A fost o vreme cand ma intrebam ce e in capul celuilalt sex, a barbatilor, cum probabil si ei se intreaba, la randul lor, ce e in capul femeilor. Am facut o recenzie la cartea lui Sorin Delaskela, „Abisex” si mi-am raspuns la o parte din intrebari.
In critica respectiva am fost cat am putut de impartiala, atat cat poti sa fii atunci cand scrii despre ceva si totusi vezi, percepi si filtrezi prin ochii tai si a cunoasterii tale.
Personal, m-am lamurit odata pentru totdeauna ca sunt aceleasi lucruri, preocupari, temeri, dorinte ca si in capul femeilor si ca nu are nici un sens sa cauti in capul altcuiva, ci este suficient sa te uiti in al tau si primesti toate raspunsurile. Apoi, e suficienta nebunie in capul tau, nu mai e cazul sa o mai citesti si pe a altora, mai ales ca, in orice relatie, responsabilitatea se imparte la 2 sau la cate persoane sunt implicate intr-un rol sau altul. Tot ce ai de facut este sa te ingrijesti de propriile actiuni, emotii si lucruri pe care vrei sa le creezi si sa le ajustezi pe parcurs, daca este cazul.
Si acum despre iubire. Daca simptomele sunt ganduri si zambete frecvente, ti se pare ca il/o vezi in alti oameni, emotii intense, nu ai pofta de mancare, simti o durere in zona pieptului sau te simti confuz, diagnosticul e clar. Traiesti ceea ce ti-ai dorit sa traiesti si sa experimentezi, cel mai frumos sentiment uman.
Doar ca, de data aceasta, inveti ca iubirea nu are o finalitate sau un scop, ci pur si simplu exista. Te bucuri, te sperii, te uiti la cuvinte si iti amintesti ca sunt doar cuvinte si ceea ce simti depaseste limitele pe care ti le-ai creat, limite nu in sensul de limitari ci de cadru relational. Pentru ca stiai, din tot ce stiai pana acum despre iubire, ca astfel de sentimente care te incearca sunt potrivite in alt context si, cu toate acestea, nu intamplator iti sunt date sa le incerci, ci, ca sa te extinzi la nivel de constiinta si de dragoste neconditionata fata de semeni. Poate suna banal, dar ai nevoie sa gasesti o motivatie si un scop pentru toate emotiile care te incearca pana la limita irespirabilului si nu poti decat sa te rogi si sa ceri… nici nu stii ce sa ceri, ca prea ti s-au indeplinit rugaciunile. Stii doar ca ti-ai dorit sa „practici” prietenia, in conditiile in care nu ai asteptari, nici dorinte, nimic, ci doar de oferit si primit.
Pana la urma, vrei sa te simti in largul tau si in siguranta cu emotiile tale, sa pastrezi deschiderea fata de tot ce are de oferit acest Univers, sa te bucuri de darurile naucitoare primite si sa le asezi in inima si suflet cu recunostinta.
Se vorbeste mult prea putin despre viitor si despre ceea ce ii asteapta pe tinerii nostri peste 30, 40 sau 50 de ani. Totusi, cateva cifre ingrijoratoare incep sa-si faca aparitia in media, insa nu sunt semne ca informatia ajunge la cei direct interesati.
Soarta tinerilor europeni este din ce in ce mai ingrijoratoare si consecintele pe termen lung ale igorarii semnelor ii vor afecta pe copiii nostri intreaga lor viata.
S-a afirmat de curand ca actuala generatie tanara europeana este prima de dupa razboi care va trai mai prost decat generatia parintilor. Asta in conditiile in care nici noi, parintii, nu putem sa ne laudam cu cea mai buna dintre vietile posibile.
Doua sunt motivele acestei ingrijorari legate de viitorul tinerilor: actuala criza economica si deja “vechea” criza demografica.
Sa le luam pe rand:
Criza economica afecteaza intreaga populatie dar, cel putin in Europa, se constata ca se rasfrange mai puternic asupra generatiei tinere. Somajul in randul tinerilor europeni este ingrijorator si nu exista, in viitorul apropiat, semne de imbunatatire a situatiei.
Faptul ca tinerii nu reusesc sa obtina venituri, nici din munca salariata nici din activitati antreprenoriale (la fel de afectate de criza), determina imposibilitatea lor de a duce un trai decent in prezent dar, mai ales, afecteaza capacitatea lor de a-si asigura viitorul financiar. Imposibilitatea de a economisi pentru investitii viitoare sau pentru pensie este o realitate a vietii tinerilor din statele europene.
S-a scris ca tanara generatie este victima egoismului parintilor, acestia acordand o prea mare importanta propriei bunastari, determinand prin venituile mari si pretentiile exagerate pentru pensie, o erodare a capacitatii economiei de a sustine, din produsul intregii societati, si generatia tanara. Observatia nu este lipsita de adevar in contextul in care asistam de cativa ani la contractie sau stagnare economica si situatia nu pare a se imbunatati nici pe termen mediu.
Chiar si pentru acei tineri care au norocul sa munceasca si sa obtina venituri, cota mare cu care sunt obligati sa contribuie la fondul de pensii publice este o piedica in acumularea de capital propriu pentru o pensie independenta, care ar avea menirea de a le imbunatati traiul la batranete.
In acest context efortul tinerilor de a-si cladi un viitor financiar lipsit de griji nu este sigur ca va avea si rezultatul scontat, mai ales daca noi, generatia parintilor, nu vom actiona in legatura cu schimbarea, in favoarea copiilor nostri, a sistemului actual european de pensii publice.
Criza demografica a devenit un motiv de ingrijorare inclusiv pentru agentiile de rating. Acestea au anuntat ca este posibila in viitor retrogradarea tarilor cu economie dezvoltata datorita riscului demografic la care acestea sunt expuse.
Unul dintre motivele ingrijorarii este tocmai sistemul de pensii publice amintit mai sus dar nu este singurul.
Prin cresterea ponderii populatiei varstnice se creaza un dezechilibru nu numai in sistemul de pensii ci si in economie in ansamblul ei.
Sistemul de sanatate, in special cel public, va fi afectat de imbatranirea populatiei. Presiunea pe acest sistem va fi din ce in ce mai mare iar generatia copiilor nostri probabil nu va mai avea parte deloc de asistenta medicala gratuita.
Populatia aflata la varsta activa avand o pondere scazuta nici rezultatele economice nu pot fi grozave. Tehnologia va fi probabil o unealta utila in mentinerea capacitatii de a produce bunurile necesare, chiar si cu mai putini lucratori, dar produsul muncii unui numar mic de persoane va fi distribuit intregii societati.
Cu alte cuvinte, la varsta adulta, copiii nostri vor avea de sustinut financiar si generatia noastra, a parintilor care nu mai putem spera la o pensie decenta, pe masura contributiilor noastre.
Din cauza scaderii demografice vom asista in viitor si la o reducere a consumului, ceea ce va determina stagnare sau recesiune economica endemica, stiut fiind ca unul dintre motoarele cresterii economice este tocmai cresterea demografica. Se va intra astfel (daca nu am intrat deja) intr-un cerc vicios din care nu stim daca generatia copiilor nostri va sti sau va putea sa iasa.
Concluzii:
Indraznesc sa afirm ca suntem primii responsabili pentru viata pe care o vor duce copiii nostri. Deciziile pe care le luam acum ii vor afecta, in primul rand, pe ei.
Imprumuturile pe care le facem acum vor fi platite de ei in viitor.
Pensiile pe care le asteptam peste 10-20 de ani vor fi platite tot de ei.
Nepotii nostri, pe care ni-i dorim, vor deveni o povara financiara in plus. Vor mai putea avea acces la acelasi nivel de educatie?
Vor fi nevoiti copiii nostri sa renunte la luxul pensionarii si sa lucreze, precum generatiile trecute, toata viata? Sau vor fi nepotii nostri capabili sa-i sustina?
Generatia sacrificata suntem noi sau vor fi ei?
Raspunsurile la aceste intrebari vor fi date in anii ce vin. Pentru ca sistemele se schimba lent, au inertie mare, asa ca daca vrem sa facem ceva bun pentru viitorul copiilor nostri trebuie sa actionam rapid, dureros, cu sacrificii personale. Trebuie sa cantarim si sa renuntam la noi in favoarea lor.
Ma intreb cati parinti din generatia mea au gandit vreodata aceasta problema in acesti termeni.
Ma intreb cati tineri aflati acum la inceput de drum s-au intrebat cum va arata cu adevarat viitorul pe termen lung.
Daca nu am facut-o pana acum trebuie sa incepem azi.
Pentru ca viitorul nu suna deloc bine si ne va obliga sa luam decizii dureroase. Pentru noi sau pentru ei.
Asta e vestea buna.
Veste rea e ca daca n-o facem vor lua altii decizia pentru noi.
Cine a spus ca singurul lucru constant in viata este schimbarea, nu stiu. Stiu ca doar trecem invariabil prin acest proces de evolutie constient sau inconstient.
Inconstient trecem atunci cand nu realizam ca multe din efectele pe care le resimtim in viata sunt ca rezultat al dorintei de schimbare si de evolutie permanenta pe diferite planuri.
Cand apare schimbarea?
Schimbarea intervine atunci cand ne saturam de realitatea pe care o percepem si dorim sa ne cream o alta realitate care sa se manifeste in ceea ce ne dorim sa fim, realizam, avem in viata.
Cum se manifesta schimbarea?
Orice proces de schimbare a credintelor si convingerilor umane, creat de-a lungul vietii fiecaruia dintre noi, ca urmare a experientelor personale care au generat propriile convingeri, dar si a celor pe care le-am asimilat din exterior, din mediul in care ne-am format, crescut sau evoluat este un proces natural care presupune atat urcusuri (perioade de entuziasm, bucurie, incredere) cat si „caderi mentale” (dificultati de adaptare, indoiala, temeri, lucruri care vin din trecut sa infirme ca nu este posibil ceea ce ne dorim sau care, dimpotriva, sa ne sprijine sa ne modificam perceptia pe care o avem asupra realitatii si sa rescriem credintele personale).
Cand are efect schimbarea?
Schimbarea propriu zisa are loc doar in conditiile in care exista un angajament la a creea ceva diferit, transpuns in practica prin noi idei, actiuni care sa duca la o schimbare de atitudine si comportamentala. Altfel, realitatea pe care vrei sa o transformi va ramane tot la stadiul de informatie si cunostinte.
Constient sau inconstient?
A fi constient de posibilitatea aparitiei acestor „caderi mentale”, inseamna a nu le acorda semnificatie ci a le vedea ca proces natural, a te transforma intr-un observatoral propriilor ganduri si stari fizice si emotionale, a te detasa, pentru ca deja stii ca sunt rezultatul rescrierii unor noi credinte. Ele nu ar aparea daca nu ar exista un „inceput” de credinta. Si cum nu poti sa fii mai mult sau mai putin insarcinata, inseamna ca deja este credinta infiripata si te transforma. Orice semn de indoiala este o oportunitate de a vedea in spatele ei credinta, orice lucru care apare si este oposul a ceea ce iti doresti o ocazie de transformare.
Cat dureaza acest drum, cate momente de descumpanire/incredere/impacare nu stiu. Depinde de fiecare.
Ma intrebam ce mi-ar placea sa cuprind in tema de licenta si mi-au venit in minte “beneficiile secundare”, adica ce castigam din comportamentele la prima vedere nepotrivite pe care le perpetuam desi nu ne incanta, spunem, si pe buna dreptate.
Cu toate ca indrumatorul meu mi-a marturisit, fara nicio suparare, ca suna mai degraba a titlu de roman decat a lucrare stiintifica, ma simt indemnata sa ma uit mai de aproape.
Lasa ca in timpul studiului si exersarii exercitiilor de programare neuro-lingvistica am tot invitat, aceste castiguri de roluri secundare zic, la lumina si dezvaluire. Si inca, de atunci incoace, a devenit un obicei de a orienta, in acest mod nou insusit, reflectorul atentiei catre ce fac sa se intample si ce nu.
Ceea ce-am priceput si integrat in timp, este ca orice strategie, comportament, actiune pe care o desfasor si care aparent imi e potrivnica, nu ma (mai) slujeste, vine cu un mesaj valoros, o fateta care m-ar putea favoriza, din care as avea de invatat, numai de-as trece de fatisul paradox. Ceva care nu-mi convine sa aiba utilitate?!
Etichetandu-le drept lucruri care nu-mi plac si de care vreau sa “scap”, dependente, deprinderi nefolositoare, posibil sa mi le inradacinez si sa justific insistenta producerii lor.
Cum altfel?
Cand ma uit, cu spatiu, acceptare si curiozitate, mai ales ca oricum manifest ce afirm ca nu-mi place, sunt pregatita sa primesc ceea ce-mi comunic pe aceasta cale mijlocita.
Ca intentia e sa ma protejez, sa ma feresc, sa-mi fie usor, sa-mi aduc atentia asupra mea sau sa mi-o distrag de la alte aspecte, intotdeauna mesajul e legitim si as face bine sa il aud si sa ma asigur ca “beneficiul” intentionat se petrece in continuare.
Dar cum, daca modalitatea de a razbate la mine mi-e acum neprielnica?
Printr-o alta. Actuala si potrivita momentului, nivelului meu de deschidere si intelegere.
Trecerea poate fi mai putin spontana si simpla. Necesita observare, practica si fireste, recompensarea “pasilor” noi.
Ce castig poate izvori de aici?
Un plus de armonie si echilibru. Mai putina gravitate, si cine stie, un suflu nou de viata.
Sunt unele dorinte pentru care este necesar sa investesti mai multa energie, rabdare, perseverenta, consecventa. Uneoeri cand simti ca parca in sfarsit ai priceput cum merg lucrurile si ai gasit reteta care face sa se miste lucrurile iti fuge pamantul de sub picioare si te trezesti ca de fapt nu stii nimic, nu ai nici o certitudine ca lucrurile merg in directia pe care ti-o doresti, ca vorbele pe care le-ai spus nu au rezultatul scontat si atunci un mecanism interior incepe procesul de autoblamare care in fundal iti spune ca ai gresit ceva. Ai gresit ce ai spus, cum ai actionat, ce ai cerut si se manifesta nu doar cu o persoana sau cu un domeniu din viata ci cu mai multe, pentru ca mecanismul nu face diferente, el a creat deja o stare interioara de nemultumire, indoiala, neincredere, o stare de abandon si neputinta.
Cu siguranta, daca am fi primit ceea ce ne doream in momentul respectiv si asteptarile ne-ar fi fost implinite, reactia mentala ar fi fost una ca am reusit, invins, dorinta s-a implinit, am fi avut satisfactie si multumire.
Atunci cand vad ca starea mentala si emotionala este devorata de incertitudini simt nevoia sa imi indrept atentia spre acele lucruri care deja stiu deja cum functioneaza si ce rezultate imi aduc daca fac lucrurile in felul pe care am invatat sa fac.
Ma duc spre domeniile unde lucrurile stiu ca sunt pe fagasul pe care il pot controla, imi iau stabilitatea din lucrurile simple pe care le vad concret, care sunt reale, palpabile.
Ma ancorez in realitate, imi pun picioarele pe pamant si incep sa imi disciplinez gandurile si emotiile.
Imi iau certitudinea si siguranta din relatiile constante cu oamenii cu care am un cadru relational validat, unde ne simtim in siguranta unii cu altii, indiferent de reactiile, starile si problemele fiecaruia dintre noi.
Realizez ca intre mine si tine este in regula, ca nu am ce sa schimb nici la mine, nici la tine, ca imi place exact asa cum suntem fiecare si singurul lucru „imperfect” intre mine si tine este ea. Ea, „Relatia”, acea entitate care se interpune emotional intre fiinta mea si fiinta ta, care „trebuie” sa arate intr-un fel anume si cand nu arata cum a conceput-o mentalul ma debusoleaza.
Realizez ca nu ma mai deranjeaza nici o stare emotionala, nu mai imi propun sa te scot din tristete, furie, manie, probleme ci este suficient sa te ascult, sa iti validez starile emotionale, pentru ca si tu, ca si mine esti la fel de puternic si la fel de intelept sa iti gasesti calea pe care o cauti.
Saptamana din urma am fost in postura de a primi si oferi “feedback”. In cadrul unui curs si in intalniri obisnuite.
In exercitiul de grup, provocarea a fost sa spun calitati care imi plac si aspecte pe care mi-ar placea sa si le imbunatateasca celalalt. “In masura in care spusele mele se potrivesc realitatii tale” a fost adaugirea mea la cerinta initiala.
De la bun inceput mi-am zis ca n-are rost sa-mi prepar in gand ce aveam de spus, intai ca ma cazneam sa tin minte si pierdeam ce se spunea pana sa-mi vina randul, si apoi, mi-am intarit increderea ca in fata omului respectiv, din conexiunea creata intre noi, avea sa “vina” ceva de oglindit legat indeosebi de acea persoana.
Am observat ca lucrurile de imbunatatit sau care “nu plac” la celalalt sunt subtil conectate cu paliere interioare, neclar neacceptate la noi insine si dorite a fi schimbate, imbunatatite si si mai iluzoriu poate, inlaturate. Sau legate de emitent printr-un confort de orice fel pe care l-ar putea aduce indicata schimbare.
De asemenea, aceleasi aspecte au si mai mare cautare. Poate pentru ca ne dorim sa fim infatisati cat mai autentic, nu indulcit si neadevarat, cum ne-am putea noi teme. Si poate, cine stie, ca astfel suntem scutiti, cu cea mai pozitiva si asezata intentie, sa scrutam in noi si sa acceptam ce gasim, prin ragazul pe care ne-o da intermedierea celuilalt si posibilitatea de a sorta printre ce vrem si ce nu vrem sa ajunga la noi. Poate ca asa suntem obisnuiti sa “crestem”, fie in raport cu instante binevoitoare dar externe, fie contra lor.
Cu siguranta, o oglindire, data si primita cu constienta existentei modurilor diferite de a privi si interpreta lucrurile, e o realmenta trambulina pentru autoevaluare si autodezvoltare.
La cele “placute” legatura pare mai fireasca si mai evidenta, potentialitati din noi ilustrate de manifestari ale celorlalti, pe care le admiram, ni le dorim insusite si modelate. In plus, se petrece intarirea increderii in sine a primitorului, ca o componenta de nadejde in bagajul fiecaruia.
Cu “primitul”, la fel.
In cazul meu, in contextul numit, a fost cu deschidere si curiozitate. Cu intentia sa nu le iau personal pe cele prea directe, simtind ca pot fi rezultatul unui manunchi de motivatii ale persoanei respective, impletite, accept, cu ceea ce transmit eu.
E ceva nefiresc legat de aceste mecanisme, s-ar putea isca o intrebare.
Dimpotriva.
Un folos al participarii intr-un grup, comunitate sau al intretinerii relatiilor de orice fel este de a imi scoate in prim-planul atentiei mele cat mai multe fatete si niveluri din mine, in scopul autocunoasterii, impacarii cu cat mai multe din ele, gasirii rostului acestora, folosirii lor eficiente pentru bucuria si implinirea mea si in serviciul celorlalti.
De altfel, fiecare din noi, prin experimentarea directa a contextelor, profesional, personal, de sanatate, relational, ajunge sa stie ce are nevoie si cum e adecvat sa gandeasca, sa se exprime si sa actioneze.
Si atunci, cum pot eu sa-mi aduc contributia si sa facilitez accesul celuilalt catre sine, intr-un mod neinvaziv si cat mai legat de cum e acesta de fapt?
Nu ca sfaturile, ideile, parerile, cunostintele, experientele noastre n-ar aduce bogate adaosuri pentru cei din jur. Mai ales cu intentia, necontestat de buna-credinta, de a veni ca sprijin, de a impartasi, de a arata si imprima un parcurs, o idee, un mod de viata, evident functionale (pentru daruitor) sau la care acesta insusi aspira.
Din ceea ce-am trait si experimentat, in cazul si in jurul meu, valoarea apare odata cu prezenta disponibila, ochii curiosi si urechile fara filtre presetate (pe cat posibil) si cu intentia de a percepe si primi persoana asa cum este si are loc in felul acesta sa se arate, cu cele bune, rele, dorite sau cele pe care si le doreste rearanjate. Acest spatiu, camp, mod oxigenat de privi si asculta, cum vrem sa ni-l numim fiecare, permite descoperirea de sine si evolutia.
Cu amendamentul ca rispirea iluziilor, zguduirea convingerilor bine inradacinate, un soi de singuratate necesara si prolifica, sunt ingrediente tovarase care insotesc constientizarea.
Simplu inspre derizoriu?!
Simplu inspre firesc si ecologic de ambele parti.
Iar rezultatul?
Efectele pot fi adevarate miracole in exprimarea propriei “voci interioare” si asumarea existentei, in oricare din stadiile ei.
Sunt o persoana empatica si sensibila. Lucru bun in multe circumstante, dar imi aduce deservicii cand e vorba de starea proasta de spirit a celor dragi care, uneori, ma molipsesc cu tristetea, problemele sau indoielile lor. Pentru ca atunci, in lipsa comunicarii unor motive care sa explice daca le-am contribuit la starea lor de spirit, intru in starea de vinovatie si le preiau starea.
Ies din starea de vinovatie si ma separ pe mine de celalalt.
Pentru cei ce care au astfel de momente si vor sa iasa din cutiuta cu ganduri si sa vada cu obiectivitate situatia ii sprijin cu intrebari:
Ce faci sa insemne despre tine sau despre relatia voastra starea celuilalt?
(Poate ca aceasta intrebare este cea mai importanta, daca observi ca legi comportamentul celuilalt de concluzii despre tine: ca ai gresit, ca e ceva in neregula, ca relatia nu merge, etc. Sau poate nu.)
Ce legatura are asadar cu tine?
Ce ai vrea sa ii comunici?
Cu ce crezi ca te-ar putea ajuta pe tine discutia respectiva?
Ce asteptari ai de la persoana respectiva? Sunt realiste?
In ce masura crezi ca ti le-ar putea implini?
Daca ar fi vorba de altcineva decat acea persoana cum ai proceda?
Cu ce crezi ca l-ai putea ajuta in momentul de fata?
Pentru ce vrei sa il ajuti?
Ce iti ofera tie acea persoana?
Pentru ce poti sa ii fii recunoscator?
Pentru ce poti sa iti fii tie recunoscator?
Cand s-a mai intamplat ceva asemanator?
Ce ai invatat din experienta respectiva?
Ce ar fi putut merge mai bine?
Care iti sunt limitele in relatia respectiva? La ce spui NU, la ce spui DA?
Ce iti doresti tu?
Bazandu-te pe ceea ce ai notat, ce vei face data viitoare pentru ati atinge telul tau?
Daca data viitoare vei pune in practica ce ai notat, crezi ca vei avea rezultate mai bune?
Desi ultimul lucru potrivit in astfel de provocari sunt sfaturile, am totusi unul:
Nu ramane in trecut. Gandeste si actioneaza diferit de fiecare data, pornind din prezent, pe baza experientelor trecute, tinand minte ce vrei sa obtii in viitor, cu hotarare si determinare.
Am urmarit cu admiratie discursul scriitoarei JK Rowling catre studentii facultatii Harvard, pe care l-a adresat cu cativa ani in urma.
Pe scurt, despre beneficiul esecului si utilitatea favorizarii imaginatiei, ambele cu scopul de a promova actiuni care provin din esenta fiintei si care slujesc mai departe, celorlalti.
Sunt multiple aspecte care m-au captat.
Franchetea istorisirii din propria experienta de viata, umorul de efect, legatura dintre punctele de prezentat si mesajul transmis catre tineri si tot auditoriul.
Ce a ramas cu adevarat, in afara tehnicii excelente a discursului si a multumirii de sine pentru ca, vreme in urma, mi-am ales-o ca model pentru manifestarea scrisului, este dansul mesajului de la purtator la primitor, modul de imbinare intre semnificatia interna si imprimarea uneia mai generale, la care cei prezenti pot adera, cu care se pot identifica si care sa le vorbesca cator mai multi.
Aleg sa continui analogic cu o prezentare pe care am avut-o eu de facut, cu prilejul participarii la un proiect adresat tinerilor, cu scopul de a vorbi despre sine in preambulul unui proces ulterior de coaching.
Prezentare pe care am pregatit-o, cu intentia de a-mi asigura confortul relaxarii si mentinerii prezentei catre cei de fata.
In realitatea mea, elocventa. Metafora, concluzionare si oferta unui substantial spatiu de ghidare.
In cei carora le era destinat, ascultare curioasa, sclipiri in ochi si zambete de deslusire a talcului povestii si rezerva in apropierea ulterioara, conform cu intentia proiectului.
Imi vine in minte una din presupozitiile care stau la baza programarii neuro-lingvistice, potrivit careia cel care transmite un mesaj este responsabil pentru efectul produs.
Cum pot atunci procura veriga care completeaza?
Prin includerea in campul atentiei si a celeilalte parti participante. Cu empatie si generozitate. Plus o doza sanatoasa de curaj catalizator, in intreprinderea aratarii de sine fara spectrul fricii de vulnerabilitate.
Astfel, ceea ce se creeaza este un palier comun, autentic, in care datul si primitul, in speta prin intermediul discursului, al prezentarii, au loc sa se intample spontan si creativ.
Un colier deosebit de frumos era expus de mult timp intr-un magazin, pentru ca nimeni nu parea sa-l vada si sa vrea sa-l cumpere. Intr-un moment de rearanjare a exponatelor, un vanzator a pus din greseala o cifra in fata pretului existent al giuvaerului. Si bijuteria a fost cumparata.
Am primit azi in dar aceasta povestioara de la un prieten drag. Intelesul a ajuns exact unde a fost nevoie.
Pretuirea incepe de la sine si asa e primita si rasplatita si din exterior.
Ma intreb cum vor arata “rafturile” si “vitrinele” noastre si cat de imbietoare pentru cei pentru care e menit sa faca o diferenta, sa aduca o valoare? Ma refer la punerea in aplicare a darurilor unice din si prin fiecare dintre noi.
Un drumet obosit de atata mers, vede un copac maret pe marginea drumului: “ce loc potrivit sa ma odihnesc nitel”. Cand se trezeste, isi zice: “hm, ce bine am dormit ,acum parca as manca ceva”. Si brusc, in fata ochilor ii apare o masa imbelsugata. Se minuneaza si mananca. Apoi inevitabil, gandeste: “a fost buna mancarea, dar acum mi-e sete, as bea ceva”. Si pe loc apare si o carafa cu apa. Din ce in ce mai mirat si insetat, bea. Iar gandurile continua: “oare visez? Te pomenesti ca asta e un cosmar. Daca e asa, inseamna ca vin si fantome si alte creaturi infricosatoare”. Si dintr-o data, apar niste fantome care se misca amenintator catre el. Omul se sperie: “uite cum se apropie, acum o sa ma omoare”. Si fantomele intr-adevar il omoara.
Pentru mine povestioara e o ilustrare serioasa a consecintelor gandurilor asupra modului in care imi creez viata. Tema actuala, de altfel. Dar dincolo de concepte si discursuri de sine convingatoare, ale mele si in jurul meu, observ plenar punerea in scena, in material, a ceea ce permit sa gandesc. Si observ, in timpul si dupa (cand inainte?) cat de tentant e sa si dau curs, odata pe panta imbietoare a urzelii ganditoare.
Ma intrebam, manata de evenimentele ultimelor zile, daca odata pe drumul
constientizarii, legatura poate mai subtila altfel, devine mai evidenta si mai
rapida.
Un om autentic care ma inspira si pe care sunt recunoscatoare sa-l citesc aproape in fiecare zi, spunea pe un ton de usuratate: “nu poti scapa de consecintele a ceea ce gandesti, spui si faci. Mai devreme sau mai tarziu, efectele revin, ca un bumerang.”
Ecoul poate fi diferit in fiecare. In mine e si imbarbatator si grav. Asumare sau plangere si victimizare? Spatiu, expansiune sau limitare?
La alegere.
La multi ani, cu intentii si alegeri “innoite” si potrivite noua.
Citeste si ceea ce citesti iti va hrani sufletul cu enegrie si iti va da putere sa ierti si sa traiest in armonie cu tine insuti.
Adrian Popescu recunoaste ca sunt foarte multi sceptici in ceea ce priveste cartile motivationale, dar spune ca ei exista in orice domeniu. La inceput, cand a venit dezvoltarea personala pe piata din Romania, cand au inceput editurile sa publice carti, cei mai multi au zis: «Lasa-ma cu americanismele, lasa-ma cu ideile astea, sunt unii care vor sa faca bani». Dar trebuie sa citesti si sa intelegi si apoi sa aplici. Exista sceptici, am acasa un exemplu, tata, care inca de cand am dat la psihologie mi-a zis «ce e prostia asta», pentru ca psihologia a fost interzisa pana in anii ‘90 si nu puteai sa citesti o carte, nu aveai de unde sa-ti iei informatia, sa te cunosti, sa inveti ce temperament ai, cum te motivezi.
Ia decizii intelepte. Luarea deciziilor este o abilitate esentiala pentru liderii de succes. Indiferent daca decizi pe cine sa angajezi, cu ce furnizori sa colaborezi, ce public sa ai, abilitatea de a lua o decizie buna pe baza informatiei disponibile este vitala. Deciziile iti influenteaza viata si iti construiesc viitorul.
Fii mai bun, mai recunoscator si mai pragmatic. Citeste caci informatia inseamna putere!
Iarta si fii mai bun. Cu siguranta stii zicala: “de Craciun fii mai bun!” Dar de ce doar de Craciun? Si nu in fiecare zi din an! Asa ar fi frumos.
Asculta colinde si petrece mai mult timp cu prietenii. Fii mai relaxat si iubeste oamenii… si animalele.
Dezvoltarea personala cere dedicare, perseverenta si motivatie, dar in schimb te recompenseaza si chiar te premiaza in moduri in care nu iti poti imagina. Iti arata o alta perspectiva asupra vietii, asupra relatiilor pe care le ai cu persoanele din jur, asupra modului in care privesti banii, asupra a ceea ce crezi sau nu ca este posibil sa realizezi, si nu in ultimul rand, asupra a ceea ce consideri ca este important sa obtii in viata.
Modul tau de a vedea viata pana acum, strategia ta cu care ai imbratisat existenta iti aduce in acest moment rezultatele pe care le doresti?
Traiesti viata pe care ti-o doresti?
Dictionarul explicativ al limbii romane prezinta multe sensuri ale cuvantului “a schimba”. Este suficient sa citim explicatiile oferite acolo pentru a constientiza faptul ca in cultura noastra schimbarea se refera cel mai adesea la conditii si aspecte exterioare si mai rar la o schimbare de sine.
Suntem obisnuiti sa spunem ca ne schimbam hainele, look-ul, ca se schimba vremea, vremurile, ca vrem sa ne schimbam mobila sau culoarea zugravelii sau locul de munca. Vorbim de asemenea despre a-i schimba pe altii: vrem sa schimbam comportamentul unui copil, sa-i educam pe altii, sa-i motivam pe angajatii nostri in vederea schimbarii atitudinii fata de munca, vrem sa modificam perceptiile si opiniile altora pentru a-i determina sa ne cumpere produsele, sa ne voteze, sa-si schimbe atitudinea fata de noi, sa ne placa, sa ne iubeasca.
Mult mai rar ne gandim la un proces de auto schimbare.
Observati cu ce frecventa cuvintele unei persoane care spune: “Sunt prea/asa de… As vrea sa fiu…” sunt urmate de afirmatia: “Dar nu pot. Asa sunt eu.”
Trecerea prin efort propriu de la felul cum este o persoana la felul cum ea isi doreste sa fie inseamna schimbare personala iar prin schimbare personala se realizeaza dezvoltarea personala.
Astazi se vorbeste tot mai mult despre acest subiect. Unii stiu despre ce e vorba, altii insa habar n-au. Inainte de a continua, vreau sa te intreb ce vrei tu de la viata? Unde ai vrea sa fi peste cativa ani? Din pacate, tot mai multe persoane, s-au resemnat deja cu viata pe care o duc. Ei au incetat sa mai lupte, au incetat sa mai viseze. Eu sunt de parere ca noi nu ne-am nascut sa fim saraci, sa ne zbatem toata viata in greutati si nestiinta.
Am primit in dar o experimentare a unui exercitiu scurt de programare neuro-lingvistica, creat ad-hoc de un om excelent cu prilejul unei intalniri aniversare si recompensatoare.
In care cerneam in palmele cu degetele rasfirate, tot ce a adus (mi-am adus in) anul care se incheie, lasand ceea ce nu isi (mai) are locul sau nu mi se (mai) potriveste sa curga, sa “se spele”. Cu deschidere si curiozitate cautam ce sa inlatur. Si imi apareau evenimente la care as fi schimbat nuante sau as fi renuntat de tot, dar doar pentru ca asa erau instructiunile. Fiindca observam ca imediat apareau si intentiile si beneficiile acelor evenimente de pus la cernut.
“Da, dar aici am asistat la o secventa din viata in comun a unor oameni, parca pusa in scena pentru mine, pentru a vedea poate o desfasurare pe care am fost norocoasa sa nu o simt pe pielea mea.
Aici, am vazut ce efect are compromiterea pacii personale la imboldul vinovatiei si auto-controlului.
Iar aici, am experimentat implinirea unor dorinte, am evaluat aplicabilitatea lor in planul realitatii si mi-am restabilit barometrul de citire a intentiilor acestora.
Atunci, am fost impinsa la actiune. Iesind din cutia confortabila. Si mai presus de atat, am invatat cat de tentant e uitatul in jur si responsabilizarea altuia. Si iluzoriu. Cat de repede si profund se transmite si se si oglindeste energia calma.
Iar atunci, din combinatia de dulce-amar, de bucurie si joaca cu neadecvarea care decurge din suprapunerea fantezista a unor harti diferite, am constientizat consecintele unor decizii personale, unde la anumite rascruci, se gaseste “ulciorul” cu “alegeri”.
Din perpetuarea unei strategii, inteleg o teama care precede punerea in actiune intr-un anumit mod.
Evitarea sau fuga bag seama ca vin cu cadoul crearii unor intalniri si contractari mai nimerite.
Rezistente in exercitiu care evoca si invita la autocontemplare.
Persistenta unei lipse, pana cand?, aduce, o reorientare catre mine a atentiei, de unde era indreptata catre locuri si oameni care imi pot folosi, ma pot inspira si ghida.”
Eheeee, si asa am ales sa pastrez in palma cam tot, si sa le confirm existenta de altfel parcursa.
Un singur lucru, totusi, s-a pretat “spalarii” din zicatoare. Balastul interpretarilor si judecatilor ivite in mintea prolifica. Pricinuite de gandurile de o anume consistenta.
Iar la adunare, lucrurile stau la fel. Pana la urma separarea “cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele” e mai mult de dragul zicalei, fiindca in fapt, in cazul meu, sunt toate “de-o muma” sau mai bine zis, neimpartite in (doua) categorii de urmari evidentiatoare.
Ce-am mai validat? Recunostinta catre oameni si univers pentru ce am primit in tot acest timp.
Catre mine si practica zilnica de a permanentiza traiul firesc (mie), cu prezenta, constienta, usuratate, bucurie.
Pentru valorizarea unor daruri lasate sa prinda forma, odata pudoarea si frica lasate la o parte.
Iar pentru la anul?
Pentru la anul, in palmele acum caus, in timpul aceluiasi exercitiu imaginativ, s-a conturat un glob (ca de brad) stralucitor, colorat si imens, care genereaza continuu energie vitala si care intruchipeaza lumina, claritatea si hotararea de a manifesta ceea ce e potrivit (pentru mine) sa devina si pentru manifestarea careia eu sunt cea mai potrivita.
Craciun cu bucurie si cu culoare, asa simtita si vazuta prin ochii nostri unici.
Gloria, faima, realizarile profesionale se masoara concret si in veniturile obtinute. Am publicat graficul cu veniturile obtinute in ultimele 8 luni si cineva m-a intrebat cum am reusit sa am o asemenea crestere. I-am spus ca voi scrie un articol, pentru ca sunt cateva lucruri de povestit.
Acum cateva luni eram depasita de sumele pe care le aveam de plata la persoane fizice si atunci mi-am redactat un obiectiv financiar, care sa functioneze pe toate planurile. La mijloc de decembrie pot sa spun ca am ajuns in echilibru si nu mai cheltui in avans inainte de a incasa, ceea ce pentru mine este un salt financiar.
Un cuvant magic, luat din coaching a fost sa imi spun mereu „schimb cadrul de referinta”, ceea ce nu as putea sa va explic ce inseamna exact, dar atat de bine a functionat, incat il folosesc de fiecare data cand mintea nu gaseste solutii la indemana pentru a solutiona o problema financiara sau de alta natura.
Mi-am dorit sa incep sa castig si din activitatile de trainer si am inceput sa cer bani pentru prestatia mea ca formator sau facilitator de discutii, am avut o ocazie si apoi nu am mai avut nici o cerere. In schimb, m-am trezit eu trimisa la cursuri de formare profesionala, pentru ca imi place sa invat si imi place sa fiu pregatita in domeniul meu de activitate. Am evaluat in Banifacilitatile primite (masa, cazare) si au depasit cat as fi putut cere eu daca eram eu insami trainerul.
Mi-am dorit sa calatoresc, m-am trezit trimisa in delegatii la Bruxelles, in Bucuresti si in tara. Intre timp imi imbunatatisem abilitatile de negociere si contractare, imi recunoscusem (eu cu mine) realizarile profesionale pe care le-am avut in prezent, dar si diverse alte perioade de activitate. Am evaluat in Banipregatirea profesionala primita gratuit, diurna adaugata. N-am pus aici transportul cu avionul de exemplu sau cazarea la Bruxelles pentru ca as fi sarit mult din grafic si apoi le-am considerat ca fiind prinse in bugetul institutiei in care lucrez.
Am vrut sa vand din stocuri, din tablourile pe care le facusem pana acum. Pretul cu care spusesem initial ca vand nu a functionat, atunci m-am gandit sa vand o copie fotografiata la un pret mic. N-am gasit nici un fotograf si eram plina de nervi. Am vandut originalul atunci la un pret negociat si acceptat de ambele parti. Am castigat de 4 ori mai mult decat as fi vandut copia fotografiata. Pot sa reproduc in continuare originalul si sa vand ideea creata de mine.
Mi-am dorit sa fac tratament pentru crizele spate, dar fara sa intru in concediu medical! Am vrut mult de tot sa merg la piscina, dar nu aveam bani de abonament, in schimb la hotelul la care am stat aveam o piscina la dispozitie si orificii prin care venea apa calda si imi facea masaj subacval. Am gasit oameni care au inceput sa ma invete sa inot corect. Astfel, am fost si la munca si in delegatie si la tratament.
Am vrut masaj si o colega pe care am „initiat-o” in gradul 3 in Reiki mi-a platit o sedinta de masaj profesionist. M-am intors acasa si am oferit oportunitatea unui om sa isi schimbe meseria si sa practice masajul pe mine si acum il recomand deja mai departe.
Am vrut bradut impodobit de Craciun si am primit de la colegii pe care i-am sprijinit cu toate resursele si toate fortele cea mai frumoasa coroana de brad impodobita vreodata cu beculete, conuri de brad, margelute, nuci, coji de portocala, fundita, 4 lumanari rosii.
Am ramas fara lichiditati financiare in delegatie si eram in imposibilitatea de a plati factura de la hotel si m-a apucat deznadejdea si plansul ca iarasi sunt nevoita sa imprumut de la persoane fizice, pe care nici macar nu le cunosc. Cu toate astea am spus ca am probleme cu finantele personale si am primit sprijin de la o persoana pe care o ajutasem impreuna cu colegii sa se trateze, sa ajunga la doctor si sa faca saltul ca nu este necesar sa platesti alti bani pentru servicii medicale, atata vreme cat esti deja asigurat. Suma care o am de plata la acea persoana nu e la termen.
Am vazut un om cu o moneda de 50 de bani in mana care imi povestea cum a vrut sa dea cuiva acea moneda care cerea bani si a fost desconsiderata. I-am simtit nevoia de a darui si l-am intrebat daca vrea sa imi dea mie acea moneda si l-am facut fericit ca poate sa o daruiasca cuiva care primeste.
Dupa toate lucrurile astea am inteles ca echilibrul il gasesti atunci cand daruiesti si primesti pe masura. Vorba reclamei… si primitul se simte bine, nu numai daruitul.
Ma refer la cea mai recenta lectie de pian la care am participat, cand, ca de fiecare data, am observat si simtit incantarea de a fi parte dintr-un context imbogatit de un pian, o persoana care imputerniceste si ghideaza si una prezenta si deschisa acestei experiente.
Pe langa faptul ca descopar cum functioneaza mintea si ce robotizat sunt programata sa gandesc si sa ma misc, odata cu destelenirea degetelor se produce, posibil mult mai mult decat constientizat, activarea si reimprospatare contactului cu un teritoriu datator de creativitate.
Totul conlucreaza la aceasta armonie.
Fascinatia mea fata de sunetele pianului, chiar si atunci cand sunt generate de mine. Spatiul de incredere si acceptare a fazelor invatarii prin care trec. Deschiderea si maiestria celei care ma insoteste si ma antreneaza. Si satisfactia bogatiei relationarii, a primirii si a recunostintei valorizatoare.
Ma intreb cum ar fi fost daca pe langa gandul ca “da, intr-adevar, am exersat la pian, in copilarie, dar m-am oprit, deci nu mi se potriveste, si mai ales altcineva a decis finalitatea nemultumitoare pentru mine (parinte, educator, profesor)”, nu as fi alocat spatiu si altor intelesuri, chiar neconturate, dar care ingaduie si motiveaza.
Alegera facuta imi e astfel benefica, si atunci cand buchisesc notele si cand nu imprim sens bucatii muzicale, sau cand nu repet indeajuns acasa, dar si atunci cand dau curs firesc miscarii, fara niciun obiectiv inalt de atins sau de demonstrat.
Ci pur si simplu pentru bucuria de a fi prezenta si receptiva, si inca, de a inlesni transformari si reasezari la un nivel profund al fiintei si de a permite ivirea a orice altceva, mai mult decat atat, doreste sa se exprime.
Un filosof merge cale anevoioasa si lunga sa intalneasca un maestru care sa-i raspunda la multiplele intrebari si caruia sa-i prezinte punctele de vedere si nelamuririle lui.
In final, ajunge in fata acestuia si incepe sa-si caute insemnarile si sa-i spuna motivele intemeiate pentru care a ajuns acolo si la ce vrea sa primeasca raspunsuri. Ii arata ca stie ce se intampla in lume, isi da seama de legaturile lucrurilor si totusi vrea clarificari si completari.
Batranul il asculta cu atentie si ii ofera o ceasca de ceai, in schimb: “ti-o fi sete si tie dupa atata drum si un ceai poate sa te si linisteasca.”
Filosoful incepe sa se gandeasca daca a avut o idee buna venind aici: “pentru ce am batut eu atata cale, pentru o ceasca de ceai?”
Si batranul vine cu ceainicul si incepe sa-i toarne in cana. Si toarna si toarna si ceasca se umple, si in curand incepe sa curga pe masa si ameninta sa ajunga pe podea.
Filosofului priveste cu neincredere crescanda: “Invatatorul asta pare ca si-a pierdut mintile, cu toate ca e vestit pentru intelepciunea lui.”
Maestrul se opreste din turnat si ii spune: “Uite, ceasca asta e mintea ta. E atat de plina incat nimic nu mai incape. Niciun raspuns, niciun idee noua. Fa loc si atunci vei ajunge la ce cauti.”
Fiecare ne tinem poate “ceasca” plina, in felul nostru.
Cu asteptari, cu justificari, cu lamentari, cu judecati despre noi si poate, mai ales, despre ceilalti.
Cum ar trebui sa arate momentul prezent mai degraba decat in forma in care deja e, pentru ca sa-mi fie acceptabil?
Ce ar fi trebuit sa cred, sa spun sau sa fac pentru ca acum starea mea sa fie alta?
Cum ar trebui sa se poarte cineva pentru ca sa-mi fie mie util si usor?
Cum ar trebui sa gandeasca si sa actioneze altcineva pentru ca eu sa pot sa-mi pastrez linistea si calmul?
Conteaza?
In loc de a indesi ceata care imi ascunde valmasagul gandurilor dar si frica de a ma vedea pe mine si de ma arata lumii asa cum sunt, poate as putea sa-mi reformulez intentia: mai potrivit decat sa avea dreptate, sa am incredere.
In mine, in cei cu care “ma nimeresc” sa impart momentele prezente, in circumstantele care se intampla pentru mine.
Ce as avea atunci in plus?
Loc. Sa fiu si sa (ma) descopar, in care sa creez si in care sa ma relaxez.
E deja tarziu… acusi vine Mos Nicolae si cizmulitele mele nu sunt inca pregatite!!!!
foto by arttis
Am plecat sa le pun in geam. Anul acesta am fost cuminte si sunt sigura ca va trece pe la mine, la fel ca in fiecare an . I-am pregatit si cateva bunatati cu care il rasfat… sa mai vina si la anul.
Inainte sa plec…. sa nu uit. Am ceva pentru voi… cu ajutorul lui Razvan, Mos Nicolae a reusit sa puna pe Vimeo webinariile Avantaj la start, de pana acum… asa ca spor la ascultat, in caz ca le-ati ratat!
Un imparat a cerut tuturor sfatuitorilor si inteleptilor sa vina cu un mesaj profund, dar format din putine cuvinte, pe care sa-l poarte permanent in inelul lui, sub un diamant, si pe care sa-l citeasca atunci cand vin timpuri dificile pentru el si sa se imbarbateze.
Nimeni n-a gasit un asemenea mesaj care sa incapa in cateva cuvinte.
Pana cand, un servitor apropiat, care, de cand parintii imparatului murisera, l-a crescut si slujit, a venit cu o bucatica de hartie si i-a spus sa nu citeasca acum, ci sa o puna sub piatra inelului pana cand va avea nevoie. I-a marturisit ca acele cuvinte i-au fost transmise candva de catre un om intelept.
Si acel timp a venit, vecinii i-au invadat granitele si imparatul a fost alungat.
Servitorul lui l-a indemnat sa citeasca biletelul. Era scris: “va trece si asta”.
Apoi tot el i-a sugerat sa-l puna inapoi in inel.
Peste un timp, imparatul si-a recapatat puterea, s-a mobilizat, si-a strans armata si si-a recastigat tinutul.
In culmea festivitatilor cu ocazia reintoarcerii la palat, servitorul a venit la el si i-a sugerat sa citeasca din nou mesajul. Imparatul nu intelegea de ce, doar fusese castigator, totul decurgea minunat.
Sfetnicul i-a marturisit ca acesta fusese tot sfatul batranului maestru. Imparatul a dat curs si a citit din nou. “Va trece si asta”. In el a aparut o intelegere si a zambit.
L-a chemat pe sfetnic langa el, la loc de cinste. Si l-a intrebat ce altceva mai stia de la acel maestru. Servitorul i-a raspuns ca ultima parte a mesajului era sa te uiti la tot ce este cu ochii celui care observa, nelasandu-te prins sau fixat in ceea ce aduce viata.
Am citit aceasta povestioara in weekend, intr-un moment in care simteam indoieli si lipsa unei semnificatii in sens mai mare. Ca intr-un puzzle, pricepeam utilitatea si intelesul pieselor din joc, importanta fiecarei parti, sa spunem, din istoria personala, relationari, evenimente, placute, provocatoare, toate legate intre ele, influentandu-se reciproc.
Ceea ce ma intrebam eu era legat de intentia celui care a “faurit” intregul puzzle.
Continuand totusi sa fac ceea ce cerea momentul, sa traduc la un workshop frumos, am observat ca urgenta primirii unui raspuns sau a indoielii ca gasesc unul, s-a evaporat.
Atentia pentru momentul prezent, ori neagatarea de starea “negativa” au permis energiei sa curga si perspectiva mi s-a schimbat.
De asemenea, imi aduc aminte ca am experimentat si partea cealalta de care pomeneste povestea, cand in plenitudinea bucuriei si entuziasmului, datorate unei stari, unei actiuni, sau ca urmare a unei intalniri, a aparut in mod intuitiv un mesaj, care invita la constientizarea faptului ca “va trece si asta”.
Ce daruri poate aduce acest mesaj? Pentru mine, impacare, echilibru si incredere in existenta.
Imi vine in imagine un personaj preaiubit de mine dintr-o poveste celebra si moderna.
Care din postura de dependent si aparent neputincios, si care cu intentie generoasa determina incercari si provocari in viata viitorului lui prieten, devine, cu ajutorul acestuia, o fiinta “eliberata” si completa.
Odata in contact cu uimitoarele lui resurse din interior, insumand calitatile magice ale celorlalte personaje remarcabile, ajunge sa-si traiasca visul si posibil sa-si indeplineasca rolul pentru care s-a produs alaturarea, imprietenirea.
Pentru mine, elful Dobby intruchipeaza esenta prieteniei totale, reciprocitatea, dansul daruirii si al primirii. A mea fata de mine. A mea fata de fiintele pe care, in realitatea mea, le numesc prietenii mei.
Vorbind mai devreme cu un prieten despre tema acestei expuneri, la momenul acela inca neconturata, am ajuns sa ma intreb care e intentia cu care ne-am auzit si vorbit azi, de fapt? Ce inseamna pentru mine?
In plus fata de cuvinte si expresivitatea vocilor, in cazul expus, simt intotdeauna bucuria de a fi pe aceeasi unda, in anumite si potrivite privinte.
De asemenea, contemplu si ma incant de spiritul ludic care se manifesta, intru auzit, vazut, citit.
Chiar daca neevidentiate in cuvinte, simtamintele de siguranta si de vioiciune pe care mi le dau interesul si atentia lui fata de existenta mea.
Si mai profund decat atat, ce imi aduce, de fapt?
O oglindire poate a unor parti din mine, o completare.
O imbogatire, prin alaturarea, pentru o perioada, in parcurgerea unei bucati de drum.
Doar pentru o perioada?
Am intalnit o metafora folosita pentru a reda cursul vietii, vazut ca o roata in miscare. Daca ma agat de margini, nu fac decat sa ametesc. Pe cand, daca ma plasez cat mai in mijloc, pot sa observ, sa asist, sa aleg sa particip in timp ce observ cum totul trece, se modifica.
Chiar si prieteniile?
foto by Josecarli
Asigurator. Cand apelez la analogie, imi foloseste, imi aduce o asezare.
Cand nu, am tendinta sa vreau sa mentin sau sa readuc ce si cum a fost. Momente desavarsite ale intelegerii.
Si fireste, atunci cand nu se intampla asta, simt tristete si teama. Ma retrag si ma neutralizez, sa-mi fie mai usoara provocarea dezagatarii pe care vietile noastre, prin stadiile, evenimentele lor, ne-o aduc.
Ma intreb daca tine de mine, de ceea ce exprim, de ceea ce nu spun? De perspective ale cunoasterii de sine la care eu n-am ajuns sau am ajuns prea devreme? Motivatia schimbarii rezida in actiunile mele, sau poate in ceea ce nu fac, privitor la viata mea sau pentru prietenia in discutie? Sau poate tine de celalalt? Ce s-a intamplat de nu mai percep venind “aceeasi” deschidere? Sigur, spatiul de continere si imputernicire poate fi simtit in continuare, dar formele prin care ne “dam de stire” si prin care ne pastram actualitatea relatiei, se pot subtia si rari.
Cand poate mai simplu mi-ar fi, in loc sa ma opintesc cu barca in susul raului si sa epuizez energie vaslind contra curentului, sa am incredere si sa ma las purtata in aval, mai repede, mai lent, dupa cum e curgerea.
Revenind in prezent, cum pot celebra aceste relatii nepretuite, atunci cand se petrec asa cum ne e firesc si la momentul cel mai potrivit?
Uneori, magia consta doar in a intretine un spatiu cuprinzator, bland si tihnit in care prietenii au confortul acceptarii complete a fiintelor lor. Uluitoare lucruri pot decurge de aici.
Maine seara, incepand cu ora 19, timp de o ora, vom vorbi despre evaluarea competentelor profesionale in cadrul unui nou webinar Avantaj la Start. Prezentator: Corina Florea.
Titlul complet al webinarului este “Evaluarea competentelor profesionale – modalitate de a-ti demonstra cunostintele si abilitatile”.
Mai multe detalii despre subiectul prezentarii si despre informatiile utile si interesante vei gasi pe blogul proiectului AS.
Te invitam sa participi si tu la acest webinar AS, in mod gratuit, intrand cu 15 minute inainte de inceperea lui, la adresa http://www.anymeeting.com/webinariiAS1 .
Sharing is caring! Spune-le si altora despre acest eveniment online si du mai departe mesajul nostru legat de educatia informala!
Iti poti confirma participarea si le poti spune si altor persoane despre eveniment, pe Facebook.
Dupa doua ore de somn furate toata noaptea ma trezesc la ora 4 sa ma indrept spre aeroport. Ametita, extenuata, cu dureri de spate, linistita totusi. De data asta nu calatoresc singura ci cu doua colege si nici nu mai am de gand sa trag pe nimeni dupa mine, ci dimpotriva sa urmez pe cat pot si cand consider necesar sa preiau initiativa. Am nevoie sa ma relaxez, dupa o perioada cand am facut multe chestii diferite si la intensitate maxima, ca sa pot sa fiu functionala la intalnire.
Mi-am fragmentat drumul si o sa iau un taxi pana in Unirii si de acolo masina 783. Ma intalnesc la aeroport cu fetele, ne facem checkingul si haladuim prin magazinul de parfumuri unde profit de ocazie sa imi pun parfumul meu favorit, Cerutti 1881. De cumparat altadata, suntem pe buget de austeritate deocamdata.
Plecasem cu gandul ca ma dau cu avionul, bem cafeaua in aeroport si ne luam micul dejun in avion. Prea batut in cuie acest gand, caci desi am zis ca nu imi mai trebuie cafeaua de la barul din aeroport, avionul are jumatate de ora intarziere din cauza cetii de la Bruxelles, asa ca ne indreptam toate 3 sa luam cate ceva de baut si sa povestim. Nu le stiu pe fete prea bine, ne-am intalnit de cateva ori dar le aud povestind despre experientele lor si unde m-as putea eu simti mai bine ca acolo unde oamenii isi deschid sufletul? Ne iau povestile asa de tare ca nici nu auzim cand se anunta imbarcarea, noroc ca ceasul uneia dintre noi se trezeste si ne repezim spre poarta.
Ma gandesc la mesajul pe care nu l-am auzit, apoi la reguli pe care in general nu le respect si care imi dau batai de cap. Doar mergem la Comisia Europeana, de unde avem de implementat niste regulamente.
Locul meu este la margine, intre mine si fata care merge la Bruxelles sa isi vada prietenii si sa asculte un concert cu Andre Rieu este un loc liber. Se fac pregatirile de decolare si vin mesajele cu procedurile de stat in scaun si in diverse situatii. Incerc sa fiu prezenta, ca sa ma pot relaxa de tot tumultul gandurilor si vad cum este sa urmez reguli. Retin din toate desenele si mesajele pe care le transmit: Inainte de a pune masca unui copil (si a-l salva pe acesta), asigurati-va ca v-ati pus dumneavoastra intai masca.
foto by aprilbell
Incep sa povestesc putin cite putin cu fata de alaturi si scot aparatul de fotografiat pentru ca vreau sa prind norii si ma mut pe scaunul de langa ea. Fiind la geam ma ajuta cu luatul cadrelor si cu ocazia asta mai invat si eu functiile aparatului pe care il am de ieri. Imi facuse instructajul o prietena, dar nu imi strica sa mai practic cu cineva.
Mi-e foame, micul dejun cald il savurez, vreau sa mai cer o chifla, dar colega mea de scaun nu ii trebuie asa ca o iau si pe a ei. Din toate discutiile pe care le-am avut in ultimele zile cu oamenii despre operatorii aerieni toti am fost de acord ca TAROM ofera cele mai bune servicii. Cel putin la capitolul hrana oferita nu ii intrece nimeni.
Ma gandesc si la antrenata mea, care este comandant de avion la TAROM si, cunoscand si apreciind un om din interiorul acestei companii mi-e si mai drag sa zbor cu ei.
Ma uit din cand in cand la monitoarul din fata ochilor care ne face prezenti pe unde zburam: acum suntem deasupra Romaniei, acum deasupra Europei, apoi o imagine cu avionul deasupra lumii. Vad altitudinea, timpul de parcurs ramas, distanta. Ma relaxeaza sa combin aceste informatii cu norii albi, atat de albi ca nu ma poate convinge nimic ca nu e zapada pe o platforma muntoasa. Vad aripa avionului, mesajul scris pe aripa cum sa nu depasim acea zona. Ma intreb cum as putea sa depasesc aripa aia totusi sau cui se adreseaza.
Ma duc spre toaleta, desi memoria mea spune ca e un loc stramt unde nu ai loc sa te invarti si mai bine astept aterizarea. Nu, e in regula, ai loc de desfasurare. Vreau sa trag apa si nu vad e unde. Incep sa citesc ce scrie pe pereti, gasesc butonul pentru eliberat toaleta, dar apa de la chiubeta nu se scurge repede. Mai citesc un mesaj care spune stergeti chiuveta pentru urmatorul pasager, ma uit la apa care nu se scurge si imi zic: reguli, reguli, dar totusi nu o sa stau aici pana se intoarce avionul la Bucuresti. Ii zic stewardului ca are o chiuveta infundata si ma linisteste ca in avionul acela apa se scurce incet. No, parca as fi acasa.
Deunazi am tras o carte de tarot care se chema “curgerea vietii”. Mesajul era sa ma las sa traiesc spontan si firesc, orice vine, oriunde ma aflu, fara asteptari. La final era si un pasaj care spunea ca atunci cand simt ca viata are ceva cu mine, sa-mi dau timp si sa stau nitel deoparte.
Ma intreb cum pot sa fiu cu mine si cu ceilalti in acelasi timp? Separat, distinct si totusi impreuna.
In weekend, ca participanta la un curs, am avut privilegiul sa fiu prezenta intr-un context imbogatitor. Ca si in alte nenumarate dati, m-am bucurat observand cat de fascinanti suntem. Creativi si puternici, receptivi si empatici.
Totodata fragili si sensibili, fiecare intr-o masura proprie.
Cand, cu precadere?
Atunci cand ne plasam “centrul de greutate al fiintei” in exterior.
Pornind de la interactiuni intre membrii grupului, am remarcat cu cata usurinta putem sa ne alteram starea, sa ne dezechilibram, atunci cand “o luam personal”.
Cand, daca uit ca tot ce ma inconjoara e o reflexie a lumii mele interioare, starea mea devine o urmare a ceea ce se petrece in jur. Pot sa fiu bucuroasa, sa ma simt valoroasa, validata. Sau pot la fel de usor si rapid sa ma simt dezamagita, trista, sa dau crezare unor judecati emise la adresa mea, in aparenta. Sa prefer sa gasesc cu destoinicie din mimica, spusele altcuiva, indicii de “neacceptare”, de “dezacord”.
In cazul meu, ma intreb ce imi aduce, cu ce dar vine si strategia expusa, cu ce plus.
Ceea ce-am desprins eu pentru mine a fost diferenta intre starea de prezenta si observare a ceea ce se petrece si cea de pierdere a mea in ceea ce gandesc, spun si fac.
Cum imi creez si mentin o stare care sa-mi priasca?
Atunci cand cu incredere in mine, rabdare si claritate, onorez fiinta de langa pentru cine este si aleg sa nu cred sau sa ma agat de ceea ce spune sau face, intreprinderi de altfel efemere, relationarea se intampla simplu si autentic. Iar spatiul interior se mentine senin si neted.
Se petrec in jurul nostru lucruri “neasteptate”. Care au luat prin surprindere guverne, banci, companii, toata crema Europei…
Zi dupa zi vedem prabusindu-se cate un mit, cate o iluzie, cate un vis.
Credeti ca aceste lucruri nu erau stiute?
Suntem oameni. Si oamenilor se pare ca le place (nu stiu de ce) sa traiasca iluzii. Sa fie mintiti frumos. Sa nege problemele mai degraba decat sa le rezolve.
Dar problemele nerezolvate se amplifica. Si se razbuna. Pe cei care le-au ignorat. Pe cei care s-au prefacut a nu le vedea. Pe cei care si-au pus ochelari de cal.
Crezi ca doar Europei i se intampla asta?
NU, se intampla, in fiecare zi, fiecaruia dintre noi.
Toti avem momente in care ne temem sa privim adevarul in fata.
Ne temem sa ne punem intrebari fiindca stim ca raspunsurile ar durea.
Ne temem sa ne asumam realitatea.
Preferam sa ne inchipuim ca problemele noastre nu exista.
Si ascundem gunoiul sub pres.
Nu stiu de ce oamenii prefera sa viseze viata altora mai degraba decat sa traiasca propria lor viata.
Nu inteleg de ce minciuna este mai apreciata decat adevarul spus verde-n fata.
Nu stiu de ce poleiala are mai mult succes decat esenta.
Poate un psiholog ar putea sa raspunda nedumeririi mele.
Eu stiu doar ca toate aceste rataciri omenesti ne impiedica sa fim eficienti. Ne fac sa batem pasul pe loc sau chiar mai rau, se revenim iar si iar la inceputul cautarii.
Nu stiu cat va dura pana Europa isi va regsai cadenta. Cred ca destui ani de acum inainte. Este o lectie de viata.
Dar fiecare dintre noi, fata in fata cu problemele proprii, cu intrebarile si raspunsurile nerostite, cat va sta impietrit in fata realitatii?
A astepta ca lucrurile sa se rezolve de la sine este timp pierdut.
A privi problemele obieciv, a cauta solutii, a actiona pentru depasirea lor inseamna curaj.
A te trezi din visare si a-ti ajusta asteptarile si viata la lumea reala inseamna maturizare.
Si, cred eu, doar oamenii maturi pot avea succes. Doar oamenii maturi, care stiu sa invete din lectiile de viata.
„Nu conteaza cat de asiduu lucrezi; conteaza cat de inteligent lucrezi” John C. Maxwell
Un om a auzit ca daca va munci din greu se va imbogati. Munca cea mai grea pe care o cunostea era sapatul gropilor, asa ca s-a apucat sa sape gropi adanci in curte. Si ce crezi ca s-a intampla? S-a imbogatit?
Ei bine, nu s-a imbogatit si culmea: s-a ales si cu o durere mare de spate!
Cu ce a gresit acest om? Si poate cel mai important: ce lectie a invatat?
A muncit din greu, e adevarat, dar nu s-a gandit sa-si stabileasca prioritatile.
Abordarea prioritatilor:
Foarte important / foarte urgent: acestea sunt sarcinile pe care le ataci in primul rand
Foarte important / mai putin urgent: pentru acestea stabileste termene de predare si introdu-le in rutina zilnica
Mai putin important / foarte urgent: rezolva-le urgent fara implicare personala intensa si daca este posibil, deleaga-le!
Mai putin important/ mai putin urgent: astea sunt sarcinile consumatoare de timp pe care le poti aduna si rezolva in segmente de jum de ora pe saptamana, deleaga-le sau nu le face deloc, functie de situatie.
Mai jos ai un model de agenda zilnica care iti poate folosi in activitatile tale:
Acum ca stii cum sa-ti prioritizezi activitatile si ai si instrumentele necesare iti doresc mult succes in orice alegi sa faci!
Iti multumesc pentru ca te-ai oprit din drumul tau si ai citit aceste randuri prin care poti incepe sa schimbi ceva ACUM… si daca vrei sa imparti fericire, iubire si acceptare da un share sau like si aminteste-ti sa te inscrii la newsleterul saptamanal care sa te tina la current cu toate gandurile bune…
Un om intelept a castigat o masina scumpa la loterie. Familia si prietenii l-au felicitat zgomotos: “Nemaipomenit! Esti un om norocos!”. El le-a raspuns cu un zambet: “Poate”.
Pentru o perioada a condus masina si s-a bucurat de ea. Intr-o zi un sofer baut i-a lovit masina iar omul s-a trezit la spital cu rani multiple. Cei din familie si prietenii au venit sa-l viziteze: “Ce nenoroc ti s-a intamplat!”. Omul din nou a zambit si le-a spus: “Poate”.
In timp ce era la spital, din cauza unei alunecari de teren, casa i-a fost daramata. Familia si prietenii i-au spus: “Ce norocos esti ca nu erai acasa!”. Din nou, el s-a multumit cu: “Poate”.
Vorbeam ieri cu o colega de breasla despre cat de “acerba” observam ca e activitatea mintii (mele). Ma refer la teserea nesfarsita a retelei de ganduri, de la un aspect la altul, fara nicio sau slaba legatura, sau dimpotriva, elaborand scenarii complexe, despre mine insami, despre ceilalti. Cu ce efecte? De la dureri de cap la a uita si a evita prezentul. Cu ce beneficii? De la a stimula apetitul pentru constructii imaginative la a decide o reorientare mai eficienta a energiei angajate in activitatea mentala. Cine stie? Ca sa-mi citez o buna prietena.
Evident semnificatiile sunt proprii fiecaruia. In functie de ce ganduri intretine, ce cuvinte foloseste, ce actiuni incurajeaza, ce vis cladeste.
Cum ar fi daca, atunci cand ni se prezinta cu o catastrofica urmare sau desfasurare a unei intentii inca nepuse in plan, sau cu o judecata definitiva despre un neajuns al nostru sau al altora, sau cu o convingere care regreta si invita la tristete, sau chiar cu o stare de benefica entuziasmare, ne-am trata seriosul sir al gandurilor cu un echilibrant “Poate”?
Ar fi ceva diferit in starea noastra de sanatate, in concentrarea mintii catre o activitate efectiva, in exprimarea temperata a cuvintelor?
I-am urat recent tatalui meu de ziua lui: “la multi ani cu impacare”. Pentru ca asa simteam pentru el. Am observat cum a oftat, s-a incruntat, manifestandu-si non-verbal nemultumirea ca nu poate sa fie asa cum i-am urat eu si de buna seama cum isi doreste si el la un anumit nivel. “Da, a spus el, azi uit de ceea ce nu-mi convine”. Ceea ce am reasezat in mine si i-am transmis si poate si inspirat, a fost acceptarea fiintei intregite, cu partile de care vrem sa uitam, cu cele care ne convin si cu potentialul vast a ceea ce suntem mult mai mult decat atat.
Intr-o alta secventa, stand de vorba cu o prietena, mi-am pus intentia de a o privi ca pentru prima data si a o asculta fara a interpreta si accesa alte experiente similare, pe cat posibil. Urmarea observata de mine a fost o curgere fireasca a expunerii ei, prin intrebari retorice (la care la intalnirile dinainte simteam ca tine de mine sa raspund), auto-contemplari ale trairilor ei, solutionari creative si zambete de usurare si incantare. Poate ca ceea ce a imbogatit intalnirea a fost spatiul si disponibilitatea de a ne aprecia cu curiozitate si confirmare.
Ma intreb cum ar fi ca atunci cand venim langa cineva care testeaza exercitiul de a se spune, lasandu-se vulnerabil si deschis, expunandu-si fatete pe care nu si le contempla des si pemitandu-si practic sa se auda pe sine, sa fim prezenti si sa-l primim pe celalalt in totalitatea lui. In unele momente, cu impacare, caldura, expansiune, asa cum stim ca suntem, cum ne place sa credem despre noi si sa ne aratam lumii. Si in alte momente, cu frustrare si tensiune, cu retragere si inchidere, asa cum nu ne place sa ne simtim si cum nu vrem sa stie lumea despre noi. Si cuprinzand posibilitatea de a fi mult mai mult decat atat.
“Stiu” din exercitarea rolului de ascultator ca expunerea propriei experiente si intelepciuni, sau a indoielilor si ingrijorarilor critico-constructive, poate fi tentanta. Iar din experimentarea rolului de marturisitor, mi-e cunoscuta circumspectia si vigilenta catre a nu fi judecata si dorinta a fi inteleasa.
Cu rabdare si atentie, in loc de a limita si altera semnificatiile, poate putem intretine un spatiu in care realmente sa (ne) permitem unii altora sa fim.
Atunci cand intelegi ce sunt banii si la ce folosesc ei.
Atunci cand observi comportamentul parintilor tai in legatura cu finantele familiei.
Atunci cand te obisnuiesti sa fii risipitor (fiindca ai primit intotdeauna tot ce ai cerut) sau chibzuit (fiindca ai invatat sa alegi doar lucrurile necesare).
… continua in adolescenta…
Atunci incepi sa observi diferentele intre colegi.
Vezi ca unii se imbraca cu haine de marca iar altii nu.
Compari telefoanele mobile si vrei sa ai ultimul model.
Iti inchipui ca afisarea bunastarii te scoate din multime.
Te intereseaza doar prezentul si admiratia (chiar simulata) a celor din jur fata de gadget-urile tale.
… merge mai departe cand esti student…
Atunci incepi sa inveti sa te gospodaresti singur.
Ai primul buget (banii trimisi de parinti) si trebuie sa te incadrezi in el.
Incepi sa lucrezi pentru cativa lei in plus si intelegi pentru prima data valoarea banului muncit.
Cheltuiesti tot ce castigi fiindca e important sa iesi cu prietenii si asta nu prea e pe gratis.
… merge si mai departe odata cu primul job…
Acum esti adult cu adevarat.
Daca pana in acest moment ti-ai permis excese, ar fi cazul sa incepi sa-ti planifici viitorul pas cu pas.
Nimeni nu va avea mai multa grija de situatia ta financiara decat o poti face tu.
Incepand din acest moment viitorul tau depinde in cea mai mare masura de tine. Vor fi cu siguranta si elemente neprevazute, vei avea noroc sau ghinion, dar tocmai de asta ai nevoie de planificare si disciplina.
Luna de luna, an de an, bilantul tau trebuie sa arate din ce in ce mai bine.
In fiecare an averea ta trebuie sa creasca, acesta fiind singurul mod prin care te vei putea intretine atunci cand iti vei inceta viata activa.
… incepe o noua poveste…
…odata cu intemeierea unei familii.
Vei deveni acum tu exemplu de viata pentru copilul tau.
Iti vei schimba prioritatile financiare, viitorul copilului tau devenind cel mai important.
Pe langa construirea pensiei tale linistite trebuie sa te ocupi si de bazele sigurantei lui financiare.
Si trebuie sa faci toate acestea in vartejul vietii de zi cu zi, cu cheltuieli de trai, cu rate pentru casa, cu combustibil tot mai scump si cu cauciucuri de iarna, fir-ar sa fie!
Si meditatiile si rochia pentru banchet si vacanta pe care nu vrei s-o ratezi si anul asta…
Varianta 1:
E complicat, e imposibil, mai bine … o lasi balta.
Mai bine te concentrezi doar pe copil, doar el este cel pentru care muncesti.
Lasa sa aiba el tot ce-si doreste.
Daca nu poti pleca in concediu atunci macar el sa mearga intr-o tabara, excursie, ceva…
Si tocmai acum s-a stricat si frigiderul… Noroc cu creditul asta, ca altfel nu stiu cum te descurcai…
Pensia privata, investitiile pentru viitor, din ce sa mai pui deoparte si pentru asta?
O sa-ti dea statul o pensie, ca doar ai muncit o viata si ai contribuit la sistem, ce atata…
Tu acum ai nevoie de bani ca pensia… cine stie daca o mai apuci…
Varianta 2:
E greu… dar nimic nu e imposibil atunci cand vrei.
Cauta modalitati de castig suplimentar, astfel incat sa poti face fata cheltuielilor crescute.
Iti gestionezi cu mult mai multa atentie bugetul, astfel incat sa nu intri in cercul vicios al datoriilor necontrolate.
Hotarasti ca vei continua sa pui bani deoparte, renuntand la tot ceea ce nu e absolut necesar.
foto by quitarqoa
Vei cauta metode diverse de a-ti investi economiile, astfel incat sa obtii cele mai bune randamente fara sa-ti asumi riscuri imposibil de gestionat.
…Sfarsit de poveste.
Varianta 1:
Traiesti din pensia de la stat. E mica si neindexata. E mult mai mica decat gigacaloria. Si gandul asta te ingrozeste. Nu te mai poti bucura de nimic. Si stresul asta te-a imbonavit iar medicamentele compensate … costa o gramada de bani.
Te consolezi cu gandul ca o sa primesti ajutor de incalzire.
De la copii nu poti sa astepti ajutor. Se descurca si ei greu, salariile mici, cheltuiesc tot ce castiga.
De unde sa puna si ei un ban de-o parte, mama… Ca n-au de unde…
Si, mai ales, de unde puteau ei sa invete altceva?
Varianta 2:
Stai pe terasa casei tale de la tara si te bucuri de culorile toamnei. Gradina iti ofera mai tot ce-ti trebuie si, in plus, e o adevarata relaxare sa te ocupi de ea. Te mentine si in forma.
Apartamentul de la oras l-ai inchiriat, asa ca nu duci grija zilei de maine. Mai ai si pensia privata la care ai contribuit, pe langa cea mica de la stat.
Si actiunile alea pe care le-ai cumparat acum vreo 20 de ani iti aduc an de an ceva dividende, nu te imbogatesti dar poti sa vizitezi locuri minunate cu banii aia.
Copiii vin in vizita mereu si se simt minunat, ca in vacanta. Pentru nepoti gradina ta e un colt de rai. Aer curat, alimente sanatoase… Ce ti-ai putea dori mai mult?
La urma urmei meriti si tu, la sfarsitul unei vieti de munca, sa poti sta relaxat, bucurandu-te de realizarile tale.
Continui seria articolelor despre bani, incredere, prietenie incepute saptamanile trecute.
- Cum au continuat lucrurile?
Dupa alte cateva zile m-au chemat sa imi spuna cum avansasera in ancheta si sa discutam ideea mea despre flagrant.
Am fost surprinsa sa constat ca deja m-au pus sa indentific pe cel cu care ma intalnisem din 5 fotografii pregatite. L-am ales fara ezitare pentru ca am stat ca sa mi-l amintesc si m-am uitat minute in sir la fotografiile pe care i le facusem cu webcam-ul si acum ii stiam fiecare trasatura si particularitate.
Politistul meu mi-a spus mandru ca deja il cunosc, mi-a spus numele si varsta reala, de unde este, mi-a aratat ca dintr-o plangere au un dosar intreg, dar nu a vrut sa imi dezvaluie cum au ajuns sa intre in posesia acestor informatii.
Cu flagrantul nu am reusit sa avansam, pentru ca ei nu au resurse sa aloce unei astfel de operatiuni (acolo am vazut un singur calculator vechi de 10 ani intr-o incapere dintr-o cladire care este efectiv in paragina). Din pacate prietenei mele i s-a facut teama ca ea, ca civil, sa fie implicata intr-o astfel de operatiune, desi politistii ma asigurasera ca e doar o formalitate. Pana la urma au spus ca il vor prinde oricum, dar flagrantul ar fi grabit lucrurile si ar fi adus o proba in plus asupra calitatii lui de escroc. La urma urmei cerusea un sprijin, acolo ei unde nu au resursele financiare necesare.
Tinand cont de faptul ca politia l-a mai prins si in alt caz cel putin, dar l-au eliberat ca nu avusesera probe suficiente, l-am intrebat pe politist: de data aceasta cum se va dovedi? La care el imi spune: Nu ne-ati lasat un plic?
- Cand o sa ne spui numele lui?
Imediat ce politia o sa il prinda efectiv.
- Ce crezi ca poti sa inveti din experienta aceasta?
Imediat dupa ce am iesit din socul ca am putut sa fac o asemenea prostie si sa ma las astfel pacalita am inceput sa inteleg cum as fi putut evita o astfel de situatie.
In primul rand mi-a devenit clar ca, de fapt, nu avem nimic de demonstrat nimanui. Oricine iti cere vreodata sa demonstrezi ceva vine pentru ca tu inca nu esti sigur pe tine si orgoliul te va impinge sa vrei sa convingi pe altii despre lucrul contrar pe care vrei sa il ascunzi. Cu cat orgoliul si nesiguranta este mai mare cu atat vei fi mai indarjit. Cine stie exact cine este, cu bune si mai putin bune, se accepta pe sine si este acceptat ca atare.
Mi-am dat seama ca prietenia si increderea nu se pot cladi in cateva zile. Ca poate fi doar un inceput, dar restul se cladeste pe parcurs. Ca sunt utile si folositoare recomandarile, nu numai in relatii, ci in general in viata.
- Ai reusit sa schimbi ceva aici?
Da, dupa ce am vazut ca daca m-as fi consultat atunci cu cineva si as fi ascultat o alta parere despre ce imi cerea acel barbat as fi inteles ca nu este in regula o astfel de atitudine.
De exemplu am vrut sa imi schimb providerul de internet fiindca am primit o oferta avantajoasa din punct de vedere financiar care mi-ar fi placut. Insa, inainte de a mai lua o decizie care avea si o tentatie financiara, m-am dus si am intrebat doi vecini de pe scara daca au fost multumiti de serviciile acelei firme si am aflat ca nu isi respectasera promisiunile din contract si avusesera probleme de conectare cu ei. Poate ca intre timp isi remediasera deficientele, dar pe piata din bloc aveau o bila neagra de 2 ani si nu m-am riscat.
Interesant este ca acum oamenii imi dau tot felul de recomandari chiar fara sa le cer. Intrasem intr-o zi intr-un magazin de carne si am cerut unul din produsele expuse in vitrina. Vanzatoarea se uita senina in ochii mei si imi spune ca nu il mai are, apoi adauga: sper ca ati inteles, nu pot sa vorbesc tare, dar va stiu ca veniti adesea in magazin si mai bine veniti maine sa il cumparati, aducem proaspat. Ii multumesc ca a fost asa draguta, iau altceva si plec nedumerita. Chiar asa celebra nu am devenit si cred ca intrasem prima sau a doua oara in magazinul respectiv. Dupa o vreme ma dumiresc: am devenit receptiva la parerile si experienta celorlalti si ei se exprima liber, chiar fara sa mai intreb uneori.
Despre alte lucruri experimentate de prietena mea veti citi saptamana viitoare.
Da, am inceput, oficial, editia a IV a a proiectului Avantaj la start!
Ieri, la Liceul Silvic din Timisoara a avut loc lansarea oficiala a DVD-ului Avantaj la start” editia IV.
Multumim doamnei Directoare Mariana Eftimie si Doamnei profesoare Cecilia Strimbeanu pentru faptul ca ne-au sustinut si ne vor sustine in continuare in cadrul proiectului Avantaj la start.
A fost o lansare interesanta, am avut alaturi de noi tineri din clasele IX-XII, interesati de dezvoltarea personala si doritori sa fie cu un pas inaintea celorlalti.
Alaturi de mine la lansare au fost Razvan Stan, care a vorbit tinerilor “pe limba lor”, fiind unul dintre membrii tineri ai echipei noastre si Mirela Bojin, care a deschis tinerilor perspectiva unei vieti antreprenoriale in detrimentul unui angajament bugetar.
DVD-ul Avantaj la start este “pe piata” si se va distribui gratuit tuturor doritorilor prin intermediul inspectoratelor scolare, sau institutiilor de invatamant.
Cei care doresc sa intre rapid in posesia materialelor de pe DVD, vreo sase ore de filme de dezvoltare personale si materiale audio, video si text ce dezbat subiecte de interes pentru tineri, o vor putea face prin intermediul internetului. Veti primi detalii in curand de la colegii mei
Pana atunci va las sa urmariti cateva imagini de la lansare si va invit sa ne urmariti pentru ca sa aflati cand vor avea loc webinariile gratuite si intalnirile LIVE cu membrii echipei noastre.
Acum cativa ani, in cadrul unui curs, mi-am exprimat printr-o intrebare adresata unui trainer exceptional si drag, o preocupare adanc legata de fiinta mea. Ma refeream la cum pot ajusta modul in care privesc interactiunea dintre doua parti ale unui raport, vazut conflictual in acele timpuri. Parti privite de mine ca fiind inegale: o parte vulnerabila, necesitand grija si atentie (copii, delfini, paduri, comunitati, etc) si o alta, conjunctural puternica, provocand si controland starea de fapt.
Mi-a raspuns ca cei care au nevoie de ajutor, compasiune, invatare si moduri noi de a gandi si deci de a alege si actiona, sunt cei care “provoaca” intr-un fel sau altul, acele dezechilibre. Si ca, fiecare dintre noi, in functiile de propriile filtre de gandire si de stadiile de viata interioara si exterioara experimentate, le atribuim abordari diferite: pledam si militam, evitam si ignoram sau acceptam si ramanem prezenti – cu orice modalitate potrivita momentului decurgand de aici.
foto by sundstrom
Pentru mine, aceasta redirectionare a atentiei si energiei catre o viabila folosinta mai degraba decat catre intretinerea unui conflict, de orice forma, a fost ca o mangaiere si imbarbatare.
Aceasta idee, odata asezata pe un fagas firesc, a continuat sa rodeasca si sa se integreze in toata aceasta perioada.
Sunt recunoscatoare pentru o clarificare pe care am primit-o pe calea intuitiei si pe care aleg sa o impartasesc.
Ceea ce vad in jurul meu, formele de viata, plantele, animalele, natura in ansamblul ei, reprezinta un “context” daruit oamenilor, perfect ca intentie si functionare. Pentru a se trezi, vindeca, clarifica, dezvolta, crea, armoniza, darui mai departe.
Ceea ce face diferenta este raspunsul fiecarei fiinte umane la acesta chemare la transformare. De unde poate decurge o benefica scenarizare si interpretare a cuprinderii unei vieti implinite, in modul cel mai potrivit pentru fiecare.
“Nu uitati niciodata ca dorinta voastra de a reusi este mai importanta decat oricealtceva” Abraham Lincoln
Ce inseamna un om de succes? Probabil ca si tu te-ai gandit la success si aipropriile raspunsuri…
John Maxwell in cartea sa “The success Journey” a definit succesul astfel: Sa iti cunosti scopul in viata
Sa te dezvolti pentru a-ti atinge potentialul
Sa plantezi pomi de ale caror roade se vor bucura si altii
Asadar, succesul este determinat de ceea ce faci in mod constant, zi de zi, ceea ceinseamna ca succesul este un process si nu ajungi intamplator la succes.
Si cum déjà se stie ca fiecare om actioneaza in conformitate cu credintele siprincipiile sale, indrazneste sa dai un ochi pe cele 7 principii si sa ACTIONEZI-deoarece actiunea face diferenta dintre success si esec!
foto by Ryencx
1. Tu esti expertul in ceea ce te priveste!
Cum asa? Este simplu: nimeni nu te cunoaste mai bine decat te cunosti tu insuti!Si chiar daca pana acum ai cautat tot felul de raspunsuri in afara ta, acum potiincepe cautarea acelor raspunsuri in interiorul tau si astfel, vei primi adevarateletale raspunsuri care iti vor folosi in drumul tau spre success.Pentru a fi mai usor, poti incepe un process de coaching prin care sa te antreneziin a pune intrebarile potrivite care sa-ti genereze cele mai bune raspunsuri dininteriorul tau.
2. Nu te-ai “defectat” nu ai nevoie de “reparatii”
Indiferent de actiunile tale, intotdeauna in spatele lor se ascund intentii bune,chiar daca motivul ar putea parea nepotrivit celorlalti.Asta inseamna ca orice comportament dysfunctional are la baza o intentie buna sipozitiva care a servit candva unui scop care poate nu mai este de actualitate.De exemplu, gandeste-te la o persoana careia ii este frica de inaltimi si are chiaro fobie in acest sens. Cauzele pot fi multiple, insa daca te gandesti la intentiapozitiva din spatele acestei fobii, poti descoperi ca persoana respectiva doreste safie in siguranta. Si atunci cand ii oferi subconstientului alte cai de a te simti insiguranta, fobia isi pierde necesitatea si se rezolva in cateva minute.
3. Ai deja toate resursele necesare pentru a reusi!
In functie de diverse context din viata ta, ai descoperit ca ai incredere in tine cate poti duce la cumparaturi singur, ca poti citi o carte, ca poti ajuta sau ca potimerge. Asta inseamna ca ai incredere ca ai aceste resurse in interiorul tau. Ei bine, tot asa, poti avea incredere in tine sa vorbesti in public, sa intri insituatii noi, sa cunosti alti oameni, sau sa faci orice altceva iti doresti tu.Daca ai simtit vreodata iubire pentru cineva din jurul tau, pentru un animalut sauvreun copil, atunci inseamna ca poti fi iubitor si cu tine insuti, partenerul saufamilia ta.
4. Poti atinge orice scop daca il imparti in scopuri mai mici
Orice abilitate poate fi invatata daca este impartita in bucati suficient de micipentru a fi usor asimilate, fiindca atunci cand iti antrenezi mintea sa priveascasarcinile sau problemele in portii mici si in termini simpli, acestea devin mult maiusor de indeplinit.Daca vrei sa darami zidul care se afla intre tine si viata, cel mai bine este sa ofaci caramida cu caramida!
5. Daca metoda ta nu da rezultate, incearca altceva!
In bestsellerul Who Moved My Cheese? Spencer Johnson atrage atentia asupradeosebirii dintre oameni si soareci. Daca soarecii descopera ca o metoda nu darezultate, atunci fac ceva diferit, in timp ce oamenii daca descopera ca nu aurezultate dau vina pe altcineva.Poti auzi adesea in jurul tau pe cineva spunand: “dar intotdeauna am facut la fel”sau “nu sunt genul acela de persoana” atunci cand iti exprima o situatie cu problemin care se afla, insa adevarul este ca puterea obisnuintei te tine prizonier in arepeat aceleasi greseli.Asadar, daca vrei rezultate diferite, atunci iesi din zona ta de obisnuinta siconfort si actioneaza diferit!
6. Nu exista esec, exista doar feedback!
Cand ai un esec? Atunci cand te-ai hotarat sa nu mai inveti! Pentru ca pana atunci,orice esec este o lectie din care inveti ceva.Dealtfel, oamenii de success recunosc ca succesul apare atunci cand au terminatesecurile si asa cum spunea si Brian Souza: “cu cat ai mai multe esecuri cu atat te apropii mai tare de succes”Si pentru a fi un om de success este nevoie sa privesti orice esec ca descoperire aceva ce nu functioneaza si atitudinea ta sa fie pozitiva si optimista. Orice esecpoate fi un lucru neterminat din care ai invatat o lectie asa cum spunea RichardBranson: “am invatat mai multe din esecurile mele decat din reusitele mele”In acest fel, esecul poate fi un tovaras important in calatoria ta spre success,fericire si bunastare!
7. Tu iti creezi viitorul chiar acum!
Un aspect important care face diferenta dintre oamenii de success si ceilalti esteacela de a fi orinetati spre present. Daca privesti spre trecut, atunci vei simticum istoria se repeat, iar tu vei fi prins intr-un ciclu interminabil de repetitii,insa daca privesti spre present, atunci vei gasi noi si noi modalitati de a-ti marisansele de reusita.Indiferent cat de greu ti-a fost in trecut, fiecare zi din present iti va oferisansa de a face noi alegeri si de a crea un alt viitor cu alte rezultate.
Iti multumesc pentru ca te-ai oprit din drumul tau si ai citit aceste randuriprin care poti incepe sa schimbi ceva ACUM… si daca vrei sa imparti fericire ,iubire si acceptare da un share sau like.
Ma inspir aici din serialul meu preferat pe care l-am revazut recent.
Un om de stiinta are o teorie potrivit careia cineva poate calatori in trecut sau in viitor in timpul propriei sale vieti. Si cu ajutorul tehnologiei si al geniului sau, isi pune in aplicare proiectul denumit “salt in timp”.
Intentia lui este de “a indrepta ceea ce a fost nepotrivit” la momentul respectiv in timp.
Astfel, el sare din viata in viata, luand infatisarea omului in viata caruia ajunge si schimband atat ganduri, convingeri cat si actiuni concrete, astfel incat istoria initiala este modificata “in bine”.
Interpretarea pe care o dau eu este ca ne putem intoarce, mental, imaginativ, de-a lungul liniei propriei noastre vieti, sa privim dintr-o alta pespectiva, obiectiva, ca si cand am privi prin ochii altcuiva, plin de intelepciune si intelegere. Asa cum, in film, Sam este castigator al premiului Nobel pentru fizica, are nenumarate doctorate, este empatic, glumet, atletic, canta la pian si este cunoscator de arta. Are o tolba plina cu resurse pentru minte, corp, spirit, imi explic eu.
De asemenea, in calatorie este insotit de un prieten din timpul lui actual, pe care doar el il poate vedea, si care ii aduce informatii si il sprijina oportun.
Revenind la metafora mea, ne putem astfel aduce, intr-un moment anumit din timp pe care dorim sa-l vedem diferit, tot ce avem nevoie pentru a face aceasta: ganduri, calitati pe care le-am mai manifestat, persoane care sa ne sustina.
De unde ni le putem asigura? Din propriile noastre experiente. Avem nevoie de incredere? Sa cautam un exemplu din multitudinea de momente in care am simtit plenar aceasta incredere in sine si sa o activam in corpul nostru, sa o actualizam in situatia din trecut unde ne este necesara.
La fel si cu iubirea de sine, iubirea fata de ceilalti, acceptare, iertare, initiativa, bucurie, relaxare.
Facand aceasta, putem observa ca fara sa se schimbe contextul si experienta cu pricina, ne reformulam modul in care privim intamplarea initiala si convingerile care se formeaza si se rasfrang asupra intregului parcurs de viata.
La ce ma ajuta reformularea astfel tintita?
Sa folosesc lectiile pe care le-am extras din ce-am trait, sa ies din cercul mecanismului cunoscut si sa imi creez experiente proaspete si bazate pe claritate si constienta.
In timpul experimentarii situatiilor de viata provocatoare pentru “protagonistii” in viata carora se regaseste, o valoare imensa o aduc oamenii din jurul acestora, fara existenta, sprijinul, participarea carora, misiunea lui nu s-ar fi putut concretiza. Chiar daca unele din rolurile lor pot fi vazute ca potrivnice la inceput, pe parcurs, datorita interactiunii cu Sam, care ii investeste cu bunatate si deschidere, ajung sa se arate si sa se manifeste cu autenticitate.
In ultimul serial, Sam “sare” in propriul sau corp, ajungand intr-un bar in care se intalneste cu persoane in vietile carora a intrat, acestea purtand nume familiare (ale cunoscutilor din timpul lui “real”), si simtindu-se intrigat de toate aceste coincidente. Dorindu-si, “cerand” unei instante exterioare lui, sa se termine acesta calatorie si sa se intoarca acasa.
Iar barmanul, atotcunoscator, il indeamna sa se uite in oglinda, punandu-l fata in fata cu ideea ca el, Sam, este cel care a ales sa parcurga acest drum, si ca numai el poate decide daca si cum sa continue.
Deasemenea, ii valideaza actiunea, ilustrandu-i ca prin acest proiect, n-a atins favorabil numai vietile oamenilor in care a intrat ci si ale celor din jurul acestora, intocmai ca efectul unei pietricele aruncate intr-un lac si al undelor propagate de acesta miscare de inceput.
Desi in timpul experimentului avea convingerea ca o forta mai mare decat el il plaseaza exact acolo unde e nevoie, Sam are revelatia ca el este co-creatorul propriului destin. Prin alegerea de a da curs misiunii vietii lui si de a continua, a schimba sau a opri.
Un ultim element care m-a inspirat, este disponibilitatea de a actiona in acord cu intentia proiectului lui. Da, circumstantele exterioare erau menite sa-i testeze motivatia de a se pune in miscare. Iar actiunea aduce finalizare si fundament pentru a trece mai departe. Si de asemenea si intelegerea ca o initiativa gandita si razgandita poate parea mai dificila decat se dovedeste ulterior prin desfasurarea propriu-zisa.
Acestea find impartasite, sa ne fie cu bucurie si cu manifestarea darurilor noastre!
Un samurai vestit vine la un maestru sa-l intrebe: “Cum stiu care e poarta catre rai si care e poarta catre iad si cum gasesc poarta catre rai, pentru ca eu pe aceasta vreau sa intru?”
Maestrul se uita la el mirat: “Dar tu cine esti?” Si samuraiul ii raspunde mandru: “Sunt un mare samurai.”
Maestrul: “Da? ca mie mi se pare ca esti un cersetor!”
Auzind vorbele maestrului, samuraiul vede negru in fata ochilor, se infurie si-si scoate sabia gata sa-l pedepseasca pe maestru pentru aceste vorbe.
Iar maestrul ii spune: “Vezi, aceasta este poarta catre iad.”
Samuraiul simte cum toata furia se scurge, intelegand dintr-o data. Si isi baga sabia in teaca.
Si maestrul adauga: “Iar aceasta este poarta catre rai. Intr-o secunda poti sa treci de la iad la rai si invers.”
Din nou, dupa cum vad eu, diferenta consta in cat de prezenta sunt in fiecare clipa si cum aleg sa folosesc energia care se activeaza in functie de provocarile momentului.
Un om drag mie spunea: “in directia in care imi duc atentia, intr-acolo imi canalizez si energia.”
Atunci cand cineva spune sau nu spune, face sau nu face ceva ce eu astept, iar acest lucru ma deranjeaza, imi creeaza disconfort, am de ales: sa imi concentrez atentia pe “obiectul” de unde vine “pericolul” si sa accesez strategii prin care sa-l indepartez intr-un fel sau altul (furie, blamare, justificare, tristete, resemnare) sau sa-mi acord mie atentie, sa fiu prezenta in corpul meu, la senzatiile pe care mi le provoaca aceasta discutie si sa echilibrez si sa folosesc energia din interior in folosul meu. Sa fiu atenta sa respir, sa observ unde in corp resimt unda a ceea ce traiesc si sa constientizez ca sunt mult mai mult decat atat, aducand in atentie intregul corp, atat cu tensiuni dar si relaxat in alte zone.
Experiential impartasind, necesita atentie si exercitiu. Si bineinteles, intentie. De a avea grija ca ceea ce aduc in minte si corp (ganduri, emotii) si ceea ce exprim (cuvinte, actiuni, comportamente) sa propage armonie si calm. Cu motivatia ca acest mod onest si constient de a relationa cu mine si prin urmare cu ceilalti si cu mediul in care o fac, sa-mi inlesneasca contactul cu rezervorul infinit de resurse din interiorul meu (creativitate, intuitie, viziune, acceptare, iubire).
Gandindu-ma la un subiect pentru mica scriere de fata, imi vine in minte o povestioara cu talc:
Un cuplu de oameni in varsta locuia intr-o cladire. Intr-o zi femeia, care era foarte atenta la ce se intampla in viata colocatarilor, se uita pe fereastra si devine scandalizata: “Ia te uita, avem o vecina noua, dar din start nu-mi place, pentru ca si-a pus hainele la uscat si sunt murdare, e o rusine pentru tot blocul. Vino si tu sa vezi”, il cheama pe sot, care vine si confirma.
A doua zi, primul lucru pe care-l face e sa mearga la fereastra si sa verifice starea lucrurilor. “Incredibil, rufele sunt si mai murdare”. Il cheama si pe sot care-i spune ca da, vede si el acelasi lucru, apoi o suna pe sora ei si-i povesteste indignata ce se intampla.
Urmatoarea zi, alearga la fereastra si constata ca rufele se gasesc intr-o situatie jalnica. Sotul vede si el. Apoi ea isi suna o prietena din bloc: “Ai vazut draga ca vecina cea noua ne sfideaza pe toti prin comportamentul ei?”.
A patra zi, se duce din nou la fereastra si ramane perplexa. Rufele sunt luna, stralucesc de curatenie. Il cheama si pe sot, sa verifice daca ceea ce vede e aievea. Ea in continuare mirata: “Ceva s-a intamplat, i-a spus cineva. Cine i-o fi spus?”. El ii raspunde: “Nu stiu cine si ce i-a spus, dar eu am spalat ferestrele”.
foto by tuareg
Da, asa cum il vad eu, poate fi exercitiu simplu de reponsabilizare si igiena interioara: “sa-mi curat ferestrele”.
Ce beneficiu imi poate aduce?
Cand ma uit la ceea ce se petrece in interiorul meu ca punct de pornire pentru conjuncturile in care ma gasesc, imi acord control asupra a ceea ce gandesc si actionez, asupra vietii mele.
Ma pastrez calma si in armonie cu cei din jur, cu circumstantele exterioare.
Un invatat spunea: esti ceea ce vezi.
Eu completez acum: esti ceea ce alegi sa vezi.
Oameni, contexte, ganduri, actiuni favorabile, care sa ma sprijine, sa-mi intareasca convingerea in mine si in ceea ce pot crea si oferi prin mine celorlati.
Sau limitari, neajunsuri, ghinioane, care sa-mi justifice inactiunea si lipsa de incredere in energia si puterea mea.
Asadar “diferenta care face diferenta” vine din directia in care imi orientez atentia, fiind constienta de rolul esential pe care convingerile, gandurile mele il au in crearea vietii asa cum o traiesc in fiecare moment.
Si cu intentia sa folosesc ceea ce se intampla cu mine si in jurul meu, in diferitele ipostaze de viata, ca oglinzi si prilejuri pentru a ma uita in interior, de a intelege mesajul pentru mine, pentru dezvoltarea si trezirea mea.
O binemeritata perioada de relaxare si pentru noi, autorii si editorii site-ului online.avantajlastart.net
Nu vom fi despartiti prea mult timp, pentru ca incepand cu 1 octombrie, vom relua sirul articolelor de pe site, va vom pregati noi webinarii si alte surprize, pe care voi, cititorii nostri fideli, le meritati din plin.
Pana atunci, va doresc o vara minunata si distractie la maxim!
Din practica mea de coaching cu clientii am analizat care au fost lucrurile care i-au indemnat sa lucreze cu un coach si cand a aparut aceasta dorinta in viata lor.
Cand tot ce ai facut pana acum de o perioada de timp (luni sau ani de zile) te-au adus intr-un punct al vietii in care realizezi viitorul va ramane la fel ca prezentul neschimband nimic in comportamentul, gandirea si obiceiurile de zi cu zi. Ca nu poate fi posibil ceva diferit daca nu starnesti orevolutie in viata ta.
Cand esti nemultumit de unul sau mai multe din domeniile din viata ta (sanatate, familie, cariera, etc) si stii ca poti sa realizezi mai multe, sa ai sau sa obtii, dar nu stii ce te impiedica si cum sa ajungi acolo unde iti doresti.
Cand doresti sa preiei controlul asupra vietii tale si sa imbunatatesti calitatea vietii directionand si redirectionand energia si concentrarea ta.
Cand constati ca anumite lucruri din viata iti consuma inutil din energia pe care o ai si iti doresti claritate, usurinta pentru tine si pentru relatiile pe care le ai.
Cand esti dispus sa aloci timp si resurse financiare acestui proces.
Cand iti doresti sa cresti prin constientizare, intelegere personala si sprijin.
In acest proces ai posibilitatea de a te cunoaste prin intrebari la care nu te-ai gandit pana atunci, vei vedea alte perspective, vei afla lucruri despre tine care te vor sprijini sa stii cine esti, de ce ai nevoie sau iti doresti de fapt si vei avea posibilitatea sa faci alte alegeri in viata ta.
Daca sunt rezistent la schimbare?
Chiar si cei care au o anumita rezistenta la schimbare, odata ce si-o doresc, vor face cate un pas inainte spre o noua atitudine si un nou comportament care sa le dea rezultatul pe care si-l doresc. Timpul necesar transformarilor dorite depinde de fiecare persoana in parte.
Daca sunt deja multumit de viata mea?
Poate nu simti nevoia ca ai nevoie de un coach, dar este folositor sa verifici acest lucru:
Te simti disconectat de tine si de oameni, care par sa nu te inteleaga?
Tolerezi lucruri care iti consuma energia?
Viata pare dificila?
Esti impacat?
Relatiile pe care le ai sunt implinite, frumoase?
Deseori am descoperit ca oamenii isi doresc ceva mai mult, profund si complet in viata lor. Au sentimentul ca ceva lipseste in viata lor. Te provoc sa te uiti la imaginea de ansamblu si sa vezi care este acel ceva care lipseste si ti-l doresti.
De mai bine de 12 ani de activitate am avut ocazia sa particip la diverse evenimente unde a trebuit sa vorbesc in public: seminarii de formare profesionala, traininguri de dezvoltare personala, in calitate de formator, trainer sau participant care a dorit sa vorbeasca. Au fost si evenimente mai putin formale unde de asemenea am trait emotiile de a vorbi in public.
Nu am ales constient rolul acesta de vorbitor, dar ceva cu siguranta m-a impins sa povestesc lucruri care ma atrageau sau sa ii invat pe oameni cate ceva din experienta acumulata pe diverse domenii. Toate bune si frumoase, doar ca, cel mai adesea spaima care ma cuprindea numai la ideea ca voi vorbi ma coplesea si, de fiecare data abia asteptam sa se termine evenimentul respectiv. Oricat de bine cunosteam materialul pe care vroiam sa il prezint cel putin in prima parte a prezentarii vorbeam sacadat si abia respiram pana reuseam sa ma relaxez si sa vorbesc normal despre ce aveam de spus.
Nici acum nu ma simt confortabil la gandul ca as participa la un eveniment public la care sunt vorbitor, doar ca acum, dupa ultima experienta de „speeker” am aflat cum poti sa fii fluent si sa scapi de emotiile cele mai mari.
Ca sa obtii fluenta in vorbire, sa fii degajat, sa ai incredere si siguranta, cel mai important este sa nu te mai concentrezi asupra propriei persoane (cum se prezinta, cum vorbeste, cum presteaza, daca spune ce trebuie, etc).
Pentru aceasta este necesar ca focusul sa se mute asupra lucrurilor pe care vrei sa le transmiti celorlalti si:
- Sa cunosti materialul: sa stii clar despre ce vrei sa vorbesti, ce mesaj transmiti publicului, sa fie pregatit in prealabil si repetat. La momentul prezentarii cuvintele vor veni ca si cum sunt spontane, ba mai mult, fiind relaxat ca stii materialul, pot sa apara si idei noi pe parcurs.
- Sa iti imaginezi locul tau in mijlocul audientei, cum te vei simti cu oamenii, cum vor reactiona la vorbele tale,
- Sa iti „creezi” audienta – cum ai vrea sa fie oamenii cu tine: curiosi, interesati, deschisi, amabili, etc
- Sa iti pregatesti momente in care glumesti, pui intrebari si interactionezi cu publicul.
De asemenea ca sa ai succes este necesar sa ai o povestepersonala care sa atraga interesul oamenilor. Povestile personale si metaforele sunt cele care raman in mintea oamenilor, mai putin faptele, cifrele, analizele. Chiar si acestea daca sunt legate ceva emotional vor trezi interesul oamenilor si vor ramane in memoria lor.
In timpul prezentarii vei urmari reactia oamenilor, ii vei privi pe rand in ochi ca si cum ai vorbi cu fiecare in parte, vei simti pulsul si atmosfera din incapere si vei face modificarile necesare pe parcurs.
Cineva pe care il admiri ca se descurca pe „scena” ca si cum ar fi acolo dintotdeauna si face acest lucru cu usurinta nu este la prima lui experienta. Acolo este practica, perseverenta, repetitie dar si bucuria de a fi si a vorbi cu oamenii si de a impartasi cu ei lucruri pe care il inspira.
Pe 18-19 iunie 2011 am participat la intalnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. 20 de ani inseamna mai mult decat aveam atunci cand am absolvit clasa a XII-a a Liceului Economic si de Drept Administrativ din Suceava (L.E.D.A.) cum se numea pe atunci. Acum poarta denumirea de Colegiul Economic „Dimitrie Cantemir”.
A fost un prilej pentru mine de a rememora amintiri placute din liceu si de a revizui resentimentele pe care le-am avut alaturi de colegi si profesori in cei patru ani.
Mi-am dat seama ca anumite sensibilitati pe care le-am avut mi-au creat un disconfort in a ma simti in largul meu in acea perioada. Ma simteam o ciudata si neintegrata, eforturile mele de a ma simti bine cu colegii majoriatea esuand atunci. In facultate insa am recuperat tot ce nu avusesem in liceu: gasca faina, colegi dragi, multe momente de bucurie, prietenii care s-au pastrat ani de zile. Poate imi amintesc din liceu mai ales ce m-a marcat atunci. Din discutiile cu alti fosti colegi pe care i-am reintalnit am observat ca nu eram singura careia i se parea ca „cineva are ceva cu ei”, de la profesori, la colegi.
Cu toate astea, toate lucrurile pe care le-am trait atunci mi-au fost de folos in continuare si le-am vazut ca pe lectii de viata pe care mi-au trebuit 10-20 de ani sa le asimilez si sa completez toata experienta traita atunci. Toti dintre noi am invatat atunci multe lucruri, de la a fi impreuna intr-un colectiv sau echipa, la a spune iarta-ma sau multumesc, cum frumos a spus una din colegele mele.
Severitatea profesorilor in materie de note, multele materii la care trebuia sa invatam zilnic si la care nu ne slabea nimeni aproape sa ne asculte, competitia care era intre noi, ne-au dat o formare de specialitate si de viata totodata care ne-a fost de folos mai departe in facultatile pe care le-am urmat toti din clasa, in carierele pe care ni le-am ales si in familiile noastre. Nu a fost usor atunci, dar acum realizez ca profesorii pe care i-am avut faceau multa carte cu noi si isi faceau meseria la maxim pentru ca vedeau si potentialul nostru. Toti am ajuns sa lucram in diverse domenii interesante de activitate, majoritatea manageri sau antreprenori in Romania sau in strainatate. Cand un profesor in facultate (am terminat Management) ne-a spus ca noi suntem viitori manageri mi se parea ca viseaza, dar ma uit acum la colegii mei, din liceu sau facultate ca mare dreptate a avut.
Profesorii din liceu au venit cu drag la intalnire si abia asteptau sa ne revada pentru ca se pare ca si noi, la randul nostru le-am facut o impresie puternica prin curiozitatea pe care o aveam, responsabilitatea si bunul simt de care am dat dovada. Au fost cuvintele lor.
Asperitatile care au fost in relatiile cu colegii sau profesorii de atunci s-au stins cu desavarsire. A ramas doar bucuria revederii si de a fi impreuna pentru cateva ore cu oameni deosebiti, oameni frumosi, oameni calzi, OAMENI.
Pentru toti cei cu care am fost impreuna acum 20 de ani si ne-am revazut sau nu acum, toata stima, admiratia si iubirea mea.
Nu exista dorinta care sa nu se implineasca. Nu exista dorinta care sa fie suficient de puternica, care sa fie obsesiva in sensul bun al cuvantului si care sa nu ajunga sa se materializeze. Poate drumul pe care trebuie sa il urmam ca sa ajungem in varful muntelui nu il cunoastem, dar la aproape fiecare pas al calatoriei avem un rezultat, fie ca il numim victorie, fie ca il numim o batalie pierduta. De data aceasta o sa vorbesc de victoria pasiunii si a bucuriei de a picta asupra mintii care nu stie ce sau cum sa faca.
In 2009 mi-am dorit enorm sa imi descopar pasiunile si talentele pe care le am. Mi-am dorit sa vad ca din mainile mele iese ceva concret, palpabil, ceva pe care l-am visat, conceput si creat eu.
Am descoperit libertatea de exprimare a culorilor si emotia de a trai transformarea materiei, bucuria de a crea imagini si povesti care ma fac sa ma simt vie si imi dau ocazia sa imi folosesc potentialul creator.
Care este legatura intre coaching si pictura sau oricare alt domeniu din viata?
Mi-am dorit un nou nivel de performanta de la picturile mele, un nivel la care sa fiu eu mandra de tablourile mele. A venit invitatia de a expune si a organiza o expozitie in cateva saptamani, lucru pe care mi-l dorisem de ceva vreme. Mai aveam 3 saptamani pana la vernisaj, astfel ca in acel moment nu am mai putut sa astept sa vina inspiratia din cer pentru a picta si reface ceea ce aveam pregatit deja pentru ca in 3 saptamani urma sa fie vernisajul.
Am renuntat la faptul ca nu mai stiu ce sa le fac tablourilor mele, am renuntat la comoditate si am inceput sa ma intreb obsesiv:
Ce lipseste aici?
Ce doresc sa reprezint de fapt? Care este povestea sau emotia pe care o exprim aici?
Cum as putea sa reprezint ce doresc?
Ce, cine ma inspira? Cum au facut alti pictori ce imi place si mie? Ce ma inspira la pictorul cutare?
Ce culoare se potriveste langa cea pe care am creat-o deja? Cine a mai combinat culorile astea, cum le-a combinat?
Cu tehnica pe care am reusit sa o deprind in ultimul tablou in care din celelalte tablouri pe care le am in lucru o pot aplica?
Cum ar fi sa fiu stapana si sigura pe culorile pe care le combin?
Cum ar fi sa am curaj sa exprim ceea ce simt, cum simt?
Care este valoarea pe care o dau fiecarui tablou in parte? Pentru ce ar cumpara cineva acest tablou, ce il atrage?
Au fost intrebari pe care mi le-am pus constant, zile in sir in care am lucrat si mi-a placut sa vad ca am atins nivelul pe care mi-l doream, nivel la care sa fiu multumita. Se pare ca aveam nevoie de un termen limita sa ma mobilizez si de o cerere concreta (invitatia de a expune).
Am descris acest proces in dorinta de a da mai departe intrebarile pe care le-am gasit utile in a atinge un nou nivel de performanta si care pot fi adaptate cu usurinta la orice domeniu de activitate.
Tu cum cresti nivelul la care esti? Cum te mobilizezi?
Pe mine la inceput m-a enervat, apoi m-a intrigat, iar acum imi place la nebunie.
O prietena, profa de romana, ii explica de curand fiului meu ca dintr-o metafora intelege fiecare ce vrea. Si ca tocmai in asta consta farmecul poeziei: fiecare se regaseste alfel in ea.
Asadar am descoperit, cu aceasta ocazie, ca economia nu e numai drama, sex sau viata ci este si metafora, deci … poezie.
Ma fascineaza economia fiindca ea are intotdeauna dreptate. N-o putem manipula (desi mereu se gasesc unii care incearca), n-o putem minti, n-o putem distorsiona. Economia este un sistem care se autoregleaza. Si in acest sistem fiecare dintre noi este o rotita. Care se invarteste mai repeda sau mai incet, care franeaza sau care… tracteaza.
Asa ca de ce sa nu vrei sa fii tractor? Sa tragi dupa tine mecanismul? Sa invartesti inca vreo doua- trei rotite?
Mda, sa fii tractor inseamna sa depui efort. Si nu un efort mic. Inseamna munca adevarata.
In tineretea mea, atunci cand economia nu prea era lasata sa functioneze, era o vorba: “doi cu sapa, cinci cu mapa”.
Din pacate mentalitatile se schimba greu. Generatia tanara pare a fi atrasa in aceeasi capcana.
Nimeni nu doreste sa produca, toata lumea vrea sa-i invete pe ceilalti cum sa produca.
Tinerii vor fie sa dea sfaturi altora, fie sa conduca multinationale.
Aici apar cateva probleme absolut obiective: pentru a da sfaturi altora trebuie nu numai sa ai deja o bogata experienta in afacerea respectiva si o reputatie pe masura dar, mai mult decat atat, trebuie sa ai cui sa dai sfaturi, adica trebuie sa existe afaceri. Trebuie sa fie unii care sa accepte sa fie tractoare. Si abia apoi sa te accepte pe tine ca sfatuitor.
Cu multinationalele povestea se complica si mai mult. Prin insasi natura lor, multinationalele se deplaseaza spe zonele periferice ale economiei mondiale, acolo unde gasesc forta de munca foarte ieftina. Si atunci vom avea de ales: ori ne pastram statutul de colonie, salariile mici si locurile de munca la multinationale, ori ne emancipam, ne ridicam pe propriile picioare, strangem din dinti si devenim… tractoare. Cale de mijloc nu exista.
Ne plangem ca suntem din ce in ce mai saraci? E si normal, cata vreme suntem din ce in ce mai putin productivi.
Cu cat mai repede vom reusi sa schimbam modul in care tinerii abordeaza antreprenoriatul cu atat mai multe sanse vom avea in urmatoarele decenii de a iesi din actuala paradigama. E datoria noastra sa-i invatam sa fie pragmatici, sa inteleaga ca pe termen lung intotdeauna vor castiga cei care inteleg si satisfac cererea.
Pentru ca oamenii au nevoie si de vorbe dar mai ales de paine.
Pentru ca viata nu e vis, ci realitate. Si nu pot fi alergatori de cursa lunga decat cei care inteleg acest lucru.
30 mai a fost pentru contribuabilul roman Ziua Libertatii Fiscale. Ziua din care, precum arata calculele, incepem sa muncim pentru noi. Cu alte cuvinte, in anul 2011 contribuabilul roman a muncit 149 de zile doar pentru stat.
Cum vine asta?
Pai uite cum se calculeaza acest indicator: daca in 2010 cheltuielile publice ale statului au constituit 40,80% din PIB, acest procent echivaleaza cu un numar de 149 zile din totalul uni an.
O fi mult? O fi putin?
Depinde din ce parte privesti.
Pentru ca cele 149 de zile reprezinta, cum altfel, o medie. Si stiti cum e cu media: daca stai cu picioarele in soba si capul in frigider pe medie ti-e bine. Cam asa si cu statistica noastra.
Stim ca mult mai mult din munca noastra ajunge, intr-un fel sau altul, in buzunarele statului: o parte prin impozite directe, taxe si contributii sociale, o alta prin impozitarea consumului: TVA si accize. Asadar cei care muncesc si consuma produse cumparate transmit, in fapt, aproximativ 65% din munca lor statului. Deci, pentru ei, ziua libertatii fiscale ar fi undeva prin toamna. L
O alta categorie este constituita din cei care mucesc fara a plati vreun impozit si contribuie la bugetul statului doar prin taxele pe consum. Ziua libertatii lor fiscale a fost undeva prin martie, restul anului fiind liberi sa munceasca doar pentru ei. Cu riscurile pe care le implica evaziunea fiscala, desigur.
A treia categorie de cetateni, slab contribuabili la bugetul de stat, sunt cei care traiesc din autoconsum. Munca lor, in special in agricultura, nu este impozitata, iar consumul lor nu este taxat fiind destinat in principal propriei familii. Dar chiar si atunci cand exista un surplus destinat vanzarii in piete, acesta nu este impozabil, nefiind impusa utilizarea casei de marcat. Ziua libertatii fiscale a fost pentru ei pe la inceputul anului, fiind echivalentul TVA-ului pentru putinele bunuri cumparate din comert. Pe de alta parte, aceasta categorie de populatie cu pondere mult mai mare la noi fata de restul Europei, este de multe ori beneficiara unor subventii platite tocmai din acel buget la care altii contribuie. Acestia oameni, considerati de multe ori ca traind la limita saraciei, lucreaza aproape exclusiv pentru ei insisi, contributiile lor la bunastarea generala a societatii fiind infime. Cu toate acestea saracia lor perpetua, atunci cand nu e fals afisata, se datoreaza lipsei de eficienta a muncii lor si refuzului de a face saltul catre o activitate organizata si orientata catre profit.
Exista din pacate si categoria celor care nu muncesc nimic si nici nu consuma mare lucru, traind in special din produse primite drept ajutoare de tot felul. Spre acestia se indreapta mare parte din cheltuielile bugetare prin intermediul asistentei sociale. Obtinerea celor necesare traiului fara a depune vreun efort determina perpetuarea acestui mod de viata si catre generatiile urmatoare, ceea ce duce, pe termen mediu si lung, la cresterea poverii fiscale ce apasa pe umarul contribuabililor. Acesti oameni sunt cu adevarat liberi, singura lor constrangere fiind sa-si demonstreze, periodic, saracia. In schimbul acestor dovezi vor primi, ei, copii lor si copiii copiilor lor, o parte din munca noastra. Se pare ca, totusi, saracia este uneri o virtute.
Asa ca eu nu am sarbatorit ziua libertatii fiscale. Pentru ca, pana in momentul in care toti cetatenii vor avea aceleasi drepturi si obligatii, in fapte, nu in vorbe, consider ca nu e nimic de sarbatorit.
Cata vreme statul nu are bani sa-mi ofere mie, contribuabilului cinstit, serviciile de sanatate, invatamant, protectie pentru care platesc cu jumatate din viata mea, nu am motive sa ma bucur.
Redistribuirea roadelor muncii celor ce platesc taxe si impozite in special catre cei care nu platesc nimic sau platesc mult prea putin nu e nici un motiv de bucurie.
Serviciile „gratuite” ale statului ne costa mult prea mult. Ne costa mult mai mult decat daca am plati pentru ele. Si, culmea, nici nu le primim. Cand ati facut ultima oara niste analiza gratuite?
Unele lucruri nu pot fi schimbate.
Altele da.
De exemplu mentalitatea contribuabilului.
Atunci cand cetateanul platitor de taxe si impozite va intelege ca are dreptul dar si obligatia de a intreba ce se intampla cu banii lui va incepe si schimbarea. Atunci cand vom intelege ca statul suntem noi, cei care-l sustinem financiar, vom avea si puterea de a decide ce e de facut.
Pana atunci putem sta pe margine, ne putem plange si vaita, continuand sa-i lasam pe cei care sunt sustinuti din munca noastra sa decida in locul nostru.
Maine seara, 6 iunie 2011, intre orele 19 si 20, va avea loc un nou webinar marca Avantaj la Start, dedicat bunelor maniere in cadrul evenimentelor publice.
Trainerul care ne va vorbi despre acest subiect se numeste Corina Florea.
Linkul de acces pe platforma NTR Meeting, pe care se desfasoara webinariile Avantaj la Start, este: eu1.ntrmeeting.com/checkin/jc/197678990. Acceseaza acest link cu 15 minute inainte de inceperea webinarului, introdu un nume in campul de text din dreapta paginii si apasa butonul “Sign In”, apoi “Join Conference” si vei obtine accesul la eveniment.
Iti poti confirma participarea si le poti spune si altor persoane despre eveniment, pe Facebook.
In cautare de idei noi? Este bine sa iti reimprospatezi mintea, astfel incat sa se goleasca locul pentru a primi ceva imbietor. Ceva care pana acum nu a mai trecut prin creierasul tau si de care sa te bucuri ca l-ai descoperit. Satisfactia de a avea parte de noi idei pentru proiectul tau sau pentru a pune in practica un vis este mare.
Concentreaza-te pe ceea ce isi doresti
Focuseaza-te pe dorinta ta, stabileste ceea ce ai vrea in momentul respectiv, ce crezi ca lipseste si doresti sau ceea ce ti-ar placea sa se intample. Stabileste cam ce intentie ai: sa dezvolti un proiect, sa descoperi care sunt pasii urmatori, sa ajungi undeva, sa cunosti pe cineva care sa te sprijine, sa atragi informatiile sau oamenii potriviti, orice, orice te inspira.
Propune-ti un timp
Pleaca si fa activitatile pe care le ai de facut, dar ia cu tine si intentia sau dorinta pe care o ai in vedere. Din cand in cand adu-ti aminte de ea si vezi daca au inceput sa apara alte idei decat cele ce au fost pana atunci.
Ideal este sa iti propui un termen pana la care sa realizezi ceea ce iti doresti, pentru ca mintea ta subconstienta sa preia comanda de solutionare si sa o returneze in timpul pe care l-ai stabilit. Altfel, ea habar nu are in cat timp este solicitata sa raspunda. Antrenandu-se la astfel de solicitari, ea va raspunde din ce in ce mai promt.
Incepe sa vizezi pe bine
Pentru aceasta este necesar un spatiu de relaxare: cada de baie, parcul verde, patul imbietor, meditatia, plimbarea sub cerul azuriu sau in masina pe drumuri de munte sau urbane.
Este necesar ca mintea sa fie relaxata, odihnita, recreata, dispusa sa investigheze in subconstientul plin de resurse, lipsita de griji si stres despre cum ar putea sa gaseasca solutia potrivita. Cand mintea este lasata in pace si nu este impactata de emotii negative, ea poate sa creeze si sa dezvolte constructiv lucruri care inainte nu erau vizibile. Cand te astepti mai putin pot aparea acele idei pe care ti le doreai si la care nici macar nu aveai cum sa te astepti.
Bucura-te ca inspiratia ta a venit si foloseste energia creatoare si placerea de a fi inspirat si pe calea cea buna.
Verifica si rafineaza ideile aparute
Acum ideile sunt pe tava, daca ai dubii despre valabilitatea lor, incepe sa discuti cu oamenii despre acestea. Vor fi unii care le vor contesta, altii care le vor credita. Asculta-i pe toti si vorbeste despre ele. In final, cel care trebuie sa fie impacat si multumit cu ceea ce va face in continuare esti tu.
Implementeaza-le
Vei vedea care vor fi rezultatele ideilor tale doar daca le pui in practica. Dupa ce ai implementat o idee vei avea loc si spatiu pentru a primi altele noi. Procesul de a crea si te a bucura de actul creator continua.
In mod neasteptat, ciudat poate, aceasta a fost fraza care mi-a venit in minte. Automat, parca mi-ar fi dictat-o cineva care a avut rabdarea sa-mi caute in creier, printre amintirile pierdute din timpul liceului, cand il citeam pe Voltaire.
Nu stiu (sau poate stiu) prin ce mecanism al subconstientului aceasta replica s-a lipit precum o eticheta de stirea pe care o auzisem, cert este ca imi revenea in minte ori de cate ori stirea era reluata, la ore fixe, in anostul program TV.
Pentru mine nu era nou nici indemnul (mereu m-am preocupat sa ma dezvolt singura si sa nu astept ajutor sau favoruri de la altii) nici stirea provocatoare de amintiri: in sfarsit, dupa cativa ani de cadere abisala, am reusit sa stopam aceasta alunecare spre nicaieri. Da, in sfarsit o veste buna. Cel putin temporar am luat o pauza si putem acum sa stam si sa judecam ce avem de facut. Iar la capitolul ce avem de facut nu puteam sa-mi scot din minte obesiva fraza ce incheie romanul subintitulat (ciudat, nu?) tocmai “Optimismul”.
Poate unii cred ca, odata oprita caderea economica, automat va urma cresterea. Eu sunt sigura ca nu. Mi-e teama ca vor urma ani de stagnare sau crestere lenta, ani in care nu vom avea altceva de facut decat sa ne lucram fiecare, singuri, gradina. Focalizarea pe propria cariera sau afacere, pe propria gospodarie (in termeni de eficienta economica) si pe propria viata va fi probabil singurul instrument la indemana. Cei care asteapta ajutor dintr-o parte sau alta vor ramane cu mana intinsa. Cei care amana sa-si insamanteze ogorul (la propriu sau la figurat, dupa dorinta) vor avea doar de pierdut de acum inainte, in primul rand timp dar nu numai. Nu mai e vreme de asteptare. E timpul actiunii, al actiunii organizate, concentrate si indreptate catre un scop precis: obtinerea de roade din gradina proprie.
Stiu, unii asteapta sa le fie majorate acum salariile, altii sa creasca din nou pretul apartamentului cumparat pe varful pietei, cu credit de la banca. Unii spera poate sa iasa din saracie si sa simta din nou ca-si pot permite orice pe credit doar cu buletinul.
Dar toate acestea nu se vor intampla. Nici maine, nici poimaine, nici anul viitor…
Nimeni nu ne va mai da nimic, sau daca o va face ne va lua inapoi inzecit. Pentru ca asa este viata, asa functioneaza economia.
Fiecare va fi responsabil pentru propria sa viata, pentru propria sa bunastare, pentru propriul sau viitor. Si uite asa, singura solutie ce imi vine in minte este cea optimista a lui Voltaire: “Fiecare sa-si lucreze gradina”.
Maine seara, 23 mai 2011, intre orele 19 si 20, se va desfasura un nou eveniment Avantaj la Start, concretizat printr-un webinar sustinut de Dragos Stoian. Prezentarea va fi pe tema dezvoltarii personale.
Linkul de acces la webinar este eu1.ntrmeeting.com/checkin/jc/267388233. La aceasta adresa, introdu un nume in campul de text din dreapta, apasa butonul “Sign In”, apoi “Join Conference”. Moderatorul evenimentului, Simona Hupov, iti va valida cererea de acces, permitandu-ti accesul.
Dragos Stoian este o persoana pasionata de dezvoltarea personala. Iata un citat de pe blogul sau, unde gasesti mai multe detalii despre Dragos:
Pasiunea mea cea mai mare este dezvoltarea personala. Am convingerea ca toti avem capacitatea de a fi extraordinari, fiecare în modul sau unic.
Imi place sa analizez si sa descopar cauzele succesului, dar mai ales ce inseamna succesul si fericirea pentru fiecare – nu am putea oare sa ne definim singuri semnificatia succesului?
Te asteptam sa participi la webinar si ne-am bucura tare mult sa le spui si altor persoane despre acest eveniment. Iti multumim!
Ai avut senzatia vreodata ca stii ca nu este in regula comportamentul tau, dar emotiile pe care le incerci in momentul respectiv sunt mai presus de vointa ta de a le controla? Cand tot ce vrei in momentul respectiv este sa le eliberezi asa cum sunt?
Cand ceea ce incerci este furie, manie, suparare, dezamagire singurul lucru pe care poti sa il faci este sa le accepti asa cum sunt si sa le descarci asa cum stii mai bine. Daca exista persoane care au contribuit la starea ta cel mai bine este sa nu stea in calea ta o vreme cat tu inca le mai porti in tine. Daca ai ce sa le comunici si iti sta pe suflet poti sa o faci. Insa nu ele te vor ajuta sa te linistesti si sa iti revii atata vreme cat ele sunt unul din motivele pentru care treci prin starile respective.
Daca poti sa iti intelegi si sa iti accepti supararea sau mania chiar daca toate acestea te fac sa fii ridicol, poti sa ceri sa fii acceptat si de cei din jurul tau. Asa cum poti sa fii minunat, genial si plin de iubire tot la fel de bine poti sa ai si momente cand nu judeci limpede si ratiunea iti este intunecata de o poveste pe care nu o intelegi. Cat timp dureaza aceasta stare depinde de tine. Cand te vei satura sa stai in suferinta acumulata vei vrea sa iesi cu tot dinadinsul de acolo si sa iti indrepti gandurile si energia spre ceva pozitiv, constructiv, care sa te multumeasca si implineasca.
Important este sa elimini cu adevarat toate lucrurile care s-au adunat pe parcurs si probabil ultimul eveniment care te-a marcat e doar cireasa de pe tort si ai ocazia sa vezi de data aceasta din ce este facuta compozitia lui. Doar ca nu este o reteta de dat si la altii. Fiecare isi are propriile retete culinare si propriile povesti.
Poti sa ceri claritate si sa incepi sa vezi lucrurile dincolo de implicarea emotionala si povestea pe care ai rulat-o o vreme. Incetul cu incetul vei decanta toate emotiile din istoriile adunate si te vei elibera.
Poate fi o perioada in care poti sa inveti sa iti folosesti energia negativa spre a crea ceva pozitiv. Oriunde doresti sa o canalizezi astfel incat la sfarsitul acelei perioade sa spui, da, mi-a prins bine acest timp cu mine. Gaseste ceva de realizat pe care ti-ai propus de ceva vreme sau poate ceva nou unde poti sa iti canalizezi energia si dragostea din tine.
Vocatia proprietatii, abordata in articolul precedent, ar trebui sa mearga mana in mana cu constientizarea valorii unei proprietati.
Deoarece in Romania cea mai mare parte a fondului locativ a fost dobandita, in anii 90, contra unor sume absolut insignifiante, o mare parte dintre proprietari nu constientizeaza valoare reala a acestor proprietati. Mai mult, pentru acestia, singura utilitate a locuintei este aceea de a servi drept adapost.
In realitate o proprietate imobiliara (chiar daca indeplineste rolul de locuinta) inseamna mult mai mult decat atat. In functie de situatia financiara, familiala sau chiar de varsta, ea poate fi o investitie, o sursa de venituri suplimentare, un „depozit” de valoare sau o gaura neagra in buget.
A constientiza, in situatia ta concreta, ce rol indeplineste locuinta intr-un anume moment al vietii este o necesitate financiara a fiecarei familii.
In orice buget cheltuielile cu locuinta ocupa o pondere importanta. Indiferent ca este vorba de rate sau doar de cheltuielile curente de intretinere, fiecare dintre noi trebuie sa planifice permanent alocarea acestor sume. Indiferent cat de mare sau mica este locuinta ta, indiferent daca esti la inceput de drum sau catre finalul vietii, indiferent cati copii ai sau cate persoane locuiti impreuna, daca nu-ti poti permite fara efort deosebit cheltuielile curente ale locuintei inseamna ca aceasta este prea mare pentru tine.
Ce afirmatie mai e si asta, ma veti intreba. Evident ca aceste cheltuieli sunt mari, evident ca proprietarii si le permit cu greu, evident ca multi sunt restantieri la plata ratelor sau intretinerii. Evident.
Si totusi imi mentin afirmatia.
Pentru ca niste cheltuieli pe care nu ni le putem permite nu vor face altceva decat sa ne traga tot mai mult in jos situatia financiara, nu vor face altceva decat sa ne conduca spre afundarea, tot mai adanc, in datorii.
Locuinta, ca proprietate, poate deveni un activ.
Asa cum proprietarul unei afaceri cu pierderi, pentru a-si restructura activitatea va vinde o parte din utilaje si va continua cu mai putin, atat cat isi poate permite, la fel si proprietarul inglodat in datorii a caror stingere nu poate s-o intrevada in viitorul apropiat, isi poate transforma proprietatea in bani cu care sa o ia de la capat. Da, cu mai putin, cu atat cat isi poate permite. Mai putin inseamna, oricum, mai mult decat nimic.
Va amintiti modul in care, cu un secol-doua in urma, marile familii nobiliare isi vindeau castelele si mosiile pe care nu le mai puteau intretine? Si apoi o lua de la inceput, cu avant si cu un mic capital, eliberati de povara impozitelor enorme si cheltuielilor imense prilejuite de proprietatile lor. Orice sfarsit e un nou inceput.
Vanzarea unei locuinte si cumpararea uneia mai mici sau chiar a unei case la tara, poate insemna renasterea financiara a unei familii. Lichidizarea acestui activ va ajuta la achitarea datoriilor, asigurarea unei locuinte mai ieftine (nu numai ca valoare de achizitie ci si in termenii cheltuielilor curente) si vom ramane probabil si cu o suma suplimentara care poate constitui inceputul unui fond de economii pe care acum, cu bugetul reechilibrat, putem sa incepem sa-l construim.
O astfel de decizie nu e usor de luat. Instinctul nostru de proprietari este foarte puternic si, in plus, mult prea mult pentru un popor ce se declara crestin, ne legam emotional de bunurile lumesti. Ne lipseste acea detasare pragmatica ce conduce la decizii luate pe baza analizei rationale.
Vad mereu in jurul meu persoane in varsta care cu foarte mare greutate reusesc sa suporte cheltuielile curente ale locuintei. Renunta la multe alte lucruri absolut necesare, isi traiesc in neliniste, nesiguranta si deznadejde ultimii ani din viata, tocmai acum, cand ar avea dreptul la odihna, relaxare si lipsa de griji.
Stiu, imi veti spune ca sunt multe cauze ce conduc la aceasta situatie si asa este. Scopul acestei analize nu este de a cauta vinovati ci de a oferi solutii celor care se afla intr-o asemenea situatie disperata. Atat de disperata incat aud ca exista persoane care mor de foame in propria lor locuinta (a carei valoare ar fi fost, cu siguranta, suficienta pentru a-i hrani bine o lunga perioada de timp).
Stiu ca exista cutuma de a lasa locuinta urmasilor, drept mostenire. E un foarte frumos si sanatos obicei din batrani. Dar atunci voi intreba: mostenitorii aceia chiar nu au nici o obligatie fata de antecesorii lor? Daca au pretentia mostenirii nu e normal sa le asigure (inclusiv prin preluarea in intregime a cheltuielilor locative) o batranete linistita si demna?
Noi nu ne ducem, asemeni occidentalilor, batranii la „azile” de 5 stele, unde vor fi bine ingrijiti in schimbul locuintei lor. Nuuu. Noi am vrea sa avem totul: si mostenirea si lipsa responsabilitatii pentru ea. Noi ne lasam batranii sa moara de saracie si ne grabim apoi sa intocmim actele de succesiune. Oho, am vazut in viata reala multe asemenea cazuri. Este suprema declaratie de egoism a generatiilor urmatoare.
Si totusi, ar putea fi atat de usor, atat de placut…
Nu ar fi mai potrivit ca bunicul si bunica, locuind intr-o mica garsoniera usor de intretinut (inclusiv in privinta curateniei), cu un cont bunicel in banca (sau cu inca o garsoniera, de data aceasta inchiriata), sa-si permita lungi vacante in zone calde sau in croaziere in jurul lumii, asa cum fac seniorii tarilor civilizate. Fara grija zilei de azi sau de maine, putand savura amintirile unei vieti probabil minunate si rasplatite, la final, pe masura.
Vi se pare un vis imposibil?
Bine… poate am exagerat un pic. Dar o viata lipsita de griji, o luna pe an la bai, bilete la spectacole, plimbari lejere in loc de cozi la promotii si chiar o persoana de ajutor la curatenia in locuinta sunt perfect posibil de obtinut. Trebuie doar sa incetam de a vedea in locuinta scopul suprem al vietii noastre, pentru care suntem dispusi sa sacrificam tot, la nevoie chiar viata. Sa recunoastem ca e doar un bun, cu o anumita valoare, pe care doar temporar il detinem si pe care nu-l putem lua cu noi definitiv.
Dupa o mica vacanta cu ocazia sarbatorilor pascale, ne intoarcem plini de energie si entuziasm. Venim cu un nou webinar AS care sa iti incarce bateriile si sa te motiveze pentru a te dezvolta exponential pana la vara.
Maine seara, 9 mai 2011, de la 7 PM la 8 PM, Alina Buzatu ne va vorbi despre incredere personala si self coaching.
Perioada de pregatire pentru acesta mare sarbatoare implica, cel putin in traditia noastra, primenirea trupului, a sufletului dar si a …casei.
Asadar ma gandeam sa dezvolt putin acest aspect al locuintei noastre (apartament la bloc sau casa individuala) si din perspectiva materiala.
Se stie ca romanii sunt mari proprietari. Sau multi proprietari, mai bine zis. O dovedesc statisticile, o dovedeste realitatea din jurul nostru. Se pare ca peste 90% dintre cetatenii romani traiesc in locuinte care sunt in proprietatea lor sau a familiei lor. Notiunea de chirias ne este in mare masura straina si acceptam acest statut doar cand nu avem alta alternativa. Il tratam ca pe o situatie temporara si ne straduim sa-l depasim imediat ce putem sa facem acest lucru, indiferent de costuri (socotite in bani dar si in timp, ca durata a creditului imobiliar).
E bine? E rau? Depinde de situatie…
Statutul de proprietar, in afara avantajelor evidente, ne confera niste obligatii costisitoare, pe care de multe ori le neglijam sau refuzam a ni le asuma.
Asa ca acum e un moment prielnic sa ne planificam si investitii in cresterea sau macar pastrarea confortului in propria locuinta. Si cel mai important criteriu, atat din perspectiva functionalitatii cat si a costurilor, este cel al consumului energetic.
Consumul energetic al unei locuinte nu este important pentru ca asa spune legea ci pentru ca are o influenta directa asupra buzunarului nostru. Poate ca multi va ganditi ca e un lucru bun sa salvati planeta economisind energia dar e un adevar faptul ca celor mai multi proprietari romani putin le pasa de asta. Totusi, cresterea continua a preturilor energiei s-ar putea sa-i determine sa-si schimbe atitudinea.
Da, atunci cand costurile energetice cresc ne deranjeaza cu adevarat. Si dupa ce terminam de injurat guvernul, compania locala de termoficare si copiii care deschid prea des geamul descoperim ca ramanem cu problema, careia trebuia sa-i gasim o rezolvare.
Iar rezolvarea inseamna bani, investirea unor bani in propria noastra locuinta. Imi pare rau sa va spun asta dar altfel nu se poate. Sa astepti sa-ti pice din cer bani mai multi pe care apoi sa-i arunci prin peretii neizolati nu este in nici un caz o solutie. Este doar risipa.
Acum, in prag de primavara, iti propun sa te gandesti serios la urmatoarele lucruri:
Programeaza-ti in buget bani pentru reabilitatea termica a locuintei.
Intereseaza-te cum poti finanta o astfel de lucrare. Chiar daca nu ai toti banii, este un obiectiv pentru care merita sa iei un credit. Mai ales ca este un credit cu costuri zero. La bancile care au intrat in acest program (doua la numar) dobanda este integral subventionata, tu ai de rambursat doar principalul.
Intereseaza-te de solutiile moderne de termosisteme. Vei fi uimit de varietatea de tehnologii dezvoltate, unele de-a extrem de usor de aplicat.
Ia in calcul schimbarea sistemului de incalzire si preparare a apei calde. Daca locuiesti la bloc fa un efort si renunta la incalzirea in sistem centralizat, deosebit de costisitoare si care te obliga sa suporti si pierderile de energie de pe intreaga retea. Solutiile cu panouri cu infrarosu sau centrala de apartament te vor ajuta sa-ti injumatatesti costurile cu incalzirea.
Daca locuiesti la casa ai o gama larga de solutii, depinde doar de tine ce sistem alegi. Poti opta inclusiv pentru panouri solare, energia geotermala, incalzire pe peleti. Unele sunt destul de costisitoare dar poti accesa subventii pentru ele si, in plus, poti obtine o casa aproape pasiva, ce va necesita costuri foarte mici in viitor.
Nu neglija toate aceste aspecte. Suntem un popor cu un nivel de trai scazut, ne plangem mereu de saracie si de costuri mari ale vietii. Totusi nu facem prea mare lucru pentru a diminua risipa.
Tocmai pentru ca suntem saraci mi se pare o iresponsabilitate sa aruncam pe geam putinii bani pe care ii avem. Si sa acceptam, in continuare, conditii de viata proaste, doar pentru ca nu ne pasa, ne e lene sau nu stim sa cautam si sa gasim solutii.
Cel putin in aceasta privinta solutiile exista si ele vor determina, pe termen mediu si lung, economii importante la bugetul familiei. In plus va fi eliminat stresul unor costuri energetice mereu in crestere si al disconfortului termic determinat de o locuinta neizolata.
Atitudinea pasiva fata de proprietatea nostra este in mod cert un semn de lipsa de responsabilitate. Iar daca vrem sa avem o viata mai buna trebuie, categoric, sa ne asumam responsabilitatea pentru asta.
Neliniitit, suparat, trist, deprimat. Vreau sa imi treaca dar nu gasesc resursele necesare.
Care este gandul care iti sta pe fundal ii te nemultumeste?
Crezi ca daca il constientizez dispare?
Cu siguranta, vei vedea ca nu este reala suferinta.
Cum ai putea sa fac asta?
Pai, il vezi, te uiti la el: asta este gandul care ma nemultumeste si imi provoaca suferinta.
Si dupa?
Te imprietenesti cu el, stai cu el, il mirosi, adulmeci, il ei de brat si cand te saturi de el ii spui sa dispara sau sa se duca la plimbare ca te-ai saturat de el.
Sau il trimit pe Dambovita!
Sau il trimiti pe Dambovita! Cand deveniti prieteni deja devine inofensiv.
Si daca revine?
Sunteti deja cunostinte vechi si stiti deja cum sa va purtati unul cu altul.
Cati pitici sunt?
Cate ganduri care provoaca suferinta. Mereu o sa apara cate unul, roz, alb, portocaliu, dar din ce in ce mai pal si mai slabanog.
Parca devin mai maleabili.
Da, suferinta care poarta un nume, are o forma si este palpabila isi pierde din putere.
Oamenii ma apasa exact pe locul unde ma doare.
Nu o fac intentionat. Tu vrei insa sa te vindeci si ti se ofera ocazia pana vei reusi.
Si totusi ai vrea sa nu o faca.
Cere-le atunci sa nu o faca. Zi-le, uite, am 10 degete, din care unul ma doare acum, nu ma apasa te rog pe el, hai sa ne jucam cu restul deocamdata.
Nu or sa inteleaga.
Ba da, cu siguranta, depinde de tonul pe care il vei folosi.
Si cum ramane cu durerea, dispare vreodata?
In momentul cand tu ai acceptat-o, va intelege si cel de langa tine. Odata vazut si acceptat de doua persoane devine mai blanda si chiar dispare.
Ce pitic avem la masa azi?
Hai sa fie unul haios, simpatic si creativ.
Cu drag,
Irina Aiacoboae
PS Multumesc Carmencitei pentru inspiratie in a scrie acest dialog.
Maine, intre orele 19 si 20, va avea loc un nou webinar marca Avantaj la Start. Alex Chimu ne va “plimba” prin viata si experienta lui, in cadrul unei prezentari mai putin formale, pentru a ne oferi ocazia sa constientizam implicatiile alegerii intre o viata dominata de stabilitate si una dominata de aventura.
Linkul de acces la eveniment, pe platforma NTR Meeting, este https://eu1.ntrmeeting.com/checkin/jc/855580347. Pentru a participa la webinar, acceseaza acest link cu cel putin 15 minute inainte de ora inceperii webinarului. In pagina incarcata, introdu un nume in campul de text din dreapta, apasa pe butonul “Sign In”, apoi “Join Conference”, iar moderatorul evenimentului iti va permite accesul.
Alex Chimu este coordonator al departamentelor Social Media si Imagine Publica in cadrul proiectului Avantaj la Start. Mai multe informatii despre Alex poti afla pe blogul sau personal.
Daca doresti sa participi la webinar, iti poti confirma participarea si pe Facebook.
De cand n-ati mai auzit cuvantul onorabil spus cu referire la o persoana sau un gest?
Eu nu l-am mai auzit de foarta multa vreme. Sincer, nici nu-mi mai amintesc de cand ….
Vorbim si scriem despre dezvoltare personala dar ce intelegem exact prin asta?
Ce intelege tanarul ce se pregateste sa-si construiasca o cariera? Ce intelege copilul pe care incercam sa-l educam in spiritul competitivitatii absolute?
Ma intreb din ce in ce mai des ce valoare mai are onoarea in societatea noastra, construita in mare masura pe non-valori. Cate persoane onorabile se afla printre modelele de reusita ale prezentului? Dar ale viitorului?
Este onoarea o valoare pierduta pentru noi si desueta pentru copiii nostri? Este sentimentul onoarei o slabiciune? Este aspiratia spre integritate morala o piedica in calea reusitei?
Daca vorbim despre reusita sociala indraznesc sa raspund cu DA!
Dar reusita personala?
Eh, aici e alta poveste! Cred ca de multe ori reusita personala nu are prea mare legatura cu cea sociala. Unul dintre motive fiind chiar cel de mai sus.
Nu cred ca o persoana ce-si calca in picioare valorile pentru a parveni va fi scutita de conflicte interioare si-si va savura fericita succesul. Oricat de inalta ar fi pozitia sa nu cred ca stima de sine se va ridica la acelasi nivel.
Am observat ca se confunda de multe ori dezvoltarea personala cu dezvoltarea profesionala. Este ca si cum ai pune semnul egal intre OM si profesionist.
Poate ca in vartejul suprecompetitiv de astazi valorile morale nu mai inseamna prea mult pentru un profesionist Dar un OM nu poate exista fara ele.
Si eu cred ca fiecare dintre noi trebuie sa fie, inainte de toate, OM.
Si cred ca dezvoltarea personala inseamna dezvoltarea Omului din noi.
Si mai cred ca un OM nu poate fi altfel decat ONORABIL.
Luni seara, Catalin Chirilescu ne va prezenta webinarul Avantaj la Start numit “Ingrediente” ale unui speaker de succes.
Catalin – trainerul/lectorul cursului de Formare de Formatori in cadrul unei firme de pe piata – ne va oferi cateva tips&tricks despre ceea ce inseamna sa fii formator si speaker, asta nu inainte de a ne prezenta cele cinci tipologii de formatori si speakeri pe care le-a intalnit in decursul timpului.
Cat de important este respectul in ecuatia calitatii vietii noastre? Probabil ca raspunsurile sunt diferite, in functie de valorile importante pentru fiecare dintre noi. Totusi, daca analizam in detaliu lucrurile ce conteaza in viata noastra, vom constata, inevitabil, ca respectul le influenteaza in mod determinant.
Respectul nostru fata de ceilalti sau respectul lor fata de noi?
Nu numai ca ambele fatete sunt importante dar ele nici nu pot exista una fara cealalta.
Cred ca, la nivel social, avem o foarte mare problema cu respectul. Toti ne dorim sa fim repectati dar cum am putea sa impunem societatii un asemenea comportament?
Poate am uitat ceva important: respectul se castiga! Si nu usor. Se castiga in timp, dupa ani buni de educatie si de munca.
Incepe din prima zi de viata
Acorda copilului tau respect inca de la inceput. Nu uita nici o clipa ca nu este doar o papusa plangacioasa, ci o persoana. Respecta-ti copilul ca persoana si va invata si el, cu ajutorul tau, sa-i respecte pe ceilalti. Chiar daca in diferite etape de crestere vor exista si sincope sau greutati, semintele plantate in solul fertil al primilor ani de viata vor da cu siguranta roade.
Exemplul personal
Nu uita ca propria ta viata este cea mai buna lectie pe care o poti oferi copilului tau. Respecta-i pe ceilalti in orice imprejurare, fa-ti din acest comportament un reflex si vei oferi un model credibil copilului tau. Nu-i discredita niciodata pe cei care ii sunt concurenti sau “adversari” de joaca. Nu interveni in “favoarea” lui decat atunci cand in ecuatia “conflictului” intervin alti adulti. Va invata astfel sa-si gestioneze singur conflictele si sa-i respecte, totodata, pe cei din jurul sau.
Continua cu prima zi de scoala
Daca acasa, in familie, a fost destul de simplu, de-abia de acum incepe greul. Totusi, cred ca lupta pentru respect poate si trebuie sa continue si in scoala. Este o conditie esentiala pentru sanatatea morala a generatiilor viitoare. Respectul, chiar si in scoala, mai ales in scoala, TREBUIE SA FIE RECIPROC.
Elevii, copiii nostri, au dreptul sa fie respectati, la fel cum lor li se cere sa-si respecte profesorii. Iar rolul nostru de parinti este esential in aceasta ecuatie.
FII ASERTIV. Ai curajul de a spune lucrurilor pe nume. Ai curajul de a-ti apara copilul atunci cand nu e tratat cu respect. Ai curajul de a cere o pedeaspsa corecta atunci cand a gresit. Ai curajul de a protesta atunci cand comportamentul cadrelor didactice devine discretionar.
Nu te arata niciodata descurajat de aceasta lupta, de cele mai multe ori inegala. Vei transmite astfel copilului tau incredere si curaj pentru a deveni si el, la randul sau, un invingator.
Nu abandona nicodata
Daca respectul a devenit parte din tine comportamentul tau nu va putea niciodata sa mai fie altfel. Indiferent de situatie, tratandu-i pe ceilalti cu respect iti rezervi, automat, dreptul de a fi tratat la fel.
Nu astepta ca ceilalti sa faca primul pas. Vei astepta degeaba…
Nici macar disperarea unei saracii autoproclamate nu justifica asaltul nepoliticos al unor raioane cu zahar si ulei la pret redus. Poate pentru unii e prea tarziu dar nu te lasa purtat de valul comportamentului irational al maselor. Stiu, e greu sa te opui instinctului de turma, dar este singurul mod de a-ti pastra respectul pentru propria ta persoana.
NU TE TEME SA UZEZI DE DREPTURILE TALE!
Daca iti respecti obligatiile cetatenesti (cum ar fi plata impozitelor) ai curajul de a cere sa ti se respecte drepturile. Nu accepta scuze sau refuz din partea autoritatilor. Chiar mai grea decat lupta cu sistemul scolar sau cu societatea, “lupta” cu autoritatile statului necesita rabdare, tenacitate si perseverenta. Vei spune poate ca este o lupta inegala. Eu cred ca nu este asa. Cetatenii au intotdeauna, asupra aparatului birocratic al statului, ascendentul numeric.
Ceea ce ne lipseste de multe ori este insa ascendentul moral.
Pentru a putea pretinde respect trebuie ca tu, in primul rand, sa te comporti corect. Daca esti platitor corect de taxe si impozite nu ai nici un motiv, absolut niciunul, de a te teme sa ceri, la randul tau, ceea ce ti se cuvine: serviciile care iti sunt datorate, pentru care deja ai platit.
Respectul se invata zi de zi, clipa de clipa, se castiga prin efort constient si de durata, se pastreaza prin lupta permanenta cu propria persoana si chiar cu cei din jur.
De multe ori se pierde usor, intr-o clipa de neatentie sau de slabiciune.
Si totusi nimic nu-l poate inlocui. Pentru ca fara el viata noastra nu are nici un farmec si nici o valoare.
Luni, 4 aprilie, intre orele 19 si 20, Ioan Nicut va prezenta webinarul Avantaj la Start numit “Sase povesti despre tine ca sa creezi o lume mai buna”.
Cat de important este sa te cunosti pe tine, cel adevarat? Partea a II-a
Am vorbit in articolul trecut despre importanta cunoasterii personale si despre faptul ca valorile nu sunt bune sau rele, pozitive sau negative, ele definesc cine este fiecare in parte, asa cum este.
Ce te bucura, ce te pasioneaza, ce este important pentru tine, acesta este cine esti tu.
Valorile se afla in mare parte la nivelul subconstient si daca nu le cunosti le vei afla imediat cand una din ele este dezonorata sau neimplinita.
Aducerea valorilor la nivel constient faciliteaza alegerile in viata si luarea deciziilor.
I. Identificarea valorilor
Am sa prezinz cateva tehnici de descoperire a valorilor:
a. Sondarea interioara
Ce este important pentru tine in viata? Ce este important aici? (Intrebare aceasta se adreseaza de mai multe ori pana se clarifica ce este cu adevarat important).
Care lucruri, daca ar disparea sau nu ai putea sa le faci, ar face viata insuportabila? Ce apreciezi/valorizezi la aceste lucruri?
Cand ai luat cele mai importante decizii, care au fost fundamentele pe care te-ai bazat?
Unde investesti cel mai mult din timpul, banii si energia ta? Pentru ce?
Care sunt preocuparile tale? Care sunt cele mai adanci ingrijorari? Pentru ce?
De ce esti cel mai mandru? Ce te bucura cel mai mult in viata? Pentru ce?
b. Cine te inspira cel mai mult?
Gandeste-te la 3 persoane pe care le admiri in mod deosebit, care sunt in viata sau nu mai sunt. De exemplu, Maica Tereza, Ghandi, Mihai Viteazu, etc. Important este sa gasesti acele persoane pe care cu adevarat le respecti si admiri.
Dupa ce le-ai identificat, care sunt calitatile pe care le admiri la aceste persoane? Pentru fiecare persoana scrieti o lista de 4-8 calitati.
De exemplu, pentru Maica Tereza: lider, spiritual, puternic, compasiune, generos, iertator, respectuos.
Definitia valorii: A iubi, a fi intelegator, a fi bland, a ierta, a accepta
Declaratia valorii: Apreciez si pretuiesc sa fiu intelegator, sa fiu bland, sa iert, sa accept si iubesc neconditionat.
III. Caracteristicile valorilor
Valorile sunt pasionale
Care sunt lucrurile in acest domeniu care iti plac cel mai mult?
Care este lucrul pe care l-ai sacrifica cel mai usor?
Valorile sunt unice
Atunci cand faci referire la valorile pe care le promoveaza alti oameni, nu sunt cele asumate de tine si, in consecinta, nu sunt ale tale.
Poti sa spui in cuvintele tale, ce reprezinta o valoare pentru tine, astfel incat acest lucru sa fie unic, personalizat, prin care oamenii sa te recunoasca pe tine?
Valorile traiesc in prezent
Spune-mi cum traiesti practic valoarea pe care ai identificat-o?
Cat de bine este reflectata aceasta declaratie de valoare in viata ta acum?
Este o valoare pe care o traiesti deja sau este una spre care aspiri si ai putea stabili un obiectiv pentru ea?
Verifica daca acestea sunt valori
O valoare este cine „esti tu”, nu ceea ce ai dori sa fii. O valoare este interna, ceva care te reprezinta. Daca identifici cuvantul „respect” si acesta inseamna sa fii respectos, este o valoare. Daca este legata de alti oameni in relatie cu tine, nu mai este o valoare, este o dorinta.
IV. Compararea si ierarhizarea valorilor
Dupa ce valorile au fost alese, urmeaza compararea acestora.
Pentru aceasta se va adresa intrebarea: valoarea nr. 1 este mai importanta decat 2, apoi decat 3, 4, 5, 6, 7, 8? Se incercuieste valoarea care este cea mai importanta.
La fel se procedeaza pentru fiecare valoare in parte, comparand-o cu cele de mai jos.
Ordinea ierarhica a valorilor determina forta cu care aceasta actioneaza. Cea mai importanta valoare este cea care are cea mai mare putere in realizarea obiectivelor.
Daca o valoare este in conflict cu alta, atunci este posibil un rezultat mixt.
Observatie: Valorile se pot schimba de la o perioada la alta.
In incheiere
Exercitiul de aflare a valorilor este foarte important. Nu te grabi. Acorda timp pentru descoperirea lor.
Odata fiind in contact cu valorile tale, cu atat mai structurat si mai clar esti, iar raspunsul la intrebari vine promt pentru ca stii deja cine esti.
Vei descoperi mai multa energie si vei fi intr-o pozitie mult mai puternica in cariera si in viata ta. Vei putea sa iti amintesti cine esti tu de cate ori intervine o preocupare in viata ta, sa te conectezi cu tine, astfel incat sa fii aliniat, in pace si armonie cu tine.
Luni seara, 28 martie, intre orele 19 si 20, te invitam la un nou webinar Avantaj la Start in care Cristian Carstoiu va vorbi despre “Marketingul relational, strategia succesului pentru afacerile mici“. Pe blogul proiectului gasesti detalii despre Cristian Carstoiu si despre continutul prezentarii.
Linkul de acces la platforma NTR Meeting, pentru acest webinar este https://eu1.ntrmeeting.com/checkin/jc/669537156 . Acceseaza acest link cu cel putin 15 minute inainte de inceperea evenimentului. In pagina incarcata, introdu un nume in campul de text si apasa butonul “Sign In”. In pagina nou incarcata apasa butonul “Join Conference” iar moderatorul iti va permite accesul la eveniment.
- Am o eczema care ma mananca ingrozitor, ma scarpin ca o maimuta, ce imi recomandati?
- Poftiti aceasta alifie, va va vindeca garantat de eczema, iar mancarimea va ramane o amintire, spuse farmacistul amabil
Dupa ce clientul achita alifia, farmacistul observa ca acesta avea un aer nefericit pe fata….
- De ce sunteti suparat acum?….il intreba pe client
-Pai mi-ati spus ca o data cu eczema imi va trece si mancarimea….insa cum va ramane cu placerea pe care o simt cand ma scarpin???”
Cam astfel ne comportam si in viata de zi cu zi. Am vrea sa mancam omleta, insa in acelasi timp ne-ar place sa pastram si ouale. Educatia din noi ar spune acum ca asa este normal, fara munca sau fara sa pierzi ceva nu poti obtine altceva. Am scris chiar si un articol despre faptul cum ca pentru a obtine ceva trebuie sa renunti la altceva. Am facut acest lucru deoarece astfel functioneaza realitatea din care facem parte in prezent.
In continuare va provoc sa gandim diferit, sau lateral cum ar spune Bono. Realitatea prezenta nu poate fi realitate in fapt decat in masura in care noi ii permitem. Toate principiile dupa care ne guvernam existenta, functioneaza doar in anumiti parametri prestabiliti. Daca am modifica acei parametri prin felul in care gandim, cu siguranta si principiile respective ar trebui rescrise.
Acum vreau sa fac o marturisire…nu-mi place munca. Cel putin nu munca sistematizata, cu alte cuvinte omniprezentul serviciu. Im place sa muncesc la ceea ce ma pasioneaza, sa ma implic in diferite actiuni si proiecte care au o finalitatea palpabila si corecta pentru mine. Insa refuz categoric orice alta munca. Din nou ma intorc la radacini. Am crescut in familii in care ambii parinti munceau din greu. Se trezeau dimineata deja obositi, insa nu aveau incotro. Ne pregateau rapid pentru scoala, ne agatau cheia apartamentului in jurul gatului si fugeau la fabrica. Zi dupa zi…luna dupa luna…an dupa an…intreaga viata. De fapt intreaga existenta, deoarece viata este cam pretentios spus.
In acest context nu este de mirare ca si noi ca adulti gandim la fel. Ni se pare normal sa avem un serviciu. Ni se pare normal ca zilnic sa avem o activitate in slujba unui angajator. Mai mult, ii privim cu dispret pe cei(ca mine), care procedeaza altfel. Dar daca viata poate fi traita si altfel? Daca odata cu terminarea scolii am alege un proiect pe termen lung in care sa ne implicam, decat sa ne cautam doar un loc de munca? Daca in loc de stresul, mediocritatea si rutina unei zile de serviciu repetate de zeci de mii de ori pana la pensie, am alege diferite activitati prin care sa ne reconstruim in permanenta realitatea inconjuratoare? Stiu, nu toti pot face acest lucru…unii vor merge la un serviciu o viata intreaga…dar daca tu poti? Daca tu esti diferit?
Acum vreau sa va prezint un proiect despre cum mi-ar place a arate viata mea activa. De fapt am si pus acest proiect in practica de ceva timp, insa doar de curand am constientizat acest lucru si l-am sintetizat si in forma scrisa. Ganditi-va la urmatorul aspect: ce-ar fi daca ati renunta la cinci ani din pensie pe care i-ati intercala inca de acum intre anii de activitate? Cu alte cuvinte va luati din acest moment un an liber. Un an intreg. In acest an va puneti lucrurile in ordine si cautati un proiect al carui realizare va aduce bunastare atat in viata ta, cat si a celor din jurul tau. Apoi va pregatiti si incepeti activitatea respectiva. Atentie insa, acel proiect nu trebuie sa se intinda pe mai mult de 5-6 ani.
In acesti 5 ani va trebui sa te dedici cu totul proiectului repectiv, chiar si din motivul de a nu irosi acei ani. Apoi odata proiectul realizat, contul din banca alimentat corespunzator, urmeaza un nou an de libertate, sau de pensie, cum vrei sa-i spui. In acest an te vei odihni corespunzator, vei vizita locuri frumoase, vei citi, vei dormi…etc. Imagineaza-ti un an intreg de concediu. Vei trece si te vei bucura pe deplin de patru anotimpuri consecutive. Desigur in tot acest an te vei gandi la un nou proiect, sau la o continuare diferita al celui din ultimii cinci ani, tu hotarasti. Ai timp un an de zile sa te gandesti si sa studiezi despre aceasta. Apoi urmeaza alti cinci ani de activitate, alt an de concediu…..Poate vei fi tentat sa crezi ca este mult sa muncesti cinci ani fara acel concediu amarat de trei saptamani pe an. Si poate ca ai dreptate. Depinde ce hotarasti tu sa crezi despre asta. Insa activitatea despre care vorbesc eu este cu mult deasupra unei munci rutinate intr-o institutie oarecare. Iar la un calcul simplu vei constata ca ai de ales intre 15 saptamani de concediu luate in etape de cate trei, pe parcursul a cinci ani….sau un an intreg la finalul celor cinci ani.
Tot ce am scris astazi are legatura cu mine. Asa gandesc eu. Aceasta este realitatea mea. A ta poate fi diferita, este perfect normal. Din nou am vrut sa te provoc sa gandesti diferit. Am vrut doar sa-ti arat ca mai exista si alte variante de luat in calcul. Ce te-a adus pana aici nu este obligatoriu sa te duca si mai departe. Poti schimba oricand vehicolul sau directia. Sunt lucruri pe care nu le putem schimba, nu sunt naiv…insa pe unele le putem face diferit…iar diferenta va face diferenta!
Toti credem ca ne cunoastem mai mult sau mai putin. Ca stim cine suntem, ce ne dorim, ce avem de facut, care sunt valorile noastre. Asta pana cand descoperim ca avem din ce in ce mai putin timp si resurse pentru noi, pentru familia noastra, pentru cei dragi, pentru lucrurile care ne intereseaza si care incep sa isi faca loc in viata noastra. Atunci apare starea de insatisfactie, cearta cu noi si/sau cu cei din jur, pentru ca ceva nu este aliniat in interiorul nostru.
Mohandas Ghandi spunea „Fericirea apare atunci cand ceea ce spui, ceea ce gandesti si ceea ce faci sunt in armonie.”
La ce foloseste sa te cunosti?
Credibilitate
Inseamna sa cunosti ce este important pentru tine in adancul fiintei tale, sa vorbesti in acord cu ceea ce crezi ca este adevarat si sa practici ceea ce spui. Inseamna sa fii credibil, onest, sincer tie insuti si celor din jur.
De exemplu, atunci cand afirmi ca pentru tine este importanta familia dar petreci 12 ore la munca si in diverse proiecte esti in total dezacord cu tine si cu familia ta. Nu poti fi multumit de modul cum iti petreci timpul, pentru ca, undeva in strafundul sufletului tau stii ca ar trebui sa fii alaturi de familie, iar scuzele pentru a ramane la munca peste orele normale de program (proiecte importante, perioada critica, situatie finaciara presanta, etc.) nu rezolva situatia in sine.
Atunci cand vorbesti despre ce iti doresti, dar ignori cu buna stiinta care este realitatea din momentul respectiv si faptul ca actiunile nu sunt conforme cu dorintele si obiectivele tale, esti greu de crezut.
Motivatie interna
Una din scuzele cele mai intalnite pentru a nu face lucrurile care stim ca ar trebui sa le facem este ca nu stim pentru ce dorim sa le facem cu adevarat si intervine rutina si am uitat care a fost scopul initial. Sau nu ne vine sa ne apucam de ceva pentru ca nu ne este clar ce rol ar avea acel lucru in viata noastra. Sau poate e momentul sa incepi altceva.
Motivatia se manifesta atunci cand deja nu te mai intrebi pentru ce faci un lucru sau altul, ci cum sa il faci din ce in ce mai bine astfel incat sa fie in armonie cu tine insuti si cu valorile tale.
Liniste, impacare, armonie
Inseamna ca ai abilitatea de a face alegeri, conform cu cine stii ca esti si ce iti doresti in momentul de fata, nu din inertie sau pentru a incerca sa fii pe placul altora din diverse motive. Inseamna ca tu insuti te indrepti constient spre implinirea acelor obiective care conteaza si care te satisfac pe deplin. Tu esti cel care dirijeaza viata in directia care te implineste si te bucuri de drumul pe care il parcurgi.
Esti constient de calitatile si de defectele tale, defecte pe care le transformi pe parcurs in avantajul tau, pentru ca nici cele ale celorlati nu te mai deranjeaza.
Eficienta in a atinge scopurile si obiectivele
Eficienta apare atunci cand stii cu claritate care sunt lucrurile care conteaza pentru tine la un moment dat in viata. Acestea sunt ierarhizate, prioritizate, nu mai fac parte din gama de lucruri pe care te gandesti ca poate ai vrea sa le faci odata. Atunci alegerile de zi cu zi sau deciziile pe care trebuie sa le iei minut cu minut vin din interior cu usurinta, stii exact la ce sa zici „da” si la ce sa zici „nu” in viata de zi cu zi. Acest lucru este important pentru mine acum, acesta nu este sau il planific pentru data cutare. Acesta este conform cu ce imi doresc eu, acesta nu este.
In articolul urmator voi vorbi despre:
Cum poti sa te cunosti fara sa te minti pe tine insuti?
Tocmai citesc o stire din care aflu ca primul grup de clienti ai BCR care a dat banca in judecata cerand suspendarea platii ratelor a pierdut procesul definitiv si trebuie sa plateasca si cheltuielile de judecata, ceva mai mult de 50.000 lei.
Departe de mine gandul de a face haz de necazul unor oameni. Dar necazul fiind provocat de propriile lor decizii neinspirate (asta ca sa fiu eleganta) consider ca avem multe de invatat din asemenea intamplare.
Trebuie sa avem in vedere, in toate domeniile vietii noastre, ca suntem inconjurati de persoane (fizice sau juridice) care au (in mod firesc) interese diferite de ale noastre. Job-ul lor este sa na vanda ceva. Ceva de care avem sau nu nevoie, nu conteaza, treaba lor e sa ne faca sa credem ca ceea ce vand ei ne este absolut necesar si nu de maine sau poimaine, ci chiar de ieri. Sa ne faca sa ne intrebam chiar cum am putut trai pana acum fara produsele lor.
Arta vanzarii, ce include, fie vorba intre noi, mult prea multa dezinformare si manipulare (cel putin pentru gustul meu) a fost intotdeauna extrem de pretuita. Iar pretul il plateste intotdeauna cumparatorul.
Cam la fel s-a intamplat si cu produsele bancare.
Asemeni oricaror strategii de vanzare si in acest caz s-a mizat pe influentarea la nivel emotional a potentialilor clienti. Si a functionat. A functionat atat de bine incat pana si bancile au fost luate prin surprindere de avalansa de clienti din vremurile bune.
Ce au gresit clientii?
1. Au gresit fiindca au luat decizia strict emotional. Elementul rational nu a avut nimic, absolut nimic, de spus.
Cum altfel ar fi fost posibila inhamarea la credite ce urmau sa se plateasca tot restul vietii, cu rate enorme si dobanzi si mai si, din niste venituri viitoare absolut impredictibile?
Si totusi… contractele au fost acceptate si semnate. E vina bancii? Poate. E vina clientului? Cu siguranta.
Si a venit criza economica.
Unii clienti si-au pierdut locul de munca. (Chiar isi inchipuiau ca asta nu se poate intampla niciodata?)
Unor clienti li s-au micsorat salariile. (Chiar credeau ca singurul sens de miscare este in sus?)
Toti clientii au descoperit ca viata este din ce in ce mai scumpa. (Chiar isi imagina cineva ca bunurile se vor ieftini in viitor?)
Unii au descoperit cu uimire ca leul slabeste si euro se intareste. (Chiar auzeau pentru prima data de riscul valutar?)
2. Si uite asa clientii bancii au descoperit ca nu-si mai pot plati ratele asa cum isi luasera angajamentul. Cine era vinovat? Banca, bineinteles!
La fel cum mereu, in viata, pentru toate greselile noastre, sunt vinovati altii. Intotdeauna!
Faptul ca nu si-au asumat propria greseala si nu au fost dispusi sa accepte consecintele a fost a doua eroare. Si daca a gresi e omenesc, a persevera in eroare e de-a dreptul falimentar, asa cum s-a vazut in aceasta speta.
3. Si cum eroii povestii noastre nu au invatat nimic din greselile anterioare s-au repezit (din nou 100% emotional) sa muste o alta momeala.
Unui avocat istet i-a venit ideea sa profite de naivitatea (deja demonstrata) a clientilor nemultumiti. Si le-a vandut ceva: iluzia ca vor putea sterge cu buretele erorile trecutului sau, daca nu vor putea, macar ii vor face pe altii sa plateasca pentru acele greseli.
Si uite asa, cumparatorii neatenti au cazut din nou in pacat. De fiecare dat pe mana lor, aceea cu care au semnat, rand pe rand, toate acele hartii care i-au adus aici.
Cine a castigat in aceasta poveste?
Partial banca, pentru ca a iesit cu obrazul curat. Dar asta nu inseamna ca au vreo certitudine in privinta recuperarii banilor imprumutati. Pentru ca, sa nu uitam, prin creditarea clientului banca preia partial si riscul achizitiei facute de acesta, dobanda fiind tocmai pretul pentru asumarea acestui risc
Marele castigator este, fara nici un dubiu, avocatul intreprinzator. Indiferent de rezultat buzunarul sau s-a umplut. A iesit, poate, cu imaginea usor sifonata, dar nivelul scazut de maturitate a cumparatorului roman va duce la caderea in uitare a acestei intamplari mult mai repede decat ne inchipuim.
Castigatori putem fi si noi daca vom putea sa invatam din greselile altora. Daca vom reusi sa masuram de trei ori inainte de a taia o data. Daca vom gandi inainte de a actiona. Si daca vom face din planificarea financiara a vietii noastre o obisnuinta care sa devina a doua natura.
Webinarul din data de 14 martie nu a mai avut loc, datorita unor probleme tehnice, fiind reprogramat pentru 21 martie.
Prin urmare, maine, intre orele 19 si 20, Gabi Pascal va sustine webinarul cu titlul “Invata, greseste, corecteaza, aplica!”.
Gabi este vicepresedinte al Asociatiei Empower si initiatorul proiectului Habitat for Humanity – Comanesti. Mai multe despre Gabi, pe blogul sau personal.
A fost odata ca niciodata o regina care avea in grija un regat. Si ea devenise stapana peste tinut dupa multi ani in care domnise un rege rau care ii asuprise pe oameni, le rapise libertatile, ii fortase sa traiasca o viata lipsita de expresie, de libertate a cuvantului si le luase tot ce aveau in plus peste ce aveau nevoie ca strict necesar.
De cand facuse Dumnezeu ca ea sa fie regina a acestui pamant, ea micsorase taxele, dadu oamenilor voie sa vorbeasca liber tot ce le trece prin minte. Si pentru ca simplificase legile si taiase birurile imparatia incepu sa se imbogateasca odata cu fiecare om ce facea parte din ea.
De cand le reinapoiase dreptul de a vorbi, oamenii veneau la palatul acesteia sa-ti spuna pasurile si ea ii asculta pe fiecare si se purta cu ei ca si cum i-ar fi copii, gasea un cuvant bun, o incurajare ba chiar le dadea cate un sfat despre cum sa-si continue fiecare dintre ei viata si cum anume sa faca ca sa le fie bine lor si copilasilor lor.
Si uite asa de la o imparatie inapoiata cum erau, li se dusese vorba pana departe in alte imparatii care venisera in regatul reginei sa faca comert cu oamenii ca aici erau multe lucruri de construit si facut. Cu banii negutatorilor din alte imparatii isi facura oamenii o viata noua in care trecusera de la bordeie la mici palate, de la carele obosite la care mandre care zburau parca prin drumurile imparatiei.
Toata tara traia pe datorie catre celelalte imparatii pana intr-o zi cand oamenii au trebuit sa-si plateasca darile si au constatat ca nu mai au de unde. Oamenii si mai ales batranii sufereau cel mai tare si in mijlocul tragediei si al saraciei au inceput sa chitaie si sa-i lase pe umeri reginei toata povara si responsabilitatea spunand prin imparatie ca regina e de vina pentru ce traiesc ei.
Regina facea si ea greu fata poverii ce i-a pus-o poporul in spate si desi i-asculta si ii sfatuia cu aceeasi dragoste nu mai putea sa-i domine ca atunci cand pe vremea infloritoare ei veneau la ea si o ascultau si o adorau pentru ceea ce primeau in schimb.
Auzind ea ce se intampla in imparatie a cautat un intelept care sa-i curme suferinta pentru ca si ea nu mai simtea dragostea si adoratia pe care o simtise odinioara la palat si-avea atata nevoie de dragoste… Pentru ca acum ii era frica de mania oamenilor si-a luat regina straie de om normal si calul si a plecat catre o manastire unde aflase ea ca exista un staret intelept ce poate sa-i dea un sfat, sa-i ia durerea sfasietoare de pe suflet.
Iaca asa a plecat regina pe cal catre manastire si pentru ca era cale de trei zile pana la acolo a oprit regina prima noapte la un han. Dupa ce si-a luat odaia simpla in primire a coborat regina in curtea hanului unde oamenii erau serviti cu ale gurii si bautura. In timp ce manca retrasa cu frica ca cineva sa n-o recunoasca ii auzi pe meseni care vorbeau si ziceau ca daca regina i-ar fi sfatuit si nu i-ar fi lasat sa se indatoreze ei n-ar fi patimit zilele astea si vai si amar de ei si familiile lor si ca acum ar trebui regina sa le plateasca datoriile ca ei sa traiasca bine din nou si sa-i arate dragostea lor. In timp ce auzea regina plangea caci tare se simtea responsabila de ce patisera oamenii si mai ales isi pierduse dragostea lor de care era atat de dependenta ca sa se simta regina.
Si iara a plecat regina catre inteleptul de la manastire si-a doua seara ajunse iara la un han, rupta de oboseala de atata mers. Dupa ce i-a incredintat calul hangiului si i-a cerut sa fie ingrijit s-a dus la ea in odaie sa-si revina putin dupa care iar a coborat in curtea hanului. Aici in curte, oamenii isi spuneau iar necazurile ca le e greu cu poverile datoriilor si ca toate visele lor n-o sa se mai poata indeplini datorita faptului ca de-abia isi pot plati datoriile. Mai mult decat atat o faceau responsabila pe regina de ce li se intampla si ar fi vrut sa intoarca timpul inapoi inainte de a face datorii sa nu le mai faca, caci acum si-au dat seama ca daca sunt sanatosi si se iubesc tot e ceva de viata lor.
In urmatoarea dimineata a pornit ea pe drum mai departe si stia ca pana in seara o sa ajunga la manastirea unde o sa dea de staretul intelept. Si uite asa incet, incet incercata de emotie a ajuns la poarta manastirii unde o astepta inteleptul, calugar, staret al manastirii.
In timp ce acesta o privea cu blandete ea a descalecat de pe cal si a inceput sa vorbeasca.
Sunt regina imparatiei si am venit sa vorbesc cu staretul acestei manastiri, despre care am auzit ca e foarte intelept.
Eu sunt Maria ta, va asteptam, dupa care a poftit-o in chilia acestuia de o simplitate uimitoare.
Ma asteptai?
Da, stiu si de ce ati venit. Intre timp regina se uita uimita in ochii blanzi, calzi si iubitori ai inteleptului.
Ati venit pentru ca va indoiti ca sunteti o regina buna pentru ca desi sufleteste va asumati suferinta poporului dumneavoastra, va simtiti responsabila pentru datoriile lor si trairile lor.
Adevarat, de unde stiti?
Asta e foarte putin important. Important este ca dumneavoastra credeti ca ajutandu-i, platindu-le datoriile o sa va puteti relua pozitia in care sa-i dominati pentru ca ii puteti salva in orice situatie. Adevarul crud este ca nici nu puteti sa-i salvati si nici sa va asumati responsabilitatea pentru alegerile lor. O relatie in care maria ta este deasupra lor doar pentru ca are puterea de a-i salva nu e o relatie de egalitate, e o relatie nesanatoasa. Mergeti sanatoasa maria ta pentru ca sunteti regina noastra cu sau fara adoratia noastra. Va dau eu pe cineva care sa va conduca inapoi la palatul dumneavoastra.
Regina a plecat insotita in siguranta stiind ca este regina indiferent de circumstante chiar daca poate sa-si salveze sau nu oamenii din imparatie. Acum a inteles ca ei nu sunt supusii ei pe care trebuie sa-i domine ci niste suflete de oameni care o urmeaza pur si simplu.
Daca esti pasionat de povesti si vrei sa fii lider in viata ta, te poti inscrie la Pontul de Transformare – un newsletter din care poti sa inveti cum sa fii liber. In plus primesti gratuit doua e-book-uri despre cum sa ai rezultate in viata.
Ce ar fi daca as deveni artizanul propriei mele vieti?
Ma uit la viata mea de pana acum si gasesc destul de usor o sumedenie de esecuri. Incepand cu scoala in care nu am excelat… apoi armata… serviciurile… afacerile… relatiile…. In oricare dintre aceste zone au fost momente in care nu am facut cele mai fericite, sau inspirate alegeri. Paleta evenimentelor este destul de diversa insa toate au un singur numitor comun: ceilalti au fost de vina. In discutiile ulterioare purtate cu alti oameni sau cu mine, evidentiam o multitudine de factori care au contribuit intr-o forma sau alta la acele esecuri. Bineinteles ca nici unul nu tinea de mine.
Suntem rezultatul propriilor eforturi insa doar cei care au vieti de succes vor recunoaste in gura mare acest lucru. Atunci cand ai o problema cu un alt om, este posibil ca celalalt sa fie de vina. Daca continui in acel fel si mai ai probleme si cu alti doi-trei oameni, este posibil ca si acestia sa fie de vina. Insa daca in mod constant ai probleme cu toti oamenii, atunci categoric tu esti problema.
Acest lucru se poate extrapola si in actiunile tale, inclusiv ale mele. Daca pana acum am dat gres, sau nu am avut realizari pozitive in majoritatea actiunilor pe care le-am intreprins, cred ca a sosit momentul sa admitem ca noi suntem cauza. Acest lucru este foarte benefic deoarece daca noi suntem cauza inseamna ca tot noi putem fi si rezolvarea.
Daca continui sa-ti plasezi centrul de putere sau influenta in exteriorul tau, sau pe umerii celorlalti, atunci si rezolvarea care ar trebui sa vina din exterior va intarzia sa apara, deoarece interesul din partea celorlati este extrem de scazut, catre inexistent.
Cele mai multe umbre din viata noastra apar deoarece stam in calea propriei lumini. Suntem inzestrati cu tot ce avem nevoie, avem suficienta “lumina” in noi, insa suntem adevarati maestri in a ne limita toate aceste insusiri. Ne temem atat de tare de nereusita incat ajungem sa evitam orice noua provocare. Desigur sunt unii care evita orice actiune si din lene, insa este alta poveste.
Este adevarat ca totul din jurul nostru pare a se fi coalizat impotriva noastra, ca individ vorbind. Ni se cere sa muncim tot mai mult si sa facem sacrificii personale din ce in ce mai mari, insa banii din buzunare sunt tot mai putini. Toate legile care se emit in ultima vreme au rolul doar de a ne limita drepturile si de a intari puterea institutionala.
Ca o paranteza stiati ca este nevoie de mai mult decat de un atac nuclear pentru a opri incasarea de impozite si taxe de la populatie in S.U.A. ? Celebrul IRS, cum ar fi ANAF-ul de pe la noi, are o directiva care prevede un set de masuri pentru repornirea colectarii si urmaririi fiscale in maxim 30 zile de la declansarea unui atac nuclear. Cu alte cuvinte chiar daca o bomba nucleara ti-a ras orasul de pe fata pamantului, in cazul in care ai supravietuit trebuie se te duci si sa-ti platesti taxele si impozitele in continuare…..pentru bunul mers al societatii, desigur!
Am spus toate acestea pentru a evidentia inca o data ca tentatiile de a ceda, din jurul nostru sunt din ce in ce mai mari. Si mie mi-a fost usor sa dau vina pe stat, pe prieteni, pe vecini, pe TVA, pe criza….de fapt imi este din ce in ce mai usor si in continuare. Insa la ce imi foloseste? Viata este din ce in ce mai grea, dar capitularea nu intra in discutie. Cu ceva timp in urma am decis sa-mi iau viata in propriile maini. Am inteles ca a duplica orbeste stereotipuri impuse de altii nu ma va duce nicaieri. Imitarea este intotdeauna ieftina si nu ma poate duce decat pana la cel mult jumatatea oricarui clasament.
Rostul corpului omenesc este de a purta si sustine creierul. Creierul este cel mai extraordinar si mai complex lucru de pe acest pamant. Totul pleaca de la felul in care functioneaza acesta. Felul in care functioneaza acesta va hotara calitatea vietii tale. Daca cineva spune ca s-a imbogatit prin munca grea, intrebati-l a cui munca? Intelegand si acceptand acest lucru, am inceput sa investesc in dezvoltarea lui. Am inteles ca sigur, cartile pe care nu le citesc nu ma pot ajuta. In consecinta am inceput sa fiu mai interesat de educarea si dezvoltarea propriului creier decat sa caut vinovati in exterior.
Am inteles ca daca voi alerga in continuare pe acelasi culoar cu toata lumea si respectand aceleasi reguli voi avea parte de multa inghesuiala si nici nu voi ajunge in vreun loc deosebit. Sunt un om normal, probabil ca si tine si daca voi fi doar o copie a celor dinaintea mea, ma voi pierde in multime. Am inteles ca un om oricat de inteligent se va alatura prostiei colective daca nu ia atitudine pentru a se distanta de aceasta.
In concluzie cea mai buna solutie, dar si cea mai dificila este sa-ti devii artizanul propriei tale vieti. Nu mai merge cu valul. Asemanarea este sinucidere spirituala. Daca toti cei din jurul tau fac un lucru, nu inseamna ca este un lucru bun si pentru tine. Tu poti fi diferit. Ceea ce te diferentieaza de restul oamenilor poate fi cheia ta catre o viata extraordinara. Cauta care este acea diferenta si nu mai astepta ca schimbarea sa vina din exterior.
Majoritatea dintre noi ne aflam in pozitie defensiva in aceste vremuri tulburi economic. Insa ceea ce ar trebui sa facem este ca odata ce am castigat avantajul apararii sa incepem sa schimbam pozitia intr-una de atac. Defensiva si expectatia prelungita este calea cea mai sigura catre dezastru. La nastere am primit cu totii un gram de nebunie, trebuie sa avem mare grija sa nu-l pierdem, iar astazi a sosit momentul sa-l folosim.
Ia atitudine si spune clar si raspicat ca tu esti diferit/a. Nu te mai supune majoritatii. Sustine-ti si afirma-ti diferentele. Unicitatea si originalitatea sunt niste binecuvantari, fi mandru/a de ele. Diferit inseamna deosebit, nu gresit. Cea mai eficienta strategie pentru viitor este sa identifici si sa te lupti inca de astazi cu inamicul de maine. Inamicul acesta poarta diferite nume: indiferenta, ignoranta, ura, obedienta, nepasare, invidie…etc. Insa acest inamic are un punct slab. El poate patrunde si castiga doar acolo unde cineva isi lasa deschise portile mintii in asteptarea unei salvari din exterior.
Iar pentru cei din jurul vostru ganditi-va ca oamenii cu probleme au nevoie de mai multe exemple, nu de crtici……
Zilele acestea am discutat cu cateva persoane despre obiectivul lor de a-si gasi un nou loc de munca. O persoana este in cautare de cateva luni, alta tocmai a ramas fara un loc de munca si fiecare doreste sa isi gaseasca un angajator sau o companie pentru care sa lucreze si cu care sa creeze o relatie de parteneriat, benefica pentru ambele parti.
Din intrebarile care s-au ridicat de-a lungul discutiilor si raspunsurile primite, am reusit sa adun cateva lucruri, care sper sa fie de folos celor care au acest obiectiv in prezent.
Definirea cu claritate a jobului
Dat fiind faptul ca fiecare stie ce este cel mai bine pentru el si ce isi doreste, important este ca fiecare sa isi raspunda la intrebarile de mai jos, pentru a sti ce cauta si, nu in ultimul rand, sa atraga exact ce isi doreste si simte ca i se potriveste, nu ceea ce nu i-ar placea sa intalneasca:
Unde ti-ar placea sa lucrezi in momentul de fata?
Cum ar arata job-ul ideal?
Cum ai vrea sa arate firma la care lucrezi (domeniu de activitate, importanta pe piata, etc.)
Ce activitati ti-ar placea sa desfasori?
Cum ai vrea sa arate locul in care vrei sa lucrezi?
Cum ti-ar placea sa fie relatiile cu colegii, partenerii, seful sau subordonatii?
Cat ai vrea sa castigi ca urmare a activitatilor desfasurate?
Care este programul de lucru pe care ti l-ai dori?
In cat timp apreciezi ca vei obtine locul de munca dorit?
Ce oferi tu?
Ce pregatire si abilitati ai?
Ce realizari profesionale poti sa enumeri?
Ce atuuri ai?
Ce cunosti despre firma la care vrei sa aplici? Cum crezi ca ai putea sa contribui la dezvoltarea acesteia?
Cine te poate recomanda?
Ce alte lucruri pe care le stii despre tine pot sa te sprijine in cautarea cu succes a unui loc de munca?
Unde, cum cauti?
Ce plan ai pentru realizarea obiectivului tau? Ce faci ca sa ajungi sa contactezi si sa fii contactat de angajatori?
Ce actiuni iei?
Care este primul pas pe care trebuie sa il faci?
Ce resurse ai la dispozitie? (calculator, internet, prieteni care te pot sprijini, etc)
Cum ai reusit in trecut sa iti gasesti locul de munca dorit? Ce a functionat atunci? Cum erai, ce atitudine aveai, ce ai gandit?
Refuzuri, amanari ale angajatorilor
Rezultatul actiunilor tale in a cauta un loc se poate concretiza si in raspunsuri de care sa nu fii satisfacut. Ceva nu s-a potrivit acolo, nu stiu.
Faptul ca esti contactat si participi la interviuri poate inseamna ca esti pe drumul cel bun si ca mai ai de construit ceva la dorinta ta ca sa se finalizeze.
Ideal ar fi sa ii contactezi pe angajatori si sa afli de exemplu ce au preferat sa aleaga, astfel incat sa te orientezi spre cei cu care te potrivesti sau poate sa imbunatatesti ceva din atitudinea ta.
CV-ul, cartea ta de vizita profesionala
Atentie la CV-ul pe care il prezinti angajatorilor. El te reprezinta. Poti sa rogi un prieten sa se uite si sa iti sugereze imbunatatiri, astfel incat sa ai un CV impecabil, profesionist.
Ce ganduri despre tine, experienta ta sau companii, te impiedica sa ajungi in pozitia pe care o doresti?
Aici fiecare este necesar sa se gandeasca ce crede ca il impiedica, sa le constientizeze si sa le dea deoparte sau sa le inlocuiasca cu ceva care ii este de folos, pur si simplu.
Legenda pasarii Phoenix, visul perpetuu de renastere, speranta ce nu moare nicicand dar, mai ales, puterea de a o lua de la inceput… Renasterea din propria cenusa nu mai e o simpla legenda.
Intamplarile din aceste zile m-au facut sa ma gandesc din nou la Japonia ca la o Pasare Phoenix moderna. Pentru ca nu cred ca exista in lume un popor cu o mai mare forta de renastere, mai multa resemnare in fata destinului si mai multa determinare in ceea ce priveste continuitatea.
Ai zice ca e o contradictie in termeni. Cum sa fii resemnat si luptator in acelasi timp? Uite ca japonezii pot. E rezultatul unor milenii de evolutie intr-un mediu ostil, care i-a facut sa-si utilizeze la maximum creativitatea, inteligenta si munca (da… MUNCA!) pentru supravietuirea colectiva. Da, colectiva! Nu individuala! Oare acesta sa fie secretul?
In acest zile (la noi de… weekend) japonezii din zonele neafectate major au mers, in mod normal, la serviciu.
De luni dimineata copiii vor merge, in mod normal, la scoala.
Bursa japoneza va fi deschisa, normal, maine.
Yenul japonez, dupa o scadere in momentele imediat urmatoare dezastrului, a inchis ziua de vineri in crestere fata de dolar.
Bondurile japoneze au crescut vineri pe fondul previziunilor de crestere a nevoilor de finantare a reconstructiei tarii.
Dezastrul nu a ajuns inca la final dar asta nu pare sa impiedice pe nimeni sa-si vada de treaba!
Nu-mi pot stapani admiratia fata de acest popor.
Unde a fost? Unde este? Unde va fi?
Raspunsul in veti gasi, poate, fotografiile de mai jos:
Maine, 14 martie, intre orele 19 si 20, ca de obicei, va avea loc un nou webinar marca Avantaj la Start.
Gabi Pascal, vicepresedinte al Asociatiei Empower si initiatorul proiectului Habitat for Humanity – Comanesti, va sustine webinarul cu titlul “Invata, greseste, corecteaza, aplica!”.
Stresul imbraca nenumarate forme. Dintre toate formele existente, sunt doua generalizate. In continuare vom vorbi despre aceste doua forme de stres, concentrandu-ne mai mult pe a doua, prima forma o amintesc doar pentru exemplificare.
1. Cu cat gradul de inegalitate financiara este mai mare intr-o tara, cu atat stresul este mai acut pentru toti locuitorii tarii respective. Prapastia uriasa creata intre doua categorii sociale creaza incordare si adversitate in ambele tabere. Impotriva acestui tip de stres nu prea avem ce face, individual vorbind, insa ar trebui sa cautam noi metode de a reduce diferenta extrema dintre categoriile sociale ale aceleiasi tari.
2. Al doilea tip de stres tine doar de alegerile noastre si cel putin la suprafata pare in puterea noastra de a-l inlatura. Una dintre legile unei vieti echilibrate spune ca atunci cand obtii ceva trebuie sa renunti la altceva. O poti face inainte sau dupa ce obtii lucrul dorit. Facand astfel vei pastra un echilibru optim in universul tau personal si astfel vei genera un nivel scazut de stres.
Poti incepe acest lucru cu mobila sau accesoriile din casa ta. De regula exista un echilibru si un minim de confort necesar care se auto-genereaza ori de cate ori este destabilizat. Spre exemplu daca iti doresti un televizor nou, ai putea sa-l daruiesti cuiva pe cel vechi. Destabilizand echilibrul material al casei tale, vei atrage mult mai repede un nou televizor decat daca preferi sa-l pastrezi in continuare pe cel vechi.
Nu cu mult timp in urma cand imi doream un laptop, am decis sa-mi daruiesc computerul existent, fara sa am garantii ca as intra in posesia unui laptop. Apoi “lucrurile” s-au aranjat in asa masura incat pentru un efort foarte mic din partea mea am ajuns sa fiu posesorul a doua laptopuri . Daca pentru mine a functionat cu siguranta va functiona si pentru tine.
Daca totusi ai intrat in posesia lucrului dorit, fara a scapa in avans de cel vechi, nu face greseala de a-l pastra pe al doilea. A aduna o gramada de vechituri in casa, poate genera o alta forma de stres. Multa lume desi isi cumpara electrocasnice noi, nu se poate desparti de cele vechi si prefera sa le inghesuie prin debara sau sub pat. Casele acestor oameni vor semana cu adevarate depozite sau muzee. Scapa de tot ceea ce nu mai folosesti. Daca nu ai folosit un obiect, indiferent ca este electrocasnic, sau de imbracaminte, de peste un an inseamna ca nu iti foloseste, arunca-l sau fa-i o bucurie cuiva care stii ca are reala nevoie de el. (apropo, mi-as dori si al treilea laptop )
O alta forma generatoare de stres mult mai perfida, este ne-renuntarea la ideile vechi. Una dintre cele mai mari provocari ale vietii nu este a emite idei noi, ci de a scapa din ghiarele ideilor vechi si fixe care ne tin pe loc. Si aici principiul echilibrului care spune ca pentru un lucru nou trebuie sa scapi de cel vechi, este foarte valabil.
Starea ta financiara, relatiile, sau sanatatea sunt direct influentate de calitatea ideilor pe care le ai vis-a-vis de ele. De multe ori tii cu dintii de un principiu, desi in sinea ta stii ca este gresit. Psihologii spun ca asta tine de teama de nesiguranta, insa eu nu sunt psiholog si spun ca este ori incapatanare, ori prostie. Pentru prima inca exista leac, pentru a doua insa…..
Fiind tanar este vital sa-ti analizezi ideile fixe coafate cu denumirea “principii de viata”. Unele pot fi bune, altele nu. Altele poate ca au fost bune pentru parintii tai, insa acum pot avea termenul de valabilitate expirat. Desigur principii care spun sa nu fumezi, sa nu bei alcool, sa te protejezi….vor fi mereu valabile, altele insa sunt doar de conjunctura. Istoria ne arata ca invingatorii fac si multe greseli. Daca nu gresesti absolut nimic inseamna ca dormi sau nu mai respiri. Problema apare cu adevarat cand repeti aceeasi greseala de mai multe ori. Daca anumite idei fixe te-au adus adesea in pozitia de a face greseli atat fata detine cat si fata de ceilalti, cred ca incapatanarea de a continua pe aceeasi nota nu te va duce nicaieri. Tu ce crezi?
“-O nu Bunicule…nu din nou…mereu tot tu castigi…!!!
-Pai si ce vrei sa fac….sa pierd intentionat?…asa nu o sa mai inveti nimic…
-Dar eu nu vreau sa invat….eu vreau doar sa castig…!!!
Cam astfel ne dorim cu totii. Vrem doar sa castigam. Pentru a parea morali spunem ca este importanta invatarea si acumularea de experienta, insa in realitate am vrea sa sarim direct la partea cu castigatul. Este in firea noastra. Si eu as dori sa fiu scutit de durerea experientelor prin care invat. Mi-ar place sa castig direct, sa nu ma mai obosesc citind, invatand….Doar ca inca nu am descoperit metoda directa. Asta nu inseamna ca nu exista, ci doar ca nu o vad inca.
Am convingerea ca acest lucru tine tot de ideile adanc implementate in mintea fiecaruia si la care nu stim cum sa renuntam. Anumite reguli de viata nu mai au aplicabilitate practica, insa preferam sa le transmitem de la o generatie la alta in mod mecanic.
In copilarie toti cei care s-au ocupat de educatia noastra ne-au spus ce este normal si ce nu…ce avem voie sa facem si ce nu…ce exista si ce nu exista… ce este bine si ce este rau…ce putem face si ce nu putem…iar intreaga viata de adult o petrecem in acei parametrii “normali” programati din copilarie.
Dar daca nu este asa?…daca exista zane?…daca le-am putea avea pe toate?…daca ne-am putea vindeca de boli doar gandindu-ne la sanatate?…daca exista tinerete fara batranete si viata fara de moarte?…daca exista spiridusi?…daca am putea pur si simplu sa traim si fara sa muncim din greu?…daca acum visam si ne trezim in realitate doar cand mergem la somn?…daca colesterolul este bun?…..
Acest tip de comunicare indirecta este des intalnit si, a fost multa vreme enervant cel putin pentru mine. Am fost reticenta in a asculta oameni vorbind despre altii oameni, cand acestia nu sunt de fata. Mi se parea nedrept sa ai ceva de spus si sa nu ii spui direct persoanei despre care iti place sau nu iti place ceva. Iar sa starnesti o discutie in grup doar de dragul de a „diseca” o alta persoana sau comportamentul acesteia ma bloca efectiv, pentru ca nu stiam nici ce sa zic, nici nu imi placea ce auzeam si ma separam de acei oameni din start.
Si atunci mi-am zis, ca ori fac eu ceva pentru a scapa de „obsesiile” mele ori mereu o sa am senzatia asta de separare cand vine vorba de astfel de discutii, care, cu cat imi displaceau mai mult, cu atat parca se lungeau mai tare.
Sa arunce cu pietre cine nu judeca
Imi dau seama ca eu contestam faptul ca unii oameni judeca pe altii, judecata care ma scotea din sarite si ca ceea ce faceam era ca ii judecam si eu la randul meu, ba mai mult gaseam si eu un prieten la care sa ma plang de cat de enervanti sunt cei care „barfesc”. Care era diferenta intre mine si cei ai caror comportament ma agasa? Niciuna. Oricum nu faceam decat sa accentuez o separare si ca eu as fi mai cu mot.
Barfa elimina agresivitatea
Atunci am inceput sa ma uit si la alte aspecte a acestui tip de comunicare. Nu stiu cine a spus ca barfa elimina agresivitatea din oameni. Ca daca un om este nervos pe altul si se duce sa ii spuna ce are de spus se poate ajunge chiar si la violenta, asa ca descarca ce are pe suflet si ce nu ii place la o persoana la o terta persoana si, pana cand cei doi ajung sa se intalneasca acesta se calmeaza.
Barfa insemna grija pentru o persoana
As adauga ca este un si mijloc de a elimina temerile, fricile, ingrijorarile legate de actiunile unei persoane.
Sunt unele culturi in care a barfi sau a povesti despre altii este un mod de viata si o preocupare curenta, mai ales pentru cei care nu au foarte multe activitati profesionale. Pana la urma am constat ca de fapt este un mod de a exprima preocuparea pentru o persoana, grija pentru aceasta, uneori dorinta de a-l sprijini si a cauta solutii pentru a reusi acest lucru.
In pace cu barfa
Si la urma urmei, sunt lucruri pe care nu le poti schimba in altii, in schimb ceea ce poti sa schimbi este modul de a reactiona la ceea ce nu iti place.
In momentul cand reusesti sa vezi si celelalte aspecte, sa intelegi ca si acestea sunt modalitati de exprimare a naturii umane, imperfecta si frumoasa in acelasi timp, reusesti sa te integrezi, sa glumesti, sa te exprimi pe tine insuti si parerile tale, indiferent de subiectul discutiei, fara sa iti mai pese de ce zice unul sau altul, de cum arata binele sau raul, ci doar sa fii atunci in conversatie, egal cu cei din jurul tau si impreuna cu ei.
Luni seara, 7 martie 2011, intre orele 19 si 20, Simona Hupov va prezenta un nou webinar Avantaj la Start, in cadrul careia vom gasi raspunsuri interesante si inedite la intrebarea “Scorpie sau zana, demon sau inger?”
Ma uit la unii oameni si constat ca sunt atat de inversunati in a strange averi, ignorand totul, familie, prieteni, sanatate…incat imi lasa impresia ca vor sa ajunga cei mai bogati din cimitir. Daca ar fi doar dorinta de inavutire nu ar fi atat de grav, este viata fiecaruia si fiecare si-o distruge cum crede el de cuviinta. Insa de cele mai multe ori procedam astfel fiind convinsi ca este singura cale. De-a lungul anilor anumite principii si repere ale societatii au degenerat sub o forma sau alta, iar nimeni nu a luat atitudine. Tot astfel si cu munca. Sunt oarecum partinitor scriind acest articol deoarece marturisesc ca sunt un fel de lenes incurabil in ceea ce priveste munca sistematizata. Din acest motiv de aproximativ 10 ani nu mai am serviciu. Pur si simplu nu m-am putut adapta noului concept de munca care se desfasura sub urmatorul program, in cazul meu cel putin:
“Dimineata la ora 8 incepeam serviciul….daca aveam noroc si ma miscam repede puteam termina curand adica in jurul orelor 18-19….apoi drumul pana acasa…..deci in medie la ora 20 eram in sfarsit acasa.”
Marele meu noroc a fost ca m-am trezit repede din acest cosmar si m-am oprit la timp. Unii mai carcotasi ar spune acum ca sunt puturos, ca nu-mi place munca, ca daca ar face toti ca mine unde am ajunge….Nu stiu ce sa le raspund cu o singura exceptie: puturos nu sunt. Si acum muncesc, nu am incetat niciodata sa o fac. Deosebirea este ca o fac pentru mine, acolo unde consider eu ca merita. Am perioade cand muncesc mai mult decat o faceam inainte, insa nu sunt dese, iar daca o fac stiu pentru ce. Satisfactia atat personala cat si financiara este net superioara perioadei cand eram angajat.
Filozofand mai mult pe aceasta tema, ( acum ca tot am timp), mi-am pus urmatoarea intrebare: Oare pentru ce exist? Inainte cand eram angajat, raspunsul ar fi trebuit sa fie ca m-am nascut pentru firma la care lucram. Ar fi fost un raspuns logic, deoarece cea mai mare parte a timpului in care eram treaz (85%), o petreceam la locul de munca sau pe drum catre acesta. Nu ar strica sa-ti pui si tu aceasta intrebare….
Personal am convingerea ca nu ne indreptam intr-o directie buna in ceea ce priveste modul in care muncim. Se exagereaza nepermis de mult. Sunt de acord ca “oamenii trebuie tinuti ocupati”, insa s-ar putea gasi si alte metode. Criza actuala ar fi un moment deosebit de oportun pentru a reflecta si a face anumite schimbari majore in dorinta de a creea organizatii mai bune pentru toti cei implicati. Orice activitate sau mod de viata poate fi regandit si optimizat astfel incat sa se poata obtine rezultate mai bune cu efort mai putin. Suntem in era informationala, unitatea de masura principala nu mai este kilogramul, ci kilobitul.
Presiunea continua de a genera profit angreneaza atat companiile cat si angajatii acestora, la un proces de implicare din ce in ce mai mare. Fiecare se simte nevoit sa munceasca si mai mult si mai repede. Insa ceea ce pare o ascensiune, poate fi in realitate o adevarata coborare catre dezastru pentru toti cei implicati. Criza de sistem prin care trecem este un foarte bun exemplu.
O lege a vietii spune ca atunci cand construiesti ceva, automat se distruge altceva. Nu se poate una fara cealalalta. Daca intrebati orice director de companie despre scopul acesteia, va raspunde ca trebuie sa faca profit si asta cat mai repede cu putinta. In aceasta consta totul. Ceea ce se pierde din vedere este ca in tot acest iures organizational in care totul este calculat doar in costuri versus profit, se distrug uneori iremediabil chiar lucrurile la care oamenii tin cel mai mult cum ar fi: calitatea vietii, familia, prieteniile, sanatatea, visurile….etc.
Lucrurile cu adevarat importante par sa nu mai conteze. Atunci cand se identifica o noua oportunitate de a creea profit, compania creaza repede noi sectii, noi schimburi de lucru, mareste progamul petrecut la munca…..fara sa mai conteze timpul pe care ar trebui sa-l petrecem alaturi de cei dragi. Intradevar se creaza anumite facilitati, insa tot pentru a putea ramane mai mult la serviciu, cum ar fi cantinele pentru salariati, camere de odihna sau alte facilitati in care mamele angajate isi pot aduce copiii cat ele muncesc. Cred ca nu este departe momentul in care ni se va sugera ca este mai profitabil daca am locui la serviciu. Deci inca o data, pentru ce te-ai nascut?
In trecut oamenii angajau bone sau menajere pentru a se elibera de treburile casei astfel ca dupa serviciu puteau iesi in oras la o piesa de teatru, la un concert…etc. Si acum se mai practica angajarea unui ajutor in treburile casnice dar aceasta doar pentru a castiga timpul necesar unui al doilea serviciu.
Circula cu ceva timp in urma o gluma despre un anunt al unei croitorii pentru haine de piele care suna astfel:”Lucram si cu pielea clientului” Dincolo de stupiditatea anuntului exista si un adevar daca transpunem acest anunt in relatia angajat-angajator. Suntem colaboratori efectivi la propria noastra distrugere. Desi nu ne convine situatia actuala, preferam sa nu recunoastem si privim cu un ochi critic pe cei care incearca o schimbare. Deoarece ne simtim asupriti de catre cei din conducere, ii asuprim cu si mai mare inversunare pe cei din subordinea noastra. Desi ar trebui sustinuti, ii etichetam drept lenesi sau uzurpatori ai bunului mers al companiei pe cei care iau atitudine si spun ca au nevoie de mai mult timp alaturi de famile, sau pentru a se dezvolta ca fiinta umana. Este o lume intoarsa pe dos!
Am citit un articol despre Bill Gates care m-a cutremurat. Citind acel interviu am inteles inca o data ca “mai mult” il impune pe “si mai mult”. Iata de ce. Gates spunea ca programul lui saptamanal de lucru era de 12 ore zilnic, uneori ajungand pana la 16. In jurul varstei de 40 de ani a realizat ca este importanta si viata din afara afacerii si in consecinta si-a stabilit ca weekendurile sa ramana pentru viata personala, astfel ca Sambata si Duminica muncea “numai” 8-10 ore. Desigur ca impunea acest program nebun tuturor celor cu care lucra.
Este nevoie disperata de schimbare. O putem face. Doar de noi depinde. Nu putem astepta schimbarea din partea guvernelor, trebuie sa devenim noi insine reprezentantii schimbarii. Schimbarea incepe cand o persoana se indreapta catre alte persoane iar impreuna, acest grup autoalcatuit alege sa impuna schimbarea. Singura problema reala este ca dorim sa cream o lume noua cu gandirea noastra veche. O gandire de tip”lateral”, ar descoperi multe alternative. Oportunitatile sau metodele de a o face exista, doar ca nu le vedem. Asta deoarece desi se afla in aria noastra vizuala nu se afla si in cea intelectuala. Daca am reusi sa ne eliberam mintea de toate tiparele si constrangerile impuse sau auto-impuse, am putea deveni oameni tineri pentru o lume tanara….
Pe scurt, am inscris blogul Avantaj la start Online la RoBlogFest 2011 si avem nevoie de cat mai multe voturi pentru a ne distinge in cadrul acestui eveniment.
Roblogfest este unul dintre cele mai importante evenimente ale anului in ceea ce priveste bloggingul in particular sau comunitatea de internet din Romania in general. Singura competitie nationala care premiaza excelenta din blogosfera – popularitatea, profesionismul sau modul de folosire a mediului din jurul unui blog.
Competitia are trei parti distincte – una de nominalizari si doua de voturi, dupa cum urmeaza:
1. Perioada de nominalizari – 21 februarie – 7 martie 2011
Doua saptamani in care oricine poate sa propuna un blog sau poate sa isi propuna propriul blog. Atentie, o singura nominalizare este suficienta pentru ca acel blog sa fie luat in considerare pentru etapa de votare.
2. Prima perioada de votare – 10 – 17 martie 2011
Dupa inchiderea sesiunii de nominalizari, blogurile propuse se vor centraliza pe fiecare categorie in parte si vor fi supuse votului, popular la sectiunile populare si juriului la sectiunile profesioniste.
Noi am inscris blogul la doua sectiuni populare, “Blog Colectiv” si “Cel mai popular blog”.
Pentru a vota, trebuie sa iti faci cont pe site-ul evenimentului. Daca ai cont pe unul dintre site-urile Metropotam, Metropotravel, Invita, Coolio, 100eyes, Short by 4H, Urbee, UrbanBite sau roblogfest, te poti loga folosind userul si parola pe care le folosesti pe aceste site-uri.
3. A doua perioada de votare – 18 – 23 martie 2011
Blogurile eligibile rezultate in urma primei perioade vor fi supuse din nou votarii, public sau jurizat. Primii 20 de clasati vor intra in a doua parte a votarii, din nou public sau jurizat. Dupa inchiderea etapei de votare se vor face rezultatele publice si vor fi premiati castigatorii in cadrul unei ceremonii, apoi urmeaza petrecerea.
Ei bine, sa trecem intai de prima etapa. Si cu ajutorul tau si al celorlalte persoane interesate de dezvoltarea personala, suntem siguri ca avem sanse
Va multumim anticipat pentru toate eforturile – de creare a unui cont, de votare, de promovare, de sustinere.
Iata si un banner de promovare pe care il poti pune pe site-urile personale, pe bloguri, pe Facebook, oriunde doresti sa ne promovezi inscrierea.
Interactionand zilnic cu oameni de toate varstele si cu diverse niveluri de educatie nu incetez sa fiu uimita de incapacitatea celor mai multi dintre ei de a avea o atitudine matura fata de propria lor viata. Este pentru mine greu de inteles acest lucru, pentru ca odata cu varsta ar trebui, in mod firesc, sa dobandim si un grad tot mai mare de intelepciune, decurgand cel putin din propria experienta de viata.
In opinia mea maturitatea inseamna in primul rand acceptarea responsabilitatii. Si observ cu tristete ca acest lucru lipseste celor mai multi dintre noi. Este oare tendinta de a-i invinovati mereu pe altii pentru problemele noastre o caracteristica sociala comuna?
Daca ne deresponsabilizam in privinta propriei vieti si a viitorului personal cum putem atunci sa evitam deznadejdea si depresia ce ne paralizeaza si mai mult firavele actiuni si initiative?
Cum putem iesi din acest cerc vicios? Cum putem transmite copiilor nostri credinta ca vor reusi tot ceea ce isi propun?
Cu siguranta optimismul exagerat este la fel de nepotrivit si periculos ca si pesimismul cronic. Dar realismul rational este cel care trebuie sa ne conduca atunci cand e vorba de viata noastra si de viitorul copiilor nostri.
Asumarea responsabilitatii pentru propria viata si pentru propriile decizii este primul pas spre maturizare.
Al doilea pas ar fi acceptarea pretului.
Orice lucru pe lumea asta, mai ales daca este unul extrem de dezirabil, are un pret. A accepta aceasta paradigma este probabil semnul maturitatii depline.
A astepta sa ti se intample lucruri bune fara sa platesti intr-un fel sau altul pentru ele este o iluzie. Una foarte periculoasa. Obisnuita de a capata gratis diverse beneficii (pentru care platesc altii) duce inevitabil la iluzia ca acestea ti se cuvin pur si simplu. Chiar daca in plan personal ele vor functiona macar pentru o vreme, amplificate la scara sociala ele devin (de fapt au devenit deja) extrem de periculoase.
Copii primesc de la parintii lor tot ceea ce le este necesar pentru traiul zilnic. A astepta sa ti se intample acest lucru intreaga viata este semnul imaturitatii perpetue.
Iluzia ca altii vor plati mereu pentru tine nu poate fi, din punctul meu de vedere, acceptabila in cazul adultilor. In absolut nici o situatie!
Orcui i se poate intampla sa treaca, la un moment dat, printr-un moment greu in viata. A apela sau a accepta ajutorul rudelor, prietenilor sau comunitatii este o atitudine fireasca. A oferi acest ajutor este, intr-o societate civilizata, absolut normal. Dar a perpetua la nesfarsit o astfel de stare, combinata cu lipsa de recunostinta a celui ajutat, ba mai mult, cu reprosurile acestuia ca ajutorul este insuficient mi se pare absolut revoltator.
Si totusi vad mereu in jurul meu acesta atitudine imatura.
Si cred, in continuare, ca singura cale catre prosperitate este maturizarea. A noastra, a tuturor. Atat ca indivizi cat si ca membri ai comunitatii.
Interesul si implicarea fiecaruia dintre noi in legatura cu redistribuirea resurselor la care toti contribuim este un prim pas catre maturizarea sociala.
A inceta sa ne facem iluzii de imbogatire rapida si de prosperitate fara efort este un alt pas important.
A ne asuma responsabilitatea pentru viata noastra si a familiei noastre, a transmite copiilor nostri aceste valori, a accepta sa platim pretul corect pentru ceea ce ne ofera viata este singura cale prin care putem provoca, pas cu pas, schimbarea in jurul nostru.
Maine seara, incepand cu ora 19, timp de o ora, se va desfasura un nou webinar Avantaj la Start, in care Irina Aiacoboae ne va vorbi despre flexbilitatea si eficienta in comunicare. Mai multe detalii despre eveniment, precum si linkul de acces la platforma, gasesti in articolul de pe blogul proiectului Avantaj la Start.
Iti poti confirma participarea si pe Facebook, unde, de asemenea, gasesti detalii despre participare si despre Irina Aiacoboae.
Sharing is caring! Spune-le si altora despre acest eveniment, invita-i sa participe, raspandeste informatiile pe care le afli in cadrul proiectului Avantaj la Start. Iti multumim!
Platforma NTR Meeting, pe care se desfasoara webinariile Avantaj la Start, are o functie prin care, dupa fiecare eveniment, trimite un raport legat de conectarea utilizatorilor.
La ultimul webinar, sustinut de Tania Tita, pe tema factorilor esentiali in dobandirea succesului personal si profesional, am avut:
67 de incercari de conectare distincte – numarul maxim de persoane care au dorit sa participe la eveniment. Dintre acestia, o parte dintre ei nu au putut participa datorita conexiunii slabe la Internet sau datorita altor factori asemanatori;
57 de persoane care au reusit sa se conecteze – numarul de persoane care au participat macar partial la webinar, conectandu-se in diverse momente ale evenimentului;
un maxim de 43 de persoane conectate simultan;
o medie de 37 de persoane conectate simultan;
Cifre care dovedesc in mod clar interesul pentru aceste evenimente, pentru dezvoltarea personala, pentru implicarea in acest tip de activitate. Ne bucuram, va multumim si va asteptam sa participati si la urmatoarele webinarii, pentru ca mai avem multe sa va impartasim.
Aveti posibilitatea de a va inscrie pentru primirea prin e-mail a notificarilor si reminderelor despre viitoarele webinarii. Formularul de inscriere se gaseste pe pagina dedicata webinariilor AS 2010. In aceast pagina gasiti, de asemenea, lista evenimentelor incheiate si a celor programate.
Viata iti deschide o sumedenie de usi insa de intrat trebuie sa intri singur. Intalnesc multi oameni care se plang de faptul ca li se deschid foarte putine usi catre succes, comparativ cu altii desigur. La prima vedere chiar astfel stau lucrurile si o tendinta fireasca ar fi sa-i compatimim. Insa soarta are un mod aparte de a se manifesta.
Este foarte adevarat ca ne-ar place tuturor sa reusim din prima in orice am face, insa lucrurile nu functioneaza astfel aproape niciodata. Daca stam si asteptam ocazia perfecta sau afacerea cea mare, este posibil sa asteptam intreaga viata. Cand iti bate oportunitatea la portile mintii trebuie sa te gaseasca ori sus, ori tocmai ridicandu-te, niciodata stand jos.
Ideea este sa ne aflam tot timpul in miscare si iata de ce:
Atunci cand te deplasezi catre ceva, indiferent ce, te misti pe un culoar al timpului si al probabilitatilor cauzale, iar daca esti atent vei observa ca pe lateralele culoarului tau intalnesti tot felul de oameni sau ti se deschid tot felul de usi. De cele mai multe ori nici nu mai are importanta incotro mergeai deoarece intalnesti ceva mult mai important pe drum si realizezi care era adevaratul tau scop. Totul tine de a merge undeva…..
Nu mai astepta momentul potrivit deoarece te vor intrece altii care nu-l asteapta. Spune da oricarei ocazii de a face ceva nou deoarece nu stii la ce poate duce. Sunt mult prea multi cei care nu fac nimic incitant, indiferent ca vorbim de un serviciu, o afacere sau o relatie sentimentala, deoarece asteapta o sumedenie de garantii de la viata. Insa viata nu inseamna garantii ci doar oportunitati….
Cei mai multi oameni reusesc in viata si au rezultate remarcabile in domenii total diferite fata de cele cu care au inceput Deoarece mergeau undeva, au reusit sa vada si celelalte oportunitati care se arata de regula doar celor care merg. Ce pacat ca majoritatea oamenilor sunt asemeni barcagiilor. Desi vaslesc din greu, stau cu spatele la viitor…
Atunci cand stai valoarea la tot ceea ce ai, sau esti, scade spre zero. Stabilitatea prin nonactiune este doar o iluzie. Linistea din jurul tau nu semnifica ca nu se intampla nimic, ci ca ai decis sa nu auzi ce se intampla. Totul din jurul tau se afla ori sub semnul evolutiei, ori sub semnul involutiei, cale de mijloc nu exista. Alege evolutia. Cand urci pe scara evolutiei te intorci oarecum si in trecut, deoarece pasind corect inainte iti corectezi automat si pasii facuti gresit anterior….nu este minunat?…..
Adevarata valoare a unei idei, sau a unei filozofii se releva doar atunci cand este pusa in practica. Intalnesc atat de multi oameni care le stiu pe toate si abia asteapta sa prinda pe cineva sa-i spuna ei cum stau lucrurile si ce ar trebui facut. Insa ce fac concret in sensul celor spuse de ei? De cele mai multe ori absolut nimic. Doar vorbesc si vorbesc…apoi se uita cu invidie si cu un ochi critic la cei care chiar au facut ceva, gasindu-le imediat ceva de reprosat, apoi continua sa faca ceea ce stiu ei mai bine..vorbesc…..
De regula te ineci nu pentru ca ai cazut in apa, ci pentru ca ramai acolo. Tot astfel se intampla si in viata. Uneori esti doborat de problemele create de oameni dar nu trebuie sa uiti ca si problemele creaza oameni la randul lor. Cea mai paguboasa varianta atunci cand esti doborat este sa ramai acolo in asteptarea unei ocazii de a te ridica. Fiecare respiratie este o ocazie si fiecare moment petrecut deasupra pamantului si nu dedesupt, este la fel de bun ca oricare altul……
A sosit si timpul tau. Da, da…nu te uita in stanga sau dreapta, cu tine vorbesc. Ai asteptat suficient, chiar prea mult as indrazni sa spun. De acum inainte orice iti concepe mintea, incepe. Nu conteaza ce spun cei din jur, nu conteaza ce zice horoscopul, sau tarotul. Mai mult, trece-ti in revista cateva din marile tale visuri care inca stau si asteapta ocazia perfecta si hotaraste ca acea ocazie a sosit.
Vrei sa ai afacerea ta, incepe…vrei sa cunosti pe cineva, du-te si spune-i. Ai curajul si sari, iar plasa va fi acolo pentru tine…
Acum cateva zile m-am trezit cu dureri cervicale din ce in ce mai mari si mi-am zis ca ajunge, este momentul sa ma ocup in profunzime sa vad despre ce e vorba aici. Ca sa nu mai pierd timpul arunc o privire in cartea lui Valeriu Popa unde stiam ca identificase deja cauzele problemelor de sanatate si scrisese deja solutiile exact la ce ma interesa pe mine, vertebrele cervicale.
La capitolul cauze autorul a scris: reprimarea flexibiliatii, refuzul de a vedea si alte parti ale problemei, rigiditate, incapatinare.
La solutii, contrariul celor de mai sus: flexibilitatesi a privi in toate directiile cu iubire.
Stabilirea unei intentii clare.
Am inceput sa ma intreb cum ar arata flexibilitatea pentru mine si sa las subconstientul sa ma surprinda in cate feluri ar putea sa apara in viata mea flexibilitatea si sub ce forme. Sa fiu curioasa sa vad lucruri la care poate nu m-am ganditpana acum si nu le-am vazut. Din cand in cand imi aduceam aminte de intentia mea si, continuand sa fac relaxat ceea ce faceam, sa ma surprind ca apar lucruri ca urmare a intentiei mele. Aceasta este o practica deprinsa la cursul de Fotocitire, care imi e de folos in multe aspecte ale vietii mele.
Combinarea activitatilor
In primul rand am constatat ca atunci cand stau mai multa vreme intr-o activitate obosesc, devin irascibila si imi piere cheful de a o face. Am constat ca devin mai eficienta daca ma concentrez pe o activitate atat cat imi permite ritmul intern si, cand devin plictisita si am nevoie de recreere, sa trec imediat la altceva, la alta activitate. In felul acesta, imi pastrez interesul, pasiunea si placerea de a face un anumit lucru si sunt eficienta pentru ca acel timp este folosit la maxim. Fac tot ceea ce mi-am propus sa fac, doar ca fac din fiecare atat cat simt la momentul respectiv.
Interesant este ca au disparut lucrurile importante sau urgente si si-au gasit locul si acele lucruri amanate de ceva vreme, mai marunte, dar care totusi trenau undeva si isi cereau rezolvarea.
Trecand cu usurinta de la o activitate la alta, am realizat o multime de activitati si nu am mai simtit nici o oboseala, ci pot sa spun ca m-am odihnit in tot timpul acesta. Nu mai era nimic care „trebuia” facut sau de grabit de finalizat pentru a ajunge sa fac altceva, ci doar lucrul in sine de care ma ocupam. Ma refer aici la orice tip de activitati, de la cele legate de job, cariera, la cele administrative din casa.
Flexibiliate in comunicare
Desi nu sunt neaparat de acord cu tine, pot sa accept cu usurinta acum ca ai dreptate. Si, Doamne, ce usoara mi se pare viata cand te las sa ai dreptate, chiar daca stiu si ca ai putea vedea si alte puncte de vedere, pe care pot sa ti le prezint, sa te ascult, sa te inteleg si sa nu ma supar cand alegi sa vezi doar anumite aspecte ale vietii. Poate la fel fac si eu.
Deschidere in cariera
Da, stiu ce imi place si unde si cum am rezultatele cele mai bune. Am insa multe posibilitati in fata, din care la un moment dat incercam sa aleg, mai bine zis sa decid care mi se potriveste cel mai bine. Si nu era momentul decat pentru a fi deschisa pentru mai multe optiuni, care toate par atractive si pe masura ce apar oferte concrete ajustez evolutia mea.
Mi-am dat seama ca aici m-a inspirat o clienta pe care am antrenat-o la un moment dat. Avea in fata o serie de posibilitati legate de cariera, dar care pareau la inceput ca ori nu i se potrivesc, ori ca nu sunt realizabile si nu stia ce sa aleaga. Dupa o ora de explorat fiecare varianta in parte si vazut ce inseamna pentru ea fiecare lucru la care se gandea, am ramas surprinsa ca, de fapt, in momentul respectiv clienta a constatat ca nu era de luat nici o decizie si era incantata ca orice ar fi ales pe parcurs ar fi fost spre binele ei, iar ceea ce isi dorea se vedea acum mai clar, mai usor si mai atractiv.
Unul dintre lucrurile pe care le iubesc la meseria de Antrenor este ca eu in primul rand am posibilitatea de a invata de la clientii mei.
Variatie in a cere sprijin
Am rugat o prietena sa ma sprijine sa realizez o munca destul de migaloasa pe un text de 100 de pagini. Dupa primele 5 pagini a cedat psihic si mi-a zis ca e prea mult. Atunci am gasit 5 prieteni pe care i-am rugat sa lucram impreuna si sa ma sprijine sa finalizez materialul, astfel incat nu mai e o corvoada pentru nimeni, este accesibil si pot sa o faca in timpul liber.
Miscare.
Pentru cei care sufera de dureri cervicale, unul din motivele concrete este ca stau multa vreme privind tinta la eran. Profit acum de orice imi distrage atentia in jur, de la vorbele auzite in jur, la apelul telefonului, la o alta activitate, pentru a petrece cateva minute cu ochii si corpul in alta parte decat in ecranul calculatorului.
Nu stiu cine va fi, dar stiu ce imi doresc.
Stiu ce imi doresc de la o relatie cu un partener de viata. Am constatat insa ca nu ma ajuta sa stau sa astept la nesfarsit ca celalat sa isi indeplineasca promisiunile si ca atata vreme cat nu exista angajamente clare in relatia noastra pot sa ma simt libera sa imi urmaresc realizarea intentiilor mele si sa gasesc acea persoana care cauta acelasi lucru ca si mine. Si ca nu stiu cine este, ci pot doar sa fiu deschisa sa vad ce apare. Lucru valabil pentru orice fel de relatie, inclusiv de afaceri.
A fost necesar sa vad ce mi se intampla, pentru ce nu mai puteam vorbi la un moment dat si sa imi exprim furia si frustarea acumulate. Spunand doar ce simt si ce imi doresc. Dupa ce am eliberat reziduurile acumulate, am renuntat la asteptari si la sperantele nerealiste, m-am simtit eliberata si impacata ca m-am intors la mine si la ce imi doresc eu, nu la ce isi doresc sau asteapta altii vizavi de mine sau pot sa ofere.
La o zi dupa ce am setat intentia de a vedea ce inseamna flexibilitate pentru mine, durerile cervicale au incetat. Nu de tot, dar acum stiu ce deprinderi noi am de luat in viata mea in permanenta.
Pentru tine cum arata sa ai flexibilitate si deschidere in viata ta?
Se spune ca atunci cand ai luat o decizie trebuie sa treci neintarziat la punerea ei in aplicare. Pentru ca orice intarziere a actiunii va duce la diluarea motivatiei si, in cele din urma, la abandon.
Aceasta regula cvasigenerala nu este valabila si in cazul investitiilor. Pentru ca atunci cand te-ai hotarat sa invesesti, unul dintre cele mai importante elemente ce influenteaza succesul este momentul ales.
Timing-ul este esential atunci cand vorbim despre cumpararea sau vinderea unui activ. A sti cand sa intri sau sa iesi dintr-o investitie este o arta pe care putini o stapanesc, chiar si atunci cand vorbim despre profesionisti.
Asa cum se intampla de cele mai multe ori in viata, a sti ce trebuie sa faci e una, iar a avea puterea sa faci ceea ce stii este cu totul altceva. Tinerea sub control a emotiilor si capacitatea de a lua decizii exclusiv rationale vine, in general, odata cu experienta. Si totusi, nu de putine ori, persoane experimentate s-au inselat si au luat decizii “gresite”. Pentru ca niciodata nu putem, cu adevarat, sa anticipam viitorul.
Poate ca tocmai in asta consta frumusetea vietii. Poate ca tocmai asta este farmecul jocului. Ce ne-ar mai fascina daca am stii dinainte finalul. Ce ne-ar mai creste nivelul adrenalinei?
Sa castigi este intotdeauna placut si nu este niciodata prea devreme.
Sa pierzi poate fi dramatic, tragic chiar atunci cand nu esti pregatit pentru asta.
A putea sa accepti consecintele deciziilor tale… este o alta poveste. Acesta este, cu adevarat, un semn de maturitate.
As spune ca momentul perfect pentru actiune este acela in care, in sfarsit, esti pregatit sa platesti pretul.
As spune ca momentul perfect pentru o investitie este acela in care iti poti permite (din toate punctele de vedere) sa pierzi.
Se spune ca la startul zilei bursiere sunt doua tipuri de investitori: unii au experienta, altii au bani.
La inchiderea zilei primii pleaca cu bani, iar ceilalti cu… experienta.
Orice pierdere poate arata ca un castig daca o privesti din unghiul potrivit. Cam la fel ca in viata, nu-i asa?
Maine seara, 21 februarie, incepand cu ora 19, timp de o ora, va avea loc un nou webinar in cadrul proiectului Avantaj la Start, editia a III-a. Din nou te invitam sa participi la un eveniment dedicat dezvoltarii personale si profesionale. Tania Tita ne va prezenta factorii esentiali dobandirii succesului personal si profesional. Detalii despre participare si autoarea prezentarii gasesti pe blogul Proiectul AS.
Iti poti confirma participarea si pe Facebook, unde, de asemenea, gasesti detalii despre participare si despre Tania.
Sharing is caring! Spune-le si altora despre acest eveniment, invita-i sa participe, raspandeste informatiile pe care le afli in cadrul proiectului Avantaj la Start. Iti multumim!
Multa lume se intreaba adesea ce a fost intai, oul sau gaina? Poate ca intradevar pare o intrebare interesanta, insa considerand ca in cele din urma ar afla raspunsul, la ce le-ar folosi? In special dupa o anumita varsta oamenii incep sa fie preocupati de spiritualitate si dezvoltare personala, insa cei mai multi cad in capcana de a-si ocupa mintea cu tot felul de lucruri inutile.
In aceasta lume a introspectiei si a spiritualitatii sunt multe lucruri interesante si de real folos, insa sunt si altele cu care nu merita sa ne irosim neuronii prea mult. Stiu pare interesant sa afli cine popula pamantul acum 3 milioane de ani si sa”comunici” cu ei….este interesant sa afli ce ai fost in vietile anterioare….este cool sa studiezi si eventual chiar sa practici diferite ritualuri sau procedee vechi de 500 de ani….insa te intreb inca o data, la ce iti foloseste?
Cu totii devenim spirituali, insa nu toti o facem si profitabil (nu ma refer la bani). Majoritatea schimbam doar o amagire cu alta. In consecinta va propun anumite intrebari formulate sub forma unor jocuri de cuvinte, care contin o doza respectabila de intelepciune, cat si raspunsurile de care aveti nevoie.
- Esti sarac ca nu ai bani sau nu ai bani ca esti sarac?
- Esti bolnav ca nu esti sanatos, sau esti sanatos ca nu esti bolnav?
- Esti suparat ca nu esti fericit sau esti fericit ca nu esti suparat?
- Nu o sa iti mai doresti nimic cand ai de toate, sau o sa ai de toate cand nu iti mai doresti nimic?
Desi par domenii diferite, toate aceste intrebari au in comun un lucru si anume felul in care privesti situatia. Aceste intrebari nu sunt doar simple jocuri de cuvinte ci contin reteta unei vieti mediocre sau a uneia de succes. Cheia se afla la tine si daca tot incepi sa fi preocupat de subiecte cu greutate, macar alege unele a caror raspunsuri iti vor schimba viata, nu doar ziua sau cel mult saptamana.
Lumea inconjuratoare cu tot ceea ce inseamna ea reprezinta credintele oamenilor materializate in fizic. La inceput insa totul a fost o idee sau o convingere in mintea cuiva. Tot astfel se intampla si cu propriul tau univers indiferent ca este vorba de bani, sanatate, relatii…etc. Pana nu inveti sa iti pui corect problema lor, nu vei avea acele lucruri cu adevarat niciodata, sau le vei obtine doar pentru scurt timp. Poti invata din punct de vedere tehnic cum sa obtii anumite lucruri dar pentru o reusita sigura si durabila trebuie sa le obtii intai in propria ta minte.
Dialogul tau interior este calea. Nu este acelasi lucru sa iti spui ca vei fi sanatos sau bogat, cu atunci cand te simti deja astfel. De regula se materializeaza ceea ce simti, iar cand spui ca vei fi sanatos inseamna ca in momentul de fata simti si accepti faptul ca esti bolnav. Una o va exclude in mod automat pe cealalalta, iar intotdeauna va avea castig de cauza ceea ce simti.
Intorcandu-ma la intrebari pot spune ca nu vei deveni niciodata bogat doar gandindu-te cum sa nu mai fi sarac. Nu vei fi niciodata cu adevarat sanatos, gandindu-te cum sa nu fi bolnav. Acceptand starea in care te afli nu faci altceva decat sa o intaresti si sa o perpetuezi. Aminteste-ti intotdeauna, daca esti trist inseamna ca undeva gresesti. Tristetea si supararea nu sunt stari naturale si firesti ci reprezinta semnele unor incalcari ale legilor naturale. O astfel de incalcare poate fi si felul in care gandesti.
Cea mai eficienta metoda de a aborda viata este prin abordare, nu prin evitare. Nu trebuie sa fii preocupat cu a gasi metode care sa te fereasca de necazuri, ci trebuie sa cauti diferite cai de a avea parte de bucurie. Nu uita ca lucrul la care te gandesti intens cautand solutii de a-l inlatura, nu va dispare, dimpotriva chiar il vei perpetua la nesfarsit.
Un citat celebru din biblie suna astfel: “Celui care are i se va da, iar celui care nu are i se va lua” Matei13:12. Acest citat este esenta a tot ceea ce am scris in acest articol. Totul pleaca de la credinta din interiorul fiecaruia. Daca credinta ta este ca ai, vei primi si mai mult, in schimb daca te gandesti ca nu ai, vei pierde tot.
Din seria povestilor de viata vin astazi din postura celui care asculta doua persoane care se plang una de alta. Si nu este consilier, pshiholog sau nu are alta pregatire de genul acesta si nu are habar cu ce poate sa ii sprijine. Copilul care isi asculta mama spunand ca tata a facut sau nu a facut cutare lucru si apoi il asculta pe tata care spune ca mama e asa si pe dincolo. Prietenul sau prietena care isi asculta prietenul sau prietenul plangandu-se de relatia lor si unul de altul.
Tendinta de a „repara” relatii.
Pentru mine a fost frustant multa vreme sa ma simt la mijloc si sa imi dau seama ca aveam tendinta sa repar relatiile altora. Pornind de la un model paternal, apoi gasind o multime de alte ocazii sa repar alte relatii, ale prietenilor mei.
N-am de gand sa fac nici un studiu psihologic, ca nu imi foloseste la nimic sa analizez cauzele acestui comportament, dar imi foloseste sa vad efectele acestuia, astfel incat sa iau masuri.
Impactul acestei tendinte era ca niciodata nu puteam sa fiu impartiala cand ii ascultam povestind despre ce au pe suflet. In momentul cand vrei sa ajuti pe cineva sa isi rezolve problema si incepi sa ii dai sfaturi sau sa ii cauti scuze persoanei de care se plange, nu starnesti decat un val de manie mai mare si alte proteste si plangeri. Pe masura ce cauti scuze, de fapt acuzi si gasesti un vinovat in unul sau in altul. Si cum poti sa mai vorbesti cu cealalta persoana, cand de fapt tu ai scuzat-o / acuzat-o pana atunci in fata primei?
Rolul de Salvator
Cateodata avem tendinta de a salva alti oameni, relatii, sa ii ajutam cu orice pret. In afara de cei care lucreaza ca medici, pompieri, salvamontisti si salvamari, unde intradevar prin natura meseriei lor salveaza vieti, in rest e doar o aparenta ca poti salva pe cineva. Nimeni nu e neajutorat, decat in perceptia pe care o avem noi asupra celorlalti. Si fiecare stie ce e mai bine pentru el si se poate mobiliza sa isi rezolve problemele, cerand el insusi sprijin sau ajutor. Abia atunci poti sa contribui pentru ca acea persoana este deschisa si dispusa sa primeasca sprijin de la alta persoana. In rest vrea doar sa fie ascultata si inteleasa.
E relatia voastra!
Cand am realizat ca tot ma aflu la mijloc si orice as spune pic in rolul judecatorului, care da unuia sau altuia dreptate si pana la urma reusesc sa isi verse furia si nemultumirile din relatie si pe mine am zis STOP. Eu ma inteleg bine si cu tine si cu cealalta persoana. Va rog frumos, este relatia voastra, asa cum este, cu bune si cu rele, nu ma mai bagati la mijloc si nu imi mai cereti sa va tin partea unul impotriva celuilalt, ca eu una m-am saturat de rolul asta. Orice as spune pana la urma cineva iese suparat de aici si e treaba voastra cum va gestionati relatia. Si gata, am avut liniste si pace.
Si tu ai dreptate si tu ai dreptate
Undeva insa parca oprisem ca acea persoana sa imi spuna tot ce are pe suflet. Gasisem linistea mea, dar parca imi doream sa ii las posibilitatea acelei persoane sa se exprime cu tot ce o preocupa si important era sa povesteasca despre ce o framanta. Si am realizat ca de data asta pot sa o ascult fara sa mai judec, fara sa mai caut vinovati, pur si simplu sa ascult ce o doare, ce nu isi doreste, dar mai ales sa pot sa o intreb ce isi doreste, fiind foarte atenta la ce imi spune si renuntand sa gasesc eu solutii pentru aceea persoana.
Imi aminesc ca odata, dand dreptate si unuia si celuilalt, intelegand in profunzime lumea fiecaruia, pana la urma conflictul s-a rezolvat de la sine. Fiecare s-a simtit inteles si toata rezistenta pe care o resimteau unul fata de celalalt s-a dizolvat, fiind bine intelesi si ascultati de o a treia persoana.
Nu stiu ce ai putea face
Mai apare si intrebarea „ce sa fac” intr-o situatie sau alta sau cum sa gestioneze un conflict care apare.
Cel mai potrivit raspuns din partea mea s-a dovedit a fi „Nu stiu ce ai putea face, tu ce crezi ca e posibil?”
Undeva, cumva, ceva se deschide in mintea celuilalt si incepe sa caute singur solutii, nu mai sta in pozitia de neajutorat care asteapta salvarea de la o alta persoana ci isi asuma responsabilitatea pentru a solutiona acea situatie si isi ia viata in maini. Si ideile si solutiile incep sa vina.
O atitudine pozitiva
Cand am reusit sa ies din zona in care eram eu speriata de consecintele faptului ca ei aveau un conflict si sa am o atitudine pozitiva in sensul ca da, este un conflict, inteleg cum te simti, empatizez cu tine, dar nu e nici o tragedie in faptul acesta si, mai ales, nu sunt consecintele pe care ti le imaginezi, am reusit sa transmit ca totul este in regula. Prin simpla prezenta, ascultare profunda si intelegere a faptului ca, da, este posibil sa intervina si astfel de situatii si nu inseamna nimic grav, decat poate ceva la care e de gasit o solutie, de construit ceva, de invatat ceva.
Umorul
Fiind detasata de conflictul in sine, la un moment dat umorul, glumele sau ironia au ajutat de multe ori sa detensioneze un conflict si ca persoana, care era incordata, suparata sau speriata, sa se relaxeze si sa priveasca cu alti ochi situatia si sa capete o alta perspectiva asupra conflictului pe care l-a avut.
Daca am glumi mai mult, am rade de situatiile care ni se par fara iesire cateodata, am reusi sa iesim din zona aceea mult mai usor si sa gasim mai repede raspunsuri la intrebarile care ne framanta.
Te invit sa urmaresti inregistrarea unui webinar Avantaj la start sustinut de Gabi Pascal, trainer de dezvolatre personala si vicepresedinte al Asociatiei Empower.
Afla care este motivatia care te calauzeste in realizarea obiectivelor!
Vizionare placuta!
Webinar Gabi Pascal – Ce te motiveaza pe tine 10-01-2011
Odata ce inaintam in varsta incepem sa avem parte de o stare conflictuala in interiorul nostru. Nu ma refer la starea sau gandurile provocate de situatia economica sau profesionala, ci la ceva mult mai profund decat aceasta. Treptat incepem sa privim tot ceea ce facem sau ce avem, cu alti ochi. De multe ori ne trezim dimineata si ne simtim musafiri in propria noastra viata. Aceste simtaminte apareau de obicei in jurul varstei de 40 de ani, insa in ultima vreme apar la varste tot mai timpurii. Poate a-ti ghicit, ma refer la procesul de maturizare.
Ce inseamna de fapt maturizarea? Unii ar crede ca te maturizezi atunci cand devii serios, cand incetezi a te juca….etc. Noi barbatii oricum lasam senzatia ca nu ne maturizam in sensul acesta niciodata, ceea ce tind sa cred ca este foarte bine. Maturizarea cred ca se refera la cu totul altceva.
In prima parte a existentei ne fundamentam viata pe anumite principii care aproape intotdeauna nu sunt ale noastre personal. Ele ne-au fost “daruite” de-al lungul copilariei si adolescentei de catre oamenii deja “maturi” din jurul nostru. Treptat adevaratul nostru Eu capata suficienta putere si incepe sa-si faca simtita prezenta. Aici apare inevitabil starea conflictuala de care vorbeam la inceput. “Eu” este scris intentionat cu litera mare deoarece Eul fiecaruia este de fapt samanta divina care a fost pusa in noi. A nu se face niciodata confuzie intre Eu si ego. Cu cat Eul nostru devine mai puternic cu atat ne dam seama mai mult ca totul pana in acel moment era o minciuna. Alergam in directia gresita. Ego-ul ne invata doar ca suntem pe cont propriu. Mai devreme sau mai tarziu cu toti vom ajunge in acel punct al existentei, insa cu cat stim mai multe cu atat vom ajunge acolo mai repede si mai in siguranta.
Barbatii gandesc diferit fata de femei, insa principial se fac aceleasi confuzii. Pentru o mai buna intelegere vom vorbi in continuare despre cum gandim inainte si dupa acel moment. S-au facut diferite studii in aceasta directie, cele conduse de dr. Wayne Dyer sunt cele mai concludente in acest sens. Conform lor s-au evidentiat care sunt primele cinci principii dupa care ne ghidam existenta, atat barbatii cat si femeile. Ceea ce este interesant este faptul ca dupa ce Eul devine auzit, aceste principii sunt inlocuite rapid, luandu-le locul unele noi si total diferite.
Barbati – inainte
- Locul 1: Banii
- Locul 2: Simtul aventurii
- Locul 3: Identificarea cu ceea ce faci
- Locul 4: Cautarea distractiei / placerilor
- Locul 5: Respect
Cand esti tanar par in regula aceste principii de viata. Doar cu bani iti poti satisface dorintele. Barbatii sunt prin natura lor niste vanatori si in zilele noastre isi satisfac setea de aventura prin incercarea de a vana orice, femei, masini, jucarii scumpe…etc. Apoi cauta functii, ierarhii…pentru a se identifica prin ceea ce fac. Daca pana mai ieri era Popescu Ioan, de astazi a avansat, se numeste inginer Popescu si se folosesc de orice prilej de a oferi cu generozitate carti de vizita care ii atesta noua identitate. Distractia nu se lasa prea mult asteptata sunt totusi barbati, cu alte cuvinte niste copii mari. Desigur peste toate acestea vor si un anumit respect, in special din partea celor batrani.
Insa vine momentul in care ajung la concluzia ca scara valorilor personale era asezata pe zidul gresit. Sa vedem cum arata noile valori:
Barbati – dupa
- Locul 1: Spiritualitatea
- Locul 2: Pace personala
- Locul 3: Familia
- Locul 4: Identificarea scopului
- Locul 5: Onestitatea
Deja pare ca vorbim despre cu totul alti oameni si chiar asa si este. Prin faptul ca prima valoare devine spiritualitatea inseamna nu ca stiu ce isi doresc ci faptul ca inteleg care sunt nevoile lor adevarate. Treptat incep sa fie preocupati de linistea lor interioara, eschivandu-se de la actiuni care o pot tulbura. Familia devine mult mai importanta, iesirile cu “baietii” devenind amintire. Multi isi reorganizeaza viata profesionala de acum inainte avand si un scop pe termen lung. Onestitatea incepe sa ii preocupe fiind mult mai atenti la sentimentele lor fiind pe cat posibil onesti fata de ele.
Femei – inainte
- Locul 1: Familie
- Locul 2: Independenta
- Locul 3: Cariera
- Locul 4: Incadrarea in sabloane
- Locul 5: Atractivitatea
Un asemenea set de valori suna mai mult a pedeapsa sau a indatoriri de serviciu. A fi cel mai mult preocupata de famile pare firesc deoarece in acest spirit au fost crescute. Intemeierea propriei familii de la varste tot mai timpuri este un semn de cautare a independentei, insa de cele mai multe ori rezultatul nu este cel asteptat. Indiferent de povara de acasa, se pune tot mai multa presiune asupra femeilor la nivel subliminal desigur, facandu-le sa-si doreasca o cariera cat mai impresionanta. Aceasta face parte si din dorinta de a se incadra in sabloanele vremii, care pe langa aceasta le mai obliga si la anumite haine, posete, pantofi, culori…..toate in ideea de a se incadra si a fi acceptate. In dorinta de a fi cat mai atractive recurg la o gama intreaga de procedee vestimentare sau gastronomice, a caror rezultate palesc aproape intotdeauna comparativ cu eforturile depuse.
Femei – dupa
- Locul 1: Dezvoltarea personala
- Locul 2: Respect de sine
- Locul 3: Spiritualitate
- Locul 4: Fericire
- Locul 5: Iertare
Acum femeile sunt interesate de cu totul alte lucruri. Ele devin constiente de persoana lor si tot ceea ce reprezinta ea, ceea ce aduce si un nivel mai ridicat al respectului de sine… Spiritualitatea devine importanta incercand sa dea un sens oarecum firesc la tot ceea ce se intampla in jurul lor. Femeile devin cu adevarat fericite cand ajung la nivelul la care pot ierta deplin pe toti cei datorita carora si-au trait prima jumatate a vietii in incertitudine.
Oricat as incerca nu pot invata lucruri noi pe absolut nimeni, deoarece mintea celorlati va respinge pe majoritatea dintre ele. Ceea ce pot face totusi este sa ajut pe fiecare sa inteleaga daca ceea ce a invatat deja de unul singur este corect sau gresit. Acest concept sta la baza celor scrise anterior. Am evidentiat felul in care oamenii isi clasifica valorile personale pentru a usura prin cunoastere tranzitia fiecaruia dintre noi.
Daca a fost vreun lucru pe care mi l-am dorit vreodata cu ardoare, a fost sa fiu sanatoasa. Ca noi toti care am trecut prin perioade in care am incercat dureri fizice sau emotionale.
Istoric
Am avut o operatie de hernie de disc cand aveam 28 de ani (era ultima solutie la momentul respectiv sa scap de durerile atroce pe care le aveam atunci). Incercasem fizioterapia, reflexoterapia, acupunctura, laserterapia, medicatia, orice auzisem si tot a trebuit sa apelez la un chirurg ca sa ma simt mai bine. M-au mai lasat durerile, dar dupa 2 ani, dupa un RMN constat ca hernia a revenit si s-a mai adaugat si o spondiloza cervicala.
Fac gimnastica medicala 1 an si jumatate, durerile persista, ma obisnuiesc cu ele, invat ca in criza e necesara odihna si sa iau antiinflamatoare si ca trebuie sa am rabdare sa ies din criza. Gasesc un osteopat, chiropractician, cu multe cazuri in care intervenise cu succes si ameliorase starea pacientilor si care in situatia mea nu a reusit sa-mi imbunatateasca cu nimic starea. Petrec 3 saptamani la mare cu namol si tratamente specifice. Nici o imbunatarire, ba mai mult, la cateva zile se declanseaza o criza.
Gata, refuz sa mai fac gimnastica pentru imbunatarirea starii spatelui, refuz orice tratament exterior, in afara de antiinflamatoare in criza.
Dorinta
Imi amintesc ca vorbeam odata cu o prietena – Antrenor si ca i-am spus ca m-am saturat sa fiu dependenta de gimnastica, fizioterapie si orice alt remediu (care oricum nu functionasera asa cum asteptam) si ca imi doresc pur si simplu sa fiu sanatoasa.
Si in noiembrie 2010 am inceput sa lucrez cu mine intens la capitolul Sanatate si sa vad ce face sa imi declanseze crizele, pentru ca existau si perioade in care ma simteam bine si eram bine si altele care nu intelegeam cand, cum, de ce apareau durerile de spate.
Nu exista nimic in exterior
Primul lucru pe care ti-l spune cineva cand ii povestesti ca ai dureri de spate este care sunt motivele pentru acest lucru. Care sunt lucrurile pe care le-am auzit eu sau le credeam eu a fi cauze?
- Vremea, ceata, ploaia, diferentele de temperatura. Nu spun ca nu or avea vreo legatura pentru unii oameni, dar cum se intampla sa ma simt bine si cand ploua si cand e frig? Constat ca nu este o regula, ca ma simt bine si cand ploua si cand e frig.
- Activitatile fizice. O activitate fizica prelungita in casa, cum a face curatenie ma determina sa am o criza. Angajez o persoana care sa ma ajute la treburile in casa si inainte de a incepe ea sa lucreze in locul meu am alta criza. Ceea ce ma face sa vad ca nici aceste lucruri nu contribuie direct la felul cum ma simt.
- Curentul. Exista vreo sperietoare mai mare in zilele noastre decat curentul pentru cei care sufera de dureri de spate sau de cap si acuza curentul, geamul, vantul, aparatul de aer conditionat pentru felul cum se simt? Refuz cu indarjire sa cred ca aceasta miscare de aer care se numeste „curent” imi declanseaza crizele de spate! Si mai mult, doar in Romania exista aceasta sperietoare numita „curent”. In Spania de exemplu nu au auzit de asa ceva si nu tremura cand un geam sau o usa este lasata deschisa si se tem ca ii imbolnavesc de ceva.
- Inaltimea. Dat fiind faptul ca sunt inalta m-a facut sa cred o perioada ca e o cauza a subrezeniei coloanei mele. Am cunoscut persoane care sunt mignone si se plang de aceleasi dureri.
- Nu sunt o fire sportiva. Da, am crezut si ca din cauza aceasta am avut probleme cu coloana. Am cunoscut si alti oameni, care nu au facut sport la viata lor si nu au avut problemele mele de sanatate.
- Activitatea sedentara. Da, aceasta ar putea contribui la o intepenire a spatelui, atata vreme cat nu alternezi activitatea pe care o faci la birou cu ceva miscare si uiti de tine.
Bun, sunt multe altele, se pot scrie pagini intregi despre cat de inventivi suntem sa gasim un „vinovat” exterior pentru durere, o explicatie in final.
In schimb, continuand sa crezi aceste lucruri ajungi sa constati ca de fapt tu nu poti sa schimbi mai nimic.
Ce se intampla totusi cand apar aceste crize?
Pentru mine a devenit evident ca atunci cand am o suparare, o frustare, un motiv de nemultumire care nu e exprimat, scos la iveala si dat drumul sa se elibereze, apare o criza de spate.
Uneori poate mintea spune ca totul e in regula, incearca sa acopere o evidenta, dar organismul reactioneaza mult mai puternic la subconstientul care resimte ca e ceva care nu provoaca placere si deranjeaza si semnaleaza clar printr-o durere acuta in organism, indiferent unde se localizeaza aceasta.
Habar nu aveam pana recent cat de puternici suntem si cat de intelept este organismul care avertizeaza instantaneu ca e ceva in neregula si ai de luat masuri.
Citisem de mult despre legatura dintre minte, gandire si sanatate, intelegeam ca este posibil dar nu vedeam cum pot eu sa ma insanatosesc folosindu-ma doar pe mine in acest proces de autovindecare.
Ce iti spune tie corpul tau?
Am inceput sa ascult ce spune corpul. Pare straniu sa asculti ce spune coloana, dar este tot un proces de ascultare, a ceea ce ne transmite ceva sau cineva.
In mod clar, atunci cand este suferinda imi spune sa am grija de ea, sa ma odihnesc, sa ma relaxez, sa ma bucur, sa ma simt bine, sa fac orice care ma face sa simt placere.
Tu si sanatatea ta
Cu siguranta nu ne indentificam cu sanatatea noastra, cu afectiunile sau cu starile de spirit. Pe moment poate fi prioritar sa te preocupi de sanatate si da sa ai grija de tine, dar a tine focusul pe faptul ca esti suferind e doar o scuza sa faci altceva in viata sau sa te bucuri cu adevarat de viata si doar sa continui sa fii bolnav. Si viata ta nu inseamna boala, viata este mai mult decat atat.
Primul pas ar fi sa incetezi sa vorbesti despre boala, suferinta si sa te preocupe subiectul boala. A muta intentia pe a fi sanatos este cu totul altceva.
Ce iti place?
Daca acum ceva vreme dura 2-3 zile sa imi revin dupa instalarea unei crize, acum in 2-3 ore imi revin la normal. Vad ce m-a deranjat sau suparat, vorbesc cu cineva despre asta si de obicei aleg o persoana pozitiva, care se bucura de viata, care ma inspira si care imi aduce aminte de pasiunile mele si de ce imi place sa fac si vorbim despre ele. Si in scurt timp toata vibratia mea se ridica, placerea si bucuria coboara in corp si in minte si am iesit din intepenirea care se instalase, fiindca acum ma preocupa altceva, am un vis la care lucrez, ma inspira si ma incalzeste.
Suntem Vindecatori
Nu odata, avand o durere in corp, mi-am mutat toata vibratia (emotii, ganduri, actiuni) spre cu totul altceva, decat ceea ce simteam fizic, ceva intens si care ma provoca si imi placea, iar durerea a disparut instantaneu.
Astfel, capacitatea noastra de autovindecare este mai puternica decat orice alt remediu si functioneaza 100% in orice situatie.
A fi Vindecator inseamna pentru mine a avea capacitatea de a observa si a avea puterea de a lucra cu tine si a aplica ce stii ca functioneaza pentru tine, oricare ar fi lucrul acela, inseamna a fi bland cu tine, a te folosi de toate resursele pe care le ai si a ajunge sa pretuiesti Viata in toate formele ei.
Succesul si reusita in viata poarta amprenta actiunilor pe care noi le intreprindem. Actiunea diferita in contexte asemanatoare, face diferenta intre oamenii de success… si restul.
Actiunile tale sunt rezultatul deciziilor, iar felul in care iei deciziile, este acel ceva, acea stare emotional care iti va modela destinul. Poate te intrebi de ce?
Este foarte simplu si logic. Pentru ca fiecare decizie pe care o iei are o baza emotional si te va orienta intr-o anumita directie. Daca vrem sa ne controlam viata, este indicat sa ne controlam deciziile.
Daca suntem constienti ca decizile au impact asupra vietii noastre, atunci este indicat sa ne controlam si mai ales sa ne constientizam emotiile, si sa nu luam decizii importante sub imperiul emotiilor.
Cu ani in urma, am invatat la facultate, de la profesorii mei de psihologie ca oamenii au 4 emotii de baza, 4 emotii foarte importante. 1 bucuria, 2 mania, 3 frica, 4 iubirea. Desigur, mai exista si altele, dar acestea patru sunt baza.
Constientizarea emotiilor primul pas in dezvoltarea personala si profesionala
Este important in primul rand sa stii de ce ai emotii. De cele mai multe ori, temerile cu privire la relationare imbraca multe forme. Fie iti este teama ca nu vei fi placut de ceilalti, fie ca vei fi perceput drept enervant de insistent, ne facem tot felul de probleme care dau nastere la emotii negative si ne streseaza. Sa cunosti sursa fricii tale este o parte importanta in procesul depasirii obstacolelor pe care ti le pui singur atunci cand vine vorba de evolutia ta profesionala.
Am mai invatat si observat ca o calatoarie incepe intotdeauna cu un prim pas, reprezentat de o traire, de o emotie si urmat de o decizie, este indicat sa fim atenti la deciziile noastre cu adevarat importante.
Asa dupa cum probabil stii deja si esti constient de importanta dezoltarii personale, am sa enumar acum pentru tine doua beneficii de importanta majora.
1. Invatarea continua – marca distinctive a liderilor din orice domeniu, e ca ei incearca mereu sa devina mai buni. Invata si aplica mereu lucruri noi. Ei nu considera ca stiu tot ceea ce este de stiut in lume, ca nu mai au nimic de invatat.
Cunoscutul autor motivational Zig Ziglar a spus odata: “nu toti cititori sunt lideri, insa toti liderii sunt cititori.”
Dezvoltarea personala cu ajutorul programelor audio-video, este pentru minte asa cum exercitiul fizic este pentru musculature corpului. Ia chiar astazi decizia de a asculta zilnic timp de 30 – 60 de minute, material audio din sfera dezvoltarii personale, pentru ati creste abilitatile profesionale.
2. Dezvoltarea personala inseamna putere si cunoastere reala. Atunci cand aplici ceeea ce inveti, devii mai sigur pe cunostintele tale, iar sfera ta de cunoastere se largeste. Aceasta cunoastere nu poti sa o dobandesti decat printr-un process de invatare non-liniara. Te vei cunoaste mai bine, vei invata sa ii cunosti pe ceilalti mai bine, si nu in ultimul rand iti vei descoperi abilitati si orizonturi noi, care te vor propulsa catre actiune.
Ceea ce iti spui tu tie in dialogul interior este mult mai important decat tot ce-ti poate spune oricine altcineva. Multi oameni dezvolta o atitudine negativa deja de la varsta de 6-7 ani. Pana atunci li s-a spus tot ce nu au voie sau nu pot sa faca. Ei raman cu aceasta imagine negativa inca multi ani. Acum cred ca intelegi de ce cartile, seminariile, CD-urile motivationale sunt o parte vitala pentru construirea propriului destin.
De asemenea, colectia de programe audio din seria Idei Durabile este imbogatita cu un nou audiobook, “Puterea emotiilor in viata si in afaceri”, in lectura lui Adrian Popescu.
Luni am avut un nou record de participare la webinarul AS, 37 de participanti activi, 46 de participanti episodici si 54 de participanti in total ( unii dintre ei neputand participa din cauza conexiunii slabe). Ne bucura faptul ca aceste webinarii pe care vi le oferim sunt de succes si va face placere sa participati.
Daca vreti sa aflati din timp despre urmatoarele webinarii trebuie doar sa dati un click pe link-ul de mai jos
Pe 7 februarie, luni seara, incepand cu ora 19, timp de o ora, psihologul Adrian Popescu ne va vorbi despre puterea emotiilor, in cadrul unui nou webinar Avantaj la Start.
Toti oamenii de succes, toti marii lideri ai omenirii stiu sa isi foloseasca una dintre cele mai importante puteri personale pe care o detin: puterea emotiilor!
Pe cand cei mai multi se lasa prada emotiilor distructive, oamenii inteligenti le stapanesc si isi incurajeaza emotiile constructive pentru a-i sprijini in realizarea telurilor personale si de grup.
Afla idei si trucuri in acest webinar!
Pentru a participa la webinar, acceseaza urmatorul link, cu minim 10 minute inaintea orei de incepere a evenimentului: https://eu1.ntrmeeting.com/checkin/jc/265860829 .
Acest link duce pe pagina platformei NTR Meeting, pe care se desfasoara webinariile Avantaj la Start. Introdu un nume in campul din dreapta paginii si apasa butonul “Sign In”. In pagina care se va incarca, apasa butonul “Join Conference” si moderatorul webinarului, Simona Hupov, iti va permite accesul in cadrul webinarului.
Pe pagina evenimentului Facebook dedicat webinarului iti poti exprima optiunea de participare, daca doresti sa ne arati un semn in plus de sustinere si sa spui si altor persoane despre acest eveniment
P.S. Sharing is caring! Da mai departe vestea iar noi iti vom fi profund recunoscatori. Plus ca poti oferi cuiva exact sansa de care are nevoie pentru a gasi raspunsuri esentiale in dezvoltarea personala.
La fiecare culoare in parte am evidentiat si culoarea complementara. Culorile complementare sunt culorile diametral opuse pe diagrama culorilor. Combinatiile culorilor complementare sunt cele mai reusite din punct de vedere cromatic deoarece se evidentieaza cel mai bine una pe cealalalta.
Odata definitivat un brand personal l-am putea evidentia mai bine si cu ajutorul culorilor. Culorile hainelor sau accesoriilor pe care le purtam pot reliefa cu succes atributele brandului propriu. Ele transmit aceasta in mod automat fara sa fie nevoie de alt efort din partea purtatorului. Pentru ca, culoarea respectiva sa fie asociata cu persoana ta de catre ceilalti este nevoie ca ori de cate ori esti vazut de catre acestia, sa ai asupra ta cel putin un articol de imbracaminte sau accesoriu colorat corespunzator. Desigur in functie de imprejurari ramane la latitudinea ta cata culoare poti sa folosesti.
Tabelul de mai sus are rolul de a te ajuta sa iti alegi cel mai bine culoarea care iti va evidentia corespunzator atributele brandului personal. Primul pas este sa descoperi in care categorie sunt majoritatea atributelor si trasaturilor specifice brandului tau, apoi conform tabelului poti afla cu usurinta si culoarea corespunzatoare acestora.
Semnificatiile culorilor la nivel subliminal sunt deosebit de importante si atunci cand avem o afacere si alegem culoarea unui logo sau al unui ambalaj in care ne vindem produsul. In aceeasi nota este important si in ce culori ne echipam propri angajatii. Marile companii stiu aceste lucruri foarte bine si de aceea in spatele fiecarui logo, sigle sau ambalaj se afla o munca de studiu si cercetare foarte laborioasa si costisitoare. Nu intamplator cand vezi culoarea verde te gandesti in mod automat la ceva natural, organic, tineresc, eco-friendly…etc. Garnier sau Land Rover sunt doar doua companii care vor sa transmita aceasta folosind culoarea respectiva. Ford, Skype, IBM, Intel, Nokia…..sunt alte companii care folosesc in logo culoarea albastru in intentia de a transmite atribute ca: profesionalism, calitate, incredere….etc. Credeti ca intamplator Coca-Cola este ambalata in rosu?
Culorile cat si capacitatea omului de a le vedea sunt lucruri extraordinare. Cu ajutorul lor ne putem colora viata asa cum dorim, schimbandu-ne totodata si starea de spirit. Mai ales cand suntem tineri cred ca cel mai mare deserviciu la acest capitol ni-l facem folosind in exces negrul. Negrul nu exprima nimic, sau nimic pozitiv. Puneti-va tineretea si personalitatea in valoare prin multitudinea de culori disponibile, dar folositi negrul cat mai putin cu putinta. Poate ca intradevar esti intr-o stare de spirit negativa, insa daca te imbraci in negru nu faci altceva decat sa iti accentuezi starea respectiva. Chiar asta vrei? De partea cui esti?
Culorile au o vibratie specifica, iar acest lucru iti poate afecta dispozitia in care te afli. Cine cunoaste acest aspect poate profita din plin. Un designer de calitate va recomanda intotdeauna ca un restaurant sau fast food sa fie zugravit in rosu, portocaliu, sau galben. Frecventa vibrationala a acestor culori stimuleaza apetitul, respectiv pofta de mancare. Total neinspirati sunt cei care decoreaza un restaurant sau chiar propria bucatarie in albastru sau verde, deoarece frecventa acestor culori s-a dovedit ca inhiba apetitul,(de oricare ar fi el deci nu sunt potrivite nici in dormitor ).
De multe ori dorim sa cumparam un buchet de trandafiri insa nu stim exact ce culoare sa alegem. Trebuie sa evitam greseala de a cumpara o culoare placuta noua si sa alegem culoarea potrivita tipului de mesaj care vrem sa-l transmitem. Pentru cei care nu cunosc semnificatiile culorilor trandafirilor, am sa le enumerez foarte pe scurt in cele ce urmeaza:
- rosu = dragoste
- portocaliu = dorinta
- alb = iubire inocenta
- galben = prietenie
- roz = multumesc
- violet = incantare/apreciere
Cred ca am evidentiat suficient importanta culorilor in viata noastra. Ar fi excelent daca am tine cont si de mesajul transmis atunci cand alegem un accesoriu vestimentar, culoarea unei masini sau zugravirea unui apartament / birou. De aceea sfatul meu este ca pe cat posibil sa nu va imbracati in culorile care va plac, ci in culorile care exprima cel mai bine temperamentul si mesajul dvs. Fiecare se naste pentru a aduce lumi un mesaj. Transmite-l pe al tau color!
In caz ca ai ratat intalnirea cu Mihail Musat in cadrul webinarului Avantaj la start si nu stii “Cum sa faci schimbarea de care ai nevoie”… iti prezentam… inregistrarea webinarului!!
Vizionare placuta!
Webinar Avantaj La Start – Mihail Musat – Ce ne opreste sa facem schimbarile de care avem nevoie in viata noastra 13-12-2010
Maine seara, intre orele 19 si 20, va avea loc un nou webinar marca Avantaj la Start. De aceasta data, tema webinarului este din domeniul educatiei financiare, atat de necesare unei vieti responsabile si lipsite de grija zilei de maine. Mirela Bojin ne va vorbi despre provocarile si oportunitatile pe care le presupune intocmirea unui buget al familiei.
Pentru a participa la webinar, accesati adresa platformei NTR Meeting cu minim 10 minute inainte de ora 19. In pagina incarcata introduceti un nume in formularul din dreapta si apasati butonul SIGN IN. In pagina nou incarcata apasati butonul JOIN CONFERENCE.
P.S. Sharing is caring! Dati mai departe vestea iar noi va vom fi profund recunoscatori. Plus ca puteti oferi cuiva exact sansa de care are nevoie pentru a gasi raspunsuri esentiale in dezvoltarea personala.
Lumea inconjuratoare este mult mai atenta la aparente decat ar fi cazul. Sa nu uitam totusi ca si noi facem parte din lumea inconjuratoare. In consecinta felul in care ne imbracam le va spune foarte multe celor din jur despre persoana noastra, chiar daca aparent aspectul exterior nu este in concordanta cu cel interior. Poate ca esti un om cu adevarat bun, insa cei mai multi nu au timp sa vada asta, in schimb te vor cataloga rapid doar pe baza hainelor pe care le porti si cum le porti. Personal nu mi se pare corect, dar astfel stau lucrurile si a trebuit sa ma adaptez deoarece sunt interesat in a crea o impresie buna celor din jur. De aceea sunt atent la ceea ce port si cand cobor in fata blocului sa-mi arunc gunoiul menajer. A nu se intelege ca ma imbrac in costum totusi. Nu poti sti niciodata cine te vede si ce impresie isi creaza vis-a-vis de persoana ta, impresie care uneori dureaza o viata intreaga.
A avea un brand personal in vestimentatie insemna sa incetezi a te imbraca cu hainele “altora” si sa porti cu fidelitate doar hainele “tale”. Treptat ele vor incepe sa te reprezinte si sa transmita celor din jur exact ceea ce tu vrei sa transmiti. Nu este un lucru minunat?
Nu stiu ce temperament ai sau ce vrei sa transmiti de aceea nu pot oferi o reteta generala universal valabila pentru toata lumea. Ceea ce pot face este sa abordez foarte pe scurt variantele de imbracaminte cele mai uzuale, astfel ca in urma celor citite de tine sa poti hotara cum va arata brandul tau vestimentar.
- Costumul barbatesc. Este cea mai reprezentativa piesa de vestimentatie masculina. Din pacate marea majoritate a barbatilor isi alege un costum doar dupa criterii de marime si pret. In primul rand atunci cand achizitionati un costum trebuie sa stiti exact pentru ce il cumparati. Un costum nu este doar un costum si gata, nu poate fi purtat oriunde si in orice situatie. Daca achizitionam un costum pentru serviciu el trebuie sa fie in concordanta cu aceasta si nu poate fi purtat si la nunti, botezuri, sau inmormantari. Desigur nici invers. Culorile de baza ale costumelor pentru serviciu sau afaceri sunt negru, gri deschis-inchis, bleumarin. Fiecare culoare in parte are o anumita semnificatie psihologica.
~Negrul este culoarea puterii si a autoritatii. Cand sunteti imbracati astfel intimidati pe cei din jur la nivel subliminal desigur, iar o colaborare bazata pe egalitate iese din discutie.
~Gri deschis – inchis este o culoare neutra care nu transmite prea multe. Este o culoare buna pentru a va “pierde” in multime. In alegerea unui astfel de costum trebuie sa tinem cont de culoarea tenului si a parului. Cu cat culoarea gri este mai deschisa, cu atat ii insuflati celui din fata dvs sentimentul de colaborare.
~Bleumarin este culoarea reprezentativa a omului de afaceri, sau al profesionistului intr-un domeniu oarecare.
Cu cat culorile sunt mai inchise cu atat costumul este catalogat mai elegant. Cu cat vi se vede mai putina piele, cu atat sunteti mai elegant Niciodata nu purtati haina de costum cu maneci prea lungi. Aceasta ori va spune tuturor ca va imbracati cu haine primite de la altii, ori va transmite subliminal ca aveti ceva de ascuns. Ascunderea mainilor are acest efect nedorit.
- Costumul femeiesc. El este reprezentat prin haina si fusta. Sacourile la un nasture sunt cele mai elegante cat si cele mai potrivite pentru orice eveniment, atat de seara cat si de zi. Un aspect important este zona gatului. Daca va lasati descoperita aceasta zona, respectiv adancitura de la baza gatului, va plasati pe o pozitie inferioara fata de cei cau au aceasta zona acoperita. Este un fapt psihologic de care este bine sa se tina seama, mai ales la intalnirile importante de afaceri. Eu personal prefer o femeie imbracata in costum cu fusta decat cu pantalon. Pantalonii nu au nimic feminin in ei, ori la o femeie tocmai in aceasta consta toata frumusetea ei. Fusta trebuie sa se termine pe la mijlocul genunchiului sau 1-2 cm deasupra. Dupa ora 19 se pot purta si fuste mult mai lungi.
Accesoriile atat barbatesti cat si femeiesti, trebuie sa fie intotdeauna de foarte buna calitate. O poseta, un pantof, sau o curea din piele si destul de scumpa nu se demodeaza niciodata. Eu prefer 2-3 astfel de accesorii de cea mai buna calitate decat o garderoba plina de nimicuri ieftine. Si la femei este valabil acelasi lucru ca si in cazul barbatilor, cu cat mai mica este suprafata pielii expuse privirilor cu atat este o tinuta mai eleganta. Depinde de ce vreti sa exprimati, desigur.
Universul vestimentar este deosebit de vast, de la omniprezentii blugi pana la pantalonii scurti…..de la fustele pana in pamant, pana la cele purtate doar pe post de curea…..etc.Totul tine doar de tine. Trebuie avut in vedere ca te imbraci pentru tine, in functie de conformatia corpului tau si de personalitatea ta. Sunt unii oameni care par a se imbraca in ciuda cuiva anume, insa tot ei au de pierdut in ochii celor multi care ii vad.
Pablo Picasso spunea ca toti copiii se nasc artisti. Societatea de consum din ziua de astazi nu are nevoie de artisti, de aceea educatia primita in scoli se inscrie pe alt fagas, de aici si irosirea acelei minunate trasaturi umane si anume creativitatea. Din acest punct de vedere nu este de mirare ca oamenilor contemporani le plac doar povestile gata scrise si potecile gata batatorite, evident de catre altii.
In domeniul vestimentar aceasta se traduce prin stabilirea de catre o mana de oameni, a culorilor sau a tipului de imbracaminte care “se poarta” anul acesta, iar restul oamenilor fac toate eforturile necesare (fizice, financiare…) pentru a se incadra in tiparele prestabilite. Of ce trist. “Anarhistul” din mine ar purta mereu exact pe dos ca o forma de protest.
Totusi creativitatea inca exista in fiecare, iar datorita faptului ca nu exista in aceleasi doze o face atat de nepretuita. Aseaza-te in fata unei oglinzi si priveste-te cu atentie. Iti place ceea ce vezi? Daca da, este in regula. Daca nu, incepe sa schimbi. Schimba haine, culori, accesorii, coafuri….etc. Ideea este sa arati si sa te simti bine. Odata identificata o anumita linie vestimentara care iti place, ramai consecvent ei. Cumpara-ti haine doar din linia respectiva si intotdeauna de buna calitate. Nu le schimba ori de cate ori vezi la TV sau citesti prin nu stiu ce revista ca in acest an se poarta “violet”. Nu uita un aspect deosebit de important : Un om curajos formeaza o majoritate, indiferent de numarul celorlalti.
Pe de alta parte hainele fac parte integranta a mesajului pe care vrei sa-l transmiti celorlalti. Indiferent cum vrei sa pari in ochii celorlalti, sobru, vesel, pesimist, nonconformist, periculos….hainele te ajuta in mare masura. Greseala pe care o fac multi este ca nu se hotarasc asupra unui tip de mesaj, purtand haine la intamplare fara nici un pic de logica. Mesajul transmis astfel este unul cu conotatii negative pentru persoana in cauza. Poate ca nu arati rau, dar nici memorabil. Daca nu poti merge lejer cel putin un kilometru pe tocuri cui, inseamna ca nu sunt pentru tine. Educati-va ca atunci cand mergeti la cumparaturi sa nu cumparati marci, ci ceea ce va sta cu adevarat bine.
Adevarata provocare in viata nu este sa emiti idei noi ci sa te eliberezi din ghiarele ideilor vechi si fixe. Cu siguranta si tu esti sclavul unor astfel de idei. Unele poate ca sunt sanatoase, insa altele cu siguranta nu. Pentru a le identifica in ceea ce priveste imbracamintea, scrie pe o foaie toate lucrurile pe care le consideri interzise sau obligatorii in materie vestimentara. Apoi opreste-te cateva momente asupra fiecaruia. Vis-a-vis de persoana ta, chiar este interzis?….chiar este obligatoriu? Conceptiile tale limitative sunt reale sau sunt doar insusite de la altii?
Insa care este miezul problemei? De ce o haina arata groaznic pe cineva, pe cand aceeasi haina straluceste pe altcineva? Acest lucru se intampla deoarece intotdeauna, dar absolut intotdeauna magia si farmecul personal interior al fiecaruia transpare dincolo de superficialitatea vesmintelor. Un om bogat se poate invesmanta intr-un costum scump in valoare de 5000 de dolari, insa daca starea interioara este deplorabila, el va avea aerul si infatisarea cuiva inbracat intr-un trening cumparat cu 3 dolari. Toata maretia exterioara a omului este doar o mica stralucire a celei interioare. De aceea pentru a arata bine pe dinafara trebuie sa arati bine si pe dinauntru. Daca arati bine pe dinauntru aproape ca nici nu mai conteaza cu ce te imbraci, atata timp cat sunt haine curate. Acesta ar trebui sa fie punctul de plecare pentru toata lumea.
Construiti-va universul interior format din ganduri si sentimente armonioase iar hainele si accesoriile pe care le veti alege vor avea rolul doar de a da de stire tuturor despre asta.
Cine nu isi doreste sa se simta bine? Cine doreste sa se simta bine in orice circumstante ale vietii? Eu una da. Cu toate acestea, uneori starea mea de bine era atacata de ceva nedefinit si atunci m-am apucat sa analizez ce interfera cu starea mea de bine, astfel incat sa ma pot descotorosi de acei inamici. Constientizarea este curativa. E necesar sa fie permanenta insa.
Cand ma refer la starea de bine, ma refer la starea de liniste, de pace, de bucurie si chiar de sanatate.
Care sunt acei infractori care atenteaza la starea de bine?
Asteptarile
Cum recunosti ca ai asteptari? Cand te surprinzi ca starea ta de bine este afectata de faptele cuiva sau felul cuiva de a fi, cand el se comporta intr-un fel sau face ceva si tu te astepti la altceva din partea acelei persoane. Cand primesti 1 leu si te astepti sa fi primit 2 lei. Cand iti propui anumite obiective si rezultatele pe care le obtii nu sunt pe masura lucrurilor pe care ti le-ai dorit si experimentezi o stare de nemultumire, insatisfactie, neplacere, neimplinire.
Daca te uiti in urma si realizezi ca nu odata ai primit ceva sau ai avut ceva si tot nemultumit si nesatisfacut erai, poti sa vezi ca e un mecanism care ruleaza de ceva vreme in interiorul tau.
Nu e nimic in neregula in a avea asteptari. Acestea ne aduc mai aproape de ceea ce ne dorim. Ideal este sa nu uitam sa identificam ca fiind asteptari si nu cine suntem cu adevarat: sursa de iubire, creativitate, bucurie, prosperitate.
Focusul pe ce ar trebui sa faca sau sa nu faca o alta persoana, duce la pierderea Puterii si a starii de bine, in loc sa ne concentram asupra propriilor senzatii si sentimente, sa le constientizam si sa facem ce avem de facut noi, independent emotional de altii.
Neprevazutul
Planificarea face parte din viata cotidiana. Ne planificam un concediu, sa cumparam ceva anume la un moment dat, evolutia unui contract, a unui bussines, etc. Dar poate ca intervine ceva, care dincolo de ceea ce am crezut noi ca este cursul normal al evolutiei „asteptate” si atunci nu mai suntem in control, nu mai stim ce urmeaza, cum va fi, ce va fi.
Acest „Neprevazut” ataca starea de bine, suntem aparent in deriva si nu stim cum sa gestionam ceva care nu a fost preconizat. De aceea in bussines, exista stiinta gestiunii riscului. In viata de zi cu zi nu prea ne gandim la Neprevazutul care poate sa apara pe parcurs si cu toate acestea uneori este inerent.
Nerabdarea
Dorinta de a fi altundeva decat unde esti in momentul de fata, de a face si a avea altceva decat este in momentul actual, cu alte cuvinte: neprezenta. Zadarnic astepti sa fie mai bine mai tarziu, mai ales daca nici nu ai identificat acel bine, ce astepti prin acel bine, cum l-ai recunoaste si in ce anume se materializeaza. Pana nu incepi sa te simti bine in momentul de fata, sa te bucuri si sa experimentezi satisfactia si placerea in momentul actual, nici urmatoarele momente nu au cum sa fie diferite, ci doar, eventual sa se inrautateasca, pentru ca asteptarea este nerealista, iar speranta desarta.
Drobul de sare
Mintea noastra e mereu pusa pe construit scenarii. Daca mai are si patima de a crea scenarii de groaza, cu ce ni se poate intampla, cand nu s-a intamplat nimic, nici nu traim in prezent, nici nu putem pastra o stare de constienta asupra ceea ce este si ce putem face astfel incat sa imbunatatim ceea ce ne dorim sau sa realizam ceea ce ne-am propus.
A renunta la ingrijorari necesita o practica si prezenta constanta, pana cand aceste obisnuinte sunt date uitarii si inlocuite cu altele mai vesele si mai practice. Pentru a scapa de temeri si ingrijorari de preferat ar fi concentrarea pe prezent, ca si a te intreba pur si simplu: Si ce daca se vor intampla aceste lucruri? Ce voi face mai departe?
Interpretarile
Si cineva a spus ceva si noi am interpretat altceva. Las ca stiu eu ce ai vrut sa spui. Si de cele mai multe ori nu auzim ce ni se spune ci doar interpretam in fel si chip. Suntem o masinarie de facut semnificatii si pana nu te prinzi ca tu asculti ceea ce este deja in capul tau si ca incerci sa interpretezi ce spune o persoana dupa ceea ce stii deja esti total deconectat, in suferinta si in nedumerire.
A asculta curat (fara a interpreta), a comunica ceea ce nu ai inteles, a verifica mesajul pe care l-ai transmis sau l-ai primit face parte din placerea de a fi cu cineva si a avea o conversatie de calitate.
Si daca scopul este sa ai o stare de bine, indiferent de circumstantele care pot aparea la un moment dat, dupa identificarea inamicilor de mai sus, urmeaza acceptarea lor si, evident, de luat focusul de pe inamici simutat pe starea de bine.
Maine seara, incepand cu ora 19, timp de o ora, va avea loc un nou webinar marca Avantaj la Start. Prezentatorul care ne va vorbi despre depasirea obiectivelor se numeste Sergiu Tamas, este trainer-consultant in dezvoltare organizationala, are o licenta si un masterat in educatie incluziva si este autor de articole in cadrul proiectului EMPOWER. Mai multe despre Sergiu puteti afla la adresa http://www.empower.ro/autori/sergiu-tamas/ .
Pentru a participa la webinar, accesati adresa platformei NTR Meeting cu minim 10 minute inainte de ora 19. In pagina incarcata introduceti un nume in formularul din dreapta si apasati butonul SIGN IN. In pagina nou incarcata apasati butonul JOIN CONFERENCE.
P.S. Sharing is caring! Dati mai departe vestea iar noi va vom fi profund recunoscatori. Plus ca puteti oferi cuiva exact sansa de care are nevoie pentru a gasi raspunsuri esentiale in dezvoltarea personala.
Ca si fiinte umane ne deosebim fiziologic din multe puncte de vedere, insa deosebirea fundamentala vine din felul in care gandim fiecare. Felul in care gandim influenteaza in cea mai mare masura calitatea vietii pe care o avem. Desigur sunt cativa factori care ne pot influenta viata intr-o directie sau alta indiferent de vointa noastra, cum ar fi un razboi sau un dezastru climatic. Din fericire acei factori se manifesta foarte rar, ceilalti factori ne pot influenta doar in masura in care le permitem prin felul in care gandim.
Multa lume se resemneaza descurajata de conditiile din ce in ce mai grele de trai. Institutiile care in trecut au fost create pentru a usura viata cetatenilor, par acum a se fi coalizat impotriva acestora. In permanenta se simte o stare de razboi psihologic. De ani buni incoace, toate decretele, legile si hotararile care se iau la nivel inalt par a fi impotriva cetatenilor, deoarece prin ele doar se intareste sau se multiplica puterea institutionala. Cu orice noua lege emisa, scade cate putin puterea sau liberatea cetateanului. Pentru a fi bine primita legea, se evidenteaza un avantaj pe care il aduce cetatenilor, insa sunt trecute cu vederea in mod intentionat dezavantajele pe termen lung.
Ce putem face?
O varianta ar fi sa ne resemnam. O alta ar fi sa ne revoltam. Personal nu agreez nici una dintre ele si in consecinta o aleg pe a treia si anume, sa-mi creez un brand personal al gandirii. Doar felul in care gandesc, actionez sau reactionez la factorii exteriori, ma poate ajuta cu adevarat. Poate ca acum am dat nastere in mintea ta la doua noi intrebari, de ce gandirea este chiar atat de importanta si de ce un brand personal al gandirii.
De ce gandirea?
Nu vreau sa caut prea multe argumente in sensul acesta, deci am sa iti propun doar sa te gandesti putin la urmatorul aspect. Desi conditiile si legile sunt aceleasi pentru toti, sunt unii oameni in jurul nostru care traiesc destul de bine. Dintre ei sunt cativa care nu sunt foarte cinstiti sau care au mostenit diferite forme de avere, insa ei nu sunt reprezentativi. Majoritatea traiesc bine prin forte proprii, iar cand spun forte nu ma refer la cele fizice, deoarece au trecut demult acele vremuri. Ma refer la forta intelectuala, sau cu alte cuvinte la modul in care gandesc. Daca ei traiesc diferit fata de majoritatea semenilor lor, o fac deoarece gandesc diferit, nimic mai simplu. Daca si tu iti doresti sa traiesti altfel, singura metoda care sta doar in puterea ta este sa-ti schimbi modul in care gandesti. Daca ei au putut, si tu o poti face!
- De ce un brand personal in gandire? Cea mai grea lupta a fiecaruia, dar si singura care merita cu adevarat a fi purtata este lupta cu propria persoana. Multe discipline spirituale spun ca principalul obiectiv al omului ar trebui sa fie descoperirea de sine. Nu spun ca este gresit, insa in opinia mea acest lucru este deosebit de anevoios daca nu chiar imposibil. Datorita tonelor de noi informatii receptate din exterior de-a lungul anilor, ne-am dezvoltat si schimbat in atatea feluri incat mi se pare de neinchipuit ca am putea sa mai descoperim adevaratul nostru Eu. In schimb am putea sa ne cream, ceea ce mi se pare mult mai important decat a incerca toata viata uneori, sa ne descoperim posibil fiind si sa fim dezamagiti de lucrurile descoperite. Pentru a ne crea eficient avem nevoie de instrumente, iar un astfel de instrument poate fi construirea unui brand personal al gandirii. Un astfel de brand contine un set de reguli si principii individual agreate de fiecare, pe baza carora va veti structura modul in care ganditi. Fara a avea bine creionat un astfel de tipar, toata viata va fi sub semnul intamplarii, al hazardului, sau chiar al haosului in cazul unora.
Ce este in neregula cu gandirea mea?
Este o intrebare fireasca si perfect indreptatita a oricarei persoane. Sunt multe lucruri pe care nu le stii, iar de regula nu stii ca nu stii. De aceea un prim pas intelept ar fi sa introduci deliberat in mintea ta, cantitati mari de noi informatii. Doar astfel vei incepe sa realizezi imensitatea lucrurilor pe care nu le stiai. Se spune ca cel care vrea sa invete doar din propriile invataturi si experiente isi este un profesor prost. Nimeni nu poate fi atat de intelept cat noi toti la un loc. Apeleaza cu incredere la experienta si intelepciunea altor oameni pe care o avem la dispozitie din plin sub forma scrisa, respectiv cartile. Desigur, gasim multa informatie si pe internet, dar acolo poate scrie oricine orice, insa o carte nu ajunge sa fie scrisa si publicata chiar de catre oricine. (cazul de fata reprezinta o exceptie Oricum cartile nu trebuie urmate intocmai, ele au rolul doar de a-ti largi orizontul cunoasterii pentru ca ulterior sa-ti poti forma propria minte. Pentru aceasta este nevoie de cat mai multe carti. Eu personal recomand citirea unei carti in fiecare luna. Din fiecare carte incercati sa sintetizati un principiu sub forma de mesaj care considerati ca este reprezentativ, apoi faceti tot posibilul pentru a aplica acel principiu in viata personala.
Incercati acum sa va imaginati ce fel de om veti fi dupa un an de zile in care a-ti citit douasprezece carti si a-ti sintetizat si apoi aplicat douasprezece noi principii dupa care va ghidati viata.
Forta principala si cea mai mare a creierului uman este data de catre subconstient. De felul in care “gandeste” acesta va depinde cu adevarat viata ta. Subconstientul este o forta bruta, oarecum fara inteligenta proprie. El nu da nastere la idei noi, ci doar le accepta si le concretizeaza pe cele care mintea constienta declara ca sunt adevarate. De aceea este absolut necesar sa introducem constient in mintea subconstienta doar idei si informatii care sunt in deplina armonie cu felul de viata pe care il dorim.
Cartile, ziarele sau articolele pe care le citesti….posturile radio sau emisiunile TV pe care le urmaresti….discutiile cu cei din anturajul tau ….toti acesti factori sunt asimilati de catre mintea subconstienta care va gasi ulterior diferite metode d a le concretiza si in viata ta. Nu poti interveni direct in activitatea subconstientului tau, insa poti sa ii influentezi directia prin ceea ce permiti sa ajunga la el datorita mintii constienta. Mintea ta constienta se afla sub controlul tau deplin, iar daca inca nu o poti controla este doar o problema de disciplina, nimic mai mult.
Dialogul interior este adevarata cale de iesire dintre limitari si esecuri catre libertate.
Multa lume incearca sa aiba succes pe diferite planuri imitand cat mai mult posibil actiunile celor care au avut deja succes in domeniile vizate de catre acestia. Insa de cele mai multe ori rezultatele ori sunt inexistente ori sunt de foarte scurta durata. Ceea ce pierd ei din vedere este faptul ca nu facand schimbari la suprafata vor obtine cu adevarat ceva. Succesul real si pe termen lung nu se obtine doar imitand actiunile vizibile ale oamenilor de succes, ci gandirea si dialogul intern al acestora.
O prima valoare care ar trebui dezvoltata este INTEGRITATEA. Ea nu este neaparat o valoare in sine, insa insusita pe deplin integritatea va garanta celelalte valori. O varianta mult simplificata a integritatii este ca intotdeauna sa faci ceea ce ai spus ca vei face. De regula oamenii din jurul tau nu tin minte vorbele tale, insa isi vor aminti intotdeauna cand le vei transpune si in actiune concreta. Astfel vor incepe sa realizeze faptul ca esti o persoana pe al carei cuvant se pot baza. Intotdeauna cauta sa fii integru. Asta presupune si o mai mare responsabilitatea vis-a-vis de ceea ce spui. Va trebui sa iti cantaresti mai bine cuvintele si sa spui doar ceea ce stii ca vei putea face.
Odata insusita integritatea vei putea sa iti alcatuiesti o lista cu cateva reguli, valori si principii dupa care vei incepe sa-ti traiesti viata. Daca vrei ele pot fi cele zece porunci ale tale personal. Desigur pot fi cinci sau treizeci, doar de tine depinde. Ele vor alcatui propriul tau brand al gandirii. La inceput se va duce un adevarat razboi in mintea ta. Acest lucru este inevitabil deoarece mintea subconstienta intotdeauna se va impotrivi asimilarii unei idei sau stari negate de simturile tale, iar la inceput toate acele schimbari sunt doar in mintea ta constienta. Insa nu trebuie sa uitam ca acum suntem persoane integre care fac ceea ce au spus ca vor face. Zi dupa zi reciteste lista cu noile tale principii de viata si aplica-le cu consecventa chiar daca nu este la indemana mereu. Treptat se va intampla un miracol. Daca subconstientul este “asediat” in permanenta cu un anumit fel de gandire, mai devreme sau mai tarziu el se va plia pe tiparul de gandire respectiv. Integritatea si disciplina sunt singurele cai de a face aceasta schimbare.
Poate acum te intrebi ce valori ar trebui sa adopti in primul rand. Dupa ce iti vei insusi pe deplin sentimentul integritatii iti recomand urmatorul lucru. Fa o lista cu principalele principii sau obiceiuri ale persoanelor din anturajul tau care iti displac cel mai mult. Nu stiu cum vei primi asta dar acestea sunt si principalele tale probleme. De regula ceilalti sunt adevarata noastra oglinda, iar “problemele” pe care le identificam si ne deranjeaza la ei sunt de regula doar o reflectare a propriilor probleme si frustrari. Desigur ele pot fi manifestate diferit in functie de personalitatea fiecaruia, insa esenta lor este intotdeauna aceeasi.
Dupa o anumita vreme va incepe sa fie simtita prezenta propriului brand al gandirii, atat de tine cat si de cei din jur. Oamenii vor incepe sa te recunoasca si sa te asocieze cu un anumit tipar de gandire sau cu anumite idei “fixe”, dar bune. Treptat ei vor incepe sa te copieze si este un sentiment extraordinar sa auzi pe cineva spunand cu sinceritate ca esti un model pentru el si i-ar place sa gandeasca ca si tine.
Eu am luat hotararea de a ma pune la dispozitia tuturor cu tot ceea ce stiu si fac. Inca nu stiu multe, dar ma pregatesc zilnic. In cazul de fata am sa va spun care sunt valorile si principiile adoptate de mine, cat si ce inseamna ele in practica. Fac aceasta in dorinta de a evidentia mai bine cele scrise pana acum, pentru a facilita asimilarea lor cat mai usoara si la cat mai multi oameni.
1. Integritatea.
Am facut si fac tot posibilul sa nu mai vorbesc fara acoperire si sa imi iau angajamente fata de mine sau fata de altii doar in masura in care stiu ca le pot respecta.
2. Nu mai aman nimic fara un motiv deosebit de serios.
Am inteles ca orice idee imi trece prin minte este insotita si de oportunitatea de a o realiza. Inainte aveam obiceiul de a amana fara motive intemeiate punerea lor in practica. Recunosteam ca este ceva bun, insa imediat imi spuneam ca nu este si ceva urgent, deci am sa ma ocup de treaba respectiva….putin mai tarziu. Aceasta insemna de cele mai multe ori niciodata. Am inceput cu lucruri marunte. Daca vad o mizerie prin casa ma aplec imediat si o liau, nu o las pe mai tarziu cand o voi vedea din nou. Daca se strica ceva prin casa, oricat de minora ar fi defectiunea, ma ocup de ea imediat. Poate iti par lucruri minore fara importanta insa te asigur ca aceasta este calea. Succesul in orice este rezultatul unor obiceiuri, nu al unor actiuni. Obiceiurile sanatoase si de durata se cultiva cu pasi marunti dar consecventi.
3. Nu mai deranjez pe nimeni prin actiunile mele iresponsabile.
Am inceput sa fiu mai atent unde si cum imi parchez masina, sa sting intotdeauna lumina dupa ce folosesc baia, sa inchid usile dupa mine, sa strang masa atunci cand mananc doar eu…..Am descoperit cu usurinta toate aceste iresponsabilitati deoarece tot ele erau cele care ma deranjau la ceilalti. Ciudat….dupa o vreme in care am inceput sa acord atentie acestor amanunte si ceilalti din casa au inceput sa faca la fel, fara sa fie nevoie de cuvinte.
4. Cartile pe care nu le citesc nu ma pot ajuta.
De cativa ani citesc foarte multe carti. In ultima vreme citesc mai multe carti deodata. Am doua-trei pe birou pe care le citesc in functie de stare, una in baie din care citesc de cate ori….merg acolo, una in masina….ori de cate ori plec de acasa pe mai multe zile, o carte este nelipsita din bagaj…etc. Majoritatea acestor carti au fost scrise de catre oameni remarcabili in multe privinte, iar lucrul extraordinar care se intampla atunci cand citesc o carte buna este ca incep sa gandesc ca si autorul. Cu totii avem nevoie disperata de noi moduri de a gandi. Scoala, biserica si societatea in general fac greseala, (cu foarte buna stiinta), de a spune copiilor ce sa gandeasca, in loc sa-i invete cum sa gandeasca. Majoritatea dintre noi pornim in viata cu aceasta conditionare negativa. Citind multe carti si intalnind suficient de multi alti oameni inteligenti, reducem din acest handicap, insa de multe ori devenim cu adevarat intelepti mult prea tarziu.
am si eu o mica/mare problema.Mi -e imi place de un baiat cu care am vb da nu mult,si stiu ca si el ma iubit,insa acum nu sunt sigura pt noi ne vedem zilnic l sc ca facem naveta,si cand ma vede se fereste,se uita l mn da eu cand ma uit ,intoarce capul ,vorbeste de mine pe la prieteni,adica zicea ceva de genu ca eu il vorbesc pe la altii,trece pe langa mine sta cu privire in jos,nujtiu ce sa cred,voi ce ziceti?
,
Referitor la exemplul tau, din ceea ce vad tipul se prezinta ca nefiind milionar si neconducand o masina de fite. Uitandu-ma la veniturile lui, dupa standardele din SUA, pot zice ca omul face parte din clasa mijlocie. In nici un caz nu cred ca reprezinta cei 1% de la varf. Faptul ca are venituri pasive e cu totul altceva. E super sa ai venituri pasive. Sunt multi bani pentru standardele noastre. Dar asta e clasa mijlocie la ei.
Am spus-o si cu alte ocazii, cei care au vocatia bogatiei nu au nevoie (dupa parerea mea) de sfaturi. Nici din partea mea, nici din a altora mai experimentati in domeniu. Reusesc singuri si, de cele mai multe ori, urmand carari nebatatorite. Ei sunt exceptiile care, ca de obicei, confirma regula.
Acest fapt nu schimba cu nimic realitatea ca cei mai multi care viseaza la imbogatire rapida rateaza un astfel de obiectiv. O demonstreaza statistica repartizarii bogatiei pe planeta.
Si tot statistic, cele mai mmulte mari averi actuale sunt obtinute prin... mostenire :)
Mirela,
te felicit pentru articol, este echilibrat si ofera perspectiva ta asupra acestui subiect.
totusi, sunt dator sa ofer o alternativa, care, la prima vedere, pare sa fie in contradictie cu ceea ce spui tu.
este vorba de cartea The Millionaire Fastlane
si mai ales deun interviu cu autorul, care iti va arata ca nu e vorba de o carte de genul "get rich quick scheme" ci experienta personala a unui tip care chiar a ajuns milionar, in timpul vietii sale, cand inca era tanar!
e o varianta care, cum spui tu, e rara, dar nu trebuie ignorata.
va recomand sa lasati parerrile preconcepute si sa audiati interviul.
. I-am pregatit si cateva bunatati cu care il rasfat… sa mai vina si la anul.
Loading ...
