“Si tu ai dreptate…”

Articol de Mihaela Gheorghe

“Cica doi barbati se certau pe o capra. Fiecare sustinea ca animalul cu pricina ii apartine, din varii motive. Neizbutind sa cada de acord, s-au decis sa mearga la judecator, sa-i impace Judecatorul il urmareste, rabdator, pe primul, spunindu-si pasul, dupa care declara: “Tu ai dreptate.” “Stai, domnule judecator!” sare al doilea. “Asculta-ma si pe mine.” Si isi expune, la randu-i, propria-i argumentatie. Mangaindu-si barba, judecatorul concede in final: “Tu ai dreptate”. “Dar, domnule judecator”, constata contrariat un al treilea, adus drept martor, “nu pot avea amandoi dreptate!” “Si tu ai dreptate”, raspunde judecatorul. “

Daca intr-o comunicare se ajunge la “cine are dreptate” si se ramane doar aici, comunicarea inceteaza… Se pastreaza doar un conflict, in care de cele mai multe ori se uita de unde s-a plecat, iar unde s-a ajuns e taaaare departe…

Am primit odata ca “tema” intrebarea” “Vrei sa ai dreptate sau sa fii fericit?”

Desigur asta nu inseama sa nu iti spui punctul de vedere. Dar de multe ori confuzia intre diferentele de opinie si conflictul intre persoane e asa de mare incat se ajunge si se ramane doar la conflict.

Si atunci? Cum sa spui “nu” sau “da” fara sa intri in acest joc al lui “cine are dreptate?”

Am invatat asta de la unul din maestrii in comunicare din ziua de azi: Andre Moreau.

Intalnirea cu acest om, acum cativa ani, m-a ajutat sa-mi depasesc barierele pe care mi le pusesem singura in comunicare.

Unul din primele lucruri a fost acesta: nu genera si nu intretine conflictul, dar spune ce ai de spus.

Dar oare cum?

De multe ori vrem sa spunem ce gandim si ajungem rapid la acuzatii.

Exprimari de genul: “M-ai facut sa ma simt groaznic”, “Mi-ai produs/facut/zis/dat/luat” etc sunt cele care deschid un conflict. Majoritatea celor care primesc acest mesaj  nu mai aud restul ideii. Impactul acuzatiei de inceput face sa ramana in urechi doar ea, iar restul de pierde. Omul aude doar ca e acuzat si instinctiv se apara. De ce? Pentru ca asa am fost invatati de mici. “Orice greseala trebuie indreptata prin pedeapsa”, deci orice greseala = viitoare pedepsa…

Orice acuzatie face sa apara aproape automat un mecanism de “aparare” si acesta este de cele mai multe ori chiar atacul. Astfel incat, in loc de comunicare apare un conflict. Se ajunge la “cine are dreptate” si la seria care incepe cu  ”Tu mi-ai facut”… Ba tu”/ “Ba tu”… si se continua cu liste de fapte tinute mine si de o parte si de alta.

Si totusi, exista un mod simplu de a dezamorsa asta, spunand cinstit ce avem de spus. Dar in alt fel.

” Eu am simtit asta/ cand tu ai spus asta, /si vreau sa… “

Practic, incepand fraza cu “eu” atragem atentia asupra propriei persoane, aratand ce am simtit ca urmare a mesajului celuilalt. Poate ca acela a vrut sa spuna cu totul altceva si noi am inteles gresit. E momentul clarificarii si iata ca se deschide comunicarea, nu conflictul. Ori poate ca celalalt abia acum isi da seama ce reactie a produs mesajul lui. Cerand mai departe, prin “vreau”, ne exprimam punctul de vedere si sugeram si o actiune care sa continue comunicarea si sa rezolve un potential diferend.

“Eu m-am simtit prost cand ai spus ca numai eu mai lipseam de acolo, si vreau sa lamurim de ce nu doreai sa vin.”

“Nu, nu imi doream sa nu vii, pur si simplu am considerat ca era dificil pentru tine sa faci fata acelei situatii” ar putea spune celalalt, aratand abia acum ce sens avea mesajul. Si lucururile se clarifica.

Cand “atragem asupra noastra” mesajul, incepand cu “Eu am simtit”, in loc  de “tu m-ai facut sa”… desfiintam acuzatia si ne asumam propria reactie. La urma urmei, poate celalat a vrut sa spuna una iar noi am inteles alta. Daca celalalt nu a comunicat cum trebuie, iata, acum are sansa sa o faca si noi ne reformulam pozitia fata de noul mesaj.

Pe langa asta, cand cerem ceva in raport cu ceea ce am simtit si gandit cand partenerul de discutii a zis/facut,  facem un pas mai departe, spre ceva concret. Nu spre o cautare a unui tap ispasitor, doar pentru a demonstra ca avem dreptate si a cere satisfactie. Ceea ce vrem este o solutie constructiva, nu o “pretentie” care sa pedepseasca pe cel care “ne-a facut sa…”. In felul acesta facem comunicare, adica punere in comun, nu lupta pentru “cine e mai tare”. Pentru ca aceea, lupta, va duce la consum inutil si indelungat de forta, energie, timp… Timp pe care l-am putea trai mult mai frumos.

Si de fapt, ce vrei? “Vrei sa ai dreptate sau sa fii fericit?”

Poate ca subiectul acesta vi se pare deja departe de viata voastra, in care deja aveti parte de o comunicare frumoasa, bazata pe intelegere si pe afirmarea sincera a propriilor pareri. Imi doresc sa fie asa si sa aveti dreptate…

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Ce fac mai departe?