Dec
Ciclurile electorale si economia
Articol de Mirela Bojin
Pentru ca tocmai am incheiat un ciclu electoral (cam lung, de data aceasta unul de 5 ani) si suntem la inceputul altuia (e adevarat ca mai scurt, de doar 3 ani) am cosiderat util sa aruncam o privire asupra modului in care este influentata economia unei tari de aceste procese.
Teoria ciclului politic sustine ca periodicitatea alegerilor in sistemele democratice impreuna cu puterea guvernelor de a influenta economia prin politica fiscala si cea a cheltuielilor publice, vor provoca cicluri economice de o durata asemanatoare cu cea a perioadelor legislative. Se mizeaza pe efectul imediat al unor masuri care afecteaza in mod direct viata electorilor tinandu-se cont de studiile care demonstreaza ca acestea ofera satisfactie doar pe termen foarte scurt.
Prin urmare, inaintea unor alegeri, guvernul va lua masuri economice expansive, care promoveaza investitiile si crearea de locuri de munca, pentru ca in momentul votarii majoritatea votantilor sa fie satisfacuta si sa sprijine partidul la putere. Aceasta expansiune artificiala va provoca un exces al cererii si tensiuni inflationiste. Dupa alegeri, indiferent de partidul castigator, aceste excese vor fi corectate prin masuri nepopulare, ce au ca scop reducerea inflatiei chiar cu pretul cresterii somajului, masuri ce vor fi adoptate cat mai rapid, intrucat pana la scrutinul urmator, cand vor avea nevoie din nou de aprobarea maselor, urmeaza sa treaca o perioada suficient de lunga de timp. Catre finalul ciclului electoral vor fi luate, din nou, masuri expansioniste, fiecare guvern aflat la final de mandat sperand sa obtina simultan crestere economica, somaj redus si, totodata, o inflatie mica (situatie care din punct de vedere economic un este posibila pe termen lung).
La cealalta extrema se situeaza adeptii teoriei asteptarilor rationale.
Se stie ca in economie asteptarile sunt foarte importante. Asteptarile pesimiste îi determina pe investitori sa cheltuiasca o anumita suma de bani, iar pe consumatori sa hotarasca sa îsi economiseasca veniturile. In schimb, asteptarile optimiste ii determina pe primii sa investeasca mai multi bani decat cei de care dispun iar pe cei din urma sa cheltuiasca mai mult decat castiga, in ambele situatii pe baza creditelor.
In incercarea de a aborda in mod logic aceasta problema economistii neoclasici au formulat ipoteza asteptarilor rationale. Potrivit acesteia, previziunile sunt obiective si se bazeaza pe toate informatiile disponibile.
Ipoteza asteptarilor rationale porneste de la faptul ca oamenii fac previziuni obiective. Mai controversata este ideea conform careia oamenii se folosesc de întreaga informatie existenta si chiar de teoria economica. Aceasta presupune ca ei înteleg modul în care functioneaza economia si ce anume face guvernul. Presupunand ca acesta sporeste intotdeauna cheltuielile în anii electorali, potrivit teoriei asteptarilor rationale populatia va anticipa acest comportament si va actiona în consecinta. Principala noutate ce apare în teoria economica neoclasica este aceea ca, datorita asteptarilor rationale, statul nu poate pacali populatia cu masuri economice pre-electorale.
Inchei aceasta scurta prelegere de macroeconomie spunand doar ca orice asemanare cu fapte sau personaje reale nu este deloc intamplatoare.
Articole asemanatoare
Ce fac mai departe?
Recomanda acest post la prieteni:Aboneaza-te prin
RSS.Aboneaza-te prin
EMAIL.
Loading ...