana sa-si insamanteze ogorul (la propriu sau la figurat, dupa dorinta) vor avea doar de pierdut de acum inainte, in primul rand timp dar nu numai. Nu mai e vreme de asteptare. E timpul actiunii, al actiunii organizate, concentrate si indreptate catre un scop precis: obtinerea de roade din gradina proprie.

Stiu, unii asteapta sa le fie majorate acum salariile, altii sa creasca din nou pretul apartamentului cumparat pe varful pietei, cu credit de la banca. Unii spera poate sa iasa din saracie si sa simta din nou ca-si pot permite orice pe credit doar cu buletinul.

Dar toate acestea nu se vor intampla. Nici maine, nici poimaine, nici anul viitor…

Nimeni nu ne va mai da nimic, sau daca o va face ne va lua inapoi inzecit. Pentru ca asa este viata, asa functioneaza economia.

Fiecare va fi responsabil pentru propria sa viata, pentru propria sa bunastare, pentru propriul sau viitor. Si uite asa, singura solutie ce imi vine in minte este cea optimista a lui Voltaire: “Fiecare sa-si lucreze gradina”.

Webinar gratuit: “Cel mai bun eu!”

Written by Simona Hupov on May 22nd, 2011

Luni va invit  la un nou webinar Avantaj la start.

Il vom avea alaturi de noi pe Dragos Stoian care ne va vorbi despre cum putem atinge performanta si ce trebuie sa facem pentru a fi cei mai buni.

Pentru a participa trebuie doar sa accesati link-ul de mai jos, maine, luni, 22 mai incepand cu ora 18.45.

https://eu1.ntrmeeting.com/checkin/jc/267388233

Va asteptam cu drag!

Ai o proprietate? Constientizeaza-i valoarea!

Written by Mirela Bojin on May 9th, 2011

Vocatia proprietatii, abordata in articolul precedent, ar trebui sa mearga mana in mana cu constientizarea valorii unei proprietati.

Deoarece in Romania cea mai mare parte a fondului locativ a fost dobandita, in anii 90, contra unor sume absolut insignifiante, o mare parte dintre proprietari nu constientizeaza valoare reala a acestor proprietati. Mai mult, pentru acestia, singura utilitate a locuintei este aceea de a servi drept adapost.

In realitate o proprietate imobiliara (chiar daca indeplineste rolul de locuinta) inseamna mult mai mult decat atat. In functie de situatia financiara, familiala sau chiar de varsta, ea poate fi o investitie, o sursa de venituri suplimentare, un „depozit” de valoare sau  o gaura neagra in buget.

A constientiza, in situatia ta concreta, ce rol indeplineste locuinta intr-un anume moment al vietii este o necesitate financiara a fiecarei familii.

In orice buget cheltuielile cu locuinta ocupa o pondere importanta. Indiferent ca este vorba de rate sau doar de cheltuielile curente de intretinere, fiecare dintre noi trebuie sa planifice permanent alocarea acestor sume. Indiferent cat de mare sau mica este locuinta ta, indiferent daca esti la inceput de drum sau catre finalul vietii, indiferent cati copii ai sau cate persoane locuiti impreuna, daca nu-ti poti permite fara efort deosebit cheltuielile curente ale locuintei inseamna ca aceasta este prea mare pentru tine.

Ce afirmatie mai e si asta, ma veti intreba. Evident ca aceste cheltuieli sunt mari, evident ca proprietarii si le permit cu greu, evident ca multi sunt restantieri la plata ratelor sau intretinerii. Evident.

Si totusi imi mentin afirmatia.

Pentru ca niste cheltuieli pe care nu ni le putem permite nu vor face altceva decat sa ne traga tot mai mult in jos situatia financiara, nu vor face altceva decat sa ne conduca spre afundarea, tot mai adanc, in datorii.

Locuinta, ca proprietate, poate deveni un activ.

Asa cum proprietarul unei afaceri cu pierderi, pentru a-si restructura activitatea va vinde o parte din utilaje si va continua cu mai putin, atat cat isi poate permite, la fel si proprietarul inglodat in datorii a caror stingere nu poate s-o intrevada in viitorul apropiat, isi poate transforma proprietatea in  bani cu care sa o ia de la capat. Da, cu mai putin, cu atat cat isi poate permite. Mai putin inseamna, oricum, mai mult decat nimic.

Va amintiti modul in care, cu un secol-doua in urma, marile familii nobiliare isi vindeau castelele si mosiile pe care nu le mai puteau intretine? Si apoi o lua de la inceput, cu avant si cu un mic capital, eliberati de povara impozitelor enorme si cheltuielilor imense prilejuite de proprietatile lor. Orice sfarsit e un nou inceput.

Vanzarea unei locuinte si cumpararea uneia mai mici sau chiar a unei case la tara, poate insemna renasterea financiara a unei familii. Lichidizarea acestui activ va ajuta la achitarea datoriilor, asigurarea unei locuinte mai ieftine (nu numai ca valoare de achizitie ci si in termenii cheltuielilor curente) si vom ramane probabil si cu o suma suplimentara care poate constitui inceputul unui fond de economii pe care acum, cu bugetul reechilibrat, putem sa incepem sa-l construim.

O astfel de decizie nu e usor de luat. Instinctul nostru de proprietari este foarte puternic si, in plus, mult prea mult pentru un popor ce se declara crestin, ne legam emotional de bunurile lumesti. Ne lipseste acea detasare pragmatica  ce conduce la decizii luate pe baza analizei rationale.

Vad mereu in jurul meu persoane in varsta care cu foarte mare greutate reusesc sa suporte cheltuielile curente ale locuintei. Renunta la multe alte lucruri absolut necesare, isi traiesc in neliniste, nesiguranta si deznadejde ultimii ani din viata, tocmai acum, cand ar avea dreptul la odihna, relaxare si lipsa de griji.

Stiu, imi veti spune ca sunt multe cauze ce conduc la aceasta situatie si asa este. Scopul acestei analize nu este de a cauta vinovati ci de a oferi solutii celor care se afla intr-o asemenea situatie disperata. Atat de disperata incat aud ca exista persoane care mor de foame in propria lor locuinta (a carei valoare ar fi fost, cu siguranta, suficienta pentru a-i hrani bine o lunga perioada de timp).

Stiu ca exista cutuma de a lasa locuinta urmasilor, drept mostenire. E un foarte frumos si sanatos obicei din batrani. Dar atunci voi intreba: mostenitorii aceia chiar nu au nici o obligatie fata de antecesorii lor? Daca au pretentia mostenirii nu e normal sa le asigure (inclusiv prin preluarea in intregime a cheltuielilor locative)  o batranete linistita si demna?

Noi nu ne ducem, asemeni occidentalilor, batranii la „azile” de 5 stele, unde vor fi bine ingrijiti in schimbul locuintei lor. Nuuu. Noi am vrea sa avem totul: si mostenirea si lipsa responsabilitatii pentru ea. Noi ne lasam batranii sa moara de saracie si ne grabim apoi sa intocmim actele de succesiune. Oho, am vazut in viata reala multe asemenea cazuri. Este suprema declaratie de egoism a generatiilor urmatoare.

Si totusi, ar putea fi atat de usor, atat de placut…

Nu ar fi mai potrivit ca bunicul si bunica, locuind intr-o mica garsoniera usor de intretinut (inclusiv in privinta curateniei), cu un cont bunicel in banca (sau cu inca o garsoniera, de data aceasta inchiriata), sa-si permita lungi vacante in zone calde sau in croaziere in jurul lumii, asa cum fac seniorii tarilor civilizate. Fara grija zilei de azi sau de maine, putand savura amintirile unei vieti probabil minunate si rasplatite, la final, pe masura.

Vi se pare un vis imposibil?

Bine… poate am exagerat un pic. Dar o viata lipsita de griji, o luna pe an la bai, bilete la spectacole, plimbari lejere in loc de cozi la promotii si chiar o persoana de ajutor la curatenia in locuinta sunt perfect posibil de obtinut. Trebuie doar sa incetam de a vedea in locuinta scopul suprem al vietii noastre, pentru care suntem dispusi sa sacrificam tot, la nevoie chiar viata. Sa recunoastem ca e doar un bun, cu o anumita valoare,  pe care doar temporar il detinem si pe care nu-l putem lua cu noi definitiv.

Cum obtii independenta emotionala?

Written by Irina Aiacoboae on April 16th, 2011

Despre independenta emotionala am vorbit de curand dat fiind faptul ca o identificasem ca fiind necesara atunci cand este vorba de a pastra starea de bine, linistea si echilibrul interior.

Mai intai voi defini pe scurt dependenta emotionala, pentru a intelege mai bine ce inseamna sa fii dependent de alte persoane (parteneri de viata, prieteni, copii, parinti) lucruri din exterior, fapte, evenimente. Poate unii considera ca este vorba doar de dependenta de persoane, dar eu o vad extinsa si la alte evenimente pe care le consideram cruciale in viata noastra si care daca nu au loc ne modifica starea noastra de bine.

Pe scurt, esti dependent emotional cand de exemplu ceea ce primesti intr-o relatie nu corespunde asteptarilor tale si cand reactia la ceea ce primesti este de rezistenta, nemultumire, suferinta.

Suferinta face si ea parte din viata, dar atunci cand o recunosti, o accepti si o integrezi se topeste.

Acceptarea faptelor si a locului unde esti intr-o relatie

In primul rand care este locul in care te afli intr-o?

Simplu, distant, rece, rational, pentru a separa faptele propriu-zise de emotiile care intuneca judecata si caror exagerare duce la o ceata mentala si la pierderea claritatii.

Pentru a vedea clar ce este si ce nu este intr-o relatie, intrebarea pe care poti sa ti-o adresezi este ce am cu acea persoana in prezent si ce nu am?

Ce ganduri ma impiedica sa ma simt bine si sa fiu in largul meu cu acea persoana?

Asumarea emotiilor

Emotiile sunt in general date de ce reprezinta acele fapte de mai sus pentru fiecare in parte.

Ele sunt ale fiecarui om in parte si responsabil de gestionarea, eliberarea sau integrarea lor este proprietarul acestuia

„In loc de a te opune oricarei emotii, cel mai bun mod de a o disipa este de a te cufunda in ea, de a o trai si vizualiza, dincolo de rezistenta pe care o opui.” (Deepak Chopra, Calea spre iubire.)

Evaluarea optiunilor

Cel mai simplu mod de a vedea cum aceste emotii sunt rulate deja ca memorii ale trecutului este de a te intreba cand ai mai experimentat acele emotii si cand si cu cine ai mai trait experienta pe care o ai.

Daca mai exista experiente similare, cum ai reactionat atunci?

Ce ai putea face diferit de aceasta data? Ce optiuni ai?

Comunicarea dorintelor si a nevoilor

Frustarile si nemultumirile apar din necomunicarea dorintelor firesti si normale pe care le are fiecare fiinta umana.

De ce ai nevoie in momentul de fata?

Ceea ce ceri este ceea ce oferi si tu la randul tau?

Cum ai putea formula cererea ta?

La ce ganduri despre cererea ta pe care vrei sa o faci este necesar sa renunti?

Gasirea unei solutii comune

In final, solutia pe care o gasiti se poarta la „masa negocierilor” si se agreeaza de ambele parti astfel incat toti partenerii sa fie satisfacuti cu solutia gasita si care va fi necesar sa fie implementata de fiecare din membri.

Distreaza-te

A fi inversunat in atingerea unui obiectiv, oricare ar fi el, nu face decat sa te indeparteze de el. A fi detasat, a te distra pe seama ta, a glumi cu altii, a ridiculiza anumite situatii care te pun in incurcatura te ridica atunci cand este necesar.

Iubirea ii lasa celui iubit libertatea de a fi diferit de tine. Acceptarea si intelegerea lui este parte esentiala din procesul de a fi impreuna cu cineva, oricine ar fi acea persoana si de orice tip de relatie este vorba.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Despre respect si respectabilitate

Written by Mirela Bojin on April 4th, 2011

Cat de important este respectul in ecuatia calitatii vietii noastre? Probabil ca raspunsurile sunt diferite, in functie de valorile importante pentru fiecare dintre noi.  Totusi, daca analizam in detaliu lucrurile ce conteaza in viata noastra, vom constata, inevitabil, ca respectul  le influenteaza in mod determinant.

Respectul nostru fata de ceilalti sau respectul lor fata de noi?

Nu numai ca ambele fatete sunt importante dar ele nici nu pot exista una fara cealalta.

Cred ca, la nivel social,  avem o foarte mare problema cu respectul. Toti ne dorim sa fim repectati dar cum am putea sa impunem societatii un asemenea comportament?

Poate am uitat ceva important: respectul se castiga! Si nu usor. Se castiga in timp, dupa ani buni de educatie si de munca.

Incepe din prima zi de viata

Acorda copilului tau respect inca de la inceput. Nu uita nici o clipa ca nu este doar o papusa plangacioasa, ci o persoana. Respecta-ti copilul ca persoana si va invata si el, cu ajutorul tau, sa-i respecte pe ceilalti. Chiar daca in diferite etape de crestere vor exista si sincope sau greutati, semintele plantate in solul fertil al primilor ani de viata vor da cu siguranta roade.

Exemplul personal

Nu uita ca propria ta viata este cea mai buna lectie pe care o poti oferi copilului tau. Respecta-i pe ceilalti in orice imprejurare, fa-ti din acest comportament un reflex si vei oferi un model credibil copilului tau. Nu-i discredita niciodata pe cei care ii sunt concurenti sau “adversari” de joaca. Nu interveni in “favoarea” lui  decat atunci cand in ecuatia “conflictului” intervin alti adulti. Va invata astfel sa-si gestioneze singur conflictele si sa-i respecte, totodata, pe cei din jurul sau.

Continua cu prima zi de scoala

Daca acasa, in familie, a fost destul de simplu, de-abia de acum incepe greul. Totusi, cred ca lupta pentru respect poate si trebuie sa continue si in scoala. Este o conditie esentiala pentru sanatatea morala a generatiilor viitoare. Respectul, chiar si in scoala, mai ales in scoala, TREBUIE SA FIE RECIPROC.

Elevii, copiii nostri, au dreptul sa fie respectati, la fel cum lor li se cere sa-si respecte profesorii. Iar rolul nostru de parinti este esential in aceasta ecuatie.

FII ASERTIV. Ai curajul de a spune lucrurilor pe nume. Ai curajul de a-ti apara copilul atunci cand nu e tratat cu respect. Ai curajul de a cere o pedeaspsa corecta atunci cand a gresit. Ai curajul de a protesta atunci cand comportamentul cadrelor didactice devine discretionar.

Nu te arata niciodata descurajat de aceasta lupta, de cele mai multe ori inegala. Vei transmite astfel copilului tau incredere si curaj pentru a deveni si el, la randul sau, un invingator.

Nu abandona nicodata

Daca respectul a devenit parte din tine comportamentul tau nu va putea niciodata sa mai fie altfel. Indiferent de situatie, tratandu-i pe ceilalti cu respect iti rezervi, automat, dreptul de a fi tratat la fel.

Nu astepta ca ceilalti sa faca primul pas. Vei astepta degeaba…

Nici macar disperarea unei saracii autoproclamate nu justifica asaltul nepoliticos al unor raioane cu zahar si ulei la pret redus. Poate pentru unii e prea tarziu dar nu te lasa purtat de valul comportamentului irational al maselor. Stiu, e greu sa te opui instinctului de turma, dar este singurul mod de a-ti pastra respectul pentru propria ta persoana.

NU TE TEME SA UZEZI DE DREPTURILE TALE!

Daca iti respecti obligatiile cetatenesti (cum ar fi plata impozitelor) ai curajul de a cere sa ti se respecte drepturile. Nu accepta scuze sau refuz din partea autoritatilor.  Chiar mai grea decat lupta cu sistemul scolar sau cu societatea, “lupta” cu autoritatile statului  necesita rabdare, tenacitate si perseverenta.  Vei spune poate ca este o lupta inegala. Eu cred ca nu este asa. Cetatenii au intotdeauna, asupra aparatului birocratic al statului, ascendentul numeric.

Ceea ce ne lipseste de multe ori este insa ascendentul moral.

Pentru a putea pretinde respect trebuie ca tu, in primul rand, sa te comporti corect. Daca esti platitor corect de taxe si impozite nu ai nici un motiv, absolut niciunul, de a te teme sa ceri, la randul tau, ceea ce ti se cuvine: serviciile care iti sunt datorate, pentru care deja ai platit.

Respectul se invata zi de zi, clipa de clipa, se castiga prin efort constient si de durata, se pastreaza prin lupta permanenta cu propria persoana si chiar cu cei din jur.

De multe ori se pierde usor, intr-o clipa de neatentie sau de slabiciune.

Si totusi nimic nu-l poate inlocui. Pentru ca fara el viata noastra nu are nici un farmec si nici o valoare.

Unde nu-i cap vai de… buzunare

Written by Mirela Bojin on March 21st, 2011

Tocmai citesc o stire din care aflu ca primul grup de clienti ai BCR care a dat banca in judecata cerand suspendarea platii ratelor a pierdut procesul definitiv si trebuie sa plateasca si cheltuielile de judecata, ceva mai mult de 50.000 lei.

Departe de mine gandul de a face haz de necazul unor oameni. Dar necazul fiind provocat de propriile lor decizii neinspirate (asta ca sa fiu eleganta) consider ca avem multe de invatat din asemenea intamplare.

Trebuie sa avem in vedere, in toate domeniile vietii noastre, ca suntem inconjurati de persoane (fizice sau juridice) care au (in mod firesc) interese diferite de ale noastre. Job-ul lor este sa na vanda ceva. Ceva de care avem sau nu nevoie, nu conteaza, treaba lor e sa ne faca sa credem ca ceea ce vand ei ne este absolut necesar si nu de maine sau poimaine, ci chiar de ieri. Sa ne faca sa ne intrebam chiar cum am putut trai pana acum fara produsele lor.

Arta vanzarii, ce include, fie vorba intre noi, mult prea multa dezinformare si manipulare (cel putin pentru gustul meu) a fost intotdeauna extrem de pretuita. Iar pretul il plateste intotdeauna cumparatorul.

Cam la fel s-a intamplat si cu produsele bancare.

Asemeni oricaror strategii de vanzare si in acest caz s-a mizat pe influentarea la nivel emotional a potentialilor clienti. Si a functionat. A functionat atat de bine incat pana si bancile au fost luate prin surprindere de avalansa de clienti din vremurile bune.

Ce au gresit clientii?

1. Au gresit fiindca au luat decizia strict emotional. Elementul rational nu a avut nimic, absolut nimic, de spus.

Cum altfel ar fi fost posibila inhamarea la credite ce urmau sa se plateasca tot restul vietii, cu rate enorme si dobanzi si mai si, din niste venituri viitoare absolut impredictibile?

Si totusi… contractele au fost acceptate si semnate. E vina bancii? Poate. E vina clientului? Cu siguranta.

Si a venit criza economica.

Unii clienti si-au pierdut locul de munca. (Chiar isi inchipuiau ca asta nu se poate intampla niciodata?)

Unor clienti li s-au micsorat salariile. (Chiar credeau ca singurul sens de miscare este in sus?)

Toti clientii au descoperit ca viata este din ce in ce mai scumpa. (Chiar isi imagina cineva ca bunurile se vor ieftini in viitor?)

Unii au descoperit cu uimire ca leul slabeste si euro se intareste. (Chiar auzeau pentru prima data de riscul valutar?)

2. Si uite asa clientii bancii au descoperit ca nu-si mai pot plati ratele asa cum isi luasera angajamentul. Cine era vinovat? Banca, bineinteles!

La fel cum mereu, in viata, pentru toate greselile noastre, sunt vinovati altii. Intotdeauna!

Faptul ca nu si-au asumat propria greseala si nu au fost dispusi sa accepte consecintele a fost a doua eroare. Si daca a gresi e omenesc, a persevera in eroare e de-a dreptul falimentar, asa cum s-a vazut in aceasta speta.

3. Si cum eroii povestii noastre nu au invatat nimic din greselile anterioare s-au repezit (din nou 100% emotional) sa muste o alta momeala.

Unui avocat istet i-a venit ideea sa profite de naivitatea (deja demonstrata) a clientilor nemultumiti. Si le-a vandut ceva: iluzia ca vor putea sterge cu buretele erorile trecutului sau, daca nu vor putea, macar ii vor face pe altii sa plateasca pentru acele greseli.

Si uite asa, cumparatorii neatenti au cazut din nou in pacat. De fiecare dat pe mana lor, aceea cu care au semnat, rand pe rand, toate acele hartii care i-au adus aici.

Cine a castigat in aceasta poveste?

Partial banca, pentru ca a iesit cu obrazul curat. Dar asta nu inseamna ca au vreo certitudine in privinta recuperarii banilor imprumutati. Pentru ca, sa nu uitam, prin creditarea clientului banca preia partial si riscul achizitiei facute de acesta, dobanda fiind tocmai pretul pentru asumarea acestui risc

Marele castigator este, fara nici un dubiu, avocatul intreprinzator. Indiferent de rezultat buzunarul sau s-a umplut. A iesit, poate, cu imaginea usor sifonata, dar nivelul scazut de maturitate a cumparatorului  roman va duce la caderea in uitare a acestei intamplari mult mai repede decat ne inchipuim.

Castigatori putem fi si noi daca vom putea sa invatam din greselile altora. Daca vom reusi sa masuram de trei ori inainte de a taia o data. Daca vom gandi inainte de a actiona. Si daca vom face din planificarea financiara a vietii noastre o obisnuinta care sa devina a doua natura.

A renaste din propria cenusa…

Written by Mirela Bojin on March 14th, 2011

Legenda pasarii Phoenix, visul perpetuu de renastere,  speranta ce nu moare nicicand dar, mai ales, puterea de a o lua de la inceput… Renasterea din propria cenusa nu mai e o simpla legenda.

Intamplarile din aceste zile m-au facut sa ma gandesc din nou la Japonia ca la o Pasare Phoenix moderna. Pentru ca nu cred ca exista in lume un popor cu o mai mare forta de renastere, mai multa resemnare in fata destinului si mai multa determinare in ceea ce priveste continuitatea.

Ai zice ca e o contradictie in termeni. Cum sa fii resemnat si luptator in acelasi timp? Uite ca japonezii pot. E rezultatul unor milenii de evolutie intr-un mediu ostil, care i-a facut sa-si utilizeze la maximum creativitatea, inteligenta si munca (da… MUNCA!) pentru supravietuirea colectiva.  Da, colectiva! Nu individuala! Oare acesta sa fie secretul?

In acest zile (la noi de… weekend) japonezii din zonele neafectate major au mers, in mod normal, la serviciu.

De luni dimineata copiii vor merge, in mod normal, la scoala.

Bursa japoneza va fi deschisa, normal, maine.

Yenul japonez, dupa o scadere in momentele imediat urmatoare dezastrului, a inchis ziua de vineri in crestere fata de dolar.

Bondurile japoneze au crescut vineri pe fondul previziunilor de crestere a nevoilor de finantare a reconstructiei tarii.

Dezastrul nu a ajuns inca la final dar asta nu pare sa impiedice pe nimeni sa-si vada de treaba!

Nu-mi pot stapani admiratia fata de acest popor.

Unde a fost? Unde este? Unde va fi?

Raspunsul in veti gasi, poate, fotografiile de mai jos:

Hiroshima 1945

Hiroshima 2010

Restul e… fara cuvinte.

Momentul perfect

Written by Mirela Bojin on February 21st, 2011

Se spune ca atunci cand ai luat o decizie trebuie sa treci neintarziat la punerea ei in aplicare. Pentru ca orice intarziere a actiunii va duce la diluarea motivatiei si, in cele din urma, la abandon.

Aceasta regula cvasigenerala nu este valabila si in cazul investitiilor. Pentru ca atunci cand te-ai hotarat sa invesesti, unul dintre cele mai importante elemente ce influenteaza succesul este momentul ales.

Timing-ul este esential atunci cand vorbim despre cumpararea sau vinderea unui activ. A sti cand sa intri sau sa iesi dintr-o investitie este o arta pe care putini o stapanesc, chiar si atunci cand vorbim despre profesionisti.

Asa cum se intampla de cele mai multe ori in viata, a sti ce trebuie sa faci e una, iar a avea puterea sa faci ceea ce stii este cu totul altceva. Tinerea sub control a emotiilor si capacitatea de a lua decizii exclusiv rationale vine, in general, odata cu experienta. Si totusi, nu de putine ori, persoane experimentate s-au inselat si au luat decizii “gresite”. Pentru ca niciodata nu putem, cu adevarat, sa anticipam viitorul.

Poate ca tocmai in asta consta frumusetea vietii. Poate ca tocmai asta este farmecul jocului. Ce ne-ar mai fascina daca am stii dinainte finalul. Ce ne-ar mai creste nivelul adrenalinei?

Sa castigi este intotdeauna placut si nu este niciodata prea devreme.

Sa pierzi poate fi dramatic, tragic chiar atunci cand nu esti pregatit pentru asta.

A putea sa accepti consecintele deciziilor tale… este o alta poveste.  Acesta este, cu adevarat, un semn de maturitate.

As spune ca momentul perfect pentru actiune este acela in care, in sfarsit, esti pregatit sa platesti pretul.

As spune ca momentul perfect pentru o investitie este acela in care iti poti permite (din toate punctele de vedere) sa pierzi.

Se spune ca la startul zilei bursiere sunt doua tipuri de investitori: unii au experienta, altii au bani.

La inchiderea zilei primii pleaca cu bani, iar ceilalti cu… experienta.

Orice pierdere poate arata ca un castig daca o privesti din unghiul potrivit. Cam la fel ca in viata, nu-i asa?

Esti sarac ca nu ai bani, sau nu ai bani ca esti sarac?

Written by Mihai Petrea on February 18th, 2011

Multa lume se intreaba adesea ce a fost intai, oul sau gaina? Poate ca intradevar pare o intrebare interesanta, insa considerand ca in cele din urma ar afla raspunsul, la ce le-ar folosi? In special dupa o anumita varsta oamenii incep sa fie preocupati de spiritualitate si dezvoltare personala, insa cei mai multi cad in capcana de a-si ocupa mintea cu tot felul de lucruri inutile.

In aceasta lume a introspectiei si a spiritualitatii sunt multe lucruri interesante si de real folos, insa sunt si altele cu care nu merita sa ne irosim neuronii prea mult. Stiu pare interesant sa afli cine popula pamantul acum 3 milioane de ani si sa”comunici” cu ei….este interesant sa afli ce ai fost in vietile anterioare….este cool sa studiezi si eventual chiar sa practici diferite ritualuri sau procedee vechi de 500 de ani….insa te intreb inca o data, la ce iti foloseste?

Cu totii devenim spirituali, insa nu toti o facem si profitabil (nu ma refer la bani). Majoritatea schimbam doar o amagire cu alta. In consecinta va propun anumite intrebari formulate sub forma unor jocuri de cuvinte, care contin o doza respectabila de intelepciune, cat si raspunsurile de care aveti nevoie.

- Esti sarac ca nu ai bani sau nu ai bani ca esti sarac?

- Esti bolnav ca nu esti sanatos, sau esti sanatos ca nu esti bolnav?

- Esti suparat ca nu esti fericit sau esti fericit ca nu esti suparat?

- Nu o  sa  iti mai doresti nimic cand ai de toate, sau o sa ai de toate cand nu iti mai doresti nimic?

Desi par domenii diferite, toate aceste intrebari au in comun un lucru si anume felul in care privesti situatia. Aceste intrebari nu sunt doar simple jocuri de cuvinte ci contin reteta unei vieti mediocre sau a uneia de succes. Cheia se afla la tine si daca tot incepi sa fi preocupat de subiecte cu greutate, macar alege unele a caror raspunsuri iti vor schimba viata, nu doar ziua sau cel mult saptamana.

Lumea inconjuratoare cu tot ceea ce inseamna ea reprezinta credintele oamenilor materializate in fizic. La inceput insa totul a fost o idee sau o convingere in mintea cuiva. Tot astfel se intampla si cu propriul tau univers indiferent ca este vorba de bani, sanatate, relatii…etc. Pana nu inveti sa iti pui corect problema lor, nu vei avea acele lucruri cu adevarat niciodata, sau le vei obtine doar pentru scurt timp. Poti invata din punct de vedere tehnic cum sa obtii anumite lucruri dar pentru o reusita sigura si durabila trebuie sa le obtii intai in propria ta minte.

Dialogul tau interior este calea. Nu este acelasi lucru sa iti spui ca vei fi sanatos sau bogat, cu atunci cand te simti deja astfel. De regula se materializeaza ceea ce simti, iar cand spui ca vei fi sanatos inseamna ca in momentul de fata simti si accepti faptul ca esti bolnav. Una o va exclude in mod automat pe cealalalta, iar intotdeauna va avea castig de cauza ceea ce simti.

Intorcandu-ma la intrebari pot spune ca nu vei deveni niciodata bogat doar gandindu-te cum sa nu mai fi sarac. Nu vei fi niciodata cu adevarat sanatos, gandindu-te cum sa nu fi bolnav. Acceptand starea in care te afli nu faci altceva decat sa o intaresti si sa o perpetuezi. Aminteste-ti intotdeauna, daca esti trist inseamna ca undeva gresesti. Tristetea si supararea nu sunt stari naturale si firesti ci reprezinta semnele unor incalcari ale legilor naturale. O astfel de incalcare poate fi si felul in care gandesti.

Cea mai eficienta metoda de a aborda viata este prin abordare, nu prin evitare. Nu trebuie sa fii preocupat cu a gasi metode care sa te fereasca de necazuri, ci trebuie sa cauti diferite cai de a avea parte de bucurie. Nu uita ca lucrul la care te gandesti intens cautand solutii de a-l inlatura, nu va dispare, dimpotriva chiar il vei perpetua la nesfarsit.

Un citat celebru din biblie suna astfel: “Celui care are i se va da, iar celui care nu are i se va lua” Matei13:12. Acest citat este esenta a tot ceea ce am scris in acest articol. Totul pleaca de la credinta din interiorul fiecaruia. Daca credinta ta este ca ai, vei primi si mai mult, in schimb daca te gandesti ca nu ai, vei pierde tot.

Mihai Petrea

“Noi ne facem ca nu stim, ei se fac ca nu ne vad.”

Written by Mirela Bojin on February 7th, 2011

Acesta este probabil cel mai raspandit mit in randul persoanelor care castiga bani din activitati ocazionale. Dar mi s-a intamplat, si nu o data, sa intalnesc oameni care isi castiga existenta activand independent si care isi neglijeaza cu buna stiinta obligatiile fiscale, aducandu-si argumente de felul “voi plati atunci cand ma cauta ei”.

Cum stie fiscul daca am ceva de plata?

• Daca practici o activitate independenta care iti aduce venituri esti obligat sa te inregistrezi la administratia fiscala.
• Daca nu esti un comerciant autorizat, ci lucrezi in baza unor contracte de alta natura, cel cate te plateste va declara, la sfarsit de an, datele tale de identificare si sumele cu care te-a platit.
• La baza de date a fiscului au acces Casa de pensii si Casa de sanatate, astfel incat se poate depista usor orice obligatie de plata pe care nu ti-ai respectat-o.

Ce riscam?

Inainte de toate, pentru  a ne plasa corect in context, trebuie sa stim  ca in toate situatiile in care avem de platit impozite sau contributii legate de veniturile noastre, acestea trebuie in mod  obligatoriu declarate.

Ce inseamna aceast lucru?

Inseamna ca, in afara platii propriu-zise, contribuabilul trebuie sa-si declare veniturile respective si, eventual, sa-si calculeze sumele de plata aferente acestora.

Acest aspect este importat deoarece nedepunerea acestor declaratii este sanctionata cu amenda. Iar amenda poate depasi, in multe cazuri, suma pe care ar trebui sa o platim drept impozit.

Adaugand la aceasta amenda si dobanzile sau penalitatile de intarziere la plata vom ajunge sa datoram fiscului o suma chiar si de 3 ori mai mare decat cea initiala.

Daca am declarat si platit corect impozitul pentru veniturile noastre trebuie sa ne interesam daca datoram, pentru aceste venituri, contributii sociale. Foarte multi contribuabili neglijeaza acest aspect, ignorand plata contributiei la Fondul unic pentru asigurari de sanatate. Consecinte?

• Cand vei avea nevoie de o adeverinta de asigurat pentru medicul de familie sau pentru internarea in spital nu o vei primi si vei fi obligat sa platesti sume exorbitante, mai ales daca ai nevoie de o interventie chirurgicala. Acest lucru nu te va scapa, evident, de plata din urma a contributiilor datorate si penalitatile aferente.
• Daca esti sanatos tun si nu ai avut nevoie de medic te vei trezi acasa, dupa cativa ani de neplata, cu o somatie prin care ti se va solicita sa-ti platesti datoriile, cu dobanzi si penalitati. Indiferent cat amani rezolvarea acestei probleme nu vei reusi sa o depasesti fara a-ti achita datoriile. Am vazut nenumarate cazuri de acest gen si, culmea, tot contribuabilii erau suparati ca au fost gasiti.

Cum stim daca avem de declarat si platit impozite si contributii pe venit?

• In primul rand trebuie sa stim ca nu avem de declarat sau de platit nimic suplimentar  pentru veniturile din salarii. Angajatii  nu au nici o grija in aceasta privinta, acesta fiind unul dintre avantajele acestui statut.
• In rest, pentru orice alt venit cu exceptia salariului, trebuie sa ne interesam in mod concret  despre obligatiile noastre.
• Ca regula generala: nu trebuie declarate (prin Declaratia 200) veniturile care ne-au fost impozitate final prin retinere la sursa (s-a retinut impozitul de 16%). Ca exemplu: veniturile din dividende sau veniturile din contracte civile impozitate cu 16 % conform contractului.
• Ca regula generala: trebuie declarate (prin declaratia 200) toate veniturile pentru care nu s-a platit impozit sau s-a platit doar impozit anticipat. Ca exemplu: veniturile din activitati comerciale, mandat, drepturi de autor, contracte civile impozitate cu 10% conform contractului, castigurile de pe piata de capital, venituri din chirii sau arenda.
• Atentie! Pentru unele categorii de venituri, in functie si de situatia particulara a contribuabilului (daca este pensionar, angajat etc) se datoreaza contributii la fondul de pensii, somaj si sanatate. Unele sunt retinute de platitorul venitului, altele trebuie declarate si platite personal.

Ce trebuie sa facem?

1. In primul rand trebuie sa citim cu atentie contractul in baza caruia suntem platiti pentru diverse servicii. De acolo putem afla suma bruta a acestuia precum si impozitul pe care platitorul il retine la sursa si il vireaza pentru noi. Tot din contract aflam daca acesta ne retine si plateste contributii sociale.
2. In al doilea rand trebuie sa cerem raspunsuri cu privire la situatia noastra fiscala atat administratiei financiare cat si caselor de asigurari sociale.
3. In al treilea rand trebuie sa solicitam platitorului veniturilor noastre, la sfarsitul anului, o adeverinta cu toate sumele pe care le-am primit de la el, precum si cu impozitele si contributiile retinute la sursa si platite de catre acesta.
4. Trebuie sa depunem personal, atunci cand e cazul, declaratiile cerute.
5. Trebuie sa platim diferenta de impozit ramasa de plata precum contributiile individuale la fondul de sanatate sau pensii atunci cand e cazul.

Vi se pare prea mult, prea stufos, prea complicat?

Asa si este. Dar face parte din strategia nationala de incurajare a liberei initiative si de crestere a veniturilor individuale ale cetatenilor J.

Este mai avantajos sa faci achizitii “pe firma”

Written by Mirela Bojin on January 24th, 2011

1. 4. Este mai avantajos sa faci achizitii “pe firma”.

Acest mit s-a nascut dintr-o larga raspandire, in anii anteriori, a practicii cumpararii unor  bunuri, in special automobile, pe firma, ele urmand a fi utilizate atat in folosul afacerii cat si in folosul propriu.

Aceasta practica, cu avantaje evidente pana de curand cu privire la deductibilitatea unor cheltuieli, trebuie privita cu rezerve atunci cand se pune problema extinderii ei si catre alte tipuri de achizitii. Datorita multitudinii de situatii se recomanda analiza punctuala si consultarea contabilului inainte de a lua orice fel de decizie de acest tip.

Precizez ca aceste precautii se refera strict la bunuri de tipul mijloacelor fixe, nu la cheltuieli marunte cu abonamentul de internet sau materiale consumabile. Iar analiza situatiei concrete trebuie facuta indiferent daca agentul economic este o societate comerciala sau o persoana fizica autorizata sa desfasoare activitati comerciale, regulile generale privitoare la regimul cheltuielilor deductibile si al TVA-ului fiind aceleasi.

1. I. Achizitionarea unui autoturism de catre un comercian platitor de TVA.

Un comercian platitor de TVA trebuie sa tina cont ca si in anul 2011 s-a prelungit interdictia privitoare la deducerea TVA-ului pentru vehiculele rutiere destinate transportului de persoane, atat in ceea ce priveste achizitia cat si pentru combustibil sau cheltuieli de intretinere. Cu atat mai mult, acest tip de mijloc fix nici nu mai constituie in sine o cheltuiala deductibila.

Asadar, in afara cazului in care esti taximetrist, instructor auto sau agent de vanzari, nu faci nici o afacere cumparand masina pe firma sau PFA. Daca poti sa astepti pana in 2012  fa-o, cu speranta ca aceasta limitare nu se va mai prelungi.

Daca ai achizitionat autoturismul inainte de intrarea in vigoare a acestei restrictii atunci va trebui sa platesti TVA la vanzarea acestuia. Daca ai fost suficient de neinspirat incat sa fi cumparat de la o persoana fizica, astfel incat sa nu fi avut nici TVA pe factura de cumparare, esti bun de plata pentru 24% din pretul de vanzare al autovehiculului.

1. II. Achizitionarea unui autoturism de catre un neplatitor de TVA.

Daca nu esti platitor de TVA cumpararea unui autoturism “pe firma” nu a prezentat nici in trecut o mare ispita. Totusi, daca ai facut-o, fi atent la momentul vanzarii acestui bun. Vanzarea unui mijloc fix este o operatiune taxabila, daca te face sa depasesti plafonul maxim anual  al cifrei de afaceri ca neplatittor de TVA iti vei pierde acest statut.

Daca ai nevoie tocmai acum de o masina noua si te tenteaza ideea de a o cumpara “pe firma” analizeaza cu atentie toate avantajele si dezavantajele. Daca esti platitor de TVA incearca sa mai astepti un an. Daca esti neplatitor de TVA poate nici nu merita sa te complici, poti la fel de bine sa cumperi in calitate de persoana fizica si-ti scutesti contabilul de o gramada de hartogarie inutila.

1. III. Achizitionarea unui bun imobiliar

Daca doresti sa cumperi un imobil pe care sa-l folosesti atat ca sediu al afacerii tale cat si ca locuinta fii foarte atent la toate aspectele fiscale.

1. Impozitul pe cladiri este mai mare pentru persoanele juridice decat pentru cele fizice
2. Tariful unor utilitati este diferit, mult mai mare pentru persoanele juridice
3. In general cumperi de la o persoana fizica, deci nu primesti factura cu TVA pentru a o putea deduce.
4. Iesirea din investitie va fi extrem de costisitoare: se va face prin vanzare (chiar si catre tine persoana fizica), va fi impozabila la cota impozitului pe profit, va fi taxabila din punct de vedere al TVA si toate aceste se vor aplica la valoarea (speram mai mare) pe care o va avea imobilul la momentul vanzarii.

Crezi ca nu vei vinde niciodata? In acest caz niciodata nu exista.

Poate vei fi nevoit sa-ti inchizi firma si vei fi obligat sa vinzi mijloacele fixe.

Poate vei dori sa iti suspenzi activitatea de persoana autorizata.

Sau poate candva, dupa multa vreme…, nu vei mai fi. Iar PFA-urile nu pot fi lasate mostenire…

Daca nu doresti sa faci pur si simplu comert cu imobile, ci doar sa-ti cumperi o casa pentru tine si familia ta, nu te aventura in complicatii inutile, alegea calea batatorita a clasicei simplitati.

De la Slabiciune si Neputinta la Putere si Succes

Written by Irina Aiacoboae on December 23rd, 2010

Nu o data am constatat ca sunt momente cand reusesc sa materializ cu usurinta un gand sau o dorinta, cum ar fi o persoana (prieteni, clienti, parteneri, pe oricine imi doresc sa intalnesc), un cadou, ceva ce imi doresc mult si din adancul sufletului si doar transmit in Univers dorinta mea si in cateva ore se implineste.

E un loc pe care eu il numesc zona in care am Putere.

Si, cel mai adesea, sunt celelalte momente cand lucrurile pe care mi le doresc intarzie sa apara si, ceea ce se intampla este ca nu mai este o dorinta pura, care pleaca ca o sageata in Univers ci o lipsa, o necesitate, o nevoie care atrage alte nevoi si lipsuri.

E zona pe care o numesc, zona de Neputinta.

In zona de Neputinta este ca si cum as fi oarba, bajbai dupa ceva si este greu sa ma multumeasca ceva, pentru ca o nevoie greu poate fi suplinita cu ceva. E ca un sac fara fund, poti sa tot bagi in el diverse si mai este loc si de altele. Aici isi face aparitia Masinaria, cea care e mandra, care e trufasa, care pozeaza in victima, care se crede desteapta, careia ii e teama, care fuge, care amana lucrurile pentru ca inca nu e pregatita pentru ele sau pentru ca nu a venit inca momentul sau ca e nesigura pe ea (ce dovada mai mare de trufie si orgoliu decat asta?!).

Evident, imi iubesc Masinaria. De ce o iubesc? Pentru ca asa o pot tine in frau si  domestici, ii dau voie sa isi faca din cand in cand de cap, ii mai las din lat sa se zbata si sa tipe cand mai are chef si, dupa, ii zic: Hai, gata, cuminte acum, ne apucam de treaba. Pentru ca asa, acceptand-o, cand incepe sa isi faca aparitia, se preface ca nu stie ca o observ si ca, la un moment dat, va disparea de la sine. Atunci renunt la a ma critica, la ce lucruri am facut si ce nu am facut, la ce trebuia sa fie sau sa nu fie in trecut altceva decat a fost.

Si ma intorc la Fiinta, ma intorc la a fi cu oamenii, la a asculta, la a vorbi, rade, a face proiecte, scrie, visa, inventa bucate, orice imi face placere sa fac atunci.

Aici e zona mea de Putere.

Zona in care ma las inspirata de o idee, de oriunde as auzi-o, cand ma gandesc, cum ar arata acel lucru si pentru mine, cum ar fi sa fiu eu cea care traieste acel moment, fie ca mi-l povesteste un prieten, fie ca il aud intr-un film sau intr-o emisiune sau il gasesc intr-o carte. E o zona de liniste, unde ideea respectiva se duce direct in interiorul meu si infloreste, e o zona in care este claritate, armonie, atractie.

In zona de Putere sunt momentele cand viata simt ca vibreaza si raspunde gandurilor si dorintelor mele, cand se intampla miracole in jurul meu, doar vazand cum construind gand dupa gand, o dorinta profunda, Universul raspunde cu generozitate si promtitudine.

Ce imi doresc acum este sa las sa treaca momentele de Neputinta cat mai repede si cu usurinta si sa ma conectez la Fiinta, la bucuria de a trai, descoperi si crea cat mai mult cu putinta. Cum ar fi sa fie asa? J

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Descopera O Viata Magica

http://irinaaiacoboae.wordpress.com/

Mitul cotei „unice”

Written by Mirela Bojin on December 13th, 2010

Mitul  cotei „unice”

In aceasta vara au reinceput dezbaterile, declaratiile si comentariile pe marginea cotei unice. Asa ca, pentru a fi in randul lumii, simt nevoia sa-mi spun si eu parerea despre acest subiect.

In acest moment cota unica de impozitare pare a fi devenit un slogan, o paradigma care ar trebui, prin ea insasi, sa confere un avantaj oricarui sustinator neconditionat al sau. „Cota unica” a devenit cuvantul magic ce pare a deschide poarta sufletului oricarui contribuabil. Normal, toti dorim sa platim impozite cat mai mici, iar cota unica ne induce sentimentul (fals, daca ma intrebati pe mine) ca suntem oarecum la adapost de mana lunga si hamesita a fiscului.

Economistii si consultantii fiscali atrag de mai multa vreme atentia ca denumirea de cota unica este improprie si nu exprima realitatea.

In realitate, in Romania exista mai multe cote de impozitare, incepand de la zero si pana mai ieri crescand la +infinit daca e sa luam in considerare de curand decedatul impozit minim, care se aplica inclusiv unui profit zero sau chiar unei pierderi fiscale.

Cota zero de impunere se aplica veniturilor nefiscalizate. Nu ma refer aici la evaziunea fiscala, ci pur si simplu la activitati si venituri care nu sunt supuse impozitarii.

-          Cel mai cunoscut caz este agricultura si comercializarea in piete a produselor agricole. Stim ca agricultura este ocupatia unei mari parti din categoria persoanelor apte de munca. Aceasta activitate este, in mare parte, nefiscalizata, pe motiv ca ar fi „de subzistenta” Imi permit sa spun ca si activitatea unui muncitor platit cu salariul minim de 600 lei tot de subzistenta este dar, cu toate acestea, este supusa impozitarii.

-          Produsele agricole vandute in piete au scapat si ele, din nou, fiscalizarii. Desi acolo nu mai poate fi vorba despre subzistenta ci, in mod cert, este vorba de o activitate comerciala. De ce e normal sa primim bon fiscal atunci cand cumparam un creion dar este „imoral” sa-l cerem atunci cand cumparam un patrunjel?  Eu nu pot sa inteleg acest tip de logica economica.

-          Cota zero este si cea care se aplica in cazul diverselor activitati exercitate de persoane fizice care, desi au caracter de continuitate, se strecoara permanent printre randurile codului fiscal.  Un exemplu potrivit este comercializarea autovehiculelor second hand. Nu am auzit vreo persoana fizica sa plateasca impozit pentru aceasta activitate, desi ea este exercitata la vedere.

-          In afara faptului ca activitatile impozitate cu cota zero nu aduc nici un venit bugetului statului ele sunt, in plus, provocatoare de pierderi, intrucat se substituie consumului din retelele comerciale fiscalizate.

-          Tot cu cota zero sunt impozitate si veniturile specialistilor din industria IT. De ce au ei regim special? Egalitatea de tratament in fata legii este, dupa stiinta mea, primul principiu democratic.

Cota de 16% este cea pe care o suportam cei mai multi dintre noi. As zice ca e rezonabila ca marime si corecta fata de toti cei afectati. Daca ar fi aplicata uniform. In fapt nu se intampla asa. Cota de impunere este aceeasi in schimb baza de impozitare (adica suma care se impoziteaza) difera in functie de mai multe criterii: modul de obtinere al venitului, marimea acestora, numarul copiilor aflati in intretinere.

-Nu inteleg de ce este corect sa se deduca de la impozitare o anumita suma (diferita in functie de numarul persoanelor aflate in intretinere) doar in cazul veniturilor din salarii. Oare un parinte care obtine venituri din activitati independente nu are aceleasi cheltuieli cu copiii sai?

In plus, deducerea  respectiva se aplica doar in cazul salariilor brute mai mici de 3000 de lei, ceea ce este explicabil din perspectiva sociala dar este , in fapt, o impozitare in trepte (deci nu mai e unica).

„Confuzia” intre impozitul pe venit si impozitul pe profit

Faptul ca atat impozitul pe profitul persoanelor juridice cat si cel pe venitul persoanelor fizice au aceeasi cota (de 16%) duce la confuzii intre aceste doua categorii de contribuabili.

Din punct de vedere economic cele doua tipuri de activitati sunt distincte si nicaieri in lume nu sunt tratate unitar. Cota de impunere a veniturilor persoanelor fizice, unica sau nu, trebuie tratata separat si fara nici o legatura cu impunerea profiturilor societatilor comerciale.

- In general impozitul pe profit este intr-o cota unica, indiferent de modul in care sunt tratate fiscal veniturile persoanelor fizice.

- Pentru a fi corecta fata de toti contribuabilii compunerea cotei de impozit pe profit cu cea a impozitului pe dividende trebuie sa fie comparabila cu cota de impunere a veniturilor din salarii. Cel putin asa se intampla prin alte parti. La noi se aplica de doua ori cota de 16%, pe acelasi profit, penalizandu-se astfel initiativa si antreprenoriatul.

Avantaje:

1.      Usor de administrat si de colectat

2.           Echitabila pentru contribuabili (cel putin pentru persoane fizice)

Dezavantaje:

1.     Absenta posibilitatii de acordare de stimulente fiscale (catre domenii sau activitati necesare economiei)

2.            Absenta deducerilor pentru anumite cheltuieli sau investitii personale: asigurari, pensie privata, fondul pentru studiile copiilor, ratele la creditele imobiliare etc.

Concluzie:  Nu conteaza cum se numeste impozitul pe care-l platesti si nici marimea cotei de impunere, conteaza doar cati bani trebuie sa dai si cu cat mai ramai in buzunar.

Si, evident, conteaza serviciile pe care le primesti in schimbul impozitelor platite.

Ce va aduce Mosu’ anul asta….

Written by Simona Hupov on December 6th, 2010

M-am gandit sa va fac o urare de sarbatori, chiar cu ocazia Sfantului Nicolae. Nu voi astepta pana de Craciun, pentru ca vreau sa va bucurati de ea si… sa o purtati la voi in suflet.

Va Uram din suflet ca Mosu’ sa va aduca…

Ambitie
Voiosie
Altruism
Noroc
Tenacitate
Alinare
Jovialitate

Liniste
Alint

Succes
Tinerete vesnica
Atentie
Rabdare
Talente noi

Sa aveti un “Mos Nicolae” bogat si fericit!

Cu drag,

Simona si echipa Avantaj la start

Poti avea afacerea ta……..

Written by Mihai Petrea on December 2nd, 2010

“Capitalul nu este foarte important in afaceri. Experienta nu este foarte importanta in afaceri. Poti oricand dobandi aceste doua lucruri. Cu adevarat  importante sunt ideile. Daca ai idei, detii cel mai de pret bun de care ai nevoie si poti face tot ceea ce vrei cu afacerea ta si cu viata ta. Ideile sunt cel mai de pret capital al unui om”

Harvey Firestone

In viata poti crede multe lucruri despre tine, dar nu iti poti confirma cu adevarat nici unul dintre ele pana nu iti iei viata in propriile maini. Un test demn de luat in seama de catre toti tinerii, este inceperea unei activitati economice pe cont propriu.

Aceasta optiune este dificil de pus in practica deoarece intalneste cateva obstacole. Unul dintre ele este, mentalitatea. Se spune ca cei mai bogati mostenitori sunt cei care au exemple demne de urmat in familie. Cand este un astfel de caz, de obicei un tanar sesizeaza acest lucru si isi urmeaza constient parintele. Dar problema grava este atunci cand exemplul dat de parinti nu ar trebui urmat, insa nu se gaseste nimeni intelept in anturajul tanarului pentru a-l sfatui in acest sens. In consecinta daca parintii unui tanar au facut toata viata un sant adanc intre casa si locul de munca si el la randul lui va intra in acelasi sant,”gata facut”, sau isi va face propriul lui sant. Insa te intreb, chiar asta vrei sa devii? Un sapator de santuri?

Stiu, nu toata lumea poate avea propria afacere. Dar eu am convingerea ca toata lumea ar trebui macar sa incerce sa se gandeasca la acest lucru. Aici intervine al doilea obstacol in calea unui tanar. Scoala! In scoala inveti multe lucruri, unele folositoare, altele nu, insa printre ele nu se gaseste nimic despre cum sa ai propria afacere. Astfel tanarul porneste in viata oarecum „handicapat” in aceasta privinta. Daca a terminat o scoala buna, va fi un bun profesionist in domeniul respectiv. Însa pentru a avea o viata implinita este nevoie de mult mai mult. De regula tanarul invata tot ceea ce are nevoie pe parcursul vietii, din reusitele si esecurile pe care le are. Se spune ca daca la 20 de ani nu esti socialist esti fara inima, iar la 40 de ani daca nu esti capitalist, esti fara minte. Daca in scoala s-ar introduce cateva discipline noi, nu am mai fi nevoiti majoritatea dintre noi sa asteptam pana la 40 de ani ca sa ne vina mintea la cap.

Atunci cand esti la inceput de drum cel mai potrivit lucru este sa te gandesti serios la ceea ce ti-ar place si ai putea sa faci. Aici intervine un secret, ceea ce ai putea sa faci pentru tine, nu pentru altii. Majoritatea pornesc la drum direct cu ideea de a cauta un loc de munca. Ei nici macar nu concep ideea de a lucra ceva pe cont propriu. De aici si multitudinea de carti, articole, sfaturi…despre cum sa fi un angajat model, despre cum sa faci impresie excelenta la un interviu de angajare…..etc. Nu este unul dintre domeniile mele tinta, de aceea nu am sa le abordez niciodata, nici macar in scris. In schimb vreau sa te provoc sa gandesti. Este in regula daca cea mai mare placere a ta este sa tunzi iarba, dar gandeste-te, ar fi mai bine sa ai propria ta afacere de intretinut gradini, decat sa fi angajatul cuiva care are o astfel de afacere? Atunci cand ti-ai descoperit o pasiune in viata, sau cel putin un mod agreat de tine de a muncii, gandeste-te in primul rand cum ai putea sa transformi aceasta intr-o mica afacere, nu fugii la primul chiosc de ziare pentru a consulta rubricile cu angajari. Sa te angajezi este calea cea mai usoara, dar asta vine doar sa confirme faptul cum ca un drum care este prea usor cu siguranta nu va duce nicaieri.

In viata trebuie sa ai propriile planuri. Daca nu, cu certitudine vei fi inclus in planurile altcuiva, insa nu vor fi in favoarea ta ci in a celui care si le-a conceput.

Un principiu sanatos care ar trebui sa stea la baza oricarei afaceri este faptul ca o faci pentru oameni. Desigur, pornesti la acest drum cu dorinta a a avea o viata mai buna, atat tu cat si cei dragi tie, insa dincolo de aceasta motivatie, afacerea ta trebuie sa vina in intampinarea nevoilor oamenilor. Daca o gandesti astfel, nu ai cum sa ratezi. Poti obtine tot ceea ce vrei de la viata daca ajuti suficient de multi oameni sa obtina ceea ce ei isi doresc. Poti avea succes doar cu ajutorul lor. Daca te ingrijesti doar de nevoile tale, probabil ca vei avea o viata buna. Daca te ingrijesti de nevoile celorlalti vei avea parte de o viata extraordinara. Ce alegi? O vorba inteleapta spune ca atunci cand ajuti alti oameni sa-si rezolve problemele, ale tale vor disparea. Daca faci din acest principiu, principala ta strategie de afaceri, vei avea succes indiferent de domeniul ales.

Daca tot ceea ce am scris nu pare convingator pentru tine, nu imi ramane decat o singura solutie, aceea de a te speria. Uneori si motivatia negativa are rezultate excelente. Guvernul ne-a pregatit o lege care spune ca barbatii ar trebui sa se pensioneze la 65 de ani, iar femeile la 63. Realizezi ce inseamna aceasta? Te-ai uitat la cum arata cineva care a muncit din greu timp de 40 de ani? Te-ai putea vedea si pe tine in ipostaza acelui om terminat? Vrei ca in ultima ta zi de lucru, sa pleci de la serviciu direct la cimitir? Nu stiu cum gandesti tu aceste lucruri care se intampla, dar pentru mine ele sunt inca un motiv extrem de serios pentru a-mi lua viata in propriile maini. Atunci cand ai afacerea ta, daca o faci cu chibzuinta, te poti retrage cu succes la o varsta pe care o stabilesti chiar tu, si apoi sa te bucuri de viata in continuare alaturi de cei dragi tie. Eu asta am sa fac, tu ce vei face?

George Ballas, un om oarecare, tocmai isi spala masina intr-o spalatorie automata de masini. Era anul 1970. Urmarea periile care ii inconjurau constiincioase masina, cu mintea relaxata si se gandea la ce va face cand va ajunge acasa. Avea de tuns iarba de pe pajistea din fata casei, o activitate foarte obositoare deoarece trebuia sa stea mult aplecat sau in genunchi. Si dintr-o data i-a veni o IDEE !!! Observand cum firele de plastic ale periilor  rotative se indreptau si se rigidizau cand se roteau la viteza mare, s-a intrebat daca tot acest pincipiu ar putea fi folosit si la tuns iarba. Ajuns acasa a gasit o cutie potrivita, a introdus fire de plastic in ea pe care le-a scos prin niste gauri laterale, a atasat un mic motor acelei cuti, apoi a facut prima proba. Desi era inca nesigura si facea un zgomot infernal, „cutia” si-a facut treaba. Initial a folosit si adaptat inventia doar pentru el, apoi s-a hotarat sa-si produca inventia la scara mare. Primii 20 de investitori l-au refuzat. I-au spus: sa tai iarba cu un fir de plastic, probabil nu esti intreg la minte. Insa George nu a renuntat. Credea cu adevarat in ideea lui. La un an dupa, a strans pe cont propriu o mica suma de bani pe care i-a investit in constructia primei masini de tuns iarba numita Weedeater. Fiul sau l-a filmat si a alcatuit un mic spot publicitar pe care l-au difuzat la televizor. Contrar parerilor acelor investitori, George Ballas a fost coplesit de cereri. De la un inceput anevoios, Weedeater Inc. a ajuns o corporatie de multe milioane de dolari. Totul a pornit de la o idee pusa in practica si avuta de cineva intr-o spalatorie auto.

Al doilea mit despre impozite la romani

Written by Mirela Bojin on November 22nd, 2010

2. In Romania impozitele sunt mici.

Auzim de cativa ani, mai precis de la introducerea cotei de 16%, ca impozitarea redusa este un avantaj competitiv al tarii noastre. Eu nu prea sunt de acord cu aceasta afirmatie. Cel putin nu pentru activitatile economice.

Da, avem impozite mici, incredibil de mici, nesanatos de mici as zice, dar nu acolo unde trebuie: impozitele pe proprietate.

Impozitele pe proprietate sunt as spune absolut nesemnificative. Nu mi se pare normal ca impozitul pentru o locuinta sa fie de 50 de euro sau chiar mai mic iar cel pentru un hectar de teren agricol de vreo 30 de euro. Aceste valori mici determina deresponsabilizarea proprietarilor si coduc, pe termen lung, la pastrarea faramitarii terenurilor agricole.

Este normal si eficient din punct de vedere economic sa achizitionam si sa pastram doar acele proprietati pe care sa ne permitem sa le intretinem si sa le exploatam. Daca impozitele ar fi mai mari nu si-ar permite nimeni sa tine hectare de teren nelucrate.

Deasemenea, nu ar exista atatea sute de mii de familii care primesc, din impozitele noastre, ale tuturor, ajutoare pentru incalzirea locuintei de valoare de 10 sau 20 de ori mai mare decat impozitul anual pe care il platesc acestia pentru proprietatea lor.

Daca impozitarea proprietatilor imobiliare ar fi fost normala nu s-ar fi format (sau cel putin nu la fel de usor) bula speculativa in capcana careia au cazut multe familii tinere si multi investitori.

In schimb, in domeniul afacerilor, impozitele sunt mult prea mari. Si mult prea multe.

TVA-ul de 24% este printre cele mai mari din Europa.

Impozitul de 16% pe profit ar fi unul absolut rezonabil daca nu ar fi dublat (in mod anormal zic multi) de impozitul pe dividende, de inca 16%. Acesta este un exemplu clasic de dubla impunere.

Daca punem la socoteala si celelalte taxe (obligatorii daca ai o firma) de la Registrul Comertului si diverse autoritati pana la plata contabilului cu studii superioare (pe care te obliga legea sa il ai) ajungi la un procent mult mai mare din afacerea ta pe care il platesti pentru a avea dreptul sa functionezi in Romania. Sunt detalii pe care nu trebuie sa le piarda din vedere nici un potential investitor.

Despre impozitele pe munca stie toata lumea ca sunt printre cele mai mari din Europa. Pe langa cota de 16% apar contributiile sociale despre care vorbeam si in articolul precedent.

Dar taxarea muncii este atat de mare in special datorita lipsei cheltuielilor deductibile. Cu exceptia deducerii de 250 de lei, ce se aplica doar veniturilor din salarii si numai la functia de baza, in tara noastra nu exista si alte chetuieli deductibile de la plata impozitului. Prin alte parti sunt deductibile cheltuielile cu asigurari private (de viata, de sanatate si de bunuri), cu constructia unei case (de ex. ratele la creditul ipotecar), cheltuielile cu studiile copiilor si altele asemnea. Deductibilitatile de aceasta natura au avantajul ca stimuleaza aceste tipuri de cheltuieli ceea ce determina dezvoltarea unor ramuri economice sau continuarea studiilor de cat mai multi tineri.

Deductibilitatile sau impozitarea redusa a unor tipuri de activitate sunt instrumente fiscale prin care se dirijeaza resursele economice cu precadere catre anumite domenii ce reprezinta, pentru un anumit moment, prioritati ale economiei nationale.

Lipsa lor duce, dimpotriva, la risipirea resurselor in domenii diverse, unele poate prea putin importante sau prea putin eficiente. In general, lipsa deductibilitatilor sau a stimulentelor fiscale este un semn al lipsei de prioritati si de planificare pe termen mediu si lung.

Care este nivelul financiar la care consideri ca ai acces?

Written by Irina Aiacoboae on November 18th, 2010

In articolul trecut am inceput sa vorbesc despre una din metodele prin care poti sa incepi sa iti controlezi propria situatie financiara. Am plecat de la exemplul cheltuielilor, ceea ce reprezinta in bugetul unei persoane o parte destul de semnificativa.

Toata lumea stie ca fluxul financiar inseamna venituri minus cheltuieli. A gestiona capitolul de cheltuieli in bugetul tau lunar este o parte importanta din managementul financiar, astfel incat sa nu depasesti ceea ce castigi si sa te destabilizezi financiar si nu voi insista pe acest lucru. Ceea ce as vrea eu sa punctez este ca, a-ti concentra atentia doar asupra diminuarii cheltuielilor (ceea ce reprezinta si tendinta economica actuala de a nu cheltui), poate deveni insuficient si frustant la un moment dat. In balanta bugetului tau lunar mai exista o componenta importanta care se numeste venitul sau veniturile pe care le incasezi si as vrea sa mutam atentia asupra acestui element.

Poate unii dintre voi vor spune ca, in momentul de fata, acestea sunt veniturile pe care le au si pe care le castiga si ca aici nu sunt prea multe lucruri de facut, pentru ca depinde de altcineva (de angajator, de situatia economica actuala, de piata, de clienti, etc) pentru ca acestea sa creasca.

Cum ar fi daca ar depinde de tine cat castigi? Unde te-ai orienta? Ce decizii ai lua? Ti-ai schimba locul de munca si ai cauta altceva care sa te satisfaca din punct de vedere financiar? Ce ai risca?

Nu intotdeauna nivelul de competenta profesionala este singurul factor care determina nivelul financiar la care te afli. De exemplu, cum o menajera poate castiga 600-700 lei pe luna, iar alta poate sa atinga 3000 de lei si isi permite sa isi aleaga ea clientii, sa ii accepte sau sa ii refuze, in functie de zona in care locuieste sau de orice alt criteriu pe care il are ea? Cum un vanzator poate castiga 1000 lei si altul, in acelasi domeniu, cu aceleasi resurse, de 10 ori mai mult? Cum exista afaceri, pe aceasi zona de piata, de 5 cifre de afacere, iar altele sunt multiplicate cu cateva zerouri in plus?

Diferenta o constituie, de cele mai multe ori, nivelul financiar la care tu consideri ca ai acces si pentru care te-ai pregatit, atat mental, cat si profesional.

Iata cateva elemente pe care le poti lua in considerare, atunci cand iti doresti sa faci un salt financiar in cariera ta sau in afacerea ta:

Care este jobul pe care il ti-l doresti? Care este jobul care te inspira sa il faci cu usurinta si cu bucurie sau pe care ti-l doresti? Sau care este proiectul de afacere pe care ti-ar placea sa il dezvolti? Jobul pe care ti-l doresti pe ce palier financiar se afla? Te multumeste? Daca nu, ce altceva ai putea sa cauti?

Care este nivelul financiar la care consideri ca ai acces? Cu alte cuvinte, la cat valorizezi munca pe care vrei sa o faci sau o faci? Care este plata pe care consideri ca o meriti pentru serviciile tale? La ce alti oameni, care castiga mai bine ca tine si care te inspira, care fac aceasi munca, cu aceasi pregatire si competente profesionale ai putea face referire, astfel incat sa te motiveze sa ceri la fel si pentru tine?

Ce competente profesionale ai?

Uneori, dupa ce ai avut cateva locuri de munca, care poate nu te-au atras prea mult, dupa ce ai trecut printr-o perioada in care nu ai mai crezut in tine, uiti sa fii constient de cine esti tu, ce stii si ce poti sa faci. De aceea, ia-ti curriculumul vitae in serios si uita-te la fiecare experienta profesionala in parte: ce realizari ai avut, ce competente ti-ai dezvoltat, ce abilitati ai capatat, ce ti-a placut acolo si ce ai invatat si iti poate fi de folos mai departe. La fel, scoala, formarile profesionale si cursurile pe care le-ai urmat si orice alta activitate care te-a format pe parcursul timpului, astfel incat tu insuti sa fii constient de valoarea ta si de locul pe care ti-l doresti si pe care il meriti cu prisosinta.

Daca ai o afacere si vrei sa aplici pentru o finantare: care este potentialul afacerii tale? Cine esti tu, cine este echipa pe care o ai in spatele tau si care te sustine in proiectul pe care il supui spre analiza bancii? Care sunt resursele pe care te bazezi? Oricare alte elemente care sunt necesare, astfel incat sa inspire banca sau finantatorul sa iti fie partener in afacerea ta si sa iti sprijine financiar activitatile.

Care iti sunt atuurile?

Ce consideri ca poti sa oferi tu si este unic? Sau e un lucru, o calitate, o abilitate, care te identifica, te particularizeaza, care atrage oamenii spre tine? Fiecare dintre noi avem ceva de oferit, care poate fi orice lucru normal, firesc, dar care te individualizeaza si iti da tie avantajul de a fi ales.

La fel si in afacere. Ce poti tu sa oferi oamenilor carora le adresezi produse / servicii care sa te scoata in evidenta, sa te diferentieze, sa determine oamenii sa revina sa cumpere de la tine?

In incheiere, nu pot decat sa doresc tuturor multa inspiratie, incredere si energie creatoare!

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Live your Life with Love

http://irinaaiacoboae.wordpress.com/

5 mituri despre impozite la romani. Partea I.

Written by Mirela Bojin on November 15th, 2010

Auzim de multa vreme tot felul de opinii si dezbateri legate de taxe si impozite. Subiect nesfarsit, mereu de interes. M-am gandit ca ar putea fi folositoare o mica radiografie a acestui domeniu.

1. Salariatii platesc cele mai mari impozite.

Aceasta opinie, destul de larg raspandita, nu corespunde realitatii fiscale romanesti. Acest mit isi are originea in literatura americana tradusa la noi in ultimii 15 ani. Daca pentru un stat cu economie (inca) liberala aceasta informatie este corecta, in Romania si chiar si in alte state europene, realitatea este cu totul alta.

Sa nu uitam ca in perioada razboiului rece Europa occidentala incerca din rasputeri sa impiedice partidele comuniste sa atinga o cota electorala semnificativa. Acest lucru s-a realizat prin implementarea sistematica a unor masuri sociale care au dus la cresterea taxarii afacerilor pana la un nivel comparabil, in unele cazuri chiar mai ridicat, decat al persoanelor salariate. Cele mai multe state europene s-au declarat state sociale, ceea ce inseamna, implicit, un regim mai putin favorabil pentru capital.

Revenind la nivelul impozitarii in tara noastra, trebuie remarcat faptul ca introducerea cotei unice de 16% pentru impozitarea veniturilor persoanelor fizice a fost momentul in care salariatii au marcat primul „avantaj” pe tabela de scor.

De ce? Pentru ca din acel moment impozitul pe veniturile din salarii scadea la 16% si, simultan, impozitul pe dividende al patronului unei afaceri crestea la 16% (de la 10% in anul precedent si 3% pana in 2003).

Vei spune ca salariatii platesc, in afara impozitului, si alte contributii, pentru fondurile de pensii, sanatate si somaj.

Da, dar pentru fiecare salariat care plateste aceste contributii patronul plateste inca o data pe atat la somaj si sanatate si dublu fata de contributia salariatului la fondul de pensii.

Salariatul plateste intre 16,5%-29,86% din salariul sau brut, sub forma de contributii si impozite (in functie de marimea salariului brut si numarul persoanelor aflate in intretinere exista o suma deductibila).

Compania plateste, pentru acelasi salariat, 28,95% din salariul sau brut sub forma de contributii, taxe si comisioane. Daca adaugam aici si cheltuielile obligatorii cu examinarea medicala (cel putin o data pe an) a salariatilor, instruirea (obligatorie) pentru securitatea muncii si plata persoanei care se ocupa de calculul salariilor intelegem usor ca, doar pentru salariatii sai, costurile firmei sunt mai mari decat totalul impozitelor si contributiilor retinute pe statul de plata al salariatului.

Dupa toate aceste cheltuieli, plus celelate ocazionate de functionarea afacerii, tragem linia si firma plateste 16% impozit pe profit, evident daca il are. Pana de curand se platea, obligatoriu, impozitul minim, dar de vreo luna s-a renuntat, in sfarsit,  la aceasta masura aberanta.

Daca afacerea i-a mers bine si a avut profit, dupa plata impozitului mai sus mentionat patronul are dreptul in sfarsit, sa-si culeaga fructele muncii pentru un an de zile, adica dividendele. Asta in cazul in care decide sa nu reinvesteasca profitul, evident.

Pentru dividende, patronul nostru va plati: 16% impozit pe venit, 5,5% contributie la fondul de sanatate si o suma (aflata la latitudinea sa, in functie de declaratia de asigurare) la fondul de pensii.

In consecinta, dupa acoperirea tuturor cheltuielilor firmei, patronul plateste, pentru munca sa, intre 38,5% si 60,5%, in functie de suma cu care doreste sa contribuie la fondul de pensii.

Intre aceste doua categorii, cea de patron si cea de salariat, se afla intrprinzatorul independent. Din punct de vedere fiscal aceasta este, in acest moment, categoria cea mai avantajata, cel putin la o prima vedere.

Pentru munca sa, dupa deducerea cheltuielilor necesare desfasurarii activitatii, intrprinzatorul independent plateste 21%-46,9% drept impozite si contributii, suma variind in functie de cota cu care doreste sa contribuie la fondul de pensii.

Comparand aceste trei situatii nu mi se pare, nici pe departe, ca salariatul ar fi cel mai dezavantajat.

Daca mai punem la socoteala si faptul ca acesta beneficiaza cel putin o luna pe an (minim 21 zile lucratoare) de concediu de odihna platit (deci bani pe care ii primeste fara sa munceasca pentru ei), de concediu medical, indemnizatie pentru cresterea copilului si ajutor de somaj daca e cazul (beneficii de care celelalte doua categorii nu au cum sa aiba parte) cred ca se poate afirma, fara nici un dubiu, ca sintagma “Salariatii platesc cele mai mari impozite” este doar un mit.

Priveste cu incredere catre viitor

Written by Mirela Bojin on November 8th, 2010

Capacitatea de a te proiecta in viitor, de a anticipa consecintele actiunilor trecute si prezente, de a aprecia cu suficienta exactitate realismul asteptarilor tale este, cred eu, un semn de maturitate. Este dovada ca ai depasit stadiul pueril al visarilor fara fundament dar si etapa furtunoasa a deznadejdilor adolescentine.

Regasirea echilibrului rational si a puterii de a merge mai departe sunt absolut necesare in vremurile pe care le traim.

Citeam cu putina vreme in urma ca, in conformitate cu un studiu al FMI, romanii sunt cei mai pesimisti dintre popoarele est-europene analizate, in timp ce, in urma cu doi ani, erau cei mai optimisti.

Dincolo de faptul ca demonstreaza imaturitate consumatorului roman, acest rezultat este ingrijorator si din perspectiva consecintelor sale economice. Lipsa increderii consumatorilor si asteptarile ingrijorator de mari in privinta somajului au potentialul de a sumbina cresterea economica din interior.

Lasand la o parte aceste consideratii macroeconomice, ce se intampla cu oamenii care sunt, in aceasta perioada, prada deznadejdii si pesimismului?

La nivel individual deznadejdea este un sentiment deosebit de puternic, ce nu poate fi usor depasit. Sprijinul celor din jur, al familiei in primul rand, joaca un rol esential in acest context.

Se spune in popor ca “dracu’ nu-i asa de negru”  si vorba asta cuprinde multa intelepciune.

In momente de disperare  avem tendinta de a vedea lucrurile mai rele decat sunt cu adevarat. La fel cum atunci cand suntem fericiti le vedem mai roz decat ar trebui. Iar studiul amintit tocmai asta ne demonstreaza.

Hai sa incepem prin a face un pas inapoi. Astfe incat sa  ne pozitionam „in exteriorul” propriei persoane. Hai sa incercam sa evaluam echilibrat si fara teama situatia reala.

Poate ca este greu, poate ca esti somer, poate ca tocmai ti-a scazut salariul. Stii care-i vestea cea buna? Situatia e temporara. Da, chiar daca ti se pare ca momentul prezent, cu toata  durerea lui, nu se va sfarsi niciodata, te anunt ca, in mod logic si inevitabil, el are un final. Unde, cat de indepartat? Asta nu stim inca dar important este sa nu te gaseasca nepregatit.

Asa ca pregateste-te pentru un nou inceput.

Cum?

In primul rand utilizeaza cat mai eficient ceea ce ai in prezent:

v                  Fa in asa fel incat banii (putini) pe care ii castigi sa iti ajunga macar pentru strictul necesar si incearca sa nu faci nici un fel de datorii.

v                  Utilizeaza-ti timpul ramas (mai ales daca esti somer) pentru a invata o meserie noua, pentru a-ti dezvolta noi competente sau abilitati. Profita de oferta de cursuri gratuite care se organizeaza pentru someri. Nu inceta nici o clipa sa te dezvolti.

v                  Cauta (si gaseste) noi oportunitati. Poate e un moment potrivit sa iti iei viata in propriile maini, sa incepi o activitate independenta. Nu-ti fie teama (sau rusine) sa practici o meserie sub nivelul pregatirii tale. Crede-ma oamenii nu au nevoie de diplome inramate ci de persoane care stiu si pot sa le ofere serviciile de care au cu adevarat nevoie.

Am auzit recent de o tanara profesoara care matura scari de bloc pentru a-si plati chiria si de un bariton de la Opera din Timisoara care, in timpul liber, face taximetrie. Nu stiu cum vi se pare voua dar eu ii admir pe acesti oameni. Pentru ca a munci nu e nici o rusine, si, mai mult decat atat, inseamna de un infinit de ori mai mult decat a te lamenta.

Traieste cu speranta in viitor. Pentru ca un om puternic este cel care, doborat fiind, are forta sa se ridice si sa mearga mai departe. Sa o ia de la inceput daca este nevoie dar sa nu se recunoasca infrant, sa nu abandoneze lupta.

Poate ca prezentul nu e asa cum ti-l imaginai dar faptul ca te-ai inselat in privinta asteptarilor tale nu trebuie sa insemne o pedeapsa vesnica. Trebuie sa fie doar o lectie despre asteptari mai realiste pe viitor. Viitor pentru care trebuie sa incepi sa speri, sa visezi si sa lucrezi chiar de azi.

Primul webinar AS 2010

Written by Simona Hupov on November 7th, 2010

A fost lansata cea de treia editie a DVD-ului Avantaj la start… acum incepe seria de webinarii GRATUITE!

Webinarul de deschidere va avea loc maine si va va dezvalui cateva din surprizele care va asteapta de-a lungul editie 2010 – 2011. Veti avea parte de dezoltare personala “pe paine” oferita de oameni de succes, cu multa experienta. Cine sunt ei? Cine sunt noii nostri parteneri?  Ce va oferim?…

Nu am sa va dezvalui mai multe… Va astept maine, 8 noiembrie de la ora 19.00, sa vedeti de ce e important pentru voi, sa fiti alaturi de proiectul Avantaj la start!

Pentru a va inscrie accesati link-ul de mai jos cu zece minute inainte de ora 19.00:

Vreau sa vin la webinar!

Succes si… nu va vom dezamagi!

Inteligenta Financiara Personala

Written by Mihai Petrea on November 4th, 2010

Salutare prieteni. Astazi vom vorbi despre inteligenta financiara la nivel de persoana sau de familie. Despre aceste lucruri nu se invata in scoala sau in oricare alta institutie a societatii in care traim. Sunt locuri unde esti instruit ce sa faci cu banii, cum sa ii investesti, cum sa ii pui sa lucreze  pentru tine…insa numarul celor care dispun de sume mari de bani este destul de mic, deci toate acele lucruri au darul doar de a spori amaraciunea marii mase de oameni care din diferite motive sunt lefteri. Ca sa poti investi trebuie sa ai ce. Nu are rost sa privim acuzator in trecut aruncand tot felul de reprosuri, cum ca trebuia economisit, trebuia cheltuit altfel, trebuia….trebuia…Lucrurile sunt asa cum sunt si de aici trebuie sa pornim astazi, iar dupa ce veti urma intocmai urmatoarele sfaturi atat educatia cat si nivelul financiar vor fi altele. Atentie insa, am spus dupa ce veti urma, nu daca ….

Adevarata bogatie nu vine din cantitatea resurselor, ci din administrarea lor. Resurse sunt pretutindeni. Eu stiu, datorita faptului ca negativismul general nu te-a iertat nici pe tine, ai tendinta de a spune ca nu ai nici o resursa la dispozitie pentru a incepe. Totusi, esti o fiinta umana si spre deosebire de celelalte mamifere tu ai la dispozitie o suma intreaga de emotii. Animalele traiesc si reactioneaza doar pe baza instinctelor, insa tu poti mult mai mult de atat. Sunt multe lucruri care ne deosebesc si ne avantajeaza fata de animale, cum ar fi imaginatia, educatia, vorbirea, gandirea, posibilitatea de a alege…dar nici unul dintre ele nu dau sens si implinire vietii omenesti, cum o face capacitatea de a visa. Poti visa la absolut orice. Evident dupa ce ai visat trebuie sa cobori din pat, figurativ vorbind si sa muncesti pentru acel vis. Daca va uitati cu atentie, oamenii care au un vis au si alt mers pe strada. Privirea le este mai vie, umerii mai ridicati, mersul mai vioi……deoarece ei stiu unde merg, nu doar merg. Fii si tu unul dintre noi. Cauta si tu un vis al tau si apoi dedica-i-te lui.

Sa ne intoarcem la bani. Este greu pentru o punga goala sa stea in picioare, nu-i asa? Punga ta cum este? Stiu ca esti harnic, stiu ca muncesti mult, insa daca o faci fara a avea si un plan al tau pentru imbogatire, pun ramasag ca esti la fel de lefter ca in prima ta zi de munca, indiferent de cati ani au trecut de atunci. Acum ai bani foarte putini, asa ca ne vom referi la ei. Nu neglija importanta banilor putini. Banii putini aduc bani multi, daca esti intelept. Probabil ati carcotit cel putin o data cand ati vazut un om bogat cum isi numara si ultimul banut la magazin. El cunoaste valoarea banilor marunti si cand esti la inceput totul consta in ei. Este un paradox cum oamenii lefteri lasa cele mai mari ciubucuri la magazine, isi cumpara cele mai scumpe telefoane, masini, haine…etc. Inceteaza sa mai faci astfel si fi atent la cheltuielile marunte, deoarece ele sunt cheia prosperitatii sau a saraciei tale. Desigur, cand vei fi miliardar astfel de nimicuri nu vor mai conta, dar acum ele cantaresc enorm. Nu uita niciodata ca o spartura oricat de mica daca nu este astupata la timp, poate scufunda o corabie oricat de mare.

Dupa un anume timp orice persoana care se limiteaza sa traiasca doar cu 80 sau 90 la suta din ceea ce castiga, se va imbogati. Este pur si simplu dovedit matematic. Daca vorbim de reusita financiara in viata, cuvintele nu isi au rostul decat doar daca, cauti scuze. Cifrele sunt singurele care conteaza. Ce inseamna sa traiesti doar cu 80-90 la suta din ce castigi? Inseamna ca la fiecare salariu sau suma de bani pe care o castigi sa pui de-o parte 10 sau 20 la suta. Acest obicei poarta ceva magic in el. In primul rand te disciplineaza, apoi va incepe sa adune bani pentru tine. Trebuie doar sa fii consecvent cu asta. Inceputul este cel mai greu, iti vei spune ca este imposibil sa iti mai rupi inca o suma de bani din salariul si asa insuficient, apoi in primele luni suma stransa este destul de mica, astfel ca tentatia de a renunta este destul de mare. Stiu toate acestea deoarece tot de acolo vin si eu. Si eu am gandit la fel. Insa imi luasem angajamentul fata de mine ca voi face aceasta si dupa cateva luni, aproape un an, imi intrase in obicei ca ori de cate ori veneam cu ceva bani acasa, sa trec mai intai pe la cutia in care strangeam cei 10 la suta. Nu conta suma, chiar si daca era vorba de 10 Ron. Angajamentul trebuia respectat. Dupa un an cand am vazut cati bani s-au strans in cutia respectiva, am inteles cu adevarat valoarea acestei hotarari si de atunci o recomand tuturor. Fa si tu asta.

Ca om, sau ca roman incercat, vei vedea ca te adaptezi la orice suma. Cati bani ai, cel putin atatia cheltui. Poate ca iti va fi greu, dar alta solutie nu este. Pentru a avea bani multi trebuie sa pornesti de undeva, iar acest mod de a economisi in fiecare luna 10-20 la suta, este un inceput foarte bun si accesibil aproape oricui.

Stiu ca esti suparat si iti vine sa plangi, insa nu te opri, plangi din mers. Stiu ca iti vine sa urli la politicieni, insa nu te opri, urla din mers. Numai nu te opri, deoarece asa cum un obiect in miscare tinde sa ramana in miscare, tot astfel si un obiect care este in repaos, tinde sa ramana tot in repaos. Sau mai bine lasa politica si economiseste bani. Lasa televizorul si economiseste bani. Stiu ca lucrurile in jurul nostru nu sunt perfecte. Stiu ca tara este condusa asa cum este condusa, insa asta nu poate constitui o scuza in fata copiilor mei. Ei merita tot ceea ce este mai bun din partea mea. Tu cum stai in fata copiilor tai?

Daca tot a venit vorba si de copii, haideti sa vorbim putin si despre ei. Daca parintii nostri, impovarati de viata sub comunism nu ne-au invatat aproape nimic despre bani, noi suntem diferiti si putem sparge tiparul, fiind mai responsabili fata de educatia financiara a copiilor nostri. Si ei trebuie invatati sa economiseasca. A cheltuii bani importanti pe lucruri neimportante este rau, iar copiii nostri trebuie neaparat sa invete asta. Copiii sunt foarte receptivi, spre deosebire de adulti si se vor prinde repede. Eventual faceti impreuna un tur printr-un cartier sarac si aratati-le cum traiesc oamenii care isi cheltuie toti banii. Vor fi foarte impresionati. Daca locuiti deja intr-un cartier sarac, asta este, duceti-i in alt cartier sarac…..Nu oferiti bani copiiilor fara a le cere sa faca ceva in schimb. Ei trebuie sa constientizeze valoarea banilor si cum se castiga acestia. De aceea ori de cate ori va cer bani, cereti-le sa faca ceva prin casa, mici treburi gospodaresti, dar care vor conta enorm pentru educatia lor. Totusi sa nu uitam ca pentru a educa corect si eficient un copil, trebuie sa mergi si tu pe aceeasi cale.

Pentru a trai bine nu trebuie sa faci lucruri extraordinare sau supraomenesti, insa trebuie sa faci lucrurile obisnuite intr-o maniera extraordinara. Secretul succesului se gaseste in programul zilnic al fiecaruia. Daca in fiecare zi intentionat faci ceva pentru dezvoltarea ta personala, cu siguranta iti vei atinge intregul potential cu care ai fost daruit. Daca nu, tot acest potential se va risipi, incet dar sigur. Schimba-te inainte de a fi nevoit sa o faci, desi in realitate esti nevoit demult, doar ca amani sau negi realitatea. Sa economisesti sume mici, sa citesti, sa te informezi….sunt lucruri foarte usor de facut, insa paradoxul este ca ceea ce este usor de facut, este foarte usor si de „ne-facut”. Insa acum stii!!!

„ Deciziile tale, nu conditiile, iti vor determina destinul financiar”

Ce este PIB-ul si cum ne influenteaza el

Written by Mirela Bojin on November 1st, 2010

In saptamana tocmai incheiata, incarcata de evenimente, vizita delegatiei FMI a fost relativ putin comentata. Si mai putin dicutata a fost modificarea prognozei acestuia cu privire la reatingerea PIB-ului din 2008 de catre Romania abia in 2013 fata de 2012, asa cum era prognoza precedenta.

In 2008 Romania aveau un PIB pe cap de locuitor de 9500 $ si se estimeaza ca abia peste trei ani acest nivel va fi atins din nou. Nu sunt sigura ca nu e prea optimista si aceasta prognoza, dar FMI si-a modificat atat de des estimarile incat nu cred ca mai e multa lume care sa puna vreo baza pe ele.

Totusi, ce este PIB-ul si de ce este important pentru noi?

In special in ultima perioada, de cand tot mai multa lume a inceput sa fie interesata de economie, cred ca nu e nimeni care sa nu fi auzit de PIB.

Produsul Intern Brut al unui stat (caci despre el este vorba) este un indicator macroeconomic ce exprima valoarea tuturor bunurilor si serviciilor destinate consumului final  produse de toate ramurile economiei acelui stat, intr-o anumita perioada de timp (in cazul de fata un an).

Cum calculam PIB-ul:

PIB = C + G + I + (Ex – Im)

Unde:   C = consumul privat

G = cheltuielile guvernamentale

I =investitii in bunuri de capital

Ex=exporturi brute

Im=importuri brute

La ce ne foloseste acest indicator? El ne ajuta sa cuantificam statistic performanta economiei unui stat. Adica, pana la urma, eficienta muncii noastre, a tuturor.

PIB-ul Romaniei este printre cele mai mici din Europa iar acest lucru ar trebui sa dea de gandit fiecaruia dintre noi. Pentru ca toti, prin viata si activitatea noastra zilnica, ne aducem aportul la aceasta stare de fapt.

Producem bunuri sau servicii cu valoare de piata mica? Atunci reflactarea lor in PIB va fi pe masura.

Nu reusim sa exportam bunuri sau servicii cu valoare mare? Atunci valoarea redusa a exporturilor se va reflecta in valoarea scazuta a PIB-ului.

Obisnuim sa cumparam doar produse din import? Atunci, prin gestul nostru vom determina cresterea singurului termen negativ din formula si, prin marirea valorii importurilor contribuim la scaderea PIB-ului nostru si cresterea PIB-ului altora.

Tinem banii la saltea, nici nu consumam nici nu investim? In acest caz suma de bani respectiva nu va intra in circuitul economic si nu va ajuta in nici un fel la cresterea PIB.

O perioada de recesiune este definita tocmai ca o perioada cu scadere a PIB. Dar revenirea economiei nu se face la comanda. Nu cu vorbe, ci cu fapte se poate stopa declinul si porni apoi motoarele care sa duca la crestere.

Iar faptele nu prea se vad sau se vad pe de-a-n doaselea:

-                              Consumul populatiei scade si va scadea in continuare, ca rezultat al micsorarii veniturilor.

-                              Consumul guvernamental mai mult a crescut in ultima vreme dar intrucat rezultatele macroeconomice nu se vad inclin sa cred ca nu e tocmai consum, ci mai mult risipa.

-                              Investitiile scad abrupt, de la un trimestru la altul, ajungand la un nivel ingrijorator, aproape inexistent.

-                              Exporturile cresc usor (dar nu suficient sa ne scoata din groapa), pe fondul revenirii economice a partenerilor externi.

-                              Importurile au scazut dar, odata cu reluarea consumului vor creste din nou, anuland in buna masura efectele cresterii veniturilor.

Cu alte cuvinte cresterea PIB se va mai lasa asteptata o vreme, iar dezvoltarea durabila, solida a economiei nationale nu se poate produce decat pe fondul unui comportament inteligent al cetateanului, atat in calitate de producator de bunuri si servicii cat si in calitatea lui de investitor sau consumator.

Primul pas este de a accepta ca educatia fiecaruia dintre noi in scopul intelegerii fenomenelor economice care ne influenteaza viata este absolut necesara.

Apoi vom putea face saltul de la nivelul cetateanului neinformat si usor de manipulat la treapta superioara, a cetateanului constient de ceea ce i se intampla, de ceea ce doreste, de ceea ce pretinde de la reprezentantii lui.

De la frica de bani la placerea de a crea abundenta

Written by Irina Aiacoboae on October 21st, 2010

La criza financiara care este acum, la panica pe care o resimte majoritatea populatiei odata cu scaderea veniturilor si cresterea datoriilor, poate parea o nebunie sa vorbesti despre bucuria de a crea resurse financiare in viata. Dar, pe de alta parte, poate fi o invitatie la a  renunta la a invinui pe oricine si orice, chiar si pe noi pentru ce avem in viata si a ne asuma responsabilitatea pentru cine suntem si ceea ce cream.

Va invit sa pornim invers, nu de la ce se intampla in exteriorul nostru, ci sa pornim din interior spre exterior.

Notiunea de bani pentru majoritatea este asimilata, mai ales, cu lipsa lor, cu o nevoie, nicidecum cu o bucurie si placerea de a-i avea.

As porni de la semnificatiile pe care le dam banilor, care, de altfel, sunt o hartie careia, printr-un acord, i s-a acordat o anumita valoare.

Ce stim despre bani? „Ca banii nu aduc fericirea, dar o intretin macar”, cu alte cuvinte, din start, banii nu sunt asociati cu fericirea, dar si lipsa acestora genereaza nefericire. Ca, daca nu am bani, nu am timp liber sau invers, daca am timp liber, atunci nu am bani. Ca, daca nu ai bani, nu poti sa ai sanatate sau sa te distrezi, sa te plimbi pe unde vrei, sa faci afacerile pe care ti le doresti.

In consecinta, atunci cand ne dorim ceva, pornim de la faptul ca, daca nu sunt bani, nu putem avea nici ce ne dorim si cam aici ne oprim.

1. Claritate

De cate ori cand ti-ai dorit ceva cu adevarat ceva, au aparut si banii necesari? Eu una stiu clar, ca atunci cand mi-am pus in gand si in intentie sa imi iau casa, acum 4 ani, desi, aparent, nu aveam resursele necesare disponibile (avans pentru creditul imobiliar si nu indeplineam conditiile pe care le stiam ca le cere banca) pana la urma s-au aranjat toate si in 2 luni aveam casa pe care mi-am dorit-o.

Ce a fost necesar? Sa fiu clara ce imi doresc cu adevarat si sa incep sa fac primul pas pentru realizarea dorintei mele. Restul au venit pe parcurs.

Au fost momente cand am realizat ce mi-am propus, dar au fost si momente cand am realizat ca nu imi doream suficient de mult acel lucru si nu eram dispusa sa fac lucrurile care erau necesare pentru ca sa imi indeplinesc dorinta.

2. Ce exista in momentul prezent?

Hai sa ne uitam la majoritatea plangerilor pe care le auzim in jurul nostru (ca sa nu zicem ca sunt ale noastre). Nu am bani suficienti sa imi platesc facturile, nu stiu de unde sa platesc ratele, nu imi place cand sunt pus in situatia de a fi dator, nu imi place cand oamenii ma pacalesc, nu imi place ca oamenii nu sunt seriosi, nu imi ajung banii ca sa fac cutare sau cutare lucru, „am datorii la stat”, ca sa citez un cantec in voga la noi, etc, etc.

Cand stai si te uiti doar la lucrurile aceastea te cuprinde o vibratie negativa, focusul este pe ingrijorari, lipsa, probleme, necazuri.

3. Ce doresc sa se intample?

Hai sa luam doar un exemplu, cel al datoriilor. Ce inseamna de fapt lucrul acesta? Ca, la un moment dat, ti-ai asumat un angajament de plata catre cineva (furnizor de servicii, persoane fizice sau juridice, etc) si acum, lunar sau nu, ai de plata o suma de bani. Ce ti-ar placea de fapt? Sa iti onorezi cuvantul si angajamentele de plata catre aceia care, prin bunavointa lor, ti-au oferit niste servicii in avans de care ai beneficiat, ti-au oferit o perioada de gratie, de creditare. Fie ca este vorba ca te bucuri acum de casa ta, de biroul tau, de masina, de lumina, de caldura, de cursuri in care inveti si care te ajuta sa evoluezi, de comunicare cu familia, prietenii, colaboratorii, etc.

Cum suna acest lucru? Cum se modifica acum vibratia ta?

Dupa perioada care a durat pana s-a instalat aceasta dorinta in subconstientul meu, dupa ce m-am gandit ca acestea sunt lucrurile care doresc sa se intample, undeva, prin creierul meu s-a facut spatiu si au aparut solutii, fara sa mai fac efortul de a cauta de unde si cum.

Am mai observat, ca atunci cand nu am creat placere, bucurie in dorinta pe care o aveam, aceasta a ramas doar la nivel mental si nu s-a materializat.

4. Cere si ti se va da, cauta  si vei afla, bate si ti se va deschide

• La un momentat imi doream clienti. Imi place sa antrenez, imi place sa lucrez cu oamenii, imi place sa vad ce rezultate frumoase au, imi doresc sa ma bucur de placerea de a fi in conversatie cu oamenii si de a le oferi serviciile mele. Au aparut clientii, de pe blog, din recomandari. O parte din ei erau interesati de coaching, dar nu aveau resursele necesare in momentul respectiv.
• Bun, urmatorul pas a fost sa mai adaug ceva la dorinta mea. Bine, acum imi place sa antrenez, am rezultate si imi doresc clienti care sa aiba si bani. Au aparut clientii care aveau bani, dar nu erau suficient de interesati in momentul prezent.
• Urmatorul pas a fost sa spun: bun, acum sa vina clientii potriviti, care sunt dispusi sa investeasca in dezvoltarea lor personala si sunt interesati sa lucreze cu mine acum. Si a fost necesar sa ies la intalniri in care am intalnit persoane care venisera sa vada despre ce e vorba in coaching, sa comunic, sa ii ascult si si sa le ofer posibilitatea sa lucreze cu mine. Si au aparut.
• A mai fost necesar ceva. Dat fiind faptul ca am doua activitati, am realizat ca este necesar sa creez ca am timp si loc pentru ca noi clienti sa apara. Si astfel, au aparut noi persoane si agenda mea s-a ocupat cu noi sedinte.

Sa cunosti cine esti si ce vinzi! Pana nu m-am dumirit eu despre ce e vorba si cum functioneaza atat coachingul cat si oricare alt proiect, cine sunt eu si care este valoarea mea, pana nu am lucrat cu pasiune si cu bucurie la proiectele mele, nu s-a intamplat nimic pe plan financiar.

5. Ai rabdare cu dorinta ta si sa construiesti pe parcurs drumul pe care il descoperi

Si, pe masura ce descoperi ce mai este necesar, fara a te enerva ca, de ce nu s-a intamplat ce iti doreai pana acum, ci pur si simplu, vazand ce exista pana in momentul respectiv si adaugand ce este necesar sa apara in existenta pe parcurs. A crea, moment de moment in mintea ta si inima ta, imaginea visului tau, este singura modalitate de a-l hrani si a-l vedea cum creste si se materializeaza. Oricare ar fi acest vis!

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Live your Life with Love

http://irinaaiacoboae.wordpress.com/

Al treilea val – povestea crizei asa cum am vazut-o eu…

Written by Mirela Bojin on October 18th, 2010

Sunt sigura ca fiecare dintre noi are propria viziune si propria opinie despre criza profunda si prelungita care ne-a lovit drept in moalele capului. Se pare ca ne-a lovit atat de rau incat nu dam semne ca ne-am trezi din ameteala provocata. Eu, incercand sa ma ridic pe cele doua picioare din dotare, inca buimaca datorita loviturilor, o vad cam asa:

Primul val care a lovit sistemul economico-financiar romanesc a facut-o in urma cu aproape 3 ani. Da, ati vazut bine cifra. In ultimul trimestru din 2007, cand economia romaneasca duduia si cresterea economica era ametitoare (nu degeaba tot mai multi vorbeau de supraincalzire), strainii au inceput sa iasa de pe bursa romaneasca. Semnele erau inca timide si multi dintre noi nu am stiut sa le interpretam corect. Dar inceputul anuluii 2008 avea sa aduca confirmarea: bursa de la Bucuresti se prabusea de la o luna la alta si a continuat sa o faca pe tot parcursul anului.

Faptul ca numarul investitorilor romani de pe bursa locala este infim a facut ca acest dezastru sa nu afecteze societatea. Dar a fost un semnal foarte puternic pentru mediul de afaceri, stiut fiind ca evolutia burselor anticipeaza evolutia economiei. Unii au stiut sa-l citeasca, cei mai multi nu. In buna traditie romaneasca a vedea mai mult decat lungimea propriului tau nas este un semn de aroganta si, de altfel, a fost mult mai comod sa ignori ceea ce nu cunosti decat sa-ti pui intrebari asupra evolutiilor economice viitoare. S-a luat prima masura (incredibil, a fost una buna): eliminarea impozitelor pe castigul din tranzactiile la bursa pentru anul 2009. Evident, la vremea respectiva nu se putea sti ca nimeni nu va avea castig din tranzactii in 2009.

Cum au trecut investitorii peste asta? Unii si-au vandut tot, la o zecime din pretul initial, si au fugit de bursa ca de necuratu’. Altii au avut rabdare si au asteptat revenirea. Si inca o mai asteapta…

Al doilea val a lovit in 2009. Dupa primul trimestru, cand bursele atinsesera minime incredibile (ca sa va faceti o imagine eu pierdusem 85% din investitie, deci ceea ce urma sa fie fondul meu de pensie devenise 15% din suma pe care ma straduisem sa o strang in anii precedenti), a fost lovit puternic sectorul privat.

Pentru prima data dupa aproape un deceniu de crestere au aparut primele semne de recesiune: prabusirea pietelor de export a dus la concedieri masive in companiile private. Primii oameni disperati au inceput sa apara. Erau inca putini, prea putini pentru ca disperarea lor sa fie observata de cei care vedeau doar lungimea propriului nas, precum am spus.

Oameni care castigasera bine, dar avusesera proasta inspiratie sa se indatoreze pentru o viata intreaga in schimbul unui amarat de apartament la bloc, ramaneau fara venituri si fara sanse de a-si gasi alt job. Somajul intrase, incet dar sigur, pe panta ascendenta.

Au inceput sa se ia primele masuri: impozitul minim, limitarea deductibilitatilor legate de autoturisme si combustibil. Grozave masuri. Firmele mici au inceput sa se inchida. Piata auto s-a prabusit, iar consumul de combustivil (consum purtator de TVA si accize) s-a diminuat drastic.

Scaderea economica, lenta si tacuta, se cuibarea adanc in sistem. Nici un motor nu mai functiona. Consumul (culmea, inca in crestere) era mai ales din importuri. Doar Dacia, miracolul economic romanesc, a salvat onoarea industriei autohtone. Dar nu, Doamne fereste, datorita vreunui program guvernamental de-al nostru, ci datorita unuia german… d-na Merkel a salvat in 2009 uzinele Dacia (ma rog, de fapt Renault, dar ce mai conteaza acest detaliu).

Primele doua valuri au lovit si au trecut: bursele au inceput sa-si revina si din primavara anului trecut au inceput un trend de crestere ce a reusit sa se mentina pana acum. Pietele occidentale au recuperat aproape in intregime pierderea suferita. Piata romaneasca a recuperat abia jumatate, dar fiind considerata o piata riscanta datorita instabilitatii macroeconomice zicem merci si cu atat.

Industria exportatoare incepe, pas cu pas, sa-si revina. Dar asta doar datorita revenirii pietelor occidentale, unde recesiunea se regaseste deja la timpul trecut.

Al treilea val a inceput sa se formeze, lent, la sfarsitul anului trecut. Si abia acum, dupa un an de acumulare de energie, loveste cu toate forta inmagazinata:  prabusirea sistemelor statului.

Recentele evenimente arata cam pe unde poti sa ajungi daca refuzi sa vezi realitatea si ascunzi gunoiul sub pres. Abia acum, dupa 3 ani de la debutul crizei, dupa ce restul lumii isi revine din agonie si priveste viitorul cu speranta, a ajuns si functionarul roman sa afle ca e criza…

Sa nu credeti ca sunt vreo simpatizanta a bugetarilor: cu doar un an in urma un functionar banal (fara studii)  castiga cel putin dublu fata de mine (un biet intreprinzator individual). Sunt sigura ca au suficienti bani pusi deoparte (sau cel putin asa ar fi trebuit sa fie, orice om cu scaun la cap trebuie sa-si stranga bani albi pentru zile negre).  Sau poate nu?

Ceea ce ma ingrijoreaza este faptul ca acum, la final de 2010, criza nu si-a aratat toata hidosenia. De la o luna la alta, de la o zi la alta, bulgarele ce a inceput sa se rostogolesca cu trei ani in urma s-a transformat in avalansa.

Criza sociala, cea mai dureroasa dintre toate, abia acum incepe. Lipsa educatiei financiare, de la nivel de individ pana la nivel de societate, isi arata acum consecintele. In toti acesti ani oamenii de rand, oamenii obisnuiti, in loc sa-si puna bani deoparte pentru zile negre s-au indatorat peste putinta pentru a-si cumpara bunuri ce si-au pierdut demult valoarea. Si nu au avut intelepciunea de a invata din pataniile celor din sectorul privat, care trecusera prin acest cosmar cu doar un an inainte.

Nu. Mie nu mi se poate intampla asta. Lucrurile rele se intampla intotdeauna altora.

Aceasta este mentalitatea care ne-a adus aici: faptul ca nu am fost capabili sa invatam din greselile altora si ne-am incapatanat sa le repetam si noi crezand ca rezultatul va fi diferit.

Poate ca alte valuri vor urma in 2011. Scaderea economica va continua si anul viitor. Cresterea TVA a saltat inflatia la un nivel de neimaginat cu cateva luni in urma. Somajul este ridicat si va creste daca se vor face disponibilizari din sectorul bugetar. Stagflatia (cel mai mare cosmar al guvernelor) este deja prezenta. Metode macroeconomice de depasire nu exista, doar cateva teorii prea putin testate (intrucat stagflatia este un fenomen extrem de rar).

Ne asteapta un an 2011 extrem de greu si un 2012 cu varf de plata a datoriei externe. Mi-e greu sa fiu optimista.

Vom invata ceva din aceasta criza al carei final inca nu se vede la orizont?

Mi-e teama ca nu prea multe.

Vom continua sa ne uitam doar in gradina proprie, refuzand sa intelegem ca sistemele se intrepatrund si ca, datorita evolutiei sociale, depindem toti unii de altii?

Vom continua sa ne comportam asemeni unor copii rasfatati ce nu au nici o preocupare si nu simt nici o responsabilitate fata de viitor ?

Vom continua sa ignoram relatia cauza – efect, vom crede pe mai departe ca ca ceea ce nu ne afecteaza in mod direct nici macar nu exista?

Daca DA, atunci sa nu ne asteptam, in viitor,  la rezultate diferite.

Manifest pentru Generatia sacrificata

Written by Mirela Bojin on October 11th, 2010

Astazi nu voi scrie despre tineri.

Astazi vreau sa scriu despre si pentru generatia mea, generatia varstei mijlocii.

Pentru ca noua si mult controversata Lege a pensiilor imi ofera prilejul sa atac acest subiect.

Cei care ma cunosc stiu deja ca sunt o adversara a sistemului public de pensii. Cu toate aceste voi spune: pentru generatia mea aceasta noua lege este cel mai bun lucru posibil.

Daca afirmatia mea va socheaza am sa spun mai departe ca: aceasta este palma pe care trebuia s-o primim pentru a ne trezi, acesta este sutul in fund pe care trebuia sa-l incasam pentru a face un pas inainte.

Noua lege a pensiilor dezavantajeaza major in primul rand generatia mea, generatia de sacrificiu.

Suntem primul val de decretei, suntem cei a caror venire pe lume a produs dezechilibre majore la nivelul sistemelor publice inca de la inceput.

-                     Cand a venit vremea sa mergem la scoala a aparut pentru prima data si moda cursurilor de dupa-amiaza, pentru ca scolile nu aveau destule sali pentru a ne primi.

-                     Cand a venit vremea sa mergem la facultate concurenta a crescut brusc de la 3 la 10 pe un loc.

-                     Cand a venit vremea sa intram pe piata muncii ne-am gasit in fata  dezastrului economic de la inceputul anilor 90 si primul pas in cariera a fost somajul.

Acum, la jumatatea vietii, e vremea unui prim bilant: am platit 20 de ani, din munca noastra, pentru sustinerea unui sistem falimentar. Ni se cere sa mai platim cel putin inca pe atat. Iar la final, cu zambetul pe buze, ni se va spune ca sistemul nu ne poate sustine la batranete, ca suntem prea multi pentru a putea avea o pensie decenta. Pentru ca matematica e neiertatoare si nu poate fi invinsa de iluzii sau sperante desarte.

Deja ceea ce am platit pana acum este mai mult decat vom lua vreodata inapoi. Deja ceea ce am platit pana acum ar trebui sa fie suficient. Ar trebui sa avem curajul sa spunem, in sfarsit: DESTUL!

Este vremea sa intelegem ca noi reprezentam suportul acestei economii: generatia noastra are cea mai mare forta financiara, generatia noastra este cel mai mare consumator, generatia noastra are cea mai mare pondere in cadrul fortei de munca.

Este vremea sa acceptam ca suntem o forta si sa ne asumam acest fapt. Este vremea sa ne facem vocea auzita, sa avem curajul sa ne afirmam clar, deschis si fara ipocrizie interesele economice. Este vremea ca noi sa facem regulile.

Suntem generatia care a tot platit pentru altii si nu a beneficiat niciodata de favoruri.

De acum, de la jumatatea vietii, timpul incepe sa curga in defavoarea noastra.

Inca nu e prea tarziu sa actionam. Dar asteptarea nu ne-o mai permitem.

Noi suntem cei care trebuie sa dictam cursul lucrurilor. Pentru noi si pentru copiii nostri. Nu trebuie sa punem pe umerii lor povara batranetilor noastre. Chiar daca cei dinaintea noastra au facut-o, noi nu avem alta sansa decat sa fortam schimbarea sistemului.

Mai avem inainte vreo 25 de ani in care sa ne pregatim batranetea. Chiar daca am pierdut deja 20, tot mai putem sa strangem ceva cu care sa suplimentam straveziul ajutor social de care vom beneficia din partea statului.Dar trebuie sa incepem sa facem asta azi, acum, imediat.

Apoi trebuie sa cerem, cu voce raspicata, micsorarea contributiilor la fondul public de pensii. E mult prea mult sa platim aproape o treime din munca noastra din motive de “solidaritate”. Aceasta nu este responsabilitatea noastra.

Poate parea cinic ceea ce spun dar trecutul nu mai poate fi schimbat iar cei care au gresit trebuie sa-si asume aceste greseli. Nu vindecam bolnavul aplicand acelasi tratament dovedit ca ineficient.

Responsabilitatea noastra suntem noi si copii nostri. Responsabilitatea noastra este viitorul.

Contribuabilul roman si “civilizatia” fiscala

Written by Mirela Bojin on October 5th, 2010

Odata cu incheierea lunii septembrie s-a trecut in ultimul trimestru al acestui an. In aceasta perioada, pana in 25 octombrie, investitorii de pe piata de capital trebuie sa isi declare, pentru prima data in noua varianta, veniturile obtinute din aceasta sursa.

Voi trece cu vederea, astazi, faptul ca nu a fost inca publicata forma declaratiei pentru ca mi-a atras atentia in mod deodebit un alt aspect al acestei situatii: revolta asociatiei investitorilor fata de obligatia depunerii declaratiei si efectuarii platii in mod personal.

Aspectul este interesant, cu atat mai mult cu cat, cu putina vreme in urma, o obligatie similara a beneficiarilor de venituri din activitati independente a iscat o adevarata isterie mediatica ce a condus la modificarea metodologiei si mutarea obligatiilor declarative si de plata de la beneficiarul venitului catre platitorul lui.

De ce este contribuabilul roman atat de reticent in relatia cu autoritatea fiscala?  Multi dau vina pe lipsa de timp, pe lipsa de organizare de la ghisee sau pe impolitetea functionarilor. Eu cred ca acestea sunt doar pretexte. Declaratiile se pot trimite prin posta iar platile se pot face direct prin virament bancar, cu atat mai mult cu cat este vorba de pesoane ce nu pot fi banuite a nu stii sa scrie sau a nu avea un cont la banca.

Personal cred ca este o chestiune de educatie sau, mai degraba, de lipsa ei. Motivele pe care le banuiesc eu a a sta la  baza acestui comportament sunt, in principal, doua: Teama si Deresponsabilizarea.

Da, contribuabilul roman, indiferent de nivelul sau de pregatire sau de elevatie financiara, este timorat de autoritate in general si de autoritatea fiscala in special.

Contribuabilul se teme, inainte de toate, sa nu greseasca. Acesta este principalul motiv pentru care nu doreste sa-si asume responsabilitatea pentru calcularea impozitului datorat. Nu pare a avea neaparat o probleme cu impozitul in sine (ceea ce mi se pare cu adevarat stupid) ci asumarea raspunderii pentru declararea acestuia pare sa-l paralizeze pur si simplu.

Cum se poate explica acesta atitudine la persoanele care castiga bani din activitati ce presupun o pregatire si o inteligenta peste medie? Acesta este lucrul care ma intriga si nu mi-l pot explica decat prin lipsa exercitiului responsabilitatii personale.

Atitudinea paternalista a statului se pare ca a nascut comportamente de care ne vom dezobisnui foarte greu. Asta daca vom fi lasati sa o facem vreodata. Fiindca tatucul nostru, statul, s-a grabit sa revina, in privinta veniturilor din activitati profesionale, asupra deciziei initiale si sa deresponsabilizeze, din nou, beneficiarii veniturilor din drepturi de autor si contracte civile. Oamenii respectivi se bucura acum, desi venitul net le-a scazut considerabil, de confortul redobandit.

Dar, ma intreb, in acest caz unde le este totusi independenta.

Scriam de curand ca responsabilitatea e doar o alta fata a libertatii. Nu pot exista una fara de cealalta.

Cata vreme nu ne asumam responsabilitatea in legatura cu viata si activitatea noastra inclusiv din punct de vedere financiar si fiscal libertatea noastra este, in cel mai bun caz, doar una declarativa.

Contribuabilul roman se mai teme apoi si de autoritate in sine, personalizata, in cazul de fata, de functionarul de la fisc.

In societatea aparent anarhica de astazi aceasta teama pare a fi inexistenta dar cum altfel ne putem explica atitudinea verbala agresiva, fata de o autoritate impersonala, a omului intervievat pe strada si postura timida a aceluiasi cetatean atunci cand se afla la o coada in fata unui ghiseu?

Eu cred ca tot amprenta paternalista pusa pe educatia noastra este cauza. Pentru ca omul de la ghiseu nu este altul decat reprezentantul „tatucului”, cel de la care asteptam, in ultima instanta, rezolvarea problemei noastre.

Asa ca, fiind de-a dreptul „ingroziti” de functionarul de la fisc, decat sa ne infruntam teama preferam sa privim in alta parte si sa asteptam sa ne rezolve altii problema sau, de ce nu, aceasta sa dispara de la sine.

Chiar daca nu stim si ne e teama sa nu facem greseli, avem si mandria prosteasca de a refuza sa invatam. De ce? Pentru ca este mai comod sa faca altul pentru tine, evident, pe gratis.

Nu ma intelegeti gresit. Nu sunt adepta birocratiei sau a cozilor la ghisee. Consider ca forma anterioara de declarare, anual, a acestor venituri era suficienta si functiona foarte bine. Dar daca, in buna traditie romaneasca, un lucru ce merge bine trebuie neaparat schimbat si s-a luat aceasta decizie, nu inteleg ce obligatie ar avea brokerul meu sa preia aceasta sarcina, in numele meu, pe gratis? Ca pe bani nici nu poate fi vorba. Ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa-mi ridice cuantumul comisionului doar pentru ca imi presteaza acest serviciu suplimentar.

Dar, mai rau decat un eventual cost suplimentar, acest nou transfer de responsabilitate dinspre contribuabil catre un intermediar nu ar face decat sa incurajeze si pe mai departe apatia cetateanului roman.

Iar un cetatean care nu are curajul de a-si asuma responsabilitatile nu va avea nici curajul sa isi afirme in mod real libertatea.

Lipsa dorintei de schimbare in viata personala, prin refuzul acceptarii responsabilitatilor impuse de o lege, este inca un simpom al bolii de care suferim. Iar lipsa CURAJULUI  de a spune direct, in fata, ce te doare cu adevarat (adica modificarea modului de impozitare in sine si nu persoana ce trebuie sa declare) reprezinta pentru mine cea mai mare dezamagire.

Dar pentru ca NIMENI nu a avut curajul sa denunte introducerea acestor noi impozite suplimentare s-au repezit TOTI sa conteste forma de declarare si de plata a lor.

Asa ca ma voi multumi sa constat ca lasitatea este, alaturi de lipsa asumarii responsabilitatii, inca una dintre cauzele prea putinei noastre libertati.

Un exemplu negativ: lenea care m-a facut sa pierd

Written by Mirela Bojin on September 27th, 2010

Da, mi-a fost lene… O lene din aceea care te face sa gasesti o gramada de justificari pentru inactiune: am alte lucruri de facut, castigul prezumat nu merita suplimentul de efort, lasa… o sa cumpar dupa listare…

Cam acestea au fost motivele mele pentru a nu participa la Oferta Publica Initiala (IPO pe scurt) a unitatilor de fond iFond Financial.

Citisem prospectul de oferta, stiam ca sansele de castig sunt garantate de intentia de achizitionare de actiuni la Fondul Proprietatea. Fondul proprietatea, cel mai dorit activ de pe piata mobiliara romaneasca, nu se tranzactioneaza inca la bursa. Cumpararea de actiuni este complicata si laborioasa, nefacila pentru un investitor mic. Asa au gandit si cei care au lansat iFond Financial, asa am gandit si eu cand m-am hotarat sa cumpar unitati la acest fond.

Si totusi… mi-a fost lene. Pentru ca nu puteam achizitiona prin brokerul meu ci doar prin societatea care intermedia IPO-ul am luat decizia de a renunta pe moment la achizitie. Pentru ca mi-a fost pur si simplu lene sa merg la acea societate, sa-mi deschid un cont la banca ce le era partener iar apoi sa-l alimentez cu suma ce doream sa o investesc. Cat insemna asta? Probabil vreo 2-3 ore cu tot cu drumul la banca inclus.

Ce as fi castigat? Pai in prima zi de tranzactionare pretul unitatilor de fond a crescut cu 18%. Da, intr-o singura zi. Chiar scazand comisionul de 1% tot ramaneam cu un profit frumusel pentru un efort de 2 ore. Efort pe care insa… nu l-am facut…

O sa-mi spuneti ca nu-i chiar asa, ca de fapt nu am pierdut nimic. Doar ca… nu am castigat.

Dar eu am sa va raspund ca in viata orice ocazie nefolosita este una pierduta. Chiar daca multe alte oportunitati vor aparea, aceea pe care n-ai folosit-o nu se mai intoarce niciodata. Asa cum nici timpul nu da niciodata inapoi.

O sa-mi spuneti ca nu puteam sti ca voi castiga. Pretul putea sa scada iar eu as fi fost fericita cu inactiunea mea.

Iar eu am sa va raspund ca asa este, in viata nu stii niciodata cu certitudine cum vor evolua lucrurile. Dar atunci cand analizezi optiunile si concluzionezi ca sansele de reusita sunt mai mari decat cele de esec atunci trebuie sa-si asumi riscurile si sa actionezi. Mai bine sa regreti ca ai dat gres decat sa regreti ca ai stat pe margine.

O sa-mi spuneti ca a fost o lectie.

Si voi spune ca a fost, intr-adevar o lectie. Una usoara si fara urmari grave de aceasta data. Pur si simplu voi astepta un pret bun si voi cumpara in perioada urmatoare. Pentru ca investitia respectiva este excelenta pe termen mediu si lung.

Si am mai invatat o lectie. Sau mai bine zis mi-am reamintit-o. Aceea  ca lenea nu e nicodata un bun sfatuitor.

De multe ori in viata amanam sa luam o decizie sau, chiar mai rau, intarziem sa actionam chiar si dupa ce am luat-o totusi. Si acest lucru ne afecteaza intotdeauna.

Ziua de maine nu va fi nociodata la fel cu cea de azi si nu stim daca ne va mai oferi aceleasi sanse.

Timpul inseamna bani si astea nu sunt doar vorbe…

Cei care actioneaza la timp vor fi mereu inaintea celorlalti.

Cei care amana actiunea vor sta mereu pe margine si ii vor invinovati pe altii pentru nereusitele lor.

Indiferent ce doresti sa obtii de la viata nu uita ca trebuie sa iei initiativa. Nu conteaza daca e vorba de bani, de sentimente, de emotii sau de familie .

Cei care asteapta doar pomeni nu vor fi nimic mai mult decat niste cersetori.

Codul Fiscal, ultima varianta…

Written by Mirela Bojin on September 20th, 2010

Cand spun ultima varianta ma refer, desigur , la cea mai recenta. Pentru ca in ritmul din ultimele luni trebuie sa ne consideram norocosi daca forma actuala ramane in vigoare macar pana la sfarsitul acestui an.

Probabil ca aceia dintre voi care sunt angajati pe undeva s-au plictisit de frecventa cu care reiau acest subiect. Intr-adevar, pentru un angajat toate aceste lucruri nu conteaza (cu exceptia TVA-ului, a carui modificare ne-a afectat pe toti). Ei bine, acesta este unul dintre aspectele care diferentiaza viata unui angajat de cea a unui liber profesionist, antreprenor sau investitor. Cei din urma nu beneficiaza de confortul pe care predictibilitatea si o rezonabila constanta in viata profesionala si financiara o ofera celui dintai.

Acesta este si unul dintre motivele pentru care cei care nu au experimentat pe propria piele suspansul pe care ti-l ofera aventuroasa viata de independent te invidiaza inchipuindu-si, pesemne, ca e suficient sa zici „Vreau!” si gata, laptele si mierea incep sa se reverse in suvoaie in conturile tale bancare.

Dar despre cele ce intra in conturile bancare vom vorbi poate cu alta ocazie. Astazi e momentul sa va spun despre cele ce vor iesi, deoarece Ordonanta 82 / 2010 modifica pe alocuri, dar schimba cu desavarsire prevederile precedentei, mult discutatei si hulitei Ordonante 58, care care daduse lovitura mortala linistii fiscale a  micilor comercianti.

Ce a ramas neschimbat.

1. A ramas neschimbata obligatia (stabilita prin Ordonanta 58) beneficiarilor de venituri profesionale de a contribui la asigurari sociale (pensii) si asigurari de somaj.
2. Beneficiarii veniturilor din activitati profesionale datoreaza aceste contributii chiar daca sunt deja asigurati in sistemele de asigurari sociale respectiv somaj pentru alte tipuri de venituri pe care le realizeaza.

Ce s-a modificat.

1. 1. Definitia veniturilor profesionale (explicitate acum): acele venituri realizate din drepturi de autor si drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin (1) pct. 13¹ din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare si/sau venituri rezultate din activitati desfasurate în baza contractelor/conventiilor încheiate potrivit Codului civil.
2. Definirea veniturilor cu caracter ocazional : acele  venituri realizate ca urmare a desfasurarii unei activitati, în mod sporadic, faraa avea un caracter de regularitate.
3. Obligatia declararii, calcularii, retinerii si platii contributiilor individuale de asigurari sociale si de asigurari pentru somaj, corespunzatoare veniturilor respective revine platitorului de venit.
4. Platitorii de venit au obligatia de a depune, lunar, pâna la data de 25 a lunii urmatoare celei în care s-au platit veniturile de natura profesionala, câte o declaratie privind evidenta nominala a persoanelor care realizeaza venituri de natura profesionala, altele decât cele de natura salariala.Deci atentie, de data acesta, daca sunteti PLATITORI ai unor astfel de venituri!
5. 5. Este explicitata in clar baza de calcul a acestor contributii:

a) venitul brut diminuat cu cota de cheltuiala forfetara prevazuta la art. 50 alin. (1) lit. a) sau dupa caz, art. 50 alin.(2) lit. a) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru veniturile din drepturi de autor si drepturi conexe;

b) venitul brut, pentru veniturile din activitatea desfasurate în baza contractelor/ conventiilor civile încheiate potrivit Codului civil.

1. Prevederile OUG 82 se aplica pentru veniturile de natura celor prevazute la art. II din prezenta ordonanta de urgenta, platite dupa data intrarii în vigoare a acesteia (adica dupa 13 septembrie 2010)

Rezumat.

1. Veniturile comerciale nu mai sunt considerate ca venituri profesionale si nu mai intra sub incidenta OUG 82. Deci PFA, II, AF platesc aceste contributii doar pentru lunile iulie si august (in baza OUG 58). Veniturile realizate dupa 13 septembrie se trateaza fiscal in modul anterior aparitiei OUG 58.
2. Drepturile de autor si conexe raman sub incidenta ordonantei, diferenta fiind referitoare la regularitatea acestor venituri precum si la existenta, in paralel cu ele, a unor venituri dintr-un contract individual de munca.
3. Veniturile din contracte/ conventii civile sunt tratate similar veniturilor din drepturi de autor, cu exceptia inexistentei in cazul lor a nici unui fel de cheltuieli deductibile.
4. Obligatia declararii, retinerii si platii acestor contributii se muta de la beneficiarul venitului la platitorul acestuia. Nu sunt foarte familiarizata cu diversele situatii ce pot sa apara in cazul drepturilor de autor, asa ca nu imi dau seama cat de complicata este aceasta solutie.
5. Sumele platite deja in baza OUG 58 de catre persoanele care nu mai intra sub incidenta OUG 82 nu se restituie, perioada respectiva se va constitui ca stagiu de cotizare in sistemul asigurarilor sociale si asigurarilor de somaj. Ha!
6. Pana la urma, cel putin pana la urmatoarea schimbare,  se dovedeste a nu fi chiar atat de rau sa fii mic intreprinzator. In schimb statul isi va baga adanc mana in buzunarele diversilor creatori. Ce noroc ca eu scriu pe gratis!

“The Moneyless Man” sau cum vad eu ipocrizia

Written by Mirela Bojin on September 15th, 2010

Mi-a trecut prin minte indata ce am auzit stirea…

Probabil stiti cu totii intamplarea. Daca nu, precis o gasiti cu goagal

Ce m-a intrigat cel mai mult? Ipocrizia cuiva (care nu e oricine, e chiar un economist din cate inteleg) de a pretinde ca traieste de ceva vreme fara a cheltui nici un ban, facand din asta un titlu de glorie.

Bine, imi zic.

Nu e imposibil sa traiesti fara nici un ban. O fac o gramada de oameni pe planeta asta. Incepand de la copiii nou nascuti, intretinuti evident de parinti, pana la homless-ii sustinuti de societate, toti pot preatinde ca au realizat aceasta “performanta”.

De fapt, dupa parerea mea, Mark Boyle se comporta similar unui homeless. Traieste din pomenile celui din jur ba mai mult, da iama prin padurile din preajma, adunandu-si fara rusine cantitatile necesare de lemne. Adica, spus pe sleau, pur si simplu fura.

Ma intreb cu ce se deosebeste de nomazii nostri alungati recent de prin toate colturile Europei.

Terenul pe care si-a plantat rulota oare cui apartine? Nu ar fi normal sa plateasca ceva chirie pe el?

Nu am o problema cu cei care aleg sa traiasca din mila oamenilor. Dar a face un model din ei mi se pare complet anapoda.

Atunci cand vreau sa decid daca un lucru este bun sau rau folosesc o metoda care, cel putin pentru mine, a functionat de fiecare data: translatez situatia respectiva pana la cazul extrem. Si ma intreb: ce s-ar intampla daca toata populatia globului s-ar decide sa preia si sa puna in aplicare experimentul?

Daca nimeni nu ar mai munci pentru a-si asigura traiul cine ar putea sa ne arunce gunoaiele care i-au devenit inutile?  De unde am face rost de cate o rulota veche pentru fiecare? Cine ar mai construi panourile alea solare de care se vorbeste?  Cum ar fi sa ne repezim toti si sa ne servim din padurile altora? Pentru hrana am putea sa cultivam legume dar unde, daca n-am avea nici o palma de pamant a noastra? Aha, ne-am instala pe pamantul altora si apoi ne-am lupta intre noi pentru teritoriu. Fara autoritate (caci, evident, in lipsa impozitelor entitatile statale ar disparea) cine ne-ar impiedica sa ne ucidem intre noi pentru resursele limitate ale planetei? (Bine, asta facem si acum, dar in mod organizat, prin razboaie.)

Poate ca sunt lipsita de romantism dar mie, sincer, mi se pare ca ne-am intoarce in comuna primitiva.

Nu cred ca ar fi rau faptul in sine. Probabil ca in comuna primitiva viata era mai palpitanta si mai adevarata decat tot ceea ni se intampla azi. Desigur, stres era si atunci, fiindca viata insasi depindea de viteza cu care reactionai la situatiile limita, intalnite la tot pasul. Dar omul era mult mai apropiat de natura si traiul simplu, acoperind doar nevoile primare, ar fi cu siguranta pe placul ecologistilor.

Un lucru important totusi, cred eu, uita apologetii acestui mod de viata “bazal”: populatia globului va atinge in curand 7 miliarde de fiinte umane. Iar nevoile de hrana ale unui numar atat de mare de persoane nu mai pot fi acoperite prin metode naturale clasice. Sa nu mai vorbesc despre nevoile de apa sau energie. Sanatatea si educatia sunt deja la un alt nivel al discutiei, nici nu  mai pot fi concepute traind prin pesteri si culegand radacini.

E frumos cand, in vacanta, traim cateva clipe minunate in mijlocul naturii. Ne hranim cat mai natural, bem apa de izvor si, eventual, dormim in cort. Dar daca toti am face acest lucru toata viata civilizatia noastra ar inceta sa existe  asa cum o cunoastem acum.

Privit din perspectiva modului de viata occidental Mark Boyle poate parea un erou.

Privit din perspectiva unui  refugiat dintr-un lagar african el nu este altceva decat un imbuibat ce se rasfata cu gunoaiele abundente ale unei societati a supraconsumului.

Poate ca ar fi mai potrivit ca cei care, asemeni lui Boyle, considera banii un element inutil al vietii sa-si doneze averile celor care nu au nimic. Iar daca munca pe salariu li se pare o limitare a personalitatii ar putea sa munceasca voluntar in saracia crunta din Africa.

Dar nu, este mai placut sa traiesti din mila altora in inima Europei. Si in timpul asta (ca tot ai timp berechet daca nu muncesti nimic) sa scrii o carte senzationala, pe care sa o vinzi apoi drept reteta de a trai fara munca si fara bani. Istet, nu?

Incapatanarea de a supravietui

Written by Mirela Bojin on August 23rd, 2010

A trecut o saptamana de cand scriam despre noile obligatii declarative si contributive ale „independentilor” la fondurile de asigurari sociale. O saptamana plina de intrebari si telefoane. Incheiata cu o singura certitudine: daca eu n-am reusit inca sa-mi declar si sa-mi platesc aceste obligatii atunci, cu siguranta, nimeni n-a putut.

Mai avem 3 zile. Nu stiu cati “independenti” sunt in intreaga tara. In Timis sunt vreo 15 mii. Cum se va reusi preluarea si procesarea declaratiilor tuturor in doar 3 zile?

Raspunsul nu intereseaza pe nimeni. Important e doar ca ni s-a aratat batul. Si ni s-a mai ocupat o parte din timp, astfel incat sa nu apucam sa ne imbogatim cumva.

Doar asta era scopul, nu?

Oricum nu credea nimeni ca veniturile obtinute din aceste contributii vor acoperi costurile administrarii lor.

O noua piedica in formarea clasei de mijloc? Asta da!

O noua ingradire a libertatii economice? Bineinteles!

In 2009 a fost impozitul minim. Firmele mici  au fost obligate sa inchida sau sa plateasca. Unele s-au incapatanat sa reziste…

Atunci s-a renuntat, din 2010, la cota de 3% pe impozitul microintreprinderilor. Cei care rezistasera si-au refacut socotelile, au inchis si s-au transformat in PFA sau I.I. Hartii mai putine, contabilitate mai simpla, taxe mai mici (adica doar 16%, ca toata lumea).

Da, rezultatele nu erau cele scontate.  Mici intreprinzatori se incapatanau sa supravietuiasca…

Atunci a venit solutia: declaratii lunare! De data asta sigur vor ceda!

Nu este si n-a fost niciodata vorba despre bani!

Majoritatea celor vizati de noile norme platea si pana acum aceste contributii: contributia la sanatate se platea pentru orice venit,  la pensii erai oricum obligat sa ai contract si sa platesti. Doar contributia la somaj era optionala. Din motive evidente, evident…

A fost vorba doar despre imagine.

“I-am pus cu botul pe labe si pe independentii aia. Ii tinem ocupati, de acum vor sta la cozi si vor tremura in fata controalelor noastre…”

Buuun, ne-am ocupat de intreprinzatori, de presa si de artisti. Cine e la rand?

Evident… medicii…

Si astia reprezinta un pericol de inavutire. Le-am taiat salariile dar ei se incapataneaza sa castige inca prea mult. Mai din spagi, mai de la “privati”…Spagile nu le putem interzice, ca  ar trebui sa pedepsim poporul care le da iar poporul e de-al nostru, e ala care voteaza…

Dar putem sa le interzicem practica “la privat”. Impuscam doi iepuri: le suprimam o sursa de venit si dam si “satisfactie” poporului…

Cine va urma? Profesiile liberale? Nu cred, astia au lobby bun si scapa de fiecare data…

Si, oricum, sunt putini. Au ei singuri grija sa-si conserve numarul mic de profesionisti.

Va fi atacata, in schimb, orice alta categorie sociala care va incerca sa se ridice, prin munca, de la nivelul de clasa saraca la nivelul de clasa medie.

Nu le convine? Sa plece din tara! Doar ne-am castigat dreptul la libera circulatie, nu? Si dreptul de a profesa oriunde. Si dreptul de a contribui la PIB-ul altor tari…

Eu totusi ma intreb: se va incapatana clasa mijlocie din Romania (asa firava cum e) sa supravietuiasca?  Aici, in tara?

Daca raspunsul nu este “Da” atunci viitorul nostru economic este unul de lumea a treia. Unul cu discrepante enorme intre cei putini si foarte bogati si cei multi si extrem de saraci.

Asta este ceea ce ne dorim pentru copiii nostri?

P.S. Si fiindca veni vorba despre copiii, supravietuire si medici:

In trecut (vezi aici) nu consideram obligatorie, in conditiile specifice de la noi, o asigurare privata de sanatate. Dar lucrurile sunt in miscare, se schimba (din rau in mai rau) si se schimba si opiniile mele.

Chiar daca asigurarea sociala de sanatate la care, precum spuneam mai sus, suntem toti obligati sa contribuim, pentru toate veniturile obtinute, ar trebui sa ne asigure accesul la intreaga gama de servicii medicale din sistemul de stat, realitatea ne demonstreaza ca nu e intelept sa ne bazam pe acest lucru. Dimpotriva, pentru asigurarea supravietuirii este recomandabil sa evitam sistemul medical de stat si sa ne indreptam catre cel privat, acolo unde speram sa poata practica (in continuare) si medicii nostri renumiti.

Asadar, asigurarea privata de sanatate devine, pentru prima data intr-o Romanie sociala, o necesitate absoluta si o recomand ca fiind una dintre primele achizitii care trebuie facute de catre fiecare persoana responsabila din aceasta tara.

Pentru ca s-ar putea ca, in curand, in Romania sa supravietuiasca doar cine isi permite.

Noutatile Codului Fiscal-Partea a doua-

Written by Mirela Bojin on August 16th, 2010

Am lasat la urma partea cea mai savuroasa a modificarilor aduse de Normele Metodologice de aplicare a ordonantei 58/2010:  anexa referitoare la art. III.  Nu doar pentru ca este cel mai controversat articol, nu doar pentru ca a fost cel mai dezbatut, nu doar pentru ca ma afecteaza si pe mine,ci pentru ca nu a fost stabilita , pana la acest moment, procedura practica de punare in aplicare. Joi 12 august au fost publicate pe site-urile CNPAS si ANOFM modelele declaratiilor  la care se face referire dar nu avem inca informatii mai aplicate la acest subiect.

Asadar, ce ne precizeaza art. III al Ordonantei 58 si Normele corespunzatoare?

1. Aplicare:

• Se aplica veniturilor de natura profesionala, altele decat cele salariale (ordonanta).
• Prin sintagma venituri de natura profesionala altele decat cele salariale se intelege veniturile realizate de o persoana fizica din orice alte activitati decat activitatile definite ca dependente, activitati desfasurate de aceasta persoana in afara unei relatii de angajare.
• Nu se aplica veniturilor care nu provin din “activitati”, ci din alte surse. Lista veniturilor exceptate o gasiti la alin. (2).
• Exceptii (orice act normativ care se respecta trebuie sa aiba si exceptii, nu-i asa?):

-         persoane asigurate in alte sisteme, neintegrate sistemului public de pensii (aici s-a dorit a se face referire la avocati, acestia avand un sistem propriu de asigurare, dar unii sunt de parere ca si persoanele asigurate la Pilonul III ar putea beneficia de aceasta exceptare. Personal, cred ca o exceptare pe baza asigurarii la un sistem privat de pensii ar putea fi obtinuta doar prin intermediul unei instante de judecata).

-         Persoanele care su calitatea de pensionari ai sistemului public de pensii.

• Alte exceptii: persoanele care realizeaza venituri profesionale ocazional, daca au si venituri de natura salariala.
• Nu sunt exceptate:

-         persoanele care realizeaza venituri profesionale ocazional dar nu au si venituri de natuara salariala

-         persoanele care au venituri de natura salariala dar, pe langa acestea, realizeaza si venituri de natura profesionala cu caracter repetitiv.

1. Cotele contributiilor individuale datorate:

• CAS (pensii): 10,5%
• CASS (sanatate): 5,5%
• Somaj : 0,5%
• TOTAL: 16,5%

1. Baza de calcul a acestor contributii:

• Pentru veniturile cu caracter repetitiv: venitul net lunar realizat dar plafonat superior la echivalentul a 5 salarii medii brute pe economie.
• Pentru veniturile cu caracter ocazional: venitul net anual realizat dar plafonat superior la echialentul a 5 salarii medii brute pe economie.
• Venitul net lunar se  determina ca diferenta intre venitul brut si cheltuielile deductibile aferente realizarii venitului.
• Despre venitul net anual nu se spune nimic dar banuim ca se calculeaza in mod similar.

1. Contributia la sanatate

Aici este cel mai simplu: modul de declarare si de plata este cel reglementat prin Legea 95 / 2006 deci nu se schimba nimic. Vom declara si vom plati la fel ca si pana acum, pe baza Deciziei de plati anticipate eliberata de ANAF, urmand a se face regularizarea odata cu declararea definitiva a venitului impozabil la inchiderea anului fiscal.

1. Declararea veniturilor la Casa de pensii si Agentia de somaj

• Modelele declaratiilor au fost publicate pe site-urile institutiilor respective
• Declaratiile de asigurare se depun, o singura data, pana la data de 25 a lunii pentru luna anterioara in care s-au realizat venituri de natura profesionala.

Interpretari posibile:

-              se depun o singura data, dupa prima luna in care se realizeaza astfel de venituri,

-              se depun o singura data pe luna, dupa fiecare luna in care se realizeaza astfel de venituri.

Pentru venituri cu caracter repetitiv

• Actualizarea declaratiilor de asigurare, de catre persoanele care obtin venituri cu caracter repetitiv, este obligatorie in termen de 14 zile lucratoare de la data modificarii cuantumului veniturilor de natura profesionala, prin depunerea unei noi declaratii, care sa ateste cuantumul veniturilor de natura profesionala realizate pe fiecare sursa de venit.

Interpretari posibile:

-              Daca declaratia se depune o singura data, dupa prima luna in care se realizeaza veniturile, fiecare modificare (in aproape toate cazurile lunara) se declara in urmatoarele 14 zile. Probabil cele 14 zile incepem sa le numaram din data de 1 a lunii urmatoare?!

-              Daca declaratia se depune lunar atunci termenul este de 25 sau de 14 a lunii urmatoare, tinand cont de faptul ca, in cazul activitatilor independente, venitul net realizat nu este niciodata identic de la o luna la alta?!

• Lunile fara venituri: Pentru lunile in care nu se obtin venituri de natura profesionala persoanele au obligatia de a notifica acest fapt casei de pensii si agentiei de somaj.
• Lunile cu pierdere: Nimeni nu ne spune ce facem in lunile cu pierdere. Exista posibilitatea ca, in anumite perioade, sa avem cheltuieli mai mari decat veniturile (de ex. perioda de concediu (n-ai venituri dar ai cheltuielile fixe) , perioada in care se efectueaza o reparatie la un mijloc fixsau, pur si simplu, o luna in care nu prea ai clienti). Ce se intampla cu aceste perioada cu pierdere? Cum se reporteaza ele in declaratia pentru luna urmatoare?

Pentru venituri cu caracter ocazional

• Persoanele care obtin astfel de venituri cu caracter ocazional depun declaratii de asigurare ori de cate ori le realizeaza,  pana la data de 25 a lunii pentru luna anterioara in care au realizat aceste venituri.

1. Plata contributiilor

• Termenele de declarare constituie si termene de plata a contributiilor individuale.
• Pentru neplata la termen se datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere.

1. Incetarea activitatii

• Persoanele care nu mai realizeaza venituri de natura profesionala au obligatia de a notifica acest fapt casei teritoriale de pensii si agentiei judetene pentru ocuparea fortei de munca in termen de 3 zile de la data intervenirii acestei situatii.

Ce inseamna ca nu mai realizeaza venituri? Care este data intervenirii acestei situatii? Consider ca aici ar fi trebuit specificate situatii certe: de ex. data radierii de la Registrul Comertului, data incetarii ultimului contract de colaborare, data vanzarii ultimei carti, data vanzarii ultimului album din raft etc.

1. Contraventii:

• Necomunicarea datelor si informatiilor solicitate in scris de casele de pensii si Ajofm sau comunicarea de date si informatii incomplete sau eronate: amenda 300 – 600 lei.
• Nedepunerea la termen a declaratiilor de asigurare, netransmiterea notificarii la incetarea activitatii: amenda 2.500 – 3.000 lei.
• Pentru contributiile de asigurari sociale de sanatate constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac in conformitate cu Legea 95/2006.

1. Concluzii:

• De acum inainte va trebui sa ne calculam venitul net in fiecare luna si nu anual, asa cum aveam obligatia conform Codului Fiscal,
• Va trebui sa avem grija sa nu inregistram luni cu pierdere fiscala deoarece nu sunt semne ca aceasta pierdere ne va fi dedusa de  la obligatiile contributive la fondurile de pensii si somaj,
• Va trebui sa tinem cont lunar de amortizarea fiscala.  Atentie deci: in situatia in care aveti mijloace fixe in curs de amortizare tineti cont de aceasta cheltuiela deductibila atunci cand va calculati venitul net lunar.
• Atentie la cheltuielile deductibile in mod limitat. Cuantumul deductibilitatii se stabileste in functie de venitul net anual, nu lunar. Eventual in ultima luna a anului regularizati acest tip de cheltuieli, inainte de a calcula venitul net de declarat.
• ATENTIE CEI CARE SUNTET IMPOZITATI PE BAZA NORMELOR DE VENIT. Deoarece nu aveti obligatia de a tine contabilitate si de a va calcula venitul net, solicitati in scris lamuriri suplimentare casei judetene de pensii si agentiei judetene de ocupare de care apartineti. Indiferent care va fi solutia aleasa de cei care va solicita declaratiile asigurati-va ca aveti raspunsul oficial, in scris, al acestor autoritati.

Ii rog  pe toti cei care au sau vor obtine de la autoritati, raspunsuri la intrebarile lor sau ale noastre, lamuriri suplimentare, detalii cu privire la aceste subiect, sa le posteze la comentarii. La  fel voi face si eu pe masura ce aflu noutati.

In incheiere va doresc tuturor Bafta la declaratii!

Noutatile Codului Fiscal-Partea intai-

Written by Mirela Bojin on August 9th, 2010

Dupa ce s-au lasat indelung asteptate, Normele de aplicare ale Ordonantei 58, de modificare a Codului Fiscal, au fost in sfatrsit aprobate si publicate in cursul saptamanii trecute.

Sperantele noastre de a ne fi lamurite nedumeririle au cam fost inselate. Normele tocmai publicate par a avea o oarecare logica, problema este ca ele contrazic prevederile ordonantei pe care ar trebui s-o clarifice, astfel incat, in eventualitatea unui proces in instanta toate socotelile noastre pot fi date peste cap.

Pe scurt e deja in vigoare la 1 iulie 2010:

1. Activitati dependente si independente.

• Criteriile de reconsiderare a unei activitati ca dependente au ramas neschimbate,
• Normele nu ne exemplifica activitati ce POT fi reconsiderate ci, in mod ciudat, cele care NU POT fi reconsiderate: veniturile din profesii libere si cele din drepturi de autor si conexe.

1. 2. Stabilirea venitului net anual din activitati independente.

• Pentru activitatile impozitate pe baza de norma de venit baza de calcul va fi stabilita in functie de salariul minim brut pe tara x 12.

1. 3. Venitul realizat din transferul titlurilor de proprietate.

• Impozitul trimestrial anticipat datorat este diferenta dintre impozitul corespunzator castigului cumulat de la inceputul anului si impozitul  stabilit si platit in trimestrul anterior. Aceasta inseamna ca regularizarea perioadelor cu pierdere se va face din mers, nu trebuie sa asteptam inchiderea anului fiscal pentru a recupera eventualele sume platite in plus. In cazul unui trimestru cu pierdere nu vom plati nici un impozit.
• Pierderea neta aferenta primului semestru al anului 2010 nu se mai socoteste separat, in functie de perioada de detinere a titlurilor (mai mult respectiv mai putin de 1 an) asa cum era pana acum.

1. 4. Veniturile din pensii confirm Legii 411/2004 (Pensii private-Pilonul III)

• Se considera venituri din pensii si sunt impozitate ca atare, cu plafonul neimpozabil de 1000 lei/luna de la fiecare fond de pensii.
• In cazul platilor unice plafonul neimopazib este tot de 1000 lei pentru fiecare fond de pensii.

1. 5. Venituri din chirii.

• Contribuabilii sunt obligati sa notifice in scris organele fiscale, in termen de 5 zile, despre rezilierea contractelor de inchiriere.

1. 6. Obligatii declarative.

• Contribuabilii, pe baza declaratiei de impunere depuse in conformitate cu prevederile art. 83 Cod fiscal, au obligatia calcularii impozitului pe venitul net anual impozabil/ castigul net anual impozabil si a diferentelor de impozit anual datorate/ de recuperat rezultate prin regularizarea impozitului anual datorat cu platile anticipate stabilite.

1. 7. Dispozitii tranzitorii.

• Venitul net anual pentru anul 2010 provenit din drepturi de proprietate intelectuala se calculeaza separat pentru periaoada 1 ianuarie-30 iunie respectiv 1 iulie-31 decembrie, considerand pentru fiecare interval cota forfetara si contributiile sociale corespunzatoare, apoi rezultatele se insumeaza.

1. 8. Veniturile din dobanzi.

• Veniturile realizate pana la 30 iunie nu se impoziteaza.
• Veniturile din conturi curente/la vedere realizate dupa 1 iulie se impoziteaza cu o cota de 16%.

1. 9. Taxa pe valoarea adaugata

• Persoana care desfasoara o activitate dependenta (probabil referirea este la acele venituri considerate initial din activitati independente)  se considera ca nu actioneaza de o maniera independenta nici in sensul art. 127 al.(3) din Codul Fiscal.  Cu alte cuvinte, persoanele care desfasoara activitati considerate dependente, chiar daca nu sunt salariati, (de ex. PFA, contract de mandat etc.) nu sunt impozabile din punct de vedere al TVA.

As vrea sa fiu cel ce eram…

Written by Mihai Petrea on August 6th, 2010

AS VREA SA FIU CEL CE ERAM ATUNCI CAND DOREAM SA FIU CEL CE SUNT ACUM

Anii trec. Trec mult mai repede decat pare la prima vedere, ne dam seama de aceasta doar dupa o anumita varsta. Este asemeni unei vacante, la inceputul ei ai impresia ca va dura o vesnicie, dar cand te apropii de final te uiti in urma cu nostalgie si tristete intrebandu-te, cand a si trecut? Tot astfel si cu viata, la o scara mai mare desigur, insa este supusa acelorasi legi. Cand suntem tineri si avem toata viata inainte, avem si aspiratii pe masura. Aici apare un paradox, omul este mereu nehotararat in ceea ce vrea.

Cand suntem copii ne dorim cu ardoare sa devenim cat mai repede oameni mari, iar atunci cand aceasta se intampla, tanjim dupa perioada copilariei. De fapt cred ca totul tine de evolutia fireasca a omului si de integrarea lui in infinit.

Aici avem alt paradox, parintii nostri au “complotat” pentru a ne aduce din infinit, in planul fizic al acestei lumi, pentru ca apoi toata viata noastra sa nu fie altceva decat o reintoarcere catre acel infinit.

Inocenta copilariei, urmata de exuberanta adolescentei sunt perioade sublime cu, care nu ne vom mai intalni in acesta viata. In acele perioade suntem minunati, curiosi, cutezatori, insa si foarte usor influentabili. Tot in perioadele respective subconstientul nostru inca nu are puterea necesara de a se face auzit din cauza zgomotului tumultuos al mintii constiente. Asta nu este un lucru bun, deoarece tanarul la inceput de drum va incepe sa-si ghideze viata doar pe baza mintii constiente.

Si ce-i cu asta, poate vei fi tentat sa spui, insa aceasta latura constienta a mintii nu este intotdeauna de partea ta. La mintea ta constienta are acces multa lume, fiecare incercand sa-ti impuna la nivelul ei un anumit tipar de gandire.

Aici ma refer la parinti, profesori, preoti, prieteni…cu totii isi aroga dreptul de a-ti spune cum trebuie sa traiesti sau ce fel de om “ar fi bine” sa fi. De fapt pentru cucerirea mintii tale constiente se duce un adevarat razboi, deoarece suntem o societate de consum, iar cei care tin fraiele acestei societati au tot interesul sa consumi doar de la ei, dar acesta va fi subiectul altui articol. In tot acest proces, mintea ta subconstienta nu se poate face auzita. Problema mare pentru tine consta in faptul ca tot ceea ce reprezinti tu ca fiinta, este stocat la nivelul mintii subconstiente. Fiecare om are o “chemare” catre ceva, insa aceea chemare se afla adanc ascunsa in subconstientul tau. Fara sa descoperi acea chemare toata viata ta nu va fi altceva decat o continua si dureroasa amagire, condimentata cu scurte dar trecatoare momente de bucurie.

Este foarte posibil ca batalia pentru mintea ta constienta sa fie deja castigata de catre ceilalti. In acest caz consecinta fireasca ar fi sa nu te increzi in ea cand iti planifici viitorul sau persoana care vrei sa devii. Majoritatea dintre noi nu am stiut acest lucru cand am fost la inceput de drum, dar tu acum STII. Profita de asta. Din cauza acestui lucru sunt tot mai multi oameni care odata ajunsi la varsta maturitatii, sunt profund dezamagiti de ceea ce au devenit. De regula acest moment se intampla doar la maturitate sau chiar dupa, deoarece doar atunci subconstientul poate incepe de unul singur sa se faca auzit. Doar atunci incepi sa-ti auzi adevarata chemare si te uiti cu tristete la ceea ce ai devenit intre timp. Apar tot mai multe filme in care oameni maturi de 40-50 de ani, sunt nemultumiti de felul in care a evoluat viata lor si incearca sa-si retraiasca tineretea, insa totul se va reduce la o tentativa caraghioasa si penibila. De aceea tu nu trebuie sa fi astfel. Daca eu am descoperit toate aceste lucruri de unul singur si doar la 36 de ani, tu ai avantajul ca ti le servesc tie, chiar acum cand inca te afli la inceput de drum. Priveste cu atentie drumul pe care vrei sa pornesti pentru ca il vei parcurge multa vreme. Daca peste cativa ani vei privi in urma cu mandrie sau dimpotriva, cu tristete, depinde doar de ceea ce alegi tu acum. Cauta adanc in tine si afla-ti adevarata chemare cu care ai fost inzestrat. Fiecare o avem. Subconstientul tau o stie, doar trebuie sa-l asculti.

Sfat practic: Profita de momentele in care esti singur/a si inconjoara-te de liniste. Atunci cand sunt singuri pentru anumite perioade de timp, oamenii au tendinta de a evita linistea din jur, preferand tot felul de zgomote exterioare,…radio … televizor …etc. Evita aceasta capcana intinsa tot de catre mintea constienta care iti spune ca linistea nu este buna. De aceea ramai inconjurat de liniste ori de cate ori este posibil. Doar in aceste momente poti incepe sa te auzi tu pe tine. Trebuie doar sa fi constient si sa asculti. Doar atunci vocea suava si abia perceptibila a subconstientului va razbate pana la tine. Iar cand o vei auzi, viata ta va deveni o binecuvantare atat pentru tine cat si pentru cei din jurul tau.

Mihai Petrea

“Clasic romanesc”

Written by Mirela Bojin on August 2nd, 2010

Va plac reclamele la “Clasic romanesc”?

Eu recunosc, imi plac teribil. Ma amuza de fiecare data, chiar daca le-am  mai vazut de sute de ori inainte. Cred ca cei care le-au conceput sunt pur si simplu geniali. Au surprins in povesti de cate 1 minut tiparul comportamental al romanului.

As minti daca as spune ca nu ma intristeaza totodata. Ma intristeaza neputinta noastra de a iesi din acest cerc vicios. Parca orbecaim cu totii, legati nu numai la ochi ci si de maini si de picioare, intr-un spatiu fara viziune si fara alta perspectiva decat de a ne lovi cu capetele de pereti.

Astazi, cand scriu, este duminica, 1 august 2010.

Astazi, pentru ca am terminat de emis facturi si de taiat chitante pentru ceea ce am lucrat in iulie, stiu exact cati bani am incasat.

Dupa ce fac si micul efort de a aduna cele cateva chitante sau bonuri fiscale pentru cumparaturile facute pentru afacerea mea stiu si cat am cheltuit.

Impozitul, trimestrial, l-am platit luna trecuta. La fel si contributia, tot trimestriala, la fondul de sanatate. Pentru pensie mi-am platit suma stabilita pentru intreg anul.

Modificarile la codul fiscal au intrat in vigoare la 1 iulie.

Astazi, 1 august, nu au fost aprobate Normele de aplicare.

Clasic romanesc!

Azi, 1 august, ar trebui sa stiu cu cati bani am ramas din munca mea in luna iulie. AR TREBUI si, totusi, acest lucru nu se intampla.

Mai mult decat atat, la aceasta ora nu stiu nici CAT TIMP va trebui sa aloc activitatii de declarare si plata a noilor obligatii. Se pare ca va trebui sa rezerv lunar cate 2 zile doar pentru cozi la institutii. Ma intreb ce vor face aceia care, pe langa activitatea independenta, mai au si un contract de munca pe undeva. Isi vor lua in fiecare luna cate 2 zile de concediu?

Sunt revoltata, obosita, iar absurdul acestei situatii nici macar nu ma mai amuza.

Imi trece prin minte ca poate nu-i deloc intamplator ca Ionesco s-a nascut tocmai in Romania.

Proiectul Normelor metodologice, publicat pe site-ul Ministerului Finantelor, contrazice si modifica ordonanta pe care ar trebui sa o clarifice. Clasic romanesc!

Ordonanta e in vigoare de la 1 iulie, Normele nu sunt aprobate nici la 1 august.

As vrea sa-mi spuna cineva, doar asa, ca sa ma simt mai bine… as vrea sa aflu ca mai exista o tara pe planeta asta… macar una, chiar mica-mica… unde este posibil ca astfel de lucruri sa se intample.

Mesajele BNR catre popor

Written by Mirela Bojin on July 25th, 2010

Saptamana trecuta Banca Nationala, prin guvernator si consilieri, a trimis neobisnuit de multe mesaje privitoare la economie, finante publice si guvernare.

Implicarea atat de directa nu este un lucru deloc rau daca ne raportam la faptul ca dl. Isarescu a devenit probabil cea mai credibila personalitate publica din tara. Totusi, faptul ca transmite din ce in ce mai multe mesaje cu caracter politic ma ingrijoreaza, cunoscuta fiind retinerea sa la acest capitol. Depasirea acestei bariere nu poate insemna decat un singur lucru: situatia este disperata.

Desi urmaresc atent ce se intampla in acest domeniu si observ haosul suprem care domneste la nivelul decidentilor, sunt convinsa ca guvernatorul BNR are mult mai multe informatii decat mine. Si ceea ce stie el nu este deloc de bine. Faptul ca a iesit public, in mod repetat, sa atraga atentia asupra problemelor din economie nu poate insemna, pentru mine, decat ca lucrurile sunt mult, mult mai grave decat ni la imaginam noi.

Ceea ce imi place la reprezentantii BNR este ca nu vin doar cu critici, ci si cu solutii. Chiar daca solutiile lor nu sunt dintre cele cu priza la publicul larg (nici n-ar avea de ce, doar ei nu sunt alesi prin scrutin national, din fericire) ele sunt cat se poate de pertinente si verificate de multa vreme de altii.

Mi-a atras atentia in mod deosebit indemnul lui Valentin Lazea la responsabilizarea  populatiei in privinta propriei protectii sociale.

Este stiut de multa vreme si de multa lume ca aceasta este cea mai corecta si eficienta metoda de tratare a acestui subiect, cu toate acestea nimeni dintre oficiali nu a avut curajul sa o afirme, atat de transant, pana in prezent.

De ce?  Pentru ca responsabilitatea  pentru propria persoana nu e pe placul omului obisnuit. De ce? Pentru ca nimeni nu l-a invatat sa faca asta, nimeni nu i-a explicat cat e de important. Era mult mai usor sa i se dea, pe degeaba, cate un ajutor sau sa fie obligat, prin lege, sa contribuie la asigurarile sociale.

Daca asigurarile sociale nu ar fi obligatorii oare cati membrii activi ai societatii noastre s-ar inscrie voluntar? Si cati ar contribui, tot voluntar, la un sistem privat?

Foarte, foarte putini.

Si, uite asa, revin la subiectul meu preferat: ceea ce ne lipseste nu sunt in primul rand banii ci educatia.

Lipsa educatiei financiare este un handicap pe care il tragem dupa noi de cateva generatii. Si ii condamnam si pe copiii nostri la a-l duce mai departe. Le legam, inconstient, o piatra de moara de picior si apoi ne miram ca nu au putere sa alerge.

Ceea ce sciem noi si altii pe bloguri nu e nici pe departe suficient.

Educatia financiara trebuie facuta in mod sistematic, in scoala, in sistemul de invatamant de masa. Cele cateva informatii disparate de pe la cate un seminar sau de pe cate un blog nu sunt decat o picatura in ocean.

Ceea ce trebuie schimbat este comportamentul de zi cu zi al maselor mari de oameni, chiar a celor simpli, pentru a putea vedea un rezultat multumitor la nivel social.

Pana acum nu s-a dorit niciodata asta.

Asa cum am mai spus, un om informat si cu o oarecare bunastare materiala este mult mai greu de manipulat.

Poate ca a venit momentul in care nu se mai poate altfel. Poate ca Banca Nationala va deveni, incet-incet, un formator de opinie. Poate ca mass-media va prelua, in sfarsit, corect mesajele economice. Poate ca societatea civila, aflata in letargie de vreo 7 ani, se va trezi si va cere sa se puna degetul pe rana.

Poate ca la presiunile unei opinii publice informate si implicate cineva va indrazni, in al 12-lea ceas, sa introduca eductia financiara in scolile din Romania.

Eu inca mai sper.

De ce Romania nu-i America?

Written by Mirela Bojin on July 20th, 2010

Pentru ca ANAF-ul nu-i IRS, evident.

Si nici politia romana nu-i FBI, la fel de evident.

Pentru ca romanii par a fi aceiasi si pe aici si pe dincolo. Doar ca americanii nu servesc cu aceeasi placere „clasicul romanesc”. Iar metodele de imbogatire testate si aplicate cu succes pe la noi, la ei nu functioneaza.

Povestea retelei tinerilor romani care au incercat sa fraudeze bugetul american m-a dus cu gandul la comentariul Oanei de saptamana trecuta. E adevarat, la noi sunt extrem de multi oameni care au obtinut  o gramada de bani prin frauda.  De ce? Fiindca se poate.

Probabil ca surpriza tinerilor romani a fost uriasa. Cine stie de cate ori au incercat acasa smecheria si le-a mers.

Rambursarile ilegale de TVA constituie in Romania, alaturi de contratele cu statul ale clientilor politici, principala sursa de imbogatire “legala”.  Ati auzit de vreun patron arestat pentru ca ar fi solicitat rambursarea TVA-ului prin documente false? Nici eu. Si nici nu cred ca vom auzi prea curand. Si nu pentru ca nu s-ar sti aceste lucruri.

Daca si despre contrabanda si evaziune fiscala aflam ca se stie in detaliu la Ministerul Finantelor si ca nu se ia nici o masura ce putem crede.

Am mai aflat ca tinerii romani au solicitat si primit, pentru o vreme, si ajutoare sociale. Asta chiar m-a amuzat. Pentru ca la noi solictarea si primirea de ajutoare sociale nemeritate e sport national. Si, chiar daca acum incep sa fie descoperiti cate unii,  n-am auzit sa se dea vreo amenda, unde sa mai fie vorba de 15 ani de inchisoare? Desi, pentru declaratii false, exista si in codul nostru penal pedeapsa cu inchisoarea.

Ma intristeaza sa recunosc ca Oana avea dreptate. Nu-ti trebuie bun simt, inteligenta, cultura sau multa scoala pentru a face bani in Romania. Iti trebuie tupeu, relatii si, evident, sa imparti castigul cu cine trebuie.

Un consultant financiar  pe care il respect foarte mult spunea de curand ca trebuie sa fie enorm de bogata aceasta tara daca atatia fura  din ea si tot am reusit sa nu ne prabusim.

E adevarat, ANAF-ul nostru nu-i IRS. Si nici FBI n-avem.

Dar vreau sa cred ca putem sa mai avem speranta.

Speranta mea e clasa de mijloc.

Chiar daca recentele masuri fiscale au scopul de a impiedica si mai mult clasa de mijloc sa se formeze si sa se dezvolte, istoria nu poate fi oprita. Chiar daca incet si cu obstacole, clasa de mijloc va creste si va atinge, intr-un final, acea masa  critica ce poate determina schimbari. Inclusiv schimbarea sistemelor corupte.

In copilarie multi visam ca vom deveni bogati. Dar in viata de zi cu zi traim nu visul, ci realitatea. Cei care au vocatia bogatiei o vor atinge oricum si prin orice mijloace la indemana. Bune sau rele. Statistic, ei sunt foarte putini. Ceilalti isi petrec timpul si viata visand.

Cred ca orice tanar sau adult trebuie sa-si fixeze ca obiectiv atingerea nivelului clasei de mijloc.

Clasa de mijloc inseamna

• Sa poti trai decent,
• Sa ai casa ta,
• Sa-ti permiti o educatie buna pentru copiii tai,
• Sa poti economisi (sau investi) pentru batranete o buna parte din castigul tau curent,
• Sa-ti permiti un concediu placut,
• Sa ai suficiente resurse pentru a trai la standardul obisnuit cel putin o jumatate de an daca iti pierzi slujba,
• Accesul la cultura sa nu fie prohibit din motive financiare

si altele de acest gen.

Daca ai atins acest nivel, daca ai ajuns sa economisesti suficient pentru a-ti transforma economiile in capital, daca vrei sa treci la nivelul urmator si sa-ti asumi riscul unor investitii in schimbul sperantei de a deveni bogat, abia atunci e momentul sa-ti upgradezi obiectivul.

Iar asta nu se petrece peste noapte.

O tara nu poate fi bogata fara o clasa de mijloc majoritara.

Ne dorim prea mult, prea repede si fara nici un fundament.

Poate ca si din cauza asta Romania nu-i America.

Invatati, invatati!

Written by Mihaela Gheorghe on July 19th, 2010

Citind cartea lui Luca Dezmir, “Iesi din labirint”, mi-am atins iar un punct inca sensibil. Spune Luca despre importata educatiei,  accentuand necesitatea autoeducatiei.

Mai ales a acesteia din urma, pentru ca, din pacate, sistemele educationale- cele la nivel de mase -  nu ofera prea mult in sensul formarii noastre ca oameni liberi.

Ma alatur si eu ideilor din carte, care mi-au rascolit multe amintiri legate de un sistem in care am fost integrata candva, si zic:

Daca nu vrei sa ajungi “carne de tun” trezeste-te si incepe inca de mic sa investesti in tine!

Si asta inseamna, printre altele, sa inveti. Mult, cat poti, si daca nu poti antreneaza-te sa poti, pentru ca altfel intri intr-un mecanism care te va pune fix undeva, ca pe un surub, o rotita, si nu vei sti cand ti s-a dus viata. Si te trezesti – daca ai noroc sa te trezesti – ca te intrebi daca oare asta ai vrut sa fie viata ta.

Din pacate, putini se trezesc si se intreaba ce vor sa fie, cum vor sa fie viata lor. Unii au sansa asta de a se intreba de tineri, unii pe la 40-50 de ani, altii nici atunci, si sunt destui cei care mor la varste inaintate fara sa fi stiut de ce au trait.

Despre cum sa-ti decoperi comorile din tine si cum sa te orientezi spre visul tau sunt destule articole aici. Altceva m-a manat sa va spun toate astea.

Ideea lui Luca, de a construi un suport pentru tineri, care sa-i ajute sa porneasca in viata cu un avantaj, sa stie de foarte devreme ceea nu se invata, din pacate, in scoli, mi se pare acum si mai arzatoare, si mai puterinca, dupa ce am citit cartea de care aminteam.

E atata nevoie sa ai ochii deschisi la timp!

Nu se invata asta in scoala. De ce oare?

Sunt multe motive, dar unul este acela ca sistemul socio-economic isi pregateste oamenii care sa-l sustina, sa-i mentina si sa dezvolte structurile. Atata vreme cat “se cere” productie si consum, veti avea un sistem educational care sa dezvolte, sa creasca producatori si consumatori.

Si asa stau lucrurile nu doar la noi, modelul e foarte vechi si e in aproape toata lumea.

Nu voi intra in diverse analize, scopul meu e sa spun iara: investiti in voi insiva si invatati.

Ganditi-va putin: parcurgeti un model de etape scolare, terminati un ciclu destinat sa va pregateasca pentru a produce. Desi avem in planurile de invatamant discipline destinate sa ofere un orizont larg de cunoastere, orientarea, in final, dupa ce terminati zece-douasprezece clase – si acum, mai nou, nu doar o facultate ci si un masterat -, e sa fii gata sa lucrezi. Sa produci. Sa fii o rotita intr-un sistem.

Si asta n-ar fi chiar rau, daca acest “plan” ar functiona. Dar… Stiti deja cum stau lucrurile. Multi absolventi de facultate nu gasesc o slujba. Nu zic de slujba potrivita dorintelor si pregatirii lor, ci o slujba . Oarecare.

Ce sa mai zic de absolventii de liceu sau de cei cu zece clase.

Pregatirea educationala fara comanda sociala, seriile de absolventi produse una dupa alta pentru zone deja supra-aglomerate pe piata muncii, lipsa de specialisti de anumite domenii sunt doar cateva din tarele sistemului de invatamant.

Intr-un fel, tinerii sunt lasati sa se descurce singuri intr-o zona aflata deja in furtuna…

Si uneori sunt lasati chiar fara unelte de baza.

Iar cei care castiga pana la urma sunt cei pregatiti. Cei informati si mai ales formati. Cei care stiu cum si unde si ce si cand si si-au dezvoltat mai multe capacitati. Asta, din pacate, nu se prea invata in scoala. Sunt unele forme, unele programe moderne, dar nu e de ajuns.

Trebuie sa stii cat mai multe. Trebuie nu sa fii bunicel, nu sa fii doar capabil, ci chiar sa fii foarte bun! Pentru asta trebuie sa fii mereu,dar mereu, informat si format sa lucrezi cu informatia respectiva.

Accesul la informatie se plateste. Daca nu cu bani, cu timp si cu munca. Daca nu cu a voastra, a altora. De pilda, unii copii au acasa acces la internet. Acesta e platit de parintii lor. Altii au acces la lecturarea unei carti. Trebuie sa cheltuiasca un timp si atentie pentru a o parcurge. Nu vine totul cumva, “injectat” si gata mestecat…

Cei mai buni sunt cei care au investit in ei. Au pus in ei insisi instrumente puternice – informatii si capacitati, abilitati, calitati dezvoltate prin multa practica si experienta – astfel incat sa se miste usor. Sa poata sa fie buni in orice imprejurari. Sa fie experti. Sa le scoata la iveala, sa le fructifice dupa nevoie si mai ales dupa cum doresc.

Ganditi-va ca oricat de buni ati fi, chiar si cea mai mare companie in care lucrati poate sa se prabuseasca. S-a intamplat cu giganti din diverse domenii, si nu doar in ultimii ani.Se poate sa fii sigur de un post, ca angajat, sau de o companie pe care o conduci, si dintr-o data totul se naruie. Daca esti bun, daca esti pregatit, poti trece cu usurinta la altceva, altundeva.

Pentru asta e nevoie sa inveti continuu. Si cat esti foarte tanar, ai un mare avantaj: resursele de timp.Oricat ai fi prins in orele de scoala, in activitati impreuna cu familia sau prietenii, ai mai mult timp decat un angajat. Si o minte mai limpede, cu mai putine preocupari “administrative”.

Ce sa inveti?

Mai intai, ceea ce simti ca te atrage. Ce iti sustine talentele, calitatile. Dezvolta-te in zona pasiunilor si dorintelor, fiindca ele iti vor alimenta “nava” personala de-a lungul vetii, astfel incat sa-ti implinesti visele cu cat mai putin efort.

Apoi, ceea ce vezi deja ca e foarte folositor in orice imprejurare. De plida, limbile straine. Cat poti, cate poti. De limba engleza… deja v-ati convins nu doar ca e cautata in orice domeniu. Ea are un mare rol: acela de a va deschide usile catre informatii din orice arie de interes. E limba internetului, a lucrarilor, cartilor si publicatiilor importante de specialitate, a corespondenei electronice. E limba in care se lucreaza in multe companii si nu doar in cele multinationale.

Cat aveti un pic de timp liber, exersati, cititi, scrieti. Inca o limba straina, si inca una. Nu stiti la ce va va folosi. Am cunoscut zilele trecute o tanara care vorbeste fluent sase limbi. A lucrat deja trei ani pe vapor, ca si interpret. A vazut multe tari, a cunoscut tot felul de oameni, studiaza acum cu placere prin strainatate, se simte ca acasa in multe orase pe care noi le vedem doar in poze.

Mie mi-a sa “intamplat” sa fac un curs intensiv de limba italiana in 1996. Facusem din placere un “tur de forta”, invatand zi de zi cu o romanca de-a noastra din Cluj, plecata si stabilita in Italia de 22 de ani. Preda matematica si avea o mica afacere cu mobila, impreuna cu sotul ei. Cum avea timp liber, in vara cat a stat in Bucuresti, a facut bani buni si din cursuri de italiana. Nu stiam ca urma sa vina peste un an ocazia sa merg la un interviu, pentru un post intr-o firma italiana. Desigur ca a contat enorm ca stiam vorbi si scrie binisor in limba respectiva.

Internetul contine o multime de filme educationale. Sunt cursuri gratuite in te miri ce domenii, si poti invata enorm, orice, doar sa vrei si sa aloci ceva timp, atentie, energie. Acestea sunt cheltuieli care vor rodi in tine insuti.

Orice ai pierde, in afara de facultatile mentale si fizice (desi si aici se pot depasi limitarile) vei lua cu tine ceea ce ai in cap si in inima. Invatarea nu e doar un proces, e si o abilitate ce se dezvolta prin practica, prin antrenament. Puteti ajunge la performante deosebite – invatarea rapida, cititul pe diagonala etc, ca si abilitati de miscare si de actiune – care va vor da mai mult decar par a contine. Va vor da increderea in voi insiva, atat de importanta. Va veti simti siguri pe voi, “bazati pe voi insiva”. Chiar puternici. Si va veti putea misca mult mai usor intr-o lume care ce misca si ea continuu.

Asa ca va urez mult spor la invatatul facut cu placere, pentru voi insiva… chiar in timpul vacantei!

Libertatea ca iluzie

Written by Mirela Bojin on July 12th, 2010

Nimeni nu e mai rob decat acela care se crede liber, fara sa fie liber cu adevarat.”

Goethe

Orice restangere a libertatii personale o resimtim ca frustrare. Evident, atunci cand suntem constienti de ea.

Orice restrangere a libertatii altora ni se pare justificata, mai ales atunci cand se intampla sa ne dea, in vreun fel, satisfactie.

Incantatia “Sa moara si capra vecinului!” a functionat perfect. Pana la punctul in care au murit toate caprele.

Restrangerea libertatii economice a ajuns la punctul in care e lovita intreaga societate.  Bugetari sau angajati la “privat”, pensionari sau nou-nascuti, angajati sau liber profesionisti, antreprenori sau investitori, tuturor le-au fost limitate optiunile economice.

Unii ar spune ca e bine asa. Daca e austeritate atunci sa fie pentru toti. Daca e recesiune atunci sa piarda toti. Daca ne ducem catre fundul gropii macar sa cadem toti, tinandu-ne de mana.

Dar eu ma intreb altfel: dupa ce vom fi toti pe fundul gropii cine ne va aunca franghia pe care sa ne cataram spre iesire?

Da, politica fiscala este atributul suveran al guvernului. Da, normele fiscale sunt imperative si statul le aplica prin coercitie. Da, masurile fiscale reprezinta una dintre cele mai subtile dar ferme limitari ale libertatii individuale.

Dar, totodata, o politica fiscala anticiclica era singurul instrument macroeconomic ce ar fi putut ajuta la reluarea cresterii economice. Iar o politica fiscala anticiclica in recesiune insemna a lasa mai multi bani disponibili pentru consum si investitii. Fara cresterea consumului recesiunea nu va fi oprita. Fara investitii noi cresterea economica nu va fi reluata.

Ce sfat as putea da acelora care, in ciuda contextului economic descurajant, ar vrea sa faca pasi spre libertatea economica?

• Economiseste, strange bani pentru visul tau? Da, este un sfat bun in orice situatie. Dar daca faci sacrificiul de a economisi, renuntand astfel la consumul din prezent, vei avea surpriza sa platesti impozit pe dobanda real negativa. Cu alte cuvinte, banii economisiti prin renuntare vor valora din ce in ce mai putin odata cu trecerea timpului.
• Incepe o afacere, deschide-ti o firma? Da, poate in alte vremuri ar fi fost o idee buna. Acum impozitul minim te va dobora din start. Nici nu apuci sa ai clienti si deja esti trecut pe rabojul fiscului. Si daca ai pierderi la inceput de activitate? Treaba ta, daca ai vrut sa fii patron acum plateste.
• Incepe o activitate independenta? Pai sa vedem daca reusesti inainte de toate sa convingi fiscul de independenta ta.  Abia apoi incepe greul, caci la jumatatea lunii iulie inca nu stie nimeni care este procedura de declarare si plata a noilor biruri aruncate in carca  independentilor.
• Investeste la bursa? Poti sa o faci daca iubesti riscul. Pe langa adrenalina cotidiana si eventualele minusuri in portofoliu te mai pricopsesti si cu vizite trimestriale la fisc unde trebuie sa declari tot, ca nu cumva sa ramana vreun banut  neimpozitat in avans.
• Investeste in imobiliare? Fa-o daca te tin buzunarele. Cat de curand vei incepe sa castigi din investitia ta? Inca nu se stie dar nu uita sa tii cont la calcule si de impozitul progresiv pe celelalte proprietati in afara celei de domiciliu.

Dupa atatea constrangeri cine ne va aduce, la final, mult asteptata revenire economica? Poate TVA… caci e singura care creste…

10 idei gresite despre bani si afaceri

Written by Adrian Avarvarei on July 10th, 2010

continuare

5. Daca ai firma esti bogat si iti permiti orice.

Romanii au pretentia ca cei bogati sa arunce cu bani in dreapta si-n stanga, sa ofere salarii uriase angajatilor, sa faca donatii mari cu orice ocazie, sa ajute statul in perioade de criza, sa plateasca integral nota, atat la restaurant cat si in societate. Nu este corect. Cei care au facut avere nu au ajuns in aceasta situatie cheltuind fara limita pentru orice moft, ci din contra, au adunat banut cu banut, zi de zi, cu multa grija si planificare. Sumele cresc exponential in timp doar daca nu te atingi de ele la inceput. Primii ani sunt foarte grei pentru o firma; de multe ori, ai mai putini bani decat angajatii tai si te straduiesti sa faci rost de unde poti pentru a-ti acoperi costurile zilnice. Haiducia nu duce la progres social, ci doar la saracirea intregii natiuni.

6. Cei care au avere cunosc secrete inaccesibile celorlalti.

Cei care adora teoriile conspirationiste “stiu” ca bogatii fac parte din grupuri oculte, care detin trucuri doar de ei cunoscute, prin care si-au acumulat avutia, si incearca cu disperare sa le afle. Nu exista insa asemenea smecherii. Reteta succesului este destul de simpla: creeaza valoare pentru altii si implementeaza un mod inteligent de a o distribui. Fa asta cu perseverenta si incapatanare, timp de mai multi ani, si pana la urma vei obtine tot ce iti doresti. Nu exista tehnici accesibile doar unor initiati; puteti reproduce si voi ceea ce au facut multe alte mii de tineri inaintea voastra si au avut succes.

7. Ai nevoie de mult noroc si ajutor divin pentru a reusi.

Norocul exista uneori in afaceri, dar este exceptia, nu regula; am putea spune mai degraba ca trebuie sa nu ai ghinion mai mult decat sa ai noroc. Cu ambitie si munca sustinuta vei reusi, chiar daca nu ai rezultate spectaculoase datorate unor conjuncturi favorabile. Cei carora soarta le surade si ajung sa castige mult intr-un termen scurt nu o duc neaparat bine pe termen lung, pentru ca nu s-au lovit de greutati si n-au acumulat experienta necesara.

Nici Dumnezeu si nici astrele nu te pot ajuta daca nu te ajuti singur. Nu exista forte supranaturale care sa-ti aduca banii pe tava daca tu nu faci nimic pentru a-i castiga. Renunta la rugaciuni si horoscoape si mai bine apuca-te de studiat si pus in practica! Marii moguli, ca Gigi Becali, pe care-i vezi facand donatii la biserici si afisandu-si cu ostentatie credinta, au devenit religiosi si altruisti DUPA ce s-au imbogatit. Dar cati fac aceleasi gesturi de la bun inceput, cand nu au resurse materiale prea mari?…

8. Exista metode miraculoase prin care sa castigi multi bani peste noapte.

Cei care vor sa va vanda sisteme miraculoase de imbogatire sunt niste smecheri care profita de naivitatea voastra. Stiti cum se spune: cel mai usor mod de a te imbogati peste noapte este sa vinzi o carte in care sa explici cum sa te imbogatesti peste noapte. Daca astfel de metode ar functiona, de ce nu le-au folosit chiar cei care vor sa va vanda voua secretul?

Sunt cai prin care poti castiga sume enorme in scurt timp. De exemplu, poti jefui o banca. Doar ca nu e legal, faci pana la 15 ani de inchisoare si, cel mai important, nu e etic – pe termen lung castigi cu adevarat doar producand valoare, nu furand-o. O alta modalitate este sa joci la loto. Sansele de a castiga marele premiu la loto 6/49 cu o varianta simpla sunt de 1 la 13.983.816. Iti urez succes. Pe de alta parte, daca ai investi banii pe care-i joci saptamanal, in cativa ani s-ar strange sume consistente.

9. Ai nevoie de bani pentru a avea succes la femei.

Este adevarat ca, daca ai multi bani, femeile incep sa roiasca in jurul tau. Dar tu ce fel de femei iti doresti? Daca vrei doar sa faci sex, am noutati pentru tine: poti face asta oricand, si cu 10 lei in buzunar. Pe de alta parte, daca vrei relatii serioase cu femei de calitate, in niciun caz nu trebuie sa astepti hienele care te pandesc si asteapta sa te imbogatesti. Pentru a incepe o legatura adevarata cand esti bogat, cel mai bine este ca cealalta persoana sa nu stie exact cat de bine stai din punct de vedere financiar.

In mare parte, aceste sfaturi se aplica si pentru femei. Exista unii barbati care cauta tipe cu bani pentru a le exploata. Superficialitatea, lipsa de personalitate si incultura nu se pot compensa cu bani, oricati papuci si oricate posete ti-ai cumpara. In plus, cand esti bogat, desi esti tot timpul inconjurat de oameni, esti de fapt foarte singur, deoarece majoritatea au niste interese clare legate de tine. Iti va fi, deci, mai dificil sa gasesti prieteni adevarati.

10. Fericirea se poate obtine doar daca ai multi bani.

Cineva spunea ca banii nu aduc fericirea, dar o intretin. Pana la un punct, este adevarat. Exista un nivel minim de satisfactie materiala pe care trebuie sa-l ai pentru a putea fi fericit. Dar acesta e relativ usor de obtinut. De fapt, trebuie doar sa-ti implinesti nevoile fundamentale, sa traiesti decent; dincolo de acest prag, mai multi bani nu aduc mai multa fericire. E nevoie de mult mai mult pentru a fi fericit. Poti fi fericit doar daca stii pentru ce traiesti, daca stii sa creezi si sa iubesti, daca esti dispus sa-i ajuti pe ceilalti, daca vrei sa iti aduci o contributie in acest univers si daca nu te opresti niciodata din evolutia ta personala.

Va las pe voi sa mai adaugati si alte mituri – haideti sa le discutam impreuna!

Adrian Avarvarei

www.avarvarei.ro

10 idei gresite despre bani si afaceri

Written by Adrian Avarvarei on July 3rd, 2010

Zilele acestea se implinesc 10 ani de cand am terminat liceul. Imi amintesc cate planuri mi-am facut, prin cate esecuri am trecut, dar si cat de putine stiam atunci si cat de multe stiu acum, cate iluzii si prejudecati aveam despre business in adolescenta. Am hotarat sa va impartasesc si voua cateva.

1. Nu poti face multi bani decat daca ai deja bani.

Este adevarat ca unele metode sofisticate de investitii sunt accesibile doar celor cu bani, dar lumea business-ului s-a democratizat mult in ultimii ani odata cu aparitia internetului; poti sa tranzactionezi actiuni, valute sau derivate online cu un cont de doar cateva zeci sau sute de dolari, iar numarul persoanelor care au inceput cu bani putini si au ajuns sa aiba avere e foarte mare, chiar si in Romania. In fond, cine avea rezerve mari de bani la inceputul anului 1990?…

Nu are rost sa-i invidiezi pe cei cu parinti bogati: faptul ca nu pleaca de la zero poate fi un dezavantaj pentru ei; fara sa treaca prin greutati nu vor acumula experienta si, de multe ori, vor irosi fondurile mostenite.

2. Plecand de la zero poti sa te imbogatesti doar prin furt.

Aceasta e o convingere tipic romaneasca; dar cum de au ajuns zeci de mii de romani sa aiba firme mari, proprietati sau conturi in banci? Chiar credeti ca toti s-au ocupat doar cu smenuri? Eu cunosc multe persoane care au inceput foarte modest dupa revolutie (cu un chiosc de inghetata, cu o taraba de haine importate din Turcia) si care azi sunt relativ bogate. Iar cu 20 de ani in urma nu existau oportunitatile de afaceri online, pe care voi le aveti azi. Daca vreti cu adevarat, veti reusi si in tara noastra, cu tot specificul ei balcanic.

3. Cine munceste e fraier.

Inca un element mioritic care e total anormal pentru restul lumii occidentale; spuneti-i unui neamt treaba asta sa vedeti cum reactioneaza! Evident ca nu esti fraier daca muncesti. Ba mai mult, doar prin munca te poti imbogati. Ideea este insa sa muncesti inteligent. Sa obtii maximum de beneficii de pe urma muncii prestate si sa progresezi pe termen lung, crescand valoarea produsa intr-un interval de timp si implementand modalitati automatizate de castig financiar. Pot sa va spun din experienta mea si a multor prieteni ca patronii sau managerii adevarati sunt cei care muncesc cei mai mult, iar daca unii au ajuns azi sa aiba parte de conturi grase si vacante exotice este pentru ca ani la rand au muncit pe branci.

4. Oamenii bogati sunt rai si imorali.

In Romania, cei care s-au imbogatit sunt considerati de majoritatea populatiei escroci; unii ii urasc, altii ii invidiaza; in plus, religiozitatea exagerata si prost inteleasa de la noi contribuie la aceasta preconceptie. Se vorbeste foarte putin despre actele de filantropie facute de bogatasii romani sau despre contributia lor pozitiva in societate. In mass-media singurele modele prezentate sunt manelistii, fotbalistii si curvele; foarte rar vezi vreo poveste de succes in care un om pleaca de la zero, lucreaza din greu si ajunge sa isi asigure independenta financiara aducand in acelasi timp valoare societatii. Dar, fara acesti temerari, lumea nu ar putea sa functioneze. Spiritul antreprenorial e motorul care face economia sa progreseze. Persoanele bogate au un rol esential in dezvoltarea tarii si, in plus, doar daca ai bani poti face cu adevarat actiuni caritabile de impact. Rautatea si imoralitatea sunt cel mai des legate de saracie si frustrare: cand esti independent financiar prioritatile tale se schimba si sunt mai mari sansele sa ai preocupari pozitive.

va urma

Adrian Avarvarei

www.avarvarei.ro

Cu ochii-n patru…

Written by Mirela Bojin on June 28th, 2010

Cam asa trebuie sa stam in lunile urmatoare.

Daca pana acum ne aflam in pielea pesimistului care spunea  “mai rau nu se poate”, iata-ne ajunsi in pielea optimistului care raspunde “Ba da!”.

Se pare ca am  intrat, in sfarsit, in etapa finala a caderii. Cel putin asa sper eu, ca este etapa finala.  Cresterea TVA la 24% este cireasa de pe tort.

Trebuie sa recunosc ca era previzbila aceasta crestere, chiar si in situatia in care masurile de  austeritate propuse nu ar fi esuat. Ceea ce a surprins a fost amploarea. Probabil ca nici cei mai pesimisti nu s-au asteptat la o crestere de 5 puncte.

Care vor fi efectele? Cred ca nimeni nu stie cu exactitate. Tocmai de aceea trebuie sa fim cu ochii-n patru, atenti la toate semnalele pe care ni le va oferi piata.

Cea mai importanta intrebare in acest moment este “Ce va face Banca Nationala?”

Din pacate raspunsul nu il vom afla decat pe parcursul derularii evenimentelor.

Stim deja ca principala preocupare si responsabilitate a BNR este tintirea inflatiei. Cum cresterea TVA are ca efect imediat cresterea preturilor deci a inflatiei, este interesant de vazut ce va alege dl. Isarescu: mentinerea in limite acceptabile a cursului de schimb si a inflatiei cu pretul unei contractii economice mai mari decat cea prognozata initial (deci o adancire a recesiunii) sau acceptarea unui nivel ridicat al inflatiei si deprecierea leului ca suport al exporturilor si stimulator al consumului?

Inca o data, in istoria celor 20 de ani de tranzitie, deciziile economice se vor lua la Banca Nationala. Inca o data aceasta este chemata, in al 12-lea ceas, sa repare greselile facute de altii.

Se stie ca inflatia, impreuna cu deprecierea monedei nationale, este solutia de manual pentru absorbtia deficitelor bugetare ridicate. Dar aceasta solutie se opune obiectivului de integrare in zona euro, acesta fiind principalul motiv pentru care a fost respinsa de Banca Nationala. Va considera acum BNR ca e momentul sa renunte pentru o vreme la obiectivul integrarii? Oricum s-a dovedit deja ca zona euro nu este o umbrela prea rezistenta la furtuni si, in plus, aceasta criza a demonstrat inca o data ca nu suntem pregatiti pentru acest pas. Spre deosebire de Grecia noi avem macar acest debuseu al devalorizarii monedei nationale. Il vom folosi? Aceasta este intrebarea.

Ce ar urma in acest caz? Exportatorii ar primi o gura de oxigen. Poate unii ar reusi sa-si mai recastige din cota de piata. Restul lumii pare sa-si revina asa ca ar fi ceva sanse de crestere a exporturilor.

Scaderea leului, impreuna cu TVA-ul majorat, va pune presiune pe rata inflatiei. Totodata scaderea veniturilor populatiei determina scaderea cererii  asa ca nivelul de echilibru al preturilor ar putea fi mai mic decat estimarile initiale.

In schimb cresterea ratei de schimb ar pune in dificultate multi dintre debitorii bancilor. Creditele in euro vor fi din ce in ce mai greu de platit. Multe garantii ar putea fi executate. Am ajunge la prabusirea preturilor din piata imobiliara asa cum s-a intamplat in urma cu 2 ani dincolo de ocean?  Ar fi un final de ciclu mult asteptat de unii investitori.  Aceia care stau de vreo 2 ani si asteapta ieftinirea substantiala a activelor imobiliare pentru a intra la cumparare. Abia atunci, odata atins nivelul minim, vom putea vorbi de inceputul revenirii pe crestere a pietei imobiliare.

Dar daca BNR va decide pastrarea in limite rezonabile a inflatiei vom asista probabil la o crestere a dobanzii de politica monetara si, deci, la o scumpire a creditului in lei. Aceasta insemna o inhibare suplimentara a consumului dar si la intarzierea si mai mult a relansarii economice prin amanarea pe termen nedefinit a investitiilor. Daca BNR va incerca sa mentina si cursul euro-leu la un nivel considerat optim acesta ar ajuta oarecum mentinerea pe linia de plutire a nivelului de trai al populatiei fara a reusi totusi sa stimuleze in vreun fel relansarea economica.

Orice varianta ar alege, cum zice romanul “si-asa-i rau si-asa nu-i bine.”

Fara o politica fiscala corespunzatoare, politica monetara a BNR nu va putea, singura, sa scoata economia din recesiune, asa cum nu a putut nici sa impiedice caderea ei.

Cred ca pana la finalul lui 2010 si in prima jumatate din 2011 va trebui sa ne multumim cu supravietuirea. Orice familie care va reusi sa-si mentina timp de un an nivelul de trai si nivelul activelor din acest moment se poate considera invingatoare.

O pastrare a economiilor in  euro pare a fi o idee buna.

Imprumuturile, atat cele in euro cat si cele in lei, par extrem de riscante, asa ca va sfatuiesc sa le evitati. Celor care sunt deja datori le tin pumnii sa-si poata plati ratele.

Pentru investitii ar putea urma momente favorabile (evident pentru cei care au bani lichizi) dar recomand deocamdata asteptare si multa prudenta in alegerea momentului de cumparare. Cred ca nimeni nu poate anticipa acum cat de mult poate sa mai scada piata imobiliara.

Pietele financiare ne-au dat vineri un semnal agresiv dar ele pot la fel de usor sa se intoarca odata cu aprobarea urmatoarei transe a imprumututilor de la FMI si CE. Oricum volatilitatea va fi probabil mare saptamana viitoare. Sa nu uitam ca suntem o piata emergenta si orice zvon determina reactii bruste si de mare amploare.

Cine are un job sa tina si cu dintii de el, in orice conditii.

Cine nu-l are sau e pe cale sa-l piarda va invata acum sa supravietuiasca la limita. E si asta o experienta de viata, chiar daca una deloc dorita.

Nu stiu la ce lucruri bune ne putem astepta in lunile urmatoare.

Personal ma tem de noi cresteri de impozite, dincolo de cele deja aprobate.

Nimic in viata nu e pe gratis. Tot ce s-a impartit cu generozitate in anii trecuti platim acum. Intotdeauna exista o scadenta.  Daca am invata ceva din asta ar insemna ca nu ne chinuim degeaba. Din pacate si in aceasta privinta sunt pesimista.

Schimbari in modul de impozitare a veniturilor din investiti

Written by Mirela Bojin on June 21st, 2010

Asa cum probabil ati aflata deja, pe site-ul Ministerului Finantelor, la adresa http://discutii.mfinante.ro

A fost publicat proiectul Ordonantei care va modifica, incepand ci 1 iulie 2010, Codul Fiscal al Romaniei.

Trecand pesta faptul ca, inca o data, nu este respectat termenul de 6 luni ce trebuie sa treaca intre publicarea si intrarea in vigoare a modificarilor codului fiscal, noi, contribuabili disciplinati sau nu, trebuie sa ne supunem acestor modificari intrucat nu avem alternative.

Asa arata, in prezent, articolul 65 din Codul Fiscal:

„ART. 65

Definirea veniturilor din investitii

(1) Veniturile din investitii cuprind:

a) dividende;

b) venituri impozabile din dobanzi;

c) castiguri din transferul titlurilor de valoare definite potrivit prevederilor art. 7;

d) venituri din operatiuni de vanzare-cumparare de valut? la termen, pe baza de contract, precum si orice alte operatiuni similare;

e) venituri din lichidarea unei persoane juridice.

2) Sunt neimpozabile urm?toarele venituri din dobanzi:

a) venituri din dobanzi la depozitele la vedere/conturile curente;

b) *** abrogat;

c) venituri sub forma dobanzilor bonificate la depozitele clientilor constituite în baza legislatiei privind economisirea si creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ .

c¹) venituri repartizate membrilor caselor de ajutor reciproc în functie de fondul social detinut;(…)

Ordonanta de Urgenta ne anunta sec:

„16. La articolul 65, alineatul (2), literele a) ?i c) se abroga.”

Buuun. Deci primul punct ochit e punct lovit. S-a terminat cu neimpozitarea dobanzilor la vedere acordate pentru conturile curente. E adevarat ca dobanzile respective erau oricum infime si impozitarea lor probabil nu ne va afecta prea mult. Ceea ce e nejustificat (la fel se intampla dealtfel si in cazul dobanzilor la depozite) este impozitarea inflatiei. Inflatia reprezinta costul acestui tip de investitie. Si normal ar fi, la fel ca in cazul oricaror costuri, sa fie deductibila. Este vorba de un principiu dar se pare ca in ziua de azi nimeni nu mai da doi bani pe pricipii.

Al doilea punct ochit si lovit: veniturile acordate deponentilor in cadrul sistemului de economisire creditare in domeniul locativ. Acest model, care incurajeaza planificarea financiara pe termen lung si  acumularea in timp a sumelor necesare construirii sau imbunatatirii locuintei, este un lucru foarte bun care a reusit  cu destule dificultati sa se impuna in sistemul financiar romanesc. Imi pare rau dar nu reusesc sa gasesc nici o scuza acestei modificari, cu atat mai mult cu cat dobanzile acordate in acest sistem sunt mult mai mici decat la depozitele standard, chiar la limita de acoperire a inflatiei.

„23. Alineatul (2) al articolului 67 se modific?” si stabileste cota de impunere pentru toate aceste dobanzi la 16%.

Art. 66

Stabilirea venitului din investitii.

18. Alineatul (5) al articolului 66 se modific? ?i va avea urm?torul cuprins:

?(5) Castigul net /pierderea neta se determina la sfarsitul fiecarui trimestru ca diferenta intre castigurile si pierderile inregistrate cumulat de la inceputul anului, ca urmare a tranzactionarii titlurilor de valoare, altele decat partile sociale si valorile mobiliare în cazul societatilor inchise. Castigul net determinat /pierderea neta determinat? la sfarsitul fiecarui trimestru se calculeaz? de catre contribuabil, pe baza declaratiei de impunere trimestriale.?

Bun. Am mai rezolvat o problema. I-am pus la respect pe imbuibatii aia de speculatori de la bursa. Capitalistii aia care vor sa castige fara munca. Ia sa-si piarda si ei vremea in fiecare trimestru pe la cozile de la finante, ca si asa au prea mult timp liber. Sau, mai bine, sa se apuce de munca cinstita, nuuu?

25. La articolul 67 alineatul (3), litera a) se modific? ?i va avea urm?torul

cuprins:

?a) castigul net determinat la sfarsitul fiecarui trimestru din transferul titlurilor de valoare, altele decat partile sociale si valorile mobiliare în cazul societ?tilor inchise, se impune cu o cota de 16%.”

Inca un punct ochit si lovit. Eliminarea cotei de impunere de 1% pentru castigul obtinut din transferul titlurilor de valoare detinute pentru mai mult de un an da lovitura de gratie adevaratilor investitori. Egalizarea la 16% a cotei de impunere are drept consecinta descurajarea investitiilor pe termen lung. Primele consecinte s-au vazut deja in luna mai, cand indicele SIF-urilor, BET-FI, s-a prabusit pur si simplu sub presiunea vanzarilor facute de investitorii care detineau aceste titluri de 10 ani sau mai mult si care s-au grabit sa-si marcheze profitul inainte de intrarea in vigoare a acestei modificari. Cu siguranta aceste persoane nu aveau nici o intentie sa-si lichideze aceasta investitie la care nu renuntasera nici in perioada neagra a anului 2008.  Ceea ce n-a reusit prabusirea pietei de capital din Romania a reusit schimbarea catorva cuvinte din codul fiscal.

Exista totusi si o veste buna. Prin modificarea alin (5) al art. 67, pierderea anuala adin tranzactionarea acestor titluri se reporteaza si se recupereaza din eventualele castiguri ale urmatorilor 7 ani.  Nu ma pot abtine de a ma intreba: sa fie oare o referire la cei sapte ani biblici de belsug si cei 7 de foamete?

Sper sa fie doar o coincidenta. Pentru ca 7 ani de relativ belsug am avut. Nu vreau sa ma gandesc mai departe.

Desi codul fiscal nu considera veniturile din cedarea folosintei bunurilor ca venituri din investitii eu le voi aborda totusi in cadrul acestui subiect.

Modificarea intervenita aici se refera la obligativitatea depunerii declaratiei anuale de venit si pentru situatiile exceptate anterior, incadrate la art. 63 al.(2)

Dezvoltarea Personala – Secretul succesului

Written by Adrian Popescu on June 16th, 2010

Cum poti deveni un lider de succes, sa reduci nivelul de stres si sa promovezi o stare de fericire in aceste vremuri in care majoritatea oamenilor incerca sa inteleaga ce se petrece la locul de munca, ce se intampla cu economia si cu lumea aflata in continua schimbare?

Dezvoltarea personala inseamna sa devii constient de abilitatile si competentele pe care le ai, pentru a reusi sa realizezi nu doar cerintele jobului, ci si propriile obiective. Aplicarea unui plan personal de performanta te poate ajuta in cariera si in dezvoltarea personala.

Formula de succes in dezvoltarea personala are trei etape:

• constientizeaza ca iti poti depasi limitele;
• incearca sa te cunosti mai bine;
• treci de la scopul personal la dezvoltarea competentelor.

Exista cativa pasi simpli care te pot ajuta sa obtii o dezvoltare personala armonioasa:

1. Scopul personal: Cine sunt? Incotro ma indrept? Pentru ce traiesc?

Raspunsurile pe care le dai la aceste intrebari reflecta stilul tau de viata si iti pot da indicii despre:

• cum arata cariera ta, dar si viata in afara jobului;
• care ai vrea sa fie efectele in dezvoltarea personala;
• cum ai putea evolua in viata si cariera.

2. Obiectivul personal: Ce rezultate (masurabile) doresc sa obtin pe termen scurt?

Stabilirea unui obiectiv este primul pas concret in dezvoltarea personala. Atat timp cat obiectivele stabilite sunt realizabile si te motiveaza, succesul nu va intarzia sa apara.

3. Performanta: Cum as putea sa masor propriile rezultate?

Daca vei reusi sa iti cantaresti munca pe care o depui pentru dezvoltarea personala, iti vei da seama de rolul pe care il joci in organizatie si de potentialul pe care il ai.

4. Actiuni de imbunatatire: Cum pot sa obtin performante?

Ceea ce trebuie sa faci se reflecta:

• in viata profesionala – printr-o buna cunoastere a organizatiei din care faci parte, a scopului acesteia si a cerintelor jobului;
• in viata personala – prin identificarea mediului si a pasilor pe care ii ai de parcurs pana la dezvoltarea personala.

5. Competente specifice postului: Ce aptitudini si ce comportament trebuie sa am pentru a ajunge la dezvoltarea personala?

O buna autocunoastere si intelegerea cerintelor jobului, din punctul de vedere al carierei, te ajuta sa iti dai seama de ce abilitati ai nevoie ca sa iti duci la indeplinire sarcinile. Competentele postului se refera la:

• nivelul de gandire;
• cunostinte – ce trebuie sa stii;
• abilitati – ce trebuie sa fii capabil sa faci;
• comportament – principii, norme si valori, atitudini necesare pentru a obtine dezvoltarea personala.

Helen Keller a fost intrebata odata ce e mai rau decat a te naste orb. Ea a raspuns prompt:  “Sa  vezi si sa nu ai viziune”.

Motivatie!

Libertatea economica in pericol?

Written by Mirela Bojin on June 14th, 2010

CONSTITUTIA ROMANIEI

ARTICOLUL 45 – Libertatea economica
Accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora in conditiile legii sunt garantate.

In ultima vreme nu pare sa-i mai pese cuiva de drepturile cetatenilor Romaniei. Cu toate acestea eu cred ca ar trebuie sa ne pese chiar noua, cetatenilor.

Zvonurile care se aud (si se scriu) in ultima vreme despre asimilarea activitatilor independente  celor dependente devin din ce in ce mai ingrojoratoare. In opinia mea adeverirea lor ar insemna tocmai incalcarea dreptului la libera initiativa.

Intre activitatea dependenta si cea independenta exista o asemanare si foarte multe deosebiri, despre care am mai scris cu cateva ocazii.

Cu toate acestea, sub pretextul acelei singure asemanari (faptul ca si una si alta au drept scop obtinerea mijloacelor de trai), se doreste a se pune semnul egal intre ele.

Pretextul? Unul foarte nobil: sustinerea fondului de pensii.

Ce legatura au pensiile de stat cu libertatea economica? Nici una.

Ba as spune ca dimpotriva: pensiile de stat au legatura cu dependenta economica.

Dependenta economica este blestemul pensionarului de stat de ieri, de azi si de maine. Evident al celui al carui unic venit este aceasta pensie,  pntru ca exista multi pensionari care obtin totodata si venituri independente (din diverse activitati economice sau din chirii) dar acestia sunt , din pacate, doar exceptii.

Se pare ca de sub acest blestem nu va scapa nimeni.

Se urmareste eliminarea completa a independentei economice? Atat din prezent cat si din viitor? Ba chiar din trecut daca e sa ne luam dupa informatiile ca ANAF va obliga la plata retroactiva, pe ultimii 5 ani, a contributiilor sociale pentru toate activitatile independente.

Ce rost ar mai avea libera initiativa, cu tot efortul, investitiile si riscurile asumate, daca ea nu-ti poate garanta dorita libertate economica?

Ce libertatea este aceea care se traduce prin confiscarea unei treimi din munca proprie doar pentru a sustine un sistem falimentar si lipsit de viitor. Ce libertate este aceea care nu-mi ofera dreptul de a alege?

Cea mai liberala economie a lumii, cea a Statelor Unite, obliga, prin comparatie, toate persoanele active (indiferent daca sunt angajati, intreprinzatori, investitori, patroni) sa depuna anual un anumit procent din venituri, intr-un vehicul de investitii pentru viitor, Acesta poate fi un simplu cont bancar, un fond de pensii privat, sau un portofoliu divers de investitii. Ideea e ca fiecare va dormi asa cum isi asterne, rolul statului fiind limitat la aceea de a  verifica existenta si contributia permanenta la acest „fond” pentru pensie.

Nu zic ca e sigur, au fost destule fonduri care au dat faliment sau au pierdut enorm in aceasta criza.

Dar fondul de pensii de stat de tip „pay as you go” este falimentar din start, este un urias sistem piramidal  la care  singurele contributii sunt cele luate cu japca.

Inteleg ca e nevoie de solidaritate.

Dar hai sa-i spunem asa.

Hai sa o numim taxa (sau impozit) de solidaritate, s-o platim la un nivel acceptabil si sa stim ca din ea se achita pensiile parintilor si bunicilor.

In schimb sa ni se lase resurse pentru a ne construi singuri „fondul de pensie”. Asta inseamna responsabilizare. Asta inseamna libertate economica. Asta inseamna bunastare  pentru fiecare dintre noi si, pana la urma, bunastare pentru societate.

Cred ca asimilarea activitatilor independente cu munca dependenta este o incalcare a art. 45 din Constitutia Romaniei.

Cred ca libertatea economica este premisa celorlalte libertati cetatenesti.

Cred ca libertatea economica este premisa gandirii libere si a rezistentei la manipulare.

Cred ca libertatea economica este premisa dezvoltarii economice a intregii societati.

Cred ca asasinarea libertatii economice va duce inevitabil la saracie endemica.

Si nu va fi de folos nimanui. Toti, absolut toti, avem de pierdut.

Diavolul se ascunde in detalii. Si tot acolo si Dumnezeu

Written by Mirela Bojin on June 7th, 2010

Trebuie sa recunosc: nu-mi plac generalitatile (nici generalizarile dar asta e o alta poveste). Din generalitati nu inveti nimic. Gasesc generalitatile inutile si plictisitoare ba chiar, in unele cazuri, de-a dreptul periculoase atunci cand ajungem sa luam decizii in viata pe baza unor informatii cu caracter general si  superficial.

In tinerete am invatat foarte multe lucruri din carti.

La maturitate am invatat mult mai multe lucruri din viata.

In tinerete neglijam complet detaliile. Mi se parea meschin sa analizez orice gest si orice vorba, sa urmaresc fiecare privire, sa despic firul in patru si sa cer explicatii acolo unde aveam indoieli. Preferam sa traiesc intr-un vis si sa-mi imaginez ca pot schimba lumea, ca e suficient sa-mi doresc si visul devine realitate.

La maturitate am inteles ca tocmai aceste lucrurile marunte sunt cele care conteaza. Am inteles ca viata e alcatuita din detalii, ca lor trebuie sa le acord atentia cuvenita, ca de ele depinde viitorul meu si al copilului meu. Am inteles ca singura persoana pe care o pot schimba sau controla sunt eu insami iar pe ceilalti trebuie sa-i accept asa  cum sunt, cu bune si cu rele, fara a incerca sa le impun opiniile mele si, mai ales, fara sa-i judec.

Si mai trebuie sa recunosc: nu-mi plac discursurile motivationale. Mi se par false, manipulatoare, ascunzand mereu un interes. Mai ales atunci cand par gratuite.

Eu cred in incurajarea din partea unui prieten, in sustinerea oferita de familie, in ajutorul pe care ti-l dau, neconditionat, cei apropiati.

Am invatat, de cand imi traiesc viata pe cont propriu, doua lucruri extrem de importante:

1. Cand cineva spune ceva intreaba-te ce interes are.
2. Intotdeauna fii atenta la detalii.

Primul principiu este unanim recunoscut in lumea financiara. Orice declaratie, afirmatie, analiza sau prognoza facuta de o persoana sau un grup financiar ascunde in spate un interes. Ascultand cu atentie ce spune fiecare poti sa anticipezi in ce sens vor incerca sa impinga lucrurile.

Al doilea pricipiu dupa care ma ghidez e valabil atat in afaceri cat si in viata personala.

Intre profit sau pierdere, avantaj sau dezavantaj, fericire sau tristete, dragoste sau ura, placere sau durere detaliile fac diferenta.

Tocmai de aceea nu cred in retete universale. Nu cred ca poti aplica in viata ce ai citit intr-o carte.

Nu cred (si am mai scris-o si alta data) ca putem face aici afaceri ca in America. Pur si simplu din cauza unor detalii.  Unul dintre ele ar fi ca la noi afacerile se impoziteaza de cinci ori mai mult.  Un altul ar fi ca acolo afacerile se incheie cu o strangere de mana pe cand la noi nici un teanc de contracte nu te apara de tepe.

Cred ca inainte de a lua decizii (mici sau mari) in viata trebuie sa iei in calcul detaliile. Pentru ca de ele va depinde, la final, succesul sau esecul.

N-a ramas in legenda curajul lui Icar de a parasi in zbor insula pe care fusese exilat.  A ramas in legenda doar prabusirea sa. Pentru ca in orgoliul sau nemasurat s-a apropiat prea mult de Soare pana cand i s-au desprins aripile. Desigur, faptul ca aripile erau lipite cu ceara nu era decat un detaliu.

Banii lucreaza pentru tine

Written by Adrian Popescu on June 2nd, 2010

Ce decizi? Ce vrei sa fii, sclavul banilor sau stapanul banilor ?

Angajatii si liber-profesionistii muncesc pentru bani.

Poate e cam dur spus, dar ei mai pot fi numiti si « sclavi ai banilor ».

De ce ?

Pentru ca  sunt prinsi in asa-numita « capcana timp contra bani » : oricat de mult ar munci, venitul lor va fi intotdeauna limitat.

Dimpotriva, patronii si investitorii sunt cei care nu mai muncesc pentru bani,
ci pun TIMPUL si BANII sa munceasca pentru ei.

Patronii si investitorii sunt « stapanii banilor ».

Intrebarea pe care am auzit-o de foarte multe ori este: De ce nu sunt toti oamenii bogati, daca este asa de simplu sa te imbogatesti ?
Raspunsul este foarte simplu: pentru ca nu toti oamenii isi doresc cu adevarat sa fie bogati. Este vorba de dorinta, care sa te motiveze sa actionezi cu putere pentru a-ti atinge scopul. S-ar putea sa spui ca nu este de ajuns numai dorinta puternica, pentru a te imbogati.

Intr-adevar, mai trebuie sa cunosti ceea ce nu ai invatat la scoala, adica “ABC-ul banilor”. Fara a sti cum se misca banii, va fi imposibil sa acumulezi vreodata mai multi bani decat in prezent.

Acum o sa afli despre acel « ceva »care iti scoate mereu bani din buzunar, fara ca tu sa iti dai seama.

Ce este acel  « ceva » ?

Pasivele: calea spre sclavia banilor.
O notiune fundamentala din ABC-ul financiar o reprezinta PASIVELE.
Mai simplu si pe inteles, PASIVELE inseamna ceva ce iti scoate bani din buzunar, fara sa iti mai aduca alti bani in schimb.
De exemplu, daca ai cumparat o masina cu care te plimbi, iti scoate mereu bani din buzunar fara sa iti mai aduca alti bani, inseamna ca ai bagat banii intr-un PASIV.
Acum gandeste-te tu in cate pasive ai bagat bani pana acum …

Desigur, ai nevoie  sa cumperi si pasive.
Problema este ca angajatii sunt educati sa cumpere NUMAI pasive, adica tot felul de lucruri care nu le sunt neaparat necesare si sunt si costisitoare. Isi fac rate la banci, iar pentru achitarea lor vor trebui sa munceasca si mai mult. In final, vor ramane prinsi in aceasta capcana: timp=bani.
Mentalitatea salariatului, este aceasta : “Trebuie sa am o sursa stabila de bani, pe care sa-i cheltuiesc lunar.”

Schema este simpla: castig si cheltuiesc. Atat. Evident ca nu vei scapa niciodata de Pasive.
In timp ce tu dormi, frigiderul consuma electricitate. Centrala termica consuma gaz, etc… Angajatilor le lipseste conceptia « pun banii sa munceasca pentru mine ». Atata vreme cat cumperi numai pasive, adica in ceea ce iti scoate bani din buzunar, vei fi un simplu sclav al banilor.
Imediat vei afla despre « magnetul »care poate atrage din ce in ce mai multi bani catre tine.
Fara acest  ”magnet”, vei avea toata viata ta probleme financiare.

Ce este acest magnet ?

Activele: Calea spre libertate.
Ca sa devii stapan al banilor, trebuie sa inveti sa ai “active”.

Ce sunt activele ?

ACTIVELE reprezinta « ceva » care iti genereaza mereu alti bani.
De exemplu, daca ai cumparat o masina cu care reusesti sa faci alti bani(transport, taximetrie, etc.), inseamna ca ai investit intr-un activ. Cred ca ai inceput acum sa intelegi care sunt cele doua instrumentecare te pot face sa acumulezi bogatie:

VALORIFICAREA si ACTIVELE

Uite un exemplu foarte simplu si clar: sa spunem ca iti deschizi o firma de taximetrie.
Ca patron, tu folosesti cele doua instrumente:
1. VALORIFICAREA (valorifici efortul soferilor angajati sa lucreze pentru tine).
2. ACTIVELE (investesti in masini care iti aduc profit), iar acel profit il investesti iar in alte active, care sa-ti aduca alt profit, etc. Soferii angajati de tine isi vand efortul si timpul contra bani, insa tu esti un « stapan al banilor »,pentru ca din profitl obtinut, le platesti salariile, benzina, si restul de bani raman la tine. Pui banii sa munceasca pentru tine, valorifici efortul altor oamenisi acumulezi profit din ce in ce mai mare. Poate o sa spui ca tu nu dispui de asa multi bani pe care sa-i investesti in active. Tocmai pentru oamenii cu venituri modeste a fost creat un tip revolutionar de afacere: “FRANCIZA ALTERNATIVA”, adica o afacere pe care sa o poata porni orice om, indiferent de venitul lui.
Motivatie!

Activitate independenta vs. Activitate dependenta

Written by Mirela Bojin on May 31st, 2010

Fara reprezentare la nielul dialogului social, fara sindicat, fara demonstratii si proteste, independenta in viata si cariera incepe sa aiba un pret tot mai ridicat. Optiunea pentru o activitate independenta nu a fost niciodata lipsita de riscuri. Incepand cu investitia initiala in cele necesare activitatii, continuand cu patrunderea pe piata, pastrarea clientilor, preocuparea pentru calitate si terminand cu conformarea voluntara la plata obligatiilor fiscale, lucratorul independent este singur in mijlocul razboiului economic.

Daca munca dependenta este reglementata si excesiv protejata de Codul muncii, munca independenta este complet expusa riscurilor economice de piata.
Cu toate acestea lucratorilor independenti li se cere, tot mai vocal, sa contribuie similar lucratorilor dependenti la serviciile sociale prestate de catre stat tuturor cetatenilor sai.  Cu alte cuvinte, dupa principul „unii sunt mai egali decat altii” urmeaza “unii sunt mai solidari decat altii”.

Hai sa luam, de exemplu, asigurarile de sanatate. Stiti probabil ca printre riscurile acoperite de acest sistem se afla si dreptul la concediu medical platit. De unde sa isi ia intreprinzatorul individual concediu medical? De la client? Pai notiunea de concediu, in sine, nu are sens decat in cadrul unui raport de munca dependent. Liber profesionistul nu poate beneficia de concediu medical platit ( cum nu poate beneficia nici de concediu de odihna platit, evident) pur si simplu pentru ca nu este angajatul nimanui.

Concluzia e clara: independentul daca nu munceste nu castiga. Indiferent cat de bolnav ar fi, clientul nu se solidarizeaza cu el astfel incat sa-l platesca atunci cand sta. Asadar intentia de a egaliza cuantumul contributiei la asigurarile sociale de sanatate prin obligarea si la plata cotei corespunzatoare angajatorului nu se poate justifica in cazul persoanelor care nu au un angajator.

Contributia angajatorului pentru angajatul sau are tocmai rolul de a-l scuti pe patron, in cazul imbolnavirii salariatilor sai, de plata  indemnizatiei de concediu medical prin suportarea acesteia din bugetul comun  al asigurarilor de sanatate.

Persoanele care desfasoara activitati independente nu pot beneficia (desi contribuie cu aceeasi cota de impozit ca si celelalte categorii de contribuabili) de indemnizatie pentru cresterea copilului pana la 2 ani decat in cazul in care isi intrerup activitatea, adica renunta pe aceasta perioada la dreptul de a-si practica meseria. Asta inseamna, evident, pierderea clientilor si iesirea definitiva de pe piata.

Nici un intreprinzator independent nu-si permite asta asa ca nu va cere niciodata sa beneficieze de acest drept.In cazul asigurarilor sociale (sau de pensii) obligarea  persoanelor care obtin venituri din activitati independente de a contribui in cuantum egal cu suma dintre contributia angajatului si contributia angajatorului pune chiar in pericol existenta economica a acestor activitati.

Daca in cazul muncii dependente obligatia angajatorului de a contribui la fondul de pensie al angajatului cu un procent de 20% din salariul sau brut face parte, in fapt, din pachetul de beneficii oferit salariatilor, in cazul muncii independente acest procent ar trebui sa se adauge la pretul sau tariful practicat. Cati clienti ar fi dispusi sa plateasca  in plus?

Contributia la fondul de pensii de stat a lucratorului independent trebuie sa fie stabilita in limite rezonabile, astfel incat sa-i ofere acestuia, pe langa asigurarea unui trai in conditii decente, posibilitatea economisirii pentru pensie intr-un sistem privat sau prin alt mod de investire, mult mai potrivit profilului sau de risc.

Persoanele care aleg munca dependenta au, in general, o toleranta la risc scazuta si cunostinte economice, financiare si de management al vietii personale mai putin aprofundate. Din acest motiv poate fi inteles interesul de a reglementa obligativitatea contributiei, cunantumul acesteia si chiar si modul de plata (prin stopaj la sursa) in cazul angajatilor.

In cazul persoanelor care obtin venituri din activitati independente situatia nu poate fi, in nici un caz, abordata din aceeasi perspectiva. Societatea nu este solidara in nici un mod cu aceste persoane, ele fiind nevoite a se ocupa in mod nemijlocit de toate aspectele ce tin de activitatea lor profesionala si financiara,  fara  a putea beneficia de compensatii sau despagubiri daca s-ar afla in imposibilitatea de a mai munci.

Obligatii egale fara beneficii egale este  un mod injust de a face protectie sociala.Acelora care nu au parte de nici un favor din partea societatii, ci se descurca independent, asa cum si-au dorit, nu trebuie sa li se ceara favoruri de catre societate. Singura lor obligatie este de a-si plati la timp si corect impozitele datorate.

In rest trebuie sa li se permita sa ramana independenti asa cum au ales. Inclusiv independenti de sistemele publice de asigurari sociale.

Sansa unei batraneti linistite…

Written by Mirela Bojin on May 24th, 2010

… nu mai este, de multa vreme, pensia de stat.

Cu vreo 14 ani in urma incercam sa-i conving pe cei din jurul meu ca singura lor sansa pentru o batranete linistita nu poate fi decat asumarea responsabilitatii pentru acesta.

Nu existau inca prea multe variante de investire in acea vreme, legislatia in domeniul pensiilor private avea sa apara dupa multi ani , in schimb se stia deja, la nivelul tarilor industrializate ale Europei, ca sistemul de pensii de tip „pay as you go” va ajunge in criza datorita imbatranirii populatiei.

Chiar daca problema era inteleasa si acceptata ca atare lipsea totusi actiunea. Prea putini sunt cei care au luat masuri si au investit in propriul lor viitor. Cei mai multi s-au lasat tot in grija statului.

Nu stiu din ce vremuri ancestrale vine aceasta intepenire ce ne caracterizeaza dar constat ca ea se manifesta la scara nationala si ne tine pe loc de cel putin 20 de ani.

Criza economica, in mod predictibil, a acutizat aceasta problema.

Nici o persoana cu scaun la cap nu poate declara, in mod onest, ca e surprinsa de faptul ca nu mai sunt bani pentru pensii. Cata vreme numarul persoanelor active a scazut dramatic (in primul rand datorita somajului dar si din alte motive) era logic sa scada si marimea contributiilor la fondul de pensii.  Se astepta cineva la un alt rezultat??

E drept ca situatia, tragica in sine, nu are solutii rapide de rezolvare.

Sau poate are?

Unii se pare ca au gasit-o. Solutia salvatoare, rapida, fara durere, nu necesita nici macar anestezie.

Doar ca, asa cum stiti,  totul in viata si, mai ales in economie, are un pret.

De data asta pretul il platesc cei tineri. Cu viitorul lor. Condamnati sa repete destinul tragic al bunicilor si parintilor. Daca nu invatam din propriile greseli suntem condamnati sa nu iesim niciodata din cerc.

Singurul lucru bun facut in materie de legislatie a pensiilor a fost introducerea pilonului II si obligativitatea contributiei la acesta. Chiar daca, din lipsa de informare sau pur si simplu din dezinteres fata de propriul viitor, salariatii nu isi incheiau un contract de pensie privata, cel putin contributia obligatorie la pilonul II le va crea un mic surplus, un fel de pensie suplimentara, fata de cea de stat.

Ei, si? De ce sa ne pese de pensionarii de maine sau de poimaine?

Noi avem nevoie de bani astazi.

Asa ca le luam banii din pilonul II, ii deturnam cinstit si legal catre falimentarul pilon I si-i consumam imediat. Acum, azi! Ce vor face ei maine mai vedem.

Asa ca solutia geniala, sclipitoare, salvatoare s-a gasit. Reducerea contributiei catre pilon II de la 2,5% din salariu la doar 0,5% din salariu. Restul de 2% se vor duce direct la pilonul I, pentru a alimenta pensiile aflate in plata.  Bani luati din pensia ta viitoare.

Unde te vei afla peste 40 sau 45 de ani?

Acolo unde sunt azi bunicii tai?

Vei sta cu mana intinsa catre falitul sistem de pensii de stat?

Vei trai din ajutor social?

Vei cere sprijin financiar copiilor tai?

Cand iti vei lua destinul in propriile maini?

Cat mai devreme cu atat mai bine, stii asta!

Cand vei lua decizia sa actionezi? Cand vei incepe sa pui deoparte pentru vremurile in care vei putea, in sfarsit, sa te odihnesti fara nici o grija?

Exista o singura piedica: lipsa de actiune. Inamicul nostru perpetuu. Poate e timpul, totusi, sa-l invingi!

Scuze!

Written by Simona Hupov on May 12th, 2010

Din neatentie am facut o greseala in momentul in care am editat articolul : “Despre inteligenta”. Autorul acestui articol este Adrian Popescu, nu eu, asa cum gresit a aparut astazi pe site.

Imi cer scuze public autorului si data viitoare voi fi mult mai atenta!

Alfabetizarea economica

Written by Mirela Bojin on May 10th, 2010

La sfarsitul saptamanii trecute, asa cum probabil stiti, au avut loc alegeri parlamentare in Regatul Unit. Cu acest prilej, la o televiziune de business s-a discutat cate ceva despre aceasta tara si invitatul a facut o afirmatie care mi-a atras atentia: „In Regat populatia are un grad ridicat de alfabetizare economica”.

Acest enunt simplu mi s-a parut a cuprinde (si a explica totodata)  prapastia imensa intre noi si ei.

Ei n-au o constitutie.

Au fost, in schimb, leaganul revolutiei industriale.

Sunt al saselea stat din lume dupa produsul intern brut si puterea de cumparare.

Limba engleza este vorbita pe intreg globul, fiind practic inacceptabil azi sa nu o cunosti.

Londra este capitala financiara a Europei.

La ei sunt cateva dintre universitatile de top din lume.

Infrastructura de transport nu face nicidecum de rusine tara unde a fost inventata locomotiva.

Noi am avut in secolul XX nu mai putin de 4 constitutii. Si se pare ca ne place aceasta permanenta schimbare.

Dar avem, in continuare,  aproape cea mai slaba productivitate a muncii din Uniunea Europeana.

Suntem pe penultimul loc la rata saraciei.

Datorita incapacitatii de absorbtie a fondurilor europene suntem printre primii patru contributori net la bugetul uniunii.

Avem 41% economie neagra, ceea ce aproape dubleaza povara fiscala pentru partea de 59 % care plateste impozite. Socotind ca veniturile la bugetul statului sunt aproximativ 30% din PIB intelegem ca celor fiscalizati li se ia aproape jumatate din munca, in timp ce altii nu platesc absolut nimic.

Cu toate acestea cumparam in continuare tigari de contrabanda de la coltul strazii. Nu cerem bon fiscal la aprozar. Acceptam sa platim mai toate serviciile la negru.

Avem si noi, consumatorii, partea noastra de vina. Inchidem ochii si speram ca lucrurile se vor indrepta de la sine.

Dar lucrurile nu se intampla de la sine. Comportamentul responsabil, incepand de la bugetul familiei si terminand cu  economia nationala, se invata.

Noi cand ne vom apuca de invatat?

Ma intreb daca nu cumva ne-am ales gresit prioritatile.

Astept un referendum care sa legifereze obligativitatea alfabetizarii economice.

Sa-ti cumperi iarna car si vara sanie

Written by Mirela Bojin on May 3rd, 2010

Aceasta sintagma reprezinta exemplificarea concisa si pragmatica a comportamentului economic anticiclic al  unui bun gospodar. Vechea intelepciune populara nu are nevoie de teorii economice complexe pentru a exprima un adevar experimentat de veacuri.

Dar ce inseamna, de fapt, un comportament anticiclic?

Se refera la comportamentul pe care in avem, de la gestionarea finantelor proprii pana la politicile fiscal-monetare ale guvernelor, in diverse etape ala ciclurilor economice .

Comportamentul  prociclic este acela care accentueaza tendinta acelui moment si anume: in perioada de crestere economica stimuleaza consumul si dezvoltarea excesiva (ceea ce duce la supraincalzire a economiei ) iar in perioada de recesiune franeaza consumul si investitiile (ceea ce duce la adancirea declinului si la intarzierea revenirii. Comportamentul prociclic este cel mai  des intalnit, atat la nivelul economiilor personale cat si al celor nationale, deoarece este specific naturii umane de a prefera placerea momentului in locul austeritatii prevazatoare. Evident, la nivelul economiilor statelor motivatia este electorala dar decurge din acelasi determinat comportament uman.

Comportamentul aniticiclic este acela de a „strange bani albi pentru zile negre”.  Concret, in perioadele de crestere economica aceasta trebuie incetinita prin masuri de descurajare a consumului excesiv (in special cel pe datorie) si stimularea economisirii, astfel incat sa existe rezerve pentru relansarea economica din perioada de recesiune ce va urma iar in perioada de scadere economica se stimuleaza investitiile si consumul pentru a limita astfel prabusirea pietelor.

Mi se pare minunat ca taranul roman stia aceste lucruri si-si organiza viata economica in ritmul ciclului agricol ce se repeta an de an.

Da, a cumpara atunci cand toti vand si preturile scad este un exemplu de comportament castigator in economia financiara personala. Si nu numai pentru investitori. Acelasi lucru este valabil si pentru consumatorul obisnuit. A cumpara bunuri necesare, de folosinta indelungata si de valoare mare, in momente grele ale pietei, cand discounturile sunt mari si cumparatorii putini, poate insemna economii substantiale in bugetul familiei.A-ti construi o casa in perioada in care materialele si mana de lucru sunt ieftine inseamna a-ti rezolva nevoia locativa la conturi mult mai mici decat in perioada de boom economic.

Dar penru a putea beneficia de preturile joase din piata o conditie este obligatorie: sa ai cu ce sa cumperi.

Da, aceasta este cea de-a doua componenta a unui comportament anticiclic: sa  fi economisit atunci cand iti mergea bine, sa te fi abtinut de la a consuma absolut tot ce castigai atunci cand  era suficient sa te muti din sase in sase luni de la un angajator la altul pentru a obtine automat o marire de salariu de 30%.

Iti amintesti acele vremuri? Iti par indepartate? N-au trecut nici doi ani de atunci dar eu cred ca vremurile acelea, cand angajatul era rege, nu se vor intoarce prea curand.

Cred ca, in ciuda aparentelor, momentul in care ne gasim poate insemna o sansa nesperata pentru intreprinzatorii curajosi.

Ce argumente am pentru asta?

In primul rand cred ca locul gol lasat pe piata de companiile mai vechi, inflexibile si prea indatorate, care au fortat extinderea bazandu-se pe imprumuturi, trebuie luat de cineva. E adevarat ca piata s-a restrans, dar, asa cum se stie, orice scadere este urmata de o crestere. Iar o firma mica, pornita fara datorii si fara investitii mari, isi permite sa aiba rabdare si sa creasca odata cu piata.

In al doilea rand cred ca va dura destul de mult pana cand angajatii vor prelua din nou controlul asupra pietei muncii. Costul muncii, chiar daca nu va mai scadea, cel putin nu va creste in perioada urmatoare, ceea ce va oferi firmelor posibilitatea de a rezista mai usor pana la momentul revenirii.

Am spus de multe ori ca a fi intreprinzator in Romania este foarte greu. Dar, pentru prima data in ultimii ani, a fi salariat este cel putin la fel de greu. La fel de nesigur, la fel de stresant, la fel de lipsit de o perspectiva stabila pe termen scurt si mediu.

Astfel de momente nu se intalnesc prea des intr-o viata de om. Dupa ce cresterea va deveni evidenta  si  teama va disparea, preturile vor exploda din nou in piata. Si ale actiunilor si ale imobilelor si ale bunurilor de consum. Asta nu se va intampla, evident, de maine, dar daca vrei sa fii un castigator trebuie sa inveti sa urmaresti si sa anticipezi tendintele. Iar perioada pe care o vom traversa in lunile urmatoare este cea mai buna scoala pe care o poti urma. Asa cum se spune, pana la urma tot raul e spre bine. Cu conditia sa stim sa invatam ceva din asta.

Declaratia de venit pentru anul 2009

Written by Mirela Bojin on April 26th, 2010

Nu uitati!  Pana in 17 mai trebuie sa va depuneti declaratia de venit pentru anul 2009.

Pentru aceia  care obtineti venituri in calitate de persoane fizice este momentul (daca nu ati facut-o deja) sa completati si sa transmiteti administratiei financiare  declaratia corespunzatoare.

Pentru a vedea concret daca te regasesti printre cei care trebuie sa depuna declaratia si cum trebuie sa o completezi, am copiat articolele corespunzatoare din Codul Fiscal (Legea 571/2003 actualizata) :

ART. 41
Categorii de venituri supuse impozitului pe venit

Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt urmatoarele:
a) venituri din activitati independente, definite conform art. 46;
b) venituri din salarii, definite conform art. 55;
c) venituri din cedarea folosintei bunurilor, definite conform art. 61;
d) venituri din investitii, definite conform art. 65;
e) venituri din pensii, definite conform art. 68;
f) venituri din activitati agricole, definite conform art. 71;
g) venituri din premii si din jocuri de noroc, definite conform art. 75;
h) venituri din transferul proprietatilor imobiliare, definite conform art. 771;
i) venituri din alte surse, definite conform art. 78.”

Fiecare dintre aceste surse de venit este explicata in codul fiscal, la articolul precizat. Veniturile provenite din unele din aceste surse sunt neimpozabile si ele se regasesc in totalitate in Codul Fiscal.
Ceea ce ne intereseaza pe noi sunt veniturile impozabile. O parte dintre acestea a fost supusa integral impozitarii la momentul platii iar impozitul retinut atunci a fost platit si declarat de catre platitorul venitului. Pentru toate celelalte surse, care nu au fost impozitate in intregime (final) la momentul platii trebuie sa ne calculam venitul impozabil, sa-l declaram si sa-l platim singuri.

ART. 83
Declaratia de impunere
(1) Contribuabilii care realizeaza, individual sau într-o forma de asociere, venituri din activitati independente, venituri din cedarea folosintei bunurilor, venituri din activitati agricole, determinate în sistem real, au obligatia de a depune o declaratie de impunere la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, pâna la data de 25 mai (n.a.: data de 25 mai este valabila incepand cu anul 2010, declaratia pt 2009 o vom depune pana la termenul de 17 mai) inclusiv a anului urmator celui de realizare a venitului. Declaratia de impunere se completeaza pentru fiecare sursa si categorie de venit. Pentru veniturile realizate într-o forma de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuita din asociere.
(2) Declaratia de impunere se completeaza si pentru câstigul net anual/pierderea neta anuala, generata de:
a) tranzactii cu titluri de valoare, altele decât partile sociale si valorile mobiliare, în cazul societatilor închise;
b) operatiuni de vânzare-cumparare de valuta la termen, pe baza de contract, si orice alte operatiuni de acest gen.
(3) Nu se depun declaratii de impunere pentru urmatoarele categorii de venituri:
a) venituri nete determinate pe baza de norme de venit, cu exceptia contribuabililor care au depus declaratii de venit estimativ în luna decembrie si pentru care nu s-au stabilit plati anticipate, conform legii;
b) venituri din cedarea folosintei bunurilor prevazute la art. 63 alin. (2), a caror impunere este finala;
c) venituri sub forma de salarii si venituri asimilate salariilor, pentru care informatiile sunt cuprinse în fisele fiscale, care au regim de declaratii de impozite si taxe sau declaratii lunare, depuse de contribuabilii prevazuti la art. 60;
d) venituri din investitii, cu exceptia celor prevazute la alin. (2), precum si venituri din premii si din jocuri de noroc, a caror impunere este finala;
e) venituri din pensii;
f) venituri din activitati agricole, a caror impunere este finala potrivit prevederilor art. 74 alin. (4);
g) venituri din transferul proprietatilor imobiliare;
h) venituri din alte surse.

Cum stabilim venitul net anual? Acest lucru difera in functie de sursa acestuia. Baza impozabila (aceea la care se aplica cota de impunere de 16%) se calculeaza, in principiu, ca si diferenta intre veniturile impozabile si cheltuielile deductibile dar exista si exceptii, deci trebuie sa verifici cu atentie in ce categorie te incadrezi.
Dupa ce ai calculat venitul net pentru anul declarat (2009) urmeaza deducerea eventualelor pierderi din anii anteriori. Atentie, e important sa respecti regulile de deducere.

ART. 80
Stabilirea venitului net anual impozabil
(1) Venitul net anual impozabil se stabile?te de c?tre contribuabil pe fiecare surs? din categoriile de venituri men?ionate la art. 41 lit. a), c) ?i f) prin deducerea din venitul net anual a pierderilor fiscale reportate ?i se înscrie în declara?ia de impunere..
(2) Veniturile din categoriile prev?zute la art. 41 lit. a), c) ?i f), ce se realizeaz? într-o frac?iune de an sau în perioade diferite ce reprezint? frac?iuni ale aceluia?i an, se consider? venit anual.
(3) Pierderea fiscal? anual? înregistrat? pe fiecare surs? din activit??i independente, cedarea folosin?ei bunurilor ?i din activit??i agricole se reporteaz? ?i se completeaz? cu venituri ob?inute din aceea?i surs? de venit din urm?torii 5 ani fiscali.
(31) Pierderile provenind din str?in?tate se reporteaz? ?i se compenseaz? cu veniturile de aceea?i natur? ?i surs?, realizate în str?in?tate, pe fiecare ?ar?, înregistrate în urm?torii 5 ani fiscali.
(4) Regulile de reportare a pierderilor sunt urm?toarele:
a) reportul se efectueaz? cronologic, în func?ie de vechimea pierderii, în urm?torii 5 ani consecutivi;
b) dreptul la report este personal ?i netransmisibil;
c) pierderea reportat?, necompensat? dup? expirarea perioadei prev?zute la lit. a), reprezint? pierdere definitiv? a contribuabilului

La ce trebuie sa fim atenti:
- Completam declaratia alocand fiecarei surse de venit cate o pozitie distincta.

- Nu cumulam veniturile provenite din mai multe surse trecandu-le in aceeasi pozitie (de ex. venituri din activitati comerciale impreuna cu venituri din drepturi de autor)
- nu despartim pe mai multe pozitii veniturile provenite dintr-o singura sursa (de ex. contracte civile) chiar daca ele au rezultat de la mai multi beneficiari.
- Suntem atenti, atunci cand calculam venitul impozabil, la eventualele deduceri acordate prin lege (ex, drepturi de autor sau venituri din cedarea folosintei bunurilor) care pot fi diferite in cazul fiecarei surse de venit. Exista si surse de venit pentru care nu se deduc nici un fel de cheltuieli (ex. contractele civile).
- Suntem atenti la reportarea pierderilor din anii precedenti. Cumulam pierderea din anii precedenti cu castigul din anul curent numai pentru aceeasi sursa de venit.
- Pentru activitatile independente suntem atenti la cheltuielile deductibile sau deductibile partial. Nu toate cheltuielile pentru care ai factura sunt si deductibile.Citeste cu atentie articolul din codul fiscal referitor la cheltuielile deuctibile.
- Atentie: Impozitul pe venit nu este cheltuiala deductibila. Unele persoane care exercita activitati independente si conduc contabilitatea in partida simpla obisnuiesc sa preia in declaratia de impunere totalul veniturilor din coloanele de incasari si totalul cheltuielilor din coloanele de plati (unde sunt incluse si platile anticipate ale impozitului). Nu este corect. Din totalul coloanelor de plati se scad cheltuielile nedeductibile, inclusiv impozitul platior anticipat.
Atentie la cheltuielile cu mijloacele fixe. Acestea sunt deductibile doar conform planului de amortizare (deci nu integral in anul in care a fost facuta achizitia, char daca e a fost inregistrata in intregime in registrul de incasari si plati).
Atentie la  sponsorizari , protocol sau cotizatii catre organizatiile profesionale. Aceste cheltuieli sunt deductibile limitat, la 5% respectiv 2% din baza de calcul impozabila, deci nu din venit.

Cu siguranta ca sunt multe alte situatii in care te poti regasi si pe care eu nu le-am exemplificat aici. Citeste cu atentie codul fiscal si incearca sa identifici pozitia in care te regasesti.
Nu intarzia cu depunerea declaratiei.
Daca n-ai chef sa stai la coada la ghiseu poti sa o trimiti si prin posta dar, obligatoriu, prin scrisoare recomandata sau scrisoare cu continut declarat.
Nu uita ca daca gresesti poti depune ulterior, oricand, o declaratie rectificativa.

Succes!

Sa tai cordonul ombilical…

Written by Mirela Bojin on April 19th, 2010

In lumea animala totul e lipsit de echivoc si de emotie. Toti stiu ca vine un moment cand puii trebuie sa abandoneze confortul oferit de grija materna si sa porneasca in viata pe cont propriu. Dar pana la sosirea acelei clipe tinerele animale vor fi invatat de la parintii lor tot ceea ce este necesar supravietuirii.

Se intampla candva, la fel, si printre oameni. Dar pe masura ce am evoluat social si ne-am civilizat am pierdut multe dintre instinctele ce ne asigurau supravietuirea. Ne ingrijim prea mult de aparente si uitam sa ne invatam copiii despre lucrurile esentiale ale vietii. Sau,  poate, nu le stim nici noi?

Cu totii stim ca in cultura noastra sociala este de la sine inteles ca parintii sa-si sustina copiii oricat este necesar. Ne protejam „puii” de tot ce credem ca i-ar putea face sa sufere, fara sa ne dam seama ca  tocmai prin asta ii fortam sa se expuna mai tarziu, fara sabie sau scut, tuturor loviturilor vietii. Ne e greu sa ii lasam sa zboare pentru ca atunci cand intelegem ca nu mai au nevoie de noi ne simtim batrani si inutili. Asta bineinteles pana apar nepotii, apoi o luam de la capat, chiar mai abitir, simtind ca e ultima noastra sansa de a ne demonstra iubirea, utilitatea, grija.

Si uite asa, transmitem  aceasta atitudine supraprotectoare, invatand fiecare generatie sa fie din ce in ce mai dependenta de  societate, de anturaj, de moda, de oricine altcineva in afara propriei persoane.

Si totusi, daca esti un tanar adult si vrei sa te eliberezi de aceasta grja care te sufoca? Simti ca trebuie sa faci asta pentru ca altfel nu-ti poti exprima pe de-a-ntregul personalitatea, nu-ti poti dobandi stima fata de propria persoana, increderea in propriile forte, nu poti deveni cu adevarat TU.

Primul pas facut odata cu trecerea in viata adulta ar trebui, firesc, sa fie plecarea de acasa. Da, ai auzit bine. A pleca de acasa, a trai pe banii tai, a te gospodari singur, a-ti rezolva singur problemele, a-ti spala singur rufele, asta e calea spre maturitate. A deveni adult inseamna, in primul rand, a nu mai fi “puiul mamei”. Intreaga educatie, din prima zi de viata si pana azi, ar fi trebuit sa aiba scopul de a te pregati pentru acest pas. A facut-o?

Vremurile nu sunt deloc favorabile acestei desprinderi. Multi tineri locuiesc impreuna cu parintii pentru ca, pur si simplu, nu-si permit o locuinta proprie. Dar la fel de adevarat ca fiecare generatie a trecut prin aceleasi greutati si de multe ori cei care pareau a avea sanse mai putine au avut cele mai mari reusite. Cei care au fost aruncati in apa mai devreme au fost nevoiti sa invete sa inoate.

Dintre colegii mei de facultate, acum 19 ani, cand vremurile erau chiar mai grele decat acum, au reusit cel mai rapid tocmai cei plecati de acasa si care nu aveau la ce sa se intoarca acolo. Intr-o vreme in care se inchideau fabricile si se concediau ingineri pe banda rulanta, cei care nu isi puteau permite sa traasca pe spinarea parintilor au acceptat orice job, cu orice salariu, fara sa faca mofturi. Si, credeti-ma, nu le-a luat prea mult sa ajunga sus, acolo unde si-au dorit.

Poate ca un job oarecare nu iti ofera confortul material la care visezi. Dar el iti ofera, in primul rand, independenta fata de parinti, ceea ce este un foarte mare pas in lupta pentru afirmarea propriei personalitati. Poti imparti chiria unei locuinte cu mai multi prieteni sau poti, locuind in continuare cu parintii, sa contribui la cheltuielile gospodariei. Acest lucru iti va conferi un alt statut in cadrul familiei si iti va creste increderea si stima fata de propria ta persoana.

Vei avea, in plus, o preocupare, un mod util de a-ti umple timpul, vei avea ocazia sa inveti lucruri noi, sa-ti faci relatii, sa incepi sa-ti construiesti cariera. Vei putea sa pui un ban deoparte pentru a-ti incepe propria afacere, pentru o investitie sau pentru propria ta casa.

Daca treci printr-o perioada dificila si nu reusesti sa-ti gasesti nici un loc de munca nu te descuraja. Poti prelua o parte din sarcinile din gospodarie, degrevandu-ti astfel parintii de muncile pe care le faceau pana acum singuri. In acest fel vei fi activ, te vei simti util si vei evita depresia si descurajarea. In plus vei invata sa devii responsabil, sa-ti asumi si sa-ti indeplinesti sarcini, sa te desprinzi de pustiul rasfatat care ai fost pana mai ieri. Aceasta noua atitudine te va ajuta sa te maturizezi chiar daca nu poti lua inca viata in piept cu propriile puteri.

Cand nu ai un job ai, in schimb, mult timp la dispozitie. In loc sa-l pierzi impreuna cu stima de sine prin diverse locuri sau localuri, utilizeaza-l creativ. Invata lucruri despre care crezi ca iti vor fi de folos, lucruri practice, diferite de cele de la scoala. Daca ai o pasiune ocupa-te acum de ea si cauta modalitati de a o transforma intr-o mica afacere. Ofera-te sa ajuti in mod gratuit prieteni sau cunostinte are au afaceri proprii. Poate ca vor descoperi ca le esti foarte util. Inscrie-te in programe de volunatariat. Iti vei face prieteni noi, relatii diverse si vei obtine si recomandari ce se pot dovedi utile.

Orice inceput este greu dar orice drum, oricat de lung, incepe cu primul pas. Asa ca deschide-ti aripile, fa-ti curaj si ia-ti zborul. Cuibul parintesc va ramane mereu locul unde te vei intoarce cu drag, dar prima ta datorie, fata de tine si fata de ai tai, este sa-ti traiesti propria viata.

Putina statistica

Written by Mirela Bojin on April 12th, 2010

In saptamana tocmai incheiata s-au publicat de catre Institutul National de Statistica datele  referitoare le veniturile si cheltuielile popolatiei in ultimul trimestru al anului 2009.

Probabil va intrebati de ce abordez acest subiect plictisitor si complet neinteresant.

Pai am sa va raspund asa: pentru orice persoana interesata de mersul economiei si, in special, pentru orice investitor informatiile statistice reprezinta cel mai important indicator si criteriu pentru luarea deciziilor. Asa ca orice persoana care isi doreste sa fie propriul stapan si  sa se ridice deasupra marii mase ignorante trebuie sa invete sa urmareasca aceste stiri, sa le interpreteze si sa incerce sa estimeze evolutia viitoare.

In SUA, de exemplu, datele statistice determina evolutia actiunilor la bursa, cotatia dolarului, cotatiile metalelor pretioase si a materiilor prime si chiar a obligatiunilor de stat. In consecinta investitorii din lumea intreaga, inclusiv cei romani, urmaresc cu mare atentie raportarile statistice americane.

Ce a raportat INS pentru trimestrul IV din 2009 referitor comportamentul economic al familiilor:

1. Economisire: 247 lei; 10,33%  din venitul total.
2. Cheltuieli: 2.143 lei; 89,66% din venitul total.

Pana aici stam binisor. Limita minima de economisire recomandata de analisti  este de 10%, asa ca ne incadram. As spune chiar surprinzator data fiind rata mare a somajulul si puternica recesiune in care ne aflam. Indraznesc sa afirm ca un rol important in aceasta cifra il joaca si veniturile neimpozitate, rezultate din economia subterana.

1. Structura cheltuielilor:
   • Consum: 70,7%
   • Impozite, contributii, taxe: 15,1% (aici am o dilema: cum o fi iesit cifra asta cand 19% din consum este reprezentat doar de TVA?  Singura explicatie este ca exista foarte multe produse de consum cumparate de pe piata neagra, fara TVA.  Despre impozitul de 16%, contributia individuala la fondul de pensii de aprox. 10% si altele nici nu mai vorbesc, probabil ca statistica se refera la veniturile nete, altfel nu ar fi explicabil.)
   • Cheltuieli de productie: 8,9% (adica oamenii au mai adus si bani de acasa pentru ca sa-si tina productia pe linia de plutire)
   • Alte cheltuieli: 4,1%
   • Investitii: doar 1,2%.

Concluzie: cheltuieli de consum uriase, investitii cvasiinexistente, este vizibil faptul ca nu exista absolut deloc o cultura investitionala in randul populatiei.

1. Structura cheltuielilor de consum:
   • Alimente si bauturi nealcoolice: 40,3%
   • Cheltuieli cu locuinta (utilitati, amenajari, mobilare): 21%
   • Bauturi alcoolice si tutun: 7,6%
   • Imbracaminte si incaltaminte: 6,6%
   • Cheltuieli pentru sanatate: 4,3%
   • Cheltuieli pentru educatie: 0,9%

Concluzie: 1. Daca vreti sa dati lovitura intr-un timp scurt intrati in afaceri cu tigari si bauturi alcoolice. Nu veti duce lipsa de clienti si daca reusiti sa faceti asta la negru, fentand plata accizelor, TVA-ului si impozitelor, precum si cu personal angajat tot la negru, veti reusi sa va imbogatiti in scurt timp. Evident ca va asumati riscurile de rigoare .

2. Nu incercati afaceri in domeniul educatiei. La „uriasul” interes al familiilor de a depasi nivelul educatiei gratuite din scoala prin educatie suplimentara, contra cost, nu cred ca va veti imbogati prea curand din asta.

1. Structura veniturilor:
   • Salarii si asociate salariilor: 48%
   • Venituri in natura: 18,4%
   • Prestatii sociale: 24,7%
   • Activitati neagricole independente: 2,9%
   • Agricultura: 2,6%
   • Venituri din proprietate si vanzari de active din patrimoniul gospodariei: 1,8% (aici par a fi veniturile din investitii (in principal chirii) dar formularea mi se pare confuza si nu inteleg daca este inclusa si vanzarea vechiturilor de prin casa?)

Concluzii: 1. Nepermis de mare ponderea veniturilor in natura. Ne indreptam catre o economie a schimbului natural, tip comuna primitiva?

2. Ingrijoratoare ponderea veniturilor din prestatii sociale.  Este explicabila totusi prin includerea pensiilor in aceasta categorie de venituri.

3. Foarte mica ponderea veniturilor din activitati independente. Inca un semnal ingrijorator cu privire la lipsa atitudinii antreprenoriale  la nivelul populatiei. In conditiile in care aceasta categorie este principala componenta a clasei mijlocii in economiile dezvoltate la noi intreprinzatorii independenti par a fi exceptii aparute absolut accidental.

4.In conditiile in care mai mult de o treime din populatie lucreaza in agricultura veniturile din acest domeniu mi se par absolut ridicole.

5. Faptul ca nici macar nu exista un capitol dedicat veniturilor din capital  ma face sa cred ca patronii nu au castigat mai nimic in aceasta perioada, ba mai mult, asa cum vedem la capitolul de cheltuieli de productii, au mai dus sa bani de acasa. Acesta nu este un semn care sa anunte inceperea revenirii economice.

Ce am inteles eu din aceasta statistica:

1. In primul rand educatia financiara a populatiei lipseste cu desavarsire.  Dezinteresul pentru investitii, pentru antreprenoriat este categoric o consecinta a dezinteresului pentru educatie. Romanii nu investesc nu pentru ca nu ar avea ce, ei nu investesc pentru ca nu stiu cum.

Si chiar ma intreb cum ar putea stii din moment ce educatia financiara in Romania este facuta, in colaborare cu OPC, de catre o institutie financiara acuzata de practici camataresti cu acte in regula.

1. Romanii raman, in continuare, mari consumatori. Afacerile din retail vor creste probabil si in viitor. La aceeasi concluzie se pare ca au ajuns si marile lanturi de magazine, care continua expansiunea chiar in ciuda crizei actuale.
2. Ar trebui sa existe masuri de incurajare a micii initiative private astfel incat ponderea acestai categorii sa creasca in structura veniturilor populatiei.
3. Pentru afacerile mici sanse reale exista in domeniul serviciilor, unde investitiile necesare sunt minime, in special in domenii de nisa sau foarte specializate.
4. Afacerile in domeniul agricol par sa nici nu existe. Asemeni vanzatorului optimist indraznesc sa spun ca este un imens potential nevalorificat inca.
5. Anul 2009 a fost un an excelent pentru investitii la bursa. Chiar daca putini au avut curajul sa riste, capitalul investit s-a dublat sau chiar triplat.  Primul trimestru din 2010 a fost la fel de bun, Bursa de Valori Bucuresti fiind a treia din lume in ordinea cresterii indicilor.

Poate v-am plictisit cu toate aceste informatii. Daca asa s-a intamplat va sfatuiesc sa nu va apucati de afaceri sau investitii de nici un fel. Nu sunt pentru voi.

Daca vreti sa realizati mai mult decat ceilalti atunci nu faceti ca ei. Cei care vor sa se ridice deasupra masei trebuie sa actioneze diferit, chiar opus:

• Daca ceilalti consuma atunci fiti voi comerciantii.
• Daca ceilalti vand voi cumparati, caci presiunea la vanzare inseamna preturi mici.
• Daca ceilalti evita investitiile riscati voi, pentru ca lipsa cumparatorilor inseamna, deasemenea, preturi mici.
• Daca toti vor sa fie salariati incearca tu sa fii intreprinzator. Intr-un fel sau altul acei salariati vor avea nevoie de serviciile tale.
• Educa-te permanent (chiar si contra cost), informeaza-te si invata sa citesti semnele si actioneaza. Este cea mai simpla metoda de a iesi din multime.

Urari pascale!

Written by Simona Hupov on April 4th, 2010

Dragii mei, sa aveti un Paste fericit, plin de lumina si caldura in suflete si un an la fel, in continuare.

Sa fiti buni, fericiti, sanatosi, iubitori si toate acestea sa se intoarca apoi catre voi. PASTE FERICIT!

Ce ne aduce Iepurasul?

Written by Mirela Bojin on March 29th, 2010

Webinar anulat

Written by Simona Hupov on March 21st, 2010

Bine v-am gasit,

Imi pare rau sa va anunt, dar webinarul “De la vis la realitate”, programat pentru maine 22 martie, s-a anulat din motive obiective.

Va asteptam la urmatorul webinar, luni 29 martie, webinar sustinut de Alexandru Chimu.

Educatia financiara incepe de la grupa mica

Written by Mirela Bojin on March 15th, 2010

Obiceiurile comportamentale se formeaza inca din prima copilarie. Copiii vor face in viata de adult ceea ce au vazut ca fac, acasa, parintii lor. Sau vor face exact pe dos in situatia in care ceea ce au trait in familie nu le-a fost pe plac.

Cale de mijloc nu exista.

Americanii, ce au obiceiul de a despica firul in patru si de a cerceta cele mai traznite lucruri, au studiat si au concluzionat: comportamentul si pozitionarea emotionala a adultului fata de bani este puternic influentata de modul in care parintii si bunicii se comportau in relatia cu acestia.

Aceasta inseamna ca atat comportamentul financiar sanatos cat si cel nesanatos al adultului isi au radacinile acasa, in copilarie.

Din aceasta perspectiva educarea din punct de vedere financiar a copiilor mici dar si a parintilor in egala masura devine necesara daca dorim o generatie viitoare cu un comportament sanatos.

Asa ca in urma cu o saptamana am fost, vreme de un ceas si jumatate, impreuna cu copiii din grupa mica a unei gradinite din Timisoara. Am fost surprinsa de reactiile lor. Pas cu pas dorintele lor s-au canalizat catre un vis: o jucarie cumparata cu banii proprii. Credeti ca a fost greu? Absolut deloc. Entuziasmul si bucuria experimentarii cred ca sunt maxime la aceasta varsta. Credeti ca a fost greu sa-i conving sa renunte la dulciuri, sucuri si ingheta pentru urmatoarele trei luni? Absolut deloc. Stiau deja ca acestea sunt nocive pentru dinti si pentru stomacel. Acum au aflat ca sunt daunatoare si pentru pusculita. Asa ca au obtinut un motiv in plus sa renunte la ele, mai ales ca fiecare renuntare inseamna inca un pas catre micul vis.

Oferindu-le obiective SMART adecvate varstei si posibilitatilor lor avem mari sanse de reusita. Copiii sunt pregatiti sa ne asculte si sa ne urmeze pe noi, adultii, pentru ca insusi instinctul lor asa le dicteaza. Copiii invata vazand si facand. Fiti adulti responsbili si oferiti exemple constructive copiilor din preajma voastra.

In viata se intampla sa invatam unele lucruri si din carti. Dar cea mai mare parte a invatarii se produce experimentand. Nici un sfat nu are efectul si impactul pe care il are propria experienta.

Incurajand copiii sa experimenteze economisirea cu ajutorul unei pusculite le oferim sansa unei vieti organizate si cumpatate. Invatandu-i sa renunte la unele placeri imediate pentru a-si redirectiona resursele astfel disponibilizate catre o satisfactie viitoare (materializata prin jucaria dorita) le oferim insusi instrumentul de baza al economisirii: capacitatea de a amana consumul.

De ce este importanta economisirea? Pentru ca este primul pas catre stabilitatea financiara. Din punct de vedere economic ea are rolul de formare a capitalului  initial. Pentru a putea investi, pentru a putea crea bani, pentru a putea multiplica ceea ce ai trebuie, in primul rand, sa ai ceva. Iar acel ceva poate incepe, in mod firesc si absolut necesar, cu prima pusculita la varsta de trei ani.

Iar daca nu ai facut-o atunci…   nici acum nu e prea tarziu.

Lucrurile bune se pot invata la orice varsta.

Poti invata acum sa economisesti, stabilindu-ti un obiectiv SMART, notand pe hartie sau in minte lucrurile la care esti dispus sa renunti si redirectionand resursele economisite, prin „pusculita”,  catre visul tau. Daca este posibil pentru un copil de trei ani inseamna ca trebuie sa fie posibil si pentru tine.

Solutii, solutii…

Written by Florina Nicola on February 24th, 2010

…continuare

Buun, acum ca ai vazut ce nevoi va diferentiaza, sa vedem unde anume apar probleme ?

Problemele cele mai dificile apar într-o relatie când fiecare se gândeste la propriile nevoi, si nu la ale celuilalt.

E mult mai usor sa faci si sa propui ceea ce ti-ar placea tie, si daca esti si o persoana mai vorbareata, e clar ca nevoile tale vor fi exprimate, iar ale celuilalt neauzite, neexprimate si astfel refulate. Si se aduna, una, doua, si te vei trezi cu reprosuri ca nu esti atent si la nevoile celuilalt, ca de fiecare data faci numai ce vrei tu.

Sa nu uitam ca suntem în lumea creativitatii, si tocmai de accea te invit împreuna cu partenerul tau sa va lasati libera latura creativa din voi si sa încercati exercitiul de mai jos :

Rupeti o foaie de hârtie egal, în doua parti. Ia o parte, cealalta da-o partenerului, ia si un pix, si scrie fara sa vada celalt :

- Care sunt nevoile tale esentiale, de ce anume ai avea nevoie de la tine si de la cel de lânga tine, pentru ca relatia voastra sa decurga bine ?

- Care sunt lucrurile care te deranjeaza cel mai mult ?

- Esti dispus sa negociezi în asa fel încât si tu si celalat sa puteti munci pentru  relatia voastra ?

Acum, deschideti o sampanie, serviti-va, asezati-va confortabil si cititi pe rând ceea ce ati scris fiecare.

Urmariti apoi ce nevoi comune sau diferite aveti, si încercati sa vi le respectati unul celuilalt ca si cum ar fi ale voastre.

Mici schimbari în interiorul unui partener produc mari schimbari în relatie. Fiecare crede ca daca celalat se va schimba total va fi perfect. Solutia apare atunci când unul dintre parteneri întelege ca micile modificari în comportamentul sau au un efect pozitiv major asupra relatiei.

Dupa ce ati citit si discutat despre tot ce ati notat pe aceste foi, va invit sa nu va opriti din creativitatea vostra si sa continuati cu câteva idei despre cum va fi relatia voastra din acest moment:

- sunteti constienti ca în fiecare zi veti învata ceva nou în relatia de cuplu ?

- e important ca nevoile voastre sa fie satisfacute ;

- încercati sa va ghidati dupa principiul : tu esti tu, eu sunt eu, si apoi existam « noi » ;

- încercati sa evitati comportamente nedorite ;

- evitati pe cât se poate comunicarea ineficienta de genul : critica, dispret, limbaj agresiv ;

- scrieti mare pe o foaie de hârtie pe care o puteti lipi pe usa de la dulap urmatoarea fraza : « vrem o relatie de cuplu sanatoasa, si de accea vom alege sa cooperam, sa contribuim, sa ne încurajam si sa ne acceptam responsabilitatea pentru comportamentul nostru ».

Intra pe www.creativitatea.com aboneaza-te la newsletter si primesti GRATUIT un pdf despre cum sa pui creativitate in relatia ta de cuplu.

Propun un webinar pentru parinti!

Written by Simona Hupov on February 23rd, 2010

Va invit azi, incepand cu ora 19.45 la un webinar dedicat parintilor, bunicilor dar si adolescentilor, despre siguranta pe Internet si despre luarea deciziilor in familie.

Cu un click pe link-ul de mai jos ne puteti asculta de acasa, alaturi de familie, fiecare dintre voi va avea ceva de invatat.

Intalnirea va fi structurata pe doua parti, pe parcursul a 50 de minute.

Prima parte va aborda siguranta folosirii Internetului de catre copii si adolescenti (si nu numai) si va fi sustinuta de mine. Ying si Yang… pe Internet, ce ziceti, va tenteaza un asemenea subiect?

A doua parte va aborda modalitati de evitare a conflictelor in familie si va fi sustinuta de Mirela Bojin, trainer.

Va asteptam sa va inscrieti, azi 23 februarie, la ora 19.45 cu un click pe link-ul de mai jos:

https://eu1.ntrmeeting.com/checkin/jc/587021448

Ce vrei?

Written by Mihaela Gheorghe on February 21st, 2010

“Ce vrei”. Atat de important. Atat de in centrul tuturor lucrurilor pe care le facem, desi nu ne dam seama…

Azi am fost la un botez. Frumusetea asta de fetita – o minune, cum zice mama ei -, a avut alturi de ea o mana de oameni, cam necunoscuti pentru ea, pe nasi, pe mama si pe bunica ei.

Tatal ei nu stie cum arata decat in poze… Nu, nu e inchis, nici prea indepartat. Asa a fost sa fie. Copilul a fost “un accident”…

Cum e sa cresti ca “un accident”… doar copiii care cresc asa stiu.

Mama a hotarat ca acest copil e minunea vietii ei. Si ca isi lasa viata sa se schimbe, cu tot ce implica asta, pentru ca isi doreste copilul.

Tatal, copil nedorit si el, nu a putut inca sa digere “accidentul”… Poate o va face…poate nu.

Ce vrem si de ce vrem…

Cel mai greu de stiut, cand inca nu stim de ce vrem, ceea ce vrem…

Langa mine, intre cei “putini da’ buni” adunati sa sarbatorim botezul, o tanara de 26 de ani. Zice ca stie ce vrea. Vrea sa nu mai munceasca atat. Nu ii place nebunia asta, stresul, presiunea…

“Dar daca ai face ceea ce-ti place, cum ar fi?” intreb eu.

“Nu stiu. Nu imi dau seama ce-mi place.”

“Dar de ce faci ceea ce faci?”

“Pentru bani. Imi place sa am bani, sa ma simt in siguranta.”

“Si ceea ce ai merita pretul platit?”

“Nu. De aia imi vine uneori sa plec din orasul asta, sa nu mai stiu de el.”

“Si? Ce solutie vezi?”

“Acum, niciuna. Desi…”

“Desi ce?”

“Desi mi-am facut temele, am un job in care sunt buna, sun tare pe felia mea.”

“Aha. Si atunci…?”

“Nu asta e ce vreau. As vrea sa ma ajute altcineva. Sa am ce-mi trebuie fara toata nebunia asta.”

“Cum?” intreb iar, pisaloaga de mine…

“Nu stiu. Poate sa ma marit… Cu un tip cu bani.”

Of! Cad iar in farfuria mea, desi crezusem ca o sa ajung acolo, sus, la un “ce vreau” curat…

Nu ca ar fi intr-un fel sau altul ce vrea ea. Dar… Oare ea se asculta? Oare stie ce vrea? (“Sunt buna pe felia mea… dar”… )

Si mai ales de ce? De ce vrea ceea ce vrea?

Amandoua, femei. Amandoua tinere, frumoase.

Prima, proaspata mamica, o femeie de afaceri a carei viata s-a dat peste cap… Nu mai are cum sa-si vada, cel putin cateva luni, de ceea ce facea. Practic, creste copilul cu ajutorul contributiei de la stat. Singura.

Cealalta isi vede viitorul incert, legand o oarecare siguranta de altcineva, desi puterea ei, capacitatea ei profesionala si-o stie ca fiind destul de buna…

Nu imi permit sa judec. Nimeni nu poate judeca daca nu e fix in pielea cuiva, traind toata viata acelei persoane, pas cu pas, si simtind la fel. Ceea ce nu se poate, nu-i asa?

Ce vreau sa spun e doar asta:

- E foarte important sa fim cinstiti cu noi insine si sa ne intrebam ce vrem. Ce vrem noi, nu ce vor altii pentru noi. Si sa raspundem cinstit.

- E si mai important sa stim de ce vrem ceea ce vrem. Acolo e cheia. Daca vrem fiindca altii au si noi nu avem, fiindca altii au facut si au dres, s-ar putea sa ne fie bine, sa ne stimuleze, dar dincolo de un anumit prag s-ar putea sa dam in depresie, fiindca nu putem avea tot ce au altii, nu putem fi exact ca altii… Ori putem avea sau fi, dar vine ceva si face sa dispara (inundatie, concediere, criza, divort etc).

Daca descoperim ce sta in noi si ne bazam pe noi insine cat mai mult, s-ar putea sa ne fie mai usor sa obtinem ce ne dorim, decat se depindem exclusiv de altcineva ca sa fim impliniti. Asta nu inseamna sa fim ca niste lupi singuratici, dar e necesar sa stim unde e ajutor si unde e dependenta…