Mar
Cum se chemau cei patru Beatles
Articol de Mihaela Gheorghe
Well, iata o intrebare…
Nu, nu vorbim de piesa de teatru TV, regizata de Florian Pittis, dupa “City Sugar” a lui Stephen Poliakoff.
Intrebarea e chiar asta : Cum se chemau cei patru Beatles?
O intrebare pusa astazi, in birou, in timp ce vorbeam cu o tanara colega. In mod sincer, imi spunea ca “il stie pe Paul MacCartney”, dar nu prea stie de unde “il stie”…
Nu, nu e vorba de un caz de “incultura”. Colega mea gusta muzica buna, citeste mult, merge la teatru…
Mi-am dat seama ca se-ntampla altceva. Mi-am dat seama ca nu-mi amintesc de cand nu am mai auzit si n-am vazut pe Beatles. Cel putin, in emisiunile noastre, pe posturi romanesti. Nu ca m-as uita mult la televizor, dar uneori mai caut si mai prind ceva interesant.
Au disparut modelele. Beatles-ii au fost un model al unei generatii intregi, si al multora din alte generatii dupa aceea. Au inspirat oameni din lumea intreaga. Ce anume a facut asta? O muzica anume, desigur. Un ritm alert, un “beat” care a aprins inimile tinerilor nascuti imediat dupa la doilea razboi mondial. O sete de libertate, o naturalete si un cantec liber al dragostei, al tineretii. Un nonconformism elegant, nu anarhic, placut, tonic, nu periculos (desi poate mamele tinerilor fani ingramaditi sa-i vada n-ar fi de aceeasi parere).
Acesti tineri au fost indragiti de fanii care i-au ales ca model. Au fost urmati si copiati, iubiti si dupa ce, ca “Beatles”, ca formatie “activa”, n-au mai existat.
Desigur, meritul cel mai de seama e-al lor. De necontestat. Dar urmeaza si meritul fanilor.
Care au gasit in acesti tineri simboluri ale unei generatii, apoi ale alteia, ale alteia…
Cum au fost alese si recunoscute aceste simboluri? Prin ceea ce vibra si rezona in acesti tineri fani.
Care i-au ales drept model.
E important sa ne gasim modele.
Acestea ne sustin si ne hranesc motivational atunci cand pornim intr-o incercare, intr-un proiect, cand avem nevoie de orientare.
De multe ori, cand suntem gata sa ne urnim corabia, parca n-avem vant in panze. Si nici busola, nici macar echipaj… Ei, bine ca avem corabie. Adica dorinta de a porni intr-un proiect, in a face acel ceva ce ne-am propus… Si daca e asa, e bine. Dar nu stim naviga, nici n-avem harti… Cum sa facem?
Eiiii… avem poate internet. Si carti. Si filme documentare. Si poate niste prieteni. Ne informam si aflam cine a mai facut ce dorim noi sa realizam. Cum a facut-o? Care au fost pasii? Din eventualele erori, ce a-nvatat? Dar realizarile, ce i-au adus? Ne urmarim pas cu pas modelul.
Pentru a fi insa “pe val”, e important
Sa alegem modelul cel mai potrivit.
(Ori modelele, caci s-ar putea sa ne hotaram mai greu, si pastram o “echipa” intreaga.)
Aici, e important sa ne ascultam inima. Care stie, draga de ea, care ii e cel mai apropiat model, care e cel mai bun exemplu. Daca ne ghidam dupa cum simtim noi, nu dupa cum ne vor incanta si “vraji” altii, putem scapa de cantecul sirenelor, si vom invata
Sa evitam kitsch-urile
Imi place muzica si merg din cand in cand in cluburi. Aleg insa cu grija doar ce-mi place. Chiar daca e anuntata o formatie la moda, daca nu mi-e potrivita inimii mele, caut alta varianta. E usor sa te lasi dus de val si sa mergi acolo unde merg mai multi prieteni, pentru ca e la moda un anume band sau artist. Dar aduce oare ceva constructiv? Hranitor? Placut inimii?
Desigur, Beatles-ii n-au fost doar “o moda”, ci un fenomen… Ofereau muzica si nu doar atat. Simboluri de o anume calitate.
Daca veti urmari tinuta lor pe youtube, de pilda, veti gasi destule imagini in care ei cantau stand lejer, pe scaun, fara prea multa miscare scenica. Nu aveau costume sclipitoare. Nu aveau multe surprize coregrafice si trupe de dans in spate. Asta nu inseamna ca nu sunt valoroase si aceste elemente intr-un spectacol, dar nu ele dau esenta, ele doar imbunatatesc, accentueaza ceva care are deja o calitate.
Alegerea modelelor, ca orice alegere, e personala si e important sa o facem pentru noi, nu pentru a fi “in trend”. Depinde de ce vrem sa realizam.
Modelele ne vor ghida in multe: de la aspect, tinuta, conversatie, relatii, pana la pasii pe care ii parcurgem in implinirea unui obiectiv.
Pentru a avea cat mai usor trasata calea, de mare folos ne e sa avem si tovarasi de drum. Sa ne inconjuram de cei care impartasesc aceeasi idealuri ca si ale noastre. Si atunci e important
Sa cunoastem modelele altora.
“Spune-mi cu cine te imprietenesti, ca sa-ti spun cine esti”…
Cam asa e si cu modelele. Nu ma refer doar la gusturi si preferinte muzicale.
Modelele spun multe despre cum e omul. Daca urmezi exempul Nadiei, de pilda (oooo, sper ca se mai stie cine-i Nadia), voi sti ca esti preseverent si ca indraznesti ce altii inca n-au facut. Ca tinzi spre nota 10. Daca model iti e o persoana care are succes doar fiindca arata foarte bine, s-ar putea sa te vad mai rar, fiindca stiu ca look-ul este temporar, dar perseverenta si indrazneala”produc” pe durata lunga…
Toate aceste alegeri ne vor invata
Sa ne cunoastem pe noi insine.
Alegerea unui model se face, cum am spus, ascultandu-ne inima. In timp ce urmam pasii si exemplul celui ales ca model, descoperim de fapt ce ne-a ghidat alegerea. Ce recunoastem “comun” la noi si la model.
Sunt de fapt calitati pe care fie le avem, si nu le banuiam a fi in noi, fie le dobandim in procesul nostru evolutiv bazat pe acel exemplu. Sunt dorinte si idei care se nasc in interactiunea nostra cu acel model.
Sunt valorile noastre, care evolueaza in timp.
Uneori putem descoperi ca am fost chiar mai buni intr-o anume actiune, caci avem propria inteligenta si variante noi apar din imaginatia noastra.
Si inca ceva, foarte important:
Sa folosim puterea modelului.
Cand ne ghidam dupa un model, ne e mai usor sa facem pasii. Stim ca el/ea a juns acolo unde vrem si noi sa ajungem. Acest “daca un singur om a reusit, si eu pot reusi” este chiar un model care ne sustine cand ezitam… Ne gasim in aceasta entuziasmul si increderea, ne sprijinim pe o realizare facuta mai inainte si parca avem acum si harta, si echipaj, si vant in panze.
Avem model de actiune, model de realizare a telului, plus curajul celui care stie ca “se poate”.
Ei, si acuma, bomba de final!
Dupa ce facem toate cele de mai sus, capatm incredere in noi insine si vedem ca putem realiza ce ne propunem, ca nu e “chiar asa de imposibil”, observam ca avem anume calitati care aduc la implinire telul, si incepem sa capatam elan, si chiar viteza…
Atunci vine o vreme cand nu ne mai tinem doar dupa modele. Descoperim in noi insine puterea si imaginatia, elanul si talentul creator. Ne dam drumul aripilor si vedem ca “aerul ne tine”.
Atunci e momentul sa ne desprindem si
Sa renuntam la modele.
Nu la toate, caci ne schimbam, in viata, multe: dorinte, idealuri, valori…
Dar nu mai suntem dependenti, ca la-nceput, de ele. Poate ca, in timp, vom fi si noi printre cei care fac lucururi ce altora li se par deosebite. Si poate vom fi noi modele pentru altii.
Pana atunci, avem drum de strabatut. Va invit sa va gasiti modele care va ajuta sa cresteti, care va construiesc. Daca le aveti deja, urmariti daca sunt cele care va incanta inima si cautati sa dezvoltati “relatia” cu ele, notand performantele pe care le atingeti urmand exemplul lor. Si nu in ultimul rand, observati cat de mult modifica in bine starea voastra si a celor din jur felul in care voi urmati aceste exemple.
Poate ca veti descoperi asa ca multi va sunt alaturi, ca aveti noi prieteni si ca va bucurati cu totii mai mult de viata. Asa cum faceau cei patru Beatles…
Articole asemanatoare
Ce fac mai departe?
Recomanda acest post la prieteni:Aboneaza-te prin
RSS.Aboneaza-te prin
EMAIL.
Loading ...
E un articol remarcabil! Acum nu mai prea avem cum sa ne alegem modelul. Ne este mai degraba impus. In explozia de media ne trezim ca ne instrainam de cei dragi neputandu-ne dezlipi ochii de pe micile ecrane. N-am timp sa ma gandesc cine mi-ar placea sa-mi fie model: imi spune Gadea, Badea, Kapatos sau orice alt moderator de “tok shou” ce ne invadeaza dormitoarele seara de seara.
Taci din gura, ma trezesc repezind-o pe fiica-mea cand ma intrerupe din prea interesanta dezbatere: este Ogica vedeta sau nu este?
Apoi sufar trei zile in tacere, dar am creat un model in capul copilului care a invatat ceva: pot sa vorbesc, tati?
Draga adolf,
Ma bucur de ce povestesti. Vezi, toti oamenii ne invata ceva. Chiar cei numiti de tine. Stim “cum da si cum nu” vrem.
Despre impunerea modelelor… aici cred ca e ceva ce depinde doar de noi. De fapt, asa cred ca vrei si tu sa spui, cand arati ca iti dai seama de ce se intampla cu copiii. Si cand ne dam seama, putem schimba. Alegem si schimbam. Pentru a ne recunoaste pe noi asa cum suntem, nu cum vor altii sa fim.
Minunati ghizi, pentru noi, copiii! Vezi? Ne arata multe despre noi. De multe ori pot fi chiar ei modele. In ce priveste libertatea si bucuria, mie chiar imi sunt modele maaaaari.
da vecine frumos site
Draga KadeeM,
Ma bucur ca-ti place, mai poftim pe la noi
Cand si cand, poate spui si ce-ti place, sa stim si noi ce bucura pe altii