May
Activitate independenta vs. Activitate dependenta
Articol de Mirela Bojin
Fara reprezentare la nielul dialogului social, fara sindicat, fara demonstratii si proteste, independenta in viata si cariera incepe sa aiba un pret tot mai ridicat. Optiunea pentru o activitate independenta nu a fost niciodata lipsita de riscuri. Incepand cu investitia initiala in cele necesare activitatii, continuand cu patrunderea pe piata, pastrarea clientilor, preocuparea pentru calitate si terminand cu conformarea voluntara la plata obligatiilor fiscale, lucratorul independent este singur in mijlocul razboiului economic.
Daca munca dependenta este reglementata si excesiv protejata de Codul muncii, munca independenta este complet expusa riscurilor economice de piata.
Cu toate acestea lucratorilor independenti li se cere, tot mai vocal, sa contribuie similar lucratorilor dependenti la serviciile sociale prestate de catre stat tuturor cetatenilor sai. Cu alte cuvinte, dupa principul „unii sunt mai egali decat altii” urmeaza “unii sunt mai solidari decat altii”.
Hai sa luam, de exemplu, asigurarile de sanatate. Stiti probabil ca printre riscurile acoperite de acest sistem se afla si dreptul la concediu medical platit. De unde sa isi ia intreprinzatorul individual concediu medical? De la client? Pai notiunea de concediu, in sine, nu are sens decat in cadrul unui raport de munca dependent. Liber profesionistul nu poate beneficia de concediu medical platit ( cum nu poate beneficia nici de concediu de odihna platit, evident) pur si simplu pentru ca nu este angajatul nimanui.
Concluzia e clara: independentul daca nu munceste nu castiga. Indiferent cat de bolnav ar fi, clientul nu se solidarizeaza cu el astfel incat sa-l platesca atunci cand sta. Asadar intentia de a egaliza cuantumul contributiei la asigurarile sociale de sanatate prin obligarea si la plata cotei corespunzatoare angajatorului nu se poate justifica in cazul persoanelor care nu au un angajator.
Contributia angajatorului pentru angajatul sau are tocmai rolul de a-l scuti pe patron, in cazul imbolnavirii salariatilor sai, de plata indemnizatiei de concediu medical prin suportarea acesteia din bugetul comun al asigurarilor de sanatate.
Persoanele care desfasoara activitati independente nu pot beneficia (desi contribuie cu aceeasi cota de impozit ca si celelalte categorii de contribuabili) de indemnizatie pentru cresterea copilului pana la 2 ani decat in cazul in care isi intrerup activitatea, adica renunta pe aceasta perioada la dreptul de a-si practica meseria. Asta inseamna, evident, pierderea clientilor si iesirea definitiva de pe piata.
Nici un intreprinzator independent nu-si permite asta asa ca nu va cere niciodata sa beneficieze de acest drept.In cazul asigurarilor sociale (sau de pensii) obligarea persoanelor care obtin venituri din activitati independente de a contribui in cuantum egal cu suma dintre contributia angajatului si contributia angajatorului pune chiar in pericol existenta economica a acestor activitati.
Daca in cazul muncii dependente obligatia angajatorului de a contribui la fondul de pensie al angajatului cu un procent de 20% din salariul sau brut face parte, in fapt, din pachetul de beneficii oferit salariatilor, in cazul muncii independente acest procent ar trebui sa se adauge la pretul sau tariful practicat. Cati clienti ar fi dispusi sa plateasca in plus?
Contributia la fondul de pensii de stat a lucratorului independent trebuie sa fie stabilita in limite rezonabile, astfel incat sa-i ofere acestuia, pe langa asigurarea unui trai in conditii decente, posibilitatea economisirii pentru pensie intr-un sistem privat sau prin alt mod de investire, mult mai potrivit profilului sau de risc.
Persoanele care aleg munca dependenta au, in general, o toleranta la risc scazuta si cunostinte economice, financiare si de management al vietii personale mai putin aprofundate. Din acest motiv poate fi inteles interesul de a reglementa obligativitatea contributiei, cunantumul acesteia si chiar si modul de plata (prin stopaj la sursa) in cazul angajatilor.
In cazul persoanelor care obtin venituri din activitati independente situatia nu poate fi, in nici un caz, abordata din aceeasi perspectiva. Societatea nu este solidara in nici un mod cu aceste persoane, ele fiind nevoite a se ocupa in mod nemijlocit de toate aspectele ce tin de activitatea lor profesionala si financiara, fara a putea beneficia de compensatii sau despagubiri daca s-ar afla in imposibilitatea de a mai munci.
Obligatii egale fara beneficii egale este un mod injust de a face protectie sociala.Acelora care nu au parte de nici un favor din partea societatii, ci se descurca independent, asa cum si-au dorit, nu trebuie sa li se ceara favoruri de catre societate. Singura lor obligatie este de a-si plati la timp si corect impozitele datorate.
In rest trebuie sa li se permita sa ramana independenti asa cum au ales. Inclusiv independenti de sistemele publice de asigurari sociale.
Articole asemanatoare
Ce fac mai departe?
Recomanda acest post la prieteni:Aboneaza-te prin
RSS.Aboneaza-te prin
EMAIL.
Loading ...
Foarte tare articolul! Crezi ca au tinut cont de aceste aspecte atunci cand au adoptat ordonantele 54 si 82 din 2010? Sau mai degraba au vazut numai mana lunga a statului ce se intinde spre buzunarele a si mai multe persoane?!
Multumesc Iulia.
Articolul a fost scris inainte de aparitia celebrelor ordonante. Dar tocmai faptul ca simteam ceva plutind in aer m-a determinat sa scriu.
Chiar si asa, dupa destule balbaieli, bariera a fost pusa undeva la jumatatea drumului. PFA-urile, dupa doua luni de cosmar, au scapat de prevederile total nerealiste de stopare la sursa a contributiilor si au revenit la statutul anterior. Totusi consider ca pentru drepturile de autor solutia gasita este mult exagerata si absolut nejustificata. Sa platesti contributie la pensie pentru venituri din scrierea unei carti de exemplu, este o aberatie economica. Cel putin dupa parerea mea.