A fost o vreme cand ma intrebam ce e in capul celuilalt sex, a barbatilor, cum probabil si ei se intreaba, la randul lor, ce e in capul femeilor. Am facut o recenzie la cartea lui Sorin Delaskela, „Abisex” si mi-am raspuns la o parte din intrebari.

In critica respectiva am fost cat am putut de impartiala, atat cat poti sa fii atunci cand scrii despre ceva si totusi vezi, percepi si filtrezi prin ochii tai si a cunoasterii tale.

Personal, m-am lamurit odata pentru totdeauna ca sunt aceleasi lucruri, preocupari, temeri, dorinte ca si in capul femeilor si ca nu are nici un sens sa cauti in capul altcuiva, ci este suficient sa te uiti in al tau si primesti toate raspunsurile. Apoi, e suficienta nebunie in capul tau, nu mai e cazul sa o mai citesti si pe a altora, mai ales ca, in orice relatie, responsabilitatea se imparte la 2 sau la cate persoane sunt implicate intr-un rol sau altul. Tot ce ai de facut este sa te ingrijesti de propriile actiuni, emotii si lucruri pe care vrei sa le creezi si sa le ajustezi pe parcurs, daca este cazul.

Si acum despre iubire. Daca simptomele sunt ganduri si zambete frecvente, ti se pare ca il/o vezi in alti oameni, emotii intense, nu ai pofta de mancare, simti o durere in zona pieptului sau te simti confuz, diagnosticul e clar. Traiesti ceea ce ti-ai dorit sa traiesti si sa experimentezi, cel mai frumos sentiment uman.

Doar ca, de data aceasta, inveti ca iubirea nu are o finalitate sau un scop, ci pur si simplu exista. Te bucuri, te sperii, te uiti la cuvinte si iti amintesti ca sunt doar cuvinte si ceea ce simti depaseste limitele pe care ti le-ai creat, limite nu in sensul de limitari ci de cadru relational. Pentru ca stiai, din tot ce stiai pana acum despre iubire, ca astfel de sentimente care te incearca sunt potrivite in alt context si, cu toate acestea, nu intamplator iti sunt date sa le incerci, ci, ca sa te extinzi la nivel de constiinta si de dragoste neconditionata fata de semeni. Poate suna banal, dar ai nevoie sa gasesti o motivatie si un scop pentru toate emotiile care te incearca pana la limita irespirabilului si nu poti decat sa te rogi si sa ceri… nici nu stii ce sa ceri, ca prea ti s-au indeplinit rugaciunile. Stii doar ca ti-ai dorit sa „practici” prietenia, in conditiile in care nu ai asteptari, nici dorinte, nimic, ci doar de oferit si primit.

Pana la urma, vrei sa te simti in largul tau si in siguranta cu emotiile tale, sa pastrezi deschiderea fata de tot ce are de oferit acest Univers, sa te bucuri de darurile naucitoare primite si sa le asezi in inima si suflet cu recunostinta.

Iti aduci aminte sa respiri… respiri.. respiri.

Irina-Elena Aiacoboae

Antrenor

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Se vorbeste mult prea putin despre viitor si despre ceea ce ii asteapta pe tinerii nostri peste 30, 40 sau 50 de ani. Totusi, cateva cifre ingrijoratoare incep sa-si faca aparitia in media, insa nu sunt semne ca informatia ajunge la cei direct interesati.

Soarta tinerilor europeni este din ce in ce mai ingrijoratoare si consecintele pe termen lung ale igorarii semnelor ii vor afecta pe copiii nostri intreaga lor viata.

S-a afirmat de curand ca actuala generatie tanara europeana este prima de dupa razboi care va trai mai prost decat generatia parintilor. Asta in conditiile in care nici noi, parintii, nu putem sa ne laudam cu cea mai buna dintre vietile posibile.

Doua sunt motivele acestei ingrijorari legate de viitorul tinerilor: actuala criza economica si deja “vechea” criza demografica.

Sa le luam pe rand:

1. Criza economica afecteaza intreaga populatie dar, cel putin in Europa, se constata ca se rasfrange mai puternic asupra generatiei tinere. Somajul in randul tinerilor europeni este ingrijorator si nu exista, in viitorul apropiat, semne de imbunatatire a situatiei.

Faptul ca tinerii nu reusesc sa obtina venituri, nici din munca salariata nici din activitati antreprenoriale (la fel de afectate de criza), determina imposibilitatea lor de a duce un trai decent in prezent dar, mai ales, afecteaza capacitatea lor de a-si asigura viitorul financiar. Imposibilitatea de a economisi pentru investitii viitoare sau pentru pensie este o realitate a vietii tinerilor din statele europene.

S-a scris ca tanara generatie este victima egoismului parintilor, acestia acordand o prea mare importanta propriei bunastari, determinand prin venituile mari si pretentiile exagerate pentru pensie, o erodare a capacitatii economiei de a sustine, din produsul intregii societati, si generatia tanara. Observatia nu este lipsita de adevar in contextul in care asistam de cativa ani la contractie sau stagnare economica si situatia nu pare a se imbunatati nici pe termen mediu.

Chiar si pentru acei tineri care au norocul sa munceasca si sa obtina venituri, cota mare cu care sunt obligati sa contribuie la fondul de pensii publice este o piedica in acumularea de capital propriu pentru o pensie independenta, care ar avea menirea de a le imbunatati traiul la batranete.

In acest context efortul tinerilor de a-si cladi un viitor financiar lipsit de griji nu este sigur ca va avea si rezultatul scontat, mai ales daca noi, generatia parintilor, nu vom actiona in legatura cu  schimbarea, in favoarea copiilor nostri,  a sistemului actual european de pensii publice.

1. Criza demografica a devenit un motiv de ingrijorare inclusiv pentru agentiile de rating. Acestea au anuntat ca este posibila in viitor retrogradarea tarilor cu economie dezvoltata datorita riscului demografic la care acestea sunt expuse.

Unul dintre motivele ingrijorarii este tocmai sistemul de pensii publice amintit mai sus dar nu este singurul.

Prin cresterea ponderii populatiei varstnice se creaza un dezechilibru nu numai in sistemul de pensii ci si in economie in ansamblul ei.

Sistemul de sanatate, in special cel public, va fi afectat de imbatranirea populatiei. Presiunea pe acest sistem va fi din ce in ce mai mare iar generatia copiilor nostri probabil nu va mai avea parte deloc de asistenta medicala gratuita.

Populatia aflata la varsta activa avand o pondere scazuta nici rezultatele economice nu pot fi grozave. Tehnologia va fi probabil o unealta utila in mentinerea capacitatii de a produce bunurile necesare, chiar si cu mai putini lucratori, dar produsul muncii unui numar mic de persoane va fi distribuit intregii societati.

Cu alte cuvinte, la varsta adulta, copiii nostri vor avea de sustinut financiar si generatia noastra, a parintilor care nu mai putem spera la o pensie decenta, pe masura contributiilor noastre.

Din cauza scaderii demografice vom asista in viitor si la o reducere a consumului, ceea ce va determina stagnare sau recesiune economica endemica, stiut fiind ca unul dintre motoarele cresterii economice este tocmai cresterea demografica. Se va intra astfel (daca nu am intrat deja) intr-un cerc vicios din care nu stim daca generatia copiilor nostri va sti sau va putea sa iasa.

Concluzii:

Indraznesc sa afirm ca suntem primii responsabili pentru viata pe care o vor duce copiii nostri. Deciziile pe care le luam acum ii vor afecta, in primul rand, pe ei.

Imprumuturile pe care le facem acum vor fi platite de ei in viitor.

Pensiile pe care le asteptam peste 10-20 de ani vor fi platite tot de ei.

Nepotii nostri, pe care ni-i dorim, vor deveni o povara financiara in plus. Vor mai putea avea acces la acelasi nivel de educatie?

Vor fi nevoiti copiii nostri sa renunte la luxul pensionarii si sa lucreze, precum generatiile trecute, toata viata? Sau vor fi nepotii nostri capabili sa-i sustina?

Generatia sacrificata suntem noi sau vor fi ei?

Raspunsurile la aceste intrebari vor fi date in anii ce vin. Pentru ca sistemele se schimba lent, au inertie mare, asa ca daca vrem sa facem ceva bun pentru viitorul copiilor nostri trebuie sa actionam rapid, dureros, cu sacrificii personale. Trebuie sa cantarim si sa renuntam la noi in favoarea lor.

Ma intreb cati parinti din generatia mea au gandit vreodata aceasta problema in acesti termeni.

Ma intreb cati tineri aflati acum la inceput de drum s-au intrebat cum va arata cu adevarat viitorul pe termen lung.

Daca nu am facut-o pana acum trebuie sa incepem azi.

Pentru ca viitorul nu suna deloc bine si ne va obliga sa luam decizii dureroase. Pentru noi sau pentru ei.

Asta e vestea buna.

Veste rea e ca daca n-o facem vor lua altii decizia pentru noi.

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Cine a spus ca singurul lucru constant in viata este schimbarea, nu stiu. Stiu ca doar trecem invariabil prin acest proces de evolutie constient sau inconstient.

Inconstient trecem atunci cand nu realizam ca multe din efectele pe care le resimtim in viata sunt ca rezultat al dorintei de schimbare si de evolutie permanenta pe diferite planuri.

Cand apare schimbarea?

Schimbarea intervine atunci cand ne saturam de realitatea pe care o percepem si dorim sa ne cream o alta realitate care sa se manifeste in ceea ce ne dorim sa fim, realizam, avem in viata.

Cum se manifesta schimbarea?

Orice proces de schimbare a credintelor si convingerilor umane, creat de-a lungul vietii fiecaruia dintre noi, ca urmare a experientelor personale care au generat propriile convingeri, dar si a celor pe care le-am asimilat din exterior, din mediul in care ne-am format, crescut sau evoluat este un proces natural care presupune atat urcusuri (perioade de entuziasm, bucurie, incredere) cat si „caderi mentale” (dificultati de adaptare, indoiala, temeri, lucruri care vin din trecut sa infirme ca nu este posibil ceea ce ne dorim sau care, dimpotriva, sa ne sprijine sa ne modificam perceptia pe care o avem asupra realitatii si sa rescriem credintele personale).

Cand are efect schimbarea?

Schimbarea propriu zisa are loc doar in conditiile in care exista un angajament la a creea ceva diferit, transpuns in practica prin noi idei, actiuni care sa duca la o schimbare de atitudine si comportamentala. Altfel, realitatea pe care vrei sa o transformi va ramane tot la stadiul de informatie si cunostinte.

Constient sau inconstient?

A fi constient de posibilitatea aparitiei acestor „caderi mentale”, inseamna a nu le acorda semnificatie ci a le vedea ca proces natural, a te transforma intr-un observator al propriilor ganduri si stari fizice si emotionale, a te detasa, pentru ca deja stii ca sunt rezultatul rescrierii unor noi credinte. Ele nu ar aparea daca nu ar exista un „inceput” de credinta. Si cum nu poti sa fii mai mult sau mai putin insarcinata, inseamna ca deja este credinta infiripata si te transforma. Orice semn de indoiala este o oportunitate de a vedea in spatele ei credinta, orice lucru care apare si este oposul a ceea ce iti doresti o ocazie de transformare.

Cat dureaza acest drum, cate momente de descumpanire/incredere/impacare nu stiu. Depinde de fiecare.

Calatorie placuta.

Irina-Elena Aiacoboae

Antrenor de Viata

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Ma intrebam ce mi-ar placea sa cuprind in tema de licenta si mi-au venit in minte “beneficiile secundare”, adica ce castigam din comportamentele la prima vedere nepotrivite pe care le perpetuam desi nu ne incanta, spunem, si pe buna dreptate.
Cu toate ca indrumatorul meu mi-a marturisit, fara nicio suparare, ca suna mai degraba a titlu de roman decat a lucrare stiintifica, ma simt indemnata sa ma uit mai de aproape.
Lasa ca in timpul studiului si exersarii exercitiilor de programare neuro-lingvistica am tot invitat, aceste castiguri de roluri secundare zic, la lumina si dezvaluire. Si inca, de atunci incoace, a devenit un obicei de a orienta, in acest mod nou insusit, reflectorul atentiei catre ce fac sa se intample si ce nu.
Ceea ce-am priceput si integrat in timp, este ca orice strategie, comportament, actiune pe care o desfasor si care aparent imi e potrivnica, nu ma (mai) slujeste, vine cu un mesaj valoros, o fateta care m-ar putea favoriza, din care as avea de invatat, numai de-as trece de fatisul paradox. Ceva care nu-mi convine sa aiba utilitate?!
Etichetandu-le drept lucruri care nu-mi plac si de care vreau sa “scap”, dependente, deprinderi nefolositoare, posibil sa mi le inradacinez si sa justific insistenta producerii lor.
Cum altfel?
Cand ma uit, cu spatiu, acceptare si curiozitate, mai ales ca oricum manifest ce afirm ca nu-mi place, sunt pregatita sa primesc ceea ce-mi comunic pe aceasta cale mijlocita.
Ca intentia e sa ma protejez, sa ma feresc, sa-mi fie usor, sa-mi aduc atentia asupra mea sau sa mi-o distrag de la alte aspecte, intotdeauna mesajul e legitim si as face bine sa il aud si sa ma asigur ca “beneficiul” intentionat se petrece in continuare.
Dar cum, daca modalitatea de a razbate la mine mi-e acum neprielnica?
Printr-o alta. Actuala si potrivita momentului, nivelului meu de deschidere si intelegere.
Trecerea poate fi mai putin spontana si simpla. Necesita observare, practica si fireste, recompensarea “pasilor” noi.

Ce castig poate izvori de aici?

Un plus de armonie si echilibru. Mai putina gravitate, si cine stie, un suflu nou de viata.

Anca

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Sunt unele dorinte pentru care este necesar sa investesti mai multa energie, rabdare, perseverenta, consecventa. Uneoeri cand simti ca parca in sfarsit ai priceput cum merg lucrurile si ai gasit reteta care face sa se miste lucrurile iti fuge pamantul de sub picioare si te trezesti ca de fapt nu stii nimic, nu ai nici o certitudine ca lucrurile merg in directia pe care ti-o doresti, ca vorbele pe care le-ai spus nu au rezultatul scontat si atunci un mecanism interior incepe procesul de autoblamare care in fundal iti spune ca ai gresit ceva. Ai gresit ce ai spus, cum ai actionat, ce ai cerut si se manifesta nu doar cu o persoana sau cu un domeniu din viata ci cu mai multe, pentru ca mecanismul nu face diferente, el a creat deja o stare interioara de nemultumire, indoiala, neincredere, o stare de abandon si neputinta.

Cu siguranta, daca am fi primit ceea ce ne doream in momentul respectiv si asteptarile ne-ar fi fost implinite, reactia mentala ar fi fost una ca am reusit, invins, dorinta s-a implinit, am fi avut satisfactie si multumire.

Atunci cand vad ca starea mentala si emotionala este devorata de incertitudini simt nevoia sa imi indrept atentia spre acele lucruri care deja stiu deja cum functioneaza si ce rezultate imi aduc daca fac lucrurile in felul pe care am invatat sa fac.

Ma duc spre domeniile unde lucrurile stiu ca sunt pe fagasul pe care il pot controla, imi iau stabilitatea din lucrurile simple pe care le vad concret, care sunt reale, palpabile.

Ma ancorez in realitate, imi pun picioarele pe pamant si incep sa imi disciplinez gandurile si emotiile.

Imi iau certitudinea si siguranta din relatiile constante cu oamenii cu care am un cadru relational validat, unde ne simtim in siguranta unii cu altii, indiferent de reactiile, starile si problemele fiecaruia dintre noi.

Realizez ca intre mine si tine este in regula, ca nu am ce sa schimb nici la mine, nici la tine, ca imi place exact asa cum suntem fiecare si singurul lucru „imperfect” intre mine si tine este ea. Ea, „Relatia”, acea entitate care se interpune emotional intre fiinta mea si fiinta ta, care „trebuie” sa arate intr-un fel anume si cand nu arata cum a conceput-o mentalul ma debusoleaza.

Realizez ca nu ma mai deranjeaza nici o stare emotionala, nu mai imi propun sa te scot din tristete, furie, manie, probleme ci este suficient sa te ascult, sa iti validez starile emotionale, pentru ca si tu, ca si mine esti la fel de puternic si la fel de intelept sa iti gasesti calea pe care o cauti.

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viata

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Saptamana din urma am fost in postura de a primi si oferi “feedback”. In cadrul unui curs si in intalniri obisnuite.
In exercitiul de grup, provocarea a fost sa spun calitati care imi plac si aspecte pe care mi-ar placea sa si le imbunatateasca celalalt. “In masura in care spusele mele se potrivesc realitatii tale” a fost adaugirea mea la cerinta initiala.
De la bun inceput mi-am zis ca n-are rost sa-mi prepar in gand ce aveam de spus, intai ca ma cazneam sa tin minte si pierdeam ce se spunea pana sa-mi vina randul, si apoi, mi-am intarit increderea ca in fata omului respectiv, din conexiunea creata intre noi, avea sa “vina” ceva de oglindit legat indeosebi de acea persoana.

Am observat ca lucrurile de imbunatatit sau care “nu plac” la celalalt sunt subtil conectate cu paliere interioare, neclar neacceptate la noi insine si dorite a fi schimbate, imbunatatite si si mai iluzoriu poate, inlaturate. Sau legate de emitent printr-un confort de orice fel pe care l-ar putea aduce indicata schimbare.
De asemenea, aceleasi aspecte au si mai mare cautare. Poate pentru ca ne dorim sa fim infatisati cat mai autentic, nu indulcit si neadevarat, cum ne-am putea noi teme. Si poate, cine stie, ca astfel suntem scutiti, cu cea mai pozitiva si asezata intentie, sa scrutam in noi si sa acceptam ce gasim, prin ragazul pe care ne-o da intermedierea celuilalt si posibilitatea de a sorta printre ce vrem si ce nu vrem sa ajunga la noi. Poate ca asa suntem obisnuiti sa “crestem”, fie in raport cu instante binevoitoare dar externe, fie contra lor.
Cu siguranta, o oglindire, data si primita cu constienta existentei modurilor diferite de a privi si interpreta lucrurile, e o realmenta trambulina pentru autoevaluare si autodezvoltare.

La cele “placute” legatura pare mai fireasca si mai evidenta, potentialitati din noi ilustrate de manifestari ale celorlalti, pe care le admiram, ni le dorim insusite si modelate. In plus, se petrece intarirea increderii in sine a primitorului, ca o componenta de nadejde in bagajul fiecaruia.

Cu “primitul”, la fel.
In cazul meu, in contextul numit, a fost cu deschidere si curiozitate. Cu intentia sa nu le iau personal pe cele prea directe, simtind ca pot fi rezultatul unui manunchi de motivatii ale persoanei respective, impletite, accept, cu ceea ce transmit eu.

E ceva nefiresc legat de aceste mecanisme, s-ar putea isca o intrebare.
Dimpotriva.
Un folos al participarii intr-un grup, comunitate sau al intretinerii relatiilor de orice fel este de a imi scoate in prim-planul atentiei mele cat mai multe fatete si niveluri din mine, in scopul autocunoasterii, impacarii cu cat mai multe din ele, gasirii rostului acestora, folosirii lor eficiente pentru bucuria si implinirea mea si in serviciul celorlalti.

De altfel, fiecare din noi, prin experimentarea directa a contextelor, profesional, personal, de sanatate, relational, ajunge sa stie ce are nevoie si cum e adecvat sa gandeasca, sa se exprime si sa actioneze.

Si atunci, cum pot eu sa-mi aduc contributia si sa facilitez accesul celuilalt catre sine, intr-un mod neinvaziv si cat mai legat de cum e acesta de fapt?
Nu ca sfaturile, ideile, parerile, cunostintele, experientele noastre n-ar aduce bogate adaosuri pentru cei din jur. Mai ales cu intentia, necontestat de buna-credinta, de a veni ca sprijin, de a impartasi, de a arata si imprima un parcurs, o idee, un mod de viata, evident functionale (pentru daruitor) sau la care acesta insusi aspira.

Din ceea ce-am trait si experimentat, in cazul si in jurul meu, valoarea apare odata cu prezenta disponibila, ochii curiosi si urechile fara filtre presetate (pe cat posibil) si cu intentia de a percepe si primi persoana asa cum este si are loc in felul acesta sa se arate, cu cele bune, rele, dorite sau cele pe care si le doreste rearanjate. Acest spatiu, camp, mod oxigenat de privi si asculta, cum vrem sa ni-l numim fiecare, permite descoperirea de sine si evolutia.
Cu amendamentul ca rispirea iluziilor, zguduirea convingerilor bine inradacinate, un soi de singuratate necesara si prolifica, sunt ingrediente tovarase care insotesc constientizarea.

Simplu inspre derizoriu?!

Simplu inspre firesc si ecologic de ambele parti.

Iar rezultatul?

Efectele pot fi adevarate miracole in exprimarea propriei “voci interioare” si asumarea existentei, in oricare din stadiile ei.

Cu prezenta,

Anca

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Sunt o persoana empatica si sensibila. Lucru bun in multe circumstante, dar imi aduce deservicii cand e vorba de starea proasta de spirit a celor dragi care, uneori, ma molipsesc cu tristetea, problemele sau indoielile lor. Pentru ca atunci, in lipsa comunicarii unor motive care sa explice daca le-am contribuit la starea lor de spirit, intru in starea de vinovatie si le preiau starea.

Ies din starea de vinovatie si ma separ pe mine de celalalt.

Pentru cei ce care au astfel de momente si vor sa iasa din cutiuta cu ganduri si sa vada cu obiectivitate situatia ii sprijin cu intrebari:

Ce faci sa insemne despre tine sau despre relatia voastra starea celuilalt?

(Poate ca aceasta intrebare este cea mai importanta, daca observi ca legi comportamentul celuilalt de concluzii despre tine: ca ai gresit, ca e ceva in neregula, ca relatia nu merge, etc. Sau poate nu.)

Ce legatura are asadar cu tine?

Ce ai vrea sa ii comunici?

Cu ce crezi ca te-ar putea ajuta pe tine discutia respectiva?

Ce asteptari ai de la persoana respectiva? Sunt realiste?

In ce masura crezi ca ti le-ar putea implini?

Daca ar fi vorba de altcineva decat acea persoana cum ai proceda?

Cu ce crezi ca l-ai putea ajuta in momentul de fata?

Pentru ce vrei sa il ajuti?

Ce iti ofera tie acea persoana?

Pentru ce poti sa ii fii recunoscator?

Pentru ce poti sa iti fii tie recunoscator?

Cand s-a mai intamplat ceva asemanator?

Ce ai invatat din experienta respectiva?

Ce ar fi putut merge mai bine?

Care iti sunt limitele in relatia respectiva? La ce spui NU, la ce spui DA?

Ce iti doresti tu?

Bazandu-te pe ceea ce ai notat, ce vei face data viitoare pentru ati atinge telul tau?

Daca data viitoare vei pune in practica ce ai notat, crezi ca vei avea rezultate mai bune?

Desi ultimul lucru potrivit in astfel de provocari sunt sfaturile, am totusi unul:

Nu ramane in trecut. Gandeste si actioneaza diferit de fiecare data, pornind din prezent, pe baza experientelor trecute, tinand minte ce vrei sa obtii in viitor, cu hotarare si determinare.

Cu drag

Irina Aiacoboae

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Am urmarit cu admiratie discursul scriitoarei JK Rowling catre studentii facultatii Harvard, pe care l-a adresat cu cativa ani in urma.
Pe scurt, despre beneficiul esecului si utilitatea favorizarii imaginatiei, ambele cu scopul de a promova actiuni care provin din esenta fiintei si care slujesc mai departe, celorlalti.
Sunt multiple aspecte care m-au captat.
Franchetea istorisirii din propria experienta de viata, umorul de efect, legatura dintre punctele de prezentat si mesajul transmis catre tineri si tot auditoriul.
Ce a ramas cu adevarat, in afara tehnicii excelente a discursului si a multumirii de sine pentru ca, vreme in urma, mi-am ales-o ca model pentru manifestarea scrisului, este dansul mesajului de la purtator la primitor, modul de imbinare intre semnificatia interna si imprimarea uneia mai generale, la care cei prezenti pot adera, cu care se pot identifica si care sa le vorbesca cator mai multi.

Aleg sa continui analogic cu o prezentare pe care am avut-o eu de facut, cu prilejul participarii la un proiect adresat tinerilor, cu scopul de a vorbi despre sine in preambulul unui proces ulterior de coaching.
Prezentare pe care am pregatit-o, cu intentia de a-mi asigura confortul relaxarii si mentinerii prezentei catre cei de fata.
In realitatea mea, elocventa. Metafora, concluzionare si oferta unui substantial spatiu de ghidare.
In cei carora le era destinat, ascultare curioasa, sclipiri in ochi si zambete de deslusire a talcului povestii si rezerva in apropierea ulterioara, conform cu intentia proiectului.

Imi vine in minte una din presupozitiile care stau la baza programarii neuro-lingvistice, potrivit careia cel care transmite un mesaj este responsabil pentru efectul produs.

Cum pot atunci procura veriga care completeaza?

Prin includerea in campul atentiei si a celeilalte parti participante. Cu empatie si generozitate. Plus o doza sanatoasa de curaj catalizator, in intreprinderea aratarii de sine fara spectrul fricii de vulnerabilitate.

Astfel, ceea ce se creeaza este un palier comun, autentic, in care datul si primitul, in speta prin intermediul discursului, al prezentarii, au loc sa se intample spontan si creativ.

Anca

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Un colier deosebit de frumos era expus de mult timp intr-un magazin, pentru ca nimeni nu parea sa-l vada si sa vrea sa-l cumpere. Intr-un moment de rearanjare a exponatelor, un vanzator a pus din greseala o cifra in fata pretului existent al giuvaerului. Si bijuteria a fost cumparata.

Am primit azi in dar aceasta povestioara de la un prieten drag. Intelesul a ajuns exact unde a fost nevoie.

Pretuirea incepe de la sine si asa e primita si rasplatita si din exterior.

Ma intreb cum vor arata “rafturile” si “vitrinele” noastre si cat de imbietoare pentru cei pentru care e menit sa faca o diferenta, sa aduca o valoare? Ma refer la punerea in aplicare a darurilor unice din si prin fiecare dintre noi.

Cu curiozitate si curaj,

Anca

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Un drumet obosit de atata mers, vede un copac maret pe marginea drumului: “ce loc potrivit sa ma odihnesc nitel”. Cand se trezeste, isi zice: “hm, ce bine am dormit ,acum parca as manca ceva”. Si brusc, in fata ochilor ii apare o masa imbelsugata. Se minuneaza si mananca. Apoi inevitabil, gandeste: “a fost buna mancarea, dar acum mi-e sete, as bea ceva”. Si pe loc apare si o carafa cu apa. Din ce in ce mai mirat si insetat, bea. Iar gandurile continua: “oare visez? Te pomenesti ca asta e un cosmar. Daca e asa, inseamna ca vin si fantome si alte creaturi infricosatoare”. Si dintr-o data, apar niste fantome care se misca amenintator catre el. Omul se sperie: “uite cum se apropie, acum o sa ma omoare”. Si fantomele intr-adevar il omoara.

Pentru mine povestioara e o ilustrare serioasa a consecintelor gandurilor asupra modului in care imi creez viata. Tema actuala, de altfel. Dar dincolo de concepte si discursuri de sine convingatoare, ale mele si in jurul meu, observ plenar punerea in scena, in material, a ceea ce permit sa gandesc. Si observ, in timpul si dupa (cand inainte?) cat de tentant e sa si dau curs, odata pe panta imbietoare a urzelii ganditoare.
Ma intrebam, manata de evenimentele ultimelor zile, daca odata pe drumul
constientizarii, legatura poate mai subtila altfel, devine mai evidenta si mai
rapida.
Un om autentic care ma inspira si pe care sunt recunoscatoare sa-l citesc aproape in fiecare zi, spunea pe un ton de usuratate: “nu poti scapa de consecintele a ceea ce gandesti, spui si faci. Mai devreme sau mai tarziu, efectele revin, ca un bumerang.”

Ecoul poate fi diferit in fiecare. In mine e si imbarbatator si grav. Asumare sau plangere si victimizare? Spatiu, expansiune sau limitare?
La alegere.

La multi ani, cu intentii si alegeri “innoite” si potrivite noua.

Anca

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.