Validare

Articol de Anca Rugina

Saptamana din urma am fost in postura de a primi si oferi “feedback”. In cadrul unui curs si in intalniri obisnuite.
In exercitiul de grup, provocarea a fost sa spun calitati care imi plac si aspecte pe care mi-ar placea sa si le imbunatateasca celalalt. “In masura in care spusele mele se potrivesc realitatii tale” a fost adaugirea mea la cerinta initiala.
De la bun inceput mi-am zis ca n-are rost sa-mi prepar in gand ce aveam de spus, intai ca ma cazneam sa tin minte si pierdeam ce se spunea pana sa-mi vina randul, si apoi, mi-am intarit increderea ca in fata omului respectiv, din conexiunea creata intre noi, avea sa “vina” ceva de oglindit legat indeosebi de acea persoana.

Am observat ca lucrurile de imbunatatit sau care “nu plac” la celalalt sunt subtil conectate cu paliere interioare, neclar neacceptate la noi insine si dorite a fi schimbate, imbunatatite si si mai iluzoriu poate, inlaturate. Sau legate de emitent printr-un confort de orice fel pe care l-ar putea aduce indicata schimbare.
De asemenea, aceleasi aspecte au si mai mare cautare. Poate pentru ca ne dorim sa fim infatisati cat mai autentic, nu indulcit si neadevarat, cum ne-am putea noi teme. Si poate, cine stie, ca astfel suntem scutiti, cu cea mai pozitiva si asezata intentie, sa scrutam in noi si sa acceptam ce gasim, prin ragazul pe care ne-o da intermedierea celuilalt si posibilitatea de a sorta printre ce vrem si ce nu vrem sa ajunga la noi. Poate ca asa suntem obisnuiti sa “crestem”, fie in raport cu instante binevoitoare dar externe, fie contra lor.
Cu siguranta, o oglindire, data si primita cu constienta existentei modurilor diferite de a privi si interpreta lucrurile, e o realmenta trambulina pentru autoevaluare si autodezvoltare.

La cele “placute” legatura pare mai fireasca si mai evidenta, potentialitati din noi ilustrate de manifestari ale celorlalti, pe care le admiram, ni le dorim insusite si modelate. In plus, se petrece intarirea increderii in sine a primitorului, ca o componenta de nadejde in bagajul fiecaruia.

Cu “primitul”, la fel.
In cazul meu, in contextul numit, a fost cu deschidere si curiozitate. Cu intentia sa nu le iau personal pe cele prea directe, simtind ca pot fi rezultatul unui manunchi de motivatii ale persoanei respective, impletite, accept, cu ceea ce transmit eu.

E ceva nefiresc legat de aceste mecanisme, s-ar putea isca o intrebare.
Dimpotriva.
Un folos al participarii intr-un grup, comunitate sau al intretinerii relatiilor de orice fel este de a imi scoate in prim-planul atentiei mele cat mai multe fatete si niveluri din mine, in scopul autocunoasterii, impacarii cu cat mai multe din ele, gasirii rostului acestora, folosirii lor eficiente pentru bucuria si implinirea mea si in serviciul celorlalti.

De altfel, fiecare din noi, prin experimentarea directa a contextelor, profesional, personal, de sanatate, relational, ajunge sa stie ce are nevoie si cum e adecvat sa gandeasca, sa se exprime si sa actioneze.

Si atunci, cum pot eu sa-mi aduc contributia si sa facilitez accesul celuilalt catre sine, intr-un mod neinvaziv si cat mai legat de cum e acesta de fapt?
Nu ca sfaturile, ideile, parerile, cunostintele, experientele noastre n-ar aduce bogate adaosuri pentru cei din jur. Mai ales cu intentia, necontestat de buna-credinta, de a veni ca sprijin, de a impartasi, de a arata si imprima un parcurs, o idee, un mod de viata, evident functionale (pentru daruitor) sau la care acesta insusi aspira.

Din ceea ce-am trait si experimentat, in cazul si in jurul meu, valoarea apare odata cu prezenta disponibila, ochii curiosi si urechile fara filtre presetate (pe cat posibil) si cu intentia de a percepe si primi persoana asa cum este si are loc in felul acesta sa se arate, cu cele bune, rele, dorite sau cele pe care si le doreste rearanjate. Acest spatiu, camp, mod oxigenat de privi si asculta, cum vrem sa ni-l numim fiecare, permite descoperirea de sine si evolutia.
Cu amendamentul ca rispirea iluziilor, zguduirea convingerilor bine inradacinate, un soi de singuratate necesara si prolifica, sunt ingrediente tovarase care insotesc constientizarea.

Simplu inspre derizoriu?!

Simplu inspre firesc si ecologic de ambele parti.

Iar rezultatul?

Efectele pot fi adevarate miracole in exprimarea propriei “voci interioare” si asumarea existentei, in oricare din stadiile ei.

Cu prezenta,

Anca

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Ce fac mai departe?