Ideologie si economie – partea a III-a

Articol de Mirela Bojin

Doctrinele de stanga

In prezent doctrinele de stanga cunosc, in special prin abordarea economica, o intindere destul de larga, de la extrema stanga a unicului stat comunist din lume (Cuba) trecand prin socialismul (comunist in devenire) al lui Chavez si socialismul de piata de mare succes al Chinei, pana la nuantele de centru-dreapta al laburistilor britanici sub conducerea lui Tony Blair.

Despre comunism si socialismul democratic nu am sa spun nimic aici, generatia mea le-a trait pe propria piele iar generatia voastra sper sa le invete doar din cartile de istorie.

Social-democratia moderna isi stabileste drept obiectiv nu doar libertatea si egalitatea in fata legii a cetatenilor (precum liberalismul) ci si libertatea economica a acestora, (de ex. eliminarea dependentei angajatilor fata de patron). In practica se manifesta in special prin cresterea rolului statului in reglementarea unor aspecte importante ale vietii economice, nationalizarea serviciilor publice (sanatate, educatie, asigurari sociale),  precum si promovarea diversitatii si multiculturalismului.

Social democratia este in prezent regasita inclusiv in programele sociale din SUA si, mai nou, in incercarile presedintelui Obama de reglementare a functionarii pietei financiare  de dincolo de ocean. Dealtfel Obama a fost acuzat de catre conservatorii americani de inclinatii de centru stanga sau chiar de socialism, cu toate ca acest lucru nu este sustinut printr-o eventuala comparatie cu lumea veche.

Europa continentala si, in ultimii ani si Marea Britanie, sunt in schimb social-democrate, de la economia sociala de piata germana pana la modelul nordic, considerat pana in prezent cel mai de succes model economic de stanga.

In economie social-democratia contemporana sustine:

• o economie mixta, cuprinzand atat intreprinderi private cat si publice, precum si programe publice de sanatate, educatie si asigurari sociale pentru toti cetatenii.

• un sistem extins de securitate sociala in scopul combaterii saraciei si asigurarii cetatenilor impotriva pierderii veniturilor din motive de boala sau somaj.

• Preocuparea fata de mediu si legislatie protectiva in domeniu, impreuna cu sustinerea utilizarii energiilor alternative.

• Sisteme de impozitare progresiva in scopul sustinerii cheltuielilor guvernamentale.

• Comertul “corect” (fair trade)  in fata comertului liber.

Elemente ale economiei mixte.

• Libertatea de a poseda mijloace de productie, de a lua decizii manageriale, de a calatori, de a cumpara si vinde, de a angaja si concedia, de organizare, de comunicare si de protest.

• Administarea de catre stat, pe baza taxelor colectate sau ca intreprinderi  ale acestuia a unor elemente de interes public: sanatate, invatamant, justitie, infrastructura de transporturi sau de producere a energiei, resursele naturale, utilitatile publice sau infrastructura de posta si telefonie.

• Oferirea de autonomie persoanelor defavorizate prin redistribuirea veniturilor: ajutor social pentru saraci, securitate sociala (pensie) pentru batrani sau infirmi

• Oferirea de ajutoare de stat pentru anumite afaceri, in scopul crearii de locuri de munca

• Restrictii stipulate prin legi sau regulamente: reguli pentru piata muncii (inclusiv salariul minim garantat), taxe de mediu, reguli de protectie a consumatorilor,  legislatie antitrust, de protectie a proprietatii intelectuale sau de reglementare a inregistrarii persoanelor juridice.

Flexicuritatea si modelul tarilor nordice

Flexicuritatea este un concept social-democrat modern, introdus de primul ministru al Danemarcei Paul Rassmusen in anii ’90. Rezultat din combinatia intre flexibilitate si securitate, conceptul descrie o piata a muncii libera in combinatie cu securitatea sociala pentru angajati precum si cu politici de ocupare active ce implica drepturi si obligatii specifice pentru populatia neocupata.

Ca exemplu, in Danemarca si tarile scandinave nu este legiferat un salariu minim garantat, fiecare ramura economica negociind, prin intermediul sindicatelor, un eventual nivel minim. In schimb persoanele fara ocupatie sunt obligate sa se instruiasca permanent in scopul reorientarii profesionale si, pana la gasirea unui loc de munca, sa activeze ca trainee (invatacel) in cadrul serviciilor publice.

Tarile nordice au avut si o activitate de pionierat in directia eficientizarii serviciilor publice. Suedia, de exemplu, si-a “privatizat” din1992 serviciile de invatamant prin intermediu vaucherelor pentru educatie.

Flexicuritatea a fost adoptata si prin tratatul revizuit de la Lisabona drept strategia europeana in domeniul pietei muncii.

Criticile aduse econimiei sociale sunt, in general, urmatoarele:

• Impozitatarea progresiva duce la fuga capitalurilor catre zone mai putin taxate. De exemplu gigantul suedez IKEA opereaza cu sediul in Olanda.

• Redistribuirea, considerata exagerata, a bogatiei este considerata de opozanti ca fiind o incalcare a libertatii si chiar a proprietatii.

• Extinderea  acoperirii serviciilor sociale poate duce la situatia in care un procent semnificativ din populatie sa traiasca exclusiv din ajutoare, ceea ce are drept efect scaderea motivatiei de a munci si stagnarea sau chiar scaderea economica.

• Redistribuirea veniturilor duce la aparitia asa-numitului parazitism social. Aceasta teorie arata ca acesta nu este reprezentat, asa cum s-ar crede, de persoanele defavorizate, ci de reprezentantii birocratiei statale. Sub pretextul administrarii unor fonduri tot mai mari si redirectionarii lor catre mari programe sociale aparatul administrativ al statului devine supradimensionat si consuma din ce in ce mai mult din fondurile publice. In plus, prin faptul ca detine dreptul de a legifera  functionarea economiei, marimea impozitelor si modul de cheltuire a banilor publici, acest aparat birocratic ajunge sa detina adevarata putere economica. Se intra astfel intr-un cerc vicios, in care un aparat birocratic din ce in ce mai mare consuma din ce in ce mai mult din avutia nationala, pana cand, in cele din urma,  ajunge sa nu mai poata fi sustinut.

Totodata,  dependenta financiara a institutiilor de invatamant, mass-media si societatii civile de fondurile publice duce treptat la dependenta lor morala si ideologica.

In acest context, adeptii modelului liberal avertizeaza ca suprareglementarea economiei va duce, in fapt, la pierderea treptata a libertatii economice in locul generalizarii ei, asa cum era obiectivul initial.

Articole asemanatoare

• Ideologie si economie –partea I (0)
• Ideologie si economie – partea a II-a (2)
• Ciclurile electorale si economia (0)
• Ziua libertatii fiscale (1)
• Uneori oamenii bogati chiar sunt mai buni (7)

Ce fac mai departe?