Jul
De ce (nu) iubim patronii
Articol de Mirela Bojin
M-am hotarat sa intrerup temporar seria articolelor de vacanta pentru care ma pregatisem pentru ca in saptamana ce abia s-a incheiat s-a intamplat un eveniment in premiera, cel putin in istoria economica postdecembrista.
Tocmai citisem un articol al lui Eugen Ovidiu Chirovici, intitulat „De ce (nu) iubim bogatii”. Mi s-a parut cu foarte multa luciditate si, totodata, o privire dintr-o perspectiva noua pentru publicul larg, neobisnuit sa analizeze societatea si istoria prin filtrul macroeconomic.
Asa ca ma gandeam sa lansez acest subiect de discutie, intrucat eram curioasa care sunt sentimentele generatiei tinere fata de acesta „clasa sociala”.
Nu a trecut decat o zi de la aceasta intamplare si aflu ca un patron s-a decis sa declanseze prima greva fiscala, cu „acte in regula”de care s-a auzit pe meleagurile noastre.
Asa ca m-am hotarat sa-l parafrazez pe Chirovici si sa abordez acest subiect pentru ca, sunt sigura, intre voi sunt multi viitori patronii.
Da, e adevarat! Nu iubim patronii!
Daca suntem angajatii lor nu ii iubim pentru ca ii simtim ca fiindu-ne stapani.
Daca suntem someri nu ii iubim pentru ca nu ne-au facut si noua un loc acolo, pe statele lor de plata.
Daca suntem bugetari nu ii iubim pentru ca ne acuza mereu ca avem salarii prea mari din impozitele platite de ei.
Daca suntem guvernanti nu ii iubim pentru ca sunt prea putini si nu ne pot aduce suficient de multe voturi pentru a merita iubirea noastra.Oare patronul care a avut inceput greva fiscala a facut-o pentru ca nu e iubit? Sunt sigura ca nu. Patronii nu au nevoie de iubirea celorlalti.
In schimb au nevoie, mare nevoie, de RESPECTul lor.
Pentru ca nici o economie din lume nu poate functiona fara patroni. Adica fara persoane intreprinzatoare, dispuse sa-si riste banii si timpul pentru a crea ceva. Acel ceva care inseamna pentru societate locuri de munca, plusvaloare si, implicit, taxe si impozite. Adica tocmai oxigenul fara de care statul, cu intreg aparatul sau care gestioneaza serviciile indreptate spre intreaga societate, nu ar putea supravietui.
Ca beneficiari ai unor servicii sociale care ne sunt oferite „gratuit” habar nu avem ca in spatele acestora se afla banii creati de economia privata.
E important sa inveti ca nimic pe lumea asta nu vine pe gratis, ca pentru orice lucru care ti se ofera a platit deja cineva. Daca invatamantul ti se ofera gratuit este pentru ca cineva plateste in locul tau. Daca nu trebuie sa achiti asistenta medicala este din acelasi motiv. Acelasi lucru se intampla in toate domeniile administratiei publice, care iti ofera o multitudine de servicii care iti sunt atat de necesare incat ti se par pur si simplu firesti.
Poate ca generatia ta se va putea elibera de prejudecatile generatiei mele. Poate ca tu vei intelege ca banii nu cresc pur si simplu in buzunarele statului care apoi ii imparte oricui ii cere. Poate ca vei intelege ca in spatele acestor bani se afla munca unor oameni care sustin intrega economie si care nu ar putea face acest lucru daca nu ar fi existat niste patroni care, iesind din comoditate si urmandu-si, e adevarat, propria aspiratie de imbogatire, le-au oferit posibilitatea de a munci.
Poate ca vei avea curajul sa fii si tu un astfel de vector, sa iti lansezi o afacere proprie, sa oferi si altuia un loc de munca. Dinamica unei economii se bazeaza tocmai pe multitudinea de mici afaceri care pot fi incepute cu bani putini, dar cu mult curaj, creativitate si incredere. Iar pentru aceste calitati, care nu sunt intalnite chiar la tot pasul, micul patron din Romania are dreptul la respect.
Articole asemanatoare
Ce fac mai departe?
Recomanda acest post la prieteni:Aboneaza-te prin
RSS.Aboneaza-te prin
EMAIL.
Loading ...
off, si ce frumos se exprima Wallace D Wattles despre necesitatea unui sistem politic (asa imperfect si corupt cum este) si importanta magnatilor (asa lacomi si putred de bofati cum sunt) in sistemul economic
o sa caut pasajul si revin
succes
Nimeni nu neaga importanta oamenilor care sunt abili antreprenori, deci, evident, cu bani, adica bogati. In Romania enerveaza topismul, ostentiatia – totusi, traim intr-o tara amarita – si aranjamentele stiute sau banuite din spatele averilor. Si dumneavoatra si dl.Chirovici aveti dreptate.