Jul
Invatati, invatati!
Articol de Mihaela Gheorghe
Citind cartea lui Luca Dezmir, “Iesi din labirint”, mi-am atins iar un punct inca sensibil. Spune Luca despre importata educatiei, accentuand necesitatea autoeducatiei.
Mai ales a acesteia din urma, pentru ca, din pacate, sistemele educationale- cele la nivel de mase - nu ofera prea mult in sensul formarii noastre ca oameni liberi.
Ma alatur si eu ideilor din carte, care mi-au rascolit multe amintiri legate de un sistem in care am fost integrata candva, si zic:
Daca nu vrei sa ajungi “carne de tun” trezeste-te si incepe inca de mic sa investesti in tine!
Si asta inseamna, printre altele, sa inveti. Mult, cat poti, si daca nu poti antreneaza-te sa poti, pentru ca altfel intri intr-un mecanism care te va pune fix undeva, ca pe un surub, o rotita, si nu vei sti cand ti s-a dus viata. Si te trezesti – daca ai noroc sa te trezesti – ca te intrebi daca oare asta ai vrut sa fie viata ta.
Din pacate, putini se trezesc si se intreaba ce vor sa fie, cum vor sa fie viata lor. Unii au sansa asta de a se intreba de tineri, unii pe la 40-50 de ani, altii nici atunci, si sunt destui cei care mor la varste inaintate fara sa fi stiut de ce au trait.
Despre cum sa-ti decoperi comorile din tine si cum sa te orientezi spre visul tau sunt destule articole aici. Altceva m-a manat sa va spun toate astea.
Ideea lui Luca, de a construi un suport pentru tineri, care sa-i ajute sa porneasca in viata cu un avantaj, sa stie de foarte devreme ceea nu se invata, din pacate, in scoli, mi se pare acum si mai arzatoare, si mai puterinca, dupa ce am citit cartea de care aminteam.
E atata nevoie sa ai ochii deschisi la timp!
Nu se invata asta in scoala. De ce oare?
Sunt multe motive, dar unul este acela ca sistemul socio-economic isi pregateste oamenii care sa-l sustina, sa-i mentina si sa dezvolte structurile. Atata vreme cat “se cere” productie si consum, veti avea un sistem educational care sa dezvolte, sa creasca producatori si consumatori.
Si asa stau lucrurile nu doar la noi, modelul e foarte vechi si e in aproape toata lumea.
Nu voi intra in diverse analize, scopul meu e sa spun iara: investiti in voi insiva si invatati.
Ganditi-va putin: parcurgeti un model de etape scolare, terminati un ciclu destinat sa va pregateasca pentru a produce. Desi avem in planurile de invatamant discipline destinate sa ofere un orizont larg de cunoastere, orientarea, in final, dupa ce terminati zece-douasprezece clase – si acum, mai nou, nu doar o facultate ci si un masterat -, e sa fii gata sa lucrezi. Sa produci. Sa fii o rotita intr-un sistem.
Si asta n-ar fi chiar rau, daca acest “plan” ar functiona. Dar… Stiti deja cum stau lucrurile. Multi absolventi de facultate nu gasesc o slujba. Nu zic de slujba potrivita dorintelor si pregatirii lor, ci o slujba . Oarecare.
Ce sa mai zic de absolventii de liceu sau de cei cu zece clase.
Pregatirea educationala fara comanda sociala, seriile de absolventi produse una dupa alta pentru zone deja supra-aglomerate pe piata muncii, lipsa de specialisti de anumite domenii sunt doar cateva din tarele sistemului de invatamant.
Intr-un fel, tinerii sunt lasati sa se descurce singuri intr-o zona aflata deja in furtuna…
Si uneori sunt lasati chiar fara unelte de baza.
Iar cei care castiga pana la urma sunt cei pregatiti. Cei informati si mai ales formati. Cei care stiu cum si unde si ce si cand si si-au dezvoltat mai multe capacitati. Asta, din pacate, nu se prea invata in scoala. Sunt unele forme, unele programe moderne, dar nu e de ajuns.
Trebuie sa stii cat mai multe. Trebuie nu sa fii bunicel, nu sa fii doar capabil, ci chiar sa fii foarte bun! Pentru asta trebuie sa fii mereu,dar mereu, informat si format sa lucrezi cu informatia respectiva.
Accesul la informatie se plateste. Daca nu cu bani, cu timp si cu munca. Daca nu cu a voastra, a altora. De pilda, unii copii au acasa acces la internet. Acesta e platit de parintii lor. Altii au acces la lecturarea unei carti. Trebuie sa cheltuiasca un timp si atentie pentru a o parcurge. Nu vine totul cumva, “injectat” si gata mestecat…
Cei mai buni sunt cei care au investit in ei. Au pus in ei insisi instrumente puternice – informatii si capacitati, abilitati, calitati dezvoltate prin multa practica si experienta – astfel incat sa se miste usor. Sa poata sa fie buni in orice imprejurari. Sa fie experti. Sa le scoata la iveala, sa le fructifice dupa nevoie si mai ales dupa cum doresc.
Ganditi-va ca oricat de buni ati fi, chiar si cea mai mare companie in care lucrati poate sa se prabuseasca. S-a intamplat cu giganti din diverse domenii, si nu doar in ultimii ani.Se poate sa fii sigur de un post, ca angajat, sau de o companie pe care o conduci, si dintr-o data totul se naruie. Daca esti bun, daca esti pregatit, poti trece cu usurinta la altceva, altundeva.
Pentru asta e nevoie sa inveti continuu. Si cat esti foarte tanar, ai un mare avantaj: resursele de timp.Oricat ai fi prins in orele de scoala, in activitati impreuna cu familia sau prietenii, ai mai mult timp decat un angajat. Si o minte mai limpede, cu mai putine preocupari “administrative”.
Ce sa inveti?
Mai intai, ceea ce simti ca te atrage. Ce iti sustine talentele, calitatile. Dezvolta-te in zona pasiunilor si dorintelor, fiindca ele iti vor alimenta “nava” personala de-a lungul vetii, astfel incat sa-ti implinesti visele cu cat mai putin efort.
Apoi, ceea ce vezi deja ca e foarte folositor in orice imprejurare. De plida, limbile straine. Cat poti, cate poti. De limba engleza… deja v-ati convins nu doar ca e cautata in orice domeniu. Ea are un mare rol: acela de a va deschide usile catre informatii din orice arie de interes. E limba internetului, a lucrarilor, cartilor si publicatiilor importante de specialitate, a corespondenei electronice. E limba in care se lucreaza in multe companii si nu doar in cele multinationale.
Cat aveti un pic de timp liber, exersati, cititi, scrieti. Inca o limba straina, si inca una. Nu stiti la ce va va folosi. Am cunoscut zilele trecute o tanara care vorbeste fluent sase limbi. A lucrat deja trei ani pe vapor, ca si interpret. A vazut multe tari, a cunoscut tot felul de oameni, studiaza acum cu placere prin strainatate, se simte ca acasa in multe orase pe care noi le vedem doar in poze.
Mie mi-a sa “intamplat” sa fac un curs intensiv de limba italiana in 1996. Facusem din placere un “tur de forta”, invatand zi de zi cu o romanca de-a noastra din Cluj, plecata si stabilita in Italia de 22 de ani. Preda matematica si avea o mica afacere cu mobila, impreuna cu sotul ei. Cum avea timp liber, in vara cat a stat in Bucuresti, a facut bani buni si din cursuri de italiana. Nu stiam ca urma sa vina peste un an ocazia sa merg la un interviu, pentru un post intr-o firma italiana. Desigur ca a contat enorm ca stiam vorbi si scrie binisor in limba respectiva.
Internetul contine o multime de filme educationale. Sunt cursuri gratuite in te miri ce domenii, si poti invata enorm, orice, doar sa vrei si sa aloci ceva timp, atentie, energie. Acestea sunt cheltuieli care vor rodi in tine insuti.
Orice ai pierde, in afara de facultatile mentale si fizice (desi si aici se pot depasi limitarile) vei lua cu tine ceea ce ai in cap si in inima. Invatarea nu e doar un proces, e si o abilitate ce se dezvolta prin practica, prin antrenament. Puteti ajunge la performante deosebite – invatarea rapida, cititul pe diagonala etc, ca si abilitati de miscare si de actiune – care va vor da mai mult decar par a contine. Va vor da increderea in voi insiva, atat de importanta. Va veti simti siguri pe voi, “bazati pe voi insiva”. Chiar puternici. Si va veti putea misca mult mai usor intr-o lume care ce misca si ea continuu.
Asa ca va urez mult spor la invatatul facut cu placere, pentru voi insiva… chiar in timpul vacantei!
Articole asemanatoare
Ce fac mai departe?
Recomanda acest post la prieteni:Aboneaza-te prin
RSS.Aboneaza-te prin
EMAIL.
Loading ...
Asa imi place de tare sa citesc de pe acest site, articole cu informatii despre ceva practic, ……citind acest articol am avut impresia ca primesc niste sfaturi intelepte si foarte intelepte, cum ar fi eroul meu preferat din filmuletul de desene animate din copilarie ……Casalotul – Dick cel Batrin. Foarte tare articolul, sfaturile deosebite!!! Multumesc!!!
Draga Petru, ma bucur ca ai gasit ceva folositor aici (si ca ai trecut si peste erorile de scriere pe care le-am vazut abia dupa publicare ).
Si ma mai bucur – grozav! – de asemanarea cu Casalotul – Dick cel Batran. Este o mare onoare sa primesc eu insumi aceste sfaturi, pe inspiratie, exact ca si cum ar veni de la un batran ce spune copiilor adunati langa el, la foc. Le primesc si le dau mai departe, ca intr-o poveste. Si de multe ori ceea ce scriu chiar pentru mine scriu, si inteleg pe masura ce recitesc ce am scris.
Stii ceva? O sa caut pe net – de aia avem net, nu? – acele desene animate. Poate gasesc ceva…
) Multzam fain!