Aug
Un popor de intreprinzatori
Articol de Mirela Bojin
Sa devenim un popor de intreprinzatori…
Asta e un vis… Visul meu…
Este realist? Stiu ca nu, dar toate argumentele rationale nu ma pot impiedica sa sper. Poate ca totusi generatia urmatoare… sau urmatoarea…sau urmatoarea…
„Be either the Entrepreneur or the Employee of an Entrepreneur.”
Aceasta “either-or situation” adica, in romaneste “sau-sau” este una din paradigmele educatiei traditionale americane, inceputa inca din familie.
Esenta antreprenoriatului: RISCUL.
Rasplata succesului: LIBERTATEA DE ALEGERE.
Pedeapsa in caz de esec: FALIMENTUL.
America
Asa arata rata de crestere a numarului de angajati ai companiilor in primii ani dupa infiintare:
De ce sunt ei diferiti?
In primul rand pentru ca:
In SUA companiile au o foarte mare libertate de a angaja sau concedia.
Cetatenii americani au constiinta faptului ca isi controleaza propriul destin.
Americanii, prin traditie si educatie, se simt confortabil in a-si asuma riscuri.
In caz de esec falimentul nu este blamat iar intreprinzatorul o poate lua, de oricate ori, de la capat.
Pe langa aceste fapte determinante, SUA au si avantaje structurale deloc de neglijat:
Detin cel mai mare capital de investitii din lume,
Exista o relatie stransa, traditionala, intre universitati si industrie,
Politica de imigrare (52% din start-up-urile din Silicon Valley sunt fondate de imigranti).
Europa
Europa are o atitudine culturala diferita, ceea ce conduce la un spirit antreprenorial mult diminuat:
In primul rand, datorita taxelor mari, europenii au mult mai putin de castigat de pe urma asumarii de riscuri.
Tot ei, in caz de esec, au mult mai mult de pierdut din cauza consecintelor grave ale unui eventual faliment. In Germania, de exemplu, un falit nu mai poate conduce niciodata o afacere. (Acest lucru este valabil si in Romania).
Spiritul egalitarist european militeaza impotriva antreprenoriatului.
Dorinta europenilor de a avea cat mai mult timp liber duce la garantarea prin lege a timpului de lucru, a sfarsitului liber de saptamana si a concediilor de odihna, ceea ce nu se intampla in America.
In plus europenii au si o atitudine mentala anticapitalista: un eurobarometru citat de Economist.com arata ca 42% dintre europeni considera ca antreprenorii exploateaza munca angajatilor, in timp ce in SUA doar 26% din populatie gandeste in acest fel.
Dezavantaje structurale ale Europei:
Europa este o piata fragmentata, fiecare stat avand legislatia proprie.
Capitalul de investitii, care aici se numeste capital de risc (ceea ce spune deja multe), este mai mic decat cel american si a inceput sa se dezvolte masiv abia dupa anul 2000.
Japonia
In mod surprinzator, una dintre cele mai mari economii ale lumii nu imbratiseaza antreprenoriatul capitalist. Cei considerati ca fiind cei mai inteligenti si mai harnici lucratori de pe planeta prefera sa fie angajati in companiile mari.
Rata oamenilor de afaceri din Japonia este 1/3 fata de SUA.
Capitalul de risc este aproape inexistent.
Falimentul este foarte aspru pedepsit si, in plus, este considerat extrem de degradant, ducand de multe ori la sinuciderea persoanei responsabile.
Romania
Unde suntem noi in acest context?
Poate cineva ar fi tentat sa spuna ca nicaieri. Si totusi nu este chiar asa.
Romania, in special dupa aderarea la UE, a devenit o destinatie deloc de neglijat a capitalului pentru investitii. Problema noastra nu este lipsa investitiilor, ci lipsa investitiilor de capital autohton.
Din punct de vedere cultural suntem parte a Europei. Din punct de vedere istoric suntem in partea cea mai napastuita a Europei.
Cat a avut romanul capitalism? Cel mult 100 de ani. Cand sa puce sa-l inteleaga, sa-l accepte si, mai ales sa-i culeaga roadele?
Dincolo de cauze ce tin de lipsa traditiei si educatiei antreprenoriale exista piedici obiective in calea dezvoltarii spiritului de intreprinzator:
Legislatia muncii: exista un mare dezechilibru intre drepturile si obligatiile angajatilor respectiv angajatorilor. In timp ce primii au aproape numai drepturi, angajatorii au exclusiv obligatii.
Politica fiscala: Antreprenoriatul nu este stimulat ci penalizat fiscal. Raportat la aceleasi venituri realizate, taxele si impozitele platite de o firma sunt mai multe si mai mari decat cele platite de un angajat. Asumarea riscului antreprenorial nu este rasplatita. De exemplu, daca un salariat ar renunta azi la contractul sau de munca si, de maine, ar continua aceeasi activitate pentru acelasi venit brut dar lucrand pe firma proprie, venitul sau net ar scadea cu cel putin 50%.
Legislatia sociala: Datorita protectiei sociale excesive in Romania este incurajata nemunca si, mai ales, neasumarea riscurilor.
Birocratia: Daca infiintarea unei firma este relativ simpla si putin costisitoare, mentinerea ei in activitate implica o cantitate insemnata de documente obligatorii, ceea ce implica un cost neproductiv foarte ridicat, in special pentru firmele mici.
In caz de esec nu numai ca nu mai poti administra o alta afacere dar nici macar sa-ti gasesti un loc de munca nu-ti va fi prea usor. Companiile au nevoie de angajati loiali, fara spririt intreprinzator, asa ca nu te vei mai incadra in profilul cerut.
Este totusi romanul complet lipsit de spirit antreprenorial? As spune mai degraba ca nu. Atata doar ca intreprinzatorul din noi se manifesta doar in zona bisnitarelilor, micilor invarteli si muncii la negru. Aici romanul e extrem de proactiv.
Sa renunte la job-ul sau de toate zilele pentru ca sa-si infiinteze o firma? Pai de ce, cand poate sa faca si asa un ciubuc, la negru, poate chiar in timpul serviciului daca are norocul de-a lucra la stat?
Asadar, dezvoltarea spiritului antreprenorial este o chestiune de educatie dar si una de legislatie, de atitudine publica si de politici economice.
Cata vreme un angajat obisnuit (mai ales unul din sectorul bugetar) va castiga mai mult si mai sigur decat un mic intreprinzator care lucreaza la propria sa firma nu exista nici un motiv care sa justifice asumarea riscului.
Cata vreme un om de afaceri de anvergura medie nu are nici o sansa de dezvoltare daca nu este inregimentat si nu activeaza politic nu exista nici o sansa de creare a unei economii capitaliste concurentiale reale.
Cata vreme impozitele pe o afacere vor fi mai multe si mai mari decat cele pe munca salariata de ce sa ne miram ca cele mai multe firme infiintate isi suspenda imediat activitatea?
Cata vreme politica economica a tarii este facuta de sindicate si pensionari unde sa cautam spiritul antreprenorial? Si mai ales unde sa-l gasim? Evident… in America!
Articole asemanatoare
Ce fac mai departe?
Recomanda acest post la prieteni:Aboneaza-te prin
RSS.Aboneaza-te prin
EMAIL.
Loading ...
excelent articol!
cat priveste profilul psiholog al romanului, inclinat spre bishnitzareala si munca la negru, nici nu e de mirare: el este produsul realitatii istorice in care ne-am dezvoltat ca popor (am fost sub diferite ‘tutele’, de la cea otomana la cea sovietica).
de asemenea, cei 50 de ani de comunism si-au pus neindoielnic amprenta asupra modalitatii in care privim munca si castigul. trebuie sa treaca o generatie daca nu chiar doua pentru ca amprenta rosie sa se dilueze din mostenirea noastra mentala.
Multumesc Luca.
Daca incercarile noastre de a schimba ceva in atitudinea generatiei tinere vor misca macar putin lucrurile voi fi foarte fericita.