Nov
Un vis implinit!
Articol de Sergiu Hriscu
Totul a inceput acum 3 ani, cand mi-am descoperit pasiunea pentru programare web si webdesign. Am inceput prin a-mi crea propria pagina web, apoi prin a crea pagina web a clasei. Vazand aceste lucruri realizate, mi-a placut ideea, dar nu mi-a placut realizarea si am hotarat sa ma perfectionez, sa invat in acest domeniu.
Profesoara mea de informatica m-a descoperit si am inceput sa colaboram in realizarea de proiecte pentru concursuri . Am ivatat foarte multe de la ea, mi-am dezvoltat capacitatea de a lucra cu deadline, de a fi atent la detalii si cel mai important mi-am dezvoltat capacitatea de a vrea mai multe, mi-am trezit in mine acea dorinta de mai mult, mai bine, mai eficient.
Astfel din aceasta pasiune am construit un vis: acela de a avea propria firma in domeniu, dar nu orice firma, ci una careia sa i se pronunte numele atat in tara cat si in strainatate; o firma de referinta in domeniu. Atunci era doar un vis, ceva frumos ce as fi vrut sa realizez. Insa, in timp, acest vis s-a transformat intr-o dorinta arzatoare. Dar era o dorinta si atat – nu aveam cunostinte de administrare a afacerilor, nu aveam habar asupra ceea ce presupune sa infiintezi o firma, nu cunosteam nici macar un om care sa detina o afacere, dar imi doream , imi doream extrem de mult sa am firma mea pe care sa o cresc pana la nivelul de care vorbeam mai sus. Imi doream si atat, dar imi doream cu adevarat.
Prin intermediul unui concurs am reusit sa cunosc un om de afaceri, unul caruia la un moment dat i-am spus visul meu si, spre surprinderea mea, acel om chiar m-a incurajat sa fac acest pas; mai mult decat atat, el a fost si primul meu client. Da, am spus client pentru ca dupa impulsul primit de la acesta, am strans niste bani si am infiintat propria firma – visul meu incepea sa devina realitate. Asta s-a intamplat in data de 1 august 2008, atunci au iesit actele, atunci s-a nascut EnkoSoft Company S.R.L., incepand cu acea data detineam propria afacere si puteam activa. A fost o zi magica, de trecut in calendar cu litere de-o schioapa; nu pot descrie in cuvinte ceea ce am simtit in acel moment.
Tot acest drum, de cand aveam suma de bani necesara si pana la 1 august 2008, nu a fost lipsit de impiedimente; dar in ciuda tuturor descurajarilor si a tuturor piedicilor puse, atat de prieteni sau familie cat si de sistem, nu am renuntat , nu am dat nici un pas inapoi, m-am lasat ghidat dupa un singur lucru: Visul meu!!!
Eram doar un pusti de 18 ani care visa cu ochii larg deschisi, sau poate, doar asa ma priveau cei din jur. Dar trebuie sa recunosc ca nu am fost singur in toata aceasta „calatorie” , am avut alaturi doi prieteni, care mai tarziu, dupa data de 1 august 2008, au devenit si asociati. Poate ca daca eram singur renuntam, insa am avut sustinere solida.
Probabil ca te vei intreba peste ce am avut de trecut, de as fi fost in stare sa renunt. In primul rand, familia mea nu a fost de acord, am trecut peste cuvantul lor si mi-am zis ca orice ar fi – eu merg mai departe, eu imi urmez visul, da, fara sa imi dau seama aplicam principii de dezvoltare personala si profesionala (DPP) – spun fara sa imi dau seama pentru ca pe atunci nu stiam eu cu ce se mananca DPP-ul . In al doilea rand au fost cativa asa considerati prieteni , care au vrut sa imi puna bete in roate. Mi-au spus ca sunt nebun: „Cum sa-ti faci firma!?”, „Vei plati impozit la stat etc. etc. etc.” (Ce tragedie, nu? Asta ar insemna ca nimeni sa nu-si mai faca firma. ), „Stii ca trebuie sa ai contabil si sa-l platesti?” (Dar ce, au intrat contabilii in pamant si eu nu stiam?); si tot felul de motive, tot felul de descurajari, dar eu am spus „pas” la toate pentru ca stiam un singur lucru: Am un vis, trebuie sa-l implinesc! Ambitia, determinarea si varsta mea au facut o impresie placuta in jurul meu. Al treilea rand de impedimente au fost cele legate de sistem, vesnica birocratie; in fata acestor probleme nu am putut face fata si am apelat la o firma de infiintari societati. Doamna de acolo a fost foarte draguta cu noi si a fost de-a dreptul socata cand a aflat ce varsta avem (si cei doi prieteni erau de-o varsta cu mine). Acesta doamna ne-a felicitat pentru alegerea facuta mi-a zis niste cuvinte pe care nu le voi putea uita niciodata: „Baieti, voi veti face o treaba de minune, si peste ani cand ne vom intalni, voi fi mandra ca eu v-am infiintat firma.” Cuvinte care imi sunt intiparite in minte cu litere de aur. Pe langa aceasta, ne-a oferit si un bonus; ne-a platit din buzunarul ei doua domenii de activitate, si in plus, ne-a fost un mentor in ceea ce priveste alegerile legislative pe care trebuia sa le facem si ne-a sfatuit ce este mai bun pentru noi. Da, acest om traieste in aceiasi Romanie in care majortatea afirma ca nimeni nu te ajuta, ci toti vor sa te fure. Ei bine nu e chiar asa, exista astfel de oameni. Apoi, in aceeasi Romanie, am gasit o contabila care sa ne ofere serviciile ei in mod voluntar pana cand creste firma, urmand ca dupa ce ajungem la un anumit nivel sa o platim. Ti se pare ciudat, asa e? Nu e Romania pe care tu o cunosti, nu? Depinde de unde o cunosti; exista oameni dispusi sa ajute, exista oameni care sunt dispusi sa sprijine tineri care viseaza cu ochii deschisi zi si noapte, nu te mira, chiar exista.
Un drum destul de lung si plin de impedimente a fost parcurs, dar am ajuns cu bine la data de 1 august 2008.
La cateva saptamani de la acest eveniment al vietii mele au aparut doua alte evenimente.
Primul eveniment a fost participarea la o conferinta internationla in cadrul careia am avut parte de o experienta unica. Acesta experienta mi-a demonstrat ca daca vrei ceva cu adevarat, poti – si nu doar ca poti, ci cu siguranta vei reusi. Care a fost aceasta experienta? Cu siguranta curiozitatea ta isi spune cuvantul. A fost vorba despre o sesiune de FireWalking (mers pe carbuni incinsi): un training mental de pese doua ore si apoi mersul propriu-zis. Am trecut prin foc, fara sa ma frig; am facut acesti pasi ghidat de urmatoarele cuvinte: „I want! I can! I do!” . Da, am vrut, am putut, am facut; da, mi-am depasit limitele si mi-am zis: „Sergiu, ai trecut prin foc fara sa te arzi! Ce te mai poate opri sa-ti indeplinesti visurile? Nimic! Asa e! Nimic! ” . Aceasta experienta m-a pus prima oara in contact cu DPP-ul.
Aproximativ in aceeasi perioada, am primit un apel, printr-un newsletter, de la un om care solicita ajutor tehnic in realizarea unui proiect educational pentru tineri – atat stiam la acel moment. Apel la care am raspuns cu un „da” sincer. Ajutorul consta in voluntariat. Mai tarziu, dupa ce am inceput colaborarea, am aflat ca era vorba de un proiect de dezvoltare personala si profesionala si educatie financiara pentru adolescenti. Proiectul se numeste „Avantaj la Start”, iar initiatorul, respectiv cel care a solicitat ajutor, este Luca Dezmir. Eu, personal, il respect si-l stimez pe Luca, pentru ca prin intermediul proiectului initiat de el am descoperit ceea ce inseamna dezvoltare personala si profesionala, si am inceut sa ma dezvolt; am crescut odata cu proiectul. Luca poate confirma cele spuse. ? El a aflat abia la 7 – 8 luni ce varsta am, si a fost destul de mirat. De atunci sunt alaturi de proiect si proiectul de mine, este o experienta superba; sa te poti dezvolta pe tine intr-un astfel de proiect e extraordinar, sa poti ajuta alti tineri ca si tine sa se dezvolte e magnific. Ma bucur mult ca am ales sa intru in acest proiect , am aderat la viziunea lui Luca si voi fi alaturi de el pana la capat.
Sa revenim la EnkoSoft, de la lansare si pana in momentul de fata, au fost si momente bune, si momente grele, insa am trecut peste toate; sunt perseverent, merg pana la capat, chiar daca visul meu nu e nici pe departe implinit. Ma bucur ca am facut primul pas si ma bucur ca am atras in viata mea persoane care ma sustin si care apreciaza ceea ce fac si nu una, ci suficiente cat sa-mi primesc acea doza de motivatie de a nu renunta niciodata la visul meu.
Articole asemanatoare
Ce fac mai departe?
Recomanda acest post la prieteni:Aboneaza-te prin
RSS.Aboneaza-te prin
EMAIL.
Loading ...
bravo!
BRAVO zic si eu, draga Sergiu! Inca un invingator printre noi. Bravo! Povestesc si eu mai departe despre visul tau implinit. Si da, asteptam sa vedem urmarea, cum vei ajunge mai departe cu ceea ce faci. Si la noi, si in strainatate.
Ma bucur ca ai scris. Face mai mult decat o poveste, e chiar o reusita, e viata ta.
Multumesc mult! E un feedback care ma incurajeaza sa nu renunt niciodata la ceea ce fac, si in acelasi timp un feedback care ma incurajeaza sa continui sa scriu.
Scrie si sa nu te mai opresti din scris tot restul vietii tale. Ai multe de spus, ai trait cat nu au trait altii intr-o viata si ai potentialul de a deveni unul dintre cei ale caror vorbe vor schimba lumea. Niciodata nu vei fi singur in acest demers, intotdeauna se vor gasi oameni care sa te sustina, care sa subscrie viselor si ambitiilor tale. Nicio palma de pamant inapoi, Sergiu!
Intr-adevar Alex are foarte multa dreaptate.:D…Mereu vom fi alaturi de tine…mereu va avea cine sa fie langa tine..mereu vei avea prieteni adevarati langa tine….si vei merge cu capul sus mai departe…vei trece peste toate impedimentele care se vor ivi….si cel mai important: iti vei indeplini visele! Sa nu renunti niciodata! Superb articol!:*:*:*
Alex, Ioana, Va multumesc pentru sustinere, si va multumesc ca va aratati aceasta sustinere public. Nu voi renunta niciodata, si nu voi da niciodata inapoi.